Sunteți pe pagina 1din 9

REFORMA ŞI CONTRAREFORMA.

RĂZBOAIELE RELIGIOASE

Reformă = mişcare socio-politică şi ideologică de la începutul secolului al XVI- lea


îndreptată împotriva Bisericii catolice, a cărei principală consecinţă a fost
desprinderea din cadrul său a bisericilor reformate sau protestante.
Cauzele Reformei:
a) religioase - bogăţia excesivă a preoţilor care uitaseră de smerenia şi simplitatea
cerute de preceptele creştine - cumpărarea şi vinderea func ţiilor bisericeşti -
vânzarea indulgenţelor - viaţa scandaloasă a unor papi (Alexandru VI Borgia )
Indulgenţă = document ce conţine textul rugăciunilor care trebuia spus pentru a
obţine iertarea totală sau parţială a păcatelor, pe care Biserica catolică o acorda
credincioşilor în schimbul unei sume de bani.
b) economico-sociale - taxele mari către Biserică - acumularea şi folosirea
proprietăţilor de pământ în mod neonest de către clerul catolic - burghezia dorea o
biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi un calendar cu mai
puţine sărbători
c) culturale - apariţia noilor curente – Renaşterea şi umanismul – care cultivau
încrederea în forţele creatoare ale omului şi care au zdruncinat credin ţa în
dogmeleBisericii; -tipărirea cărţilor în limbile naţionale II. Precursorii Reformei :
a)John Wyclif b)Jan Hus - John Wyclif ( 1328-1384 ) preot şi profesorla Universitatea
din Oxford , a criticat abuzurile Bisericii catolice şi a susţinut c ă aceasta nu are rol
de intermediar între D-zeu şi credincioşi. - Jan Hus ( 1371-1415 ) , profesorde teologie
la Universitatea din Praga , a criticat clerul catolic şi i-a îndemnat pe credincioşi s ă
nu se mai supună acestuia. A fost excomunicat şi ars pe rug.
Reforma luterană La începutul secolului 16 , în Germania opozi ţia faţă de
clerul catolic era generalizată la nivelul tuturor categoriilor sociale . Martin Luther
( 1483-1546 ) , doctorîn teologie , a fost iniţiatorul reformei în Germania. În 1517 ,
ridicându-se împotriva imoralităţii clerului , a publicat la Wittenberg „ Cele 95 de teze
împotriva indulgenţelor ” în care îşi exprimă opoziţia faţă de vânzarea de indulgen ţe şi
arată necesitatea reformei religioase.Ideea de bază a reformei lui Luther era
mântuirea prin credinţă în sensul că omul putea să intre în legătur ă cu D-zeu f ăr ă
mijlocirea Bisericii, prin citirea Bibliei . Reforma lui Luther susţinea crearea unei
Biserici noi , pusă sub autoritatea puterii laice , cu un ceremonial simplificat ,
reducerea numărului de sacramente ( s-au menţinut doar botezul , spovedania şi
împărtăşania ) , slujba să fie ţinută în limba vorbită . Adepţii reformei s-au separat de
biserica din Roma şi au trecut la confiscarea bunurilor bisericii . În anul 1555
împăratul german Carol Quintul catolic , a cedat în cele din urm ă în favoarea
protestanţilor şi a recunoscutoficial , prin pacea de la Augsburg existen ţa a dou ă
religii : protestantă şi catolică , fiecare principat urmând să preia religia principelui
care-l conducea. Luteranismul s-a răspândit în Germania , Ungaria, Boemia ,
Finlanda , Olanda , Peninsula Scandinavă . Reforma zwingliană Are la bază ideile
preotului Ulrich Zwingli ( 1484-1531 ) , iniţiatorul reformei religioase în Elveţia ,
expuse la Zürich în „ Cele67 de teze ” : comunicarea directă dintre D-zeu şi supuşi ,
conducerea Bisericii de către autoritatea laică , înlăturarea ierarhiei ecleziastice ,
confiscarea bunurilor Bisericii. Unele cantoane elveţiene au trecut la înf ăptuirea
reformei ( 1523-1525 ). Între cantoanele reformate şi cele catolice s-a ajuns la
conflict . Confruntarea a avut loc la Kappel ( 1531 ) , reforma ţii au fost învinşi dar
prin Pacea de la Kappel s-a stabilit că fiecare canton este liber să-şi aleag ă religia
pe care o doreşte . A fosto reformă cu caracter local , preluată de unele cantoane
elveţiene. Calvinismul Bazele calvinismului au fostpuse de JeanCalvin ( 1509-1564 )
originar din Franţa. Stabilit la Geneva , Calvin a publicat „ Aşezământulreligiei
creştine” ( 1536 ) şi „ Despre predestinarea etern ă a lui D-zeu ”( 1552 ) unde îşi
expune teoria predestinării divine potrivit căreia omul este predestinat de D- zeu la
mântuire sau chinul veşnic , de care se putea scăpaprin pocăinţă , supunere şi munc ă
. Organizarea noii biserici , expusă în „ Ordonanţeleecleziastice” ( 1541 ) este simplă.
Biserica calvină este condusăde pastori aleşi dintre credincioşi , diaconii şi
consistoriu , format din pastorişi laici. Calvinismul s-a răspândit rapid în Marea
Britanie , Franţa , Suedia, Ţările de Jos , Europa Centrală şi de Est , influen ţănd
mişcarea hughenotă din Franţa şi anglicanismul.
Anglicanismul Regele Henric VIII ( 1509-1546 ) a luat măsuri pentru limitarea
influenţei papei în Anglia : În 1534 , Parlamentul a votat „ Actul de suprema ţie ” prin
care biserica era scoasăde sub autoritatea papei. Regele s-a proclamat şeful
bisericii din Anglia şi a confiscat pământurile acesteia . În 1564, în „ Cele 39 de
articole ” a fost fixată doctrina Bisericii anglicane preluând idei calvine. IV.
Contrareforma Contrareforma sau reforma catolică a fostmişcarea ini ţiat ă de Pap ă
cu sprijinul monarhilor catolici din Spania şi Imperiul Habsburgic , împotriva
Reformei. Între 1545-1563 Conciliul de la Trento ( Italia ) convocatde c ătre Papa Paul
al III –lea a luat măsuri pentru : - oprirea răspândirii protestantismului -înnoirea
Bisericii Catolice -combaterea abuzurilor şi corupţiei - impunerea unei discipline
severe clerului catolic -Pentru preîntâmpinarea răspândirii ideilor Reformei , catolicii
au creat CongregaţiaIndexului , care avea ca scop examinarea tuturor scrierilor cu
caracter religios sau laic şi alcătuirea unor liste în 1543 cu cele interzise catolicilor,
numite Index. -Un alt mijloc de luptă împătriva Reformei a fost Inchizi ţia . Inchizi ţie=
Instituţie a Bisericii apusene, creată în 1183 pentru pedepsirea ereticilor şi a celor
ostili catolicismului -crearea de noi ordine religioase care să combat ă
protestantismul -1540 s-a constituit Ordinul iezuiţilor ( Companialui Iisus ) condus de
nobilul spaniol Ignatio de Loyola ( 1491-1556 ) aprobatde papa Paul al III –lea ce
lupta împotriva reformei şi ereziilor prin propagarea catolicismului . Acţiunile
întreprinse de Biserica Catolică în cadrul Contrareformei au readus la catolicism
Polonia, parţial Ungaria, sudul Germaniei . V. Urmările Reformei. - a slăbit unitatea
creştinătăţii occidentale, dar şi a creştinătăţii în general - a determinat apari ţia a
numeroase conflicte între protestanţi şi catolici a) Reforma popular ă Preotul Thomas
Münzer ( cca. 1490- 1525 ) , în „Predica adresată principilor” critica abuzurile
nobililor şi clericilor ce trebuiau înlăturaţi prin violenţă pentru a creea o nou ă
societate. El a îmbrăcat într-o formă religioasă propriile concep ţii social- politice ce
exprimau dorinţa constituirii unei societăţi bazată pe egalitate social ă şi
comunitatea bunurilor , a creării unei împărăţii pământeşti numită „ împăr ăţia lui D-
zeu ” . Războiul ţărănesc din Germania s-a declanşat pe fondul nemulţumirilor
provocatede obligaţiile feudale apăsătoare , sub impulsul ideilor reformatorilor
populari în frunte cu Thomas Münzer . În luna iunie 1524 au izbucnit primele mişc ări
ţărăneşti în comitatul Stürhlingen de unde s-a răspândit în Suabia ,Würtemberg ,
Franconia , Thuringia. În primăvara lui 1525 răscoala a cuprins întreg centrul şi sud-
vestul Germaniei . Martie 1525 a fost întocmit programul răsculaţilor „ Cele 12
articole de la Memmingen ”. În mai 1525 , participarea orăşenilor şi a unor cavaleri la
răscoală a adus modificări programului răscoalei , reformulat în „ Programul de la
Heilbronn ”care prevedea secularizarea averilor mănăstireşti , centralizarea statului
şi unificarea legislaţiei , desfiinţarea vămilor interne, răscumpărarea obligaţiilor
feudale ale ţăranilor. Cele mai ample confruntări au avut loc în Thuringia , unde se
aflau centrul mişcării ( oraşul Mühlhausen) şi tabăra militar ă a r ăsculaţilor ( oraşul
Frankenhausen ). În a doua jumătate a lunii mai 1525 prin intervenţia principilor
germani şi în special a principelui Filip de Hessa , războiul ţărănesc german a fost
înfrânt , iar Thomas Münzer a fost prins şi executat. Mişcările ţăranilor s-au
transformat într-un adevărat război ţărănesc prin amploarea acţiunilor , organizarea
răsculaţilor şi revendicările acestora. b) Războaiele religioase din Franţa Între 1562-
1598 în Franţa au avut loc războaie religioase declanşate de rivalitatea dintre :
hughenoţi ( protestanţi ) conduşide familia Chatillon aliată cu prin ţii de Bourbon ( ce
doreau tronul ) susţinuţi de Anglia şi Germania şi catolici, conduşide familia de Guise
, sprijinită de Spania catolică . 23/ 24 august 1572 are loc masacrul din „ Noaptea
Sfântului Bartolomeu”pus la cale de ducele de Guise , când au fostasasina ţi mii de
hughenoţi. Henric IV de Bourbon ( 1589-1610 ) a pus capăt războaielor religioase .În
1598 , prin Edictul de la Nantes , se recunoştea hughenoţilor libertatea religioas ă şi
dreptul de a-şi practica cultul.
REFORMA ÎN TRANSILVANIA I. Situaţia Transilvanieiîn secolulal XVI-lea: a)
Situaţia politică Transilvanieiîn secolulal XVI-lea După cucerirea Ungariei de c ătre
turci în 1541, Transilvania, Banatul, Crişana Sătmaru şi Maramureşul s-au organizat
într-un principat autonom sub suzeranitatea otomană. În 1552 Banatul şi o parte din
Crişana au fosttransformate în paşalâc. Teritoriile româneşti amintite au r ămas în
această situaţie un secolşi jumătate. b) Situaţia religioasă Transilvanieiîn secolulal
XVI-lea: Până ca Ungaria să fie cucerită de turci, Transilvania era st ăpânit ă de
maghiari. În timpul acestei stăpâniri magiare, în Transilvania are loc o mare
propagandă catolică printre românii din aceste ţinuturi, susţinută de regii maghiari şi
de papii de la Roma. Încă din secolul al XII-lea au fostloate măsuri de limitare şi
chiar desfiinţare a organizării bisericeşti a populaţiei româneşti autohtone. Printre
acestea amintim: interzicerea ortodocşilorde a săvârşii slujbele bisericeşti şi de a
zidi biserici, expulzarea din Banat a preoţilor ortodocşicu familiile lor, imposibilitatea
de a deţine proprietăţi şi titluri nobiliare, dacă nu făceau parte din Biserica Romano-
Catolică; înlocuirea instituţiilor ortodoxe cu altele catolice. În ciuda acestor măsuri,
românii ortodocşiau rămas fideli Bisericii lor, nesocotind toate dispoziţiile papilor şi
regilor maghiari. Odată cu transformarea Transilvaniei în principat autonom aflat sub
suzeranitate otomană, propaganda catolică a încetat.
Răspândirea luteranismului şi calvinismului în Transilvania: Generalit ăţi
Luteranismul Calvinismul a)căi de pătrundere A pătruns în Transilvania prin
intermediul negustorilor saşi care aveau legături cu marile centre comerciale din
Europa centrală şi apuseană, fie prin intermediul tinerilor saşi reîntorşi de la studii
din Germania. A pătruns în Transilvania prin intermediul nobililor şi principilor
maghiari care au şi susţinut-o. b) populaţia adeptă Saşii Maghiarii ,secuii. c) centre
de răspândire Sibiu , Braşov Cluj-Napoca d) susţinători Ioan Honterus din Braşov
Gaspar Heltai e) modalităţi de propagandă Tipărirea de cărţi religioase luterane în
limba română. La Sibiu, în 1544, apare prima carte luterană în limba român ă:
Catehismul luteran – ce cuprindea învăţătura de credinţă a lui Luther.
▪ au organizat aşazisele „sinoade” calvine care au luat măsuri pentru calvinizarea
românilor;
▪ au numit „episcopi” calvini dintre români; ▪au tipărit cărţi de învăţătur ă calvin ă
▪au înfiinţat şcoli calvine -se predicea doar după Sfânta Scriptur ă -catehizarea
tineretul după „Catehismul calvinesc” -desfiinţarea obiceiurilor de la botez, cununie
şi înmormântare - înlăturarea cinstirii icoanelor şi a Sfintei Cruci - recunoaştere
oficială În anul 1550, luteranismul a fost recunoscut ca religie oficial ă. Calvinismul a
fost recunoscut ca religie oficială în anul 1564.
Răspândirea luteranismului în Transilvania la începutul secoluluila XVI- lea.
Ideile luterane au fost aduse în Transilvania fie de negustorii saşi care aveau
legături cu marile centre comerciale din Europa central ă şi apusean ă, fie prin
intermediul tinerilor saşi reîntorşi de la studii din Germania Ca urmare a acestui
fapt, saşii au devenit adepţi ai luteranismului. Ei au adus primele tipografii la Sibiu şi
Brasov – cela mai importante centre de răspândire a luteranismului – c ăutând prin
topărirea de cărţi luterane în limba română să răspândeascăînvăţătura lor. Cel mai
mare susţinător al reformei luterane printre saşii din Transilvania a fost înv ăţatul
Ioan Honterus din Braşov. Acesta a editat scrierile lui Luther în tipografia sa de la
Braşov. Tipărirea de cărţi religioase luterane în limba română a cunoscutuna din
principalele modalităţi de propagandăluterană. La Sibiu, în 1544, apare prima carte
luterană în limba română: Catehismulluteran – ce cuprindea învăţătura de credin ţă a
lui Luther. În anul 1550, luteranismul a fostrecunoscut ca religie oficial ă. 2.
Răspândirea calvinismului în Transilvania. Ideile calvine au avut succes mai ales în
rândurile nobilimii şi principilor maghiari care au şi susţinut-o. Principele
Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, primise doctrina calvină şi alături de el marea
nobilime care alcătuia Dieta ţării. Aceştia încearcă să impună calvinismul în
Transilvania şi în acest sens vor lua numeroase măsuri. Prin urmare, calvinismul
găseşte adepţii prin rândurile ungurilor şi saşilor din Transilvania. Centrul de
răspândire a calvinismului în Transilvania a fostoraşul Cluj-Napoca, iar cel mai de
seamă propagator a fostpredicatorul Gaspar Heltai. În 1556, Dieta ţării şi principele
Ioan Sigismund Zápolya au desfiinţat Episcopia romano-catolică de la Alba- Iulia,
luându-i averile, iar pe preoţi şi pe călugări alungându-i. Înceta astfel propaganda
catolică, însă începea o nouă propagandă, cea calvină. Pentru impunerea noii
învăţături calvine, urmaşii principelui Ioan Sigismund Zápolya – Gabriel Bethlen şi
Gheorghe Rakoczy – au luat numeroase măsuri: ▪ au organizat aşazisele „sinoade”
calvine care au luat măsuri pentru calvinizarea românilor; ▪ au numit „episcopi”
calvini dintre români; ▪au tipărit cărţi de învăţătură calvină, cea mai important ă fiind
„Catehismul calvinesc”, tipărit în 1642; ▪au înfiinţat şcoli calvine ce preg ăteau
învăţători calvini care să răspândească doctrina lor; ▪ au limitat activitatea
mitropoliţilor ortodocşi, obligându-i: să predice doar după Sfânta Scriptur ă, f ăr ă
Sfânta Tradiţie, să catehizeze tineretul numai după „Catehismul calvinesc”, să
desfiinţeze obiceiurile de la botez, cununie şi înmormântare, să înlăture cinstirea
icoanelor şi a Sfintei Cruci. Calvinismul a fost recunoscutca religie oficial ă în anul
1564, propaganda lui continuând până în 1699, când Transilvania trece sub
suzeranitate habsburgică. 3. Răspândirea unitarianismului în Transilvania. Pe lâng ă
cele 2 mari ramuri ale reformei protestante, în Transilvania, în a doua jum ătate a
secolului al XVI-lea, sunt receptate o serie de curente radicale, dintre care
unitarianismul merita o menţiune aparte. Persecutaţi pretutindeni din cauza
dogmelor sale (apropiate de arianism), aici găsesc un loc propice. În a doua jum ătate
a sec. al XVI-lea, situaţia confesională din Transilvania era destul de complexă. Saşii,
în marea lor majoritate erau luterani. Cea mai mare parte a ungurilor şi secuii erau
calvini. O minoritate maghiară a rămas catolică, iar o alta a îmbrăţişat ideile
unitariene. Marea majoritate a populaţiei însă, alcătuită de români era ortodoxă.
Regimul de toleranţă religioasă din Transilvania, unic la acea dată, a conferit
libertate de cult aşa numitor „religii recepte” ale naţiunilor privilegiate: catolicism,
luteranism, calvinism, unitarianism. Ortodoxia nu se bucura de un tratament egal,
nefiind o religie recunoscută (receptă), ci doar tolerată.
MANIFESTĂRI ALE ABSOLUTISMULUI MONARHIC
Monarhia Absolută (Instaurată în secolul 16 )este acea form ă de guvernare în
care regele deţine puterea absolută de esenţă divină , ceea ce îi permite să se
identifice cu statul însuşi şi să conducăca suveran absolut.( Ludovic XIV : Statul
sunt eu ! ) Atributiile (puterile monarhului absolut)  emite legile  conducearmata 
numeşte miniştrii  decidea în chestiuni de politică externă declarând război şi
încheind tratate  numeşte funcţionarii statului  era judecătorul suprem  stabilea
impozitele  este conducatorulbisericii (Anglia) Succesiunea la tron avea la baz ă
principiul ereditar. Instituţiile monarhiei absolute Consiliul regelui Prezidat de rege ,
era format din apropiaţi ai acestuia , consilieri ce se bucurau de numeroase
privilegii ( scutiri de taxe, funcţii ). Cu timpul acest consiliu a fostîmp ăr ţit pe
secţiuni.
1.Consiliul de stat , format din miniştrii de stat, dezbătea cele mai importante
probleme ale statului .
2.Consiliul de corespondenţă , avea ca atribuţii redactarea actelor oficiale ,
corespondenţaregelui.
3. Consiliul de finanţe , rezolva problemele financiare.
4. Consiliul de justiţie Adunarea Stărilorprivilegiate ( State Generale , Parlamente ,
Cortesuri ) a fost menţinută dar importanţa ei a scăzut , fiind convocat ă tot mai rar ,
deoarece regele nu mai avea nevoie de sprijinul acesteia pentru a guverna.
Răspândire Absolutismul monarhic cunoaşte cea mai mare dezvoltare la
sfârşitul secolului XVI în ţări precum:  Anglia in timpul Elisabetei Tudor (1558 -
1603)  Spania in timpul lui Filip al II-lea (1556 –1598)  Franta in timpul lui Ludovic
al XIV-lea (1643 - 1715).  Rusia în timpul lui Petru cel Mare ( 1682-1725). Franţa
Pregătită de domnia autoritară a lui Ludovic XI , monarhia absolut ă a fost instituit ă în
timpul lui CarolVIII ( 1483-1498 ) şi s-a consolidat în timpul lui Ludovic XII ( 1498-
1515 ) atingând apogeul în secolul 16 în timpul lui Francisc I ( 1515-1547 ) şi Henric II
( 1547-1559 ). La începutul celei de a doua jumătăţi a secolului 16 accentuarea
monarhiei absolute a generat nemulţumiri păturilor sociale. Înfrângerea francezilor
în războiul contra habsburgilor a dus la scăderea prestigiului interna ţional al Fran ţei
iar minoratele sau incapacitatea fiului lui Henric II, Francisc II ( 1559-1560) , Carol IX
( 1560-1574 ), Henric III ( 1574-1581 ) a uşurat declanşarea crizei autorit ăţii regale.
Opoziţia faţă de absolutism s-a manifestat sub veşmântul religios al luptei dintre
catolici şi calvinişti ( hughenoţi ). Punctul culminant al războaielor civile l-a
constituit „ Noaptea Sf. Bartolomeu ” ( 1572 ) cănd au fost atacaţi circa 30.000 de
hughenoţi la Paris. Moartea lui Henric III , lipsit de moştenitori a ridicat o gravă
problemă politică şi religioasă deoarece Henric IV ( 1589-1619 ) era calvinist şi
conducătoral hughenoţilor.Prin acţiuni militare şi printr-o politică de tranzac ţii şi
concesii Henric al IV-lea a izbutit în perioada 1589-1598 să aduc ă la supunere pe cei
care i se împotriveau . Conflictului confesional dintre catolici şi calvinişti i s-a pus
capăt prin Edictul de la Nantes (1591). Războiul cu Spania , declanşat în 1595 a luat
sfârşit prin încheierea păcii de la Vervins ( 1598 ) şi retragerea trupelor spaniole.
Anul 1598 marca astfel încheierea păcii interne şi externe. După moartea lui Henric
IV , profitând de minoratul fiului său Ludovic XIII , marea nobilime şi St ările Generale
au încercat din nou să îngrădească absolutismul regal .Stările Generale au
fostdizolvate prin lege. Ele n-au mai fost convocatetimp de 175 ani pân ă în 1789 ceea
ce reflectă că deşi exista ca instituţie nu mai deţineau nici un rol politic.
Absolutismul s-a consolidat în timpul cardinalului de Richelieu care în calitatea sa
de şef al Consiliului regal a concentrat treptat în mâinile sale conducerea ţării.
Regele i-a cedat conducerea , astfel încât Ludovic XIII domnea iar cardinalul de
Richelieu conducea.Progresele politice interne şi externe a monarhiei absolute
franceze din cel de-al doilea sfert a secolului 17 a generat lărgirea aparatului
birocratic şi militar ce a agravat opoziţia faţă de absolutism.
Anglia
Monarhia absolută s-a format la hotarul secolului 15-16 în condiţiile unor
profunde mutaţii economice , sociale şi politice . Henric VII urcat pe tron în 1485
făcea parte din familia Tudorşi colateral din Dinastia Lancaster prin c ăsătoria cu
Elisabeta de York . El şi-a îndreptat eforturile spre instaurarea ordinii în ţăr ă şi spre
consolidarea economică , socială şi politică a Angliei .Henric VII a
convocatParlamentul o singură dată . În primele decenii ale domniei lui Henric VIII
( 1509-1547 ) conducerea a fost exercitată de către cardinalul Thomas Wesley.
Pentru a-şi asigura sprijinul politic şi religios , Henric VIII a convocatde mai multe
ori Parlamentul. El a fost proclamat în 1531 drept şef suprem al Bisericii Angliei iar
prin Actul de Supremaţie din 1534 votat de Parlament , Biserica a
fostsubordonatăstatului iar regele a ajuns şeful Bisericii engleze. În timpul lui
Eduard VI , fiul minor al lui Henric VIII , conducereaera asigurat ă de protectorul
regatului , Eduard Seymon, apoi de John Dudley . Tronul a revenit fiicei din prima
căsătorie a lui Henric VIII, Maria Tudor , o catolică intrasigentă . La moartea acesteia
, tronul i-a revenit celei de-a doua fiice a regelui Henric VIII , Elisabeta I ( 1558-
1603 )care prin acţiunile ei a transformat Anglia într-o mare putere . Cu sprijinul noii
nobilimi şi orăşenilor , prin încurajarea comerţului , a adus prosperitate ţării.În 1588 ,
prin învingerea „ Invincibilei Armada ”( flota spaniolă ) a reuşit s ă pun ă bazele
Imperiului colonial englez . IacobI ( 1603-1625 ) şi Carol I ( 1625-1649 ) , din dinastia
Stuard prin modul absolutist de conducere a statului făr ă convocarea Parlamentului ,
au declanşat Războil civil din 1642. Rusia Consolidarea monarhiei feudale
centralizate s-a realizat în Rusia în timpul domniei lui Ivan IV ( 1533-1584 ) .El a
micşorat puterea pe care o deţineau în stat marii boieri , luându-le slujbele şi
privilegiile. A numit în posturile de conducătoriai celor mai importante provincii ale
Rusiei reprezentanţi ai micii boierimi.În problemele politice se consult ă cu Adunarea
Generală a reprezentanţilor clerului , boierimii , negustorilor şi meşteşugarilor
.Pentru a-şi afirma şi mai mult autoritatea şi-a luat titlul de ţar ( împ ărat ) . Marea
boierime , lovită în interesele sale prin aceste măsuri l-a poreclit „ cel groaznic ” .În
timpul domniei lui Ivan IV s-a dezvoltat mult viaţa economică în Rusia. În urma
victoriilor câştigate împotriva tătarilor , au fost alipite la Rusia teritoriile de pe
ţărmul fluviilor Volga foarte bune pentru agricultur ă .Negustorii ruşii c ăl ători pe ap ă
şi pe uscat spre Caucaz şi Asia Centrală . Colonizarea Siberiei Apusene a adus mari
băgăţii Rusiei. În ultimii ani ai domniei , Ivan IV , sprijinit de mica boierime şi
negustorii dornici să obţină ieşire la Marea Baltică, a participat la R ăzboiul Livonian
( 1558-1583 ) . Deşi a obţinut unele succeseeste nevoit să încheie pace din cauza
greutăţilor economice şi militare şi trădării marii boierimi. Rusia pierde Livonia în
favoarea Poloniei şi Lituaniei. La sfârşitul secolului 16 în Rusia s-au purtat lupte
pentru tron care au dus la o stare de anarhie.În acelaşi timp s-a înr ăut ăţit situa ţia
maselor populare în special a ţărănimii , datorită intensificării expolat ării feudale.Au
avut loc răscoale ale ţărănimii şi orăşenilor săraci. Situaţia Rusiei s-a agravat când
panii polonezi aliaţi cu suedezii au pătruns pe teritoriul ei , ocupând Moscova şi
Novgorodul . Masele populare au pornit lupta de eliberare împotriva cotropitorilor lor.
Sub conducerea cneazului Pajarski şi a orăşeanului Minin. Au reuşit să elibereze
Moscova( 1612 ) şi să alunge trupele străine salvând independenţa statului. A fost
ales ca ţar boierul Mihail Romanov ( 1613 ) încheindu-se astfel şi luptele pentru tron.
Peste câţiva ani , Rusia a încheiat pace cu Polonia şi Suedia, cedându-le mai multe
teritorii.În prima jumătate a secolului 17 au apărut în Rusia manufacturile , s-a
dezvoltat comerţul interior , s-au întărit legăturile comerciale cu ţările din Apusul
Europei , în special cu Olanda şi Anglia. Clasa dominantă , atrasă de câştigurile pe
care le putea obţine din vânzarea produselor agricole , a înăsprit exploatarea
iobagilor , numărul zilelor de muncă a crescut, s-a interzis prin lege mutarea ţăranilor
de pe o moşie pe alta. În aceste condiţii având nevoie de puterea central ă pentru
apărarea intereselor sale , boierimea a sprijinit absolutismul monarhic , care se va
consolida în rusia în decursul secolului 17.
RĂZBOIUL DE 30 DE ANI
Războiul de 30 de ani a avut loc între 1618-1648 prelungindu-se pân ă în 1660 în
Spania. Cauze : 1. Religioase :Pacea de la Augsburg şi războaiele din secolul 16 au
divizat Europa din punct de vedere religios, protestanţii confruntându-se cu ac ţiunile
habsburgilor de impunere a catolicismului. 2. Politice : au adus în opoziţie nu numai
statele catolice cu cele protestante ci şi statele catolice între ele, tendin ţele
hegemonice ale Imperiului Habsburgic intrând în conflict cu interesele politice ale
Franţei . 3. Economice : interesele comerciale în bazinul Mării Baltice au adus în
conflict statele nordice Suedia, Danemarca , Olanda , Anglia. Taberele implicate în
război Imperiului Habsburgic aliat cu Spania pe de o parte, principatele protestante
din Imperiului Habsburgic , Suedia, Danemarca , Olanda , Anglia, Franţa de cealalt ă
parte. Desfăşurarea războiului Conflictul debutează în interiorul Sfântului Imperiu
Roman de naţiune germană sub forma unui război religios , devine un r ăzboi inter-
german şi se transformă rapid într-un conflict pan european. R ăzboiul a fost
declanşat oficial în 1618 printr-un gest protestatar al unor func ţionari imperiali cehi
de confesionalitate protestantă , la adresa autorităţii austriece. Fran ţa, interesat ă în
numele politicii bazată pe raţiunea de stat , a căutat să-şi consolideze graniţele
naturale în direcţia Rin , preîntâmpinând realizarea în jurul Austriei a unui imperiu
german puternic , fapt ce ar fi dus la o vecinătate cu 2 adversari incomozi
( habsburgii, spaniolii şi austriecii ). În consecinţă , Franţa catolică , prin Richelieu,
nu va ezita , în scopul menţinerii fărămiţării interne a Imperiului German, s ă încheie
alianţe cu principii protestanţi nu pe criterii religioase , ci împotriva Austriei şi
aliaţilor ei catolici. Din cauza problemelor interne în relaţia cu hugheno ţii ( asediul
cetăţii la Rochelle, 1628 ), Franţa a căutat să păstreze iniţial o atitudine de
neintervenţie directă în plan militar. Intrarea în război a Danemarcei ( aliat ă cu Anglia
şi Olanda ) şi apoia Suediei , susţinută financiar simbolic de Franţa ( 1635 ) constituie
noi etape de desfăşurare a lui . Pentru regele suedez Gustav Adolf , de exemplu ,
intrarea în conflict are naţiuni nu numai religioase ci şi politico-teritoriale.
Solidaritatea protestantă îi servea unor raţiuni de stat : consolidarea domina ţiei în
bazinul Mării Baltice şi controlul gurilor Oderului.
Armata suedeză , după o prestaţie spectaculoasăîn spaţiul germanic, va fi
înfrântă ( 1634 ) de austrieci. Victoria habsburgilor asupra alia ţilor Fran ţei şi
alternativa realizării obiectivelor Vienei l-au determinat pe Richelieu s ă intervin ă
decisiv în plan militar. Victoria francezilor la Lens ( 1648 ) asupra imperialilor pune
capăt ostilităţilor militare. Semnarea tratatului de pace a fosto victorie diplomatic ă a
cardinalului Mazarin. Aplicarea prevederilor Păcii Westfalice va fi garantat ă de Fran ţa
şi Suedia. Urmările războiului -Principalul obiectiv al Franţei , acela de a împiedica pe
habsburgii austrieci de a crea un stat puternic a fost realizat . -Imperiul German era
în continuare divizat iar autoritatea împăratului habsburgic mai mult formal ă . -Se
reconfirmă diversitatea confesională. -Principilor germani li se recunoştea deplin
autonomia internă şi externă. - Franţa nu a atins graniţa Rinului ( obiectiv strategic )
dar câştiga unele puncte importante inclusiv Alsacia. - Olandei i se recunoştea de
către Spania deplina independenţă - în cadrul conflictului s-au afirmat noi puteri
militare ( Brandenburg –Prusia, Bavaria, Saxonia ) - Pacea Westfalic ănu a pus cap ăt
ostilităţilor din Europa. Războiul a contunuat între Franţa şi Spania habsburgic ă înc ă
un deceniu. - în 1659 , Spania înfrântă încheie Pacea din Pirinei care pune cap ăt
hegemoniei spaniole şi deschide perspectivele ca Franţa să înceapă ea însăşi o
politică de hegemonie europeană - unele zone , în spaţiul germanic protestant , au
fost aproapedepopulate , agricultura ruinată iar comer ţul a dec ăzut - în consecin ţă ,
procesulde acumulare bănească şi cel de formare a burgheziei au fost întârziate -
spaţiul german îşi va reveni după catastrofa războiului de 30 de ani abia în jurul
anilor 1750.
Cauzele războiului
- a început ca un conflict religios , de felul celor din Franţa sau din Ţările de Jos ,
numai că a luat proporţii internaţionale , întinzându-se din Danemarca pân ă în
Transilvania - aceasta a fost cu putinţă din 2 motive :
1. calviniştii din Cehia , care nu voiau să se lase conduşide germani , formau un grup
influent în politică şi economia ţării lor.
2. a apărut problema Mării Baltice. -în regiunea Balticii, puterea dominant ă la
începutul secolului XVII era Danemarca, de care Norvegia nu era înc ă desp ăr ţit ă. -
Suedia deţinea Finlanda şi Estonia .Cu forţa ei militară , sub conducerea tân ărului
rege Gustav Adolf , a închis pentru 100 de ani ieşirea la mare a Rusiei. A respins pe
poloni de pe o fâşie întinsă a ţărmului baltic. - domnia lui Gustav Adolf ( 1611-1632 ) a
avut drept consecinţă construirea unui stat puternic prin reforme legislative şi
militare , prin stimularea economiei şi a culturii, prin dezvoltarea marinei
comerciale. - interese de negoţ în bazinul Balticii nu aveau numai statele germane
din nord şi oraşele hanseatice Hanburg, Lubeck, Danzig ( Gdansk ) ci şi Anglia
,Olanda , chiar Spania. 2. Desfăşurarea conflictelor - a început în 1618 la Praga prin
aruncarea pe fereastră a doi dregători imperiali - revolta a fost în ăbuşit ă de trupele
lui Ferdinand al II-lea - bătălia de la Muntele Alb ( 1620 ) a fost urmat ă de o
represiune sângeroasă , de confiscarea averilor nobilimii , de convertirea cu sila la
catolicism - urmârindu-şi planurile de a slăbi puterea împăratului , Anglia, Olanda şi
Franţa s-au străduit , cu bani şi diplomaţie , să provoace, în nordul Germaniei o
intervenţie daneză , repede învinsă , apoi una suedeză - Gustav Adolf moare în lupta
de la Lutzen , dar şi duşmanul său Wallenstein , care-şi formase o armat ă de
mercenari , va fi ucis din ordinul împăratului - ca şi Mihai Viteazul, Wallenstein a
căzut victimă habsburgilor , ostili oricărei politici independente în zona pe care o
dominau - din 1635 intră în luptă şi Frana care-i avea în faţă pe spanioli atât în sud
cât şi în nord, în Flandra - ea trimite trupe în Germania , dar şi ajutoare b ăneşti în
Portugalia şi Catalonia , focare de revoltă împotriva Spaniei
Urmările războiului
- în Germania, formarea naţiunii a întârziat faţă de alte părţi ale apusului Europei ,
deoarece existau vreo 400-500 state mari şi mici,adeseori foarte mici
- această fărămiţare politică a fost statornicită de către Pacea de la Westfalia prin
care războiul a luat sfârşit în 1648
- a fost slăbită autoritatea imperiului asupra micilor state care , încă din Evul Mediu
aveau tradiţii şi instituţii proprii - dinastia, din care de 200 de ani se alegeau
împăraţii habsburgi fiind împiedicată să dea Germaniei forma unei monarhii absolute,
a manifestat această tendinţă numai în Austria şi în celelalte provincii unde domnea
direct
-de atunci , a început să se despartă istoria austriacă de cea a Germaniei unde
protestanţii au primit libertatea religioasă pentru care luptaser ă
- în schimb , acolo unde habsburgii erau stăpâni, s-a impus catolicismul cel mai
intolerant - opera distugătoare a războiului a adus Germaniei îndelungate suferin ţe şi
i-a schimbat parţial harta politică
- a asigurat cultelor protestante libertatea pe care habsburgii le-o refuzau , dar a
stors de vlagă ţara şi a creat 3 poli de concentrare a forţelor pentru viitor: Austria,
Bavaria şi Brandenburg- Prusia.

S-ar putea să vă placă și