Cruce Şi Naţionalism PDF

-
, AL. LASCAROV-MOLDOVANU
C
CRUCE I
NATIONALISM
o.
INSEMNARILE UNUI TRECATOR
EDITURA CUGETAREA"
www.dacoromanica.ro
Ar- .1
/
D
, rala4le
9!
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM
www.dacoromanica.ro
DE ACELA5 :
Petre Liciu conferinta Un taciune si-un carbune
Zile de campanie (i9I3) Antologia Dobrogei (in colab.
Povestirile lui Spulber cu Ap. D. Culea)
Hotare si singuratati Pe drumuri de tall
In gradina lui Nas Musat Cohortele morter
Revolutia de maine Pe urma vijelrei
Inseninare Nopti de Moldova (Rust*
Domnul Presedinte de A. Bordenache)
Fabule si satire Fabule pentru tineret
Scufita rosie Omul care tace
CARTI CU CONTINUT CRESTIN

Daca am eunoaste scrisori Flori crestine
crestine Viata crestind in pilde
Casa din padure De vorbä cu satenii
Schitul cu plopi La apusul soarelui...
Concordanta a N. Testament Cruce si Nationalism In-
Viqile Sfintilor vol. I, II, III, semnarile unui trecator
IV. Distinse cu o diploma Talmáciri din Sf. Loan Gura
de onoare a I. P. S. Patriarh de aur
ROMANE
Biserica naruitá Intoarccrea lui Andrei Pa-
Mamina trascu (Diploma de onoare
Romanul Furnicei a I. P. S. Patriarh i pre-
Tatunu miul I. Al. Bratescu-Voi-
nesti 1937")
TRADUCERI
Turghenief : Anciar S. Smiles : Ajuta-te singur !
Al. Daudet : Scrisori din Cardinalul Wiseman :F abiola
moara mea N. Iorga : Istoria Romanilor
E. From entin : Dominique civilizatiei lor
VOR APARE
Buga roman istoric Drumuri schite si nuvele
Vladimir Ghika : Femeia John Liibock : Fericirea de
adulterá, piesa de teatru a trdi
B. de Saint Pierre : Paul si Vieile Sfintilor, vol. V, VI
Virginia si VII
www.dacoromanica.ro
AL. LASCAROV-MOLDOVANIT
CRUCE
ST
NATIONALISM
INSEMNARILE UNUI TRECATOR
EDITURA CUGETAREA
P. C. GEORGESCU - DELAFRAS
SUCURE.511, 1V. Strada Popa Nan, 21
www.dacoromanica.ro
SAmAnAtora..
Ca.utam pretutindeni, in nesfar§ita serie de
praväliri materiale §i morale, un loc de refugiu
impotriva nebuniei cotropitoare.
Tot ceea ce traim azi este o apocaliptica viata
neverosimilä. Un vis rau, din care nu ne pu-
tern rupe, ca sa revenim la viata sanatoasa.
Pe nimeni nu-1 mai preocupa decal o larga
si continua satisfacere a poftelor, a gusturilor,
a destrabalarei personale. Neru§inarea goneste,
ca o miazma, pe sträzi, goala., chematoare, §i
in alaiul ei cuprinde chiar pe unii care, pill
acum nu cazusera in latul ei, necontenit intins.
Sufletele sunt invadate de molima stricaciu-
nei, familia este amenintata ca nici odata, prin
invazia in centrul ei vital, a germenilor mii
si mii, de descompunere moralä si materiall.
Echilibrul firesc, al unei desvoltäri normale
este ft-kit, in politica, in literatura, in arta, in
camin, in prietenie, in toate.
Pe rafturile librariilor se rasfata impudice §i
räu mirositoare traducerile din Lawrence,
ultima noutate Armäsarul Doamnei Lou" i
www.dacoromanica.ro
8 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
oamenii, prostiti §i stricati, dau busna si cumpAra.,.

epuizand in cateva zile editii de mii de volume.
5i dacA deschizi un asemenea volum i pierzi
vremea cetirei unei pagine, te convingi cA ai
deaface cu o otravA moralA concentratA, care va
aduce decaderea totalA de maine.
cand ne gandim el tineretul i femeile sunt
acei care citesc asemenea ticAloase insanitAti,
stai impietrit, ca de groazA : ce se va intam-
pla cu aceastä societate omeneascA, rAtAcitA pe
drumuri de mizerie ?
RAutatea vine apoi, si ea, sA aducä cea din
urmA si cea mai mare contributie la destrAma-
rea moralA a societatii noastre. Te inspAimatitA
recrudescenta rAutatii in ceasurile pe care le
trAim acum. DesnAdejdea cearcA sA sfarame
chiar cele mai bine clAdite suflete, impin-
gand pe toti in hAul nimicniciei totale.
Zdrile vietii se posomorAsc, pe cand in
cetate aleargA. desgolite si nebune, mii de femei
nerusinate, rupand in sfasieri de nepAsare cele
de pe urmA vestigii ale unei civi1izaii dovedita
netrebnicA i neorganicA.
Cautam atunci, ca intr'o amenintare de ine-
bunire colectivA, bucAtica de loc a supremului
refugiu sufletesc, farA de care, invazia nebuniei
este sigura.
Si iatA, Dumnezeu ne dA unul... i incA 1...
Larg, sanatos, plin de nAdejde, acoperit de ma-
tasa diafanA, a cerului 0 bine statornicit in coap-
sele pAmantului...
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM 9-
Am trecut zilele acestea prin Onutul cel dg-

tg.tor de nädejcle...
Mergeam singuratec pe-un drum de tarng,..
cugetand la ticgloasa viatg. pe care o lgsasein
in cetatea fardsitä pentru Cateva zile.
Sufletul meu era coplesit i mahnit. Nu pu-
team sá scap de umbra rea a gandurilor cita-
dine, care urcau lujere de desnädejde peste
carnarg asupritä a sufletului.
Incet, imensa frumusetä liberg a firei, mg
cuprinse la sine, mgngaindu-mg. i dandu-mi
ascunsa putere de a goni diabolica persecutie_
Campiile alergau sprintene spre zgri, cu-
pola de ivoriu strglucitor potopea asupra mea
duhuri de inviorare i de ridicare, copacii:
isolati l täcuti pgreau niste giganti buni care-si
luau sarcina sä mg cgläuzeasca de-a-lungul ne-
sfarsitului pAntant...
Si, deodatä, ca chemat de adanca mea dorintl
de bine si de pace, de intemeere si de s'a-
nätate, apgru in fata mea Sansdnatorul...
Ace las de mu de ani, pasind intocmai ca
sträbunul din inegurata vreme a trecutului,
facand acelas slant gest, rotund, moale, man-
gaios si superb, Sämängtorul se argta ca
singurul räspuns cu putintä la toate sbuciuma-
tele si infricosatele intrebäri ale ceasului de
fatg.
Am stat si am privit, hipnotizat simtind_
cg toate aceste adevgrate frumuseti si temeiuri
yin deadreptul din maim cea darnicä a bunului_
www.dacoromanica.ro
ao AL. LASCAROV-MOLDOVANU
§i. iubitorului Stäpan, Ziditor a toate, Isbdvitor

-a toate...
Mersul incet, aruncAtura egald i stapa-
nitA, siguranta divind a rostului indeplinit,
privirea prinsd de infinitul in care Dumne-
zeu st a. strajd neclintitä pentru cei intelepti,
toate acestea petrecandu-se umile §i necuno-
scute, lard zgomote inutile sau vorbärii goale,
Paceau din Sdmändtor, marele simbol al ceasului
,de cumpdnd prin care trecem.
El era, mai intai, semnul muncei §i. al inte-
lepciunei pentru främantaitorii gliei celei va.zute,
iar apoi, semnul candid si inviorátor al
muncei §i al intelepciunei främantätorilor celei-
lake glii, a sufletului... Simbol pentru toti
muncitorii, §i pentru toate felurile de munci.
El spunea : Eu sunt rodnicia, eu creez
valori, eu aduc puteri, eu sunt micul si
necunoscutul copil al lui Dumnezeu, menit,
ca in smeritul meu loc, in neinsemnata mea e xi-
stentä, s aduc un cat de putin prisos pentru
binele omenirei, sfa§iata. de toate ulcerile pdca-
telor si ale prostiilor... Facet.' ca mine: sämd-
mati bob de bine §i de iubire, intru omeneascd
imbundtalire..."
Am rämas atunci in campie §1 am privit
cu nesat la omul care se ducea spre zare, fa-
cand necontenit gestul egal si blajin, care parea
semnul de dinafarä al rugAciunii tdcute din
adancul cel bun al suiletului...
Gandind atunci la nebunia citadind, n'am mai
www.dacoromanica.ro
CRUCE §I NATIONALISM ii
simtit nimic altceva in suflet, de cat o caidä
recuno§tinta pentru rdspunsul pe care Samaria-
torul cel mare mi-1 daduse, la desnadajduita
mea intrebare.
Setea de cer...
Omul, ca sä vada cerul, trebue sä se fi satu-
rat de pamant. Trebue sa fi trait din pfin mi-
zeria i neputincioasa viata a veacului, pentru
ca sa inceapa a simti nevoie de alta-ceva", care,
in cea de pe urma. analiza, este tocmai setea de
cer. Mu ha vreme nu se afla nici o spartura in
existenta de toate zilele prin care sa se zarea-
sea macar o franturd din albastru senin al ce-
rului oamenilor. Dupa ce insä experienta"
vietii ajunge spre consumarea ei, ca dela sine
se fac rupturi mari in cortul cel saracacios
omul incepe sa vadd si pe cele extra-cotidiane.
Inainte de räsboi, necesitatea cerului nu era
atat de simtita. ca azi. Trait-am acele zile, de-
a-lungul atator intampläri, unele destul de mari,
dnä nu chiar epocale, dar nu se afla un curent
mistic,, care sä inglobeze in el pe cei inseto§ati
de cer. Orizonturile spirituale erau mult mai
stramte, zarile duhovnicesti nu erau prea
departate. Traiam mai cotidian decal azi, intr'o
imbelsugare mai mult aparenta i intr'o mo-
rail mai redusa. De aceea poate, se pare ca
acele vremuri erau imbibate de o morala mai
www.dacoromanica.ro
austed. Este, cred, cel putin in general, un

defect de optid. sufleteascd.
Ceea ce este cert, este d. parä in pragul
rdzboiului mondial nu se afla nici un curent mai
accentuat de misticd cre§tind la noi. De ase-
menea, afirmarea publicd §i curajoasd a Mantui-
torului lumei, era o raritate, iar cei muli
nici nu-i auzeau §i nici nu-i rosteau numele cu
anii. Erau alte curente, de pildä cel natio-
nalist (färä semnul, mai mult sau mai putin in-
cdrligat, al crucii), sau altele (rdsboinice sau
ba), dar nu se putea vorbi, nici pe dedeparte, de
un curent cre§tin, care O. prindd in el pe vreun
laic de seamd. Domnul Hristos nu era evi-
dent in lumea romaneascd. §i prin aceasta,
nici setea de cer nu era prezentd. Cdci numai
odatä cu setea sincerd §i adancd de cer, se
aratd si El cu evidentd in mijlocul oamenilor.
Cum §i reciproc : El aduce dupd Sine o §i
mai mare sete de cer.
Si iatä rdzboiul, care in ordinea de idei care
ne preocupd, insemneazd un punct culminant de
recunoa§tere a Domnului Iisus Hristos. In invdl-
md§ag §i deasupra lui, vreme de doi ani, nu am
aflat pe Mantuitorul, cleat doar verbal §i extrem
de rar. Sau sub formä pagand., ca unul cdruia
i se implora scdparea dela incercarea de foc a
rdzboiului. Un fel de do ut des, dac d. imi dai,
iti dau §i eu. Despre vreo elevatiune de duh,
mai osebit in masd, nici vorbä n'a fost. Doar
exemplare izolate, aproape clandestine. Incolo :
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM 13
cer inchis, oameni trthnd fgrä cer. De aceea

a fost cum a fost, si cum n'am mai vrea sa
fie vreodata
Valtoarea a trecut apoi. Oamenii s'au prins
atunci cu frenetica furie de pámant si de cele
ale lui. Sarabanda a inceput. Setea de viata,
scuzä generalä, a ingaduit toate fantaziile
toate absurditatile. Zi de zi, an de an, omeni-
rea a trait din dna i pentru dna.
Pang intr'o clip... Ostenit de acest canun
zadarnic i steri, omul, aducandu-si aminte ca-i
este dat sä poata ridica fruntea i spre inalt,
s'a oprit din travaliul anost al cotidianei vietuiri
i, spre .surprinderea lui, a vazut ca. se afla
deasupra un cer, dinspr.e care cobora spre el,
cateva lumini pure, nealungate Inca de uita-
rea lui.
Atunci, in duhul vestejit al omului, s'a pornit
o boare dulce i alintatoare. In camáruta plina
de mucegai si de pnze de paiangan, a poposit
picul de lumina, samanta adancelor revolutii
spirituale. A fost deajuns atata, pentru ca setea
de cer, sa puna stäpanire pe duhuri, i sä
desläntue, nezägazuita, furtuna mistica a vremei
de azi, care e realitatea cea mai vie a societätei
noastre romanesti.
Priveasca oricine in jur de el. Intr'o forma
sau alta, mai slab sau mai tare, mai Fun-
pezit sau mai ascuns, mai luminos sau inca
acoperit, va gäsi duhul acesta nou, nazuinta
aceasta proaspata, nevoia de a chema cu
www.dacoromanica.ro
glas tare pe Ace la care-i Capetenia i Senzul

acestui duh nou, precum i acea descAtusatä
nevoie de a mgrturisi in fata oamenilor pe Cel
in care crezi.
Da, stgm lap la o manifestare unicg pang.
azi a duhului nostru obstesc, la acest elan
mistic necunoscut Inca acestui neam al nostru,
in care pentru intaia oarg Mantuitorul se aratä
evident in gandirea, in vorbirea si in fapta ro-
maneasca.
Setea cea mare de cer...
s3 Ora ca din povesti,

un popor blagoslovit..."
E vorba de tara noasträ si de poporul nostru,
iar cuvintele din titlu sunt spuse de niste strg-
ini, asa cg nu putem fi bänuiti de sovinism.
Voi povesti cateva intamplari din viata mea,
care s'a, indreptgteasca titlul acestor randuri.
Se isprävise räzboiul i ne intorceam fiecare
la rostul lui, fascinati de sclipirile apoteozei na-
tionale, dar profund osteni0 in suflete. Am cu-
noscut atunci un om si mai multe intampläri.
Pe om II chema Osias G., iar intamplgrile erau
cam acestea : numitul Osias avusese nu stiu ce
pe la o curte martialg, dar scgpase de orice
penalitate, find achitat.
Din timpul infractiunei pang la judecare insä,
prietenul Osias absentase din tail i vagabon-
www.dacoromanica.ro
CRUCE §1 NATIONALISM es
dase prin lumea intreaga : trecuse in Franta,

de acolo in Anglia, incalecase Oceanul
§i se trezise in paradisul new-yorkez pentru
a sfar§i o laborioasa carierá, in Australia.
Dupa ce a lost achitat, s'a a§ezat din nou
in Bucursti, continuanduli treburile §i afa-
cerile.
A treia zi dupä sentinta de achitare, am avut
prilejul sä stau de vorba cu el, §i reproduc
aproape textual vorbele lui :
Domnule avocat, eu am sa-ti spun dumi-
tale tot adevarul. Iaca, eu am batut toata lu-
mea asta, pe unde pofte§ti, a§a ca §tiu oleacä .
din rosturile istea ale Te rog sä ma_
crezi c nicairi, baga. seama. : nicairi, nu-i mai
bine ca aici la noi, in Romania. Anglia ? Pfu!...
Vai, vai, ce mai stramtoare §i ce oameni uscati
§i reci, ca piatra... Frantuzii, buni oameni, n'am
ce zice, da' ce se potrivesc cu romanii nWri ?!...
Cat despre America, vai, vai, ce nebuneala de
concurenta §i ce zapaceala !... Asemenea, in
Australia, ce mai departare §i ce mai oameni
incruntati §i grabiti !... Aici, la noi, e de trait._
Oameni cu fata deschisa, cu gluma pe buze,
§mecheri ei oleaca, da' tare cum se cade... Iar
tara, ce sa mai vorbim ?!... Afaceri-afaceri,
larg-larg, frumos-frumos, §i mai cu seama
un fel de nu §tiu ce, cum a§ zice, un fel de
Iar ca o incheere a vorbei prietenul Osias
imi spuse :
www.dacoromanica.ro
Asculta ce-ti spun eu, domnule avocat:

-nicairi nu-i mai bine ca aici !"
Am tacut, de vreme ce nu mai era nimic de
iraspuns unei atdt de categorice marturisiri.
gandul ma poarta aiurea. La VAlenii cle
Munte, acum sapte ani, la cursurile de vara. Pe
langä alp oaspeP sträini, a venit atunci i un
profesor polonez, d. Glixeli (pe care, mi-se pare
ca. 1-am zärit i zilele acestea prin Bucure§ti).
Un om tacut, dar capabil de o profuncla sensi-
bilitate. Intr'o Duminica, mergeam cu el pe
-valea Teleajenului. Profesorul privea impreju-
rimile, ca intr'o reculegere. Staturam pe o les-
pede. La un moment, polonezul oftä adanc
zise :
O, amicul meu, cum nu avem asemenea
splendori acasä, la noi !..."
Am tacut §i de astä data, de vreme ce nu
mai era nimic de rdspuns la o atat de catego-
rica marturisire.
Adaog numai, acestei amintiri, un fapt aflat
chiar in vara aceasta. Si anume : baiatul meu
a intalnit intr'o excursie, pe Bucegi, un francez,
sa-i zicem Durand, care de douazeci de ani,
vine regulat pe Omul, cate doua luni pe vara.
Este inginer in Franta i aproape tot con-
cediul petrece pe Bucegi. A invätat bini§or
romaneste, iar, intrebat de ce prefera ace.§ti
munti, el raspunde scurt : Pentru cä sunt unii
Iin cei mai frumosi din Europa..." i, ca si
domnul Osias, si Durand marturiseste des-
www.dacoromanica.ro
pre nu §tiu ce simpatie specifica §i aträga-

toare, care se desprinde din viata tinuturilor
noastre.
Inchid ochii §i aduc spre mintea §i sufletul
meu, un episod din refacerea" moldoveana. ln
primavara aceea, dupä ce mai toata. o§tirea bo-
lise, ne-am ridicat cu toii, ca sá pregatim ofen-
siva care avea sä ne aduca acasa". Atunci,
ne venira din Franta, pu§file-mitraliere. Ofiterii
§i mecanicii francezi incepura. s instruiasca
trupa cu manuirea acestei arme nemaiväzute
de flacaii no§tri.
parca \Tad pe capitanul Paul Mourier ex-
pficand, in mijlocul soldatilor no§tri, care ascul-
tau, in tdcere. A desfacut arma, a facut-o la
loc, (land toate lämuririle. Ca O. incerce pe
so1da0, capitanul francez a graft, cu oleacä de
suras pe buze : Cine din voi poate face acea-
sta ?" Atunci, dintre randuri se ivi, sä zicem,
-Maul Ion Florea, §i grai : Eu pot, domnule
capitan !..." scos haina, a pus un genunclii
in pamant, a luat arma si, binisor, a inceput
s'o desfaca, a§ezand pe iarbA märuntaele ei de
otel. Pe urma, iar incet, puse os langa os
§i, in scurt, facu la loc pu§ca. Ofiterul francez,
zisul Paul Mourier (care acum e agent comer-
cial in Franta ar putea adeveri), a ramas
,si
atunci cu gura cascata. §i rn'a intrebat : ,N'a
fost mecanic niciodata soldatul acesta ?" Ce
mecanic ?... A fost muncitor de pamant", 1-am
.asigurat pe capitan.
2
www.dacoromanica.ro
Dui:A Ion, a venit Costache dupa el ste-

fanache §i toti au desfacut §i au facut la loc
arma ca §i cum, de cand se nascusera, numai
mecanici fusesera.
Atunci Mourier mi-a §optit : Aistea-s ne-
buni !..." I-am raspuns atat : Nu-s nebuni, dom-
nule capitan, ci-s Romani !..."
Capitanul m'a luat de brat si, ca intr'o de-
stlinuire, mi-a §optit :
De-am avea noi asemenea oameni !..."
iara§i am tacut, de vreme ce nu mai era
nimic de raspuns la o asemenea categorica
marturisire.
Transcriu aceste amintiri, cuprins de-o ama-
raciune frä pricina.
Imi zic §.1 eu : Doamne, ce nu s'ar putea
face cu o taxa §i cu un popor ca acelea pe care
ni le-ai däruit Tu ? !..."
Lipsa de solidarism.
Vremurile grele prin care-i este dat omenirei
sä treacä la deosebite rastimpuri, au adus, mai
rar, o accentuare a solidarismului social, dar,
mai des, o destramare a acestui solidarism.
Lasand deoparte toate teoriile, care nu pot
nici ascunde §i nici schimba realitatea sociala,
care este aceea care este, iar nu alta, vom
putea totu§i constata ca noi uitam un lucru
esenOal atunci cand se abat asupra noastra in-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 19
cercArile. Uitam ceea ce datordm semenilor no§tri.

A§a, de pildä, in marea problema a culturei,
uitäm necontenit ceea ce datoram marei noastre
pdturi sociale dela temelia a§ezAmantului no-
stru românesc : tOränimea si mahalalele.
Ne mirdm de ce acolo, in corpul lor, se pro-
duc unele lucruri neplOcute, ne intrebam
mereu de ce aceste pdturi ale societatii noastre
se manifesta in unele implejurAri a§a cum, cre-
dern noi, cä nu e bine, §i a§a mai incolo,
vocabularul arhicunoscut §i banalizat.
Dar cati sunt aceia, care, privind lucrul in
fall. §i fldrO a se gandi sä-§i acopere propriile
greseli, sd. se fi intrebat : Dar, oare, ce-am fa-
cut eu pentru ace§ti frati ai mei mai mici §i
mai neluminati, pentru a-i ridica §i pe ei la un
liman mai frumos §i mai omenesc ? Care sunt
faptele mele de solidarism cu ei ? Eu, care am
avut norocul unei vie0 mai plinä de invatäturd.
si de omenie, cu ce am rasplatit acest noroc ?
Ce-am intors eu, ca aplecare de recuno§tintd,
spre ace§ti mai mici frati ai mei ? De cate ori
cuvantul meu, pornit din inimä, iar nu din cine
§-tie ce interes politic, s'a dus spre inima lui,
cAutand sg. i-o mangaie, sd. i-o facä mai bung.,
§i spre mintea lui, spre a i-o face mai cu-
minte, mai intelegatoare ? De ale ori mana
mea a facut gestul de ajutorare pentru cei care,
näpOstuiti, nu au adeseori bucata de pine, pe
care multi din noi o aruncI la caini sau la
crunoi
b ? De cate ori am descins in casa celui
www.dacoromanica.ro
umil §i sarac, = §i de cate ori 1-am ajutat cu

vorba, cu sfatul, cu banul, cu mangaierea
mea ?"
Am ajuns sa vedem oameni semeni §i
frati de-ai no§tri traind prin canaluri S pe
sub poduri, am ajuns, ca in fericita tara a
graului, sa fie oameni care nu au o paine,
am ajuns ca brate vanjoase sa se intindä dupa
o muncá fie cat de neinsemnata, care, insa, Ii
se refuza, am ajuns sd ne urim §i s ne
blestemam intru sine, de§i pamantul §.1 bogatiile
pe care Dumnezeu le-a asezat pe acest pämant
al nostru ar fi in stare sa. hraneasca de zece
ori mai mu10 locuitori.
Dar, mai presus de toate, am ajuns surzi §i
orbi la toate chemärile pe care ni le face fire-
scul sentiment de solidarism social. Nu mai
vedem aspectele de mizera existenta care stau
in preajma noastra.
Iatä carnavalul acesta. Pe toti perepi §i pe
toate zidurile cetatei noastre bucure§tene, stau,
provocatoare §i cinice, afirle tuturor balurilor
mascate §i nemascate, nesfiindu-se sä arate
distractiile" pe care organizatorii le On la in-
demana petrecaretilor. Te cuprinde mirarea,
§i te cople§e§te mahnirea cand vezi atata orbire
§i atata cruda. nepasare. Mor oamenii de foame
pe strade §i prin unghere de mizerie, oame-
nii de munca cinstita sunt dispretuiti sau maltra-
tati, iar balurile, orgiile, stricaciunea §i stupi-
ditatea isi eta1eaza obraznicia, afirmandu-se prin
www.dacoromanica.ro
aceasta o totala si dureroasä desolidarizare cu

greutatile i nevoile ceasului de fall.
pe urrna, ne mai mirdm, de ce pe trupul
nostru social apar acele simptomatice puncte de
cangrenä i ne apucam sa facem deosebite
teorii socialo-economice, total nelalocul lor,
and ceea ce-ar trebui sa facern ar fi o invar-
to§are a sirntimantului de solidaritate sociala.
Nu vorn putea manca azi painea noasträ fära sa
n'o simtim amara, daca nu vorn cauta sa indul-
cim cat de putin pe aceea a fratelui nostru,
care, prea ades, n'o are.
Nurnai atunci vom putea sa zicem ca ne fa-
cern datoria de copärtasi la ob§tea unui neam.
Panä atunci, rarnanand in egoismul strarnt al
iubirei de sine, cu excluderea ades totala a
celui de langa noi, nu putem cere sa fie lini§te
in cetatea noasträ, ba, dimpotriva, toate tul-
burarile sunt fire§ti i lesne explicabile.
Starea de asediu ar trebui intinsä i asupra
acelora care, prin nepasarea i cinismul lor,
imping la desolidarism, intreOnand aceasta stare
de permanenta iritare §i nestabilitate moralä.
Nepasatorii trebue treziti, in propriul lor in-
teres i in acel al societalii din care fac parte.
Altfel, faptele de desolidarism social se vor
spre rául tuturor.
www.dacoromanica.ro
InfrAtire prin copii.

In marea lucrare a unificarii noastre spiritual-
nationale trebue sa punem la contributie orice
ne poate da spiritul nostru de inventivitate.
Nadejdile noastre pentru viitor trebue sa le
intemeiem mai cu osebire pe tineretul, care se
ridicä necontenit din trupul neamului, tineret,
care, in ceea ce prive§te tinuturile alipite, pri-
veste spre Bucuresti §i intretine cu el lega-
turi, care devin tot atAtea amintiri fecunde pen-
tru vremea maturitätii creatoare de valori indi-
viduale §i nalionale.
Dar noi putem trece mai departe, la copii.
Copiläretul este pasta cea mai frageda §i cea
rnai in stare sa prinda la sine acele adevaruri
spirituale de temelie care, cu greu mai pot fi
infiltrate in omul care §i-a cristalizat sufletul §i
temperamentul.
Ceea ce se inoculeazä sutletului de copil
din vreme §i pe nesimtite, ramane indelebil
sapat ori ate §i ori care ar fi vicisitudinile pe
care individul respectiv le va fi intalnit in ealea
vietfi lui.
Sunt unele vorbe §i unele mici fapte fara
prea mare insemnätate la cea dintai vedere
care, insa au fost determinante in viata sufletea-
seä a unui copil §i au ramas dare si neatinse,
in amintire, ca o putere spirituall fär. moarte,
necontenit fecunde si sprijinitoare.
www.dacoromanica.ro
CRUCE §I NATIONALISM 23
Legaturile sufletesti acute in copilarie, nu pot

fi egalate, in gingAsie si curatie, de nici o le-
gatura a altei vraste. Altoiul sufletesc prins in
copacelul copilariei este acela care nu mai are
moarte, §i care da ramura cea mai vanjoasä
si mai plinä de roade.
De aceea, asupra lumei copilare§ti trebue
purtata atenpa noastra. patriotica.
Trebue sä provocam pe copiii nostri sä se
iubeasca intre ei, chiar fail sa se cunoascA.
Copilul dela Severin cu cel dela Hotin,
cel dela Silistra cu cel dela Dorohoi, cel din
Bucuresti cu cel dela Cluj, munteanul cu
sasul, ungurul cu moldoveanul, bulgarul cu ol-
teanul, si asa, in intretasaturi farA sfarsit,
dragostea si respectul copilaretului sä alcatuia-
sca temelia nevazutä dar trainica a sufletului
national de maine.
Sarcina acestei initiative ar reveni Ministe-
rului de instructie, direcPa culturei nationale.
Sub observatia si sub indemnul acestei di-
rectii, scolarii din diferite regiuni ale tarii, vor
putea fi pusi in contact de simpatie, unul cu
altul. Cum ? Foarte simplu.
SA luam, de pilda, douä scoli primare din
tara. : scoala No. 1 de baeP din Sfantul-Gheor-
ghe §i §coala No. 27 de bleP din Bucuresti.
Aceste doul scoli urmeaza a-si pune in contact
de simpatie scolarii respectivi. coala din SI
Gheorghe va trimite celei din Bucuresti, tabloul
nominal pe clase. Din acest tablou, fiecare sco-
www.dacoromanica.ro
lar din scoala dela Bucure§ti isi va alege un

prieten, cu care va intra, de indata in corespon-
dentA. La rAstimpuri nu prea mari, ei ii vor
trimite cate o carte postala ilustratA cu vederi
din locul unde trAesc, i§i vor face, la ATM-
tori, cate un dar prietenesc, iar daca vor putea,
se vor si vizita odatA la un an sau doi. Vor
face schimburi de cArti §i reviste, isi vor trimite
unul altuia din micile lor lucrari de fotografie
sau de traforaj §i mai ales i§i vor da toatA
osteneala sa se iubeasca, peste orice fel de con-
sideratie, chiar fArA. SA se fi vAzut fata la fatA
vreodatA.
In felul acesta s'ar putea organiza, cu price-
pere si mai ales cu rAbdare o adevAratA core-
sfiondengt ,scolard inter-regionala, care ar putea
fi generalizatA §i la licee.
Inceputul ar fi mai greu, dar odatä pornit
aceasta lucrare, ea s'ar continua dela sine, de-
oarece sufletul copilului §i al tanarului sunt se-
toase de curiozitate si sunt in stare de a iubi
dezinteresat. Se intelege cA se cere si intele-
gerea luminatA a dascAlului lor, dar numai in al
doilea rand.
OdatA inceputA, miscarea de simpatie se va
amplifica, luand aspecte §i procedand la reali-
zAri infinite, pe acest camp vast al spiritului
nostru national.
asa, vom putea consolida acest spirit prin
copiii nostri, prin tinerii nostri.
Ridicati in felul acesta, .iubindu-se i respec-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 2C;
tandu-se incA din vremea cea fericitA, ei vor

cre§te altfel de cat cum au crescut fratii lor in
ace§ti cincisprezece ani din urmA, cand, dimpo-
trivA, Ii s'a insuflat o rezervA sufleteascA fatA
de altii, in ceata clreia puteau sl se iveascA.
chiar sentimente de vrAjmA§ie.
Unitatea sufleteascA nationall nu poate in-
semna de cat dragoste §i stimA reciprocA.
Pe acestea trebue sA ne cadim viitorul.
SA incepem deci a ne infrAti cu adevArat prin.
copiii §i prin tinerii no§tri.
ZAcaminte npexploatate...
Nu lipsesc de loc prilejurile, cand, fie oameni
de bunä credintA, fie numai simpli §arlatani,
rostesc cuvinte de admiratie pentru calitAtile cu
care Dumnezeu a impodobit pe Roman. Corn-
paratii se stabilesc, din care neamul nostru
nu este cel de pe urml, din acest punct de
vedere.
Sentintele acestea rostite mai ales la zile
mari, au ajuns insA o pricinA de banalizare §i
adesea de nemeritatA ridiculizare a problemei,
cu atat mai mult cu cat, in adevar, acele mult
cantate calitAti ale Romanului nu se prea vAd
puse in lumina realitAtii. Ceea ce dá cuvant
celor ce nu ne prea iubesc, sA creadA cA afir-
matia noastrA este numai Inca o armä de carton
din desueta panoplie a nationalismului clamant..
www.dacoromanica.ro
Adevarul, ca in toate cele omenesti, este la

m ijloc .
C. Romanul este inzestrat cu calitati din
firea lui, acesta este un adevar care ramane
devar peste orice consideratii.
Dar tot pe atat de adevarat este faptul cd
prea putin s'a facut de stat si de societate pen-
tru ca aceste calitati sä se vadeasca §i mai ales,
sa se desvolte.
Este §tiut ca nalia aceasta a noastra este una
careia-i place sa cante. Dovezile acestei afir-
mari sunt atat de multe, in cat avem greutatea
alegerii. N'avem de cat sA plecAm urechea (§i
mai cu seama aceea a sufletului) pentru ca, de
peste tot locul sa prindem svoana cantärei ro-
andnesti. Romanul cantd in toate prilejurile
dicta, fie cele vesele, fie cele triste.
Mearga oricine la Ministerul de instructie, sau
-la Societatea compozitorilor romani, unde se
ailS cele douA arhive fonografice ale folklorului
muzical roman §i va vedea cat de bogata §i de
variata este cantarea romaneascd.
A§a cä nu ni este teama de nici o invinuire.
Dar cand venim la cea de a doua parte a
problemei, vina noastra este nemäsurata. Vina
aceasta apasa deopotriva atat asupra oficialitatii,
.cat §i asupra acelora, invatatori, preo0 sau alli
conducatori de ob§te, care nu au pus maim sa
.ajute la desvoltarea acestei calitati romane§ti.
Unde sunt corurile sAte§ti ? Unde sunt re-
nniunile populare corale ? Ici i colo, doar, pe
www.dacoromanica.ro
unde se va fi aflat un om de duh §i de intelegere.

Si iatä, am sa arat, ca in una din zilele tre-
cute, inainte de Craciun, chemat find a vorbi
la o adunare sateasca, aici, aproape de Bueu-
resti, am avut prilejul de a constata ce se yoate
face cu acest material uman taranesc al nostru,
dacà se gäse§te cineva, care sa.-1 manuiasc a. cu
drag §i cu pricepere.
In programul §ezatorii era teatru §i cor sa-
tesc, cu flacaii §i fetele din sat.
I-am vazut, mai intai, jucand o pies popu-
larg, ei intre ei si am putut sa-mi dau seama
ce talente adevarate pot sa zaca in aceste sedi-
mente populare. Mai cu osebire era un flacau
taran sadea care avea o dictiune, o ex-
presie §i o mimica, din acelea pe care le-ar
invidia unii concuren0 la examenul de conser-
vator. A jucat rolul unui tanar asuprit de
mama lui vitrega atat de cu putere si cu atata
pricepere, in cat au fost clipe cand a putut sä
provoace emotii puternice la ascultatori.
Pe urna s'a produs corul acestei reuniuni de
flacai §i fete, sub conducerea priceputa a inva-
tatorului satului. Marturisesc ca nu-mi venea
sa cred ca este vorba cu adevarat de un cor
alcatuit numai dintre säteni. Cantand frâ gre§
colindele Craciunului, acest cor era, totodata
capabil de a da unele nuante de-o finetä remar-
cabilä. Nu-mi este in gand a arunca aici pe
hartie o lauda de§arta, care ar fi s mareasca
haosul problemei, ci exprim numai curatul ade-
www.dacoromanica.ro
var cand zic, ca acest cor era de-o uimitoare

omogeneitate §i realiza o cantare din cele mai
perfecte.
Ca se pot face lucruri minunate cu elemen-
tul nostru sätesc, este o axiorna azi.
Ceea ce Inca lipse§te sunt fortele indemnatoare
care, manate de gandul punerei in valoare a
calithtilor ob§te§ti §i de curata dragoste pentru
neam, sa lucreze farä preget, oficialitate §i
particulari, in sensul scoaterei dela fund in lu-
mina zilei de acum, a zacamintefor noastre spi-
rituale.
Altfel, murim ca cer§etorul pe comoara de
aur...
Scrisoarea din Ben-Malem.

and marele indian Sadou Sundar Singh a
venit pentru intaia data in Europa, a rAmas
surprins, printre alte multele, de putina cre§ti-
natate a europenilor. El, convertitul proaspat la
invatatura evanghelicA, se a§tepta sA gaseasca
prin Onuturile noastre europene§ti, un crestinism
activ, viu, transformat in fapte. Venea deci cu un
dor thra margini de a cunoaste, de a se instrui
si de a iubi. Mare i-a fost nedumerirea §i arza-
toare deziluzia. De unde credea ca, Inca de
multA vreme, Europenii au infaptuit cat mai inte-
gral precepteleDomnului Iisus, el aflA ca, dimpo-
triva, ei au realizat, sub paravan cre§tin, toate
www.dacoromanica.ro
poruncile diavolesti. Cu cat cath.torea prin

Europa, cu atat se adancea in el convingerea ca
crestinii de azi sunt departe de a li se putea
da cu adevärat acest nume si cd, cel mult, cre-
stinismul lor este unul mecanic, de suprafard,
neesential si deci subred. Plecand in India,
Sundar Singh a spus celor care-i culegeau im-
presiile : Noi avem crestinismul numai de 70
ani acasa dar unde a pátruns e viu, adane,
plin de devotiune si. mai ales cuprinde intreaga
viata a neofitului. Drumul in Europa m'a mall-
nit,, caci am vazut aici un crestinism formal
lipsit de adancime si. necoborit in faptd..."
De sigur ca parerea indianului nu putea fi
exacta intru totul, dar, nu e, mai putin ade-
värat, ca ea rasfrange in mare masura situatia
spiritual-crestind a Europei.
De curand, un alt indian cu renume mondial,
Gandhi, cel care a fost arestat de autoritatea
colonialä engleza, a concretizat situatia printr'o
frazä pregnant g. si elocventg.. In fata stärei mo-
rale pe care, si el, a constatat-o in lumea cre-
stina, a exclamat pfin de amaraciune : Nu-mi
trebue de la voi nimic de cat Iisus..." 0 spu-
nea aceasta unul care nu era crestin. Nu e
cu putinta o vorba mai amara de cat aceasta.
Daca noi nu avem bun decat pe Iisus, si daca
noi, desi il avem, totusi nu-1 avem, inseamna ca
starea noasträ moralä este una de pling. deca-
denta.
Facem si aici, fireste, cuvenita rectificare, in
www.dacoromanica.ro
sensul cä pdrerea lui Gandhi nu poate avea o

intindere generald. Rärnane insd destul adevär
si din ea, din nefericire prea mult.
Ceea ce e de remarcat e cd multe din aceste
päreri ne yin dela oameni apartinand altor rase,
presupuse inferioare celei albe. Dojenile si im-
putdrile cad pe sufletul nostru, din guri de
barbari" de pdgani". Sunt noii gentili
care ne invatd adevdratul crestinism.
Iatd. cä acum primim o scrisoare dela un.
roman transilvanean care locue§te la Ben-Malem,
ordsel din Maroc.
Scrisoarea lui Jurca (asa e numele prietenului
nostru) cuprinde, printre altele, observatiuni
interesante asupra barbarilor" de acolo.
Transcriem, fard addogire, cateva randuri din
aceastd. scrisoare :
Imi aduc aminte din timpul cand md allam
in tard, cand oamenii nostri vorbeau despre
natia asta africand, ca despre niste oameni bar-
ban i sdlbateci. Iar acum, de doi ani de and
ma aflu in mijlocul lor, vdd tocmai contrariul.
De ce ? Fiindca nu-i vdd indeletnicindu-se cu
bäuturile alcoolice, si nici crd§me nu vezi
prin satele lor, de cat un fel de ceaindrii unde
ii bea un pahar cu ceai §i pleaca inpreund cu
prietenii lui pe la casele lor, in cea mai mare
lini§te, razandu-si mai ales de cultura noasträ
europeand, cand vad pe vreun european mer-
gand dintr'o margine a drumului in cealaltd,
ametit de bäuturi alcoolice.
www.dacoromanica.ro
Pe arabi §i pe negri nu-i vezi niciodata beti,

cad numai europenii nostri se Imbatä si ne fac
de ru§ine.
Ce putem spune and ne vedem in halut
acesta ? Inseamna ca noi suntem un fel de na-
tiune foarte inapoiata, de vreme ce zacem inteun
fel de intunecime nu numai cu trupul dar i cu
sufletul.
Asa, aud pe multi arabi spunand de un euro-
pean beat ca-i mai rail si mai urat de cat un
senegalez.
Asa suntem noi, cre§tinii, vazuti de natiunile-
de aici."
in scrisoarea aceasta nu e vorba de cat
de unul din stigmatele decaderei noastre : alco-
olismul. Cand ne gandim cä pe langa aceasta
boala mai avem inca multe pe trupul §i pe su-
fletul nostru, e peste putinta sa nu ne rnahnim
de starea in care am tarit invatatura Domnului
lisus, cu care ne talim numai la zile man.
Numai cand vom fi coborit preceptele Domnului
lisus in chiar viata noastra cea de toate zilele,
numai atunci cre§tinismul nostru va fi unul viu,
lucrator §i mantuitor.
Pana atunci, rämane §i el, in cu mult prea
multe cazuri, o forma stearpa. §i fatarnica.
www.dacoromanica.ro
32 AL. LAS.CAROV-MOLDOVANU
Ardeal...
Gand si suflet, indärat, spre scumpa vreme
a copiariei nestiutoare §i. bunk..
Ne amintim...
Dinspre Ardealul drag peste orice fel de alta
dragoste, intr'o zi, in lumea mica a liceului
nostru a cazut o veste plinI de tristetk Me-
morandi§tii", in cap cu Dr. Ion Rapu, fusesera
condamnati la inchisoare pentru indrIzneala lor
de a fi afirmat cu tärie, in fata Imparatului,
drépturile fire§ti §i intangibile ale poporului ro-
manesc din cuvenitul lor tinut al Ardealului.
Eram inca mici si ne§tiutori, dar cu atat mai
adanc au fost atinse inimele noastre de copii.
Uitam de lecPi §i de joack insusi profesorii
erau mai inOduitori si mai intunecaP, si
gandul nostru se ducea intreg §i nepatat spre
Seghedin §i Vat, unde eroii ardeleni i§i faceau
osanda.
Si, pe urmk isbucni revolta sufletelor noastre
impotriva asupritorilor. Daca ni s'ar fi cerut
atunci sa mergem sa eliberärn pe acesti muce-
nici ai cauzei romanesti, am fi plecat cu topi,
a§a, armati numai cu puterea revoltei noastre,
la fundul cAreia zacea, inalterabilk dragostea
pentru Ardeal...
inte zile, cand cu ochii inrourali de lacrimi,
adunat in reuniune coralk intregul tineret al
liceului, canta naiv si tare, Doina lui Ratiu",
www.dacoromanica.ro
CPUCE SI NATIONALISM 33
in care arnenintarea si blesternul erau aruncate

asupra Seghedinului :
Seghedine, Seghedine
Memnezept atm te mai tine ? !...
Suferinta intarea dragostea, 'cimentand-o pen-

tru vremea cand vom fi chemati sa o aratam si
in fapta de jertfa...
Si iata, din trecutul mai apropiat se desfac

alte zile, alte aduceri-aminte...
0 noapte de vark, deasupra 1initei careia
susura imensa svoana a rasboiului... Si deo-
data, ca o ploae nevazuta i sonora, clopotele
bisericilor tarii incepura sa bath in glasul cel
asteptat de o mie de ani, de doua mii, de
totdeauna... Era chemarea unica, solemna, in-
gaduita de Dumnezeu, intru incordarea nea-
inului spre ajungerea la telul intregirei
Ardealul ne chema, cu puteri, carora nimeni
nu putea de cat sa le dea ascultare... Caci che-
marea aceasta purcedea si din dragostea de
veacuri pe care cei de aici" o aveau pentru
cei de dplcolo"...
Si, intr o dimineata, urcaram muntele, cu na-
dejdea in isbanda...
Scolarii de odinioara erau ostenii de acum.
La clipe de rägaz, ei se intrebau : Iti mai aduci
.aminte de Seghedin, prietene ?"
3
www.dacoromanica.ro
Si, desi ostenii acestia simteau cä armele lor

sunt putine, din pricina atator greseli ale cebor
dela carma, totusi, uitand de imputarile pe
care li le-ar fi .putut face, au trecut muntele cu
inima calda, cu trupul gata de jertfa cea mare,
chiar daca Dumnezeu le-ar fi cerut una, pe care
ei o simteau peste puterile lor.
Si-mi aduc aminte un ceas de reculegere, sus
pe fosta granita...
Ne-am culcat usor pe pamantul cel de mult
ravnit i, aromind, am simtit pe pleoape
picuri calzi de lacrimi...
Erau lacrimele bucuriei amestecate cu acele
ale jertfei liber consimtite, intru acelas tel comun :
intregirea obstei romanesti, peste vremi sit peste
oameni, asa cum o poruncea insusi Dumnezeu.
Si vremea s'a implinit. Dupa cautari de
veacuri, dupa suferinte farä capdt, mangaiate
totdeauna de nadejdea cea racoritoare de duh,
ne-am gasit adunati laolaltä, i Inca mai
mult de cat nadajduiam", de vreme ce Dumne-
zeu a adus la bucuria cea mare si Onutul cel
mandru de peste Prut, moldovenesc pand la
fund prin trecutul i prin oamenii de pe el.
anii au inceput a se insira pe linia vesni-
ciei s,i noi am inceput a nu ne mai iubi. Ici-
colo, au inceput a se al-Ma pete de umbra pe
simPrea noastrk iar cugetul ades fu oträvit cu
ga.nduri rele i pismase... Dragostea veche se
prefacu in obisnuinta de barfire reciprocä
nedreaptä.
www.dacoromanica.ro
Tu, levantine !... Tu, regAtene !..."

Jar noi de dincoace :
Tu, §oacAle... Tu, boanghina !..."
ceas de ceas, incon§tienta §i neiubirea
luarl locul dragostei dela inceput", vAdind
aspru inconformanta noastrA pentru simPrea de
recuno§tintA pentru jertfele fAcute si pentru bu-
nAtatea cu care Dumnezeu a binecuvAntat ace-
ste dragi jertfe.
An de an, aniversäm ziva unirei celei mari
cu Ardealul, dar an de an uitAm mai mult cl
inchegarea cea de pe urmä a unitAtii neamului
tot prin dragoste trebue facutA.
SA luAm aminte ! si sA nu ne in§eldm. De
sigur, ceea ce-i facut, e bine fAcut pentru vecie,
a§a-i porurica lui Dumnezeu...
Dar vai de cei care prin fapta lor, suparA pe
Dumnezeu...
Cartea zice Ca Dumnezeu nu se lasä nicio-
datA. batjocorit..."
Piratii sexualitatii.
Auzeam, inainte de räsboi, cA epocile post-
belice sunt caracterizate mai evident printr'o
recrudescentd a pervertirei sexuale, dar nicio-
data n'a§ fi crezut cA se poate ajunge in acea-
stA rnaterie acolo unde, incon§tienti §i rAi, am
ajuns astäzi. Degradarea infarna a legaturei
dintre bArbat §i femee, acceptarea, aproape
www.dacoromanica.ro
cu indiferenta, din partea intregei feminitati de

peste tot, locul, a acestei murdare injosiri a tru-
pului femeesc, niciodata n'ar fi fost de
crezut sä ajunga in halul de salbateca iste-
rie i desgustätoare exhibitie animalia de
astazi...
Ca in toate vremile au fost si oameni stricati,
adevarat este, dar sa fie ridicata nerusina-
rea i vitiul sexual pana la a domina intreaga
via p. trupeasc i, din nenorocire i cea sufle-
teasca a unui popor, aceasta trebue sä ne
dea de gandit.
Traim azi cea mai diabolica forma a sexuali-
tAlii noastre.
Suntem prada unor banditi ai sexualitatii,
care, de peste tot locul, din afara. de noi si din-
tre noi, pe calea tuturor mijloacelor, exaspereaza
aceasta nevoie bolnavä a vremei.
Localul de petrecere, filmul, piesa de teatru,
cartea, revista ilustrata, toate sunt dominate,
constient sau inconstient, de nevoia actualitatii,
pretext neghiob care acopere, in fond, pornirea
colectiva catre stricaciune. Setea de spurca-
ciune, foamea dupa descompunere, saca-
lismul detracat al unei vremi rusinoase.
Si in mijlocul sabatului, troneaza femeia.
Ea este impudica preoteasä a noii religiuni
de balamuc.
Ea este colaboratoarea fidela a tuturor pira-
plor sexualitatii.
Ea, cu trupul ei, paräsit in mainile tuturor
www.dacoromanica.ro
facatorilor de glorn femenine, stapaneste In

zilele noastre enormul scandal universal.
Ea, care prin creatie i prin puterea ei
de creatie, a fost haräzitä sä sMpaneasca Va-
rnãntul, prin cele bune ale ei...
In procesul acesta de fermentatie putrida,
ra'spunderea cade intreaga asupra femeei.
0 vedem azi preocupata de cine stie ce
idealuri" nefiresti i mergand mereu alaturi de
drum, uitand care-i este rostul i insemna-
tatea atunci cand omenirea sucomba din pri-
cina ei.
Caci sa priviLn Si sa ne intrebam :
Unde este femeia i grupul de femei, care,
unite in simtul de castitate si de eternal femini-
tate creatoare, sA. se ridice i sa protesteze im-
potriva blasfemiei ce se aduce templului"
trupului ei ?
Unde sunt asociatiile de femei, care, cu pu-
tere si cu persevereuta, sg. se mi§te pentru a
face sä dispara batjocura exhibitiilor nudiste si
imorale, iarmaroc frivol, desgustator i imund,
in care cele dintai ele se complac ?
Unde si and s'a ridicat glasul matroanelor
noastre sau acel al fecioarelor noastre, i sa
strige lumei ea nu mai vor ca genul lor sa fie
prilej de batjocura si de ireverenta ?
Unde s'a auzit protestarea lor impotriva liber-
tinajului scandalos al acceptarii tuturor modelor
esite din creerii plini de alCool i de perversiune
ai piratilor sexualitatii universale ?
www.dacoromanica.ro
Unde am cetit noi vreun articol in care o

femeie sa protesteze cum se cuvine impotriva
schimonosirii chipului femeesc cu tot felul de
rujuri" §i sulimanuri ?
Unde e femeea crestina. care O. vestejeasca
purtarea semenelor ei, aratandu-le ca in inva-
tatura dumnezeeasca a Domnului Iisus, trupul
omului §i mai osebit al femeei este templul
lui Dumnezeu, in care are a inflori viata randu-
rilor de generatii ale viitorului ?
Unde si cand am putut sa ne intärim nadej-
dea noastra de mai bine, privind inf4§area
eroica, demnä, superba, a femeilor noastre, ce-
rand respect pentru trupul lor i cuviinta pentru
viata lor ?
Unde §i and ? !...
Departe de mine macar umbra unui gand de
a aduce aici cuvant de denigrare impotnva
femeei, ci numai ma mahnesc §i strig.
Ea, femeia, este, de fapt stapana vietii noastre.
Ea poate ridica starea unei ob§ti, ea o poate
prabu§i.
Ea este garantatoarea unei ddinuiri morale §i
frumoase.
Ea este azi chemata a ne da toate cheza§iile
unei schimbari morale in societatea noasträ.
Nadejdea noasträ de bine in ea o avem...
Cu o singura §i mare conditie : sä pornea-
scä ea cruciata impotriva nelegiuirei, in care
tot ea troneazä.
Prin femeie, femeia va fi biruita...
www.dacoromanica.ro
Para atunci, piratii sexualitatii opereaza cu

tacitul consens al femeei.
Din bolile spiritului.

Omului ii place adeseori, cu voia lui, sa se
in§ele, luand drept realitate ceea ce, de-ar fi
analizat cu obiectivitate, s'ar dovedi purg iluzie.
Este aceasta §i o forma linä a lenei, a ororei
de efort", care e una din caracteristicile funda-
mentale ale insg§i naturei omene§ti.
A§a, de pilda, un om e bolnav greu §i el
simte acest lucru prin chiar instinctul lui vital;
si, totu§i, ii place sa. se iluzioneze ca dad. in
,
adevär are o boala, apoi de sigur, are una

usoarg, diferitä in mice caz de ceea ce are el
in realitate.
De aici, unii au ridicat aceastä meteahng ome-
neascä la rangul de principiu ; nevoia de auto-
in§elare e una din conditifie progresului vietii.
Azi, a ajuns formula curenta fraza cg suferim
de invazia materialismului, iar criza nu e de
cat una economica, financiara, sociala Si este
§i aici o in§elare. Evident, infati§area exterioarg
a crizei este ademenitoare in acest senz, dar
fondul e altul, cu totul altul. Unde insâ se evi-
dentiaza gre§eala, este in cautarea §i aflarea
mijloacelor de tamaduire. Considerandu-se criza
ca una economica (a§a cum o arata infati§area),
se purcede la mijloace economice. Sisteme Va.-
www.dacoromanica.ro
riate se apiied, dar rezultatele sunt nule. ie

prea firesc sä fie a§a. Da Ca o rana de pe
corpul omenesc voi trata-o ca pe vrernuri
ca pe-o simplä rand, rise in cele mai multe
cazuri, sä nu am nici un rezultat bun, intru cat
ea poate fi produsa de cauze adanci. Dacd insä
ma voi duce la pricina din profunzime si voi
apfica acolo leacul, se intelege ea', in mod ne-
cesar, voi vindeca si rana.
Se face azi un abuz considerabil cu proble-
mele i solutiile economice, si aspectul este
acela, popular, al cainelui care se invarte in
jurul propriei sale cozi.
In realitate, atat pricina materialismului cotro-
pitor, cat §i aceea a marasmului economic in
care suntem inglodali, se Ad, cu preciziune,
intr'o boala a spiritului nostru. Acolo, in stra-
fundul, in care ades ni-i teamal sau lene sa
privim cu curaj, acolo zace pricina räului con-
temporan. Pentru simplul dar puternicul cu-
\rant cd din veci i pe veci, fiinta materiald
omeneascd a fost §i va fi cAlduzita pe drumu-
rile \fietii, de catre spirit. Primatul spiritului
este azi o realitate, pe care doar de-o mai con-
testa. cei ce vor sd se minta pen tru cine stie ce
motiv sau interes.
In una din §edintele Societätii Natiunilor sa
auzit, dupa zece ani, un glas, care insä a fost
repede uitat. Acel glas a spils ea nu va fi
pace intre popoare, de cat atunci cand ele se
vor intelege mai intai in spirit.
www.dacoromanica.ro
Dc sigur, aceasta-i realitatea. C. a purcede

la vindecarea spirituald a omenirei e mult (o,,
foarte mult l) mai greu decat la cea economica,
aceasta nü insemneaza ea" trebue sa denaturant
problema i deci sa ne iluzionam, inselandu-ne-
pe noi
Ma gandeam la aceste lucruri esind intr'o zi,
dela un cinematograf. Rulase un film in care-
virtutea sufleteascä, devotamentul, iubirea de
casá, idealismul in prietenie i toate aceste po-
doabe divine ale sufletului omenesc erau ridi-.
cate in slava. Ma uitam in sald si rAm'aneam
uimit väzand cum toata asistenta urinal-ea ea
tot sufletul Si cu tot interesul mersul actiunei..
Respira cu eroii, se indigna de rdutatea urn,.
neasca, era satisfacuta de isbanda binelui, la-.
cräma pentru cei necajiti sau nefericiti, aplau-
da cu elan cand raul era infrant de bine.
cugetam : tot acesti oameni dincolo, in viata de
toate zilele, de sigur cä in marea lor majoritate,
sunt cotropiti de cancerul materialismului, cu
tot cortegiul lui de intrigi, rdutdti, meschindrii,
furtisaguri, inelätorii, poate crime.
Adevarul era ea aceasta omenire isi traia
adevärata viata in imaterialele viziuni de pe
ecran.
De aici, o serie de concluzii perfect logice
materialismul e o board a sufletului, care infec-
teaza toate drumurile de comunicatie spre ade-
värata viaä. PUs in fata viei celei firesti si
fiumoase, bolnavul nostru reactioneaza prin
www.dacoromanica.ro
aprobare itotalä adeziune la ea. De aceea

aplaudä la cinematograf cand filmul ti trece pe
dinainte un model frumos de viatd. Ceea ce i-a
rAmas sángtos din suflet, reclamg cu putere
dreptul de revenire la adevg.ratul Paga§ al vietii,
care este §i ram-ane cel spiritual.
E dorul nemarginit al celui prins in mocirla
putreda, neagrl i infectä a materialismului spre
cerul albastru, irizat ,si drag al duhului de cele
bune creator. Spiritul cere evadare din cAtu-
§ele in care e prins azi, el i§i revendicä prima-
tul inalcat, el ne striga azi, la top, cä vinde-
carea noasträ numai in vindecarea lui mai intäi,
se va afla.
Geologii descoperä minereul scump din pro-
funzime dupa ni§te inffitiOri cu totul strline lui
.dela suprafat5.. Ei nu se lasä in§elati sau ilu-
zionati de aparente.
Tot astfel Si cercetätorii solutiflor de istovire
a mizeriilor actuale, dacl vor sg. ajungl la
cele adevärate i lecuitoare, sa. nu se lase pur-
tali de iluzia in§elátoare a infhP§Arilor exterioare,
ci sä se ducä, cu räbdare i perspicacitate, la
pricina rAului dela fund, la spirit §i la sufe-
rintele lui, in cazul de fat.l.
In afarä de aceasta, este, vorba Eclesia-
stului : zadarnicA alergare dupl. Wilt.
www.dacoromanica.ro
Fay lia PAO.

Dupd extraordinarul monument al osuarului
dela Douaumont, unde se odihnesc rdmäsitele a
400.000 soldati francezi, s'a inaugurat la
Saint-Waast un alt monument, de o originali-
tate impresionantd.
Din mijlocul imei movile informe de pieträ-
rie, se ridicd, masivä i imensd, o mand ome-
neascd, tinand in pumnul ei crispat torta ar-
zandd a pdcii.
Monumentul este, fireste, al vremei, cd.ci dacd
a suspinat vreodatd sufletul omenesc dupd.
pace", a fost, desigur, in aceste zile crancene
pe care le träim. Sdruncinat de rdzboi, inselat
de asteptdrile de dupd rdzboi, mortificat inteo
nesfarsit d. espectativa necontenit alungatd. in zäri
mereu neatinse, sufletul omenesc a ajuns inteo
ipostazd, in care ideia de pace devine chiar sen-
sul coplesitor al existentei lui.
Aici insä, in aceastd. goand dui:A pace, se sta-
torniceste chiar dinteun inceput un vitiu conge-
nital de cugetare si de simtire, care, de sigur,
va otrIvi sau, cel putin, va denatura toate in-
cheerile luate pe temeiul lui.
Se vorbeste mereu de pacea doritd, dar toate
conceptiile actuale de ordin politic general cat
si acele de ordin moral particular, nu pornese
catusi de putin dela conceptul pacii.
Ba, dimpotrivd, dela negarea acestui concept,
www.dacoromanica.ro
Toate forurile economice, in prirnul rand,

acele care determina, nedesmintit, pe cele poli-
tke, pornesc dela o vaditä tendinta de heghe-
monie mondiala, de imperialism bancar, finan-
ciar si economic. Sunt, in aceastä ordine de
idei, state si chiar natiuni bancheri si
chiar guverne, care fará nici un fel de temere
sau acoperire, afiseaza in vazul lumii o poli-
tica economica si financiara care e departe de
a insemna pace". 0, foarte departe...
Pe urma, fireste, inarmarile... Caci, cu ce
vei putea sa-ti impui politica ta de suprematie
economica, deck cu tunul §i cu mitraliera.
Deci i aici, nu poate fi vorba de pace.
, S'a schitat, e drept, intr'o sesiune a Societatii
Ligii Natiunilor, foarte vag i trecator, marele
deziderat a pacei in spirite aratandu-se cä pacea
nu va veni decat prin duhul de intelegere intre
suflete, iar nu prin pretinsele iMelegeri... eco-
nomice. Dar s'a trecut repede asupra acestui
lucru, crezut, de sigur, nefolositor si mai
ales nelinistitor pentru marele for mondial al...
pacii dintre popoare.
Sä nu ne inselam. Ori de eke ori vom crede
Ca putem ajunge prin bani si prin economic"
la pace, tot de atatea ori vom fi inelai. Dupa
un drum spinos §i fals, vom ajunge la capät
in aceeasi situatie sufleteasca dela care am
plecat.
Ci, mai intai, duhul pacii sa-1 avem,
dupa aceea, toate celelalte ni se vor da peste"
www.dacoromanica.ro
cum se spune la Cartea cea mare a duhplui

omenesc.
Pang nu vom pune, mai ales, in locul puterii
ucigatoare a banului altceva mai puternic, mai
adevärat si mai constructiv, putem fi siguri ca
vimic (dar cu desavarsire nimic I) nu vom putea
face pentru pacea lumii.
Azi ne doming. acest excrement al diavo-
lului" cum spune Papini banului a toate
falsificator, a toate ruinätor, a toate inve-
ninAtor.
Nu simprn noi azi cum el ne ucide, cum ne
ia energiile, cum ne otraveste fibrele trupului
si elanurile sufletului ? !
Pacea, nu ne-o va putea da de cat Domnul
Pacii, pe care il stiam cine este.
Este Acela, care in majestuoasa lui smerenie, cu
glas de vesnicie a spus oamenilor si le spune
pana in cea din urrna clips : Eu sunt pacea..."
E bine ca se fac monumente cu facla pacei
arzand, dar aceasta e prea putin.
Trebue sä ne aprindem fiecare in suflet torta
pacii lui Dumnezeu. Numai ea va putea se-
conda sufletul, cel al nostru de acum, precum
pi acel al randurilor de .neamuri ale viitorului,
care stau, dormitande, in noi.
Aläturi de noi, avern isvorul cel nesecat de
pace al lui Iisus Mantuitorul Si cel ce bea
din acest isvor traeste in veac.
N'avem decat sä ne aplecam sufletul si sa
soarbem...
www.dacoromanica.ro
Atunci, §i numai atunci, va putea Ii vorba,

cu adevdrat, de pacea lumei...
Ies lea...
Intunerecul pacatului se intinsese peste intreg

cuprinsul lumei. Caderea celor dintai oameni
fusese hotäritoare pentru cei care, ca fiuviul
pornit dinteun simplu isvor, alcdtuiau cohortele
omene§ti ale vremurilor. Deasupra existentei
lor, o ve§nic d. umbra rea umbra din valea
mortii stätea nedeslipitä, ca un blestem ce
nu putea fi §ters prin nimic omenesc. Zadar-
nic se sbuciumau filosofii §i ganditorii, inu-
tile erau toate punerile inainte ale tuturor ome-
ne§tilor idealuri, iar armatele §i nvile se
frkmantau nefolositoare pe un pdmant §i pe niste
ape trudite de zädarnicia tuturor zaddrniciilor..."
Orizontul ve§niciei fusese rdpit genului uman
de puterea ma§terd a pdcatului. Oriunde s'ar
fi intors privirea setoasd a sufietului omenesc
§i ar fi cerut ostoirea cea mai din urmä, nicderi
nu gäsea de cat paragini §i pustietati. Ase-
mlnarea cu Dumnezeu" fusese smulsd umani-
tätii §i nici un om de pe pdmant, din orice
veac ar fi fost, nu putea sd redea aceasta ase-
mánare pdfaduitd. de rugina devordtoare a
pdcatului.
Pentru aceasta trebuia o interventie tot a lui
Dumnezeu. El singur putea reface ireparabilul,
www.dacoromanica.ro
putea readuce strälucirea si regalitatea sufle-

tului omenesc.
Si chiar din clipa caderei, El, bun si intelept
cum nu pot cuprinde cugetul §i sutletul nostru,
a hotarit clipa rascumpararii.
Avea O. lase pe oameni O. se mortitice in
sbuciumul cautarii, sä se sature de ei in§i§i, sa
urasca pacatul, sä cheme altceva peste fiinta
lor de duh, §i atunci avei sä le readucd. In
zarea vieii pe Ace la care putea sa restatorni--
ceasca imparätia lui Dumnezeu pe pamant.
De-a-lungul mileniilor anterioare marelui fapt,
Dumnezeu ingaduise unor oameni ale§i sä arate
in psalmi si cantari duhovnice§ti, cine va fi Tri-
misul care va fi viata Lui §i care rostul
lui unic §i definitiv.
Au fost profetli, care au aratat, la distante de-
sute de ani unul de altul, aceea§i minunala In-
trupare.
Trebuia un Dumnezeu intrupat pentru man-
tuirea noasträ.
Si El a venit, cand au trebuit sa se impli-
neasca vremurite, adica atunci cand ciclul man-
tuirei noastre i§i trasa curba urcatoare.
In Betleemul Casa Rainei" cel aratat
de degetul profetic, in cetatea lui David, inteo
noapte instelata, ne§tiut §i umil, s'a ivit din Pu-
rurea Curata Fecioard, Ace la care, unic in
fiinta §i in esenta Lui, avea sa fie §i unica pu-
tinta de mantuire a omenirei infometate de El.
Admirabilul plan dumnezeesc prevedea 0
www.dacoromanica.ro
48 .AL. LASCAROV-MOLDOVANU
knastere umith. si, Ies lea fu aleasä sä fie locul

.cle uncle isvora o omenire noua.
Clipa i locul acela ,erau, in timp si in spatiu,
granitele care ,desparteau, in fapt i simbolic,
.cele doua lumi. Cei rde dinainte de Hristos
Unsul lui Dumnezeu i cei de dupa El,
cei cu El i cei fara. El.
Barierele de foc erau trase pentru toti si pen-
tru toate veacurile, pan g. la golirea lor in Ves-
fnicie.
Imparatul lumei venea umil, pentru a da lu-
rmei pilda cea mare : Numai daca va yeti vedea
!micimea pacatosenia, numai asa yeti intra
i
!pe calea mantuirei" asa ne vorbeste Ieslea
Iminunatä.
S'ar fi putut naste Mantuitorul lurnei in alt
rloc de cat in unul umil ? Sufletul i mintea
inoasträ refuza sa. accepte alt loc. De-ar fi fost
,altfel, nu mai era ,cu putinta mantuirea, iar
Dumnezeu nu poate gresi in planul Sau.
Un Iisus näscut in palat bogat, inconjurat de
!slavä omeneasca, ar fi fost dacà lucrul ar fi
'macar posibil de cugetat un Iisus ornenesc,
run neputincios, lovit din !prima GHIA.' de o infir-
imitate iremediabith..
N'ar mai ,fi fost mantuire...
Mantuirea Nine prin umilinta Ieslei, numai
prin ea.
Iatá ca ea se apropie Sin anul acesta de noi.
:Incarcata de aceeasi dumnezeeascà lumina, im-
Todobitä cu toate nadejdile cele bune ale lui
www.dacoromanica.ro
Durnnezeu. Ies lea ne asteaptd cu dulceata man-

gãierii
Ca §i magii de odinioard, putem s. aducem
la picioarele Celui näscut in ea, smirna caintei
noastre, tamdia jertfei noastre, aurul dra-
gostei noastre...
Lumind lind si ve§nicd stä deasupra sufletelor
noastre, lumind nelnserata i mantuitoare
putem primi in suflete.
Acum, clipa impdcdrii intre oameni a venit,
zicand si noi ca pastorii din preajma Bet le-
emului :
Slavd intru cei de Sus, §i pace pe pdmant,
intre oameni de bung.-voire."
Caritate...
La u§a camerei in care oficiazd o doamn1
consilierd comunald, delegata cu chestia asisten-
tei sociale, stau ciucure, o multime de femei
sdrmane. Privindu-le chipul scofalcit §i ars de
parjolul särdciei, ti se inati§eazd in mintea
späimantatá, mahalalele departate, din care s'au
desprins pentru ca sd vind aici sd cer§eascd un
ban, pe care ades nu-1 capatd. Acolo, in ma-
halaua cu balti verzi §i cu noroaie apocaliptice,
care ciudat! e a§a de aproape totu§i, de
centrul atat de lärmuitor §i stupid, acolo zac,
in anticipatd putrefactie, mii de fiinte asernAnA-
toare noun, frati" de-ai nostri, uitati de noi cu
4
www.dacoromanica.ro
desävarsire. Intre mahalaua infama si centrul

cosmopolit i inconstient, este o pr6pastie, care
desparte doua neamuri de oameni. Mai aproape
de Bucurestiul de aparenta este Parisul, de cat
propria mahala dela cateva sute de metri.
Dar uit... Eram la usa asistentei sociale, dus
pentru a corecta in slaba si neinsemnata masura
gresala pe care eu insumi am facut-o de atatea
ori, uitand de cei sdraci.
Ma duceam acolo pentru ceva foarte simplu.
0 vaduva cu sase copii, primea o pensiune de
cinci sute lei pe lund ! dela aceasta asistentä,
prezidata de o doamnd extrem de caritabila si
de sociala. Cum insa, cel mai mare copil al
vaduvei, o fata, implinise vrasta de 16 ani,
asistenta sociala scazuse pensia vaduvei, dela
cinci sute lei la... o suta. De sigur ca nici cei
cinci sute lei nu erau mare lucru la o cask' cu
sase copii, abia daca ajungeau pentru painea
pe o saptamana dar cu o suta de lei, ce sa
faca nenorocita de femeie ?
Si ma duceam sä staruesc pe langa un suflet
de femeie, simtitoare prin definitie (asa credeam),
ca asistenta sä fie mai binevoitoare pentru vä-
duva cu sase copii.
Am intrat i vreme de un sfert de ceas
am stat in picioare, desi doamna consilierä nu
avea nimic de th.cut, deck doar... simula o ac-
tivitate factice. Dadea ordine :
Telefonati la primdria centrala ea yin la
consiliu peste o sau :
www.dacoromanica.ro
CRIJCE SI NATIONALISM 51
Ce s'a facut cu chestia aceea ?" sau

lua o hartie §i, deplasand-o fara nici un motiv
de pe partea stangl a biroului, pe partea dreapta,
dadea semne de o oboseall peste masura de
mare pe urma unei activitäti atata de impor-
tante pentru asistenta nenorocitilor.
In sfar§it, stand cu palaria in mand ca in fata
unei zeitati antice, am fost bagat in seama, in
cele din urma, de ochiul atent al doamnei con-
siliere comunale.
Ii spun nacazul vaduvei.
Consiliera ma priveste rece si important, mor-
maind, nerndatoare, un inceput anticipativ de
raspuns.
Abia sfarsesc stand in aceeasi pozitie de
adorare §i doamna, cu ochii fulminatori si
nespus de buni, se repede la mine, ca si cum
i-a§ fi spus bâtrana si urata :
De ce ne tulburati iii treburi, domnule ?
Am hotarit a§a, asa rdmane..."
Dar bine, doamna..." indraznesc eu...
Doamna, si mai importanta, imi tae scurt :
Aici, la noi, e regula, sa stiti dum-
neavoastral...- Ce ne-am face, daca, la tot pa-
sul, am reveni asupra hotäririlor noastre ?!..."
Aveam in fata mea, mareata §i impunatoare,
chiar pe zeita asistentei sociale.
Atata bundtate §i intelegere raspandea in jur,
atata mangaiere simtea necioplitul §i barbarul
meu suflet, ca, marturisesc, putin a lipsit sä
ma prostern in adorare in fata doamnei consi-
www.dacoromanica.ro
Here comunale, itnpodobitd cu sublima insarci-

nare a asistentei sociale bucure§tene.
Admirabil !... Ordine, disciplink hotAriri
prompte i executate integral, fail sovAire, un
mecanism splendid pen tru inläturarea mizeriei
din mahalalele noastre, care, astfel ajutate, vor
deveni in curand, adevarate fragmente de pa-
radis, locuite de oameni plini de fericire...
Am iesit zapAcit de multumire dintr'un ase-
menea locas in care caritatea este practicatA
ant de frumos si de inAltator.
Iar cand am trecut printre descultii §i ruptii
§i paduchio§ii §i bubosii §1 nemancatii §i jego§ii
din anticamerA, mi-am zis : O, nu, acestea
sunt numai simple pAreri... Un demon ne poartA
prin fata asemenea vedenii, ca sa manjeasca si
sA coboare o lucrare mareatd de caritate, ca
aceea pe care, cu atata bunAtate §i intelegere,
o prezideazd gentira §i duioasa consilierA co-
munalA, care se jertfeste pentru asistenta socialA
a unui ora§ nerecunoscAtor..."
PA§ind in strada, atata am putut §opti cu

buze arse de focul indignArii :
Cum de-i mai rabzi, Doamne lisuse
Hristoase, pe pAmant ? !..."
In urma mea, mergea cu ochii n pamant, vl-
duva cea cu §ase copii, fericitA de asistenta
socialA, cu una sutl lei pe lung...
www.dacoromanica.ro
Armata.
Notiunile de neam" §i patrie" au in ele
elementul esential al divinului §i al vesnicului.
In ordine cre§tind vorbind, ele au consfintirea
evanghelicd. Patria pdmanteascd nu-i de loc
anulatä de patria cereascd. Dimpotrivd. Bundtd-
tile si darurile impärdtiei cerurilor trebuesc ne-
contenit coborite §i date patriei pämante§ti. Tot
cre§tinul cu adevdrat, este dator a-§i addoga
osardia in acest scop cu totul inalt. Pe de altd
parte, distinctia precisd intre neamurile lumei
este trasd neted de invatdtura cre§tind. Aceastp.
dumnezeeased invätdturä n'a inteles niciodata sa
amestece neam cu neam, in alcdtuirile lor pd-
mantene, dupd cum n'a inteles sä amestece cele
cloud sexe.
Peste tot locul, santa Evanghelie vorbeste de
neamuri", iar nu de neamul omenesc" in
crenere.
Se intelege cd de aici se pot trage, de cdtre
anumite spirite de rea credintd, unele deduc-
tiuni cu totul eronate.
S'ar zice cd a§a find, nu vom putea ajunge
niciodatd la o intelegere intre oameni, no-
tiunile de neam", §i patrie" find pricina de
capetenie a acestei neintelegeri. Cum s'a si
spus de atatea ori, predicandu-se sidramarea §i
indepärtarea acestor concepte din viata ome-
neascd.
www.dacoromanica.ro
Nu vom putea nega cà daca intre neamurile

pamantului nu se va fi coborit iubirea Domnului
lisus, de sigur ca ele vor trai in continua desbinare.
Dar acest lucru s'ar petrece, de sigur, si intfo
omenire internationalizata, fara idee de neam si
de patrie. Dovadd stä desbinarea chiar din
sanul aceluias neam, daca el nu practica invI-
tatura crestinä.
Daca insa intre neamurile lumei, sfanta Evan-
ghelie ar fi o realitate traild de cat mai multi
din alcatuitorii lor, nu ar mai fi nici o ne-
voie de desfiintare" de hotare, de unifor-
mizarea" omenirei §i de toate teoriile utopice,
care, vedem cum sunt realizate" in räsaritul
insangerat de toate nebuniile omene§ti.
E clar : fie in limitele neamului, fie in rela-
tiile dintre neamuri, linistea §i intelegerea, pacea
mult cantata de omenire, nu va veni din ceva
exterior sufletului omenesc (cum ar fi pretinsa
internationalizare a neamurilor), ci din ceva in-
terior acestui suflet §i anume : din impra§tierea
cat mai larga a invätaturii cre§tine in sufletele
omene§ti. Ea avand la temelie iubirea, va putea
singura s. faca miracolul pacii.
Ca astazi suntem Inca departe de infaptuirea
acestui miracol, este foarte drept, dar ca
aceasta infaptuire ar fi o , imposibilitate.
iata ce nu poate primi un cre§tin, care §tie di
nu se vor sfarsi toate de cat atunci and
Evanghelia va fi purtata pana la capatul pa-
mantului.
www.dacoromanica.ro
Avem deci datorii precise fatg de patrie" §i

de neam".
Tot ce avem mai bun in suflet trebue sg le
dam lor, pentru ca sä atinga un maximum cat
mai ridicat de perfectiune materialg §i moralg,
dovada vie cg ne-am fAcut datoria in aceastA
privintg.
Printre cele dintgi mari griji este aceea a
apgrarii patriei" §i neamului" impotriva tutu-
ror puterilor vrgjmar care, materialmente sau
spiritualice§te, le-ar ameninta.
Apgrarea aceasta se concretizeazg mai inainte
de orice in armatcl. Impotriva curentelor de
disolutiune, fie dinlguntru, fie din afarg,
armata este parapetul, care trebue sg se opung,
cu tgria pe care divinul" §i ve§nicul" din con-
ceptele de patrie §i de neam i le pot da
§i trebue sg i le dea.
Armatei deci, trebuesc date necontenit puteri
de reimprospAtare, intre neam §1 ea stator-
nicindu-se permanent canaluri spirituale, prin
care, abundent §i viu, sg circule insu§i duhul
cel adevgrat al neamului.
Nevoile armatei sunt §i ale neamului, ri-
dicarea ei, ridicarea neamului, coborirea ei;
coborirea neamului, §i reciproc.
and asupra armatei bat vijeliile incercgrilor,
trebue numai cleat sg deschidem bine ochii §i
sg ne cumpgnim intelepteste inima §i sufletul.
Armata nu poate fi confundata niciodatA cu
cativa alcgtuitori ai ei, care, 'int' o nenorocitg
www.dacoromanica.ro
so AL. LASCAROV-MOLDOVANU
clip a vietii lor pacatuind, au gresit fatä de

menirea sacra a armatei.
E foarte rau, cand spirite dominate de cine
stie ce inavuabil interes, cauta sa faca aceasta
confundare : intre padurea mare si puternica
§i intre cele cateva uscaturi din ea.
Zilele acestea, am avut §i avem de suportat
o penibila incercare In aceas0 privinta. sacali
si detractori scot capul din vizuinele lor infecte,
nu pentru a ridica invinuire asupra celor gre-
§iti din ostire, ci insinuant §i perfid, asupra
ostirei insasi.
li stim si-i detestam. Aceea§i diabolica
teorie a internationalizarii neamurilor, aceea§i
nebunie cu scopuri practice pentru unii, mi§una
azi in jurul fortaretei armatei noastre.
Ci noi, trebue sä stim c suprema noastra
datorie, läsand jos acum toate deosebirile dintre
noi, este mai intai sä nu primim in spiritul no-
stru aceste §ueraturi ale diavolului, pe urmä,
sä dam armatei, unde avem pe copiii, pe fratii
sau pe parintii nostri, toata iubirea noastra.
sä fim siguri ca roadele acestei iubiri, nu
pot fi decat cele bune §i de folos.
Intoarcere la vechl itägatc...
Cantecul trecutului... Biserici mici inconjurate

de Curti cu iarba. matasoasa §i cu cruci aple-
cate, mai incolo casuta dascalului cu cerdae
www.dacoromanica.ro
ingust dealungul ei... Lumini de apus cad, prin

ferestrele inguste ale bisericei pe cArtile ce stalk
deschise pe strana cantaretilor. 0 1inite ca de
veacuri stdrue peste toate, mangdiatd la rds-
timpuri de cdntdrile ce vin dinspre altar.
Dar de nicderi nu lipsesc copiii... Ei sunt
partea intregitoare a tuturor privelistelor. Ca
intr'un roi de lumind, ei inconjurd de totdeauna,
biserica veche, cu toate slujbele ei. Stau in-
genunchiati in fata usilor altarului, in naivd si
puternicd credintd, ca niste sfinti rnititei, dau
ajutor la pangar, trag clopotele ca'n povestile
cu pitici, aleargd prin curte, juandu-se de-a
banditii, duc crucea, and se face sfantul in-
conjor al prohodului dumnezeesc, i la cea-
suri de vecernie, dupä slujbd, afldm degetelele-
kr sfioase urmdrind incet, pe cärtile mai mari.
decat ei, literele intortochiate, din citirea cdrora
ies intelesurile sfintei invatdturi. Ochisorii lor
se cascd, in dilatarea intelegerei, i lumini
diafane sclipesc, in unde repede trecdtoare, ca
niste umbre ale lui Dumnezeu pe cerul copi-
ldresc.
Cele dintai miriji ale ivirei scoalei noastre
romanesti din departatd vreme.
Acolo in sfantul sanctuar, s'a zämislit cea
dintai poruncd, si de acolo a esit suvoiul,
care, pe urmä a curs, imbogatindu-se necontenit,.
pand in ceasul de fata, al scoalei noastre na-
tionale.
.Iatd, mai apoi, pridvorul bisericei, la ceasu,-
www.dacoromanica.ro
.58 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Tile de catehizare a copiilor... Pdrintele sau

'dascAlul are, jos, pe pietre, tabla de scris, adicä
lädoiul cu nisip iar condeiu : degetul sau.
Face semne pe nisip i lamure§te ; az, bu-
che, vedi, glagori... Copiii privesc ca la o mi-
nune i li se pare a asemenea nemaiau-
zitä greutate nici cdnd n'au s'o poatd. infrunta.
Dar isi zic, ludndu-§i indemn : A invdtat el
prostu' lu' Iftime, §i n'am sà invkt eu ? !" Dar
spre sprijinul lor cel mai mare std insd0 bise-
rica, in tovärd§ia sfa.ntd a cdreia, invatd bu-
chele.
5i, zi de zi, biserica a dat viatd larga., din
ce in ce mai largd, scoalei.
Da, trebue sä §tim i sä pästrAm acest mare
adevdr. Deschidem cartile in care stau inchise
graiurile istoriei, si vom vedea ea' maica iubitoare
crescdtoare a scoalei a fost dealungul grelelor
veacuri, Biserica.
Pe urmd, &este, §coala s'a tras deoparte, cu
rosturi mdrite i, oarecum, speciale.
N'a rupt insd cu biserica. A pástrat multh.
vreme mdcar afinitatea, adicä duhovniceasca in-
. rudire.
$i nu vreau, vorbind de acestea, sä supdr
pe cineva, dar nu pot sd nu spun a a venit
totusi o vreme, cdnd §coala a uitat de maica
bund§i a inceput a duce o viatd departe de ea.
5i n'a fost bine, hotärit n'a fost bine.
Se intelege, scoala din pridvor trebuia sa-si
.-ia avantul poruncit de vreme, dar nu trebuia
www.dacoromanica.ro
sá uite niciodatd §i s departeze dela sine, mi-

reasma, duhul, senzul primordial. Trebuia sa
nu rupä legatura duhovniceasca.,
Desigur : o viald de sine statatoare, dar asu-
pra careia trebuia sa stea necontenit lumina
stravechei legaturi, §i in mrejul careia, ca
mirosul intr'o floare, trebuia sà salksluiascd,
nedespartit si .clar, intelesul dela inceput. A§a
ar fi trebuit A. fie dainuirea scoalei.
Dar azi nu e vreme de zadarnice incriminäri.
Ci, privind legatura ce trebue sä fie intre
amvon si catedra, mai osebit In ce prive§te
§coala copiilor, sä vedem cä o revenire la ve-
chiul fagas este o necesitate de viata, una
din cele mai mari ale clipei.
Puterea de creare, creare de valori spiri-
tuale mai intai, se intelege nu o poate da
scoalei decat marele tezaur de spiritualitate,
care e singura §i suverana, Biserica. Numai
de acolo, §coala poate lua acea putere, care,
spre deosebire de toate celelalte omene§ti pu-
teri, cre§te cu cat mai mult iai din ea. Vechiul,
nesecatul si limpedele rau de spiritualitate,
care-§i are isvorul sus, in tariile Cerului.
Ca sunt semne bune in acest senz, nici nu
trebue sä ne indoim.
5coala se intoarce din noi cu fata spre Bise-
rica, iar Biserica i§i trimite iar omul ei, straje-
rul credintei, in §coala copiilor.
Legea din 1932 e un inceput de lamurire §i
kle impacare. E restaurarea legitima a Biseri-
www.dacoromanica.ro
60 AL; LASCAROV-MOLDOVANU
cei in drepturile ei. Preotul adica Biserica

a pasit din nou cu rost lämurit i inalt, in
t,coala celor mici, care, asa, in aceasta. neinti-
natal varstá, vor putea prinde i pastra pentru
totdeauna, pecetea i sucul credintei, in sufle-
tele lor.
Se aseaza din nou rostul cel adevarat : nu
se poate inchipui o scoald cu adevarat crea-
toare de valori sufletesti durabile, Para o directa.
legatura intre ea i sälasul vesnic al luminilor,
Biserica.
0 scoalä, fara senzul vesniciei, nu poate creia
decat valori relative, pe care nu se poate aseza
temelia pentru milenii a unui neam.
Ce-am putea opune...

Un necunoscut, dintr'un fund de tara, imi
scrie cateva randuri nacajite, prin care, dupa
. ce-mi arata starea ticaloasä de azi, ma intreabd
ce-am putea noi opune acestei stdri, ca sd ne
salvam sufletul dela peirea morald.
Mai intai cata sä statornicim un lucru. Vre-
murile acestea rele sunt pricinuite de noi WO,
de felul in care am inteles i multi inteleg
§i acum sd ne ducem viata. 5i nu numai.
romanii, ci tot norodul omenesc de pe intinsul
pamantului, asa cá nevoile i greutätile ce
s'au abatut asupra noastra sunt justa i logica
pedeapsa ce ne vine dela Dumnezeu, care ne-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM or
contenit ne spune care este viata pe care noi

trebuie s'o ducem, dar pe care noi n'o du-
cern.
Asa ca lamentatiile pe care le auzim peste
tot sunt ipocrite. Daca am fi sinceri cu noi
insine, am afla lesne contributia de villa pe
care fiecare o avem in räutatea zilei de acurn".
Si tot pe atat de adevarat este ca daca am
parasi viata ce ducem si-am incepe una mai
curata, mai plina de intelegere si de dragoste,
mai lipsita de risipa i de desfrau, de sigur
lucrurile s'ar schimba, n'am mai vedea oameni
care mor de foame alaturi de munti de alimente
care se arunca in mare sau in foc, i nici
atatia desculti i desbracati alaturi de magazii
imense in care putrezesc materiale care ar in-
destula de trei ori mai multä vietate omeneascl
de cat este acum pe glob.
Asa ca... O. läsam invinuirile asupra altora,
sa incepem, serios i puternic, a ne invinui
pe noi inine, fiecare pe sine.
Ce-am putea opune vremei ?
0, Doamne, foarte simplu...
Noi, crestinii, trebue sa stim totdeauna ce
putem opune vieii, vremurilor si incercarilor
ce se abat asupra noastra.
A nu sti aceasta, insemneaza a nu sti cuprin-
sul Si esenta credintei noastre crestinesti.
Mai intai, avem in tolba armelor noastre cre-
stine radarea.
Vedem azi cat de dispretuita este aceastä
www.dacoromanica.ro
62 AL. LASCAROV.MOLDOVANU
arma, care stä ruginita §i uitatä in arsenalul

uneltelor sufletesti ale umanitätii.
Nimeni nu mai are rabdare azi, §i mai
ales rabdarea crestina, care, pentru a fi rodnica
i-se cere neaparat sä fie esential iubitoare. Am
v."zut oameni care se pretind rabdatori, dar care,
in fond, colcaesc de ura retinuta si nu asteapta
decat, ca magarul lui Alphonse Daudet, cei
sapte ani, ca sa-si dea lovitura mai bine. Acea-
sta nu-i räbdare ci lasitate.
Avem apoi in tolba noasträ Midejclea.
Azi, omenirea este cutropitä, de sus 'Ana
jos si in toate vartele ei, de-un vifor de desna-
dejde.
Ce sunt acele sinucideri care umplu cu sen-
zationalul lor toate gazetele ? Tinerii aceia
care practica sinuciderea in doi ?
0 evidenta lipsa de nadejde.
Iar cine pierde nadejdea, pierde pe insusi
Mantuitorul, caci El ne-a spus-o aceasta :
Eu sunt nadejdea vietii".
Omul lipsit de nadejde nu poate fi un bun
crestin. Crestinul adevarat traeste necontenit
in nadejdea cä binele va birui, ca va triumfa
virtutea §i ca., in cele din urma, raul si vitiul
vor fi alungate sau pedepsite.
Mai avem in toll:ä smerenia si umilinta.
0, cate lucruri bune nu s'ar putea face cu
aceste arme suflete§ti, in volbura de ambitii,
de trufii, de alergäri dupa fum, de läcomii si de
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM 63:
Para de legi, pe care iubirea de sine le aduce

in chinuita viata omeneascg !...
Superioritatea i invincibilitatea invätäturii
cre§tine §.1 aici stau. Prin umilinta putem ajunge
la infrangerea adversitätilor vietii, pentru
ea umilinta insemnand in fond renuntarea la
iubirea de sine, dacg o avem, avem cheia
de boltg a intregului edificiu spiritual cre§tin.
Dar mai presus de toate, avem in tolba noa-
strg. arma infailibila a iubirii cre§tine.
Noi, crestinii, suntem privilegiatii creaturilor
lui Dumnezeu, prin putinta adaptarii noastre su-
flete§ti la izvorul imaculat, etern i divin al iu-
birii Domnului lisus.
Mai cu osebire räutatea domina azi viata spi-
ritualä a omenirei. Cetiti vestile lumii, mer-
geti pe drumurile ei, cercetati peste tot
lesne vg yeti convinge Ca omenirea zace azi,
apäsata, brutalizatg si inebunitä, de viscolele
tuturor rautatilor, care aduc inghetul sufletese
eel de pe urma. Frate cu frate, prieten cu
prieten, barbat cu nevasta copii cu pa-
rinti, toti suntem azi cotropi0 de acest val
distrugator al räutatii.
Si ce-am avea de opus acestei meduze imense,
care ne soarbe sufletul ?! Ce-am avea ? ! Nimic
alta decat iubirea Domnului lisus. Singura ea,
dar cu toti sortii de izbanda, poate goni aceasta
al-Mare apocaliptica, anti-hristicä a räutkii.
Zädarnic vom crede cd putem face fa ta. ava-
lan§ei negre de azi cu altä ceva, toate sunt
www.dacoromanica.ro
'64 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
surogate inselätoare si inutile. Vorbärie goala

§i pierdere de vreme.
Ci numai invatatura Domnunn Iisus, iubite
corespondent necunoscut din fundul unei Nig ro,
mftnesti, ne poate salva dela pieirea sufleteasca.
Iata ce putem opune cu folos si cu temei re-
lelor de astazi.
Ecouri fatale...
Foarte multa lume crede c gandurile, vor
bele, faptele i sentimentele omenesti se petrec
in imensa tesatura a vietii noastre pe 135.mant
igrä vreo legatura de continuitate, ci intr'o ne-
contenitä frangere i isolare intre ele.
.A§a, de pilda, pe cati nu auzim zicand :
Ce insemnatate poate avea in viata unui
om dacä el se duce la un spectacol ural sau
.obscen? Trece totul peste Cateva cfipe, ca ni
§i omul ii vede mai departe de trebu,
rile lui."
Sau :
Ce insemnátate poate avea asupra sufle-
tului unui tanär, cetirea unei carti cu subiect
lubric sau sexual, e deajuns sä fie scrisä cu
talent ?"
Si iara§i :
Ce inraurire poate sä aibd asupra sufle-
tului unui tAtVär, vederea zilrncä pe strade,
o destrabalarii sau a nerusinarii?"
www.dacoromanica.ro
'$ cei ce zic a§a, se gräbesc sä complecteze :

Totul e cum ii este croiala din na§tere,
cd doar am väzut oameni ridicat't in cresterea
cea mai moralä §i au ajuns ni§te stricati, iar
altii care s'au ridicat in case de betivi sau stri-
cati, §i au ajuns oameni cum se cade."
Si rationamentele de felul acesta se ridicd
pentru a sustine o teorie deadreptul eronata si
falsä, gata, mai degraba, a acoperi cine §tie ce
insuficient a. sau imoralitate a individului care e
pArta§ul acestei improvizate teorii.
Si nu-i a§a... de loc asa.
In lumea duhului, cu mult mai cu temei de
cat in aceea a materiei, nimic nu se pierde si
nimic nu rämane deci färI urmare.
Ca adeseori, nu putem cu slabele noastre pu-
teri sä vedem acest lucru, aceasta n'are nici o
irnportanta. Dacd azi nu avem Inca telescoa-
pele care sa' poatä prinde in lentila lor eine §tie
ce departate stele §i sori din haos, aceasta
nu insemneazA de loc ca acele astre nu fiinteaza
in realitate.
Desigur, in lumea duhului, nu putem face
dovezi, ca in campul matematicelor, §i totusi,
calculele in aceastä materie au aceea§i precizie,
iar concluziile sunt tot atat de adevärate.
0 picatura de ploae, desigur ca are o exis-
tenta care poate scIpa observatiei noastre, dar
Land sute §i mii se vor aduna laolalta, yam
avea o aversä care va putea sä disloce dealuri
si munti.
5
www.dacoromanica.ro
Tot asemenea cu picgturile de ploae ale du-

hului. Una cate una luate, ele ar parea Para
insemnatate §i deci n'ar putea trage prea mult
asupra lor atentia noastra ingrijorata. Dar cand
se adunä laolaltä printr' o ascunsa §i perfida co-
lectare, o, atunci se produc acele prabu§itoare
averse suflete§ti care duc deadreptul la moarte.
Iatä o pereche de tineri, care, in kc de a-§i
canaliza viata kr sufleteasca dupä criterii de
austera moralitate, gäsesc cä nu-i lucru strica-
tor acela de a-§i adapa setea lor spirituall la
ticaloasele filme senzationale §i sexuale, la
isvorul pestiferat al cartilor rele care abunda
azi mai mult ca oricand, la acele asa zise
nevinovate" §edinte de flirt" gaunos §i dea-
dreptul ridicol, §i pentru toate acestea au
aceea§i teorie ca §i a amicului nostru de adi-
neaori : Nu face nimic, acestea sunt jocuri
Para insemnatate, totul este cum te-ai näscut,
etc..."
deodata, in viata acelor doi tineri, sose§te
furtuna, §i dupd ea aversa morii, in noianul
de apa ale careia, se aflä adunate cu rabdare
sit pe negandite, toate micile §i neinsemnatele
picaturi de apa rea, ale tuturor §edintelor de
cinematograf, de lecturi proaste, de flirt vino-
v at...
Este ecoul fatal, care nu iarta : ci vine cu
o putere elementard cere drept de viata.
Ce sunt aceste sinucideri in doi, ale multora
dintre tinerii no§tri de azi, care sub forma in-
www.dacoromanica.ro
§elatoare a unui romantism idiot, merg la moarte

cu atata sete, decat ecourile fatale ale unei
vieti suflete§ti läsate la apa vremei, mearga pe
unde or merge, faca ce-or pofti, ceteascä ce-or
vrea ? !
lath ce fac teoriile absurde ale acelora care
ki rad de morala, care ki desconsidera regu-
lde severe de viata, care, desigur, ca-§i bat
joc de comandamentele eterne ale religiei.
Noi uitam ades cä mai presus de toate teo-
riilea, §tiintele" §i filosofiile" omene§ti sta
Dumnezeu, cu eterna lui inväthturd.
Noi, cei ce ne pretindem cre§tini, dar numai
la zile mari, uithm prea mult adevarurile crevi-
natatii noastre.
Unul din acestea, care ne-ar sluji foarte mult
cu privire la cele scrise aici, este acela ea Nici
un fir de par nu se clinte§te de pe capul cuiva
Sara voia §i §tirea lui Dumnezeu."
Cei ce cred cg in viata noastra sufleteasca
nu exista o continuitate, aceia sa ia aminte asu-
pra versetului divin, §i sg. §tie cä nimic nu
ramane Para ecou in lumea spiritualg. a oame-
nilor, acum sau mai tarziu.
Vieti zidarnice...
Lupta vietii, fie intru sutMerea propriei sale

persoane, fie pentru aceea a ob§tei, omul o
www.dacoromanica.ro
68 AL. -LASCAROV-MOLDOVANU
poarta §i-o va purta necontenit, intemeindu-si

aceasta lupta. pe un temei spiritual. Mic sau
mare, real sau fictiv, teoretic sau practic, acest
temei spiritual se vadeste ori unde sunt oameni
care duc Mafia aceasta.
Dela inceput insä, vom putea deosebi doua
mari categorii de luptätori : acei care-si interne-
iaza lupta pe un principiu care le porunceste a
gäsi puterile trebuitoare acestei lupte, numai
numai in ei itisii, i tabara mult mai mica,
acei care mai inainte de orice, cred in puterea
lui Dumnezeu, care -se poate pogori in bratele
si in mintea luptatorului.
Cei dintai vor fi ambitiosi, trufasi, increza.-
tori cä ei i numai ei, prin simplele lor puteri
vor fi volnici s. aduca in lume prefacerile pe
care le doresc, atat fiiuta lor in nazuintele ei
zilnice, cat i obstea din care fac parte. Ii vom
vedea pe acesti matadori pornind la isprava,
privind incruntati spre cer, pe care, totusi II
considera gol, i simtind in sine puteri de
Atlas" cu care sa miste din orbita Oman-
tul. Multumindu-se cu succese" aparente ei
indoesc, inzecesc, insutesc sfortarile, care zic
ei curand vor ajunge sä aduca in lume rea-
lizarea idealului de egalitate 0 de dreptate.
Trece vremea, se irosesc energiile, desincan-
tarea ii face loc in sullete, experietele nu mai
dau rezultate multumitoare" i, pe curand,
claca protagonistul mai pastreaza o picatura de
sinceritate in sufletul lui pustiit de filosofia lard
www.dacoromanica.ro
Dumnezeu, va recunoaste ct viata lui a lost o

zadarnicie.
Nu putem uita de pildá, pe marele luptatOr
ateu Ion Nadejde, cel care o viata intreaga,
ajutat de-o inteligenta si de o cultura din cele
mai proeminente, a crezut cä poate infrunta
viata, luptand numai cu puterile lui proprii, re-
fuzand orice ajutor din afara de cele omenesti,
si care dupd o indelungata existenta, care
ar fi putut sa fie plina de roade pentru obste,
a recunoscut ca nu se poate face nimic dura-
bil in aceastd vale a plangerei, Para' recurs la
puterea Celui care a creiat toate si care con-
duce toate. Ca, o incheere fireascà a acestor
ganduri, vechiul ateu, in preajma batranetii, a
cerut crucea Si s'a inchinat ei, in semn de in-
credintare ca, in sfarsit, se preda lui Dum-
nezeu.
Si ne intrebam, cuprinsi de inahnire : ce opera
durabila", simtita, sub specia eternitatii, ar Li
putut face o minte atat de cuprinzatoare, un
suflet atat de simtitor i o energie atat de vie,
ca ale lui Nadejde, daca dintr'un inceput ar fi
fost un prieten devotat al crucii.
Caci, daca asa sunt cei care pornesc la lupta
vietii singuri, fara Dumnezeu, ceilalti, care
recunosc necontenit deasupra existentei lor bratul
neVazut al Indrumatorului lumii, vor fi smeriti,
neambitiosi, 1ipsii de trufia care ucide, Si
lucrand fait' incetare la perfecOonarea morala
' a lor si a obstei. C. rezultatele nu sunt rasu-
www.dacoromanica.ro
70 AL. LASCARO-MOLDOVANU
natoare ca in lagdrul ateu, aceasta nu insem-

neazd nimic. Munca creatoare nu face sgomot.
Ea este smerita, dar nu mai putin demnä, in-
däratnicd §i frumoasd. N'avem cleat sd pri-
vim istoria sbuciumatei omeniri si repede
ne vom convinge de acest adevdr, punand in
cumpdna roadele muncii credincioase cu acele
inexistente aproape ale muncii lipsite
tocmai de germenul viepi si-a ddinuirii dealun-
gul vremii.
Munca facutd lupta dusd dimpreund cu
Dumnezeu, a creiat valorile nepieritoare ale
existentei umane munca acutd, lupta dusd
card Dumnezeu a fost o necontenitd. pricind de
stricare a sufletelor sub puterea de distrugere
a ambitiilor de§arte si zadarnice.
Cu addncä mahnire am cetit ziarele din ulti-
mul timp, randurile pline de-o amard tristetd si
de un retinut desgust ale unui om I care desi
admirabil inzestrat de Dumnezeu, totu§i a re-
tuzat lupta aldturi de Dumnezeu, preferind
pe aceea dusd numai cu puterile sale, care,
fatal reduse find, au secat repede, facandu-1
in cele din urmd sä batä la poarta unui spital.
.1, de pe patul suferintei, el scrie aceste ran-
duri : Rog pe prieteni §i pe neprieteni sd md.
dea uitdrii, chiar §i dacd mi-o fi scris sd. mor
pe acest pat de spital. Viata mea n'a servit
la nimic."
') Panait Istrati.
www.dacoromanica.ro
Ne aducem aminte, cum in anii din urma,

acest luptator pentru binele obstei, afirma cu
sfruntare i cu cinism, aproape, ca n'are nevoie
de Dumnezeu in lupta pe care o duce pentru
ajungerea la telurile cele mari ale multimei sub-
jugate si nedreptAtite. Ne aducem aminte, ase-
menea, de all frumoasa ambitie, clamata pe
tonuri inalte, dadea dovada luptatorul. Dupa
cateva nsuccesea de-o nespus de crunt i in-
selätoare aparenta, luptatorul a dat inapoi, pre-
textand instabilitatea celor omenesti. De fapt
era infrangerea care venea curand, maturand
gunoiul ce ramasese din toate superbele ambii
si trufii.
Asa lucreaza aceste pacate omenesti : aduc
repede moartea, care, se stie, este plata pa-
catului.
0, daca acest luptator ar fi avut pe Dumne-
zeu, recunoscandu-i puterea de rodire-vesnica,
si de vesnica dainuire a roadelor astfel capatate !.
N'ar mai fi scris acele randuri de pe patul
de spital, care, chiar asa cum se inatiseaza,
sclipesc sumbru de rellexele aceleiasi ambii uci-
gatoare de suflet.
Vieti zAdarnice, in adevAr...
Cele doud biblioteci.

Doua amintiri. Eram abia esit de pe ban-
cile liceului, cand, colindand prin muntfi Mol-
www.dacoromanica.ro
72 AL.'LASCAROV-MOLDOVANU
dovei, am coborit cu pluta pe Bistrita, dela

Vatra Dornei spre Piatra. Popas facand la Bi-
caz, am pornit cu prietenii s. vizitam aseza-
mintele Domeniului Coroanei, obladuite atunci
de ve§nic neastamparatul conu Iancu Kalinderu,
care, manat de dorul de a vedea i poporul
nostru progresand, luase masura salutard ca pe
mosiile regale, pe langa alte man reforme, sa
se afle i cate-o biblioteca populara, pentru lu-
minarea, &este, a poporului.
Coborthd de pe pluta, am mers spre asezd-
mintele kalinderiene. Si nu mica ne-a lost sur-
priza noastra, and pe frontispiciul uneia din
usi, aflaram cuvantul binecuvantat : biblio-
tecd". Am privit inauntru. Era o regula si o
curdtenie, din acelea care arata pe bunul gos-
podar. Pe jos era dat cu gaz, mesele de cetit
erau foarte frumos aranjate, iar biblioteca de-o
aliniere irepro§abild. Un mic covora§ traversa
dela un capat la altul sala de lectura.
Inauntru insa nu era nimeni, iar ua se ga-
sea a fi incuiatä.
Curio§i, ca la varsta aceea, i dorind sa allarn
cat de cetitä era aceastä frumoasa biblioteca,
am cercetat si am gäsit pe omul insärcinat
cu paza §i cu conducerea acestui asezamant de
cultura. L-am aflat sub chipul unui taran destul
de sarac imbracat si asupra cdruia nu se vedea
vreo urrna de binefacatoare influenta... biblio-
tecard.
, Ii intrebam :
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI iiA.TIONALISM 73
Vin, pe aici, oameni sa ceteasca din car-

file aceasta ?"
Omul ne privi oblu i aproape vrajrnas :
Cum ? Sa" intre aici ? !..."
Da, sa umble cu cartile, sä le ce-
t
Da data aceasta, paznicul isbucni :
Ferit-a Sfantul !... Ce sä caute aici ? Le
rup picioarele... Ce ? vrei sa ma alunge dornnu'.
adimistrat ?"
Ne-am uitat unul la altul, Si ne era ilia
sa Si zambim.
Ziseram :
Prin urmare, porunca sfanta. : sá nu calce-
nimeni pe aici ?"
Se'ntelege !..." raspunse oarecum asi-
gurat, omul bibliotecii.
Foarte bine, atunci..."
Si am plecat intristati pe pluta... Pe urm`'
abia, gluma inflori in suflete i ce-ar ii auzit
conu Iancu Kalinderu de-ar fi fost fata, Doamne!?....
A doua amintire.
Trecuse razboiul, in care ne fu dat sa sufe-
rim, pe buna dreptate, din pricina tuturor gre-
salelor noastre, deavalma, ale tuturor si tot
pe atat ale bibliotecilor sistern Kalinderu"...
Suferinta cea aspra i adanca a adus sgudui-
rea sufletelor, i indrumarea lor pe alte cal, cele
bune.
Neat ca au venit o sumedenie de alte notii
greseli elanul dela inceput a cazut.
www.dacoromanica.ro
`.74 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Totu§i... Imi aduc aminte cum Rntr'un drum,

pe valea unui rau de munte, ne-am oprit ?rite()
zi in poarta unei gospodarii, care nu semAna de
The cu cele dimprejur. Gardul bine incheiat,
curtea curatA, grAdina plantatA, vitele tesälate
§i pline, casa cu flori la ferestre i un aer
peste tot, care ne fAcu sA ne oprim si sA zicem :
Aici, prietenii mei, se petrece o minune..."
Ca impinsi de o putere cAreia nu puteam sl-i
rezistärn, intrarAin in curte. Ne ie§i inainte stl-
pAnul : era un taran, dar ce taran !... Cuviincios
imbrAcat curat, pe mftini, cu incAltAri bine sterse,
§i mai ales cu o privire sit bunk si curteni-
-ware §i veselA.
Aici, desigur, e o minune gandirAm
difl nou.
PAtrundem in casä, dupl ce ne strangem
mana cu prietenie. Pe Wan, ii chema, s zi-
tem : Ion VestebunA, §i era om ca de patru-
zeci de ani.
In ,casA, aceeasi ordine §i curAtenie, iar pe
peretele din fall, ce ne vAzurl ochii ? Cateva
rafturi cu... cArti, strAjuite deasupra de icoana
14Antuitoru1ui.
Eram limpeziti : latä cine a facut minu-
nea Cartea, cartea cea vie, cea bunA,
cea binecuvantatA de Dumnezeu.
Am stat pe urml de vorbI si am atlat
cA Ion al nostru era, pe langa un cetitor de
cArti, dar §i un räspanditor de carti In satul
lui.
www.dacoromanica.ro
Omul, domnilor, e dornic sä ceteasca si

sa afle, dar el nu §tie cum sa facd, cum s'o
inceapa... i iaca, ii aduc aici, le cetesc din
carti, §i le dau §i lor acasa sä ceteasca la
vreun ragaz... Pe urma, nu mai scapi... Vin
si-ti cer necurmat... Unele carti le-am cumpa-
rat de ate trei-patru ori, asa s'au ferfenitit din
pricina datului... Da', vasazica., omu-i tare dor-
nic s afle si altceva cleat ceea ce inghite
el toata ziva. Altadata Ii adun colea pe prispa-
§i cetirn pana cade noaptea. Stau 1ipii ca
si cum ar fi inclestati, nu altceva... §i tac chide,
mai avan cleat copiii..."
Stäteam §i nu ne venea sä credem.
Si, baditä Ioane 11 intrebaram fo-
losesc ei din cetit ?"
Omul grai linistit :
Incet, dar folosesc... Vedeti, domniile-voa-
stre, omul nostru a fost deprins din veac sä
fie asa cum il §tim, §i ca sä-1 scoti din de-
prindere nu-i lucru tocmai usor... Da' hotarit,
se schimbl... Mai se ingrijeste de sine, vitele,
ograda, mai purcede la biserica, mai lasa
sudalma, nu se mai bate cu nevasta... Greu,
da' merge..."
Prin urmare, minunea cärtii nu este cu
neputinta!" am strigat and am plecat din
casa lui Ion.
Minunea e cu putinta, dar pentru aceasta e

nevoie de sufletul omului, a cat mai multor
oameni care sa se asemene cu Ion Vestebund.
www.dacoromanica.ro
De *aptezeci de ori ate apte...

Traversam o epoca admirabila ca asteptari ;
urita insa prin prezentul ei.
Oare cine ar putea spune, legandu-se de fraza
de mai sus, cá gresim cand spunem cà epoca
noastra este admirabila ca asteptari. i cred
Ca n'ar avea dreptate, de oarece prezentul find
atat de vitreg §i aspru, se intelege dela sine
ca, in zarea viitorului, proectate de dorinta
noastra, se aliniaza in front de lumina', idealurile
cele mai inalte. 0 pilda. Noi constatam azi
ca poporul nostru este prada inculturii si a
lipsei de civilizalie. .Aceasta constatare, fireste,.
intristeaza pe cei carora le stä calda la inima
soarta. acestui popor. Atunci, in mod firesc §i
automat se desvolta la ei idealul ridicarii lui pe
inaltimile culturale la care au ajuns alte neamuri-..
Ei proecteaza atunci in viitor, sub chipul unui
ideal social, Propria lor nazuintä din clipa aceasta_
Incepe apoi lucrarea de recuperare a idealulti
dorit cu adanci puteri suflete§ti.
Tata, limpede, cum vremea de azi, atat de
uritA, poate contine in eseuta ei posibilitati mari.
de asteptari frumoase.
De altfel, aceasta este si fireasca inlantuire-
intre starile potrivnice. 0 vreme chinuita §i
asprd predispune sufletul la idealuri con-
trarii ei.
Dar nu despre aceasta vreau sa scriu acum..
www.dacoromanica.ro
Ci a cauta sa aduc in volbura rautalii zilei de

azi, o nazuinta de luminare.
Desigur cà n'am avut de mult in viata noastra
romaneasca un val de rautate mai mare decat
cel de azi. Mii de mii sunt formele in care Isi
impleteste tesatura, räutatea omeneasca. Brutala
sau ipocrita, prin fapta sau prin vorba,
prin ziar sau prin carte, prin tacere sau prin
sudalmä, prin crima, rautatea domneste azi,
ca suverana' de toti ascultatd, in cetatea noastra
romaneasca.
De aici, fireste, se toarce o suferinta moralä,
care este, nu exageram, ajunsa la maximum. Nu
cred ca-si are asemanare cu nici o alta, din
vreo epoca din desvoltarea noastra spirituala
ca neam. 0 sim0m, de altfel, fiecare, pe seama
sufletului nostru.
i cum reactionam noi la acest viscol spiritual ?
Cu ce facem fatä primejdiei inghetului sufletesc ?
Trebue sa ne 15.sdni inselati i purtati spre zari
de mizerie, de räutatea necontenit cotropitoare
si in crestere ? Nu putem gasi nicleri razim si
raspuns ? Nu trebue sa rupem cu supunerea
oarba la poruncile rautatii ? Oare, bunatatea
si iertarea nu pot fi aduse in cetate ? Am uitat
ca suntem fiinte capabile de a uita si de a
ierta ? Renuntam la umanitatea din noi ?...
Iata cum se tidied in preajma zilei, intrebärile
cele mari. Ne inselam dacd credem a intre-
baffle mari sunt cele cu privire la cursul leului
sau la problema stabilizarii lui. Toate acestea
www.dacoromanica.ro
sunt in subordinea tuturor celor morale. Intre-

bdrile asupra leacurilor sullete§ti sunt cele mai
mari ale clipei. Si dacd nu le dam raspunsul,
cu cAldurä a§teptat de ele, lipsim dela una din ca-
pitalele noastre indatoriri individuale §i ob§te§ti.
Ltd. : suntem in post mare. Se cere sä ne
pregatim sutletul pentru primirea Na§terei,
asa cum se cuvine, cre§tine§te.
In preajma acestei luminoase zile, datori
suntem sa ne de§ertdm vasul sufletesc de toatd
rautatea §i sà punem in bc uitare §i iertare.
Trebue sl iertam, sä iertam necontenit.
Iatd episodul evanghelic :
Capetenia apostolilor, Petru zis Chefa, in unul
din splendidele drumuri palestiniene, in tovd-
rd.§ia fdrä asemänare a Mantuitorului lumii, a
luat cuvant, zicand : Doamne, dacd fratele
meu pAcAtue§te impotriva mea, de cate ori sa-i
iert pe dansul ? De §apte ori ?"
Atunci, Pelerinul dumnezeesc i-a rdspuns :
Eu, tie iti zic : Nu de §apte ori, ci de
§aptezeci de ori cate §apte..."
Da, prieteni, a§a grae§te Dumnezeul nostru.
SI nu se pard greu, cdci iertarea, facultatea
de a ierta, care nu-i decdt una din fetele iubirii,
are un apanagiu miraculos. E grea cea dintai
iertare, celelalte yin ca un corolar al ei,
de oarece, contrariu altor puteri spirituale,
iertarea crqte cu cat o cheltuefti mai din plin.
Nu e un paradox. Acest adevdr 1-au trait im-
bel§ugat, acei care au §tiut sl ierte.
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 79,
Räutapi vremii de azi ii pot sta, cu

izbanda, in fata, uitarea §i iertarea, §i cu cat
rautatea se indarje§te, cu atat iertarea trebue
sa mangaie sufletele mai larg... In cele din
urma, tot ea, iertarea, va fi invingatoare.
Nu ne trebue sentimente...
Citeam zilele acestea, in manuscris, romanul
uriui tanär foarte talentat. Era vorba in el de-
viata a §apte prieteni, patru bäei i trei fete,
top student'', care, intocmai ca in La vie de
Boltéme a lui Murger, duc o existenta de-o exu-
beranta din cele mai desavar§ite. Cu o singurl
deosebire. Pe cand in viata eroilor lui Murger
e vorba mai mult de-o exuberanta sentimentalk.
aici, in romanul acesta, care se da drept expresie
chiar a generatiei romane§ti actuale, e vorba
de-o exuberanta de idei. Mai mult : ori de ate
ori in viata lor, sentimental vrea sa-§i ceara
partea lui de colaborare, ace§ti tineri ii gonesc
aproape cu furie : nNu ne trebuesc senti-
mente..."
Viata lor se jaloneaza dupa cateva idei condu-
catoare, dupa un mu§oroi de carti, de cele mai
multe ori alese la intamplare §i dupa curentele
politice §i sociale ale ceasului in care se con-
suma tineretea lor. Se intelege ca in asemenea
conditiuni, viata lor se scurge mecanic, färä
vlaga, uscat a. si cu vadita infati§are de frondä
www.dacoromanica.ro
8o AL. LASCAROVMOLDOVANU
1'a 0. de oameni, lap. de societate i, vezi bine,

chiar fata de Dumnezeu.
Lipsitd de sentiment, aceasta viatg. este \TA.-
-duvith. de orice esentialitate, asa cA, dupa ce
gruput de sapte tineri este imprastiat de vantul
vremii, ei, ca niste sarrnane epave ale unei
trecdtoare i slabe barci, se desfac, strain unul
aItuia, si se duc care incotro, fara chiar sd-si
mai aducd aminte unul de altul.
Sfarsit tragic, daca vreti, dar un sfarsit
perfect logic, judecand ca acestei tineresti injghe-
bari i-a lipsit tocmai puterea de topire laolalta
,a elementelor compunAtoare : sentimentul.
De sigur, ideile i au rostul lor in desfasu-
rarea vietii. Ele ar fi poate, farurile de pe de-
pa."rtatele tarmuri ale marii, dupá lurninele arora
au a se indrepta marinarii. De asemenea, bratul
vaslasului si barca lui sunt i ele trebuitoare
pentru ajungerea la aceste teluri. Dar toate ar
fi zAdarnice, daca in inima vasla:jului si in bratul
lui, n'ar fi dorinta adanca de a ajunge la lumi-
nila din departare. Ca.ci sentimentul este so-
lutia care cristalizeazg vointa. Ba chiar o con-
ditioneaza. Nu voi vrea ceea ce nu doresc
sceea ce nu iubesc. Zadarnic imi va spune cineva
cà viata in Australia este admirabild, nu voi
pune in lucrare vointa mea spre acest sfarsit,
daca mai irddi nu voi avea un sentiment puter-
nic pentru aceastä Oral. A-si face cineva viata
fdrä sentimente, insemneazg. A a maltrata. 0
sclavie din cele mai tragice.
www.dacoromanica.ro
Intr'o viata libera §i frumoasa, nu ai putea

sa scrii un rand, sä pictezi o floare, sä cugep
un gand simplu, sa faci cea mai neinsemnata fapta
zilnica, daca mai intai nu iubesti obiectul la care
aplici fie gandul, fie bratul tau.
Cunosc oameni, care pot sta ceasuri intregi
in fata hartiei albe fàr. sa poata scrie un rand,
dacâ nu simt placere pentru subiectul asupra
cdruia au a scrie. Pictori, care inebunesc cu
penelul in mand, sculptori care stau... de piatra,
liindca nu le vine inspiratia, a§a zicand, dar
in fond, fiindca nu li-i drag de ceea ce vreau
sa se apuce. i, dimpotriva, alte dati, nici nu
stiu cand s'au cufundat in fantana fermecata a
muncii lor si se trezesc aducand de acolo, intr'o
incantare frenetica, firul de aur al elanului lor
incon§tient. Fiindca in acele dati ei au fost
smulsi de sentiment §i du§i pe aripa lui in albele
Pnuturi ale regalitapi sentimentale.
Ordinea fireasca a lucrurilor nu poate fi in-
franta fara ca ansamblul spiritual omenesc sa
nu sufere. Primatul sentimentului in viata nu
este o disciplina consfintita de oameni. De sigur,
obiectivele sentimentului trebue sa fie jalonate
mai dinainte, dar aici nu e vorba de aceasta,
ci de primatul sentimentului in lucrarea de ajun-
gere la aceste obiective.
In acest sens, se inalta cu putere adevärul ca
sentimentele conduc viata omeneasca.
Privim, de pilda, literatura de azi, care, mai
toata este sterilizata de sentimente. 5i vedem
6
www.dacoromanica.ro
ravagiile pe care le face o conceRtie absurda

de viata, intru cat ea contrazice ordinea fireasca
a lucrurilor. In mare parte de aceea nu se ce-
teste mai mult azi, fiindca literatura a fost inte-
lectualizata, cand ea trebue sa. fie prin definitie
sentimentala.
In aceastä ordine de idei, imi aduc aminte cu
strangere de inima, si de interviewul unui mare
om politic al nostru, care, intrebat asupra con-
tinutului unei scrisori care avea sä hotarasca
mentinerea sau ruperea unei vechi prietenii, a
raspuns : ,Eu nu scriu nici odata scrisori sen-
timentale, ci numai scrisori politice." Aspru,
taios, rece §i nefiresc...
Chiar in disciplina §tiintei politice, ca sa-i
zicem a§a, sentimentul se intelege intr'o
larga si comprehenzibila forma, trebue sa-§i
alba primatul.
Ideia e rece, abstracta, infecund a. prin ea
insäsi, sentimentul este cald, concret §i
singur el poate fecunda ideia.
A rästurna rolurile, insemneaza de-a-dreptul
a sta MO§ la o lucrare absurda.
Puterea care va aduce ImpAcarea.

Scriam in 'una din insemnärile mele despre
acea tragica vrajmasie pe care o consuma
neamul nostru atunci cand cele cloud po-
poare din acela§ popor pe care le cuprinde
www.dacoromanica.ro
la sine i§i afirma antagonicele lor vointe.

Procestfi acesta este cu mult mai insemnat
decat ar parea la o sumara ochire. Mi se pare
ca e unul din cele mai de seama din viata so-
ciald a neamului romãnesc.
S'ar fi pdrut ea prin improprietarire i darea
votului universal, prapastia dintre cele doua
forte potrivnice s'ar fi umplut, thsand drum liber
intre cele doua lumi, §i %and pe viitor imps-
sibild vrajma§ia.
Dar a tost numai o parere. Azi, dupa cinci-
sprezece ani dela realizarea acelor reforme,
suntem, sufleteste, in acelas stadiu. Cele (iota
popoare nu numai Ca n'au inceput a se con-
funda unul cu altul, dar §i-au pastrat cu inda-
ratnicie vechile poziii, nearatand prin nimic
vointa lor de apropiere si de amalgamare.
N'ai decat, tu, caldtor obiectiv, nepolitic, dar
cu drag pentru propa§irea neamului thu, sä
mergi pe meleaguri, prin sate §i prin thrguri,
prin orar §i prin municipii, si vei sim0
cu duhul §i vei intelege cu mintea, cd aceea ce
spun aici este curatul §i neprethcutul adevdr.
Pildele sunt atata de multe, incat, vei avea
greutatea alegerei.
Vei afla, astfel, ea pentru oräsan, taranul este
tot lene§ul de täränoi, care sta toatä vremea
la carciuma.", de§i, mai ales in orar gem
cro§mele, bodegele, automatele" de tot felul, de
farnienti care, de-ai sta bine sä judeci, mananeä
tot din lenea" taranului.
www.dacoromanica.ro
Vei putea apoi sä afli, dela oräsan, dela

cel ce frarnanta. o politica oarecare, *-- ca ta-
ranul trebue folosit ca instrument politic", fireste,
intru promovarea marelor interese ale nea-
mului", ceteste, te rog : intru promovarea
buzunarului omului politic dela orase."
Vei afla, cu mare strangere de inina, de vei
vrea sä flu sincer, a in timp de cincisprezece
ani de dupa razboi, n'a descins in lumea satelor,
mai nici un oräsan care, dezinteresat, sä se
ocupe cu cultura" pranului nostru, cercand
rezolvarea marei probleme care stä asteapta
realizatorii.
Cei cativa vizionari" care, infruntand mun-
tele problemei, au mers si-au propovaduit, au
cazut invinsi de insa.si singularitatea pozitiunii lor.
Iar dna vei intreba pe säteni, vei afla c6. ci
ei, tot ciocoi" zic ordsanului, si te vor privi
cu aceeasi neincredere pliná de-un zambet amar
ca acel de totdeauna.
Scurt, vei afla necontenit i peste tot pe
cele cloud popoare intr'un popor, stand pe ve-
chile lor metereze, spionandu-se i neiubindu-se.
La ce-am ascunde acest adevar, cand tocmai
din afirmarea lui va putea veni mantuirea ?
Gandindu-mä la vastitatea problemei, mi-i
peste putinta sä nu cuget la vremile cand nea-
mul acesta era mai unit si mai bine amestecat
in puterile lui compunätoare, i simt cum tot
dinspre acele vremi se aratä si care este minu-
nata putere care ar fi in stare, si de data aceasta,
www.dacoromanica.ro
sd aducd mdntuirea, desrobirea dintr'un ase-

menea greu pdcat obstesc.
De sigur c. §coala §i cultura propriu zisk
(ace! mai bine", care, totu§i e atat de vag !)
isi au contributia lor la rezolvarea pricinei, dar
nici pe departe nu poate fi vorba ca ele sä
aducd chiar rezolvarea.
Rezolvarea nu va putea fi adusd decdt prin o
putere duhovniceascd, aflatd §i in sufletele ro-
mâne§ti, dar venitd din tinutul de har a lui
Dumnezeu. Aceastä putere este credinta,
credinta tuturor in Dumnezeul nostru si-al strä-
bunilor no§tri : lisus Hristos §i. Biserica Lui.
0 mare problemd spirituald nu poate fi rezol-
vata decat printr'o mare putere spirituald. Iar
noi, crestinii, nu putem §ti o altä putere spiri-
tuald mai mare decat puterea credintei noastre
crestine.
Gre§im dad. nesocotim §i trecem peste acest
monumental adevär al intregului nostru trecut
istoric.
Asa si azi cdnd pragul e mai greu de trecut
ca oricand...
La voia noasträ este sa intelegem si sd vrem.
Noi suntem proprii no§tri judecdtori, proprii
no§tri salvatori, sau proprii nostri calai.
De noi §i numai de noi depinde s.
rgmftnem mai departe cloud popoare intr'un
popor, sau sl purcedem la fireasca §.1 fru-
moasa contopire a acestor cloud popoare in unul
singur, tare, mandru §i nebiruit.
www.dacoromanica.ro
Afara, la camp...
Mergeam, in zi de binecuvantatä libertate, cu
un prieten, pe un drum mic de taring., pe unde-
va in pusta noastra. romaneascd. Era cald, dar
avea grijd Dumnezeu s ne trimitä, la its-
timpuri, pale de vAnt räcoritor, care-§i purta
mireasma campeneasca panä in suflet. Zdrile
se alungau de jur imprejur intr'o inveselire de
lumina., de pared ar fi vrut sd ne facä sd uitdm
cat mai desdvarsit miazmele orasului din care
ne rupsesem ca sä mai respirarn la larg. Popu-
soaele, dand in uscat, fosneau, si ele, ca niste
fiinte ciudate, intampinandu-ne astfel cu Ufl bund-
ziva pEn de prietenie. Dintre toate cele pe
care le cultivd taranul nostru, pare-mi-se cd tot
popusoiul este acela care-i mai legat de viata sa.
Cu el incepe munca ogoarelor, cu el o ter-
mind, impletindu-si viata cu chiar viata plantei.
Dar mai presus de toate, stäruia peste campia
aceea un farmec thrâ nume, farä deslusire, fard
hotar... Ceva, ca o mireasma sutleteascd mai
mult, ceva, in care, era si dragoste de pa-
mant, i val cald de amintire, si nu stiu c6
asteptare sfruntata de semetie i curaj... Un fel
de ascunsd i prea placuta. prietenie cu Oman-
tul pe care tu si cei care alcdtuesc obstea ta,
ii duc viata, din imense i pierdute departari
ale trecutului spre alte imense i pierdute de-
partari ale viitorului...
www.dacoromanica.ro
Stateam cu un prieten, in usoara trdSuria de

tard si nu ne mai säturam privind campia
noasträ. Cerul era limpede si-§i picura aceastd
limpezime in sufletele noastre, in care sgura
neagrd a cazanului diavolesc care-i ora§ul, se
asezase stäpftnA.
Vorbeam cu prietenul :
Iatd, dragul meu, aici este viata cea ade-
väratd, cea nestricata de tot felul de complicatii
ale orasului... Noi, care, mice ar fi, suntem un
popor de tdrani, zadarnic alergam spre tot felul
de artificialitáti importate... Am adus dinafard
de noi atatea lucruri care nu ne trebuiau, le-am
amestecat cu ale noastre, si am ajuns de, vorba
ceea, nu suntem nici cal, nici mägar, ceva,
a§a, amestecat, hibrid, sterp... Am stricat auten-
ticitatea §i autohtonismul nostru, neajungand la
o altä forma, sä zic, mai superioard. Noi avem
de pildd aici, prive§te, izvoare lard moarte
de inspiratie artistic i literard, si totu§i,
pretinza.nd cd am epuizat" intregul material,
am alergat spre surse" de inspiratie sträind.
Cete§ti artile de azi, prive§ti picturile zilei,
§i te cuprinde groaza i mähnirea and vezi
unde am ajuns cu otrava falsificdrii §i a artifi-
cializarii. Este o cumplit a. deviere dela rostu-
rile noastre autohtone, sub falsul pretext al
sdrAciei" noastre... Suntem oare noi sdraci"
in darurile lui Dumnezeu ?... Priveste, dragul
meu, §i spune-mi dad. aceasta nu este o ticä-
loasä minciund... Noi spunem cd am utilizat
www.dacoromanica.ro
intregul material propriu, si te intreb unde

este descrisä, in mod desAvarsit si definitiv,
viata acestui taran al nostru, care, la drept
vorbind, este unicul temei al neamului ? Care
este literatura cea mare" care ar fi epui-
zat" acest tezaur din care abia au luat cativa
scriitori, putine fire de aur ? Nerecunosca-
tori iii mai suntem noi, acestia nätangii,
care ne ingrämadim ca furnicele in cetätile
murdare si fr respirare bunä a oraselor
noastre, si nesocotim tocmai comoara pe
care Dumnezeu ne-a dat-o cu atata buna-
voint6...."
Prietenul adAogl si dansul :
Si and te gandesti cat de putin s'a facut
in cei cincizeci de ani din urma, pentru aceastä
carnpie" a noastr6.?!... E de mirare, cat sun-
tem de nerecunoscatori !"
Mahnit si el, prietenul täcu, iar amandoi pri-
viräm prin painjenis de lacrimi spre imensa
frumusetä din jur. Popusoaele fosnitoare se
inclinau inaintea noasträ, ca pentru a ne saluta
si a ne ruga de neuitare...
0 dragoste adanca si nesfarsitä ne aducea
in sufiete val bun §i mangaietor de duiosie.
Dupä un rAstimp, zisei :
Si tot de aici va veni §i vindecarea boalei
in care ne sbatem azi.... Numai de aici..."
Prietenul oftä i r1spunse :
Cu singura conditie: sa pricepem §i sa
vrem aceasta, cu putere..."
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM "9
Gandul ca trebuia s ne intoarcem in oras.

era singura mahnire in clipele acelea...
Eurnizoril mortii.
Zilnic gazetele aduc la cunostinta cetatenilor
vestile, care nu mai intristeaza azi, ale nume-
roaselor sinucideri. Ne-am deprins cu ele atilt
de mult, Meat nu mai impresioneaza pe nimeni.
Si totusi, dacä este vre-o pricing.' de mahnire
adevarata si un prilej de serioase ingrijorari,
aici, in aceste suprimgri cu vointa, trebue
sa le gasim.
Mai intai, sinuciderea e un fapt atat de sini-
stru, si atat de antiuman, incat trebue relegata
in galeria monstruozitatilor sufletesti. Zädarnic
cauta unii speculatori filosofici sa aseze sinuci-
derea intre faptele de mare curaj, totul nu e
decat o inselatoare iluzie. Cum poate fi ea un
act de curaj, cand de cele mai multe ori ea
este prilejuita de greutatile existentei, deci de
un fapt care cere, in adevar, un mare curaj
pentru a-I brava si infrange. Sinucigasul fugar
de acest efort, dovedeste tocmai contrariul,
cu alte cuvinte, el alege o cale mai lesnicioasä
a rezolvgrii conflictului, deci, in fond, o lapi.
tate in fata vietii.
Suntem, zilele acestea, in fata sinuciderii unui
fost mare bogatas. Un om in floarea varstei,
bine dotat de Dumnezeu, puternic, chipes, cu,
www.dacoromanica.ro
90 AL. LASCAROV-MOLDOVANIJ
experienta de viata, cu posibilitAP de nesfar§ite

realizari, intr'un cuvant, cu un exemplar de
luptator din aceia pe care ar trebui sa nu-i im-
presioneze nici o greutate i nici o perspectiva de
posibile caderi. Acest anal- fusese foarte bogat,
cunoscuse toate mangaierile averii, dar din pri-
cini, care nu intereseazd in aceastä discuOune,
ajunsese sarac, adica redus numai la puterile
sale proprii. Prin urmare, puternic i sänätos,
in fata viepi. Se intelege cd in asemenea ipo-
teza, sunt numai doua cai de ales : sä primesti
lupta sau sa te dai infrant. Fireste ca prima
cale e una care presupune un superb curaj. A
sta in fata viepi, gol, asa cum te-a adus Dum-
nezeu in lume, numai cu bratele, cu capul si cu
inima ta, i sea" realizezi o nepasanduli
de privatiuni, lipsuri, caderi, deziluzii, cum si
de intregul arsenal al räutaPlor si licliloliuiar
omenesti, toate acestea presupun o arie care
excede pupna tarie omeneasca. Ele cer o pu-
tere de credinta, care nu ne poate veni cleat de
dinafara de noi, dela altcineva, dela Dumnezeu.
Cea de-a doua cale, a suprimarii voluntare
in fata vietii, este un gest de nebunie moralä,
. care este tocmai retlexul temerei de viata si a
lipsei curajului de a o brava. Sinucigasul, in
-toate cazurile, este un infrant, iar cel infrant nu
poate fi incoronat cu simbolul eroismului, cand
el accepta aceasta infrangere, respingand dela
sine perspectiva luptei cu viata.
Noi, Romanii, cedam repede in aceasta lupta,
www.dacoromanica.ro
ca in multe altele, de altfel. Ne iubim mult pe

noi §i nu vrem sä ne vedem luptand in
situ* considerate gresit umile, dupa ce träisem
in bine".
Tändrul fost bogata§, care s'a sinucis, a pre-
ferit moartea decal sä se vadä un umil dar
cinstit muncitor in eine stie ce ogor de activi-
tate romaneasca. Avea atdtea calitäti, theat de
sigur ca, in scurtä vreme, ar fi isbutit sa-si faca
o stare cu mult mai solida decal aceea pe care
o mo§tenise deagata.
Am cunoscut in ace§ti din urma zece ani, pe
un evreu, venit din Rusia §i a§ezat in Capita la
noastra. Adusese cu sine ceva stare, dar aici,
se intelege, o inzecise. Traia pe un picior de
aristocrat. Nu-i lipsea nimic, lui §i familiei lui.
Nu erau o suta de oameni in Bucure§ti care
sa-1 intreaca in bun trai. Brusc, datoritä unor
calcule gre§ite, veni prabu§irea. In fata ei,
omul nostru avu un surds §i-§i. zise : tiu
ce am de facut !..." S'a mutat departe, la mahala,
§i-a va.ndut mobila scumpa si... s'a apucat
s. faca averea din nou. Nevasta §i. copiii 1-au
secondat färä murmur. Dup cãiva ani, 1-am
revazut : jovial, surazator, invingator. Facuse
din nou avere. Interpelat asupra vremei inte-
rimatului de säräcie, prietenul imi raspunse clar
§i. Para vreo ru§inare de sine : A, mg. intrebi
de avere ? Averea, domnule, aflä dela mine,
o fac eu, nu ma face ea pe mine. Adica,
ma face §i ea pe mine, dar numai dupa ce-o
www.dacoromanica.ro
fac eu pe ea...". *i mi-a dat amdnunte. 0 micd

fabried (?) de nasturi... artificiali, o afacere
cu niste cutii de tinichea pentru cremd de
ghete, ceva plasament de ceai extra", si
alte eftteva intreprinderi de acestea, ii fuseserd
tovard§e in lupta pentru recuperarea averei
pierdute. Sa fi vorbit unui asemenea om de
sinucidere, nici nu te-ar fi inteles, ti-ar fi
pufnit in nas §,i ti-ar fi zis : Ce vorbes,ti d-ta ?
De ce ? Dumnezeu mi-a dat viata degeaba ?
Am nevastd §i copii... Ce vorbe§fi d-ta ?!"
Despartindu-mä de el, imi zise asigurat :
Pot s5. pierd averea de zece ori... De
zece ori am s'o fac la loc §i ce-mi pasä mie?
Eu pot trdi §i ard avere, da' averea lard
mine, ce-i aceea ?"
Principiile filosofice §i economice enuntate
inteo asemerrea butadd, mi se par de-o tdrie §i
de un adevär, care nu pot fi respinse.
Pang nu ne-om convinge cd sinuciderea este
o odioasd lasitate, rImanem, ca ni§te bancru-
tari suflete§ti, furnizorii mortii.
Glasuri din tarA.

Cea mai bunä verificare a faptelor sociale
rämane tot informatia desinteresatä la fata lo-
cului. Orica am cduta sd clädim, din birou,
o teorie extrasd, prin rationamente abstracte,
din observatille altora (care, §i acelea, pot sd fie
www.dacoromanica.ro
tot indirect), nu vom putea ajunge la certitudi-

nea pe care ne-o poate da propriul nostru con-
tact cu realitktile sociale, luate sit ca infati§are
§i ca esenta.
Un drum in tail este mai instructiv decat nu
stiu cate carti de teorii abstracte, in aceasta
materie. Prive§ti, cantare§ti, pui in relatie unele
lucruri cu altele, asculti, discerni, pipai cuprin-
sul vorbelor §i-al atitudinilor, i mai ales traiesti
realitatea cu care vii in atingere.
Cunosti deci, mai intai, taxa, ea aspecte,
si apoi ca oameni. Strans necontenit in cetate",
spiritul nostru se usueä, se uniformeaza la ca-
lapodul celor ce facem de obicei, se anchi-
lozeaza §i mai ales ii pierde puterea de per-
cepere a fenomenelor si a aspectelor obstii.
Un peisaj privit dela fereastra vagonului, sau,
§i mai bine, gustat printr'un drum cu cdruta sau
pe jos, este o fiinta" vie, plind de duh, de
culoare, de mobilitate. El face o parte integranta
din insäsi viata romaneasca. In el si numai
in el se poate incorpora traiul romanesc.
Ne putem oare inchipui o viata romaneasca"
intr'un peisaj polar, de pildd ? Ambianta creata
de formele pamantului si de aspectele speciale
solare, este aceea care colaboreaza la chiar per-
manentizarea aspectului special al spiritualitätii
romane§ti. Puteri nevdzute, dar puteri de-o
vie realitate i de-o incontestabith. tarie.
Apoi oamenii i viata lor. Isvor nesecat de
pretioase inform*.
www.dacoromanica.ro
Daca nu te duci spre omul nostru, cu duhul

eliberat de cine §tie ce tinta politica" sau de
oricare alta care ar presupune un interes... in-
teresat, ca sa-i spun a§a, va fi foarte greu
sd. afli adevärul. Omul te va simi, i, de
indata, ti se va infati§a schimbat, altul... Daca
te duci de plimbare", adica desinteresat, vei
putea surprinde pe fiinta de adevar, realitatea
spirituala care te preocupl. Dar, mai ales,
sa-ti la§i duhul slobod, sa prinda singur ceea ce
vine, palpaitor de viata, spre el. 0 convorbire,
o privire, o judecata asupra zilei, o chemare, o
mica povestire, un alean" sau, cum se mai spune,
urat, astäzi : o doleantd, toate acestea alca-
tuiesc un popor de mici invizibile, care forfo-
tesc in jurul sufletului tau, cerand fiecare un
mic locu§or in cuprinsul lui.
Aceste elemente, apoi, se vor putea topi lao-
laltd, spre a da tdria unei concluzii, adevärul ei.
Calätoresc prin taxa, §i'n drumurile mele,
nenumarate sunt amanuntele pe care, chiar farä
sa vreau, le culeg.
Iata, in unul din drumurile din urma, am
putut, pentru nu §tiu a catea oard., sa constat
falsitatea si nedreptatea unei afirmatiuni, care,
ca o ocara se arunca necontenit asupra vietfi
noastre provinciale, si celei säte§ti. Ca adica,
lumea noastra de dinafara de Capitala, n'ar fi
senzibila, inteo masura apreciabila, la anumite
nazuinte de cultura §i la unele chemäri ce i-se
fac in acest domeniu.
www.dacoromanica.ro
CRUCE §I NATIONALISM 95-
Acesta este un, mare neadevdr. Ba, cercetarea

la fata locului ne incredinteaza cA lutnea de din-
afar% de Capita la e cu mult mai dornicA de ase-
menea lucruri §i cu mult mai proprie pentru a
le prinde, decal cea din Capitala aceasta, prinsa
in mrejele fAtArniciei culturale §i a minciunii su-
premat'lei ei prin un duh de culturä mai viu.
Cu doul conditii insA : sä nu te mai duci
spre cei ce te a§teapta., cu chestii politice. Acea-
sta e una. Nu te mai ascultA, sau te trag
pe sfoara, caci, fie ora§an, dar mai ales sA-
tean, are pentru a-§i bate joc de tine, cel mai
fin talent, intru aceasta. Apoi, s'au i des--
gustat pana la maduvä de aceasta papu§erie.
in al doilea rand, tot atat de insemnat,
este, sä se stie, calitatea culturall a acti-
unei tale. Ne in§elAm cumplit dacA ne inchi-
puim cä lumea noastra. ora.§eneascA §i cea sA-
teasca, ar fi lipsite de un simt critic. Dimpo-
triva. : acolo gasim unul de-o justetA si de un
detaliu, care nu crutA. i sA te fereascA Dum-
nezeu de verdictul Icestui sim. Niciodatä si
nimic nu te poate expune la un ridicol mai corn-
promitAtor. CA vei putea sa cazi prada unor
admiratori fal§i, a unor lAudItori de ocazie,
aceasta sl nu te in§ele. Ci sA-ti auda. urechile-
ce zice criticul anonim §i impartial. Adeseori,.
nici n'ai mai vrea sA auzi.
DacA insa ii duci material bun, care sä rAs-
pundA a§teptArii duhului lui, §i dacI, mai
ales, vei fi om sincer cu tine §i cu ei, clack
www.dacoromanica.ro
cele spuse de tine vor curge din addnca ta cre-

dintd Ca aceea ce faci e aproape sant, o,
,atunci, nicdiri nu vei afla un popor mai ascul-
tdtor, o ureche mai agerk un suflet mai gata
de tresdrire, ca in departatele adundri din sä-
lile modeste sau de pe tapsanurile cu iarba moale,
pe unde te-au dus pasii idealului tau cultural.
De nu faci asa, aflä cd totul e zädarnic in
mai ales, cumplit de ridicol.
Si, daca in adevar, gdsim la acest popor i un
fel de impenetrabilitate la asemenea actiuni, e
bine O. se stie cä vina e la mine de nechema0,
care, in totald inconstienta, prin actiunea lor,
au creat o asemenea stare de spirit.
Cele cloud lumi.

A fost un ceas intr'o inserare palestiniand
cand un pescar a grdit fratelui säti, acum aproape
cloud milenii, cuvintele tan i limpezi : Noi am
gasit pe Mesia."
Siruri de veacuri mai inainte fusese o nein-
trerupta asteptare miratd i fremätdtoare. Cei
ce aveau duh trimes de Sus, profetizaserd pftrid
in cele mai mici detalii nasterea Si viata Ace-
luia care avea sä aducd mantuirea omeneascd.
Asa ca siruri dupd siruri de generapi trdird in
aceastá incantdtoare i infricosata asteptare: Oare
nu acesta este Mesia, cel asteptat de atdta
vreme ?" Era acesta cel mai mare si cel mai
scump ideal de viata integrala.
www.dacoromanica.ro
iata Ca inteo zi, un glas omenesc, pentru

intaia data dela intemeerea lumii, a rostit cu
fermitate : Iata Mielul lui Dumnezeu" §i a ara-
tat pe Acela care era.
Pe urrna, 1-a urmat un pescar §i acesta a zis
fratelui sau : Haide cu noi, ca. noi am aflat pe
Mesia" (care, talmäcit, insemneaza Hristos)...
5i, de atunci veac dupa. veac s'a scurs,
oameni dupa oameni s'au perindat pe carärile
lumii acesteia, idealuri dupa idealuri s'au pra.-
bu§it in tarana tuturor nimicniciilor, dar tot atat
de grea, insemnata. §i infricosata a ramas cum-
plita intrebare : Au oare, eu am gäsit pe Mesia
De fapt, omenirea intreagä se irnparte, pe
deasupra starilor sociale, a avutiilor sau a sla-
velor, in doug, mari tabere : a acelora care au
gasit pe Mesia §i a acelora care vai ! nu L-au
gasit. A oamenilor care simt sub picioare taria
unei lespezi fara moarte §i fara primejdie de pie-
riciune, §i a oamenilor care stau Inca sus-
penda0 deasupra neantului tuturor teoriilor §i-al
tuturor filosofismelor tirane §i infecunde.
Dna am putut intalni in cale pe Mesia §i
daca L-am recunoscut ca atare, supunandu-ne
cu libertate Lui, o, atunci, toate aspectele,
precum §i intreaga esenta a vietii se schimba,
iar idealurile acestei vieti i§i stramuta zarea pe
locul de unde, in infinite perspective, se poate gu-
sta., anticipativ, Ve§nicia, adica chiar Dumnezeu...
Daca din nefericire pentru noi, nu L-am gasit
pe Mesia, din pricina cal n'am vrut sä-L gasim,
'7
www.dacoromanica.ro
sau dacd gdsindu-L, n'am vrut sd-L recunoa§tern,

ceea ce-i mai gray, atunci viata noastr a. continua
a rdmanea o zadarnicie, fie cd o petrecem in
purpurd imperiald, fie cd o desmierddm cu in-
§eldtoarea magie a slavei. Din ea nu poate sd
iasd nimic altceva deck o necontenitd insetare
de ea insd§i, care ne duce la desgustul de ea.
Intocmai ca la' fantana din Sihar...
0 linie netd de demarcatiune se arazd intre
cele cloud feluri de vieti§iamestec nu poate sd fie.
Cdci, care sunt faptele firii pdmante§ti? adia
ale acelora care n'au gdsit pe Mesia. Le yedern
pe toate drumurile sunt acelea care alcd-
tuesc paginile imunde ale istoriei omenirii din
ceasurile de acum. Ele au fost statornicite de
crainicii lui Iisus §i iatä versetul care le enu,
inn* in epistola Sfantului Apostol Pavel care
Galateni : preacuryia, curvia, necuratia, desfra-
narea, inchinarea la idoli, (o, Doamne, ca.0 sunt
de multi !), vräjitoria, vrajbele, certurile, zavi .
stiile, maniile, neintelegerile, certurile de particle,
pizmele, uciderile, betfile, §i alte lucruri ase-
mAnatoare cu acestea". Iar Sfantul Apostol
aduce de indatd yorbirea despre ceea ce se va
intampla acelora care le fac. El zice: VA spun...
cd cei ce fac asemenea lucruri, nu vor mo§teni
Impardtia lui Dumnezeu !"
Groaznicd perspectiya, §i de neinlAturat.
Nimeni §i nimic nu poate clinti din zarea vre.
mii din urind iadul, cel de-o mie de ori mai
groznic decat oricare din cele inchipuite vreo-
www.dacoromanica.ro
data de mintea omeneascA, rezervat acelora care

au mers pe aceste cAi de perditie.
DimpotrivA, tot Sfäntul Apostol cel vorbitor
care credinciosii galateni, ne spune cA faptele
firii dumnezee§ti sunt : dragostea, bucuria, pa-
cea indelungatA, rabdarea, bunatatea, facerea de
bine, credincio§ia, blandetea, infranarea poftelor..."
IatA zArile cele inflorite, iatA perspectivele
ce ne stau in fatA, dacA vom fi dintre aceia care
Vom fi aflat §i vom fi recunoscut pe Mesia.
*i tot Apostolul statorniceste conditia sine
qua non a rescumpArArii : Cei ce sunt ai lui
Hristos lisus si-au rAstignit firea pAmAnteascA
impreunA cu patimele §i cu poftele ei..."
Prin urmare : rAstignirea firii pAmante§ti..."
Desigur, e greu §i infrico§at sä putem afirma
cu putere §i convingere : Noi am gasit pe
Mesia", dar atunci cand, prin faptele viei
noastre vom putea afirma aceste cinci cuvinte,
va fi ferice de noi...
Vom fi gAsit, in infinitele dibuiri ale cArArilor
acestei vieti, pe cea adevAratA, care e §i unicA.
Amintir ea Plevnei...
Generatiile care au crescut sub amintirea
Plevnei, au fost uncle pline de idealism. Numai
la auzul acestui simbolic nume, cei care au
crescut suflete§te sub lumina §i umbra lui, au
un rAsunet vast in toatA fiinta bor. Un intreg
www.dacoromanica.ro
Ioo AL. LASCAROV-MOLDOVANU
trecut se ridicg, tumultos, §i-§i mai infatipaza

incg odatA fantomele-i de abur auriu in zArile
potolite ale sufletului. CAci dacA vom chibzui
bine, singura realitate verificatg este trecutul
cu puterile lui de aduceri-aminte. Ce-ar rA-
mane din fiinta noastrA individualA sau din aceea
a ob§tei noastre, dacI ne-am inchipui cA n'am
mai avea un trecut. Nici nu putem concepe
ce-ar mai fi de ele...
Plevna, pentru noi, a fost §i va fi semnul ri-
dicArii noastre dinteo veche §i detestatI subju-
gare. Intreaga nAzuinta a unui popor, frAman-
tarea lui de veacuri, setea cumplitA dupg un
ideal mereu neajuns, intregul sens al ob§te§tei
lui vied, au mers toate in jurul fortAretei
turce§ti, si valorificanduli acolo tAriile, au ase-
diat-o §i-au invins-o. In clipa aceea, incepea
viata cea nouä a unui nApAstuit popor, in pla-
toa cAruia bAtuse, veacuri de-a-randul, urgia
vrajma§d, cu nAzuinta de a-1 cotropi.
S'a ridicat atunci din incgerare, un popor nou,
o altg. &Va., o nouA nobletA, din care aveau
sA se alimenteze generatiile urma§e.
RAzboiul NeatarnArii noastre a fost rAzboiul
idealismului nostru integral, a fost bariera de foc,
pe care trecand-o, am intrat inteun nou ci-
clu de existentA nationath.. Se incheea o epocl
§i incepea o alta, dar intre ele era aceea§i
legAturA de continuitate spirituala. VerigA de ye-
HO se lega, pentru a nu se läsa intrerupt imen-
sul nostru lant de duratA, de dlinuire. Iar
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM lot
dealungul acestui lank de aur, se furi§a acela§

duh de foc, tremurul aceluiasi idealism crea-
tor, trepidatia acelora§i nazuinte de inaltare,
acela§ ideal.
Pe urma, Plevna" §i-a facut intreaga ei da-
torie. Au fost, desigur, §i multe devieri dela
faga§ul cel firesc, adeseori am luat in de§ert
senzul ei idealist, ne-am departat, prin fapte
rele, de simbolul ei de ridicare, dar nu e
mai putin adevarat, ca in adancimea strafunda
a poporului, in gradina, ve§nic inflorita, a
idealismului romanesc, cuvantul §i amintirile
pe care el le evoca vii §i nepieritoare, au lucrat,
subteran, la intretinerea §i cre§terea acestui
idealism, fail de care nu poate trai, valabil, un
neam.
Am cantat ani de-a-randul frumusetea §i avan-
tul Plevnei noastre. De copii ni s'a strecurat
in suflet cuvantul aducator de roade minunate.
Am crescut cu el. Plevna" a devenit pentru
intregi generatli o profunda necesitate natio-
nalä.
and, in 1913, am pa§it in campania bulgara,
pe locul unde inainta§ii se razboisera, sufle-
tul nostru a tresarit langa sfintele amintiri. Ne
recuno§team peste ani §i peste oameni.
Pe urma, Plevna" s'a transformat in Ma-
ra§e§ti". Glorie, in glorie s'a facut. Nepotii
au purtat pe campia intinsa sireteana, simbolul
plevnesc §i cu el au sdrobit bavareza in-
gamfare.
www.dacoromanica.ro
Alta veriga, de aur greu i curat s'a

fdurit in ceasurile acelea de dureroasä purificare
nationald, si s'a arzat, incatenandu-se cu cea an-
terioard, a Plevnei. Se facea legatura intre
inele. Fldcd.ii dela Mdrar§ti, cu maini de ar-
hangheli, intindeau inelul de aur, topit din sari-
gele lor, §i-1 incopceau in acel mai vechi, al
tatilor §i bunicilor dela 77.
Dupd aceea, Plevna" a inceput a se acoperi
de melancolicd uitare. A luat desdvarsit infd-
ti§are istoricd. in muzeul sufletesc al natiei.
Azi, am inceput a o uita... Stim cä e firesc
sd fie a§a. In lumina impärdteascd stä astäzi
alt simbol : Mdrárti". Totu§i, noi care am
trait vräjita vreme a finer* sub mangaierea
caldd a Plevnei", nu putem, la ceasul de ani-
versare a ei, sä nu o aducem din nou in lumina,
preamdrindu-i amintirea.
Aducerl-aminte...
Vremea curge generatfile se irosesc,
trecutul se infundä in amintire, altd viatd. inflo-
re§te, si asa, pe caile lumii, se petrece epo-
peia umand... FieCare epoca are inddrat o lu-
mina' care, treptat se stinge, iar inainte, un
stalp de foc, care cAlduzeste nddejdea oameni-
lor spre zarea, mereu neajunsd, a mai-binelui",
a .mai-dreptului" si, cum se repeta ne-
contemt, a mai-omenescului".
www.dacoromanica.ro
Speranta, aceastä tovarA5A bunä a clipelor

existentelor umane, are minunata putere- de a
ne face sä uitam relele prezentului §i a ne
da impulsul de viatä, nazuinta de creare,
putinta de transformare in viitor. Dar speranta
mai are o miraculoasä §i tainicl forta de
iluzionare. Aceea de a da, trecutului o
tinctura de un idealism ademenitor. Faptul cä
atunci, in zilele trecutului, noi am trait cu spe-
ranta in izbandirea unui vis, face ca acum cand
chemam spre noi aducerile-aminte ale acelui
trecut, el sä ne apara imbracat in zalele de aur
ale sperantei. De aceea, adeseori, in apäsarea
§i asprimea greutatilor de moment, trecutul
ne apare demn de invidie. Auzim atunci cu-
vinte de laudä 5i de preamarire pentru acel
trecut, care, de fapt, a§a cum s'a consumat, mai
putin speranta care 1-a intovara§it, a fost dese-
ori un timp destul de greu §i de plin de pacate.
Lucrarea de aurire a sperantei ni-1 infaliseaza
acum, invidiabil.
Iata vremea Ia§ului eroic, din vremea si ea
eroica a rezistentei noastre nationale. Au
fost atunci multe ticaloiii, multe cruzimi, multe
nedreptati, §i mai ales, multa rautate. A
mai fost §i foarte multä dragoste de sine, pru-
denta §i oportunism. A fost §i destul egoism.
Asemenea : nepasare, frivolitate, stricaciune...
Si, totu§i, intr'o anumita privinta, acea vreme
ni se infat4eaza, in comparatie cu cea de azi,
intr'o lumina cu totul favorabila. Vremea in.
www.dacoromanica.ro
termediara, intre atunci §i acum, a avut grija a

späla sgura redand astfel amintirii, toata
duio§ia §i tot lustrul nobil pe care vremea de
atunci le-a avut.
De vreme ce atunci, in focul cumplitelor su-
ferinte, am avut, ca o rezultanta generala a su-
fletelor, o speranta colectivä c. vom ie§i la
liman, careia i s'a addogat §i o mare catime
de dragoste, cum nu se afla in toate zilele,
iatä ca azi nu putem vedea acel trecut deck
sub acest unghiu de privire.
and ne-am iubit noi mai mult taxa §i
and am plans mai cu adevarat §i mai adanc
la capätaiul suferintelor ei, decat atunci, in vre-
mea aceea care doarme in trecut, and aceasta
tara a noastra era cotropitä §i incalcatä de crun-
tul §i nesuferitul du§man ? Cand am iubit mai
tare §i mai amar pe copiii nostri rämasi in pa-
mantul cotropit, deck atunci, colo, sus, in col-
uI eroic al sangeratei Moldove ? Cand am
facut noi, cele mai dragi juraminte, cu maim
pe inimä, ca vom iubi §i pe viitor, cu ace-
ea§i cumplitä sete pamantul nostru, dup. ce-1
vom fi descotorosit de vermina napaditorilor,
deck tot atunci, in lacrimele pe care, fara. ru-
§inare, le lasam sä curga pe obrazul nostru,
bronzat de vantul 'aspru al soartei? Cand a
fost sufletul nostru mai eroic deck atunci ? Nu,
n'a fost niciodatä mai mult ca atunci. Macar
generatia noasträ, aceea careia i s'a ridicat drep-
tul de a mai fi vreodata häräzitä unei pa§nice
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 105:.
multumiri, ea, aceastä generatie, in acest no-

bil eroism a petrecut vremea grea a incercarii
noastre nationale.
iata ca, undeva, in Apusul lipsit de per-

spectiva unei sperante de recuperare a unei fb-
rame din trecut, a inchis ochii un general, prie-
ten al nostru din acele zile comune de eroism
ticut i indurerat.
Cerbacef generalul Cerbacef !... singurä
pronuntarea acestui nume, are darul pentru
acei care au trait atunci, sa evoce, in fresce vii
§i crude, rupturi insangerate ale unui trecut care
nu poate fi uitat. Vedem, de§teptandu-se de sub
cenu§a vremii, Ia§ul homeric al leaturilor 1917
§i 1918, vedem crunta tragedie, cu aspect
dublu, a Ru§ilor cazuti in risipire §i a Ro-
manilor stran§i, ingandurati §i infratiti, pentru
a tine piept sumbrei amenintari. Vedem por-
nirea spre frontul sperantei noastre dela Nämo-
loasa, ni se strepeze§te §i acum sufletul de
nemiloasa incercare a nereusitei, in plin avant
de captivantä nadejde, vedem teribila, splen-
dida §i totu§i atat de nimbata-de-tristeta. aureola
a Mära§e§tilor, vedem caderi §1 aprige ridi-
cari, lacrimi §i sange, luciri inghitite de
mizerie, dar mai ales, vedem, peste toate, spe-
ranta nesträmutath., daruita de Dumnezeu, ca o pa-
vaza impotriva nebuniei, care, fara ea, ar fi venit.
A fost un prieten al nostru, in nefericire, ge-
www.dacoromanica.ro
neralul Cerbacef asa cä s'a amestecat deplin

in amintirea noasträ.
Sfaramat, lipsit de nädejdea unei reintoar-
ceri a moscovitului trecut, särmanul general a
plecat spre un orizont de uitare. S'a dus in
Apus, ascunzandu-se oamenilor i trägand
peste existenta lui, cortina resemnärii definitive.
Dar desigur, si el, in fulgerarile amintirilor, va
fi revazut Iasul muceniciei sale, cu oamenii nostri
care 1-au iubit, cu infrkirea in clipele de
suprema ingrijorare.
Acum, acel trecut se infunolá in amintire.
Faptele de atunci devin, oarecum, obiecte isto-
rice, de muzeu.
Totusi, e bine, la anumite ceasuri, sä ne adu-
cern aminte. Cáci trebue s. stirn cä singur
trecutul este o realitate verificatä, un adevk-
nesguduit, aproape singura realitate din ome-
neasca existenta"... Asa ca., el, trecutul, ne poate
fi de folos. Cu atat mai mult, cu cat el se im-
personalizeaza cu cat rknane in urmä. El nu
mai are patimä, el e obiectiv.
Cdsätorie liberA ?...

Revista Realitatea ilustratä", in dorinta de a
se face ecoul problernelor zise ale actualitkii, a
inceput o serie de adunki, in care se fac discutii
contradictorii. Unul din vorbitori sustine o tezd,
pe care trebue s'o combata celalalt. Publicul
www.dacoromanica.ro
ascultd, 0, la sfarsit, 30 spune 0 el cuvantul

prin cativa exponenti. Lucrul nu poate fi decat
interesant, capabil de a inlesni un curent de
idei, de sigur extrem de superficial si limitat,
totusi vorbitor pentru o anumit . stare de spirit.
Cea dintai problema, pusd la aceste adundri,
a fost dacd nu e de preferat, inlocuirea cdsd.to-
riei prin uniunea liberd.
Subiect mare, dupa cum se vede, in care
protagonistii au camp deschis de luptd.
Am citit darea de seamd a desbaterii Si mar-
turisesc dela inceput cd totul mi s'a inatisat
intr'o atmosferd supdrAtoare de totald confuziune.
Casatoria liberd ? !... Ce poate fi aceasta ?
Vorbitorii s'au intrecut a ataca si a apara, dar
nici unul n'a ldmurit ce este ce poate fi o
cdsatorie liberd.
Dupd cat stim, cAs6toria este actul prin care
un bärbat i cu o femeie se intovärdsesc pentru
a duce un trai comun, ajutandu-se unul pe altul,
fäcand copii i crescandu-i dupd cuviintd. Mai
stim cd aceasta legatura poate fi casatorie pro-
priu zisa atunci cand este consfintitA. de auto-
ritatea civila si, dacd sotii sunt re1igioi, i de
biserica. $i iardsi stim eä ea poate sd nu fie
consfintita de nici una din aceste autoritati §i
atunci se numeste concubinaj.
In afard de aceste cloud feluri de legaturi
intre bärbat i femeie, nu mai vedem posibile
decat acele legaturi de cateva clipe, cand se
consumd un simplu gest, Ora alte urmäri decat
www.dacoromanica.ro
doar propagarea unor teribile boli care rod

omenirea pang la os.
In care din aceste ipostase s'ar arza uniu-
nea libeta ?
In cea dintai nu, deoarece cdskoria propriu
zisä este antagonicd uniunii libere.
In cea de a cloua iard§i, se pare cd nu o
putem ingloba, de oarece mai intai s'ar fi afir-
mat aceasta pe fatd §i in al doilea rand, concu-
binajul are atata asemdnare mai ales in efec-
tele lui naturale cu cdsAtoria propriu zisa, in
cat adeseori se confundd. Sotii din concubinaj
n'au deck sä facä o simplä cerere la ofiterul
de stare civi1 i legdtura lor devine, automat,
legitimd.
apoi, toate aa zisele defecte ale cdsätoriei
se gasesc, in intregime, §i la concubinaj. Färä,
bine inteles, sä aibd concubinajul unele avan-
taje ale cdsätoriei.
In legdturile de al treilea fel cele pasa-
gere i far. urmdri civile sau sociale iard§i
nu putem ingloba cdsdtoria liberd, de oarece e
cu neputintd. Ca sd fie unire" liberd, trebue
neapdrat- un consimtdmant de convetuire. Ori,
in aceste legaturi nu poate fi vorba de a§a ceva.
A§a in cat, notiunea uniunii libere vagabon-
deazd in nebuloasd §i in absurd.
Sd. presupunem totu§i cd ea ar insemna ceva
distinct de toate ipostasele arAtate.
SA zicem de pilda ca uniunea libera insem-
neazd un contract fAcut pe timp limitat intre
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM iog
un barbat §i o femeie ca sa convettliasca. In ce

scop ? Firete in acela de a procreia §i de a
ingriji de aceastä progeniturä. i inc. pentru
ceva, foarte esential; pentru o iubire reciproca,
transformatä la tot pasul in acte de ajutor mu-
tual, de tovärl§ie la greutati i a§a mai incolo.
Intrucat acest contract ar diferi de askoria
propriu zisä Cred ca in nimic. Dui:A cum
uniunea liberä s'ar desface la termen (daca mai
poate fi desfacutal...), tot a§a ensátoria poate fi,
din nenorocire dup. parerea noastra, desfacutä
in mare graba. S'au vazut cazuri cand doi so0
care au trait ani de zile laolaltä, s'au despartit
in doua-trei luni si Inca §i mai putin.
Atunci care-i deosebirea ?
De asemenea, nu-i nicio deosebire intre uniu-
nea 1iber. i concubinajul. In aceastä categorie
pare a se incadra total notiunea uniunii libere.
Dar ce avantaj ofera concubinajul fata de casä-
torie ? Nici unul, decat doar acela ca parinti si
copii pot fi, top laolaltä, cumplit de nefericiti.
Poate ca, intentia teoreticianului uniunii libere,
sta in principiul afara cu copffi !" In cazul
acesta se mai poate intelege o uniune libera.
Ea ar fi un fel de : Hai sä traim de Joi panä
mai deapoi, cat ne-o tine cheful i amorul. P(
urmd, tu te duci cu cine vrei si eu cu cine Imi
place..."
Da, dar in cazul acesta ce mai avem nevoe
de uniune libera, cand la fiecare colt de stradd
este cate un lupanar, in care zilnic, in mfi de
www.dacoromanica.ro
no AL. LASCAROV-MOLDOVANU
forme §i aspecte, se consumä, din nefericire,

uniunea liberä.
Din moment ce legatura intre bärbat §i femeie
e un fenomen natural §i social, avand la temelie
traiul in comun pentru cre§terea copiilor rezul-
tali din aceastà legatura, precum i pentru mu-
tualul ajutor la nevoe, intre toti cei ce alcdtuesc
acest cuib, e pueril i inutil a discuta care e
forma cea mai adevArata, ce trebue sä i se dea
in conformitate cu nu §tiu ce probleme actuale.
Forma cea rnai potrivitä nu e decal aceea care
se degajeazá de milenii in chip necesar din chiar
esenta naturala a legaturei in sine.
Räsbolul zilei.
Ca viata noasträ intreaga este un adevarat
rasboi, aceasta este o axiomá de mutt primitl
in vocabularul zilnic, mai putin insä in realita-
tea faptelor. Räsboi cu elementele firii mai
intai : cu frigul, cu didura, cu vantoasele, cu
bolile, apoi cu elementele sociale : adversi-
tatile semenilor, invidiile, barfelile, intrigile, Ca-
lomniile, pe urmä cu elementele economice:
nevoile de tot felul, disproportiile repartitiei
averilor, dezechilibrele provenite din pricini
universale, si, in sfAx§it räsboiului cu tine
insuti, cu elementele psihice care se vanjolesc
in fiinta ta spiritualä, nazuinte de ambitii, por-
niri de invidie, nemultumiri de tine insuti, insu-
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM rim
ficiente metatizice, frAmantari in cAutarea unui

liman, pe care, din nefericire, cei mai multi nu-1
gAsesc, §i cate alte mici hArtueli, in surdind,,
cu tine, cu altii, cu neantul.
Inteo privintA, rAsboiul propriu zis, cel cu
armele impotriva altor oameni care, §i ei, au
arme in maini i nazuinta de a ucide, este un
fapt mai simplificat decat rAsboiul zilei, cel
purtat de toti contra tuturor. RAsboiul armat e
o suspenclare a ostilitAtilor zilnice si concen-
trarea intregii activitati in inclerarea cu dus,ma-
nul. In desfA§urarea acestui rAsboi se cere o
singurA mare facultate individului : sä se adap-
teze cat mai mult realitAtii lui. Cel mai bun
soldat in rAsboiu este acela care, fard murmur
§i cu bArbAtie, acceptA noul regim de viata, irk
care, din necesitate, a fost pus. 0 facultate de
adaptare dusA la extrem. Ultimul rAsboi a do-
vedit prin mii de fapte acest adevAr elementan
Pentru o cat mai deplinA adaptare, se cerea o
cat mai deplinA desfacere de tine insuti. Cu cat
individul a renuutat mai mult la el insusi si la
tot ceea ce alcAtuia, a§a zicand, confortul lui
trupesc i sufletesc, cu atat a fost un element
rAsboinic mai bun.
Cei doi ani de rAsboi ne-au dat, §i in atria-
nunte, lectiuni decisive in materie. Am vAzut
cu totii cl viata poate fi lesne simplificatä
am vAzut cA se poate trAi fdrA unele complica-
tiuni pe care le credeam mai inainte cu nepu-
tintA de inlAturat. RedusA la elementele ei pri-
www.dacoromanica.ro
mordiale, viata devenea, in definitiv, simplä s,i

mult mai lesne de trait.
Fara a face catusi de putin apologia rasboiu-
lui prin aceste observatiuni, le vom folosi totusi,
mutandu-le i aplicandu-le rasboiului zilei de
.azi.
Si in acest rdsboi poate fi vorba neindoelnic,
de o facultate de adaptare. Individul care se
poate mai lesne modela dupa calapoadele pe
care viata actuala. i le tine la indemanä, este
cel care va invinge mai usor in rasboiul multi-
form la care, cu voe sau fara. voe, suntem che-
mati a lua parte.
Repusi in viata de pace, urmatoare rasboiului,
noi am crezut ca cel mai bun lucru ce avem
de racut este a relua toate formele de viata.
anterioara, ba Inca le-am complicat, panä a face
din vietuirea de toate zilele o de nedeslegat
sarada. Mu i mii de nevoi false, consi-
clerabila catatime de conforturi" superflue, au
venit, cotropitoare, sä artificializeze i, bine
inteles, sa ingreueze viata la maximum.
Se intelege cä rasboiul zilei a devenit, prin
acest exces de complicatie, de o greutate fara
seaman. In el nici nu putea fi vorba de fa-
cultati de adaptare, de vreme ce nimeni nu se
&idea la asemenea lucruri.
S'a intamplat insä ca excesul de confortabili-
tate si de amplificare a necesitätilor, sä ajunga
la asa nefireasca desläntuire, incat, in mod logic,
aducea dupa el o amenintare de naruire Si o
www.dacoromanica.ro
perspectiva de greutd0 economice de netre-

cut.
Rasboiul zilei ajungea astfel la forma lui din
urma, cand cerea, din nou, individului, o mare
arie morala si mai cu seama o hotarire ultima,
de a pune in practicä facultatea lui de adaptare.
Ca §i in räsboiul propriu zis, trebue sâ des-
complicám viata si s'o reducem la elementele
ei primare, macar atata vreme cat va trece
zäporul infrico§at al crizei" de azi. .tim per-
fect de bine din rasboi, el se poate tral cat de
simplu §i fara necesitati de prisos. 0 adaptare
strictä a bugetului personal la nevoia vremii §i
la calapodul pe care ea ni-1 arata, o adap-
tare apoi de ordin sufletesc la renuntärile ce
ni se cer, o cat mai desavar§itä renuntare la
tine insuti, toate acestea pot, dacä sunt sco-
borite in fapta, sä faca din omul zilei de azi
un erou, mai mare chiar decal acel al tran§ee-
bor. Mai mare, fiinda efortul de renuntare ce
se cere e mai greu de infaptuit §i e oarecum,
mai liber decat cel, necesar, al rasboiului pro-
priu zis. Azi, renuntarea la tine depinde mai
mult de tine, de puterea spiritului tau, atunci
erau mai mult elemente din afara de tine.
A isbuti in rasboiul cel mare al vremii de
azi, nu insemneaza, in ultima analiza, cleat a
pune in cea mai mare §i realä valorificare fa-
cultatea omeneasca de adaptare la toate intem-
periile sociale care s'au abatut asupra noastra,
cu sau Para vina noastra.
8
www.dacoromanica.ro
Altfel, riscam sa fin sdrobiti de infricosatul

mecanism al viePi.
Reactiuni vorbitoare.
Un gardian public, in piata Amzei, prinde pe
un mic infractor la legea comertului ambulant,
aproape un copil i, acolo, in fata cetateni-
lor, il bate. Sar doi-trei oameni si protesteaza,
sergentul nu se lasa, devine darz i insulta-
tor se adunä douazeci de trecatori i, voci-
ferand, inconjoarä pe gardian, smulgandu-i din
maini pe copilul infricosat. Se produce atunci
o incaerare in regulä, gardianul find amenin-
tat sa suporte o molestare din cele care pot
pune viata in primejdie. Din mijlocul mulPmii
infuriate, se poate desprinde o protestare vehe-
menta. : De ce bate, domnule, de ce bate ?"
Altädata, in tramvai, un cetatean care crede
ca. face mare cinste societätii de tramvae daca.
intrebuinteazä vagoanele ei, loveste pe conduc-
tor pentru un motiv inchipuit de necuviinta.
Lumea din vagon se solidarizeaza cu cel lovit,
si inconjoara pe agresor, amenihtandu-1. Se
face incaerare, iar cel vinovat este dat jos. Si
iar din mijlocul mulpmii, se toarce acelas glas :
De ce bate, domnule, de ce bate ?"
asa in multe alte prilejuri. Strigatul im-
potriva bataii incepe sa devina semnul unei
reactiuni.
www.dacoromanica.ro
Bataia §1 mai osebit bataia la$a, acoperita

de prestigiul autoritatii, este una din cele mai
desgustatoare ramasite de barbarie. A lovi pe
un om, care, in cele mai multe ocazii, nu poate
sa rdspunda, constitue, dui:A cel mai limpede
rationament, o la§itate atat de ru§inoasä, in cat
fapta§ul ar trebui scos din randurile oamenilor
ce-si zic civilizati.
La noi, din nefericire, bataia are o traditie
atata de inveteratd, in cat, cu foarte mare greu-
tate ea se desprinde din catusa obiceiului. Lim-
bajul nostru insusi, este plin cu vorbe din
acelea care dovedesc vechimea apucaturei. Ii
trag o batae sora cu moartea", ii ard doua
palme de-i merg fulgii" bataia-i rupta din
rai", da-i la cap", rnanje§te-i o sfanta de
batae"... sunt numai cateva specimene lexi-
cale, care dovedesc cu prisosinta stravechiul
dragul nostru obicei de a tran§a marile §i. mi-
cile litigii ale existentei pe calea bataei. i s'ar
putea crede ca. macar in ce priveste persoanele
si ierarhia lor sociald, vom putea afla goluri
de bdtae, ca s. zicem a§a. Nu se aflal...
sus si la mijloc si jos, bataia i§i are agentii ei
devotati. In ate discucii oamenii de distinctie",
care detin cine stie ce treapta socialä §i poate
chiar demnitati in Stat, nu-i auzim vorbind ca.
nu se poate face nimic lard sfanta de batae !..."
N'am avut in ultimii ani un specimen de ba-
taus, care nu era decat secretar general al
Prefecturii de politie ? i inca ce batae!...
www.dacoromanica.ro
xt6 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Dreptate trebue ins g. acutä in aceastl autoh-

tora materie : sun tern departe, mult departe de
acel trecut. Este evident. Azi nu mai poate fi
vorba, cleat excellional de asemenea mijloace,
care, zi de zi devin §i rAman ale unui trecut,
renegat de actualitate. Bätaia incepe a se sta-
tornici in cadrul ei de fapt ru§inoasa, 1a§1 §i
.
respingltoare. Faptele de batae sunt privite din

ce in ce ca ni§te resturi de animalitate.
Omul nostru incepe a-§i da seama cl., in fata
enervärilor, a necuviintelor §i a impertinentelor,
se cade s6.-§i pun a. in valoare puterea de reti-
nere, care-i poate conferi titlul de om cu ade-
värat civilizat.
La statornicirea acestei noui stAri de lucruri,
doul sunt fortele care o pot deterrnina mai
direct §i mai eficace : justitia §i reactiunea publica.
Justitia, in ultima vreme, a ve§tejit cu tlrie
ca.teva cazuri de batae a unor detinAtori de
situatii publice. Nu cunoa§tem in amAramt con-
siderentele noui pe care instantele le-au adus
in materie, dar putem bg.nui din atitudinea lor
fixA. de a nu ceda nimic sub forma de circum-
stante u§tträtoare, cä justitia vrea sä tintuiascl
bätaia la stalpul de definitiv 6. condamnare, ca
pe un anacronism care injose§te pe om si
autoritatea cu care Statul 1-a imbräcat.
Pe de alta parte vine reactiunea publicl,
aceea care a vorbit in cazul gardianului din
piata Amzei. Multimea are un instinct foarte
fin §i just, cand se afl6. in fata unei agresiuni,
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM n7
care contine in ea un sambure de nedreptate.

Se toarce atunci din ea, un protest vehement,
care nAzues,te la proteguirea celui nedreptatit
si la pedepsirea vinovatului.
Cert este cä mentalitatea noud a ororei de
bätae §i mai cu seama a bataei din partea
prepu§ilor publici §i-a fkut mai de mult
aparitia in viata noastra socialk si Ca' dacg,
se mai produc fapte de agresiune, ele nu fac,
prin repulsia ce o provoacä, decat sA ne insu-
sim §i mai cu putere noua mentalitate care ne
a§eazA pe un plan nechntit de civilizatie.
Rezervele de bun stmt.

Pentru a putea judeca bine si sub unghiul
adevärului un fapt politic, trebue, printre altele,
sä-1 raportdm §i pe planul social. Vom putea
astfel sä-i judecAm intinderea §i profunzimea.
De pilth, un om politic (adica, adeseori, un om
care n'are alt tel de cat pe sine insu§i) la un
moment dat, crezandu-se exponentul" unei
multimi, elaboreazI §i enuntä un postulat po-
litic. El, fire§te, afirmä cä acest postulat, ivit
in materia cenu§ie a creerului sail, este, ipso
facto, §i o emanatie a sufletului mulmii pe
care o infäti§eazà. De aceea, cei mai multi
oameni politici vorbesc impersonal : Romania
are nevoie de cutare §i cutare reforme", pl-
tura tgräneascl sufere de cutare räu"... etc... pe
www.dacoromanica.ro
and adevaratul limbaj ar fi cel personal : Eu

cred ca Romania, etc"...
Oricum, pentru ca sa nu marim confuziunile,
care, §i a§a, sunt formidabile in viata noasträ
politicA, e bine totdeauna O. cAutäm a ra-
porta faptul politic pe planul social. SI vedem,
cu alte cuvinte, ce mai ramane din pretinsa rea-
litate politica cand o punem fata 'n fail cu
adevarul cert §i nesdruncinabil al vietii sociale
insä§L
In ajutorul nostru vine, biruitoare, istoria,
adica povestirea veridica. a existentei unei mul-
timi omene§ti. Din tezaurul ei infinit, ca bo-
gape §i intindere, vom putea culege argumente
cu tarie de piatra, care nu pot fi rásturnate sau
anihilate nici chiar de, sä zicem, genialitatea
unor oameni politici.
Mai intai vom §ti ca marea masa. a unui po-
por (care e o multime organizata, prin ea insa§i)
nu-§i recunoa§te, de cele mai multe ori, pe asa
zi§ii exponent.'" ai ei §i, implicit, nici elabora-
rile lor cerebrale. Ce-i pasa marei, in viata ei
de profunzimi, de toate spumele §i valurile de
deasupra, cand intre ea §i ele e o disproportie
fantastica, §i cand, ea, marea, nu se recu-
noa§te in ele ?!... Ce pot face spumele de
deasupra, daca imensului trup al apelor marii
nici nu-i pasa de ele ?!...
Asemenea un Popor. El este o mare adancä
§i de sine statatoare, cu viata ei de adancime.
Avem in fata, un fapt istoric aproape recent:
www.dacoromanica.ro
unirea poporului romanesc, de dupa. rasboiul

cel mare.
Rasboiul, acest mare fapt al colectivitätil ro-
mane§ti, i-a sguduit apele puternic. Rezultatul
fatal, peste oameni, adicä peste voia individualä, a
fost daramarea unor zagazuri putezite de vreme,
§i adunarea laolalta a apelor, a acelora§i ape.
Ca unii zi§i exponent.'" n'ar fi vrut-o sau ar
fi vrut ca aceastä contopire sa se facà partial
sau conditionat, ce poate insemna in fata
prapastioaselor §uvoae de ape, mari cat o nape
intreaga ?... De sigur, nimic, un gest de
oprire facut de un nebun in fata rotatiei Oman-
tului... Faptul acesta, fie el oricat de politic,
raportat, social, la viata insa.§i a multimii, nu
valoreaza nici macar cat umbra unei frunze
dintr'o padure seculara. Padurea inghite toate
§i le preface in uraganul häuitor al ei, care
domina peste miliardele de vieti ale frunzelor ei.
Si cate alte fapte de acestea nu ne pune la
indemana. povestirea dainuirei neamului ome-
nesc pe acest pamant !...
totdeauna, la gesturile individuale de con-
trazicere a vietii colectivitatii, ea a raspuns
cu un imperturbabil calm, cules lesne din re-
zervele ei imense de bun simt.
Poporul nostru, atat de hulit de multi neche-
mati, a dat dovada ca are in marea fara fun-
duri a fiintei lui, bogate rezerve de bun simt.
Daca azi §i putem crede ca totdeauna
Statul romanesc n'a cazut prada comunismului,
www.dacoromanica.ro
aceasta se datore§te, aproape in intregime, bu-

nului simt romanesc. Poporul acesta simte,
printr'o intuitie care porne§te din adancimi, el
bol§evismul este o farsA, 0, de aceea, Ii respinge.
Tot o asemenea farsä, printre alte multe farse,
o trAim azi.
S'a ridicat un glas din multimea romaneascl
0 a grAit cA Unirea cea mare a acestui neam
nu mai trebue sA fie o unire, ci un fel de bu-
cAtele de unire, lipite laolaltA cu pap. SA des-
pärtim, cu alte cuvinte, apele mArii i sl le
aranjem dupä felul bor. A spune despre acea-
sta cä e o nebunie, e, poate, prea putin, cAci §i
nebunia are o logica. E o simplA farsä, un
giumbu§luc al unui gogo§ar politic care crede
ea poate sä lase cu gura cAscatd pe vreun prost.
De aceea nici nu e nevoe sa alergam la cine
§fie ce argumente, istorice sau sentimentale,
faptul frind atat de infim i meschin in cat il
spulberA, intr'un hohot de ras, numai o u§oarg
palma a bunului simt ob§tesc.
Mare le om, care a enuntat acest fapt politic",
sA-§i ia osteneala si sA-1 raporteze macar la
realitatea socialA a vietii unui umil pastor de
vite din Bucegi, facandu-i-1 cunoscut §i va
vedea ce-i va raspunde pAstorul :
Fugi, domnule, de-aici, cA nu doar de-
giaba am vArsat noi sangele in rAsboi 0 nu
de-a surda si-au läsat fratii ciolanele pe toate
coclaurile..."
Si va surade, stimate domnule mare orn po-
www.dacoromanica.ro
litic, asta de batjocoritor, in cat dac0 se va ti.

ratacit Si Ifl sulletul d-tale macar un firisor din
marele bun simt al natiei noastre, vei ro§i, vei
fugi de vale sd dai foc numaidecat manualelor
de drept administrativ §i acelui proiect nazb&-
tios de alcatuire constituPonall cu care vrei sa_
fericesti obstea noastra romaneasca...
Cuvinte drepte.
Am afirmat totdeauna cu tarie si cu desävar
§ita convingere Ca azi noi trecem printr'o criza,
morala atat de mare §i profunda in cat numa
facand apel la puterea lui Dumnezeu, lucratoare
in noi, vom putea sä biruim raul care ne ame-
ninta chiar existenta noastra spirituala.
Spuneam in aceasta ordine de idei, c. numai
Biserica este aceea care poate sä stea in fruntea
nouii lupte ce avem de dat, de vreme ce numai
religia poate sä unifice diversitatea §i sa a§eze
in zare vremii un ideal de impacare, de po-
tolire §i de inaltare.
Noi, cre§tinii, avem pe Acela care putand face
toate minunile, ar putea face §i pe aceasta,
bineinteles daca §i noi vom voi acest lucru.
FLA colaborarea noastra, a liberei noastre vointe,
totul nu rdmane decat o a§teptare pura §i simpla.
Printre altele, am afirmat necontehit credinta
ca mai ales filosofia este acea disciplina a spi-
ritului omenesc, care, putand aduce mare spri--
www.dacoromanica.ro
jin in cauza dna, bineinteles, isi pricepe rostul

§i menirea, aduce, totu§i, azi, mai multe deser-
vicii acestei mari probleme, prin accentuarea
unui individualism cu totul infecund §i printr'o
preamarire, cu totul nefireasca, a personalismu-
Jul uman.
Azi, filosofia indeparteaza pe orn de Dumne-
zeu, apropiindu-1 tot mai mult de sine insusi,
klandu-i acea nesuferitä ideie de egoista §i man-
dra adorare de sine, ca si cum ea, filosofia,
nu ar face parte din aceea§i disciplina umana
de cautare a cararilor care duc spre Creatorul
.tuturor vazutelor si nevazutelor.
Cu atat mai mare este deci bucuria pe care
ne-o dä un filosof vorbind cuminte §i drept
odespre toate acestea, afirmand din inaltimea unei
invalaturi superioare rostul religiei §i-al Bise-
icei in furtuna monl din clipele de acum.
.
Este fericitul caz al doctului si al finului

,filosof roman, d. prof. Ioan Petrovici.
In una din §edintele congresului national bi-
-sericesc, tinut zilele acestea, d-sa a afirmat ca-
teva adevaruri fundamentale in materie, de-o
importantä atat de covar§itoare, incat credem
ca e o elementara datorie, sa le subliniem §i
sä le impra§tiem in cat mai largi cercuri de ac-
.tivitate spirituall romaneasca.
Vom da, in rezumat, ideile afirmate de d.
Trof. Joan Petrovici.
D-sa afirma dinteun inceput ca azi filosofia
este aceea care cere sprijinul religiei i bise-
www.dacoromanica.ro
ricii, afirmAnd cä extraordinara desvoltare

a stiintelor tehnice i invmântul care a iha"-
busit sentimentul de modestie si umilinta" sunt
pricinile crizei morale de azi.
Ca, apoi, asa cum se aflä astäzi, filosofia
este neputincioase i unde poate gasi ea
sprijinul dec-at numai in religie care, singura
are principii viabile ? Tot odata, Biserica tre-
bue sa incerce a realiza o armonie a tuturor
cunostihtelor.
Adancind problema, d. prof. Ioan Petrovici
gäseste c. Biserica trebue sA lupte pentru
existenta societatii si a lumii intregi. Lumea
intreaga se clatinä si cere ajutorul Bisericii, iar
noi trebuie sd i-1 cerem pentru neamul nostru.
Trebue redesteptat spiritul reLigios in tara
noastra, el find o necesitate imperioasa, nu
o simp15. podoab5..
Trebue rAspandita Biblia, cartea cuprinzAtoare
de adeväruri vesnice.
Trebue colaborare stransl cu mirenii, c6.ci
religia nu trebuie sa fie o simpla specialitate,
ci insusi spiritul care cuprinde toate celelalte
specialitAti. Trebue sa ajungem la o sintezä a
tuturor principiilor.
Privind spre trecut, d. prof. Ioan Petrovici
aratä marile servicii pe care Biserica le-a fkut
Statului.
Daca prezentul nu e atat de multumitor, da-
toria noastra e sä privim cu intelegere spre
viitor.
www.dacoromanica.ro
In fruntea tuturor trebue sä se punä inaltii

prelati, care cu putere sa comande clericilor §i
mirenilor, cerandu-le sa fie la inalOmea clipei
grele prin care trecem cu totfi.
D-sa terminä aceastä importanta vorbire, afir-
mand Inca un mare adevar de temelie.
Spune limpede : Cândva, filosofia preconiza
intoarcerea la naturà, azi, filosofia preconi-
zeazä puternic, intoarcerea la Dumnezeu."
Acestea sunt, succint, ideile care se desprind
din vorbirea d-lui prof. Ioan Petrovici la con-
gresul national bisericesc.
Nu mai insistam asupra lor, deoarece suntem
siguri, ca. fiecare i§i va putea da seama ca
aceste idei alcatuesc catehismul zilelor de azi,
intru doborirea §i indepartarea crizei morale, in
ghiarele nemiloase ale careia ne sbatem cu
totii.
Al. Vlahutä.
In ziva de J9 Noembrie s'au implinit doispre-
zece ani de and Alexandru Vlahuta., seninul
poet §i marele moralist s'a deslipit de viata pa-
manteaná, trecand in cealaltä, desigur, mai bung.,
mai luminoasà, mai dreapta...
Din fire pfin de discretie, acest om a trecut
pe aici ca printr'un loc care nu putea fi al lui.
Aspectele aspre ale traiului uman, volbura ne-
ostoita a ambitiilor §i a invidiilor deformätoare
www.dacoromanica.ro
CIZLIE SI NATIONALISM 125
de suflet, competitiile pentru locurile de vaza

s,i de ostentatie, goana dupa succes §i glorie,
toate acestea erau sträine acestui suflet deo-
sebit, care a avut ca lozinc4 in viatA, sä nu su-
pere pe nimeni cu nimic.
Se cadea deci sa fie un poet dublat de un
moralist.
Bun din felul sau, moralismul profesat de el,
a fost unul blajin, de cuminte sfatuitor, de
om care nu vrea sa indrepte lovind, ci man-
gaind §i, cel mult, dojenind. Spiritul sau poetic
a aruncat §i asupra acestei laturi de activitate
o lumina de inseninare §i de pace.
Un bun prieten se ascundea in acest tacut-
sfatuitor. Era deajuns sa-1 fi cunoscut odatä, §,i
ramaneai pentru totdeauna zálogit de privirea-i
blajina, pornita din farul de diamant negru al
ochilor si. Toata faptura lui respira prietenie
§i in gaduinta.
Din toata alcatuirea lui trupeasa i sufleteasca
se ivea crestinul, omul ales de Dumnezeu sa
straluceasca mai cu osebire printeo atitudine
de pace, iluminata de fulgerarea dumnezeeasca
de pe Golgota.
Biografia lui Vlahuta e departe de a fi acute).
El, si de dincolo de moarte, tot modest se arata.
Pare chiar uitat. Generatia urma§a e ocupata
acum cu alte treburi. Dar va veni §i vremea
I De curând a apArut Vlahup-Omul" de /". Gr. Oprifan
o carte minunatä, scris6 cu intelegere i dragoste.
www.dacoromanica.ro
cand amintirile privitoare la Vlahuta vor fi fixate

de condeie pioase, in cadra de cinste ce li se cuvine.
SA rupem acum cateva flori ale amintirilor
acestea §i sA le presArAm pe mormantul lui,
in ziva acestei aniversAri.
In 1907, anul resmeritei, casa lui Vlahutd., din
Tutova, a fost trecutA sub foc §i sub jaf. Tot
ce adunase el ca lucruri de pret fusese Pacut
palancd. Altul in locul lui, cum s'ar pArea, de
altfel firesc, ar fi blestemat acest neam de oa-
meni, sau, cel putin, s'ar fi jeluit impotriva lor.
Vlahutd a tAcut, a judecat si din acestea
a ie§it cu o blajind iertare §i, mai mult, cu o
justificare a nelegiurii. NiciodatA, pentru acea-
sta, nu s'a ridicat impotriva neamului sAu.
In vremea rAzboiului, a plecat in bejanie. A
zis cd el nu poate rdmãne nepAsAtor, atunci
cand intreaga ob§te sufere. A pornit cu cher-
vanul spre Moldova §i a suferit in tAcere,
pArandu-i necontenit rdu cd nu se poate jertfi
mai mult. In Iasul tuturor eroismelor, dar si
al tuturor nelegiuirilor, Vlahutd, in clipa mare,
a ridicat glas inalt pentru tdränime. Din coltul
lui de umbra, a trimis capeteniilor strigAtul lui
de dragoste si intelegere. Iar Cand rdzboiul
s'a isprAvit, el s'a grabit sd. vie in teritorul
ocupat, zicând cd ii este sete sd sufere §i el lao-
laltd, cu fratii rdma§i sub cAlcaiul strain. 0
sete de suferintA cu cei asupriti, näpAstuiti §i
nedreptAtiti, a fost una din marele insusiri ale
acestui suflet.
www.dacoromanica.ro
CRUCE l NATIONALISM 127
Ultimii ani ai vietii sale, au fost ani de traire

sub lumina evanghelica. Toti cei care 1-au
cercetat in acea vreme, ne spun cä toata. fiinta
lui respira sfintenia crestina. Desi incepuse gre-
lele suferinte trupe§ti pentru el, desi cele
dintai elanuri ale implinirii visului nostru na-
tional se inecasera in deziluzia zilei, desi
se anuntau zorile vremii de anarhie morala de
acum, totu§i Vlahuth n'a cedat un pas inda-
rat. A afirmat cu tarie din jetul sau de boalä,
nestramutata lui convingere in primatul spiri-
tului §i in izbanda sufletului rornanesc. De acolo,
din iezerul durerilor, el a indemnat pe toti spre
o viaä cu Dumnezeu, iar cu putin inainte de
a-Ai preda duhul Celui prea inalt, Vlahuth s'a
ridicat deasupra suferintei §i a zis celor din jur
care plangeau : Nu mai plangeti !... Ochii sus !...
Neclintit acolo !..." §i astfel s'a stins acest
om al discreOei, al inclinarii spre partasie cu
suferintele altora, al credintei in singurul ideal
sublim de viata, cel cre§tin.
In incerta spiritualitate romaneascä de azi, de-
sigur c. pilda viei lui Vlahutä sta. inváluita de
ceata vremii. Asemenea modele stau dosite pe
dui:A paravanele momentanei uithri §i sunt aco-
perite cu pulberea cenusie a nerecuno§tintei. Iar
cand vreun intelept" al veacului da peste por-
tretul colbait, se crede chiar volnic s. arunce
cateva despretuitoare vorbe de tagada. Ce
costa ?... E chiar la moda aceasta actiune de
denigrare dusä spre trecutul nostru. Timpul,
www.dacoromanica.ro
/28 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
marele filosof s,i täcutul rdsbunätor al tuturor

meritelor uitate, va avea, desigur, grija A. aFze
chipul spiritual al lui VlahutA, acolo unde se
cuvine in fresca sufleteascä a acestei natii.
Dragoste de räutate.
Cateva crime recente, au adus in fata sufle-
telor noastre 'nal-mite, infatisarea oribill a pa-
roxismului rauM.tii omene§ti.
Dacä o criml este detestabilä prin ea insa.§i,
nu e mai putin adeVgrat ca. in incaptuirea ei avem
trepte diferite, care pot aduce si aprecieri deo-
sebite. Un om cu o fire clocotitoare, loveste
la rnanie pe un altul, ucigandu-1, pentru ca
peste o clip. sA cad 5. in cea mai grea remu§care.
Un sot ultragiat in sentimentul lui de dragoste
conjugaK izbes,te in sotul adulterin §i-1 räpune.
0 veche vrAjmäsie intre doi oameni, face sä
incolteascä in sufletul unuia din ei o mare sete
de räzbunare, care la un moment dat, izbuc-
ne§te intr'o incäerare de moarte. i a§a mai
departe. Crima va avea, in toate aceste cazuri,
o justificare sufleteascä inteun mobil care, in
cele din urmä, poate fi acceptat de judecata
mintii omene§ti.
Dar a rgpune viata unui om din simpa r'au-
tate, iatA ce este, deadreptul anti-uman, diabolic.
A te strecura intr'o casä de gospodar §i a
clpäta increderea lui, pentru ca intr'o bunA
www.dacoromanica.ro
seara sa sari asupra fetei lui lipsitä de aparare,

§i s'o cioparte.sti inutil, in chip canibalic, pe
urma sa stai fata cu cadavrul ei oribil mutilat,
vreme de patru ceasuri, asteptand sa" vie acasä
tatal ei, pe care, in chip 1a i iaräi inutil, sä-1
räpui cu huliganice lovituri de topor, i sä
faci aceasta stupid i irationala fapta stand
calm de vorbä cu concubina ta, partasa la crima,
iata ce excede räutatea propriu zisa omenea-
sca, si ne aseaza deadreptul pe taramul ce-
lei mai crude animalitati.
Rautatea pentru ea insasi, färá alt scop decat
satistacerea ei deplina, dincolo de marginile to-
gicei si ale ratiunii omenesti, iata ceea ce trebuie
sa ne puna pe ganduri.
Prezenta puterii diabolice in viata oamenilor
este un lucru, pe care numai cei prea plini de
intelepciunea" omeneasca, a lumei acesteia, o
pot nega. Totdeauna, in parnanteasca viatd,
am simtit aceastä detestabila prezenp. Atat
numai : cuantumul ei de duh a variat dela epoca
la epoca, dela oameni la oameni. In epocile de
tarie moralä, and oamenii si-au dus viata dup.
criterii cat mai rigide de moralä practica, cati-
mea de diavolism a fost atat de mica, incat
viata nu s'a resimtit, iar lupta impotriva intu-
nericului a fost lesnicioasa.
Dimpotriva, in epocile de delasare morala,
and oamenii nu-si mai duc viata dupa un criteriu
fix de moralä, atunci puterea demonica se in-
filtreaza prin sparturile pe care le ofera spiritul
9
www.dacoromanica.ro
130 AL. LASCAROV-MODOVANU
uman, cel individual §i cel ob§tesc, §i odata

intrat, face ravagiile pe care le cunoa§tem si
care, impotriva tagaduitorilor, evidentiaza chiar
existenta demonismului.
E deajuns sä primim in cetatea sufleteasca
fermentul de destramare moralä, pentru ca lupta
impotriva intunericulului sä se accentueze, de-
venind, adeseori, neputincioasä.
Noi constatam de zece ani, o invarto§are
a rautafii omene§ti si continuAm a nu ne
da seama cä toti laolalta suntem vinovati de
aceasta stare. and cei mai multi dintre noi
profesam rautatea sub o forma sau alta, and,
cati§1 sau ocultd, rautatea a ajuns principiu de
viala a celor mai multi, cand ajungem de
nu ne mai impresioneaza aceasta invazie flea.-
loasä, nu e drept sä tragem concluzia firea-
sca §i clara, ca toti suntem ucenicii rautatii, pro-
movand-o si marind-o ?! CA datorita acestei
prietenii cu räutatea, contribuim la invapaiare
ei, care culmineaza in crime ca aceea din Stir-
bey-Voda ? !...
N'am auzit, oare, inteo zi, pe un inalt func-
tionar al Statului, perorand in fall celor care n'a-
veau ceva mai bun ,de facut decal sä-1 asculte,
cä singura rezolvare a crizei actuale nu ar fi
decal un razboi sangeros ? Si pentru ce cre-
deti ca sustinea aceasta solutie de extrema rau-
tate ? Pentruca, incurcat in construirea unei
case, fara sä fi avut banii necesari, oratorul rAs-
boiflie se afla pe punctul de a fi scos in van--
www.dacoromanica.ro
zare pentru neplata banilor imprumutati. Ca

sa-§i vada scapata casa dela vanzare, acest om care
n'ar fi fost in stare sä omoare un semen, nu pregeta
§i dorea sa fie omoriti mu i sute de mii de
oameni. Nu este aceasta mai oribil chiar decat
crimele despre care vorbim ? Nu e ingrozitoare
aceasta dragoste de rautate ?
De ce sa ne mai miram de räutatea unor san-
gero§i criminali, cand noi, oameni pasnici §1 cu-
minti, profesam totu§i räutatea in multe i felu-
rite chipuri.
Cercetand izvoarele impure din care 10 trage
fiintä criminalitatea specifica vremii de azi, sa
ne dam seama cà i noi, in viata de toate zilele,
ne adapam sufletul la acela§ isvor : räutatea,
i ca, daca aceasta rautate izbucne§te, la in-
tervale, sub forme atat de crunte, este §i pentru
ca noi toti laolaltä oficiem la acela§ altar al dra-
gostei de räutate.
Numai cand vom inchide ermetic sufletul
nostru impotriva rdutätii gonitä de el, vom pu-
tea trece pe un plan de viata in care sa nu se
mai petreaca grozavii ca acele de acum.
Biserica 1 tineretul.
Valtoarea problemelor sociale a ajuns la pa-
roxism. Dovadä cä puterea care, singura, le-ar
putea domina i canaliza, nu e la postul cuvenit
ei. Aceasta putere nu poate fi alta decat Biserica.
www.dacoromanica.ro
132 AL. LASCAROV-MODOVANII
Se intelege, tineretul unei natii este marea ei

putere de viitor. Cum ii vom avea pregAtiti pe
tineri azi, a§a ii vom avea ca oameni maturi
maine. Clar §i elementar.
Biserica deci trebue neapArat ca de indatA §i
pe suprafete maH, sA punA stApanire, puternicl
§i dulce, pe duhul acestei tinerimi. Fie ea tine-
rime universitarA, fie simplA tinerime.
In Universitate, Biserica trebue sA pArascA
ara temere §i, peste mice consideratii sau
vederi laice sau atee ale unor profesori, sA
afirme, cu glas tare, idealul cre§tin. C. se vor
supra unii, cA vor striga altii, ca luptAtorii
pentru Hristos vor fi batjocoriti sau loviti,
aceasta nu intereseazA, ba chiar se cere, cAci
numai asa ace§ti pioneri cre§tini vor desfunda
ogorul intelenit al UniversitAtii noastre. Preotii
§i misionarii sA pAtrundl i sA propavaduiasca, do-
rind hula §i prigoana, si depArtand dela ei uci-
gAtoarea otravl a unei vieti de tihnl.
Vedem azi un tineret universitar care isi zice
cre§tin. E frumos, dar, de cate oH denu-
mirea aceasta nu corespunde cu faptele ? !...
Biserica e datoare a transforma aceasta denu-
mire intr'o realitate dela zi la zi. Cu alte cu-
vinte sa transforme pe studentli no§tri in ni§te
crestini practicanti. Denumirea goala e o zA-
dArnicie, ea trebue umplutA cu viatA cre§tinA
trAitA intens §i larg. i fiecare s. inceap6 cu
el insusi. Studentii trebuesc indrumati spre o
asezare sub ascultarea Bisericii. Caci nici nu
www.dacoromanica.ro
exista Biserica Para. ascultare. Respecta0 mai

intai regulele Bisericii, i restul va veni dela
sine. Societatea noastra e satuth. de crestini
nominali, care se cred volnici a se sustrage, to-
tusi, dela disciplina Bisericii.
Nu indrasnesc, desigur, a face judecata. nima-
nui, ci numai strig ceea ce cred ca e de cea
mai mare utilitate acestui neam din care fac
Si eu parte.
Apoi, studentii, i tineretul indeobste
trebuesc facuti soldati luptatori ai Bisericii.
Vremile prin care trecem sunt de-o cruda
salbäticie, pe care numai caritatea crestinä efec-
tiva o poate indeparta dintre zidurile noastre.
Mearga cineva pe la periferiile acestui sgo-
motos oras al nostru, Bucurestii, i, de va
avea macar un pic de simtire, i se va rupe
inima de ceea ce va vedea. Dovada vie ca.
si aici Biserica, in cele mai multe cazuri, e
absenta. Unde e mangaierea lui Hristos Man-
tuitorul ? Unde e mana lui ajutatoare ?
Dar in intreaga tara, caw nefericiri, cate ne-
dreptati, caw guri flämande, cati ochi inlacra-
mati rdman far. mangaiere, cati copii vagabonzi
si cap oameni care nu cunosc dulceata inimii
Domnului Iisus ? !...
atunci, Biserica, Mama noastra, spirituala a
tuturor, sa-si faca din tinerime ajutatoarea ei
de fiecare zi in lupta de asistenta sociald pe
care trebue s'o dea, caci numai singurd ea, Bi-
www.dacoromanica.ro
134 AE. LASCAROV-MODOVANti
serica, poate fi invingatoare in aceast a. incaerare

cu suferinta omeneasca.
Cohortele de tineri s. calce locurile contami-
nate de suferinta endemicä si aruncand cu vi-
tejie crestineasca, suiletele lor in lupta, s'o bi-
ruie pas cu pas, s'o goneascä de pe meleagurile
unei täri asa de bogate, dar atat de saracä in
putere crestineasca.
0, dacd taxa noastra ar cunoaste mai mult si
mai bine pe Domnul lisus Christos, ce tara feri-
citä ar fi !... Ce viala minunata s'ar aseza in fru-
moasa patrie pämanteand, pe care Dumnezeu a
impodobit-o cu nepretuite daruri !
Dar toate, färà lumina divina a invataturii
Domnului Christos, cad in netrebnicie.
Oricat ne-am ascunde pe dupa cotidiana noa-
stra falarnicie, adevärul este acesta. Biserica
trebue sa-si arate i sa-si realizeze primatul ei
indiscutabil in viata noasträ socialä, trecand peste
orice menajamente sau temeri. Are datoria de
a face asa, fie chiar de s'ar närui asupra ei,
fulgerele tuturor rautatilor i fard-de-legilor ome-
nesti. Asa numai asava sträluci ea mai tare,
va face mai cu putere si mai in adanc lu-
crarea.
Iata, aceasta lucrare trebue purtatá mai ales
asupra tinerimei, Biserica facandu-si din ea aju-
tatoarea de pret, dupa ce, bineinteles, mai intai
o va fi reincrestinat cat mai adanc.
Fara o Biserica stapana asupra sufletelor
§i farä o tinerime crestina cu adevarat, zd-
www.dacoromanica.ro
rile viitorului nostru sunt incerte sau chiar dea-

dreptul cotropite de toate incendiile dezastrelor.
Bilrna din ochi.

Vechea pita a barnei din ochi, niciodata sau
foarte rare ori väzuta de cel care o poseda,
de§i el cu o nespusa usurintä vede pai§orul cat
de mic din ochiul vecinului, este o pilda
de-o vesnica i necontenit improspätatä atualitate.
Vedem, astfel, multi oameni care n'au facut
o faptä de milk' dealungul zilelor lor, dand sa-
vante lecii asupra chipului in care trebue exer-
citatà caritatea intre oameni. Sau, vedem pe
altii, care nu cunosc de loc elementarele reguli
ale bine-cuviincioasei convetuiri, §i care nu pre-
getä de loc s dea lectii altora cum trebue sa
se poarte. Borfa§i care fac prelegeri asupra felu-
lui in care trebuesc urmäriti, prin§i i pedepsi0
cei care dosesc un ban al altuia. Proxeneti
care se indigneaza in fata imora1ithii individuate,
familiare si sociale. Cartofori care se mira de
ce viata e atat de stricatd. Intr'o vorba, o fla-
granta contradictie intre cele spuse si cele tä-
cute, un divort permanent intre cuvant ,si
fapta.
Dar acolo unde pilda barnei se ridica falnica
si deadreptul impertinenta, este in viata politica
a till-h. 0 sfruntata §i cinica pornire de ascun-
dere a teribilelor !Arne, §i näpustire ingam-
www.dacoromanica.ro
136 AL, LASCAk0V-MODOVANU
fatä de falsd moralitate asupra paelor din ochii

altora.
Dacä am cerceta viata multora din acei care
fac pe censorii vieii publice la noi, desigur
cä ne vom uimi de dispropor0a dintre ce vom
gAsi si ceea ce inati§eazä aceste personagii ca
dogme infailibile de conduitl.
Ei au si pus in circulatie unele dictoane, pe
care le argumenteazA la orice prilej, cand au a
fi stransi cu u§a logicei §i a rAspunde la unele
Invinuiri ce se poara, fireste, asupra altora,
asupra lor niciodatä.
A§a a fost inventat dictonul cä una e viata.
publicA. §i alta e viata particularä a insului po-
litic, ca §i cum nu tot acelas individ ar fi
acela care le consunià pe amandou6..
0 moralä simplä §i consecventh, oricat de
atenuatä pentru tot felul de circumstante ale
vietfi omenesti, nu poate accepta acest dicton
ilogic, primejdios §i deadreptul imoral.
Dar ce nu face omul ca sä-§i acopere cu grij6.
barna din ochiul sau si, iaräi, ce nu face
ca sä fie mereu descoperit paiul din ochiul
altuia ?
Cugetand aceste lucruri, imi vine in minte
silueta sufleteascä a unui mare om politic din
chiar zilele de acum, care th lectii de austerk
moralä familiarä cui stà sä-1 asculte, §i care,
in viata lui particulard, in ce priveste aceastä.
moralä, e un ilustru purtator de grele barne
in ochi.
www.dacoromanica.ro
Tata' un om care lima de multa vreme si-a

batut joc de nevasta lui, neglijand-o §i inse-
land-o mai rail ca un plutonier major. Resem-
nata, femeia a primit acest calvar, värsandu-si
activitatea in lucrari de ajutoare si de binefa-
cere.
Prietenul nostru, liberat de morala conjugalä,
a dus o viata de perfect libertin, nu totdeauna
desinteresat. Desi varsta incepea sa-i ceara in-
telepciune in materie, el a continuat a duce
acelasi trai, utilizand pentru cauza, elemente
femenine din ce in ce mai coborite ca varsta
§i diverse ,expediente de necesara virilizare a
fortelor diminuate. Nu de puOne ori, a fost
surptins in aceastä viata particulara de unii
prieteni, practicand sisteme de un desavar§it sa-
dism. 5i le Ikea toate, cu o desävarsita
seninatate. lar cand a fost la putere, fireste,
anticamera domniei sale trecea pe la curtezana fa-
vorita. Ea facea §i desfacea, ea impartea
rasplata meritelor §i respingea pe cei care nu
aveau ochii pe placul ei.
Si prietenul nostru a continuat astfel si se
pare ca continua.
S'ar putea zice : Cine ce are cu omul ?"
Sau cum s'a spus de curand, de un roman-
cier francez : Corpul täu ii apartine".
Bine. Hai sä zicem si noi asa, ca sa scur-
tam vorba.
Dar ca un asemenea personaj sa se ridice §i
sä dea lecii savante de moralitate in materie,
www.dacoromanica.ro
iatä ce ni se pare absurd, ridicol, imoral si im-

pertinent.
S. dea lectii de sburat in indltimi, curcanul
tare std lipit de noroiul libidinos al conchiste-
lor terestre, sd dea asemenea lectii rdtoiul
greoi i libertin, sau pelicanul gusat, iatd ce
ni se pare de neprimit.
Oricdt am acoperi asemenea sdravene 'Jame
eu musamaua oricáror dictoane binevoitoare,
si oricdt de telescopic am md."ri firele de pai
din ochii celorlalti, tot nu putem ajunge sä
primim o asemenea situatie.
Si totusi personagii asemändtoare acestuia
despre care vorbim, misund stäruitor in viata
noastrd publicd. Pielea obrazului s'a ingrosat
peste mdsurd, simtul rusinii a pierit.
Se insdreineazd insd vremea sa-i descopere
§i sä-i facd ridicoli in fata lumii, ardtändu-ne
eä ades in pielea unui moralist de aceasta spetd
se ascunde un interesat impostor.
FlAcAul din Bahne *i C. E. D...

Aflati, vä rog, a sti cd Bahnele nu e nimic
altceva decal numele unei mahalale din targul
Focsanilor. Aceastä mahala este, ca infatisare
§i ca oameni, asa cum sunt mai toate mahalalele
moldovenesti ; pasnice, cu case mdrunte in mij-
loc de grddini, cu acea atmosferd care pared
aduce aminte de demult, cu flori rosii pe la fere-
www.dacoromanica.ro
stre i, pe ici, pe colo, cu fete frumoase i fla-

cäi destepti.
Iar C. E. D. nu insemneaza, altceva decat
Comisiunea Europeana Dunäreanä, de care, dupa
cum yeti vedea, au aflat i unii dintre bahnasi.
Cat priveste flacaul din Bahne, el nu este
decal un umil i necunoscut Popesc oarecare,
ivit pe lume acum vreo 19-20 ani intr'o cask
marunta Si scunda din aceasta mahala.
Se iritampla insa ceva extraordinar. In una
din zile, in casuta din Bahne patrunde un ziar
in care e vorba de un concurs ce urmeaza a
se tine la Galati, la sediul C. E. D-ului,
pentru ocuparea unui loc de impiegat. Condi-
tiunile erau grele. Cunoasterea a cel putin patru
limbi europene era cea mai grea. La concurs
erau chemate toate natiile care-si au reprezen-
tanti in C. E. D.
Gazeta, in ziva aceea a stat mai cu zabava in
maia flacaului din Bahne. 0 imbucurare laun-
trica mare, il tintuia pe scaun.
Trebue sä retinem pentru lämurirea acestui
caz ciudat, c. pana la varsta aceea, flacaul din
Bahne umblase ceva prin lume, statuse catva
timp prin porturile dunärene, dar mai ales, nu
lásase cartile din mai* cartile a sapte limbi
europene.
Sculandu-se de pe scaun, prietenul nostru
era insufletit de-o singura vointa : s. concureze
la examenul international.
Vreme de cateva zile si-a strans actele tre-
www.dacoromanica.ro
buitoare §i-a facut suplica §i trimitandu-le

prin postä, s'a inscris la examen. Cei ce vor
fi deschis plicul bAhnasului, se vor if intrebat :
Cine mai e si asta ?" si vor fi suits a me-
lancolie si a milä.
Si a venit ziva concursului. Erau inscrisi
vreo zece concurenti. Naiile erau reprezen-
tate toate. Franta, Anglia si Italia Ii trimisesera
infatisätori. Isi trimisese si Bahnele pe al kr.
Occidentalii au stralucit, fireste, prin raspun-
surile kr. Partida era mai dinainte castigatä
de ei.
Si numai ce, la urma, s'a fost ridicat si Sh-
caul din Bahne si domol, pe §art §i cu mode-
stie a inceput si el sa arate ce stie. De ce
vorbea, de ce comisiunea de examinare se mira.
La un rastimp, unul din examinatori Ii puse
in trebarea :
De unde esti d-ta ?" la care omul
nostru raspunse simplu :
Din Bahne..."
Unde vine asta ?"
La Foc§ani, cum mergi spre abator..."
Si examinatorul a ramas uimit. El credea ca
asemenea denumire vine din cine §tie ce parte
insemnata a lumii.
Pas cu pas, dar sigur §i frä gand de a da
indärät, bahna§ul (Bahne pe romaneste, insem-
neaza baltä, smarc sau mlasting.) lua inainte oc-
cidentalilor, pana ce i-a lasat de tot in urma, de
nu s'au mai vazut.
www.dacoromanica.ro
Comisia de exarninare a fost silita, in fata

faptului, sa recunoasca intdietatea acestui Io-
nesc anonim ,si modest. L-au declarat reusit
cu medie mare, departe de ceilalti concurenti,
ca pe un element stralucit.
5i iata, a§a s'a intamplat cu flacaul din Bahne.
Pe urma, nu §tiu din ce consider* nu a
fost numit in slujba. Mi s'a spus ca pentru
niste pricini straine examenului, acest examen
a fost anulat.
N'are nicio importantä acest lucru. Ceea ce
este esenOal, este ca flacau1 din Bahne a stat
cu o mare cinste in lupta cu Occidentul si cd,
in ceea ce-1 priveste, 1-a invins.
Gandind la acest fecior al pamantului nostru,
cuget cu uimire §i cu cuvenita mahnire : cati
de ace§tia nu vor fi pe intinsul acestui pamant
romanesc, binecuvantat de bunul Dumnezeu
§i cdrora nimeni nu le tine de §tire ? Cati po-
pe§ti i ione§ti din ora§e si cati ioni §i §tefani
din sate nu vor fi ca acest minunat flacau
bahna§ ?
Rolul unei adevarate democraiii ar fi nu sa
ducem la sate §i in mahalale ceea ce de atatia
ani ducem, ci, mergand cu grija de parinte
§i cu mare sfiala §i dragoste spre acele regiuni
rnanoase, sa cercam a scoate din pamantul lor
cele mai frumoase fiori.
Caci, precum vedeti, se poate dintr'o baltä
sa se iveasca un nufar de-o uimitoare frumu-
seta...
www.dacoromanica.ro
Flirt nevinovat.
Cuvantul e cazut in banalitate. Pierderea de
vreme pe care un barbat i o femeie, tineri
amandoi, o consuma pentru a-si face, reciproc,
cochetärii i aluzii transparente, farä, dar mai
ales cu scopul ascuns de a-si sgandari senzuali-
smul, iata ce-ar insemna acest cuvant importat
din apus si care ar inlocui pe acela de trean-
ca-fleanca" al limbajului nostru popular.
Iatt doi tineri, plini de viatd, dar mai ales
de acea iluminare pe care nu o poate da de
cat fineretea, iata-i stand de vorba in acest a§a
zis nevinovat flirt. Cate nu si-ar putea vorbi,
doi tineri, fata i baiat ? Cate insäilari de ad-
mirabile iluzii, ate visuri de viitor, care,
chiar de nu s'ar implini vreodata, totusi cat
elan le pot da acum, Cate informatii de arta',
de luminoasa viziune, de cultura, cata
nestapanita vointa de a crede in posibilitatea
oricaror realizari, peste oameni, peste vreme §i
chiar peste logicä, cate aprige eforturi spre
intelegerea esentei lucrurilor, mergand pana in
pragul aurit al Divinitätii !... -Pe urma, cate
efuziuni candide i calde in cuprinsul unei splen-
dide sentimentalitäfi, in care, fireste, poate fi
§i o picatura bunä de omenesc al iubirii celei
a toate transformatoare... 0, cate nu-si pot
vorbi doi tineri, in aurita vreme ?... Toate,
pentru ei, sunt un minunat prilej de visare sä-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 143.
natoasä. visare care nu-i intru totul hime-

rica, ci avand multiple posibilitati de reali-
zare. Ce poate 11 mai frumos §i mai ridicator
de sufiete, de cat fragedul peisaj al tinerilor co-
tropiti de idealistul avant al varstei lor ? Din-
tr'o asemenea priveliste, putem prinde minunate
puteri pentru isbandire in lupta acerba a vietii
putem, prin ea, sa ne cuirasam cu otel im-
potriva corosivelor tristeti ale cotidianei exi-
stente...
In realitatea brutall, insa, ce fac tinerii in
aceastä indeletnicire a flirtului ? Ce deosebire
de tot ceea ce am spus, ce distanta intre ce-ar
trebui sa. fie §i ce este in adevar !... Ce vorbesc
tinerii in aceasta trancaneala" senzuala ? Tot
ce vreti din marele dictonar diavolesc al sen-
zualitalii ticalosului pämant din care e alcatuit
trupul omenesc. Obiectivul este unul singur :
acest trup cu aplecarile lui spre pacato§enie.
Barbatul ataca., femeia simuleaza ca nu §tie
despre ce este vorba, amandoi sunt insa
perfect convinsi de rostul trancanelii. La ince-
put, masculul ar fi multumit cu o privire man-
gaietoare a femeiu§tei, pe urma, fire§te, o.
strangere de manä, una de talie, apoi ine-
vitabilul si amorosul sdrut, rdpit frä voia respec-
tivei, de§i cu deplina ei voie. De aici, pana
la posibilele caderi iremediabile, ce poate fi de
cat un singur pas ? Pe urma, &este, vine ceva
mai putin placut, complicatii, ruperi, revolvere,
etcetera...
www.dacoromanica.ro
f44 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Pentru ca flirtul, fiind un joc... nevinovat al

Aiavolului, la ce poate duce, de cat la ceea ce-i
place intru totul acestui personaj negru, la
Inoarte, fie cea a duhului, fie chiar si la cea a
trupului ?
Iatä, undeva, un conac de WA, unde se pe-
trece" foarte bine i unde, intr'o anumitd
clipa, fata castelanului incepe un flirt nevinovat
,cu un oarecare ofiter de cavalerie. Cäläreti
fiind amandoi, au inteles a face flirtul, incAle-
,cand pe caii cei mari, gonasii ante-amorului.
Repede, treanca-fleanca" amoroasä s'a trans-
format in ceva ciudat. Prietenul fetei a ince-
put a crede cd are drepturi de intaietate asupra
,ei, drepturile celui mai asiduu si acceptat flirtant.
Cand fata dat seama cd se ingroasä gluma,
era prea tarziu. A vrut sd iasd din inläntuirea
Aiabolicd, dar acuma nu se mai putea. Refu-
zul ei la dreptul de acaparare a suspindtorului,
a gdsit la acesta, indignata lui inversunare.
Atunci, puterea teribill a intunecatului regisor,
i-a inarmat mintea cu otrava mortii, iar maim
cu un burghezesc pistol. 0 ultimd explicatie,
o definitivd afirmare de pretinse drepturi asu-
pra unei fiinte si cloud detundturi au anun-
tat, spthmantat, terminarea flirtului nevinovat.
Cand pdrinpi i prietenii, cei care ingadui-
serd acest nevinovat sport, venird la locul fap-
.tei, gasird, ca pe masa unui ticdlos ospdt, rd-
mäsitele insangerate dela sinistrul banchet al
:diavolului. Deasupra lor, indoliatd si in lacrimi,
www.dacoromanica.ro
suspina tineretea tradata. Era tarziu, iremediabil

tarziu...
Faptul acesta, credem, s'a petrecut intocmai,
in una din zilele trecute... Dar, din nefericire,
el se petrece, sub mii de forme, in fiecare zi
si pretutindeni in viata tinerimii noastre.
daca nu duce totdeauna la moartea trupului,
duce, din nefericire, la o moarte mai teribild,
aceea a sufletului. Din suiletul tanarului atins
de molima, sboara pasarea alba a tineretli...
De aceea, intalnim atat de des oameni vestejiti si
imbatraniti la o varsta cand ar trebui abia sä
inceapa. inflorirea...
Cauta0 si yeti afia, printre alte multe pri-
cini, i contributia simtitoare a acestei nevino-
vate indeletniciri, a flirtului.
SA Wm cu cine avem aface...

Unul din distinsii nostri scriitori, cu care stä-
team de vorba acum cateva zile, imi istorisea
un episod foarte interesant. Spunea el : Cul-
tura poporului e ceva foarte greu si complex,
nu de alta, dar taranul nostru, cAruia deci
se adreseaza aceasta cultura., poate fi deseori o
cutie cu surprize". Asa, bunaoara, eu, acum
cativa ani, ma aflam, dimpreuna cu alti scrii-
tori, intr'un sat, si venind vorba despre cultura
populara, am facut urmatoarea experienta : am
chemat vreo cinci-sase tarani din sat si am ince-
I0
www.dacoromanica.ro
put a le ceti diferite bucati pe intelesul lor, cu

gandul sa-i ispitim pe urma ce vor fi inteles din
acele lecturi. Deii bucatile erau alese, ca pen-
tru mintea §i sufletul lor, ei nu aratau mai nici
un interes pentru lectura, iar vreo doi din ei
au si adormit curand. Atunci eu poveste§te
scriitorulam deschis Les fleurs du mal" a lui
Baudelaire §i am inceput sä le traduc Alba-
trosul". De indata ochii ascultatorilor mei s'au
deschis tare, interesul s'a putut ceti pe fata
lot §i, la urma, unul din ei a exclamat :
Hm ! §tii ca o zice bine asta !" Si-asa, le-am
tradus inca doua-trei buckti iar interesul lor
n'a scazut, ba s'a accentuat..."
N'am nici un cuvant sä pun la indoiala vera-
citatea §i exactitatea povestirii prietenului meu,
cu atat mai mult cuvant cu cat, eu insumi,
din multele mele drumuri dealungul árii, m'am
putut cOnvinge c elementul nostru popular
uman, poate da surprize, una mai mare ca alta.
Am vazut, de pilda, cumiutenia, cuviinta §i
priceperea cu care, la o mare adunare populara,
cei aproape o mie de asistenti tarani (in majori-
tate barb* au stat fata la desfasurarea unui
ceas intreg de radio" pentru sateni. Era o
frumusera sa-i prive§ti, in reculegerea lor nespe-
riata de noutatea acestei insemnate ma§ini,
iar dupa §edinta, sa-i auzi facand, lard de§arta
pretencie, critica emisiunii.
Sau sa. afli Oran, cu patru clase primare,
care sa fi cetit (§i inteles) pe Cezar Petrescu
www.dacoromanica.ro
sau pe Rebreanu. Da, sunt va. asigur si

de acestia.
Sau Oran care sa nu se mai poata desparti
de aparatul sail de radio, pe care stie si sä4
dreaga la nevoie. Sunt pe fiinta de adevar
si de acestia, si nu putini.
Sau Oran care, pe polita lui sä aiba un ma-
nunchi de carti de agricultura practica sau de
industrie casnica.
Nu mai zic cá sunt catime nenumarata acei
care stiu si pot sa cladeascä o casa de sa
stai sa te minunezi, (land inainte, in aceasta
privinta, si unora care vor fi avand cine stie ce
diploma de invalatura Malta.
Am intalnit foarte multi locuitori ai satelor,
in stare a prinde chiar si nuantele unor diferen-
Peri, pe care numai o avansatä cultura o poate
da.
Nu mai vorbesc cil am ramas de multe ori
cucerit de puterea de propovaduire a unor 0-
rani, plini de credinta, care, dupa ce s'au urn-
pint ca un stup, de dulceata invataturii Domnului
Iisus Christos, au purces, cu smerenie, dar cu
vitejie, la marturisirea lui prin fapta si prin
vorba. Nici nu-ti vine sä crezi ce se poate
ascunde in adancul sufletului unui om simplu
si te gandesti cat de temeinica este vorba
evanghelica : Fericiti cei saraci cu duhul, ca
a lor este Imparatia Cerurilor..."
Nici nu stim noi ce tezaure virgine zac in
marile noastre straturi populare ! E drept, peste
www.dacoromanica.ro
vigurozitatea masivitatea comoarei noastre

i
populare, s'a asternut un lat de mama de gunoi
adus de suvoaiele politicianiste, dar nu e mai
putin adevärat ca de vom da deoparte acest
strat de ticaloasä murdärie, vom afla comoara
neatinsa.
De ce scriu aceste randuri?
Ca sd ajut i eu, cu putinele mele mijloace
spirituale, la limpezirea problemei culturei popo-
rului, acum cand se pare ca s'a reluat cu puteri
improspdtate, otensiva acestei culturi.
Dar mai ales, pentru a raspunde acelora care
cred ca a face cultura populara insemneazd sa
tratam pe táranul nostru ca pe un element dacd
nu tamp, dar cel putin foarte aproape de asa
ceva.
Si aceasta ar fi deopotrivd, i o mare nedrep-
tate si o neiertata greseala.
Dated]. uitate.
Trenul a oprit intr'o gara. mare, in care se
incruciseaza zeci de trenuri pe zi, in sgomote
de metal si in glasuri de calatori grabiti. Ploud.
0 panza sura, in mers oblic, se coboard. din Inal.
Pine spre pamantul incins in curelele de otel ale
sinelor de cale ferata. Dincolo, peste asezdrile
garei, campia, pierduta in inceMarea umeda a
ploii.
Privesc si ma trezesc din ganduri. Da :
www.dacoromanica.ro
cunosc locurile. De undeva, din vazduhul ima-

lerial al amintirilor, o /liana invizibith imi atinge
inima. Tresar sub potopul de amintiri §i din-
teodata, pared sunt atunci, cu atali ani in urnid...
Dincolo de rezervoriul de apa., Nemtii, din-
coace, noi. La o aruncatura de b4 5antu1 de
sange se intinde incolo, spre o vie, urca pe-
ste trupul ei, se pierde spre o padurice rard
alerga, ne mai vazut, spre muntii care albesc
in zarea numai banuitä. i bubue peste tot tu-
nul, §i se aude ciocanitul mitralierelor, §i
ies osta§ii din §anturi, si alearga, sub potop
de soare §i de gloante, spre du§manul din fall,
ca sä-1 alunge, §i cad cu sutele... Soarele
apune pe urma peste intinderile tacute, sclipin-
du-§i luminile in mari MO de sange... i yin
alte zile la fel, §i iar apune soarele in .alte
bälti noui, de sange. Se ingroa§d pamantul cu
sangele flacailor, se cimenteaza arzamantul
tarii cu sangele martirilor..." i trece o vreme,
§i se arata dreptatea lui Dumnezeu. Du§manul
gonit, tara liber. §i peste putina vreme, ma-
rita in hotarele ei fire§ti, hotare impinse
intr'acolo cu putere nebiruita, de tdria vie a celor
morti... i dupa aceasta, glasuri de dragoste
pentru cei jertfiti, s'au ridicat:Se cade sa ase-
zam cu mare cuviintä scumpele lor ciolane,
in cripta regeasca..." i 'n primele ceasuri, en-
tusiasmul a fost rodnic. Bratele de frate recu-
noscator au purces sa culeaga ciolanele de pe
intinsa campie a Victoriei" si sä le aseze in
www.dacoromanica.ro
inceput de cripta sfanta. Dar zilele trecand,

trecea si entusiasmul, ba chiar, peste pu-
tin timp, s'a auzit si glasul de nerecunostinta :
Para cand vom fi tot tulburati in viata de aceste
ciolane ?" Se intelege : cripta a inceput a se
paragini, ploaia, incetul cu incetul, si-a facut
loc prin coperisul ars de putregai, ciolanele
au prins a se inverzi sub picurul nemilos al
apei, putrezind,iar aducerea aminte a noastra,
a murit... Cat despre Biserica Neamului" pro-
ectatä a se inalta pe temelia oaselor sfinte, nici
pomeneala nu mai fu... S'au strans cativa bani pi-
osi, cat ar ajunge pentru un stalp al proectatei
catedrale...
...Privesc din nou spre inconjurime si ma
trezesc de pe ganduri : ma aflu in gara Mara-
sesti, ploua, si la doua sute de pasi incolo, spre
fostul front, zaresc prin aburul ploii acoperisul
pitit al criptei, in care, verzi si deformate, putre-
zesc inca odata. ciolanele celor deatunci..."
M. ridic in picioare, nu mai pot suferi fierul
ros care imi impunge inima si soptesc acolo,
pentru mine mai intai : Sunt un pacatos,
am uitat si. eu de voi..." 0 lacrima mi se fu-
riseaza sub pleoapa indurerata... Am uitat dato-
ria... Ne-am uitat datoria fata de ei...
Catre nimeni, dintre oameni, nu avem o mai
mare datorie de cat catre acei care, jerfindu-si
ce au avut mai drag viata ne-au dat
noua putinta sä ne bucuram azi de viata. Stiu :
e banal, e arhi-banal, e cazut in desuetudine,
www.dacoromanica.ro
adeseori e chiar pueril... Dar datoria, datoria

eamãne, i dacä uitam de ea, bine nu va fi...
Fiindcä am uitat de datorii de acestea, nu ne
merge bine azi, cAci nimeni nu rAmAne farA
cuvenita rasplatA, in viata aceasta omeneasc6..
Uitand, am &Ant armonia fecundA a vietii,
uitand, am cAzut in dezechilibrul tuturor fanta-
smagoriilor ial tuturor elucubratiunilor. De
aceea ne sbatem nerodnic i urat, in bratele tu-
turor felurilor de crize, dar mai ales in cea mo-
rald, de aceea nu ne gäsim piuitul i ne zä-
ticnim in tot felul de rAtAciri.
Cripta si Biserica Neamului dela MArAsesti
trebuie, spre cinstea romaneascd, sA fie inAltate
si asezate pe temelii de vesnicie. Rusinea de
a nu implini aceastA datorie, se rgsfrange in
obrazul tuturor. Nimeni nu scapA de pAlmui-
rea usturAtoare a grelelor imputAri, venite din
adancimile pamantului nostru, in care, Inca ne-
linistite, zac ciolanele sacre.
SA uitAm putin prezentul si sa ne aducem
aminte...
SA dAm cu totii banul vAdanei" pentru Cri-
pta i Biserica Neamului dela MArAsesti...
Cainra,.- nu sinucidere...
Judecarea procesului elevilor criminali a readus
in desbaterea publica o nouA serie de probleme,
reeditandu-se, cu acest prilej, unele greseli de
opinii si de atitudini.
www.dacoromanica.ro
S'a cerut de catre aparatorii lui Dinescu o

expertiza medicalá pentru a se constata starea
mintala a tanarului delincvent. De sigur, e un
°kept al apärärii, dar daca el e facut numai cu
gandul de a usura situatia inculpatului, se face
mai degraba un räu, atat bunei distribuiri a.
justitiei, cat mai ales inculpatului insu§i.
Sezisati de aceastä cerere, unii au aruncat in
cumpgnA vorbe grele, care dovedesc o totala
neintelegere a situatiilor. Au strigat : Nu le
rämanea nimic de facut, de cat sa-§i sboare creerii."
Ce vorbe necugetate ! i cat a. rautate zadar-
nica ! Dar bine... Cine ar putea, in chip con-
§tient §i drept, s ia piatra i sa arunce, in felul
acesta ? Cum ? Raspunderea gestului consumat,
cade numai asupra celor care 1-au savar§it ?
Cine ar putea cuteza o asemenea tristä teme-
ritate ? i mai inainte de toate, cine ar putea
avea o autoritate morala atata de intreaga sa
rosteasca, fara a clipi, o asemenea condamnare ?
Ce-am facut, fiecare din noi, pentru a pune stavila
s.uvoiului acesta de stricaciune ? Prin care fapte,
ale noastre personale, am dovedit cumintenie,
cumpatare, intelegere, dragoste, ajutorare ? Am
stat, in cele mai bun caz, strAn§i ca ni§te arici,
in jurul intereselor §i egoismului nostru, con-
sumand toate puterile intru o cat mai largä zalo-
gire a bunurilor terestre spre depline satisfaceri
materialiste ! Unde sunt semnele spiritualitath
noastre superioare ? Uncle sunt jertfele §i arde-
rile nde tot" ? Unde e nobleta sacrificiilor? i daca
nu-s, atunci de unde dreptul leonin de a ridica
www.dacoromanica.ro
acuzatii §i a recomanda sinucideri ? 0, sfanta

§i la§a ipocrizie o oamenilor!...
Dar mai este ceva. Bine : niste tineri au comis
o nelegiuire, cat de mare vreti. 0 fapta ticaloasä
din aceastä umanä sbuciumare terestra. 0 intru-
chipare diavoleascg.,o incarnare satanicd.
Numai dou g. lucruri trebuiesc de Pacut in acest
cap. Mai intai dreptatea. Fapta trebue judecata
dupg randuiala cuvenitä a legii. Fiecare are a
da seama de faptele lui, aici pe pgmant§i lui
Dumnezeu in ceruri, la vremea cuvenita.
Dupa ce judecata i§i va rosti osanda, fapta§ii
i§i vor incepe ispásirea.
Aici vine rostul cel de-al doilea, al dragostei.
Noi §tim bine cal suntem crestini. Si dad
suntem cu adevärat, atunci iaräi trebue s. cu-
noa§tem invgatura crestina.
Dacä räsfoim la capitolul acesta imensa carte
a celor doul mii de ani de crestinism, aflam
lucruri mult ziditoare in aceasta spionoasa che-
stiune.
A§a, de pildg aflam cg. acela care a savar§it
fapta lui Cain, poate gasi iertare la Dumnezeul
tuturor milelor. Daca se diqte. Cunoastem
pe Dismas talharul de pe cruce din dreapta
Mantuitorului. Si §tim ca, de§i era talhar, asupra
lui s'a pogorit divina privire in agonia teresträ,
iar dulcea gurg. 1-a mangaiat cu cuvintele ; Ade-
varat iti spun tie, chiar azi vezi fi_cu mine in rai !"
0, cati din cei prea drepti, n'ar vrea sg pri-
measca asemenea privire §i asemenea glas
Talharul 1-a primit pentruca s'a cgit de fapta
www.dacoromanica.ro
154 AL. LASCAROV-MOLDOVA NU
sa, cu amarg sdrobire de suflet. i oricine poate

capata absolvirea dacii se cgeste ca talharul.
Ne-o spune i ne-o fagadueste aceasta, insusi
Impgratul impgratilor, Cel de care nu se poate
alatura minciuna.
Asa ca., nici acei care cautd a acoperi fapta
pe dupa nu stiu ce expertize, cat i cei care
recomandg sinuciderea din ordin, nu sunt pe
calea adevarata..
Ci, cuprinsi de dragoste pentru cei pacgtosi,
sä cAutAm a imita pe Mantuitorul in lucrarea de
purificare prin caintä. SA provocam la cei ce-au
sAvAr§it pAcatul, amara sdrobire de suflet, care
singura mai poate aduce ceva in pustiul in care
i-a aruncat crima, care, o repet cu putere, a
venit solicitatä de o pAcAtuire a mai multora, nu
numai a celor trei.
0 solidarizare in pedeapsa, si mai ales, soli-
klarizare in caintä.
In dimineata cand, consternat, am aflat oribila
,crima a liceenilor, cel dintai gest sufletesc al
meumarturisesc a fost acela de a mg intreba :
,Nu am si eu o ving in aceasta ? Prin ce-am ajutat
to crima i ce n'am facut ca s'o impiedec ?"
am aflat in adancul cel prea rar umblat al sufle-
tului destule imputari, si mai multe pareri de
ram, amare...
Pgcatul savarsit de liceeni sg-1 urim cu pu-
tere, dar pe ei sa-i iubim, cu atat mai mult, cu
cat duhul cel rau alegandu-i pe ei, ne-a crutat
pe oricare altul din noi.
Si iubindu-i in cruda tor nefericire, sa-i aju-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NAtIONALISM 155
tam sa-§i ispA§easca fapta nelegiuita, ca sA

ajunga la mantuire, ca si talharul de pe cruce.
SA nu uitam a multi sfinti ai bisericii noastre
au fost la inceputul vietii lor, ca ace§tia, si cä
o adancA §i permanentä pocainta i-a dus pana
la piciorul Crucii, sfintindu-i...
Puteri tacute.
Calatoream cu trenul prin Baragan. Era pri-
mavara. Pe fereastra deschisa invada spre du-
hul meu pasnica visare a intinderilor §i-a zArilor
pamantului nostru drag. Parasisem Cetatea
plina. de sbuciumul ei, de atatea ori factice §i
zadarnic, dar gandul nu mi se insenina. Ba
dimpotrivA, cu cat ma afundam in tacerea cam-
piei, cu atat in minte mi se aratau mai neclin-
tite gandurile rele, iar in suflet stäruia §i mai
neclAtinate simtirile amare.
Unde mergem ? Ce va fi maine ? Ce putere
va veni sä asta.mpere sbuciumul ruinator al
zilei ? Cum ? Tara aceasta atat de bogata, cu
un om" atat de inzestrat de Dumnezeu cu mi-
nunate daruri, sA fie sortita unui declin. atata
de precipitat ? i toate, pentru ce ?...
Intrebarile veneau cu rautate asupra-mi, in
tumult amestecat, parcá inadins sa-mi rapeasca
putinta unei reculegeri, din care sa pot scoate
cuvenitele rAspunsuri.
Neputincios, o clipa, sufletul se umbrea de
www.dacoromanica.ro
tristetä si de indoialä. Cautam sä culeg de pe

pustiul sufletesc un raspuns, dar mintea, cu §i
mai indärätnick grAbire, imi punea, una peste
alta rostogofite, alte §i alte chinuitoare intrebäri.
Dar Dumnezeu are grijk de cei care-I iubesc.
Mai inainte ca indoiala sk punk stkpanire de-
skvar§it k. asUprä-mi in ziva aceea, imi §i veni
räspunsul din inalt.
Privind spre ogoare, vAzui, ca ie§iti din pa-
mant atunci, cativa 0.manatori. Mergeau incet,.
intr'o solemnä pace, cadentand ve§nicia, §i
aruncand, cu acel nobil §i etern gest, semintele
roadei de maine...
Dintr'odatä, tot cerul sufletului mi s'a inse-
ninat... Iatä pe cel ce nu se tulburk de valul
vremii, iata mi§carea divinä care nu are moarte....
Samanatorii aceia aruncau, pentru a mia
oark, seminte si in sufletul meu...
Dar Dumnezeu e darnic, cum noi nu ne pu-
tern inchipui.
lath.: trenul se opre§te inteo statiune singura-
teck, in plink campie... Se urck, in u§oark larmä
cativa cAlltori, §i trenul pleack din nou...
dinteodata simt langá mine o caldurk de
Intorc privirea : pe culoarul vagonului
o forfotä de copii. Patru. Cel mai mic sä fi
avut trei-patru ani, cel mai mare, zece. Cu
fete rumene, ochi ca puncte de päcurl, bucle
negre si castanii, §i acea nespusa privire co-
pilareasck, in stare sä opreasck in cale chiar
mftna asasinului pornita spre crima... Cine
www.dacoromanica.ro
sunteti voi, copila§i dragi ? Sunteti frati ? Cine

e mama care v'a dat lumii ? Copiii privesc cu
angelica naivitate la strainul care-i mangaie,
absent, pe frunte. Cdnd ridic privirea, iatd
pe mama lor. Pace zambet putere.
Ai dumneavoastrd's ace§ti copii ?" Da,
domnule, sunt copiii mei..." Dumnezeu sa
vi-i tind sandto§i..." Femeia, cu ochii prin§i in
chenar lichid de lacrimi, imi multume§te zam-
bind.
Uitasem cetatea cu sbuciumul ei, gandurile
cele rele pieriserd, iar deasupra lacului sufle-
tesc nu mai mi§una nici un nor.
Rdspunsul coplqise intrebdrile.
Privind din nou intinderile §i zdrile pdmantu-
lui nostru drag, am simtit in suflet o intemeere
§1 mai addncd. a nädejdilor, o cre§tere §i mai
luminoasd a dragostei, un elan si mai ne-
oprit spre Dumnezeul lumilor §i-al oamenilor,
Cel pe care ades il uitdm, noi cei ce sald§luim
intre zidurile str'amte §i afumate ale Cetätii.
Fiindcd L-am gonit de-acolo, ne sbuciumdm
atm de napraznic §1 vai, atat de zddarnic.
Pentru cg. nu-L mai cunoa§tem si pentru O.
nu-L mai iubim, de§i-L cunoa§tem, am intrat in
fägasul mocirlos al tuturor blestemelor, pen-
tru cd nu-L mai avem, ne sfa§iem §i ne ucidem
intre sine, repetãnd in nenumärate dati s,i feluri
crima lui Cain...
Dai iatd, liberati la larg, ne yin rdspunsurile
cele mari §i definitive care ne potolesc, ne mul.
www.dacoromanica.ro
tumesc §i ne imping cu irezistibilul avant

spre nAdejdile viitorului.
Cand, la o altd gard mica din campie, po-
porul acela de copii a trebuit sä debarce, m'am
dat jos eu mai intai i luand pe fiecare copil
in brate, i-am coborit pe peron... Voiam sa
mai simt cdldura vietii aproape, mangaindu-md,
ca din atingere cu nevinovätia sä intäresc
sldbanogia mea, precum odinioard, Anteu, din
atingerea cu pämantul.
fiecare imbrali§are de copil, simteam si
cate o tainicd imputare.
Cand am reintrat in Cetate, priveam cu alti
ochi rdutatea §i sbuciumul ei.
Restaurarea cuvantului.
Vorbim prea mult... Prin case, pe la coltul
iresponsabil al stradelor, prin fumul cafenelelor
si-al barurilor, prin adundri, peste tot.
Dupd rdsboi mai ales, necesitatea unei revär-
sari in afard a u§urdeatli duhului nostru a ajuns
lege. Fiecare se simte dator sa. aibd un punct
de vedere personal asupra tuturor problemelor
dela ordinea zilei. Fire§te, afirmarea acestor
sisteme, incepe cu Eu" §i cu Dacd a avea
eu... cutare situatie, sa vedeti ce-as face !..."
§i asa mai incolo.
0 vorbarie inutild §i asurzitoare incurca
neincetat mersul treburilor obstesti. Er clä si
www.dacoromanica.ro
aparenta inselätoare cä avem o viatä active §;i

vioaie, cand in fond nu e de cat o stare evidentd.
de lenevie si de superficialitate, deopotriva. de
in§eldtoare.
Urim solitudinea §i tdcerea, pentru cä
ele nu renteazd", stdm departe de ele find-
cä nu ne simim la indltimea lor, le dispre-
tuim pentrucd nu le putem ajunge. Azi, omul
de gandire rodnicd, tdcut §i singuratec prin de-
finitie, este desconsiderat §i aruncat la marginea
suprafetelor vorbitoare", ca o aparitie tulbu-
ratoare in lumea reclamelor luminoase (ca pen-
tru sälbatici !) si a megafoanelor umane. Cel ce
se incumetä sä se adanceasea cu cugetul in
regatul alb al spiritualului §i sd-si potoleascd
ritmul aprins al inimii in apele mangaietoare
ale indltimilor, in care troneazd iubirea de oa-
meni §i de omenie, o, acela e un nebun",
al singurätátii si.al tdcerei.
Azi tesem cu asiduitate mereu improspätatA,
imense panze de paianjen, fragile §i inutile,
oricat ar fi de ardtoase, si nu mai §tim ni-
mic de cumintele vierme de mdtasá care, jert-
findu-se pe sine, in muncd tdcutd. §i singuratecd,
ne dd. pretiosul §i trainicul fir al vestrnintelor
Mad moarte.
aceastä pecingine corosivá a vorVarinor
tentaculare se intinde in toate domeniile de ome.
neascd. indeletnicire. Ea pdtrunde si cotropeste
intinderile, altädatd ermetice, ale §tiintei, sare
peste gardurile atator a§ezdminte" industriale
www.dacoromanica.ro
ifo AL. LASCAROV-MOLDOVANU
si le cucereste, a cuprins aproape intregul

spatiu economic" (o, sistemele, celebrele si-
steme economice !...) a cangrenat atat de uri-
cios sfantul" loc al artei (ce surle, ce buciume,
ce tobe !...), a diluat pan61 la rarefierea din
urma, prieteniile i caminul, a falsificat chiar
Si putinele rudimente de sinceritate ancestrala,
pe care, in singuratatea lui sufleteasca, individul
le avea ca o chezasie a indreptarilor, si a
mers panä chiar spre picioarele Tronului lui
Dumnezeu, cantandu-si ariile desfranate i ig-
nobile, ale tuturor blasfemiilor.
Peste tot, potop de vorbe, in cascade iresisti-
bile, elan frenetic de asurzitoare strigäri si
chemäri catra obstescul ospät al cuvantului"
ajuns o 1e1iä despletita i desculta.
Se cuvine asadar, o restaurare a acestui ele-
ment nobil ajuns in mizerie din pricina pacate-
lor omenesti.
Restaurarea cuvantului in singura lui locuinta,
cuviincioasg.: tacerea.
Din ea sä nu iasa de cat cand trebue, cum
trebue i cat trebue, Ara sä uite niciodatä
ca o indepartare prea prelungita de acest Ilea§
al lui, Ii poate aduce chiar moartea.
Stain de multe ori azi i, oarecum ingri-
jorati, ne intrebam in mirare : De ce oare toate
sfortarile noastt e nu duc la un rezultat mai
vädit si mai insemnat ? De ce avem mereu sim-
urea c. facem dezolanta lucrare a lui Sisif ?"
De sigur, complex a. si adanca trebue sa fie
www.dacoromanica.ro
talmacirea acestui rebus contemporan, totusi

indraznim a crede ca una din pricini este si
aceea a prea marei noastre lenevii", drapata
in somptuoasa haing de munce.
Ci mai bine ar fi sa fim acuzati de-o tacere
care sa parà o indeletnicire netrebnica, dar care
in fond sa. fie aleasa lucrare a cumintelui Si
harnicului vierme de matase.
Vom fi capatat atunci i raspunsul la neli-
nistitoarele intrebari de azi.
Sudalma.
Acum cativa ani, intr'o primävard, am stat
cateva zile in tihnitul i tacutul orasel basara-
bean, Cahul. Trebue sa adaog ca aceasta ase-
zare este, de fapt, un sat mai mare, in care au
venit, la alipirea Basarabiei, cele cateva auto-
ritati care intruchipeaza, administrativ, judetul.
Atat orasul, cat i imprejurimile sunt aproape
curat moldovenesti. Am gäsit asadar acolo ace-
iai oameni pe care ii afli i dincoace de Prut :
moldoveni pasnici, putin cam lasatori, dar peste
tot, imbibati de-o senina filosolie. i am stat
de vorba cu cativa din ei. Era o 1aviá simplä,
la o portita intr'o mahala departatä, care semana
aidoma cu o prispa de tara. La rästimpuri, tre-
ceau prin dreptul nostru, femei i copii, razand
usor spre noi, ca si cum de trfulta vreme ne-am
fi cunoscut. Cerul era limpede, prin vazduh
11
www.dacoromanica.ro
pluteau upare scame de nori stravezii, in pul-

berea drumului se jucau cateva vrabii, iar noi
care stateam de sfat, ne simteam prieteni fara
interes prost §1 Para prihana.
Gospodarul un om ca de patruzeci de ani
dorea mult sa-mi spuna unele lucruri care-i
státeau pe suflet. Dar nu voia sä para ca se
jälue cumva. Chestie de obraz" moldovenese
§i de-o fireasca cuviinta rustica, a§a de putin
cunoscuta in alte parti.
Imi povestea a§adar de unele stari de pe vre-
mea Rusului". Venise vorba despre oamenii
administratiei §i graia moldovanul, cu apro-
pos" :
Nu §tiu cum sä zic, ca nu cumva dom-
nia-ta sä crezi cä nu ne-ar fi cu drag de tara..."
Noi am vrut sa venim la locul" nostru, dar,
vezi domnia-ta, pe vremea Rusului, venea odata
pe an ispravnicul dela Bolgrad sau pomojnicul
dela zemstva §i lua ce-avea de luat §1
pleca. P'orma, venea dupa un an... Iar acu§ :
se afla mai multi... i vezi, asta nu-i prea bine.
Nu de alta, da' omu-i sarac... Baram de-ar fi
mai cuprins, da' a§a ?!... De unde sä tot
dea ?"
Cautam sa prind din apele povestirii moldo-
vanului meu care e catimea de ironie .§i mar-
turisesc ca totul era de-o finetd... aristocratica.
Dar mai presus de toate, in dupa amiaza aceea
de primavara, am aflat dela prietenul meu ca-
hulean, douä lucruri foarte interesante. Am
www.dacoromanica.ro
aflat felul in care se faceau, pe vremea Rusului,

drumurile de fier §i am mai aflat ceva cu
privire .la sudalmi i pedepsirea lor. Candva,
voi avea prilej sa vorbesc despre prima chestie
,§i mai cu osebire asupra felului pur i sim-
plu homeric in care inginerii ru§i jalonau tra-
seul ci1or ferate basarabene §i a capacitatii
lor stomahale de a inghiti catimi nesfar§ite de
linii ferate, poduri, gari, etc...
Acum ma voi opri asupra celei de-a doua
chestii, a sudalmei.
tiam cu precizie cä vecinii no§tri, Ru§ii, ne
erau aproape intru totul asernändtori in ce pri-
ve§te pravdslavnica sudalma. In ce prive§te
felul, modalitatile, obiectivul, expresiile, sudalmele
ruse§ti adeseori se luau la intrecere cu cele ro-
mane§ti. 0 bunä ba uneori o excelenta ye-
cinätate, in aceastà privinta.
Asta o stiam. Ceea ce nu §tiam este tocmai
ceea ce-mi povestea cahuleanul meu. Am limas
pläcut uimit.
Zicea omul :
Noi, domnule, când am trecut la tard.
mama" nu mai eram deprin§i sä fim inju-
rati... A§a ea acuma, noi suferim foarte tare
din pricina asta. Aprodul ne'njura, copistul
a§ijderea, la fel fire§te poIiaiu1 i pre-
fectul... Toata lumea..."
Credeam ca minte. Ii zic :
Adica pe vremea Rusului nu erau tot
a§a ?"
www.dacoromanica.ro
Ferit-a Sfantul, domnule" imi raspunse

repede prietenul.
Cum asa ?" intreb.
Foarte bine. Era lege impotriva sUdalmei.
Dacä injurai cu martori, te lua scria procest
si plateai graf numaidecat..."
Cum asta ? Cand asta ?" intrebai mirat.
Linistit, omul meu, imi raspunse :
N'ai decat O. cercetezi domnia-ta si-i
videa... Asa era pe vremea Rusului... Fata de
lume, nimeni nu mai injura..."
Cercetand, aupa aceea, la primarie si la
mai-batranii orasului, am aflat cä, in adevar,
in Rusia tarista era o lege impotriva blasfemiei
publice si ca daduse rezultate minunate.
Cand \Tad azi intreaga tara romãneasca infec-
tata de-o quasi-obsteascä nevoie de crude si
crunte injuraturi, ridic intrebarea : N'ar fi bine,
oare, O. facem si noi o lege impotriva sudal-
mei ?"
Ideea o supun cu tot respectul, legiferatorilor
nostri.
Ceea ce nitAm prea des.

Vorbeam cu un prieten despre unele lucruri
ale vremii de azi, si-am ramas intru totul in
uimire cand el nu putea pricepe si nici nu ad-
mitea ca noi, mai inainte de orice, suntem un to-
por de prani. Romania este, in genere, un sat
www.dacoromanica.ro
mare, cum spunea intr'o zi la Radio" un scrii-

tor, pentrucg singura celula vie, pe care rezida
tara este, mai presus de orice, satul. Orasele
noastre, in marea lor majoritate sunt ni§te sate
camuflate §i de aceea ele se sbat intr'o to-
tala neputinta de creare de valori sociale. N'a-
vem decat sa privim viata trandava a orasului
romanesc, pentru a ne da seama ca el nefiind
inca ora§" in conceptia larga apusang, §i,, din
nefericire, ne mai find nici vechiul sat patriar-
hal, aceasta viata este mai dinainte condamnatg
la o trista. sterilitate. A§a cä, atat societatea,
cat si Statul, nu-§i pot pompa seva de viata,
decat din reteaua de celule sociale, impanzite
peste fata tärii : satele.
0 cuminte §i inteleapta sociologie, de acolo
ar trebui necontenit sä porneascA, o price-
puta administratie ar trebui A se aseze pe aceasta
temelie, iar actiunea ei de organizare §i de con-
ducere, acest obiectiv mai ales ar trebui A-1
aiba, o serioasa legiferare acolo ar trebui
sa-si exercite actiunea, cautand ca, prin o cu-
noastere cat mai aprofundatà a nevoilor de acolo,
A le canalizeze §i A le satisfaca cat mai inte-
gral, prin dispozitiuni legale care A mearga
direct la tinta urmarita, §coala ar trebui sa
aibd, cat mai indeaproape vedere viata satului,
biserica, nici vorba, acelas lucru, litera-
tura §i arta, de acolo ar trebui sa-si pompeze
vlaga §i senzul intr'un cuvant, sangele tre-
buitor existentei noastre nationale de nicairi nu
www.dacoromanica.ro
trebue asteptat sl vie decal din marele si ne-

sAcAtuitul rezervoriu obstesc, pentru ca din
nou, imbogAtit cu ceea ce fiecare aduce dela
sine in acela§ sens, sA se reintoarcA in aceeasi
inimA, intr'o nesfarsitl pompare, care inzdrAve-
ne§te si tine viu intregul organism.
SA luAm de pildA literatura de azi. E deajuns
sA ne intrebAm cat din sangele acestei literaturi
patrunde, la randul lui, in tesuturile obstei ro-
manesti ? Vom ajunge, din nefericire, la consta-
tAri uluitor de triste. Din intreaga literaturl ro-
maneascA, organismul nostru obstesc nu stiu
dacä pompeazA un procent macar de lunu la
suta. 0 literaturA strAinA de duhul obstesc, cum
va putea patrunde in acest duh ? Sunt milioane
de romani care habar n'au de vreun fel de li-
teraturA romaneascA", iar literatorii romani
cred cA fac un lucru de mare iispravA cand isi
publica opurile, care, abia daca ating in treacAt
epiderma imensului trup al obstii noastre.
De ce ? Pentruca uitam (sau vrem sä uitAm)
prea des cä noi, mai presus de orice, suntem
§i rAmanem un popor de tarani. Cate din actiu-
nile noastre nu se varsA in ridicol, tocmai
fiindcA dispretuim acest adevAr elementar §i
primordial. A vorbi azi de-o literaturA pentru
popor, cum §i de orice fel de culture pentru
popor, este a sta pe un teren de activitate
pejorativa. Care din liter* no§tri nu s'ar simti
oarecum decAzuti din rangul lor scriitoricesc,
cand ii s'ar propune sa scrie pentru sAteni ?
www.dacoromanica.ro
Toate acestea sunt indeletniciri minore §i, de

sigur, injositoare, neartistice, neestetice, sau mai
§tiu eu cum. Se multumesc mai degrabA cu Un
pumn de cetitori, care le sustin setea de actua-
litate, §i nesocotesc milioanele care flAman-
zesc necontenit dupA un scris bun, onest si ro-
manesc, care nu le mai vine niciodath.
Nu-mi este catu§i de putin in gand sA jignesc
pe cineva cu aceste randuri, dar mi se pare cl
acesta este adevArul, adevAr care se verificd nu
numai in ordinea literarA i artisticl, dar tot pe
atat de mult in cea socialA si economicA.
Aceasta este, de altfel, dupA umila noastrA
pArere, cauza cea mai de searnA a desorientArii
generale la care asistAm, isvor, la randul ei,
al altor rele de care ne isbim la tot pasul. Ne
sbuciumAm sus, la fata mArii, in desarta aparentA
c. facem cine §tie ce lucrare insemnath, iar de
strAfundul plin de viatl al mArii, ne aducem
doar aminte cu nu §tiu ce prilejuri electorale.
Soarta aceasta o au toti cei care uitl prea
des adevArurile elementare.
28 Mart le 1918.
Incep aducerile-aminte sA se implinjeneascA
sub aspra neindurare a zilelor grele prin care
trecem... Uitandu-le, uithm propriul nostru suflet,
care nu poate trdi decat numai clinteo neIntre-
ruptä legatura cu trecutul.
www.dacoromanica.ro
Iata o indepartata zi, pe care nu o vom putea

uita, acei care am trait-o. 0 zi din luna Mai
1912. Intreg poporul romanesc, inteun singur
suflet, präznueste in flamuri indoliate, aniver-
sarea de o suta de ani dela rapirea Basarabiei
de Rusia tarista. Scoalele tinerimea, batranii,
toatä lumea se misca in acela§ ritm de frema-
tator nationalism, cantand, cu ochii plini de
lacrimi, elegia trista a Basarabiei iubite. Eram
§i eu, undeva, printr'un oras al t.arii, §i vad
si acuma in inchipuire cum se talazuia multimea
cantatoare, pe cand la edificiile publice tricolorul
se undoia incet, invrastat cu dunga neagra a
intristarii. Peste toate caragealestile manifestAri
electorate, o astfel de impunAtoare ridicare a
neamului, inteun rasuflet indurerat de indignare,
era un semn cà putem nAdAjdui in dreptatea
lui Dumnezeu. i iatA c, peste putini ani, intr'o
noapte de vara, au inceput a suna in dunga
clopotele bisericilor de pe intinsul OHL Semn
de mare cumpAnA, ca in vechi, cand se au-
zeau clopotele rasmeritilor tAtarasti sau turcesti.
Neamul s'a talAzuit, dar nu spre Prut, ci
spre munti. Tara s'a desertat oastea a ple-
cat. Undeva insA, ne asteptau incercarile tuturor
pAcatelor noastre din vremea zilelor din urma.
Hotar de foc. Jertfe pana la cer. Ispasiri fara
nume. Infrant, dar nebiruit, talazul s'a tras deo-
parte, ca i leul prigonit, intr'un pustiu, in
Moldova tuturor jertfelor. 0, atunci mai ales,
ne-am iubit noi cu putere tara, urand in noi
pacatele toate.
www.dacoromanica.ro
Pentru toata. indurerata §i tacuta noastra vi-

tejie, Dumnezeu ne-a pregatit cununa alergarii.
Mu It vi se va da vouä, caci mult ati suferit...
Rusia se destrama, din forma ei cea veche-.
Paraiau intocmirile lumii i se iveau, sfioase,
intruchiparile aezärilor noui.
Armata ruseascä intrata. in cea mai cumplita.
debandada din toate cate se puteau vedea, ne
ameninta Insäi existenta noastra ca Stat, pilda
ei find o necontenita invitare la indisciplina
imprästiere pentru armata noasträ. Dar taranut
nostru ostas, solidar cu ofiterul lui, a rezistat
ba, mai mult : a repudiat cu indignare dela
sine oferta ruseasca, de destramare. Suferintele
abatute asupra ei vreme indelungata, in loc de
a-i rarefia puterea, o facusera. §i mai inchegata
§i mai unitara deck la inceputul rasboiului.
S'a vazut atunci o grandioasa isprava : ostasii
nostri curatind tam de rusimea anarhizata, tre-
cand Prutul i pacificand tinutul basarabean,
impotriva suvoiului bol§evic.
Dupa o sutd i mai bine de ani, rod al su-
ferintelor i dupa. voia Celui prea Malt, Ba-
sarabia se intorcea acase, intregind vechea
tara moldoveneasca.
Era acum cincisprezece ani, pe vremea aceasta.
Cu vre-o doua saptamani inainte, un viscol
tarziu cutreerase intinderile basarabene, pentru
ca peste putin, zarile sä se limpezeascá sub
boarea primavaratecd. Mergeam spre inima Bu-
geagului (o, admirabila campie nesfarsita!), a
www.dacoromanica.ro
via AL. LASCAROV-MOLDOVANU
tgrui iare se infunda necontenit in departthi

dare §i catifelate... Treceam prin sate, atingeam
margini de ghioluri cu apä albastrie, ne infun-
dam iar in larg de campie, unde stapaneau
dropiile §i gorganele lui 5tefan cel Mare.
Se intorcea vremea indärgt...
0 sevl nouä mi§una in duhul mu1imii noash-e
romane§ti, in inimi pulsa un sange proasplt.
Floarea de pret a jertfelor de totdeauna.
5.1 iata. §i 28 Martie 1918... Se alipe§te din
hou, la trupul Orli vechi, Basarabia..."
Era zi de primlvara cu luminä cruda. §i pu-
ternicg... Osta§ii, cu .fruntea usor incruntata §i
th ochii slab inlacrimati, ii vad cum stäteau
smeriti la slujba religioasä. Treceau pe deasu-
in-a capetelor noastre undoirile nevAzute ale
Sufletelor celor repauzati in Domnul... Se inte-
meiau in suflet, juramintele de neuitare...
Ce mult ni se pare de atunci ! 5i ma. tern
sà-mi pun intrebarea : Oare, am uitat toate,
a§a de repede ?..."
Frunze de meripr...
NiciodatI mai mult de cat cand desgropam
oseminte vechi, nu ne putem da seama, cat de
legati suntem de trecutul nostru.
Muta vorbire a oaselor, evocarea unor vre-
muri care s'au mistuit aici, pe acelas pämant
pe care ne ducem §i noi sbuciumul vietii, se
www.dacoromanica.ro
adreseazd cu putere duhului nostru, trezindu-1

din nepäsarea zilei.
Ltd mormäntul Brancoveanului, deschis in
fata depArtatilor lui urmasii...
Privind craniul macerat de vreme i ciolanele
risipite, o intreagd epocd, se desf ace in zarea
lumii sufletesti. 0 clipd, Capita la de acum se
transformd in vechiul Bucuresti cu casele lui
impodobite cu ceardace, in ogräzi mari in care
chervane largi poposesc, venite de departe. Ne-
gustori imbrdcati in lungi anteree desfac i cer-
ceteazd marchitdniile venite de cine stie unde,
dela Brasov sau dela Lipisca, hangii plini
de härnicie rob otesc in curtile lor pline de Ca"-
rute si de faitoane, jupanite usor sulemenite,
trec, aproape nevAzute, prin lumina amurgului,
privind cu fereath. spre maidanul necuprins din
fald, ca in asteptarea galantului adorator, care
desigur va veni diseard sd-i ante la ferestre
serenada dragostei
Si iatd. curtea si casa Brancoveanului. Plind
de belsug si de odrasle. Doamna Maria i-a dat,
an de an, copii frumosi i grija necontenitd
pentru cdmin. E un forfot de via p. de parcá ar
fi un furnicar. Doici Si femei de casd umblä de
colo-colo, deretecä si pun la loc, se ceartä i se
impacä din nou, spald si pun pine la cuptor,
trec la sufragerii i intind mese lungi, ca pentru
un asemenea popor, str-ang, scuturä, se mai su-
pärä i asa, in lant, fr oprire. Apoi, seara,
Doamna Maria poartä pe toti feciorii i pe toate
www.dacoromanica.ro
fetele pe la icoane, ii inchina in u§or suspin,

si-i trimite la culcare in etacile cu divane
lungi §1 cu scoarte invrastate pe pereti. Pe urniä,
ostenitä de isbeala zilei, vine in odaia unde
barbatul ei st a. coplesit de gandurile furtunatecei
lui domnii, §i-1 ispite§te asupra nevoilor. Este
el si ea, Doamna, ia asupra-si ceva din povara
sotului, indemnandu-1, domolindu-1 §i mai
presus, iubindu-1.
Vrednicia §i rodnicia Brancoveanului nu-s insä
pe placul tuturor, §i mai ales a Turcului.
Avutii le §i banii stran§i de Domn, ei, mai ales,
stau ghimpe in ochii Sultanului i ai celor din
jurul lui.
Dar Brancoveanu mai e §i un Orn care are un
mare duh de libertate i asta, de sigur, e
mai rea ca toate.
Si, iata. ca, in plina inflorire, caminul §i viata
Voevodului, fura smulse din pamant §i aruncate
in cuptorul cel arzator al suferintei §i-al jertfei.
Tarigradul vrea capul lui Brancoveanu §i-ale
odraslelor lui, pentru ca jacmänirea averii
voevodale sä fie desavar§itä.
Si-a fost pe urma ceea ce §tim :
Brdncoveanu Constantin
Boer vechi si domn crestin
a plecat pe drumul jertfei.
Capetele au cazut de pe grumaji, lesurile au
fost aruncate in valuri parasite.
Scapata din macel, Domnita Maria, cu inima
www.dacoromanica.ro
friptà i sacdtuitä, o primit destinul i, plangand,

s'a ridicat de jos si a plecat cä caute capul
§i trupul omului ei.
Le-a aflat, le-a ingropat dupd cinstitk re-
gull crestineascä si a asteptat pang. ce-au
trecut cei sapte ani de legiuitg. macinare iar
pe urmg, cu grija i pe sub ascuns, a adus in tat%
scumpele rAmasite, spre a le pune la vesnicg.
bodinä in bisericg., sub lumina palidelor candele.
Asa a facut... Dar mai 'nainte de a scobori
din nou in morma.nt osemintele dragi, de sigur
cä s'a plecat i cu pietate a sgrutat fruntea lu-
cie a craniului bärbatului ei iar drept semn
al duiosiei din acele clipe plgnse, Doamna a
lgsat sg. pice in caseta funerarg. cateva ramuri
de merisor, insotitoare pe drumul de vesnicie
a ciolanelor täcute.
Vremea a trecut... Anii s'au inmultit, unul
dupä altul...
Si acum, cand dornici de a vedea oseminteleVoe-
vodului, le-am adus din nou la lumina zilei, intr'un
Bucuresti cu totul altul, am ggsit alAturi de
teasta domneascl vreo cateva fnunze de merisor.
Gingasä reggsire, care umple de- o mireasmg.
ciudatg sufletele noastre.
Toate au trecut, ci numai voi, frunze de
merisor, ai rg.mas, ca sg ne graiti de-un trecut
de suferinte i de jertfe.
Frunze de merisor... Frunze de merisor... Voi
ne aduceti aminte de ceea ce n'ar trebui sä
uitgin niciodata...
www.dacoromanica.ro
Plata plicatului...
Mergeam intrjo zi de toanma plinä de lumina
blajinä, pe linia unui:sat mare din preajm1. Era
pace peste ogräzi §i peste ogoare, cerul era
limpede §i depärtat, iar zarea se juca, aplrand
§i dispärand in tremurul aburului incAlzit. Oa-
menii i§i autau de treabä pe lang1 casa, la
rastimpuri räsunau glasuri §i chemäri, repede
mistuite. Departe exploda vreun cucurigat so-
nor, lásand apoi in vazduhul lini§tit un ecou
sters. Pärea cä §i peste suflete se araz1 o
pace de demult, aducand aminte nu §tiu ce
ispravA de odinioard.
In ragazul de odihria pe care mi-1 luasem
dupa ispravirea trebei ce avusesem acolo, m1
plimbam dealungul satului, intovirat de inv1-
tAtorul locului §i cercetam pe gospodari, in-
trebandu-i de una, de alta. Ne opream, vas1.-
zicd, la poarta omului §i trecaor i strAin"
cum ma aflam a fi, ii intrebam despre sanätate,.
despre nevoi §i despre altele.
Omul, nepArand de loc a fi surprins ca-i
astfel cercetat de un strain, raspundea zambind
nu de putine ori, gluma inflorea pe buzele
lui, semn cä m1 primea lesne in casa sufle-
tului säu, de obicei, inchis. Treceam apoi, mai
departe, la altul.
iata, cum hoinIream astfel in prea-placuta
dupa amiaza de toamnä, care-mi dadea destul1
www.dacoromanica.ro
invatätura de altfel, iath, zic, ajunseram in

dreptul unei case neisprävite, care zacea uitata,
in mijlocul unei curti, plinä de toate semnele
parasirei.
Aceastä priveliste imi opri pa§ii. Privii mai
indeaproape. Era o cash de inati§are ora§e-
neasca, de beton §i caramida. Fusese ispravita
din ros si acoperitä cu fier, dar incolo nu mai:
avea nimic : nici u§i, nici ferestre, nick pardo-
sealä, nimic. Aproape, se vedeau fostele gropi
de var, napadite de buruieni, ceea ce dovedea
a inca de mult aceastä cladire stätea a§a, neter-
minata. Gardul era, On multe locuri, cazut,
iar portita dela intrare atarna stramb, abia ma
tinandu-se inteo singura balama. Ograda era,
peste tot invadata de scaeti §i de balarii, pita
in fundul ei, dinspre care ne venea, pe unda
nevazutä a vantului u§or, o miazma de boz,
putrezit.
Insotitorul meu tacea §i ma läsa sä cuprind
cu privirea toata aceasta jalnica infati§are. Pa-
trunseram inauntru prin cdscatura däräpanata
a u§ii. Pustiu §i miros greu de murdärii.,.
U§ile dinläuntru §i ferestrele lipsite de imbraca-,
mintea lor de lemn Ii aveau gingiile carami-
zilor mancate de ploi §i de vhnturi. Totul in
truchipa o dezolare desävär§itä, mai ales in
dupä amiaza aceea, a§a de mangaioasa i de!
senina...
Zic caträ insotitorul meu;
De child sta a§a
www.dacoromanica.ro
a76 AL. LASCAROV-MOLDOVANti
TanArul invatAtor, care-mi urmarise pe chip,

apele sulletului, rAspunse dand din cap :
Sunt aproape zece ani de and stA a§a.."
Si, de ce ?" Ii intreb, cu gandul aiurea.
E o adevaratA dramA aici..." imi raspunse
,e1 cu oarecare patos melancofic.
Si am pornit mai departe. M. trAgea spre
. ea, campia, cu desfranata ei goanl spre toate
zArile.
mergand, invAtAtorul imi povesti.
Prin partea aceea, mai de mult, se afla un

slujba§ al administratiei, care avea o nevasta
prea cum se cade i un copil. Dar iatA cA,
in cugetul nevestei Incol0 un gand de trufa§1
pornire : s aibA in sat o casa mare. Atunci,
slujba§ul acela, sub indemnul ticAlos al tovarA-
§ei lui, a inceput a aduna ban strain, unul cate
unul, jAcmAnind pe cel mic, inseland pe cel deo-
potriva i mintind pe cel mai mare al lui.
din banul acela, a inceput a ridica, obraznica,
acea casa, in mijlocul gospodariilor umile dim-
prejur. In vremea aceasta, in viata lor, din
pricina pierderei cinstei, au inceput a inflori si
alte flori negre. A§a, au inceput petrecerile cu
jocuri de cArti §.i, fire§te, cu opriri mai inde-
lungi langl paharul cu bauturA. Mai in fiecare
zi ei erau cercetati de un bun" prieten din
preajmA, cu care, dimpreunA, faceau apoi, ne-
vinovatele mici aventuri." Baiatul se facuse
mare era student, asa cä lipsea mult de-
, acaa... Tatäl, ocupat mai mult cu ridicarea cla-
www.dacoromanica.ro
dirii pusa la cale, se dezinteresa, fire§te, de

slujba, cu toate ca, la sfars.itul fiecarei luni,
lua cuvenita plata a unei munci nelacute. i a
mers a§a o vreme, cand, iata un fapt nou.
Prietenul cel bun, cu acele dese cerceari ale
casei atat de primitoare, cazu in ispita strica-
ciunii. Privirea lui cazu Cu spurcaciune asupra
trupului nevestei prietenului sau, iar ea,
luatä de anafor, se trezi, intr'o c1ipt oarecare,
in bratele lui. De aci, alunecarea nu se mai
putu opri. Femeia innebuni de-a-binelea, uitand
de toate datoriile ei de socie §i de mama. To-
tul fu zadarnic. Pe langa toate, prietenul era
si foarte cu stare §i zorea s'o ia in casa lui.
iata, intr'o zi, femeia a plecat de langä casa
care se ispravise din ro§, cu banii de furat ai
barbatului ei §i a trecut dincolo, peste-o vale,
in casa bunului lor prieten; uitand chiar §i de
tanärul student, care era nu mai putin de cat
copilul ei prea iubit. Tot in clipa aceea, ziditul
casei pusa la cale sä le adaposteascá restul
zilelor, s'a oprit pe loc. Nimeni nu s'a mai
apropiat sa-i adaoge ceva. Au inceput ploile §i
vanturile sa-§i poarte spre ea, puterea lor de
ruinare inceatd. Cuprins de grele mahniri si
remu§cari, slujbasul acela a pardsit locul pca-
tului sau si a plecat in alt colt al Orli, de-
parte, departe, ca pentru a uita toate. Dar totul
fu in zädar de vreme ce pacatul, cu aduce-
rile aminte ii otravea si respirarea clipei. Baia-
tul, oarecum paräsit de amandoi parintii, §i-a
12
www.dacoromanica.ro
inceput un trai plin de greutAti, abia ajungand

a isprävi studiile, incepute sub atata de fru-
moase auspicii. Iar femeia cea pAcAtoasä tra-
e§te, in afara de lege, in casa fostului prieten,
si amandoi imbatranesc in certuri §i neinte-
legeri, care se reinnoiesc la tot pasul. Dealun-
gul acestui intreg rAstimp, casa lor din satul
de odinioarg, se macinl sub ploi §i sub uitare,
adApostind ciorile §icucuvaele §i slujind
multora pentru intalniri ticAloase sau drept
vespasiana publicA, la nevoe...
De mult a isprIvit ovestirea insotitorul

m eu, §i noi mergem in campia care, cu brate
moi de toamnä, ne prime§te la ea.
Zarile sunt strävezii. Noura§i de vatä se
plimbä pe sus, departe...
Tacem §i ne läsäm cuprin§i de vraja
bunä a miresmei campenesti.
Cugetand la povestirea tovarä§ului meu
deodata avui in ureche vorbele Apostolului, din-
sträfunda vreme...
Le primii la sine, ca pe Inca o mangaiere
dar, mai ales, ca pe-o intärire in noian : Plata.
pticatului este moartea..."
nut Eroilor.
De sigur cä marea realitate a vietii este tre-
cutul. Acolo, in imaterialul sau trup de amin-
tiri, trecutul rämane imobil §i experimentat, slu-
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM "79
jind de temene existentei umane, cu voia sau

peste voia individului.
In clipe de reflectiune sau in ceasuri de
de incercare, trecutul, pe unda aducerii-aminte,
la chemarea noastra, vine obiectiv, dar cald, sa
ne aducä vorbirea lui, lectia lui sau mangaie-
rea lui.
Generatia care isi pregateste azi ascensiunea
spre cincantenarul vietii, este una care a fost
harazita sä aiba un puternic trecut, compact,
considerabil §1 variat.
Cei din urma douazeci §i cinci de ani ai traiu-
lui european §i romanesc, insemneaza cea mai
involburata epoca din toate câte puteau fi.
Am stat fata la lupta care s'a dat pentru litn-
pezirea situatiei balcanice, la cele intai incae-
rani pentru ca§tigarea votului universal, la
trambitarea §i mai apoi infaptuirea marei re-
forme agrare, la toxinul invälma§elii euro-
pene, la trudnica mizerie a anilor de neu-
tralitate, pentru ca apoi, toate sä se verse
in noianul Para capat de dureri, pierderi, sufe-
rinte, jertfe, ale razboiului nostru pentru atin-
gerea idealului national.
Ca sub o vastä cupola, a§a, clipä de clipa s'a
adunat catimea fara numar de amintiri ale su-
fletului individual §i ob§tesc, and cu prisosinta
de risipitor, tarie trecutului nostru national.
Am vazut oastea plecand la razboi prost in-
armata si nepregAtita suflete§te, pentru ca,
nuniai peste cAteva zile sä inregisträrn, in ca-
www.dacoromanica.ro
. tastivul marilor n'acazuri nationale, un nume pe

veci stupid, Turtucaia ; ne-am proptit apoi in
pieptul muntilor, ca, iara0 dui:A o apärare de
amare tristeti, sl lulm drumul unei bejanii san-
geroase, oprita tocmai pe plmantul primitor
al Moldovei. Pe urmá au venit convoiurile Iärg.
sfar§ire ale miilor de mii de morti de boale,
de lipsuri §i de neprevedere. Si in preajma
unei veri calde, oastea s'a ridicat din nou, ca
printr'o minune a minunilor. Cel ce pärea in-
&ant pentru multá vreme, s'a ridicat umil dar
(biz, hotlrit dar cu chip trist, §i a mers la
Namoloasa tuturor nädejdilor, plangand de dra-
goste pentru cei de-acasd i pentru pdmantul
cotropit de sträini. Pe urmg., inteo noapte,
peste aripile ridicate in inceput de sbor eroic,
s'a abatut vantul rece al nenorocului si hulta-
nul rorndnesc s'a incruntat din nou, a scra§nit
si a ticut blesternand... Apoi, pe-o campie in-
tinsä ca un bärägan, s'a dat lupta cea mare,
flea mill i farä crutare, §i locul acela a
rlmas numit de-atunci Meireisegi. Toti marii
cApitani ai o§tilor din lume, mult s'au fost mirat
cum de n'a putut Neamtul s. räsbeascd pe-un
camp atat de neted, i cu arme atat de puter-
nice, asupra unui adversar, care era i mai pu-
tintel si mai slab in arme... Cum ? !... Foarte
bine. Pe Campia aceea, in afarä de oameni in
came si oase, au luptat i toate fantomele pl-
mantului nostru, ajutate de toate amintirilor, ale
durerilor trecute, ale sufletelor celor buni...
www.dacoromanica.ro
Bavarezii dela Doaga §i dela StrAjescu, au cA-

zut infrAnti §i de toate stafiile care se ridicaserA
in campie ca ni§te tluturAri albe, de foc cAzut
din cer... Supravietuitorii lor, inebuniti de crunta
rezistentA aflatA la ai no§tri, se inchinau §i §op-
teau : In timpul luptelor, am väzut ni§te stihii
ingrozitoare, inaltate de.-asupra vAlmA§agului,
luandu-ne puterile §i sleindu-ne sufletele..."
A§a a fost, de sigur cl a§a a fost.
Puterea cea vAzuth. a lumii este slabA §i re-
pede cAzAtoare, dacA nu vine s'o sprijine pu-
terea nevAzutA, de mii §i milioane de ori mai
tare decAt toate pietrele, otelele §i armele ome,
ne§ti.
Pe urmA, toate aceste mari §i minunate in-
tamplAri s'au tors in dare amintiri, a§ezãndu-se
frä trufie §i MrA rAutate,:in necuprinsul Mu al
aducerilor aminte, devenind, la rAndu-le, pu-
terile, din care, la alte ceasuri de incercare, pe
alte campii mArentene, vor fi sä ia puteri oa-
menii viitorului nostru. Atunci, §i ele vor fi
fluturAri albe, ca de foc clzut din cer, care vor
avea sä aducA inspAimAntare la eine §fie ce
neam de bavarezi ai lumii.
Cu o singurA conditie, §i mare... SA vrem
sa nu le uitAm, orice s'ar intampla.
Vreau sA zic : oricare ar fi teoriile §i. dela
oricine ar purcede ele, noi trebue sä § tim cl
dacA vom uita toate cele trecute, ne vor uita
§i ele, deci ne va uita chiar marea putere a tre-
cutului.
www.dacoromanica.ro
182 AL, LASCAROV-MODOVANU
Pentru aceasta, noi trebue sA avem ceasurile

noastre de aducere aminte.
Stran§i, cum suntem, intre zidurile intunecoase
ale ceasului de-acum cu greutatile lui fara. sea-
mAn, noi sA evadAm pentru un rastimp din-
tre ele, si in sbor cat mai vitejesc sl ne
inAltam pe culmile de unde sä cuprindem cu
privirea sufletului ariile intinse ale aducerilor-
aminte.
SA ne vedem ticAlo§ia i slAbiciunile, sä
ne mahnim de ele, §i sä cerem trecutului sä
ne dea puterea lui.
Ziva eroilor" aceasta sa. insemneze. 0 zi
de neuitare, un ceas de cercetare a sutletu-
lui de-acum prin ochianul miraculos al ceasului
de atunci.
Si dna sub pleoape vom simti i un tremur
cald, sä lAsam sl se spargA boabele de dia-
mant, i sA ne inunde fata cu suvoiul alinAtor
al dragostei de frate.
Vom cimenta astfel desAvarsit amintirea.
Hotarul cel mare...

Caravana omeneasca, mergea de veacuri lungi
pe drumurile unei vieti, de deasupra cAreia se
retrAsese lumina lui Dumnezeu. Omului ras-
vrätit impotriva ascultarii, Dumnezeu Ii lasase
intru totul voia sloboda sA facA tot ceea ce im-
pulsiile plcatului II satuiau. Si, tires,te, drumu-
www.dacoromanica.ro
CRUCE 1 NATIONALISM 183
rile au fost acelea ale tuturor nebuniilor. Chiar

cele mai intelepte" minti s'au ratacit. Asa e
§i firesc sa lie. Omul singur nu are nicio
data putinta de a se conduce numai spre bine.
Ci, aceasta isbandä nu o poate avea deck dna
se lasa condus de-o putere pura, a toate con-
stienta, Dumnezeu.
iata cd, in mersul absurd al caravanei ca-
tra pustiurile Nimicului, din dragostea lui Dum-
nezeu pentru oameni, s'a ivit in luminata Ies le
a Betleemului, Ace la care avea sa puna capat
horbaclelii prin intunerec, fixand omenirii Hota- .
rul luminos al inceperii altei vieti. Clipa su-

blima, careia se cade sa-i dam smerita noastra
inchinare.
In adevar, clipa aceea a despartit istoria ome-
nirei in douä, timp i oameni, cuget §i suflet.
Veacul a fost despicat in doua., pentru vesnicie.
Ce-a fost inainte, ce este dupl... Numara.-
toarea anilor, ca sa stim pe cei care au fost
psi de lumina mântuirii §i pe cei care o au.
Privind deasupra timpului ni se arata. strälu-
minos hotarul inaltat din Ieslea palestiniana
§i crescut apoi ca o dunga de foc nepieritor,
bariera. intre vremuri. Framantare zadarnica., a
acelora care cred ca pot confunda vremile.
Nu !... Ce-a venit dupei dumnezeeasca Nativitate,
e cu totul altceva de cat ceea ce-a fost inainte.
Inainte, omul vechi, dupa, omul nou.
Care om nou ? auzim glas de indoiala
de bArfire. Care ?!... Dar i orbii 1-au vazut,
www.dacoromanica.ro
§i surzii 1-au auzit, §i neintelegAtorii 1-au

inteles... Cel ce-a venit din Nazaret, in divine
trasaturi, ne-a al-Mat cum poate fi omul cel nou
spre hotarita deosebire de omul vechi, cel de
dinainte de El.
Cugetul §i duhul omenesc, tot din clipa aceea,
unicd in desvoltarea istorica a omenirii pe pa-
mant, s'au despicat §i ele in doua. Cugetul §i
duhul care aveau sa urmeze Modelul divin,
cugetul §i duhul care aveau sA refuze aceasta
cale. Cei ce aveau sä se asemene cu El, §i
cei care aveau sa respingA dela sine aceasta
asemAnare. Hotar limpede, de foc, inspaiman-
Mon.. Mersul caravanei a fost altul. Deasupra
ei a inceput a veghea, stAruitoare §i plinA de
dragoste, Vestea cea bunA, a Mantuirii prin
lisus, Fiul lui Dumnezeu.
Acestui proces launtric, genul uman nu se
poate sustrage, fara ca, de indatA, sl nu fie
amenintate, in esenta lor, chiar viaa, chiar ro-
stul ei, chiar cerul §i pamantul. Cine suntem ?
De ce trAim ? Unde mergem ? teribilele in-
trebAri, la care suntem consträn§i a raspunde,
ca sa nu cadem in arcanul tuturor nebuniilor...
Si ce rAspundem la ele ? Ne facem a nu le
auzi ? Le auzim §i le dispretuim ? Le au-
zim §i le dam rAspuns ? Care raspuns ? 0,
zAdarnic ne ascundem fata cugetului dela do-
goritoarele intrebari care se ridicA din strAfun-
dul vremii §i al sufletului omenesc §i cer
un satisfacator rAspuns, un implorat ras-
puns...
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM i£13
iata ca. Ace la care pentru aceasta s'a co-

borit din Ve§nicie in Vremelnicie, ne stä dulce,
blajin, bun, iertator i indrumator, in fata du
hului nostru i ne spune atat de mangaios
Veniti la mine Eu sunt Adevärul, Calea
Viata... Fara Mine nu puteti face nimic..." Cine
vreodatä, altul a graft a§a omenirii insetate de
mantuire ? i cine s'a tinut de cuvant ca El ?-
*i cine in valvartejul veacurilor, a fost aseme,
nea lui in putere, in mangaieri i in isvor
de mantuire ? !...
Peste lumina adevärului, yin i azi multi, cer-,
and a arunca umbra indoelelor, zicand : Ei !
Si ce-au adus cele doul mii de ani de invätä-
tura a dumnezeescului Prunc din Ieslea Betlee-
mului, a carui Na§tere ne pregatim a o praznui
din nou ? !"
Ce-au adus ?!... Este, oare, nevoie sä ne mai
intrebam ? Dar bine, e clar. Raul de azi
ne arata limpede ce este viata ftr Iisus,
binele ne arata limpede ce se poate face cu lisus..
Si cu cat raul e mai mare, se face dovada cat
de necesar e sa ne intoarcem la invatätura lui
Iisus. Dar miile de mii de suilete mantuite de
El ?!... Dar toti acei care, desprinzandu-se din
intunerec, se alatura. turmei Lui, nu dovedesc
oare, nimic ? Dar mai presus de toate putinta
de mântuire, pe care in orice clipa o avem la
indemana, nu insemneaza nimic pentru aceasta
punte de aur spre ve§nicie, insu0 Iisus cel vitt
de pe toate altarele bisericilor Lui ?!...
www.dacoromanica.ro
z86 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Din fericire, cei ce vor, gasesc limanul...

Aceasta este splendida binecuvantare pe care
lumina cea neinserata ivita in umila Ies le din
din Betleem, o arunca fard incetare peste intu-
nerecul care Inca &hue, intens, de asupra ca-
ravanei umane in mersul ei dealungul veacu-
rilor...
Ce ne-am face de n'am avea-o ? ne infri-
cosam numai punand aceasta intrebare.
Dar, fie Domnul slavit, o aveni.
S. primim a§a dar, cu cuget curat §i cu duh
slobod, Vestea cea buna ce §i anul acesta
ne vine, piinä de iubire §i de rabdare, dinspre
binecuvantata lesle cereasca...
Arhiva de Folklore.
Dragostea pentru neamul din care facem parte
§i pentru parnantul pe care ne ducem existenta
häräzitä de bunul Dumnezeu, se poate manifesta
in diferite feluri si in variate intensitäti. 0 sin-
gur conditie se cere acestei atitudini suflete§ti
pentru a fi fecunda : sa fie sincera §i cat mai
desinteresata cu putint.a. Tot ceea ce se face in
-afara de acest cerc de determinare spirituala,
risca a fi caduc dupä scurta vreme.
Sufletul unei ob§timi are nenumarate §i corn-
plexe aspecte §i manifestari. In actualitatea lui,
se afla ingramadite toate avutiile trecutului lui,
stranse cu grije de insu§i acest suflet, care, in
www.dacoromanica.ro
continuitatea lui, este fara. moarte. Aceste te-

zaure reale si mari, pot fi puse in valoare prin
aducerea in lumina de catre acea dragoste de-
spre care vorbiram mai sus.
Mu lta vreme, strangerea folklorului nostru li-
terar a fost lasatä la voia intamplarii. Culegerea
si clasarea lui, pe baze stiintifice, a fost un castig
al ultimilor decenii, and minti luminate de in-
teresul national si inimi incalzite de o nefataritä
dragoste, au purces la adevarata selectionare
catalogare a materialului acesta, imens Si va-
riat.
Cat priveste comorile noastre de cantece, ele
stateau pana acum cativa ani, ascunse, in cea
mai mare parte a bor. Nu se ivisera. Inca oamenii
care sä le afle in intreaga lor veridicitate si sa
le prinda, cu toata intelegerea stiintifica, ca
pe urma. A, le stranga intr'o arhiva, care sä
stea la indemana cercetatorilor, artistilor i tu-
turor acelora pe care-i intereseaza aceste mani-
festäri adanci ale duhului obstesc.
Dupa razboi, activitatea aceasta, migaloasa
delicatä, a inceput a-si vadi semnele. Un in-
teres, din ce in ce mai accentuat, pentru lamu-
rirea folklorului nostru, a indemnat la lucru
diferite personalitati artistice ale noastre, dintre
care, unele, intru totul eminente, cu studii de
specializare in scoalele Apusului.
De data aceasta insä, problema a fost prezentata
in intreaga ei complexitate. Mai intai folklorul
a fost privit in totalitate : poezie, cantec, obiceiuri,
www.dacoromanica.ro
x88 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
dans. Apoi, s'a sistematizat in cadre absolut

§tiintifice, atat culegerea materialului, cat §i
clasarea lui.
In ce prive§te culegerea, s'a fäcut apel la
gramofon §i cinematograf. Un intreg laborator
folkloristic §i-a vddit utilitatea. Pe de altä parte,
culegerea in sine facutd de echipe de culegátori,
era incadratd strict in limite mai dinainte stu-
diate §i fixate. De asemenea, persoana infor-
matorului", adicä a purtAtorului de folklore, era
cu precauOune observatä §i identificatd. Dupd
ce materialul era astfel cules, el era supus lu-
crdrii de selectionare §i clasare. Un fel de act
de stare civild a fragmentului folkoliric, cu
toate indicatiile prin care el era perfect indivi-
dualizat. Apoi ultima etapa : a§ezarea lui in
arhivä §i in controalele ei, in asa fel, incat sd
poatä fi gdsit cu inlesnire, färä pierdere de
timp.
Aceasta sarcind de culegere, selectionare §i
catalogare a folklorului nostru, §i-a luat-o acum
cativa ani, Societatea Compozitorilor Romani.
Am avut pldcerea si deosebita satisfactie a
vizita zilele acestea, arhiva de folklore a Socie-
tätii §i sä fiu §i eu initiat in amänuntele
acestei, intru totul interesante, lucrari. Anima-
torul acestei opere, am numit pe d. prof. C.
Brailoiu, mi-a dat toate amdnuntele trebuitoare
ca sä pot prinde intregul mecanism al lucrdrii
pe care o face cu o ravril plind de pricepere
§i cu o desinteresare cu adevdrat §tiintifica. Am
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM x39
putut pipi, ca sa zic aa, intreaga lucrare vie,

datoritä careia, se prinde i se fixeaza unul din
marele aspecte ale sufletului nostru ancestral.
Metoda d-sale este una de-o mare intindere
intemeiatä pe un deziderat pur §tiintific. Ana-
liza folklorului nostru muzical este facuta de
d-sa, cu atAta amanuntime, in cat, ajunge a des-
face cantecul popular in elementele lui esentiale,
statornicind care sunt acelea care s'au gretat
posterior prin diferite inrauriri.
Alaturi de cel muzical, sunt studiate §i clasate
folklorul literar §i cel infat4at de dans. Am
putut vedea reproduse prin film mic§orat, unele
din dansurile noastre oltenesti Si ardelene. Mi
s'a spus c. exista in arhivä Si un film sonorizat.
Obiceiurile, de asemenea, sunt cinematografiate,
iar melodiile §i vorbele sunt prinse pe sulurile
gramofonice.
Am aflat spre placuta mea surprindere ct
noi, cu arhiva noastra de folklore, stain in frun-
tea tarilor din centrul Europei. Avem aproape
zece mu de suluri, iar lucrarea este in On
mers.
Am plecat de-acolo cu o senina. satisfactie,
aceea, ca, in zadarnicul sbucium al zilei de
azi, and cei mai multi intelectuali sunt manati
de cine §tie ce ganduri materialiste, se mai
gasesc i oameni insufletiti de dragoste curata
pentru comorile sufletesti ale acestui neam,
§i el, dezinteresati, cauta sä le punk in valoare
prin prizma obiectiva a tiintei.
www.dacoromanica.ro
i90 AL. LASCAROVMOLDOVANU
Enescu...
Impersonal §i dominator ca toate geniile, Enescu
atinge apogeul cincantenarului. Ridicat din stra-
funda lume misterioasa a spiritului colectiv ro-
manesc, el a strabatut jumatate de veac, urcand
mereu treapta cu treapta, spre culmea de unde
intreaga romanime §i-1 revendica cu tarie ca al
ei, §i de unde, §i el cuprinde cu privirea
sufletului minunatele t'inuturi spirituale ale nea-
mului.
Biografia lui cade in legenda. Vin, ca din de-
partate vremuri, amanuntele unei vieti minunate,
amestecate cu elemente de mit. Se vorbe§te
acolo de un copil atat de inzestrat incAt la o
varsta cand aii copii abia incep sä silabiseasca
cele dintai notiuni clare, el, copilul George, incepe
sa cante fermecator, pe o vioara fäcuta de el,
din ftrestie. Pe urma copilul, prezentat strai-
natätii vieneze ca un fenomen, intru nimic in-
ferior lui Mozart, avea s. minuneze pe mae§trii,
care, dupa abia cativa ani de predare, martu-
riseau ca. nu mai au ce-1 inväta.
La varsta and adolescentul comun abia in-
cepe a intelege ceva din enigmaticele aspecte
ale vietli, Enescu urca, lesne §i surdz6tor, pe
aria alba a genialitatii muzicale. lar activitatea
lui e de-o complexitate care uime§te. Alaturi
de vioara, e tot atat de mare in piano si in
compozitie. Peste dificultatile cele mai desna-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM .9.
dajduitoare pentru altii, el trece cu o eleganta
§i cu o precizie de vraci al spiritului. Faima
europeana 11 inconjura curand, iar virtuosul i§i
alege ca re§edinta preferitä, cum se §i cal:lea,
Parisul. Acolo, el devine un rasatat. Concertele
lui produc rumoare, iar biletele de intrare se
supraliciteaza. E aclamat, inconjurat cu respect,
ridicat pe scutul artei. Curand, virtuosul vioarei
e ajuns de cel al compozipei. Bucatile lui pro-
duc surprindere printr'o noutate, care-1 singula-
rizeaza in lumea muzicalä. Simfonia lui ia aspecte
ne mai avute de altii inaintea lui. Criticii muzi-
cali ai apusului raman stupefiati de noutate,
anunta un nou §i mare geniu al lumii, §i se
intrec a cauta sa-i inteleagä maiastra arhitecto-
nica. Curand, §1 aceasta performan ta. splendida,
pare a fiintrecuta de alta : maestrul concer-
tator. Inzestrat cu o prodigioasa memorie -mu-
zicala, el conduce concerte intregi cu pupitrul
gol. Eroica" e condusä in felul acesta cu o
maestrie, care face pe ascultatori sa ai.ba fiorul
misterios al prezentei unei puteri supraumane.
E vorba de un fenomen muzical, caruia Ii
trebue numai perspectiva anilor, pentru a se
plasa in istoria muzicii :universale ca unul din
cei cativa consacrati ai veacurilor. Iar la toate
acestea, el adaoga farmecul nespus al unei mo-
destii nesilite §i profunde. Cine vazut con-
certand sau conducand massele orchestrale, va fi
arms pentru totdeauna impresionat de gran-
dioasa lui modestie.
www.dacoromanica.ro
Pare un gigant care viseazd, imbdtat de ar-

monii dumnezee§ti, iar and valul muzical e
bätut de furtuna pasiunii, gestul lui devine de-o
impetuozitate care produce cutemur in suflete.
iar prodigioasa memorie muzicalä care infri-
co§eaza...
De curand, marele muzician a trecut i Oceanul,
intr'un iure§ de cuceritoare majestate artistica.
De obicei retinuti j ovini, Americanii 1-au
räsplätit cu ovatii Si i-au cerut O. se mai intoarcl
pe la ei.
Dar, hotdrit, nu se poate vorbi sumar de un
prototip ca Enescu. Geniul unui intreg popor,
pe fateta lui de artä muzicard, stä rdsfrant in
individualitatea aceasta blagoslovita.
Si tot ca intr'un mit, ne aducem aminte de
vremea restri§tilor mari, in care neamul nostru
a fost bdtut de furtunile pierzärii. Genialul
frate a päräsit atunci Franta, cea de a doua a
sa patrie, §i a venit sd se facä de-a-valma cu ne-
fericitii lui frati. L-am avut cu noi in bejAnia
noastra moldoveanä, a mers td.cut i incrun-
tat pe drumurile desfundate ale dureroaselor
inseräri, purtand cu sine paradisiaca lui vioard,
a poposit in tinutul durerilor i acolo, ca
un iluminat, §i-a a§ezat vioara sub brbie si a
intovärd§it cu divinele melodii atatea suflete por-
nite pe cArdrile ve§niciei. i peste tot, a däruit
cu brat plin din tezaurul lui de artä.
A infrátit durerea cu arta, pe pamantul in-
cercat al Patriei. si de cftte ori, ,pe lemnul
www.dacoromanica.ro
vioarei nu se va fi prelins picaturi de lacrimi

din ochii lui linitii i profunzi!...
/ In toamna aceasta, muzicianul nostru §i al
lumii intregi impline§te o jumätate de veac de
viata. Privim indärät §i vedem drumul de aur.
E atata stralucire that §i viitorul pare luminat
de sclipitoarea resfrangere.
Flori albe culese de pe Onuturile imaculate ale
recuno§tintei trebue sä adundm cu toii, sa-i fa-
cern cununa nepieritoare §i S. i-o punem pe
frunte, caci pe fruntea Neamului insu§i o pu-
nem...
Iar cand vantul cel aspru al zilei de azi va
vrea sä ne tarasca la cotidiana corvoadä a ma-
terialismului de gorilä, sa privim spre Enescu
§i spre arta lui, ca sä ne rusinam, ca sa ne
simtim mai buni §i ca sä ne inaltam..,
Dumnezeu sä-1 .tina mult inzilit §i pfin necontenit
de darurile menite lui dintr'un inceput !
0 problema páräsita.
Mergeam pe linia unui sat din preajma Duna-
rei §i priveam casutele curate, cu stalpi vapsiti
albastru §i cu glastre de mu§cate la ferestre.
Palcurile de copaci stateau in neclintire sub
cerul limpede al secetei. Prin patul de praf al
drumurilor se jucau vrabiile §i gainile. .
De sus, de pe un tap§an venea spre mine o

larma clara §i plina de veselie. Erau copiii care
13
www.dacoromanica.ro
se jucau cu mingea in preajma §coalei. and,

urcand u§orul pripor, am dat cu ochii de ei,
gandurile cumplitei secete m'au asat §i am \
putut sä ma bucur de sprinteneala §i de Para-
de-grija armatei de copii.
Iar dupa amiaza, in sala larga a unei cantine,
am stat fata la mi§una de furnicar a unei ser-
bari, in care tot copiii erau aceia care dadeau
viata. priveli§tilor. Sute de perechi de ochi scli-
peau peste tot, glasuri subtiri ca de trambite
asurzeau pe spectatori", o foiala §i un viermat
ca de talazuri marine te ameteau, §i mai
presus de toate acea nevinovata nepäsare copi-
lareasca iti zalogea duhul, inveselindu-te.
0 adunare hauitoare de copii.
Si multä vreme, dupa ce-am plecat de acolo,
gandul mi-a fost urinal-it de priveristea aceea, in
care copiii erau stapani.
Ma gandeam la prigoana copilului in lumea
de sus" si la sistematica dozare" a ivirii
lui intre zidurile oraplui.
N'avem de cat sa privim in jurul nostru. Mai
mult de jumätate din numärul familiilor care ne
stmt aproape, nu cunosc copilul. Iar cealalta
jumkate abia dacä se poate imparti intre cei ce
au unul sau, cel mult, doi. cat despre familiile
cu mai mult de doi copii, le vom cauta zadar-
nic in preajma noasträ. Trebue sä mergem mai
spre margine ca sä vedem märindu-se numärul
copiilor. Dar §i acolo se resimte ideologia
ora§aneasca.
www.dacoromanica.ro
Numai la tara, aflam copilaret din belsug.

Daca ar fi deci sä ne räzimam pe oras, cert
este ca. in doua-trei generatii neamul n'ar mai
exista.
Dupä toate legile logicei §i ale demografiei
pentru ca o obste sä se perpetueze, trebue numai-
deck ca cei doi soti sä lase doi copii care sa-i
inlocuiasca i inca unul sau doi, care sä repre-
prezinte coeficientul pierderilor prin deces
precum §i pe cel al unei usoare cresteri
a populatiei.
Daca ne-am margini chiar la doi copii (obli-
gator) de fiece pereche casnica., pericolul dispa-
ritiei neamului tot ar persista, deoarece bolile
ar face spärturi ici i colo, asa ca, peste un
rastimp mai larg, neamul tot s'ar topi.
Asa ca, dacä n'ar veni dinspre lumea satelor
noastre provizii imbel§ugate de copii, n'ar trece
un veac §i .neamul nostru ar fi o purl amintire.
Vorbearn intr'o zi cu o doamna (foarte di-
stinsä si... mare intelectualä) care cauta sa-mi
demonstreze cä e o perfecte cetateanca fiindca,
de§i destul de bogata, ridica doi copii. I-am
al-Mat ca nu e de lot a§a de perfectä cum se
crede, §i ca in ce priveste aceasta. perfectiune,
nu o putem gasi de cat exclusiv numai la tart
Solidari cu neamul, din acest punct de vedere,
stint numai taranii. Adevärul acesta este a§a
de evident, incAt nu e nevoie de nici un fel de
pornire demagogica pentru a-1 declara 014 §.1
cu glas tare.
www.dacoromanica.ro
z96 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Acum insA au inceput §i la sate a se face

pete de cangrenA.
Dinspre Banatul cel plin de vrednicie, ne vin
vesti care ne umplu de ingrijorare. A pAtruns
acolo, 'Inca mai de mult, mentalitatea copilului
unic". Nu §tiu pricinile care au dus la aceasta
mentalitate, dar ceea ce este sigur, e cA, orAsan
sau skean, in Banat, nimeni nu vrea sA aibá deck
cel mult un copil.
Lesne ne putem inchipui vertiginoasa dispa-
ritie a neamului in aceastä parte a tarii. Se §i vor-
be§te de necesitatea unei colonizAri. Raman spatii
de pAmant romanesc, fail insufletitorii trebuitori.
VA puteti inchipui, dezastrul...
Si nu putem §ti dacA mentalitatea bAnAteana
nu se va intinde cumva, ca o pecingine, asupra
intregei tali.
Bine le nu merge repede, cat despre rAu,
el alearga pe vant §i pe undA §i se duce de
cuprinde duhurile §i trupurile.
Iar stapanirea romaneascA n'a facut nimic ca
sA proteguiasca pe copil §i pe familiile cu copii
numerosi. E o chestie veche, aceasta...
In Bucure§ti, familiile cu copii multi (noroc ca
sunt putine !) nu pot gasi case cu chink, iar
copilul e asuprit sistematic.
Nici o vorbA nu poate avea precadere inaintea
acesteia.
Si cu toate acestea, cine se preocupA de ea ? !...
www.dacoromanica.ro
La crucea colonelului Iliescu.

S'a sfiutit in cimitirul sudic din Foc§ani,
crucea pe care prietenii au ridicat-o celui ce-a
fost colonelul Constantin Iliescu.
Putini, de sigur, vor fi acei care vor §ti cine
a fost acest ostas, fiindca modesta §i tacuta a
fost viata lui.
totusi, el a fost unul din cetatenii cei mai
de seama ai acestui neam, in vremea celui din
urma sfert de veac.
Ridicat din mijlocul micei burghezii foc§anene,
Iliescu, muncind de mic copil, I putut sä stra-
bata, una cate una, etapele vi4ii, infruntftnd
nevoile §i lipsurile §i cultivanduli spiritul,
Inca de pe bancile liceului, la scoala nationa-
lista, inaugurata de putin timp de cat-re Pro-
fesorul Iorga.
Cetind, in ceasurile de ragaz, cktile de trezire
nationala §i revistele pe care, una dup. alta, le
conducea tanärul dar neostenitul animator al
acelui inceput de desmeticire literara §i cultu-
rala, Iliescu si-a format dintr'un inceput duhul
in sensul acesta. A devenit, la randu-i, si el,
un animator. Perspective le sufletesti proprii,
precum i cele ale ob§tii in care-§i ducea viata
ii aparura altele, iar mijloacele de lupta pentru
atingerea telurilor celor noui, nu puteau fi de cat
acelea ale admirabilei primaveri spirituale, anun-
tata §i ajunsä, sub auspiciile celui care, peste
www.dacoromanica.ro
putin, avea O. fie conducatorul necontestat §i

puternic al duhului romanesc.
Ajuns ofiter, Iliescu, urmand in deaproape
doctrina iorghistä, devine in aceasta indeletnicire
a sa, un rasturnAtor de sari, un revolutionar",
un apostol al dreptatii, pentru feciorii acestei
tári, care erau incredintati pazei §i conducerei
sale. De sigur ca, dela inceput, a gasit impo-
trivire. Prea era groasa §i ticaloasa traditia,
pentru a se lasa biruitä de un tinerel care, dupa
parerea celor rnai multi, era un nebun". Dar
Iliescu n'a desarmat o chi:4. 5i-a aparat soldatii
ca un parinte, statornicind in cazarmä o alta
atmosfera morala. Au inceput atunci persecutfile.
El le-a intampinat cu lini§te §i pana in cele
din urma le-a biruit. -
Pentru el, soldatul era un frate mai mic, de

care era chemat sa raspunda.
5i indelungata vreme, ofiterul Iliescu a fost
un incapktanat pionier al noii mentalitati militare,
pregatita, parguità si implinita tot sub dogoarea
sufleteasca venita din inima Profesorului, care,
§i el un revolutionar", i§i intindea influenta, pe
toate domeniile de activitate romaneasck.
0, au fost atunci, in binecuvantata vreme a
tuturor marelor noastre nadejdi, multe ceasuri
petrecute in tovara§ia ofiterului Iliescu, cand
prietenii lui intru aceea§i doctrina, ca ni§te car-
vunari ai altei vremi, puneau laolalta la cale
prefacerea din temelii a Societatii romanesti, sub
egida noului Apostol. Ceasuri intregi petrecute
www.dacoromanica.ro
in binefgatoarea baie spirituath. a cArtii celei

bune, cazute in mainele noastre de-a-dreptul din
maim darnicA a neostenitul nostru Profesor. Cand
in vitrina librariei focsAnene apArea o carte noug
a lui, era pentru noi toti o adevAratl. sArbAtoare.
Ca ni§te flAmanzi, asa ne repezeam, s'o sorbim,
sl ne incantAm, sg ne inAltAm i sA ne
inzdrAvenim pentru orice lupte.
0 luptg culturath. incepu curand in oras, in-
tretinutA puternic, dar pe tgcute, mai ales de
tangrul ofiter. Liga Culturale i Biblioteca
publice erau cele doul arene de lupta. Iar in
vara cand incepurg acele minunate cursuri dela
VAleni, in multimea celor adunati acolo, Profe-
sorul putea sd vadA si pe un ofiter cu privirea
calmà §i cinstitA, lAcrAmand de entuziasm cand
glasul profetic deschidea inimilor de bunI cre-
dinta, perspectiva unor zgri, pe care azi am
ajuns- o.
A venit, pe urmA, rAsboiul. i maiorul Iliescu
1-a facut cu o putere de jertfg si cu o abnegare,
care cu greu puteau fi intrecute. Era con-
secuent cu invAtAtura si ceea ce-i spunea duhul sgu,
cglit Inca de mult in lupta nationalista iorghista.
Incrancenat de toate teribilele cgderi, ale neamu-
lui, necontenit el s'a ridicat a incurajat in
dreapta §i stanga, a luptat impotriva descu-
rajgrii §i-a desnAdejdii, iar Cand, spre slgr-
§itul rgsboiului, a stat mai multA vreme in Ba-
sarabia, activitatea lui, in diferite domenii, a fost
aceea§i pe care o invAtase la scoala adevgratului
www.dacoromanica.ro
nationalism constructiv, luminat i rabdator, al

Profesorului. Case de cetire, biblioteci, indem -
nuri de folos, ridicare de localuri scolare, construire
de sosele, si mai ales cuvant bun si purtare
cinstitä romaneasca., acestea le-a dus cu sine
si le-a infaptuit in Basarabia, colonelul Iliescu.
Cine va trece prin dreptul Nistrului, pe la Causani,
va intreba de el, va putea afla ca cei de acolo
nu-1 uitä, zicand ; Da, acela a fost un bun
Roman si un om de treaba!"
Räpus cu totul prea devreme, intr'un acci-
dent de cale ferata, colonelul Iliescu a fost smuls
miscarii culturale, tocmai and era mai multä
nevoie de cuvantul On de indemn si de elanul
lui, care n'a släbit o clipa, panä la moarte.
Cartile lui, intre care se gäseste aproape tot
ce publicase profesorul Iorga pana la data
aceea, au fost trecute, dui:4 dorinta lui, Biblio-
tecii publice din Focsani.
Om dint-1'o bucata i adanc intelegator al ne-
voilor omenesti, bun si practicant crestin, na-
.tionalist de constructie pozitiva, fire discreta si
statornica, muncitor färä ragaz, prieten de-o ne-
clintitä dragoste si jertfa, colonelul Iliescu rä-
mane pentru toti cei care 1-au cunoscut, pro-
totipul luminatului cetatean, desavarsitului patriot,
admirabilului prieten i bunului crestin.
De aceea, crucea pe care prietenii i-au ridicat-o,
pe mormantul lui, se cuvine sä stea cu dreptate
si cu cinste, acolo.
www.dacoromanica.ro
Legenda...
Era o vreme cand omenirea o ducea greu de
tot. Din diferite pricini. Unele de ordin" moral,
altele, material. Invatatii §i inteleptii lumii, cei
care, trufa§, credeau el intreaga invAtAturl si
intreaga intelepciune se adapostisera in craniul
lor genial, au avizat" la luarea de masuri ur-
gente pentru ca omenirea sa fie salvata din
ghiarele peirei.
Cele mai multe glasuri conchideau la luarea
unor masuri financiare §i economice. Studiile
lor savante §i cu totul neintelese de vulgul gros
al popoarelor, tiparite in milioane de exemplare,
inundara lumea, spre a arata temeinicia de granit
a ipotezelor lor geniale.
Altii cugetarä ca lucrul cel mai bun de acut
era sa se procedeze de indata la punerea jos a
armelor razboinice, ceea ce s'ar chema, cu un
cuvant, pacea intre popoare.
Si unii §i altli, in fond, aveau o temelie comuna,
pe care sugubatul popa Smantaná din targul
Ie§ilor a cristalizat-o nemuritor §i plastic prin
acel dicton celebru : Tare ar fi bine daca n'ar
fi ram !..."
Si de cand economico-financiarii lumii luau
foc cu gura ca teoria lor e un adevarat panaceu
universal, tot ei i§i inteteau popoarele carora,
respectiv, apartineau, la un razboi economic de-o
asprime Inca necunoscuta panä atunci.
www.dacoromanica.ro
lucrul era perfect logic, de oarece in spa-

tele lor §i-al teoriilor lor, stäteau acele stravechi
arätäri spaimoase §i apocaliptice, cu o mie de
guri §i un milion de tentacule, fiinte carora §i
pe vremea aceea li se zicea bancheri sau cAm6.-
tari.
Ei impingeau inainte pe profesorii" de eco-
nomie §i de finante, drapandu-i in in§elatoarea
haina a celor ce striga pentru binele omenirii
inebunite, plina, de foame alaturi de imense ca-
timi de alimente supuse nefolosirei §i putrefac-
tiei.
Iar cei care pacificau" omenirea prin a§a
zisa intelegere de punerea armelor la pamant,
§i ei erau ni§te in§elatori, de vreme ce, acasä
la ei, fiecare in parte, aplaudau cu putere §i cu
gurile caseate de formidabile urale, orice noul
inarmare, orice nouä imbogatire in arme §i unelte
de ucidere.
Si a venit o vreme cand toti ace§tia au hota-
nit sä se adune inteun loc de mijloc, la egall
depärtare de toate vetrele natiunilor. S'au strans
deci inteun sobor mare, solemn §i... inutil. S'au
imbrIcat in haine pline de stralucire, §i au
invätat de-acasa cele mai dulci cuvantari din
toate cate pot fi §i insufletiti de focul sacru
al salvärii omenirei dela un dezastru sigur",
s'au adunat, dandu-§i frateste mama §i urindu-se
de moarte in suflet. Ca leii care, mirosindu-§i
boturile, i§i plimba amenintatori cozile, ca la pri-
mul prilej, sa,.. mangaie dulce cu ele pe adversari
in moalele capului.
www.dacoromanica.ro
Zile i luni tinura adunarile, consfatuirile, re-

zolupile, banchetele, ducerile acasä i intoarce-
rile la marea adunare... Punerea in scena era
desavarsita, facand uimirea tuturor celor ce aflau
despre aceste minunate lucruri.
Dar omenirea tot in aceeasi vagaunä de intunerec
si de räutate isi macina trudita-i existenta. Ba,
toate se inräiserä, in asteptarea mirificului re-
zultat al grandiosului sobor.
Nu e lucru fara insemnatate a scrie aici ca,
pe lang. altele, aceasta mare adunare, costa si
o groaza de bani. Dar, in slarsit, ce erau toate
acestea, daca, in cele din urma, binele si pacea
aveau sa inunde curand pamantul, aducand o
fericire imensa in viata oamenilor.
Si iata ca intr'o zi, se petrecu ceva uimitor In
soborul cel ob§tesc al natiilor de pe pamant.
Soborul se atla, cum se zice, la un punct cul-
minant : ori se pacifica lumea, ori se duc toate
pe copca.
Erau toti ambasadorii finantei §i-ai pacii adu-
nati in jurul unei mese ovale i nesfarsite.
Consumase fiecare ate un discurs si fiecare
fusese de-o loiala sinceritate cu vecinii.
Atunci, ca in urma unei vijelii mute, portile
marei incaperi se &Aura in laturi, ca intr'un
cataclism unic §i inspäimantkor.
Se facu o lumina ca de vis, neobisnuita,
alba-straluminatoare... Ceva epocal i§i anunta
durata, catorva clipe numai, de diving aparitie.
Coborind pe sari de aer diamantin,
www.dacoromanica.ro
§andu-se ca mergand pe ape, ca in adanca vreme

de demult, insu§i Mantuitorul lumii statea in
fata ambasadorilor strafulgerati de angelica lu-
mina §i doboriti la pamant de greutatea päca-
telor din propriile lor mädulare.
Si, un glas, cu nimic asemanAtor, se auzi
sibilic :
Eu sunt Pacea lumii... Färä Mine nu
puteti face nimic..."
Ca intr'un vis, Aparitia se §terse apoi vederii,
si ambasadorii se trezira inteun intunerec de
moarte, desi toate candelabrele somptuoasei c11-
diri ardeau.
Bietii oameni se priveau intre sine §i se
intrebau din ochi: Ce-a fost aceasta ?" dar
nimeni nu le putea da un raspuns.
Aceasta minunata intamplare s'a fost petrecut
intre anii 1100 §i 1200 dupg. Hristos, intr'o loca-
litate al carei nume istoria nu 1-a retinut.
Legenda...
Cartea.
In cursul saptamanii cartii am putut constata
cu totii marele interes pe care aproape toata
lumea 11 poarta acestui instrument de culturd,
cartea.
Problema a fost pusä in fel §i chip §i in-
trinsec §i extrinsec §i in suprafata §i in
adancime.
www.dacoromanica.ro
S'au putut constata, cu acest prilej, multe lu-

cruri insemnate ; dar mai presus de toate, un
strigat unanim s'a auzit in ce prive§te scum-
petea carpi la noi.
In aceastä saptarnana am umblat §i prin Bu-
curesti si prin provincie si de pretutindeni
am prins acest strigat : Cartea e scumpa,
dati-ne carte efting. !"
Dorinta de cetit a masselor populare este
evidenta. Dovada, enormul tiraj al carPlor ef-
tine. Cine consum a. zecile de mii de exemplare
ale acestor carti eftine, decat acest public setos
de lectura ?
Ca existä aceastä sete a cetitului, am putut-o
constata si in chip practic, in una din zilele
saptamanii ce-a trecut. Librariile din Ro§iorii
de Vede, sub initiativa a doi librari priceputi
si harnici, au organizat o expozipe a carpi in
localitate. Cu acest prilej au chemat cativa scrii-
tori, care sä vina in localitate, spre a vorbi pu-
blicului cetitor in ziva de Inaltare. Printre
acestia, am fost §i eu.
Mai intai, voi spune cA, am gasit acolo o
foarte buna atmosferä pentru cartea literara,
pe langa aceastä sete despre care vorbim. Lu-
mea vrea §i cere apa literazurii, cu insistenta
§i f.rä presumpPe, ci, asa, dintr'o elemen-
tarä nevoie de viap. spirituala.
Am gasit apoi in cele doul librarii locale o
afluenta cu totul surprinzatoare, de intelectuali
care, pe langa contactul direct cu un purtator de
www.dacoromanica.ro
condei, doresc cu tot dinadinsul sa ia parte la

viata cotidiana a carpi, cautand a discerne §i
problema carPi bune. Se in§eall cineva care
crede cA intreg simtul critic literar al acestei
tari s'ar fi refugiat pe nu §tiu ce trotuar al nu
§tiu carei strAzi din centrul Capita lei. Eroare.
Provincia ne poate da, in aceasta privinta, unele
usturatoare lectii de bun simt critic.
Dar mai presus de toate, intelectualii din Ro-
§iorii de Vede, precum §i librarii din loc,
top, intfun glas, mi-au spus : Cartea e scum-
pa L.." Cartea de toate felurile : §i cea literara,
§i cea didactica. Faceti cartea eftina, §i yeti
vedea cat de mult se poate ceti in tara roma-
neasca I"
Ca sä mi-se dovedeasca acest lucru, mi se
prezenta un calcul foarte simplu : un profesor
avand un buget de 150-200 lei pe zi, cum va
putea da pe-o carte 60-90 lei ? Evident ca. nu
va putea da. Un funcponar marunt, care poate
fi foarte dornic de a ceti, dar care are un bu-
get zilnic de 8o zoo lei, cum va suporta o
carte fie ea chiar 4Q lei ? Evident ca nu va pu-
tea da. Unii din ei se vor multumi cu o carte
de 10-15 lei, dar care va avea un cuprins de-o
cafitate cu totul inferioara.
Iata problema.
pe cand toata lumea se casne§te ce tre-
bue sä faca pentru a promova cartea in cat
mai adanci paturi populare, vedem pe negu-
storii de hartie din tara imbogatindu-se. Cunoa-
www.dacoromanica.ro
§tem pe unii din ei, care i§i permit toate luxu-

rile §i voiajurile in strAinntate, cu totul indi-
ferenti de soarta culturii romftne§ti.
In vremea aceasta, fabricile de hArtie din
strAinAtate ne ofern hartia cu jumAtate pret ca
aceea din tarn, dar, fireste, protectia indu-
striei nationale." opre§te acest import. Foarte
multtimim de asemenea protectie". Mai inainte
de orice, ar trebui proteguitn cultura popularn,
in aceastA tarn, in care, de toate se vor fi facAnd,
dar in care cultura cea adevAratA este a§a de
rarA.
Strigatul acesta : Cartea e scumpA, dati-ne
carte eftinn !" ar trebui sa fie lozinca izbAndei
culturii in tara noasträ.
Fabricanti de hArtie, editori, librari, alcAtui-
tori de carti, scriitori, gazetari, aceastA in-
treagg oaste a hartiei, trebue sn §tie cl numai
in clipa cAnd hartia se va efteni, va fi venit §i
clipa cAnd cultura i§i va incepe izbanda in ttra
romaneascn.
Para atunci, chiar cele mai bune intentii vor
fi in stare doar de a ne da numai iluzia unei
'culturi sau se vor in§kui langn toate cele-
lalte bune intentii, care paveaza iadul.
Suntem in piinA saptAmanA a cArtii". FArl

indoialn a gandul inflAptuit pentru intaia oarn
anul trecut, de d. D. Gusti, fost ministru al in-
www.dacoromanica.ro
structiunii publice, a fost unul din cele mai

bune in ce priveste Iucrarea de pAtrundere a
tärtii in toate straturile societatii noastre. Iar
cand aceastä miscare de inviorare a fost pusl
§i sub nobila egida regala, de sigur cl intr'un
consens unanim, au aplaudat cu totli.
Anul acesta, cea de-a doua manifestare in ju-
rut cArtii, se aratA foarte luminoasA §i dItAtoare
de bune nAdejdi. Regele Orli a tinut §1 de data
aceasta, sä prezideze deschiderea acestei saptA-
mani a cartii, graind rAspicat si cu convingere cA
.doreste pentru tara pe care o conduce, o cat
mai larga. difuzare a cartii, cAutand a pune apa-
sul pe nAdejdea in roadele cArtilor bune.
Este nespus de bine ceea ce se face. Si da-
tori sunt toti cei cgrora le stA la suflet cultura
acestui popor, s facA In asa fel, incat sA des-
-volte la cat mai multi o bunA prietenie pentru
carte.
Dar asemenea zile de atragere a atentiei asu-
pra cärii i a roadelor ei, trebuesc folosite si
altfel.
Asa, de pilda, ele sl fie si un prilej de luare
in considerare a problemelor care stau mnc ne-
rezolvate in jurul 0.41 SA fie deci si ni§te zile
de criticA si de discernare a acestor probleme.
SAptAmana aceasta ar putea a§adar fi folo-
situ si cu tinerea unui mare congres al cArtii.
Toate personalitAtile culturale, purtAtorii de
condei, gazetarii, editorii, librarii, comisionarii
de cArti, voiajorii, intr'un cuvant toti aceia
www.dacoromanica.ro
,care, in activitatea lor, au ca unul din princi-

palele obiective cartea, sä se adune laolaltá
§i. in mari rdinte, cu caracter national, sa dis-
cute §i sg. avizeze la cele mai bune masuri
pentru ca, in adevär, cartea s. patrundä in cele
mai departate colturi ale tarii noastre : supremul
scop al tiparului §i cea din urrna tintä a cul-
turii.
Pentruca, Meà gaud de de§arta criticare, dar
tarà o pâtrundere a carpi in masele cele mari
ale poporului, nu se poate vorbi cu temei de-o
culturä a acestui popor.
Tar pentru ca tiparitura sä poatä patrunde,
ea trebue dusei deocamda ta. 0, mai e vreme
indelungl panä ce cartea sa fie cerutei de po-
porul nostru. Chiar and vag, omul nostru ar
simti nevoia cetitului, adic g. a cartii, pentru
a ajunge sa o aibg., tot dusg. ii trebue ; s'o ga-
seasca el in clipa cand duhul lui o cere. Ca
(lacä n'o gase§te el atunci, apoi mai trece un
rastimp de ani poate, pana sa injghebe din nou
coincidenta aceasta. A§adar el trebue sa alba
necontenit cartea la indemana, sub vazul lui
§i mai ales, dusä lui acolo, de-o maul inteli-
gentä §i de-o inimä calda.
Tata' problema cea mare a cartii : cum §i de
tine trebue dusa ea spre mana §i spre sufletul
omului nostru. Foarte grea §i foarte spinoasa
problemä. Dar nici de loc irezolvabilä.
coalä de librari, de colportori, de bi-
bliotecari ; intrebuintarea energiilor tinere (stu-
14
www.dacoromanica.ro
dentii), in vremea vacantelor, cursuri speciale

In toate §coalele secundare si profesionale asu.
pra problemei,infiintarea la universitatile noa-
stre a cae unei catedre asupra acestei materii,
colaborarea serviciului po§tal §i telefonic, a
radio-ului, intr'un cuvânt sa se utifizeze toate
posibilitätile §i sa speculeze toate experien-
tele ce, de sigur, s'au facut in alte tari, pentru
a se ajunge la o reath. difuzare a carpi pana in pra-
gul sufletului popular. De sigur c, concomitent cu
aceasta, s'ar urmari §i cultura propriu zisa a
masselor, prin mijloacele actuale si altele noui,
e§ite din experientele noastre §1 ale altora.
Acum insa e vorba de carte §i de vehicularea
ei care acei pe care vrem sa-i culturafizam.
Cartea, azi, merge incet sau cade jos
§i nimeni n'o mai ridica de unde sta. E inerta.
Trebue deci sa vina cineva sä o ridice de unde
sta ,si s'o duca fie spre cel care o cautä si n'o
gase§te, fie spre cel care, desi n'o cauta, dar
care, poate, fiind in prezenta ei, se va decide
sa si-o apropie.
De sigur ca aceasta este numai o fateta a
marei probleme culturale, dar nu una din cele
neinsemnate.
Ea, dimpreuna cu celelalte, ar putea ti pe
larg desbatute §i. solutionate, in acest congres
anual al cartii, care ar putea fi Onut tocmai cu
prilejul saptamanii inchinate ei.
Subiectul acesta, al cal-0i, e atat de mare §i
www.dacoromanica.ro
de complex, incat niciodata nu e prea mult a

vorbi despre el.
Cartea a ajuns, in omenire, azi, a fi un in-
strument spiritual atat de insemnat, in cat a o ig-
nora sau a o considera superficial, constitue, dela
sine, o neiertatd gresalä.
Suntem, mai mult sau mai putin, oamenii
cartilor noastre, in ordinea duhului. Oricat
ar pretinde cineva cä se poate sustrage influen-
tei cuvantului tiparit, adevärul este ca suntem
robii lui, cel putin tributarii lui. Analizeze-§i
fiecare fiinta lui launtrica, cum §i existenta sa
spirituald, de pana acum, §i va gasi, neindoel-
nic, urmele adanci ale lecturilor trecute. Mai
adanci §i mai persistente decat urmele plugului
in tarna destelenita. Mai cu seama in vremea
tineretii, and duhul este gata a primi la sine,
pe calea nevazuta a undelor de simpatie lite-
rara, tot ce vine din campiile nesarsite ale car-
t.ilor, o, atunci cartea lasä in suflete impri-
mari care nu se vor §terge pana la moarte.
Dar nu despre aceasta vreau sä vorbesc mai
cu osebire acum, ci altaceva din ce-mi fra-
manta cugetul §i-mi mahneste sufietul. Este
tragedia incepatorului literar. Putine dureri din
lumea. duhului nostru o pot egala.
Iata pe tanarul inzestrat de Dumnezeu cu da-
rul scrisului, gata de a pasi spre ceea ce con-
stitue pentru el aproape intregul rost al existen-
tei sale : crearea i promovarea operei lui li-
terare.
www.dacoromanica.ro
S. ni-i inchipuim, acolo, in modestele br

odaite, de cele mai multe ori mansardele cine
§tie carei cladiri vechi, stand nopti intregi cu
ochii deschi§i asupra feericilor lumi ce se desfac
luminoase si incarcate de nespuse mangaieri, in
sufletele lor, §i cautand sä incredinteze dragei
hartii albe toata frumusetea §i toata. frematarea,
culese din suavele tinuturi ale visarii. Stapani-
rea lumei de li s'ar da atunci, ar departa-o dela
ei, pentru cele cateva pagini smulse, cu dure-
roasa placere, din eternul miraj fugator al fru-
musetflor imateriale. Sunt eforturile realizari-
lor neantului §i, in ce ne priveste, ale du-
hului nostru ob§tesc. Duh din duhul nostru
pentru a fi redat aceluia§ duh din care a pur-
ces, in unda imbogatita §i transflgurata.
*i vine clipa prabu§irilor... li vedem umbland
prin cabinetele editoriale, cu fireasca sfiiciune a
omului care-i obligat sä vorbeasca, cu vorbe
banale, despre un lucru atata de delicat §i de
fragil. .Si peste sufletul kr se abate atunci, de
cele mai multe ori, inghetul unui refuz nemeri-
tat. Incepe asadar tragedia...
Rezultatul : acela pe care-I vedem. Un popor
de atatea milioane, cu minunate inzestrari de
suflet, incapabil de a-§i vadi, sus, in lumina
scrisului, exponentii lui spirituali : realizatorii
spiritului lui, in ordinea literarä. Un popor, care
nu poate svarli din sanul lui, macar un poet §i
un prozator (care sunt) nou pe fiecare an.
Un popor nu trtheste (sä se §tie bine odata
www.dacoromanica.ro
acest lucru) cu adevgrat, deck numai prin rea-

lizatorii dubului lui, pe calea inefabilg a artei.
In ordinea de idei, care ne preocupa, cartea
literares este chematg. a aduce aceste realizari.
Iar ea este in stransä legatura cu tragedia in-
cepatorului literar, de pe urma careia pier
neindoelnic sumedenie de talente, mai inainte
de a inflori. Nu mai vorbesc de acele talente,
care, sub teroarea acestei morti, accepta o per-
vertire care-i poate taxi intr'o deplorabila ac-
tualitate. Sunt toti cei tineri plini de talent care,
ca sä infranga greutatea inceputului sau per-
spectiva dispariiei, prefera sal-0 prostitueze ta-
lentul, spre a fi bagati in seama. Oricum, trist
§i stricator...
Se cade a§a dar o mare §i iubitoare atentie
pentru incepatorii literari de talent. Ingrijind
de ei, ingrijim, de fapt, de insusi sufletul co-
lectiv, in ceea ce are el mai nobil §1 mai gin-
ga§.
In ce ne prive§te, pe noi, mai vechii purtd-
tori de condei, avem o mare datorie : ori de
Cate ori descoperim undeva o paginä realizata
cu talent de vreun ucenic al scrisului, datori
suntem s'o luam §i, pang. n'o vedem data tipa-
rului, sä nu ne simtim liniti. Facem cea mai
nobila lucrare de solidarism national romanesc.
Nu inteleg sa inchei aceste randuri, care pot
parea intunecate, Pkg. sä nu fac o Cuvenita in-
semnare, care poate insenina peisagiul. Se afla
unele edituri, care, intelegand aceste lucruri, au
www.dacoromanica.ro
inceput mai cu varto§enie, sâ promoveze lu-

crarile de merit ale incepatorilor. Aceste edituri
merita toata lauda noasträ.
Judeciltorul eel bun."

Criza zilei de azi i,si poarta destramarea pank
chiar in fibrele adevarului. Ca o otrava care
se infiltreaza intr'un organism, minandu-i marun-
taele, a§a molima sufleteasca de azi nazueste sa
patnmd a. la temelia cea din adancuri a sutletului
omenesc i sa-i rapeasca aria. Nu mai exista
bunatate nu mai exista recuno§tinta" a§a
circula din gura in gura, glasul de destramare.
Cauti sa dovede§ti ca nu a ajuns omenirea
chiar in asemenea hal de descompunere, cä, pe
ici pe colo, se mai arata i aceste semne ale
suveranitatii spirituale, ca, oricum ar fi, n'am
thsat inca neopritä invazia animalith4ii pe cam-
pia sufletelor noastre. Zadarnic. Colportorii
anonimi ai raspantiilor cetatii noastre, yin, ca
niste corbi de jale, sa ne spue ca toate acestea
au pierit, ca e o minciuna sa mai credem azi
in eficacitatea bunatatii §i in existenta recuno-
§tintei. i cu o graba de asasin, care vrea sä
sfar§ascä repede cu victima, ei aduc dovezi, una
mai semnificativa cleat alta, ca sa te doboare.
Mahnirea isi lasa valul ei de descurajare peste
suflet, gandul se opre§te speriat in fata unei
asemenea perspective de curata sälbatacie, iar
www.dacoromanica.ro
otrava indoelii se 'filtreazä incet in tesatura su-

fieteasca, pentru a o arde cu corosivul ei amar.
Dar organismul sufletesc nu se da, batut. La
rastimpuri, elaboreaza cu nestanjenitä putere, f a-
pte de acelea care anuleaza., de sus 'Ana jos,
tentativa de discreditare. Corbii se imprastie,
scunzandu-se in scorburi rusinati, cerul vie-
çii se limpeze§te ca prin farmec, in ambiant.ä
plutesc duhuri de bine §i de isbavire. Echilibrul
se restatorniceste, normalul i§i face din nou
aparilia in viata duhului, zarea de animalitate
dispare.
Iata un ora§ din cele mai amestecate ale tarii
in care competitiile, judecatile, vrajbele §i sdrun-
cinul sufletesc forfotesc ca viermii inteo rana.
Privind pe deasupra, am fi purtati a crede CA
aici n'ar putea incolti, cu adevarat, vre-un senti-
ment obstesc din cele mari.
iata §i un judecator in acest ora§. tim cu
totii cat de grea este povara pe care o poarta
in spinare un judecator, adicä un om care, zi de
zi, este chemat sä cumpaneasca §i s hotarasca
intre divergentile, adeseori duse la paroxism, ale
miilor de impricinati, §i care nu de putine
ori trimite in intunerecul inchisorii semeni de-ai
lui. In asemenea imprejurari, colportorii negri
ar zice ca nu e loc §i pentru bunatate. i totu§i,
iat a. ca acest judecator aduce, stapana, bunatatea,
in tot ceae ce face §i hotara§te. Cu rabdare l cu
blajin suras el Intovara§e§te, clip. de clipa., drepta-
tea cu imensa bunatate. La aspra privire a
www.dacoromanica.ro
prevenitului el ii opune o duioasg bungtate,

la glasul ingsprit al clientului penal, el aduce o
frateasca undoire de calde vorbe consolatoare la
sfruntata indrAznealg a tgggduitorului de adevAr,
el, lini§tit §i bun, aduce imperativul impersonal
al legii. Pe urmg, dupg ce se coboarg de pe
tribuna dreptAtii, judecgtorul, in viata cea de
toate zilele, intelege sg-si continue fecunda
pedagogie a bungtatii.
Si a§a, cu sening rAbdare §i cu invincibilul su-
ras, pornit din adancuri, vreme de cativa ani,
judecgtorul acela i§i cucereste un titlu, care e
mai valoros decat toate titlurile din viata oame-
nilor.
Incet, pe nesimtite, anonim, rostit la inceput
de cine et-le cine, cuvantul de consacrare ajunge
ca §i un alt nume al celui bun ci drept. Nimeni
nu-i mai spune altfel decat "judecgtorul cel bun".
Un inceput de recunoactere §i de recunoctintä.
*i de data aceasta, corbii negri ici varg ciocul
cloncanitor sub aripg, desmintiti de fapte.
Dar, se intamplg ceva foarte simplu §i prea
obi§nuit in viata muritorilor.
judecgtorul cel bun se imbolngve§te. La in-
ceput un mic svon nelinictitor. Oracul se in-
trebg cu oarecare grijg, ce este ? 0 veritabilä
ingrijorare incepe sä circule. Boala progreseazg,
doctorii se alarmeazg. Intr'o noapte, judecgtorul
e dus, pe brancardA, la garl ci pornit spre Ca-
pitalg, in cdutarea unui operator dibaci. Oracul
intrg in malmire. Ce-ar fi sl pierdem pe jude-
www.dacoromanica.ro
cgtorul cel bun ? In unii ochi sclipesc apele la-

crimilor. Acum se vede cat e de iubit judecgtorul
cel bun. Prin urmare, nici iubirea n'a pierit
din viata oamenilor. Vestile dela Bucuresti nu
sunt bune ingrijorarea si mahnirea cresc-
0 clipg vine vestea Ca operatia a reusit,.
oamenii se bucurg, fiecare cautg sa-si arate im-
bucurarea, dar totul trece ca o viziune inse-
lätoare. Inteo dimineata ploioasg, vestea mortii
judecatorului se rgspandeste, rdutäcioasä, peste
intinderea orasului. 0 mahnire obsteascg se co-
boarg peste suflete, toP simt cd au pierdut
un mare suflet din mijlocul lor.
In fata morçii, toP se plead., dar top iau
hotdrirea de a-i opune frumusetea recunostintei.
Vor aduce celui mort omagiul nesfarsit al dra-
gostei si al recunostintei bor.
in ziva cand modestul sicriu fu pornit spre
cimitir, intreg orasul se afla dupg el, §i din
mu de ochi au curs lacrämile recunostintei in-
durerate, pentru judecgtorul cel bun" al tuturor.
De data aceasta colportorii desnädejdii si-au
plecat fruntea, invinsi, de vreme ce, chiar in
zilele de acum, se aflg in catätimi nebänuite-
posibilita adevärate de recuno§tintä umang.
pentru ca aceea ce am spus sà nu parg
vre-o poveste. vom adgoga ca orasul in care
s'au petrecut aceste simple si mari lucruri, este
Galatul, iar judecgtorul cel bun" se numea
Aburel, pornit acum cateva zile spre Dom-
nul.
www.dacoromanica.ro
Faptul eel mare.

Chinuita i pustiita de pacate, omenirea astepta,
atunci, in indepartata vreme palestinianä, o veste
mare si buna, care sä schimbe de sus pana
jos continutul spiritual al vietii, ajunsä la o
desavarsita descompunere.
Profetii isi spuseserä de veacuri sentinta lor
irecuzabila : Veti primi pe Mesia, care, pogo-
rindu-se in trup ca al vostru, va ridica pacatul
lumii. Asteptati-L, iar cand va veni,
Si a§teptarea s'a ispravit in clipa cand in
ieslea Betleemului taxa painii s'a aratat
pruncul divin, nascut suprafiresc din pururi
fecioara i slanta Maica.
Rumoarea cea mare a inceput sa sgudue te-
meliile morale ale lumii.
Vantul duhului nou a inceput a adia, suav
si curatitor, aducator de alte zari sufletesti, de
alte idealuri umane, de aka finalitate a vie-
ii omenesti, deviata din rosturile ei dintr'un in-
ceput, prin lucrarea diabolica a pacatului.
Pe urma, Iisus Hristos unsul lui Dumne-
zeu §i deci Mantuitorul lumii El insusi Dum-
nezeu adevarat din Dumnezeu adevarat" a
inceput marele i fecundul vagabondaj pale-
stinian.
Zi de zi, invatatura Lui se intindea ca o apä
subterana, curata, purificatoare s,i impetuoasa,
careia nimic i nimeni nu mai putea sä i-se
Tuna in cale.
www.dacoromanica.ro
Cei trei ani de propovaduire stau in perspec-

tiva celor aproape doua mii de ani in urma., ca
un isvor de foc §i de apa, din care isi trag viata
sufleteasca toate neamurile ce-au fost i ce sunt
pe fata pamantului nostru.
CA e foc §i apa dumnezeeasca, dovada sta
ca, deosebit de cele omenesti, cu cat mai mult
luam cu top din ele, cu atat puterea si conti-
nutul lor sporesc. Este apa cea vie §i focul
cel curatitor, care cu cat se consume, cu atat
se maresc".
Pe urma., a venit, a trebuit sa. vina Patima,
cea care pentru noi toti a fost indurata de Omul-
Dumnezeu, tocmai pentru mantuirea noastra din
pacat.
Popasurile de durere pana la Cruce, sunt
ipostazele operei de salvare a sufletului ome-
nese pentru toate veacurile ce vor mai fi. Eta-
pele drumului nostru spre desavar§ire. Grele
dar posibile, grele, dar purificatoare,
grele, dar indumnezeetoare : intoarcerea la
chipul i asemanarea" noastra cu Creatorul.
Dar trebue sa scrim aici ceva foarte insemnat,
deosebit de insemnat, lard de care totul este
.zadarnicie.
Nici Na§terea cea luminoasä nici Propo-
vaduirea minunata, nici Patima cea plina de
suferinte, nici chiar Crucificarea cea sublima,
nici toate la un loc, nu pot insemna lucru
mare pentru viata §i mantuirea sufletului nostru,
.zlaca nu primim, dimpreuna cu ele, §i Faptut
www.dacoromanica.ro
cel Mare : Dumnezeeasca Inviere a lui Iisus

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, El insu§i Duna-
nezeu.
In adevar, de le primim pe toate, afara. de
Inviere, insemneaza cä nu credem a Iisus este
Dumnezeu §i atunci toata. invatatura Lui ra-
mane pe plan omenesc, asemanatoare cu
atatea filosofii care, una caw una, au cazut
in pulberea celor netrebnice, fara. O. poata.
da sufletului omenesc ceea ce el dore§te ca su-
prema. conditie de fericire, mantuirea lui, adica
reintoarcerea lui in beatificarea pierduta prin
impuritatea putreda a pacatului.
Ceea ce insemneaza. O., neprimind Invierea,
subscrim la pierderea pe veci a mantuirii noa-
stre spirituale.
Dar nu numai ant. E simplu : daca Iisus
Hristos a inviat, vom invia §i noi; daca. El
n'a inviat, nici noi nu vom invia. Ne-a spus-o
§i ne-o spune clar §i neintrerupt Cartea invdtä-
turii Lui §i ne-o spune §i logica omeneasca.
Prin intruparea Cuvantului, noi am fost pu§i
in Malta stare de a tinde la semanarea cu Cel
intrupat. A§a ca, invierea Lui poate fi §i invie-
rea noastra. Si este, El insu§i ne-o spune.
A n'o primi, insemneaza a limita absurd viata
§i, prin aceasta, a-i rdpi orice lumina §i
orice posibilitate de dainuire moralä.
Cel ce poate fi sigur ca. totul se sfar§e§te la
mormant (§i cine oare poate fi sigur de a§a
ceva ?) este dela inceput condamnat la steri-
www.dacoromanica.ro
litate morala §i la o däinuire a clrei absurdi-

tate va seca toate isvoarele vie/ii.
Primind Invierea, primim r6spunderea tietli
noastre i, prin aceasta mântuirea, atunci
cand dand seama de faptele noastre, vom avea
rAspunsurile dorite de comandamentele religiei
noastre.
Deoparte deci : lipsa unei morale intangibile,
däinuire in absurd, absenp. de ideal fix §i Intl-
tätor, moarte ; iar de partea cealaltä : o morala
intangibill, o dainuire in necontenitä etlores-
centI spiritua1., un ideal divin, nein§eth.tor of
ve§nic, viaä, via t5. plina de lumina si
nestricatl de germenii mortii.
Noi, oamenii, avem de ales intre aceste douä
tärmuri.
Respingand Invierea, primim moartea, pri-
mind Invierea, respingem moartea §i deci
suntem daruiti cu Viata cea farI de moarte.
www.dacoromanica.ro
SE INTOARCE FIUL RISIPITOR...
INCERCARI ASUPRA UNUI MIC INDREPTAR

CRESTIN-NATIONAL
www.dacoromanica.ro
Stdm i privim indarn.t, vremurile... Trecutul
este un vast adevär experimentat, care nu poate
insela si in el aflam, de voim, In.murire
indrumare. Cei ce nesocotesc trecutul, se lip-
sesc, de bunk voie, de un tezaur nepretuit.
Iar de stain acum si privim spre trecutul
nostru, ni se deschid niste zAri, de Pe intinsul
crora vom putea culege multe lucruri bune si
frumoase, dar i altele rele §i ticaloase.
Ades fäcut-am, ca §i Fiul risipitor din dum-
nezeasca pildn. a Evangheliei noastre.
Luat-am partea noastra de avere si am
dus-o spre locurile pierzn.rilor, ajungand la ros-
covele cele porcesti.
Vreau sä zic, am nesocotit atatea daruri pe
care le avem dela Dumnezeu, le-am läsat sä
se risipeasca la vantul tuturor netrebniciilor,
am päsit pe strnine fagasuri, depârtandu-ne de
casa i uitand de frumusetea si de trainicia sa-
lasului párintesc. Am crezut cä putem sta in
afarn. de acestea, cä putem s'o rupem cu
anumite comandamente care se teseau din fiinta
15
www.dacoromanica.ro
cea frä de moarte a trecutului nostru, cä

nu ne mai trebue" anumite vechituri" §i
ca trebue, numaidecat, sä ne imbrIcam in haine
noui", luate dela toti telalii internationali.
De pilda una dintr'o mie am zis, a§a,
ca §i cum ar fi fost vorba de cumparat o altä
pereche de ghete din piatä, cä nu ne mai
trebue vechea noastra cre§tinatate, cea cu care
s'au adapt intru intarire de viatä §i de moarte
strabunii no§tri de demult. Ca trebue sä ne
punem inteo spiritualitate nouä, aducatoare, fi-
re§te, de minunate §i profunde schimbari. Bi-
serica, Evanghelia, Domnul Hristos, vechea
cre§tinatate : haine vechi. Ci sa ne imbracam
cu nu §tiu ce sarbade §i gaunoase filosofisme,
esite, fire§te, din mersul ascendent si cotro-
pitor al civilizatiei..."
a§a, am inceput a pl§i pe acela§ drum, pe
care a purces Fiul risipitor. 0 bucatä de vreme
ni s'a pärut c. treaba merge bine. Ne-am urn-
flat de prezumptie §i de ticaloasa trufie §i
n'am mai vrut de loc sä privim indarat.
pe urma, a§a am facut cu toate ale vietii
noastre spirituale.
Ne-am departat dela ale noastre" ne-am
rasnit dela faga§ul nostru de continuitate spi-
rituala.
Au aparut atunci chemeitorii la realitate, cei
care träind din plin trecutul neamului, aveau
putihta sä vada si ratacirea §i scaparea. Ina--
poi, copile, ca ajungi la ro§covele porcilor" !....
www.dacoromanica.ro
Dar ace§ti chemdtori n'au fost ascultati de

cat de foarte putini.
S'a ardtat insd o vreme, cand adevärul rdtd-
cirii a ta§nit cu putere de foc i s'a impus,.
asa precum se impune un uragan sau o avalan§d._
Fiul risipitor, ajuns a invidia chiar lAtarile
porcilor, §i-a vdzut greseala i, cum se spune
in Cartea sfantd, §i-a zis : Scula-md-voi §i ma
voi duce la tatal meu..." Iar dupd ce asa si-a
zis, sa sculat i a plecat la tatg sau.
Da, acum Fiul risipitor se intoarce din nou
acasd"...
0, iubii cetitori ai acestor randuri, poate fi un
cuvant mai dulce i maiintremdtor de cat acasä ?"
Cu ce sete a§teptam, cand eram scolari pe
meleaguri strthne, sd ne intoarcem acasa. !... Cu
catd intensä pläcere, acum cand suntem gospo-
dari la casele noastre, ne gandim sd isprävim
mai degrabd toate i sä ne intoarcem acasä !...
0, cu cad dragoste s'au adunat acase
fratii rasletiti sub impArdtii sträine, acum douá-
zeci de ani !...
Cdminul Neamului este scumpul i intäritorul
acasä" pe care il rostete cu sete Fiul risi-
pitor, care a pdrasit meleagurile strdine si a Id-
cut cale intoarsd spre cele de demult.
Intr'o carte uitata azi, cel ce scrie aceste
randuri, zicea asa : Este in afard de orice pu-
tinta de contrazicere cd ne aflam in svarcolirile
unei mari crize moral-sociale. Aceasta crizd
ddinueste de mult, dar s'a accentuat in vremea
www.dacoromanica.ro
anilor de dinainte de rAsboi, ajungand apogeul

in zilele noastre. ManifestArile acestei crize se
vAdesc atat in marea nelini§te socialA care sal-
1A§1ue§te pretutindeni, cat si in produsele mor-
bide de toate felurile, care se ivesc peste tot
locul. Cauza acestei crize moral-sociale este in-
departarea noastra dela albia fireasca a lan-
fului nostru de continuitate spirituala". Aceastä
situatie nu mai poate dainui fArA sa nu fie pe-
riclitat insusi lantul acesta de continuitate, pe
care s'a intemeiat §i trebue sä se intemeeze §i
de aici incolo intreaga noastrA viaä ob.steascA,
§i Ora de care nu e 'cu putintA dAinuirea
noastrA in lume. E vremea sA ne ingrijim de
toate acestea. Rezolvarea crizei nu se va ivi de
cat in clipa could vom incepe sa ne reintoarcem
la albia parasite/ a vechiului nostru Isuvoi de
viola spirituala".
A§a scriam in 1916, pe cand, dimpreuna cu
cei de-o seaml cu mine, porneam spre zidul
Carpatilor, sA-1 dAm deoparte.
Iar cartea in care scriam aceste randuri se
intitula, indrAznet: Revolutia de maine"...
Azi, trlim aceasta revolutie.
Cäci azi, Fiul risipitor se reintoarce la casa
tatAlui sAu.
II
Ei da, Fiul risipitor se intorce la casa tatalui

sau, a§a precum ne arata episodul evanghelic.
www.dacoromanica.ro
Dar pentru a se intoarce, i-a trebuit o adanca

mi§care duhovniceasca. Mai intai, acolo, in fun-
durile cele mai ascunse ale fiintei lui a trebuit
sa se consume o prefacere, pentru ca apoi, el
sa se ridice din cadere §i sa se indrepte din
nou spre sälasul parintesc, parasit odinioara.
Din duh pornesc toate §i cele bune si cele
rele. Acolo, in tainuitul laborator al duhului
se filtreaza toate otravurile §i toate miresmele,
de acolo pornesc imboldurile la fapta si in-
ceputul realizarilor din afara.
A§adar, cand Fiul risipitor s'a hotarit a se
intoarce, in duhul lui a statut vie §i stapanitoare,
o credintä. Ca aceea ce facuse mai inainte era
o gre§ala, iar ceea ce se pregatea a face acum,
era o isprava de seama. Prin urmare, o fapta
de credinta, iesita §i ea din izvorul, singur, al
tuturor faptelor de credinta: iubirea. In clipa
cand, sdrentuit si parasit, Fiul risipitor 5i-a
vazut starea, de sigur cä cea dintai simtire in
sufletul lui rava§it, a fost, ca o luminita in noapte,
dragostea pentru casa pe care o parasise.
Prin urmare : iubire si credinta, credinta
si iubire.
Inarmat cu acestea, el a avut taria a se scula
de jos §i aruncandu-si o privire spre drumul
ce avea de facut indärät, sa §i porneasca
pe el. Greu pas, cel intai, dar mantuitor pas.
Si mereu, dealungul drumului, el §i-a simtit
tovara.§e nedespartite, mereu indemnatoare,
aceste doud: iubirea si credinta.
www.dacoromanica.ro
230 AL LASCAROV-MOLDOVANU
si dincolo, in pieptul plin de indurerare al

tatalui care astepta, cu privirea prinsá mereu
de chenarul zarii, tot acestea douä ii intovärd.§eau
duhul mahnit: iubirea lard de margini pentru
dragul copil plecat i credinta nestrdmutatd
cd aceastd iubire as,teptatoare avea sag aduci.
acasd, fie cat de tarziu.
Si cand ochii lui neadormiti, 1-a zarit la mar-
ginea orizontului, ce bucurie fail de hotar va
fi fost in sufietul parintesc !...
Asezamant al intoarcerei la ale noastre" se

cade, asadar, a pune din nou credinta noastra
crestineasca.
Fara aceasta, nu poate fi o adevarata. intoarcere.
Intoarcere, mai ales aceasta Mseznneazd.
Viata noastra romfmeascd, fie cea individuald,
fie cea familiard sau sociala, si-a pierdut din
täria ei necontenit, din pricina eä am descregi-
nat-o din ce in ce mai mult. I-am luat substanta,
i-am rapit puterea de rezistentä, i-am
scos miezul.
Ce-a rämas, am vdzut, si inca vedem...
E cu totul prisoselnic a mai da pilde, caci
adevarul acesta a ajuns unul din cele banale
§i, vai, banalizate.
Fiul risipitor, aceasta avutie, mai osebit, a
cheltuit-o in toate orgiile stricaciunii lui : si-a
impr4tiat crestinatatea. A alergat la inselatoarea
licoare a omului fárä Dumnezeu", pretinsul
panaceu al eliberarii din sclavia" credintei. si-a
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 23z
cleschis vinele fiintei lui, si a läsat sä iasa.

nviata", ramanand cu "golula, cu nimicul"...
Ei bine, da, stim acum c. reintoarcerea insem-
neaza. reincrestinare in toate Altfel : truda. zadarnica,
nimic alta, de cat truda zadarnica, oricat de porn-
poase i aurite ar fi toate teoriile i paraddrile
care s'ar face, in afara de aceasta incresfinare.
Adevärul este mare si simplu : s. purcedem
cu;toti la reincresfinarea societatii noastre, incepand
jiecare cu sine, nu cu vecinul. Nu incepem
de loc clacä incepem cu vecinul, i incepem
sigur i adevärat, daca incepem cu noi, fiecare
cu sine.
Pornind dela felul cum dam buna ziva unui
om i ajungand pana la marea problema a
vietii de dincolo, traiul nostru trebuie schimbat,
pus sub ocrotitoarea lumina i putere a Stapanului,
in numele caruia am fost botezati. 0 profunda
revolutionare de duh, mereu imbogatita, Cu fiece
zi, cu fiece clipa. 0 punere in regula, o punere
in ascultare, o conformantcl cat mai deplina cu
indreptarul cel stiut, al crestinatatei noastre,
o Imitafie in toate si in tot.
Prin urmare, o trdire a crestinatatii noasti-e,
jar nu o simpla vorbire a ei. 0 coborire in
viata a poruncilor Stäpanului, nu- numai o sarbada
teoretizare de principii, care nu foloseste de cat,
(loaf-, la incurc:trea trebii. Tacere, de se poate.
asupra ei rHfättuire, iar nu vorbarie goala
i lipsa de fapta.
Numai asa, altfel 'toata pretinsa noastra
www.dacoromanica.ro
2'32 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
cre§tingtate nu este de cat o sfruntatg inselare, adu-

cgtoare de rglaciri si de stricgtoare complicatii.
Vedem azi, neindoelnic, o redesteptare cre§ting
in societatea noasträ. Nimeni nu o poate nega,
fárg a nu jigni un adevgr evident.
De unde inainte vreme, problema cre§ting
constituia in locurile unde era ridicatg, aproape
un subiect de scandal, azi ea este in fruntea
obstestilor disc*. Numele nantuitorului, acum
dougzeci de ani, nu era pronuntat in adungrile
cele de obiceiu ale oamenilor, si, §i mai
putin, in acele ale intelectualilor. Cel care, totusi,
indräznea sg-I pronunte, se stia mai dinainte el va
fi ridiculizat, i caracterizat ca bigot sau inapoiat.
Azi, omenire multä i§i face o cinste sä pro-
nunte Numele cel sfant, pung.ndu-I inainte in
toate prilejurile si cheingndu-1 chczgs in
atgtea pricini.
Dar...
0, acest popas dureros al acestui dar" !...
Mi-e teamg sg-1 si pronunt.
Dar dacg, Doamne fereste, aceastg atestare
a Domnului Hristos este numai de forma ? Dar
dacg toate acestea nu sunt de cat numai vorbiri
si de loc fapte ? Dar dacä toate nu-s de cat
aparenfei §i nu si esenid?...
Dureroase §i grele intrebgri...
Nu-mi este, catusi de putin, a face judecatg.
cuiva, de loc... Ci numai mg intreb si
ma cutremur.
Zic numai atat : Fiul risipitor s'a intors cu
www.dacoromanica.ro
adevarat numai in acei in care cre§tinAtatea este

o trdire, si nu s'a intors Inca in acei in care
ea nu este de cat o vanA vorbire.
SA dea Domnul ca din acesd din urma, sa
fie cat mai putini...
IH
Punand cre§tinatatea noastra reinviata ca

acoperdmant intregei noastre vieti, se intelege
dela sine, ca. §i nat'ionafismul trebue sä-§i tragg,
intreaga lui fiinta din ea. Comandamentele cre-
stine trebuesc, asadar, sa fie tinute in seama
atunci cand nationafismul ii pregate§te postulatele
intru ridicarea norodului. Vreau sa spun ca,
intre aceste doua notiuni : crestinatate-nationalism,
trebue sä fie, totdeauna, o relatiune de supunere
a celei de-a doua celeia dintai. Si lucrul este
lesne de inteles. Hristos, infatisat poporului
nostru prin Sfanta Lui Biseric i prin Invatatura.
Lui vesnicA, reprezinta spiritualul, adica dum-
nezeescul i vesnicul, Infinitul i VesnicA. Iar
nationalismul inffitiseaza, fatal, pamantescul, fi-
nitul i veacul. A rasturna corelatia, ar fi sä sta-
tornicim absurdul, ceea ce, mai intai, nu se
poate, iar pe unnä, de voim totusi a-I statornici,
insemneazA ca legitimam anarhicul i confuzia.
Trecutul nostru a fost tare tocmai fiindca
toate stateau sub lumina si porunca spiritualului,
a credintei, a lui Hristos. Individul, familia,
breslele, domnia, etc. Din moment ce dam vietli
www.dacoromanica.ro
noastre un indreptar fix i vesnic, lesne se

intelege ea ea se va desvolta normal, bogat
si fara caderi. Iar daca, dimpotriva, vom cluta
s. supunem Infinitul finitului, viata noastra it:-
mane de fapt fara indreptar. Adica anarhia.
Numai supunand nationalismul Vesniciei, ii
vom putea imprima i lui acelas caracter.
Patria panianteasc'g. nu va infiori de cat pu-
nand-o cat mai deplin sub lumina neinserata a
Patriei ceresti.
Apoi, vorn observa, ca i asupra cre§tinätatii
noastre, ca. nationalismul trebue sa fie o traire,
1111 o vorbire, care poate deveni o adeväratfi
vorbarie. Nationalismul cel adevarat este taciturn.
El, lucreaza in adanc, intocmai ca un miner
.
care scobeste parnantul, fara a iei mereu la

suprafata, zicandu-si la toti numele. Oare, omul
cinstit (de altfel o indatorire prea fireasca) iesi-va
el necontenit inainte si va gläsui oricui : Eu
-stint cinstit ..." ?
Vedern astazi o adevaratä supralicitare na-
Aionalistä. Nu numai intre indivizi, ci, vai,
intre generatii. Unii cei mai batrani zicand :
Tinerii de azi sunt foarte'superficiali in chestia
aceasta" : alii cei tineri svarlind pro-
pozitia : Cei dinaintea noastra n'au facut nimic
in chestia aceasta". Ambele .atitudini miroase a
acaparare de nationalism. Nu. Adevärul este cä
nationalismul nu incepe cu nimeni, ci se continua
prin toti. Nationalismul,,peste indivizi, este insasi
respirarea colectivitatii, este duhul ei, este
www.dacoromanica.ro
filonul de aur duhovnicesc, care intruchipeald

insási ddinuirea unui. popor. Asa ca...
Asa cd, bine ar fi sd trdim nationalismul prin
toate faptele noastre, si nu sä-1 tot vorbim,
cautand a scoate la iveald ea' eu sunt mai bun
nationalist ca tine".
Stindardul nationalismului nu trebue prea des
desfficut i fluturat in vantul tuturor goalelor
vorbiri, nu de alta, dar se decoloreazd repede
si, vai, poate ajunge o biatä sdreantd, care
nu mai spune nimic.
Iota, eu am sa va povestesc o intamplare
traita acum cateva zeci de ani, in orasul in
care, director al liceului la care invdtam, era
Vasile Burla, acel entuziast nationalist al v,remii
de-stunci.
Era, vasäzica, o societate nationalistA a elevilor
de curs superior, pusd la cale, proteguitä si,
oarecum condusa, de insusi Vasile Budd. Tinerii
de azi, care cred cumva ca nationalismul ju-
venil i apardtor de tara incepe cu ei, pot afla,
ercetand acel trecut, ce curat i inflacdrat na-
tionalism impodobea sufletele tinerilor din vre-
mea aceea.
Tot in Ia.si.insa era i o puternica miscare so-
cialistä. In ea se aflau si cdpva din elevii cursulu
superior al aceluias liceu, iar printre acestia,
mai ales unul (devenit in zilele noastre directo-
rul unui ziar de stanga) era un inversunat ad-
versar al mi§cdrii nationaliste.
Cum insa misearea nationalista din asociatia
www.dacoromanica.ro
236 AL. LASCAROV-MOLDOV ANU
elevilor mergea foarte bine, prietenul nostru

din miscarea socialistä nu prea isbutea nimic.
Vazand aceasta, el sa-i zicem, de pilda.,
Emil s'a gandit la un lucru diavolesc.
Si cum diavolul adesea imbraca haina natio-
nalista, iatä ce 1-a sfatuit pe prepusul sau : Mergi
de fa nationalism in societatea lui Bur1, dar
stii, nationalism, nu saga..."
$i iata, intr'o zi, domnul Emil vine la Bur Id,
si, mironosit, ii spune : Domnule director, m'am
cumintit... Primiti-má in societatea dvs.". Burlä,
increzator, cum poate fi oricare din nationa-
listii de azi, 1-a primit cu bratele deschise.
De-a doua zi, domnul Emil a inceput un
nationalism fanatic. In orice imprejurare, cu
vreme sau fara vreme, el punea inainte cuvantul :
nationalism-nationalism -nationalism.
Diavolul ii daduse reteta : Satura-i de na-
tionalism, cä pe urma, i cad in ghiara..."
Acoperit in faldurii räbdatori ai stindardului
nationalist, soarecele socialist rodea cu tarie
Asa azi, asa maine asa necontenit, pana
ce acest nationalism clamant a adus dorita satie-
tate, scontata de prepusul diavolesc.
$i cand prietenul Emil a simtit c legaturile
nationaliste se delasaserä suficient si cä stin-
dardul se decolorase si se ciuruise indeajuns, a
navalit asupra sufletelor tinerilor sai tovaräsi,
prinzandu-i in plasa socialismului, i-a carat
cu arme i bagaje" in lagarul advers, bietul
Burla räni anand .abia ,cu cativa vechi tegari,
www.dacoromanica.ro
care nu avurA ce face altceva, de cat sä pri-

veascA, neputinciosi, la epava vechei lor alcä-
tuiri nationafiste.
IatA o povestire adevAratA.
Doamne pAzeste, nu voesc de loc a o pune
mainte intru vreo posibilä asemAnare cu prezentul.
Ci numai a dovedi ce insemneazI un natio-
nalism de suprafatl, un nationalism de vorbA ;
i totodatA, ce primejdie paste o miscare
nationalistA cand se abuzeazA panA la saturare
de cuvantul si de atitudinea nationalista, precum
si de presumptioasa supralicitare de nationa-
lisme, unul anuland pe celelalte.
Asa cä naponalismul mai presupune i o
unitate nationalistA.
Iv
and Fiul risipitor s'a intors in casa tatAlui
säu, toatA lumea sa bucurat, in frunte cu tatAl,
cel a-toate-asteptAtor si mai presus de fire de
iubitor. Toate slugile gospodariei au dat glas
de veselie si au inconjurat cu nefAtAritA dra-
goste pe feciorul intors. i tatAl a dat porunci
ca el sA fie iarAsi imbrAcat in hainA de stApan,
pe deget sA-i fie pus inelul nobletei, pierdutA
de el in vremea rAtAcirii,iar argatii sä zoreascl
spre vie1ub cel mai gras i s6.-1 doboare, intru
pregAtirea ospAtillui de obsteascA multumire.
Dar iatA cA dela tarnA s'a arAtat fratele mai
www.dacoromanica.ro
mare al celui intors si ciudat in loc

ca si el sä se bucure de intoarcerea cea minu-
natA, care-i reda pe fratele mort intre cei vii,
s'a umplut de mahnire si s'a
dimpotriva :
pornit cu glas de dojana asupra tatalui, spu-
nandu-i acele ticAloase si trufase vorbe, in care
lucea, ca un ochi de diavol, pierzatoarea iubire
de sine : Eu niciodata n'am facut ce a &cut
acesta. i pentru mine §i prietenii mei nicio-
data n'ai poruncit a se face un:asemenea ospat..."
Amare §i otravite cuvinte... Ce mahnire va fi
fost atunci in sufletul parintelui si ce val de
ghiata se va fi prelins peste focul bucuriei
regasirii copilului pierdut !... Si fratele cel
bun" cu card rautate §i neintelegere va ti privit
spre bietul parinte, care stAtea cu inima &Ana
intre cei doi frati pe care nu-i vedea uniji in
aceea§i bucurie sfanta, a regasirii)... Si a zis
atunci, cu glas blajin de impAciuire : De ce
spui aa, copilul meu ? Pe mine §i toate ale
niele tu le-ai avut necontenit, pe cand acesta
pierdut a fost si s'a glsit, mort a fost §i a
inviat..." Cu toate aceste vorbe pline de adevar,
de mangaiere si de impaciuire, fratele cel
mare tot incruntat a rdmas i n'a intrat §i el hi
bucuria cea senina a regasirii fratelui pierdut.
Iata, asadar, marea problema.
Ne intoarcem spre cele ale noastre", ca semn
al .celei din urma intelepciuni si ca incredin-
tare ca de aci incolo, vom pune la temelia vieii
noastre obstesti, asezarea cea fireascd, i cea de
www.dacoromanica.ro
durata. -Ne regäsim cu totii la gandul acesta

scump tuturora ca gandul celei mai intelepte
intelegeri. Si stain gata a sari cu totii, sä pu-
nem maim intru infaptuirea acestui inalt gand,
socotit ca suprema finta in svarcolirea furtunoasa,
a zilelor.
Fiecare i§i zice in sine : A§a este a§a
trebue sa facem."
Dar iatä, ca §i in maretul episod evanghelic,
este cineva care nu-si simte sufletul cotropit de
legatura unirii cu ceilalti.
Vreau sa zic: iata, toti graim cä e bine a§a,
adicä sä avem acela gând, dar cand este sa-1
prefacem in fapta, nu mai este unire intre noi.
Ceea ce insemneazil câ gandul nu mai poate fi
sdniqit.
Stain uimiti §i parcä nu mai intelegem nirnic.
latA pe frati in deplina desbinare. Greu imi
vine sä scriu aceste cuvinte ticaloase, dar
adevarul inchis in ele imi impune aceasta. Da,
suntem desbinali. Nimeni nu poate contesta
aceasta. Nu existä unire intre noi. Nu exista.
Si Inca mai mult : este vrajrna§ie.
In cuibul casei noastre, in caminul nationa-
lismului nostru, fratii se privesc intre ei cu
ne-iubire §i unire nu este. Ospätul familiar
nu-i incarcat de bucurie si de senindtate, de
buna. invoire §i de priviri prietenoase.
Si care-i omul lipsit de minte care sa creadd
ca la o asemenea intamplare, se va sdvar§i marea
isprava a a§ezarii casei noastre pe noua temelie ?
www.dacoromanica.ro
Unde este inte1eptu1 lumii acesteia care sd vind

i sd. glasuiasca precum cd foarte bune lucruri
ie,i-vor din hceastä stare ? Unde-i filosoful care
sä poatä spune cu temei cä zile tare bune ne
a§teaptdfi cd viitor de aur tara noastrd are" ?
S6.-1 vedem, sd iasd inainte i sd vorbeascd!...
In§e1are... De-un miliard de ori, inse1are.
Din neunire, pe veci neunire va ie§i... Ceva
negativ nu poate, in veac, sd producd de cat tot
ceva negativ.
Am putea nadajdui daca macar coeficientul de
unire ar fi mult superior aceluia de dezunire.
Dar e de ajuns sd privim in lagdru1 nostru
§i ne vom cruci, afiand atatea franturi, care,
una alteia, vrdjma§d este. As fi si eu un
pacdtos impostor pe langd atatia altii daca
.a§ ascunde acest trist si marea adevdr.
Nu .§tim pand acuma ce insemneazd solidarism
nafional. Sau, mai bine : §tim ce este, dar nu-1
sävar§im. i doar vedem cum cei potrivnici
noud, cu aceasta ne sunt superiori aceasta-i
puterea care-i face primejdio§i. Stim, vedem
dar nu facem. Stärn Ind. sub semnul acestui
'Western. Cäci da : este un blestem...
Trebue, iubiti cetitori, sä ne fixdm bine in
creer, ti s ne sgariem inima cu ascuti§u1 ace-
stor vorbe : cat timp nu vom fi unip, nimic nu
vom face. E simplu, colosal de simplu,
e adevarat, colosal de adevarat.
Iata, deschidem Cartea cea lard de moarte,
Indreptarul vietii noastre §i, cutremurati,
,cetim : Orice impärätie desbinatä impotriva ei
www.dacoromanica.ro
insg§i, este pustiitä ; §i orice cetate sau casg,

desbinatg impotriva ei insg§i, nu poate dginui..."
Cuvinte de foc, cuvinte eterne, cuvinte
care nu sunt pronuntate de gurg de om,
ci de Acela, care este si Dumnezeu, de
insu§i Stgpanul nostru, Domnul Iisus Hristos.
Va fi pustiita, nu va putea dinui. Cuvinte
cutremurgtoare, cuvinte care ne fixeazg §i rels-
punderile in fata oamenilor si a lui Dumnezeu,
cand fi-va sä fim cu totii judecati. Nu este nimeni
care sg nu fie, la potrivitg. vreme, chemat la ráspun-
dere : De ce n'ati fost uniti ? De ce ati llsat ca
desbinarea sg vg pustiiascg impgratia §i casa ?"
Da, se reintoarce Fiul risipitor la casa tatAlui,
dar, deocamdatg, bucuria:aflgrii nu-i desgvär§itg.
SA ne ruggm lui Dumnezeu sä ne dea puterea
sg aducem intre noi unirea cea sfintitoare,
cea care, singurg, poate intemeia cu adevgrat,
a§ezarea cea noug a cetätii noastre !...
Mai osebit in ce prive§te caminul, pilda Fiului

risipitor ne stä, imputgtoare, inainte.
Aici, cu privire la cgminul nostru romgnesc,
mai ales, am lost asemeni Fiului risipitor din epi-
sodul evanghelic. Am cheltuit toatg, avutia luatg
dela tatgl §i am ajuns sgraci, sdrentuiti, rg-
niti, amenintati a nu ne mai putea intoarce
la cele ale noastre".
16
www.dacoromanica.ro
Si, Doamne, am avut, pe vremuri, un caminr

in care lumina invataturii Domnului Hristos-
strajuia toata. vremea. Am a vut un camin crestin.
Si atata vreme cat a.sa a fost, nici o primejdie
mai de seama nu ne-a pascut.
A spune din nou c aceasta.' celula socialk
caminul, este intreaga temelie a obstii insasi,.
ar fi sà reeditam un adevar prea simplu, ca sa_
nu-1 vada oricine. Acolo, in camin,'sth. toata." pu-
terea unui neam. Nu individul este acela care
are intaietatea in aceasta lature, ci carninul..
De aceea, i lupta data impotriva neamului
nostru, acolo avut obiectivul de seamd. Era
evident : daca aceastä celula se infecteaza, intreg
organismul social lesne va fi doborit. Este dea-
juns ca dintr'o tesatura sà tragem un fir, pentru
ca intreaga tesatura, repede sa" se destrame.
Literatura rea, de pilda, nu a avut alt tel mai
preferit, ca acest culcus al neamului, cAminul.
Asupra lui s'a pravalit bolovanul senzualismului
literar i s'au revarsat apele murdare i mo-
cirloase ale sexualismului desantat, utilizat, mai
cu osebire in cei douAzeci de ani din urrna, de
ticaloasa literatura modernista. S. desguste
lumea de camin, s'o depArteze de el, s'o steri-
lizeze de orice aplecare spre o sentimentalitate,
care a ajuns, azi, un non-senz", ca asttel s.
se ajungl la o cat mai mare rarefiere a tesu-
sutului social, lucru care ingaduia o posibilitate
de stapanire lesnicioasä. In vremea aceasta,
caminele altor neamuri, conlocuitoare cu noi,,
www.dacoromanica.ro
dimpotrivd, aveau sd fie cu strdsnicie ferite de-o

asemenea contaminare. Vezi bine, Doamne, cum
s'ar fi putut altfel !... Vorbeam odinioard, cu un
editor evreu, irnputdridu-i prieteneste, cum de
tipdreste unele turpitudini care lovesc mai ales
in sfintenia cdminului si i-am pus intrebarea :
Ai acasd o fatd, ii pui in mand o asemenea
carte ?" Jenat, domnul editor mi-a räspuns :
Asta-i altceva." Cum altceva ?" i-am ri-
postat d-ta publici cdrti numai pentru anu-
mite.persoane, dintre care excluzi pe fiica d-tale ?"
Convorbirea aceasta este elocventA. Prin
urmare... bon pour L'Orient..." bun pentru
cdminul crestin, care cu orice chip trebue sldbit...
Cu ce scop ? Dar bine, si orbii ar vedea.
Si asa... Colabordnd cu cei care nu ne do-
resc binele, am pus si noi mäna i, zi cu zi, am
inceput a &drama acest camin al nostru, am
purees, cu mare fidelitate, a cheltui averea"
luatd dela W.W.I nostru, ajungand, fireste, in
cele din urind, la roscovele porcilor. Am primit,
de bunä voie, sd se strecoare in duhul nostru
familiar, otrava dizolvdtoare, nevoind a ne da
seama cd, in felul acesta,deveneam cei mai nit
patrioti, adevdrati dezertori dela nationalism,
ddrämdtori ai neamului.
Privim azi spre acest cdmin destrArnat, aproape
ndruit, din care, mai ales Domnul Hristos lip-
seste. Ce-a ajuns acest cdmin ?
Lasd O., de cele mai multe ori, dragostea este
absentA din el. Da : acolo unde dragostea, mai
www.dacoromanica.ro
osebit, ar trebui sa fie stdpand, acolo lipseste.

Cdmine clädite pe nisip... amine care, la cea
mai usoard bdtaie a vantului incercarilor, se
spulberd ca nimic.
Apoi, amine feird copii. Ce poate fi un
cdmin fär. copii ?... Iertat md rog sä fiu, dar
asemenea alcdtuire este tot ce poate fi mai
gol de rost. Vorbim de patriotism si nu
facem cel dintdi fapt al acestui patriotism : sä
aducem in lume copii, cat mai multi copii. A !...
tiu: e lesne sd faci patriotism cu copiii altora.
Da, cred... D-ta sd n'ai acasä nici un pui de cuc,
si altul sd se strädänuiascd sd creascd pentru
patrie, 2-3-7 copii. Colo, and goarna, fereascd
Dumnezeu, ar suna, ce lesne va fi sl plece
sa-si pund pieptul la granitd, copiii altora, iar
tu, sd stai acasd, i, cetind comunicatele, sa faci
deosebite i interesante teorii patriotice. Nu.
Fapta aceasta constituie cel mai crud si mai
evident act de desolidarism patriotic, cea mai
de condamnat, dezertiune dela dragostea de pa-
trie, anularea totald a tuturor patriotismelor
verbale, ocazionale, sau ejusdem farinae... Copii,
asta trebue patriei. Copii sdnätosi, copii
sdraveni, copii multi.... C. nu vom putea face
fata primejdiei, cu... vorbe, fie ele glasuite de
cele mai eminente figuri ale noastre. Un pa-
triotism necdptusit cu osti nenumdrate de copii,
este o farsd, este o sinisträ vorbdrie goall,
si mai este si o crudd desolidarizare de cei care
au copii.
www.dacoromanica.ro
N'avem decal sä privim in lume. Vedem natii

cu trecut de slava mare, dar care inclina spre
un prematur crepuscul, fiindca au läsat deoparte
acest primordial principiu de viata, §i mai
vedem alte natii, care, intelegand rostul acesta,
au purces la o invarto§ire a lor printr'o politica
bine urindritä, pe care am putea-o denumi : po-
litica celui mai mare numar de copii.
Si dacä ne aruncdm privirile spre viitor, tot
asa de u§or vom putea vedea a acest viitor
apartine, sigur i total, acestor neamuri, care nu
s'au oprit numai la un nationalism verbal,
ci, mai inainte de toate, au purces la acest na-
tionalism viu, räsarit in nesfai*tele §iruri de
copii oastea cea mare a viitorului.
-Dacd ar fi sä judecarn dupa unele fapte din
urmä din ob§tea noastra, sufletul ni se intuneca.
Privind atatea camine fard copii, lesne putem
face socoteala Ca, in curand, neamul se apleaca
spre imputinare. *tiu : mi se va spune ca avem
o natalitate mare, asa ca nu putem sä ne in-
grijim. Mai intai §i cu natalitatea aceasta
mare, este o intreagl poveste, intru cat avem
si o mare mortalitate, dar nu despre aceasta
vreau sa vorbesc, ci de noua mentalitate care
se inscauneaza pe nesimtfte in caminul roma-
nese : fuga de copil, care, vai, nu este numai o
molimä ora§aneasca, ci, din nefericire, a inceput
a fi §i una säteascd.
www.dacoromanica.ro
VI
Cine a cercetat expozipa echipelor regale

studentesti din 1935 din Parcul Carol, pe langa
atatea lucruri frumoase adunate de dragostea
si ravna tinerilor scormonitori ai satelor noastre,
a putut vedea i un colt in care se aflau stranse
toate ticaloasele unelte, cu care femeile din Ba-
nat obisnuesc a ucide copilul in germene. Un
for de groaza sr de desgust te cuprindea, pri-
vind acea diavoleasca colectie de unelte infarne,
pornind dela un sirnplu fus i mergand pana la
cine stie ce masinarie complicata sau licoare
otravitoare, iesite din mintea ucigaselor de copii.
Vedeai acolo, intregul laborator al armelor de
despopulare a tdrii i stäteai, intrebandu-te, ce
duh rau i vrajmas indrumeaza i protegueste
aceasta criminala campanie de exterminare a
copiilor nostri ? De sigur, numai puterea cea
intunecata a impotrivitorului lui Durnnezeu.
Nu mai vorbesc de considerabilul lot de mame,
care adesea platesc cu viata aceasta practicä
primità de bunä voie asupra trupului lor.
Asa c5." s'a i auzit Inca' mai de mult : Se
despopulea-za Banatul nostru!" Si c5 trebue sä
sa ne i gandim la colonizarea Ba bine
ca nu L.. si doar, partea aceasta a tarii noastre
n'ar putea aduce inainte nici macar slaba aco-
perire a pauperismului. Dimpotriva : Banatul
este una din regiunile manoase si bine plu-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 247"
:garite ale tärii. Asa c. goana impotriva co-

pilului inca si mai pupil poate fi inteleasä.
Dar sä nu ne inselam... Nu numai acolo a
inceput pe fatä si cu perseverenta goana irnpo .
triva copilului, ci pe intreg cuprinsul ärii. Eu
-umblu mult dealungul parnantului nostru roma-
ese i privesc, ascult, ispitesc, notez
vai, de Cate ori trebue sä notez lucruri care,
deadreptul, sunt teribile. Intre ele si pe acelea
care privesc apriga prigoana a copilului Inca
din sanul mamei lui. Caci, in adevar, iata cä
Ia toate farmaciile rurale (adesea conduse nu de
romani, dar si mai urat cand sunt conduse de
romani) vedem puse in tambrä, cum se zice,
adica sä sara in ochi, acele tablite care vestesc
ca acolo, in farmacie, se gasesc uneltele tre-
buitoare ca femeile sä nu mai zamisleasca copii.
011a", Primeros", etc., adica mijloacele de
imputinarea populatiei tarii, si de asemenea,
alte licori i alcatuiri, care sa ucida in samantä,
copilul ce-a fost zàmislit. Iar facand tainice
,cercetäri, am allat cä toate aceste lucruri au o
nemaipomenit de mare catare, iar unele moase
s'au imbogg.tit de pe urma practicelor lacute
asupra femeilor insärcinate.
Acesta este adevarul brutal, dar adevärul ade-
vdrat. Si daca nimeni nu va lua mäsurile cu-
venite, curand vom sta fata la o descumpanire
din cele mai primejdioase, cu ark mai primej-
dioasä, cu cat alte natii conlocuitoare cu noi nu
fac acest lucru, ci, dimpotriva, isi ingrijesc cu
www.dacoromanica.ro
mare dragoste puterea lor de inmultire, iar cA-

minul lor este plin de odrasle. Ei §tiu cA a§a
se face stapanirea asupra lumii. Numai noi,
Fiul cel risipitor, am uitat comandamentul dela
inceputul cel dintru'ntai : Cre§teti §i vA inmul-
titi §i stApaniti plmantul !..."
A§adar, intoarcere la cAminul crestin",
dacA vrem cu adevärat, ca §i cu privire la
aceasta, Fiul risipitor sA se 11 intors in realitate.
Altfel, Inca e pe drum, n'a ajuns la casa tatalui.
Sa reincre§tinAm cAminul, celula aceasta,
cA, pe urmA, intreaga obste, dela sine, se in-
cre§tineazà. Numai asa, §i de loc invers.
Niciodatä nu vom ajunge a incre§tina cAminul
prin ob§te, ci numai obstea prin cAmin.
S. aducem pe Hristos §i Biserica lui in cl-
minul nostru.
Asa : s. primim cu drag si sa-1 rugam a sta
cat mai mult in mijlocul casei noastre, pe slu-
jitorul altarului, pe preot. El sA fie un indru-
mAtor pentru toti, dar mai cu seaml pentru
copii. Ei, copiii, trebue sA creascA vAzandu-1
aproape de ei, ca astfel, la vremea de mai tar-
ziu, chipul preotului sA le fie drag, legat find
in aducerea lor aminte de toate frumoasele epi-
soade ale copilAriei. 0 copilarie in care nu se
ive§te nici un chip de preot bun §i mangaietor,
este o copilArie care nu va putea avea o ado-
lescentA sigurA §i frumoasA. i dimpotrivA.
Apoi, sA restatornicim pe peretele odAiei
noastre despre soare-rAsare, icoana §i candela,,
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM 249-
cele de demult unelte ale credintei noastre. Cu

curaj sä le scoatem din mucegaiul si pulberea
uitArii i, impotriva oricArei opuneri, din pro-
priul nostru suflet sau din partea altora, sä
le ream locul de cinste in casa noasträ, pentru
ca odraslele cAminului sä creascA in preajma lor
sfintitoare. Apoi, restatornicirea rugAciunii in
mersul cel de toatA ziva al cAminului.
Copilul sä stie, cA in afard de pArintii cei
vAzuti, ei mai au unul nevAzut, mare si puternic,
care ocroteste viala for si-a pdrintilor lor. SA
nu fie asezare la masa farA rugAciune, iar la
rAstimpuri mai mari, preotul sa facA unele mici
slujbe cu atatea prilejuri ce se pot ivi intr'un
cAmin.
PAsind mai departe sa readucem spovedania
in cAminul nostru. Fiecare casA sä-§i aibA du-
hovnicul ei, care, ca si un doctor al sufletelor,
s'o cerceteze in alcAtuitorii ei, cat de des, sau
macar in preajma marilor praznice crestinesti,
pentru pregatirea cea mare, a primirii Sfintei
ImpArta§anii, cea de pacate curAPtoare, si de
viat g. curatä isvor nesecat.
Pe urmd, in legAtura cu acestea, indepArtarea
de cAmin a tuturor acelor fapte ce contrazic
sau ultragiaza duhul crestin. Jocul de carp,
chefurile §i celelalte sgomotoase petreceri sunt
tot atatea pricini de anihiliare a crestinAtAtii
cAminului nostru. Mai cu seamA asupra copiilor
au un efect din cele mai stricAtoare sAdindu-le
in suflet amintiri, care, la vreme, isi vor arAta .
toate apele cele oträvite.
www.dacoromanica.ro
.250 AL. LASCARO kWOLDOVANU
Dar n'am de gand a ardta toate mijloacele

prin care putem face cale intoarsa spre clminul
,crestin, ci numai voit-am a schita, in linii firesc
nedesavarsite, care ar fi cdrarile simple si lesne
de gasit prin care putem, dimpreund cu Fiul ri-
sipitor, s ne reintoarcem la casa tatAlui nostru.
Acolo, in celula caminului, se cid toata lupta.
-Si cea de distrugere a natiei, i cea de ridi-
Scare a ei. Acolo, in intima esenta a sanctua-
rului din care isvordste mereu viata, trebue sä
aplica'm toate remediile aratate limpede si din
belsug de Domnul Hristos si de Biserica lui,
pentru ca suvoaiele de viata din el iesite O. fie
.intru ridicarea neamului nostru.
VII
Dacd. este vorba s ne intoarcem cu serio-

-zitate si cu cumpAt privirile spre Iduntrul casei
,noastre stravechi, se cade mai presus de toate
a nu ne feri sa vedem adevArul drept in fald.
Fericit omul acela care are tdria nesdruncinatA
'de a cerceta bine chiar cele mai ascunse cot-
loane ale fiihtei lui dinlduntru si a atla acolo
tot ceeace poate sA-i pericliteze intreaga lui
dainuire. Iar aceastä cercetare trebue fAcutA cu
ne-mild pentru sine, ci chiar, de se poate, cu
sustinutd asprime. Puterea intunecata, care nu
ne vrea scApati de osanda, gäseste felurite chi-
puri ascunse, de acoperire a unor greseli
-pAcate.Cel ce nu Se lasa inselat si biruit de
www.dacoromanica.ro
acestea, singur el va putea sa-si vadd incdperea

fiintei sale, cu tot ce are bun in ea cu
tot ce are rau. Pentru ca apoi, pe cele bune
sä le invdrtoseascd, iar pe cele rele sd le
subtieze, sa le alunge.
Procesul acesta, cdruia i-am spune de privire
ink-Mutat, poate pune, Inca si cu mai mult
temei, o obste. Numai acele obsti au putut sä
propaseascä cu adevdrat, care si-au vaz.ut gre-
elite i pdcatele. Cdci numai o vedere .dreapta
§i intreagd a lor, a putut aduce apoi miscarea
de lepddare de ele.
Dar mai ales aceastd privire spre cele din
imensa lume nevAzutd a duhului unei obstii, va
sa fie pusa atunci cand stdm fatd la o intoarcere
spre ale noastre" atunci cand Fiul risipitor
vrea sd se statorniceascd din nou in casa tatd-
lui sdu. Nu poate fi o adevdratd intoarcere,
o adevdratd restituire intru toate", dacd nu
facem i lucrarea de privire drept in fatd a dus-
manului, care zace in noi inine, dusmanul crista-
lizat in pdcatele noastre. Si urandu-1 cu amar-
nicd putere, sA-1 gonim cu neincetare dela casa
noastrd.
Iatd, avem un mare dusman din acestia, in
alcoolism.
Cuvantul acesta ar trebui scrijelat cu fier ros
in toate cugetele romanesti, ca sä ne aduca"
aminte c. purtlm cu noi, propria noastra.
pierzanie.
0 amintire sinistra intre alte multele, nu
www.dacoromanica.ro
ma päräse§te nici de cum. Sunt de atunci ani

multi. Mergeam cu un manunchi de prieteni
intr'un drum cultural in unul din satele cu li-
vezi de pruni din Muntenia. Capetenfile satului
au crezut de cuviinta, intru cinstirea oaspetilor
ce veneau, sa scoata la gara. copil* Foalei
primare din sate, asa ca atunci cand trenul
se opri in dreptul micului peron, vazuram in0-
rati pe el, un lung lant de copii. 0, cand am
privit chipurile acestor copii, am siRtit o cla-
finare in toatä fiinta mea. Päreau ni§te paian-
jeni omene0i. Slabi, livizi, cu obrajii supti, cu
privirile §terse, cu glasuri subtiri i gajaite, cu
trup§oarele firave sub hainele saräcacioase. Bine
imi aduc aminte cä atata de mare induio§are s'a
prabu0t peste sufletul meu, cä am coborit pe
partea cealaltd a vagonului 0 am stätut deo-
parte, ascuns, faramandu-mi intre pleoape la-
crimele care zoreau s. apeasca. Iar cand,
mai pe urma, am patruns in sat, vazut-am cel
putin trei-patru schilozi i tampiti, care faceau
urat pe ulita satului. Ca pe un du.sman groaz-
nic, cu cat mai ascuns, a§a am simtit in ceasu-
rile acelea in departatul sat, alcoolismul, fiara
apocaliptica, nemiloasä 0 de noi ingaduita, care-
roade trupul ob§tii noastre.
Da, alcoolismul, sa-1 privim drept in fall,.
sa avem curajul sa-1 masuram de sus pana
jos, sa.-1 infruntam cu vitejie i sa nu mai
vrem sä conlocuim cu el.
Aceasta este lucrarea de curatire a casei
www.dacoromanica.ro
noastre, cea pe care trebue s'o facem cu preca-

dere asupra tuturor celorlalte.
0, cand mergem §.1 la dajdia baneascä pe
care o ducem de buns. voie la picioarele acestui
Moloh nesätul, atunci adevärul ne apare Inca
si mai groaznic.
Dar cum ? se intreabd cu toPi... Cum O.
scaparn ?
5i voi indrazni a da singurul raspuns cu pu-
tinta : firin Biserká, prin Invatatura Domnului
Hristos, prin coborirea in viata noastra, in fapta
noastra, a acestei dumnezeeti invataturi.
Numai asa.
Cercat-au multi §i in multe täri, a del:Arta
alcoolismul prin laice mijloace. Dar n' au izbutit
de loc. S'a cercat, i Inca se cearca si la noi
in felul acesta. Legaminte, juraminte, angaja-
mente, inscrieri in societäti de cumpätare, ta-
blouri murale, sfaturi, nenumarate conferinte §i
un intreg arsenal de inutile arme de carton.
Nici un alcoolic nu s'a intors in felul acesta, sau
atat de puOni, in cat ar fi ridicol sà vorbim de-o
scapare de alcoolism.
Ci numai dad. legam fapta betiei de chipul
cum o priveste Dumnezeu, cu alte cuvinte,
numai daca situam alcoolismul pe firescul plan
al pacatului, vom putea incepe sa avem
roade. Cand betivul va ajunge sa vadä cä
fapta lui nu e pe placul lui Dumnezeu, el, in
chip firesc §1 automat, se lasä de betie.
Prin urmare, creearea raportulni dintre fapta
www.dacoromanica.ro
ui Dumnezeu, cuprinde in ea si numai asa

insäsi vindecarea.
Pana atunci, alcoolismul ramane bolovanul pe
care nicio putere laica nu-1 poate clinti din loc.
Pi lda tarilor nordice. Pana ce nu s'a facut,
prin biserica, aceastA corelatie, din care betia
a ie0t cum si este, un pacat de moarte,
niciun betiv nu s'a lasat de meteahna lui. Dar
cand pastorii scandinavi au pus in rnana popo-
rului, Cartea cea cuprinzdtoare de vesnice ade-
vAruri, o, atunci, unul Cate unul, betivii au in-
ceput a privi mai intai spre cer, apoi spre laun-
trul lor, 0 dela sine, pe calea unei inevitabile
si poruncitoare legaturi de fier, pacatul betiei a
plecat dela ei, ne mai putand locui acolo unde se
coborise, intru bund saldsluire, insusi Dumnezeu.
5i la noi s'a petrecut la fel in toate cazurile
cand cineva s'a intors dela alcoolism. Tot nu-
mai prin invätatura Bisericei si tot nurnai prin
statornicirea neclintitului adevar, ca alcoolismul,
in ordine crestinA, este un pacat. 0 pot mar-
turisi toti cei care S'au lepadat de el.
Ca alcoolismul este un pacat, n'avem decat sa
deschidem Cartea si vom afla din multe locuri
afirmarea categorica, nedesmintitä.
latä unul numai : Faptele firii pantantesti sunt
cunoscute §i sunt acestea : curvia, desfranarea, ,
pizmele..., uciderile..., betide... VA spun mai dina-

inte, cum am mai spus cA cei ce fac astfel de lu-
cruri, nu vor mosteni Impartitia lui Dumnezeu".
Prin urmare : clar §i pentru ()rice rninte,
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATIONALISM 255;
VIII
Nu stiu cine a zis cä satul romanesc este obise-
rica avand cateva case imprejur". Nici nu se poate
o icoana mai potrivita pentru a ne arata ea obstea
noastra romaneasca si-a dus viata, dealungul yea-
curilor, in jurul bisericii lui Hristos Domnul.
Daca privim in profunzimile trecutului nostru
e peste putinta sa nu vedem Ca biserica a fost
punctul de foc care a atras si a tMut Ia sine
intreaga viatä a norodului romanesc. Vedern
mergand spre ea toate suvoaiele de vieti indi-
viduale i radiind dinspre ea toate indernnu.
rile §i toate tariile. Din mijlocul obtirnii, pe
vremuri de liniste sau in furtuni, uncle mai
maxi ca altele, vad a.nind varfurile asezamith-
tului crestin, infalisand semnul crestinäMtii
noastre. Bat vijelii cumplite, se ridica huete
mari de tAlazuiri catastrofale, trec suvoaie
de nearnuri strAine, in urlete spaimantatoare,
toate se ndruie, in rasturnari de groaza,val-var-
tej de nest:ire §i de bejanie peste tot... Un singur
lucru rAmane fix din toate, o temelie nesgu-
duitA : asezamantul in varful caruia strajuie
Crucea Mantuitorului... Cand revin apoi vremuri
de pace, cand suvoaiele se trag spre matei, and
huetele se potolesc in trepte de impdcare,
cand viata incepe a curge cumpanit si senin,
iata ea tot acest semn al täriei noastre stralu-
ceste sub blandul sarut al vântului de pace si
sub lumina blajind a increderii in viitor.
www.dacoromanica.ro
-256 AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Strajer fail de moarte, Biserica a stätut la

.capataiul Neamului din vremi de demult §i
sta necontenit pang ce acest Neam i§i va fi
consumat destinul incredintat lui, de Dumnezeu.
Iata, privim acest Bucure§ti al nostru si
nu ne mai aducem aminte bine cum a fost nici
,chiar acum douazeci de ani. Strazi §i bulevarde
.noui au patruns, brutal, prin trupurile de case,
peste tot s'au indltat, o, atata de nepotrivite
,cu sufletul nostru, acele noui palate ale banului
agonisit adesea cu necuratie asa in cat Ca-
-pitala noastra §i-a schimbat cu totul inth.0§area.
Un singur lucru a rämas fix, de nimeni clintit:
bisericile de demult. Daca un bucure§tean care
a inchis ochii in Domnul acum cincizeci sau o
sutä de ani, s'ar reintoarce in acest Bucure§ti
nou, nimic n'ar mai recunoaste, ci numai punc-
tele, rämase fixe, ale bisericilor de odinioara.
Tot astfel, in ordinea spiritualä. Dealungul
noastre de cand §tim §i pana acuma,
Biserica a ramas neclintitä.
Daca Arhimede ne-ar mai pune in situatia de
a-i raspunde la invitatia : Dati-mi un punct fix
in spatiu §i voi scoate pamantul din orbita lui",
noi am putea sa-i raspundem : Da, in lu-
mea spirituala, noi avem un punct fix si
acela-i Biserica noastra, care, da, a putut scoate
din orbitele lor atatea suflete rätdcite..."
Fara Biserica, Neamul nostru de mult ar fi
cunoscut topirea lui in cine §tie ce viatä staind.
Lantul nostru de continuitate spirituala de mult
www.dacoromanica.ro
ar fi pierit, alt popor, alt fluviu de viatä ar

fi trecut pe aici, iar trecutul ar fi ramas isto-
rie" indiferenta pentru epigoni.
Ne dam seama, asadar, de ceea ce insem-

neaza in viata noasträ româneasca, Biserica.
Dar pentru ca sa putem pastra aceasta. imua-
bila tarie care ne-a fost harazita de Dumne-
zeu, trebue sa ne mai dam seama de un ade.
var care nu poate suferi desmintire. Si anume :
thria Bisericei stä in intangibilitatea ei. Biserica
este, in cea de pe urmä a ei tainica privire,
insusi Domnul Hristos. Biserica este El, El
este Biserica. i dupa cum Domnul Hristos
unul i neschimbat este, tot asemenea i Bise-
rica lui, una i neschimbata este. Aceecqi,
de totdeauna pentru totdeauna. Nimeni pi
nimic nu o pot schimba, nu trebue s'o
schimbe. Cel ce-ar ridica maim, cumva, asu-
pra ei intru schimbare, asupra Domnului
Hristos insusi ar ridica mana lui, tot intru
schimbare. Si aceasta nu se poate. Iar dacä to-
tusi, se poate, atunci acel care a savarsit o ase-
menea fapta, s'a pus in afara de Biserica,
s'a asezat in afara. de Insusi Domnul Hristos.
Cercetand zarile trecutului apropiat, afla-vom
unele semne care dovedesc ca Fiul cel risipitor
s'a departat de lumina acestui adevar... Si tot din
clipa cand s'a departat, in intunerec a intrat. Lu-
mina, una singura este, aceea a acestui adevar.
Acum insa, cand Fiul se intoarce, cade-se ca,
17
www.dacoromanica.ro
mai cu seamg, sg restatorniceascg domnia ace-

stui adevar.
Strangerea cu putere in jurul Bisericei n oa-
stre dragi i scumpe, aceastä diving Alma
Mater, aceasta. Casg a Domnului, Insusi
sanul cel a toate proteguitor al Dumnezeului
nostru, Lacasul pamantesc in care putem
tral impreung, in nedesminOre i mereu, cu In-
susi sta.panul vieii noastre intregi.
Aceasta trebue sá Jacem de indarci p. inte-
gral. Cei care stau in aceastä Casg, sä ramang.
in ea si mai incredintati ca. bine fac, cei
care, din nefericire, se vor fi afland afarg din
ascultarea ei, sä grgbeascg a reintra in Arca
mantuirii, reintregandu-se in aceasta sfantä Strajg
a neamului nostru.
Iar in ce priveste legätura noasträ, a fiecd-
ruia dintre noi cu Ea, o singura si mare inda-
torire : deplind i necurmatd ascultare. Atdt.
Numai asa, vom putea sä inauguram cu ade-
vgrat deplina reintoarcere a Fiului risipitor in
casa Tatalui.
Strangere in jurul Bisericii noastre t i de-
pling ascultare de Ea.
Iar celora care cugetk cumva, ca se pot
atinge de integritatea ei, le atrag, cu umilintk
bggarea de searna. asupra vorbelor pe care In-
susi Domnul nostru le-a spus. Adica : Piatra
pe care au lepddat-o zidarii, a ajuns sci fie pusd
in capul unghiului... Cine va ccidea peste piatra
aceasta, va fi sdrobit de ea, iar pe acela
peste care va cddea ea, 11 va spulbera..."
www.dacoromanica.ro
Piatra aceasta, Domnul este.

Iar Biserica Insu§i Domnul Hristos este.
Cugete, a§adar, fiecare.
Ix
In una din legendele cre§tine din nord ni se
infati§eaza un tablou impresionant §i pfin de In-
vataminte. Iat a. ca in fata judecatorului ceresc
au statut sufletele a doi oameni. Unul era al
unui ucigas si celalalt al unui om de treaba".
dupa ce s'au infáti§at, judecatorul a dat po-
runcl ingerilor sai, sá a§eze aceste suflete in
cateun vas, iar dedesuptul vaselor sä puna fla-
Cara mistuitoare. i a§a, fiecare suflet si-a ince-
put osanda. Dupa o trecere de vreme, focul de sub
vasul ucigasului a inceput a slabi, pe cand cel
de sub vasul omului de treaba. para. §i mai tare
se invarto.sa. Si se petrecu lucrul a§a, in cat, in
cele din urmä focul de sub vasul ucigasului se
stinse. Atunci, duhul omului de treaba a ridicat
glas catre Judecator, zicand : Cum, Doamne ?
Acela a ucis un om §i iata cà focul de sub
sufletul lui a incetat, pe cand eu, care n'am
ucis nici macar o muscd, stau necontenit sub
focul mistuitor, care de loc nu se mai ostoie§te...
Dreptate este aceasta ?" Atunci Dreptul Judeca-
tor a pornit spre acel om de treabe glas tu-
nator §i maniat i i-a zis : Inca si mai tare
voi inte0 focul sub cazanul sufletului tau, pen-
trued a§a ti-se cade... Caci iata, eu 0-am in-
www.dacoromanica.ro
260 AL. LASCAROV-MOLDOVANli
credintat o inima si un condei, si tu, in loc

de a le folosi spre zidirea si ridicarea oameni-
lor, ai asezat fiere in inima ta si intingand
condeiul in ea, ai scris lucruri care au ucis mii si mii
de suflete. Ace la a ucis un singur om la ma-
nia ce s'a abatut asupra lui dar tu ai ucis
atatea suflete de tineri, ai al:Mut pe caile
stricaciunii atatia oameni, ai smintit in
dreapta si in stanga pe semenii Mi. Asa ca. 0
se cuvine sa primesti o pedeapsä de mii de mii
de ori mai mare ca acela..." Si acestea zicand,
Judecatorul 1-a trimes sa-si faca mai departe
osanda.
Da, atatora dintre noi, Dumnezeu a dat con-
dei inzestrat cu nespuse daruri, intru a-1 folosi
spre ridicarea sufletelor. Dar noi, intocmai ca
Fiul risipitor, am muiat acest condei in toate
gunoaele si in toate spurcaciunile si pe urma
1-am purtat pe hartia suferitoare, scriind cu el
pagini pline de otrava morpi. Am läsat ca pute-
rea intunecata O. ne ante la ureche toate teo-
rfile cu care aveam sä cercam acoperirea paca-
tului nostru. Ni s'a pus inainte teoria artei pure,
a artei pentru arta, a estetismului pur, a tran-
scendentei artei, a disocierei categoriilor, a sin-
cronismului... mondial, si alte sarbäde si triste
teorii, care, toate, un singur scop aveau :
acela de a justifica devierea menirii purtatorului
de condei. Justificare diabolica.
Mai ales intr'o obste crestina, ca a noastra
aceasta atitudine a purtatorului de condei este in-,
www.dacoromanica.ro
tru totul asemangtoare cu aceea a Fiului risipitor,

amandoi ajungand la roscovele cele porcesti.
Caci, ce doar sunt productiile" tuturor scrii-
torilor estetizanti" de cat niste mad-save si ti-
caloase roscove porcesti" ? Cu ce altaceva
poate fi asemanata avalansa imunda de litera-
tura modernistg, de cat cu suvoaele infecte de
pe care nu le pot primi de cat acei a cg-
ror viata insäsi nu e decat una traitä in tot soiul
de pacate ? Dar chestiunea aceasta a fost
desbatuta. atat de pe larg, in cat trec mai
departe...
Asemanarea cu Fiul risipitor insg, in laturea
aceasta, are si o aka. fata.
Nu numai ca in scrisul nostru am savarsit
pacatul despre care vorbii mai sus, dar am mai
lost i, vai, Inca suntem ! risipitori" si in
alt inteles.
Iatg, de pildg, auzim el s'a ispravit cu subiec-
tele romanesti in literatura noastrá. Ca ne-am
sgturat de mirosul de branza" al subiectelor
autohtone, ca trebue sa pgsim cat-re o lite-
ratura sterilizata" de asemenea grozgvii" an-
ti-literare, i asa mai departe.
Tot glas diavolesc este si acesta, pe care
de-1 vom urma, apoi intoarcere" cu adevarat
nu vom sfarsi.
Caci, in adevar, sa fie, oare, drept, ea am
sacgtuit subiectul romanesc" ? Vai, ce nerozie
si cata minciunä !... Dar nici macar nu 1-am
inceput cum se cuvine. Avem in fata noastra
www.dacoromanica.ro
un munte intreg de cercetat §i explorat §i

noi, abia daca am scormonit putintel la poalele
acestui masiv, §i avem pretergia ca am
isprävit cu muntele intreg.
Ce-am redat noi in literatura din imensul ma-
terial al omului" §i-al pamantului" romanesc ?
Atat de putin incat ar fi ridicol §i absurd a pre-
tinde ca am ispravit.
Uncle sunt cal-tile in care sa se infati§eze
mule §i miile de fete ale vietii sufiete§ti din tre-
cutul §i din prezentul Romanimii" noastre ?
Cate din tezaurele fail pret §i Inca necunoscute
ale folklorului nostru au fost scoase la iveala si
folosite in scrisul nostru? Unde sunt descrise
nesfar§itele §i uimitoarele frumuseti ale pa-
mantului nostru romAnesc, unul din cele mai
inzestrate de Dumnezeu, de pe intreaga fata a
lumii ? Unde sunt ? Avem noi macar cat au
Polonezii cu acele volume ale lui Reymont, in
care viata taraneasca sa fie aratata in aspectele
ei de profunzime.
Ce fii risipitori suntem !... Ce nerecunoscatori
fii mai suntem fata de imensa avutie, de toate
felurile, pe care Dumnezeu ne-a dat-o ! Ce
meschini §i cat de orbi suntem, cand, pe toate
acestea avandu-le la indemanä, spre a face din
ele juvaeruri literare nepieritoare, noi aler-
gam la lada cu gunoi a neputintilor §i-a sca-
derilor omene§ti §i la haznaua cu dejectiuni
infecte, pentru a culege de-acolo otrava cu care
de-a doua zi sä incepem a spurca sufletul oa-
www.dacoromanica.ro
menilor nostri, ascunzandu-ne, perfid i vinovat

pe dupd paravanul de carton aurit al tuturor
teoriilor scelerate.
0, in literaturd mai osebit, avem de falcut
cale-intoarsd... Aici Fiul risipitor are drum greu
de penitenta... Aici s'au facut, mai ales in cea
din urmä vreme, grele pdcate... Pe aici avem
mult de ispdsit...
Dar se pare cd Fiul risipitor se intoarce...
Sunt semne bune...
Si noi, datori suntem sä naddjduim...
X
Vremea era moale. Nu clzuse Inca zäpadd,
dar in vazduhuri se pregdteau toate intru aceasta.
In preajmd, peste tot, se simtea mangdierea
asteptdrei zilei, in care din nou avea sd se
iveascd in Ies lea Betleemului, pruncul dumne-
zeesc. Cu toate uitarile" i rätdcirile" noastre
pe druniuri departate, cu toate abaterile dela
calea cea, singurd, adevaratd, a credintei noastre
strävechi, totusi a rdmas in sufletul nostru Inca
o drojdie de amintire ancestrald, care mai ales
la vremea Nasterei Domnului, se miscd in fundul
le suflet in care zace. Simtim cd. se apropie
ziva aceea mare, cea care a despicat vremurile
pe oameni in cloud, cea care ne-a &mit un
Isbävitor din iazul tuturor pacatelor. Este aceeasi
simtire pe care o va fi avut Fiul risipitor, cand,
stand trist Si manand la iarbd porcii stapanului
www.dacoromanica.ro
An, §i-a adus aminte de casa tatalui s,i de

tot binele din ea. i-a venit in fire si a zis :
Cap argati ai tatalui meu au bel§ug de paine,
iar eu mor de foame aici..." .A§a a graft
sie§i Fiul risipitor, cand si-a adus aminte ce
parasise cu atata necugetare §i nepasare.
Venea, a§adar, Craciunul.
Ziva se läsa incet in inserare. Strazile Capi-
talei erau intesate de mare mulPme de oameni,
prin§i mai ales in vartejul cumpäräturilor de
toate felurile. Nu era om care A. nu aibä agatat
de deget, macar un cat de mic pachetel. Pe
fetele tuturor lucea, mai potolit sau mai acope-
nit, un zambet de inseninare. Din fundul aducerii
aminte zoreau, nevoia§e §i firave, unele luciri
cercand a ajunge la buze §i la ochi, ca sä
le dea zambet §i privire, bune, prietenoase
pline de omenie.
Dar iata., astfel involburata cum se gasea
omenirea la ceasul acela, o rumoare se Pacu
auzita §i simPta, intocmai cum vara, dupa o
ploaie mare, simpm cum vine puhoiul din deal,
in huet infundat, cu toate cä nu-1 vedem Inca-
Se auzeau unele franturi de cantece, ca un talaz
sunator, aci mai clar, aci mai surd, dar treptat
deslu§indu-se din negurile auzului.
Multimea i§i incetini invalmä§agul, privind
in spre partea de unde sei veau ciudatele sgomote.
In adevar, dintr'acolo se arata fruntea unui alai.
Omenirea, a§ezata compact, pe-o parte si pe
cealaltä a caei care strabate dela un capat la altul
www.dacoromanica.ro
CRUCE I NATIONALISM 265.
Capita la, se oprise, si \Idea din felul in care

privea, cä un lucru cu totul neobi§nuit, se pe-
trecea in clipele acelea.
Eram §i eu un fir pierdut in acea multitudine
romaneasca. M'am oprit §i am asteptat.
Iata convoiul cel ciudat...
Acuma se desluseau limpede coruri si strigate
buciume i goarne.
Am stätut i am privit.
Trec, in talaz cuminte dar impetuos... Con-
voiuri de copii, purtand stele" in mainile br
micute, dar credincioase lucrului pe care-1 faceau
atunci. Ei intoneaza, candid, cantece de stea §i
altele cu Lerui-Doamne" si pa§esc, cucernic,
ca inteo .slujba religioasa.
lath. §i Ieslea cea sfanta, alcAtuitd, naiv, de
fetite harnice, §i iata. si Maica noastra, Santa
Fecioara, intruchipata de-o mandra fata a plaiu-
rilor noastre. Cortegiu de fete imbracate in alb
ii fac ca o coroana in jur, si toate cantä laude
pruncului infa§atel" din Ieslea purtata cu grip-
ele pasesc gray §i canta cu nepasare de cei
de pe läturi, ridicanduli privirile curate spre
cerul inoptat de Decembrie.
Talazul se incovoaie mai departe.
Trec Irozii, in felurimi de feluri de costume
§i de culori. Imparap, pastori, magi, gealati
turcomani, osta§i, aprozi, top, cu chip serios §i
incredintat, pa§esc ca intr'o vie reconstituire a
intamplärilor de atunci, din demulta vreme trecuta...
Vin la rand cei cu capra", cu vasalca",
www.dacoromanica.ro
cu sorcova", toti pa§ind in acela§ ritm si-

gur si neoprit, privind numai inainte nu in sus
si cantand cantecele cele de demult.
Iar la urma yin arcasii si buciuma§ii. Sdra-
veni flacai cu plete pe umeri, mandri ca ni§te
Feti frumosi si puternici ca zmeii, purtand zeghi
§1 cojoace inflorite si sunand din cornuri §i din
buciume, de hue§te stramta incapere a caei...
Aláturi de ei, pa§esc, frumoase §i cu cuviinta.,
fete 'din departate laturi ale tinutului nostru,
investmantate in minunate straie de sarbatoare,
scoase din fundul lazii unde se pastreaza adu-
cerea aminte a Neamului.
Talazul e neispravit, iar deoparte §i de alta
a lui, strajuesc gardieni cu fade in maini. Fu-
mul faclelor invaluie intregul alai, dandu-i nu
§tiu ce vaga infatisare de vis.
De mult a trecut fruntea cortegiului, iar coada
lui Inca nu a ajuns in dreptul meu.
Privesc, si lacramez, acolo, in strada, ca si cum
a§ fi singur. Imi simt si eu propria mea greseala,
§i las ca varful de foc al imputarilor sa-mi arda
sufletul.
Veneau spre mine §i spre to0, Obiceiurile"
cele uitate de noi, cele care printre altele alca-
tuesc puterea duhului unei
Mi se parea ca, printeun ciudat joc al in-
tamplarii, m'am trezit cu doua-trei sute de ani
indärat, §i Inca mai mult, si ca inteo zi de
Ajun de CrIciun, privesc un alai neispravit al
obiceiurilor noastre.
www.dacoromanica.ro
Venea trecutul spre mine, cu incantgri, i cu

aspre dojane Tata §i tu esti un Fiu ri-
sipitor, caci i tu ai uitat de noi..."
M'am trezit soptind, acolo, in strada : Da, da,
sunt i eu un ticalos uitator al trecutului..."
Iar and am privit din nou spre convoiu,
prin fumul faclelor, care se inalta domol spre
väzduhul pasnic de Craciun, am avut viziunea
clara a Fiului risipitor care se intoarce la casa
tatalui dupg. ce multa vreme a statut pe locuri
depgrtate, ajungand slugä la stapani strgini.
De aceste ganduri i simtiri am fost invred-
nicit in Ajunul de Craciun al anului ce-a trecut,
cand stand in strada, am fost fata la superbul
alai al Obiceiurilor" noastre desmormantate,
care sirnteam aceasta ca pe ceva aievea in
sufletul si in trupul meu pgseau, puternice
§i vii, ca sg-si recucereasca pgmantul pierdut
din pricina nepasarii, si-a insträin.arii noastre...
XI
Dar noi gresit-am i fata de mosia noasträ
parinteasca, de pamantul acesta pe care ne du-
cern viata, sit care a fost aparat i inut cu atatea
grele jertfe de cei mai dinainte. L-am nesocotit
de atatea ori, si nu 1-am cunoscut adesea. Am
privit cu interes si cu intelegere spre alte locuri
din lumea aceasta, si am uitat de atatea ori
de pamantul nostru. Iar cercetarea lui fiind
atat de slabl, nici nu 1-am inteles i, astfel,
nici nu 1-am iubit curn se cuvine.
www.dacoromanica.ro
Pamantul cu toate cate sunt pe el, cu toate

infatisarile pe care i le dau anotimpurile ai
schimbarile vremii, este tovarasul cel mai nedes-
lipit al omului care traieste pe el. Intre pamant
si locuitorii lui se statorniceste o legatura de
necontenitä inranrire reciproc6.. Dar pamantul
este acela care predominà pe om. Pamantul
este leaganul omului, din el se ridica fiinta
omeneasca intru cele materialnice ale ei. El,
pamantul, ii imprumuta partea alc'kuitoare a
trupului, asa ca omul este necontenit debitor
pamantului. Apoi, dealungul vietii, pamantul
este Was omului, punandu-i la indemana toate
cele de nevoie, intru intampinarea acestei vieti.
Dealungul acestui drum, pamantul, pe langa cele
trebuitoare trupului, mai sta., darnic si multi-form,
la indemana sufletului omenesc cu atatea pri-
velisti, care, ca intr'un divin caleidoscop, se
schimba dela clipa la clipa. i tovarasia
aceasta tine pand in clipa cand pamantul, cre-
ditor nemilos al omului, ii cere trupul indardt,
spre a-1 preface din nou in pärticelele din care
a fost alcatuit.
Ciclul vietii omenesti se consurna sub semnul
tiraniei pamantului asupra omului. Dar nu nu-
mai atat. Pämantul este semnul vazut al con-
tinuitätii neamurilor de oameni. Pe acela§ pa-
mant s'au petrecut mosii i parintli" adica
acei mai clinainte. El a fost martor neclintit al
dainuirii lor in lume. Le-a fost tovaras, pro-
teguitor, näscator i mormant. Asa ca el, pa-
www.dacoromanica.ro
CRUCE SI NATONALISM 269
mantul, este si depozitarul amintirilor, adica al

vieii consumate pe el. Este a§adar, pasträtorul
marelui adevar al trecutului. Pare-se, cel mai
mare adevar dintre toate.
A§a ca el este blandul §i inteleptul tiran al
nostru, al fiecaruia dintre cei carora le-a venit
randul sa traiasca pe el, tragandu-§i firul vieii
din cei mai dinainte, ascun§i acum vederei
noastre, dar vii §i prezenti in vasta incapere a
mausoleului pamantului parintesc. De sub aceasta
dulce robie nu putem scapa. Ferice de cel care
o intelege §i-o accepta, vai, insä, delacela, care
neintelegand-o, n'o prime§te. Tiranul nu cunoa§te
decat ascultare, neascultatorii sunt sdrobiti, Para
mila... Ca §i instrainatii...
Acuma, dad. Inca odata ridicam privirea asu-
pra pamantului nostru, vedea-vom, cu repetata
§i proaspata uimire, cat de ruaret este el... In
toate... i in frumuseta §i in bogatie §i
in amintiri... Uncle intorci ochii, dai peste toate
acestea. Darurile cu care este irizestrat, iti ies
inainte, te impresoarä, te coplesesc, te uimesc,
te strivesc sub märetia lor.
Trecutul ? Arnintirile ? Nu e nici un petec din
el, macar cat o palma, care sa nu aiba straturi
de trecut ; cladarie de aduceri-aminte. Conden-
sare de amintiri. Trecut comprimat, ca,
de-ar isbucni din aceastä comprimare, ar sgu-
dui pana in adancuri toate sufletele celor de azi.
De peste tot, yin spre urechile duhului nostru
glasurile trecutului, via realitate a celor ce nu
www.dacoromanica.ro
mai sunt, puterea aceasta ascunsA §i vrAjitA, care

duce neamul mai departe, impingandu-1 spre
sAvarsirea destinelor date lui de Dumnezeu. PA.-
mantul nostru este istoria vie a neamului.
Bogatia lui ? SA spund cei care au ravnit-o,
§i, de sigur, o ravnesc §i acum... S'o spunl
acei care acum douAzeci de ani au admirat-o,
au folosit-o §i au plans-o dupA ce nu au mai
avut-o. and in 1918 toamna, reintors acasA,
am aflat pe ai mei coplesiti sub nevoi §i foa-
mete, mi-am dat seama cat de desnadAjduiti au
fost cotropitorii in clipa and au lost siliti sA
pAräseascA imensa bogatie a pamantului roma-
nesc. Printre scra§nete de dinti, lAcrAmau §o
ptind : O, cum nu-i a noastrA ?!..."
Frumusetea lui ? 0, Doamne, dar nicAieri in
lume nu se aflA un pAmant mai frumos ca al
nostru... SA spund cei care au bAtut lumea in
lung §i in lat... Dar nu avem nevoie nici de
aceste atestAri, ci numai sA deschidem ochil
si sA privim §i sà deschidem sufletul §i sa
sorbim. 0 suta. de vieti aibA cineva §i meargd
in fiecare zi tot in alt loc, §i nu va isprävi
de vAzut neslar§itele comori de frumuseti cu
care Dumnezeu a impodobit pamantul nostru.
0 nesfarsitA varietate intr'un imens tot armonic.
Iar peste toate, ca o imaterialA §i mangftioasä
mahramA de duh, acea inefabila. §i duioas1 am-
biantA chemAtoare, zAlogitoare, divinA... Acel
nu §tiou ce" de-o nesiar§itA delicateca, cu atat
mai patrunzator, cu cat mai putin Ii putem in-
www.dacoromanica.ro
telege... 0 frumuseta care te face sa te lipse§ti

cu u§urin ta. de priveli§ti din alte Onuturi ale lu-
mii.In intreaga mea viata de pana acum, pot
marturisi lesne, ca n'am simtit nevoia sa-mi
scald ochii .§i sufletul in alte priveli§ti. Ci ne-
contenit sunt mahnit ca nevoile vietii ma impie-
dica sa vad toata frumusetea pämantului no-
stru.
Si noi, noi ce-am facut adesea cu
acestea?
Ce-am facut cu aducerile-aminte ale Oman-
tului nostru ?
Ce-am facut cu bogatia lui ?
Ce-am facut cu frumuseta lui ?
0, adesea le-am risipit intocmai ca Fiul
plecat din casa tatätui sau. Inca §i mai mult
Inca §.i mai vinovat... Nu le-am inteles,
nu le-am pretuit, nu le-am iubit.
Amintirile le-am uitat.
De bog* ne-am bätut joc, impra§tiindu-Ie
sau dandu-le pe maini streine. S'au ridicat
ghiare spurcate si le-au hrapit, slutindu-le sau
sacatuindu-le. Ca nebunul care nestiind ce pietre
de prg are in tolba lui, le aruncä nepasator,
in toate pasarile intalnite in cale, iar cand §i-a
dat seama de valoarea lor, s'a intors, dar nu
le-a mai gasit.
Iar pentru frumuseta pamantului nostru sun-
tern ni§te orbi in trup §i'n duh. N'o vedem,
vorbind despre ea cu cea de pe urma nein-
telegere, neiubind-o.
www.dacoromanica.ro
Fii risipitori...
Azi cand zicem peste tot cl ne intoarcem la
ale noastre", mai intai de toate la pämantul
91
nostru se cade s. ne gandim.

Altfel, rämanem atarnali deasupra prApästiei
nimicului...
XII
le§it dintr'o fericitä imbinare de neamuri,

insul romanesc" s'a arätat lurnii incarcat de
daruri.
La o inteligenta pätrunzAtoare dar netrufa§a,
s'au acläogat o cuviint6. §i un bun simt din cele
mai alese. Viteaz al% a face caz de sine,
muncitor arà ostentatie, glumet §i deschis la
fatk admirabil primitor de oaspet'i, Romanul a
facut farmecul tuturor ath.torilor sträini care
ne-au p5.§it pragul casei. N'avem de cat sä des-
chidem cArtile, de calätorii ale acestora, atat de
aninunat puse in vlz de profesorul Iorga in
volumele Istoria Romanilor prin cAlatori", ca
sä ne putem convinge, din märturiile altora,
cine a fost pe vremuri omul" nostru. Iata
cum il caracterizeazl, intr'un ultim articol, tot
Domnia-sa. Zice a§a : Ceea ce deosebea
poporul nostru era o bunä cuviintä admirabilä,
o mare stäpanire de sine §i un desävar§it re-
spect de altli, o incantAtoare modestie, o grija
Aproape dureroas1 de a aräta cä nici intr'o
imprejurare nu-§i iese din fire..."
Cei care cunosc firea omului nostru, i§i pot
da seama cat de dreaptl §i de adeväratä este
www.dacoromanica.ro
aceasth caracterizare adusOi de unul din cei mai

profunzi cunoscAtori ai tärii si-ai neamului
nostru, in toate adancile lui cute spirituale.
Cu toate vitregile suvoaie ce s'au abltut in
decursul vremii asupra omului romanesc, aceste
calitati funciare ale lui nu s'au prapA.dit, el
rämánand Credincios lor si nevoind a le in-
strlina, insusindu-si alth. fire.
E deajuns sä ne aducem aminte de cei doi
ani de razboi si mai ales de vremea refu-
giului din Moldova, cand molima resmeritei ru-
sesti s'a abatut peste sufletul osteanului nostru,
cercandu-i puterea de impotrivire. Si bine ne
aducem aminte c., desi prost imbrdcat i destul
de insuflcient hränit, cu tara cotropith. de dus-
man, totusi nimic nu s'a atins de sufletul lui.
El a respins cu desgust dela sine toate poftirile
soldatilor rusi räsviltiti si a rAmas credin-
cios sufletului sau de totdeauna. Si nu era Ozit
sau controlat de nimeni, ci el singur s'a
strecurat printre stancile tuturor primejdiilor,
dealungul diavolestilor chemAri care-i veneau
de peste tot. A stätut neclintit si acelas, pana
a trecut furtuna. E ceval... Cugete toti, acei
care cad dela cea dintai bAtaie de vant a in-
cercArilor.
Si totusi... Da, totusi acest admirabil tem-
perament ancestral, in ultima vreme a primit
si primeste detestabile inrauriri.
Dupà razboi, asupra insului romanesc" s'a
abatut cel mai ticAlos val de spurcare.
18
www.dacoromanica.ro
Toti cavalerii de industrie ai politicei roma-

ne§ti postbelice au poposit in preajma casei
acestui suflet si au inceput a-1 imbia cu tot
felul de chemari, de laude, de tam-aieri, de ridi-
cari in slava fireste, pentru binele tarii §i-al
neamului.
S'a cantat oamenilor no§tri cele mai ticaloase
osanale, mai ales pe tema Voi sunteti lumina
lumii §.1 sarea parnantului", cu acelas gand al
daramarii zidurilor Ierihonului prin glasuri de
trambitä.
Si atunci, ici-colo, zidul de odinioarä a ince-
put sä se crape §i sd cada. Politica nefasta
§i-a facut intrarea in cuprinsul satelor noastre
(caci de sate mai ales este vorba aici), recru-
tandu-si cei intai adeRti, care, pe urma, aveau sä
ramana acolo ca un cuib de putregai, aducator
de resmerita §i putreziciune.
Omul nostru a devenit marfa politica, ravnitä
§i exploatata pe rand de toti §iretii negustori
ai politicii de dupa. razboi.
Virusul otravit a inceput a se strecura §i a
ameninta cu ruina cuprinsul altädatä a§a de
frumos §1 temeinic al casei sufletului romanesc.
Virtutile cele de demult au inceput sa.-§i aco-
pere strälucirea, sub praful de cenu§a al vremii
din urrhä, bunatatea cea veche a inceput
a clipi sub vantul de rAutate care batea de
peste tot, iar stravechea cuviintä romaneasca,
admirabila infati§are a duhului autohton, a in-
ceput a se preface, Doamne, intr'o antipatica
www.dacoromanica.ro
obraznicie toparläneasca, atata de necunoscuth

pana atunci de omul nostru. 0 siretenie displä-
cutä intoväräsea, meschin, toatä aceast a. incepä-
turä noud, dand totului si o infatisare ridiculd.
Dar ceea ce-a pus varf acestei lucrari de
smintire, a fost aparitia la orizontul vietii noas-
tre spirituale, a unui nou val, inch necunoscut
pith acum la noi, valul de urd, da, de
ura intre frati, de inarmare a bratului lui Cain,
ca sä ucida pe fratele s'au Abel. 0 reeditare,
sub cel mai diavolesc chip, a omorului dela
inceput.
Stain in zilele noastre sub semnul acesta : al
intetkii urii intre frati. Niciodatei n'a fost
aceasta in casa noastra. Niciodath.. Este o apo-
caliptica. aparitie, care ne inspaimanta si ne
mahneste panä la anihilare, sufletul.
Diavoleasca licoare a urii a inceput a roade
la temelie sufletul insului romanesc.
Sa. baga.m seamal... Dacá relele ardtate mai
inainte sunt ingrijorltoare, rgul acesta, al
patrunderei urii, ne pune inainte chiar groza.-
venia primejdiei.
and Fiul risipitor s'a intors jn casa tatalui

sgu, dupä cele dintai clipe ale revederii, a fost
adus in mijloc §i asezat din nou la masa
pArinteasch.
Tathl, in freamatul strafund al celei mai mari
bucurii din toate cate pot fi pe pamant, a zam-
bit privindu-1 si pe urmä, a pornit avantate
www.dacoromanica.ro
porunci spre aprozii casei, strigand : Aduceti

haina alba, sa.-1 imbracam pe el... SI fie ca la
inceput : neatins i nepatat!..." i vedem in
inchipuire pe aprozi pornind spre 1ziIe cele
vechi, batute in chingi de otel, i scotand de
acolo vestmintele cele alese, curate, neatinse...
Le aduc oaspetelui cel drag i i-le pun in
locul sdrentelor pribegiei pacatoase... Tatäl il
prive§te din nou si alta porunca porne§te :
Aduceti inelul de aur i i-1 puneti iara§i pe
deget!..." Alti aprozi alearga, cauta bisacteaua
cu giuvaeticale ale casei i aleg din ea,
inelul cel mai de pret. II duc tatalui el ii
ia, Si ca intr'un sant ceremonial, 11 pune pe
degetul fiului, ,soptindu-i cu infocata. dragoste :
Iata, i s'a redat nobletea dela inceput..." 51
numai dupa aceea, a inceput festinul marei bu-
curii a regäsirii.
De voim si noi s ne reintoarcem la ale
noastre", se cade mai inainte de toate sd reim-
bracam pe omul romanesc in haina cea alba de
demult, in locul vestmantului care-i este aproape
cu totul sdrentuit, i sa-i punem pe deget
inelul noble ei lui de odinioara.
Si aceasta o;1,t mai degraba, ca maine sa
nu fie prea tarziu.
XIII
In felul in care ne savarsim munca, de multa

vreme ne-am departat dela indreptarul cel de
odinioara al cre§tinätätii noastre.
www.dacoromanica.ro
Dacd privim in sträfunziunea trecutului nostru,

vom putea vedea cum munca noasträ se sävarsea
sub lumina directä a invdtäturii Domnului Hristos.
Orice fel de muncd. Fie ca era vorba de
aceea a mintii noastre, fie de aceea a bratelor
noastre. Lucrätorul, in deobste, era un credin-
cios care nu insela pe semenul sdu, ci-si sd-
varsea munca sub ochiul niciodatd adormit al
lui Dumnezeu.
Iatd, sd ludm o pildd.S pätrundem in Bi-
serica Domneascd dela Arges i sä privim,
in uimire, admirabilele fresce de pe peretii ei
interiori, mai ales aceea din sanul altarului,
Maica Domnului cu Pruncul in brake. Am fost
acolo a doua zi dup.' ce pictorul Norocea da-
duse la iveald acele incantdtoare zugraveli"
Si mi-am putut da seama de nespusa lor frumu-
setd. Ele au fost acute de niste simpli zu-
gravi" acum aproape sase sute de ani, dar par
isprävite ieri, asa sunt de vii, de bine intocmite,
de solid idcute.
sa pätrundem §i in unele din catedralele
noastre de azi i sd privim picturile acute
de cine §tie ce mare artist al vremii de azi
si ne vom convinge cä ele nu pot rezista de
cat scurtd vreme, dupd care vor trebui refäcute.
Cunosc o mare catedrala din acestea in care
picturile au trebuit total reacute numai dupd
treizeci de ani.
Dece aceasta. deosebire ? Cele facute acum
sase sute de ani de niste modesti zugravi re-
www.dacoromanica.ro
zistä vremii, pe cand cele facute acum treizeci

de ani de un mare pictor de azi, s'au si
päräduit. Rdspunsul este nespus de simplu.
Zugravul de-atunci era un credincios
sdvar§ea munca cu teamd de Dumnezeu". Mai
inainte de a se apuca sd munceascd, in fie-
care dimineatä se strangea cu calfele si cu uce-
nicii sdi si se ruga lui Dumnezeu sd-i in-
vredniceascd a munci cu spor i cu nädejde,
iar dupd ce seara sfarseau lucrul, o rugdciune de
mul.tumire ii aduna din nou in jurul mesei. ,si
asa faceau toti muncitorii de pe vremea aceea.
Breslasii ii aveau intocmite tovdrdsiile pe teme-
iul crestin, care le poruncea sd-si facà munca
asa ca nu numai oamenii sá fie mul.tumip, ci
Dumnezeu. Pe and marelui" pictor de azi,
prea putin ii pasd de toate acestea. El ii lu-
. creazd picturile, cu sufletul gol de credinta,
ci numai cu gandul la cine stie ce interese ale
clipei. Zugravul de odinioard, ca f i mesterul
Manole, ingropa in zugrAveald i un fior din
credinta lui, din dragostea lui de oameni si
de Dumnezeu. i ceea ce-i facut asa, rezistd
la toate intemperiile viepi capdtd o infati-
sare de duratä neisprävitä, fiindcal a fost facut
sub unghiul vesniciei..."
Azi, in munca noastra am statornicit niste
indreptare cu totul depdrtate de acel crestin.
Muncd pu.tind, plata cat mai mare" este
lozinca vremurilor i lesne putem intelege
ce iese de aici.
www.dacoromanica.ro
Si, doar, Cartea noastra dumnezeeasca are

ja sine toate indrumdrile pentru ca, folosindu-le,
sa facem din munca noastra isvor de multumire
si pentru noi §i pentru altfi.
A§a, aflam un prim indreptar in cuvintele
Vrednic este lucratorul de plata sa...". Aici
se statornice§te intre lucru §i plata, cantarul
vredniciei. Numai o munca facuta cu vrednicie
va putea fi demnä de a-§i primi plata.
Nu orice fel Cle munca, fie cum o fi facuta,
isi va putea reclama intreaga plata.
Apoi, alt verset evanghelic grae§te : Suferiti,
rabdati, §i faceti-va bine slujba voastra..."
lath", aici ni se pune in fata problema bunei
suferinte §i a rabdarii in munca noastrd. Nici-
odata n'a iesit ceva bun §i temeinic din
màinile noastre daca munca nu ne-a fost into-
vara§ita de aceste dou insotitoare : suferinta cea
bund §i rabdarea cea iubitoare.
Azi, munca noastra e savarsita sub focul ne-
rabdarilor §i-i insotita de toate blestemele.
Si Inca un al treilea verset vine sa incunu-
neze pe celelalte si sa ne spund : Tot ce
faceti, sä faceti cu toata dragostea, nu ca pentru
oameni, ci ca pentru Dumnezeu..." Indreptar
de aur al muncii noastre, acest verset ar trebui
scris pe frontispiciul casei muncii noastre
mai osebit, adanc sapat in fiinta noastra duhov-
niceasca.
Acest verset statornice§te temeiul dragostei
in munca si ne recomanda ca tot ce vom
www.dacoromanica.ro
face sa facem ca pentru Dumnezeu, pe care

nu-1 putem in§ela, nu ca pentru oameni, pe
care leine ii putem in§ela.
DacI in tot ce facem (ceea ce insemneaza orice
fel de muncä) vom crede §i vom simp c6. ochiul
lui Dumnezeu ne veghiazA, neindoelnic c. cu
totul altele fi-vor roadele muncii noastre. Pe
clientul cel omenesc, oricine-ar fi el, II putem
insela, dar pe acest unic §i a-tot-vazator Client"
ceresc, niciodata.
MIA, de aceea, cei de odinioara faceau lucruri
trainice, care parca infruntä ve§nicia, pe cand
noi, cei de azi, facem ceea ce bine vedem ca
facem. Casa pe care ne-o face zidarul se surpa
dupä un an, talpa pe care ne-o pune cismarul
e de carton §i nu de piele, lemnäria pe ca-
re-o alcatue§te tamplarul, crapa de-a doua zi
§i a§a mai incolo... In§elarn pe altii, §i altii
ne in§eath. pe noi, iar toti laolalth., in§eläm
credem ca in§eldm pe Dumnezeu.
Nu, daca nu ne reintoarcem la ve§nicul
indreptar al Domnului Hristos in sävar§irea
muncii noastre, nu vom putea nad6.jdui la dre-
gerea atator rele, sa le zicem economice" ale
vremii de azi. Ci vom ramane in toate cri-
zele" in care de atata timp ne sbatem.
ScAparea si aici stä in reintoarcerea
Fiului risipitor la casa tatälui.
Altfel, mereu vom fi säraci intr'o lord nespus
de bogata, §i plini de necazuri inteo tara
in care ar trebui sä ne sävar§irn munca numai
in cantece si'n fete senine..
www.dacoromanica.ro
Si tot numai in felul acesta vom scapa si de-

blestemul cu care, azi, ne insotim atat de ne-
curmat §i de amar, munca.
XIV
Am cäutat in cele arAtate panä aici sa
invederez douä idei, intre care este o legatura
de adanca determinare, asemänätoare intru to-
tul cu cele douä mari serii de fapte din dunine-
zeeasca pilda a Fiului risipitor indepartarea dela
ale noastre" §i intoarcerea la ele.
In aceasta corelaPe : indefieirtare-intoarcere-
mi se pare el stä intreaga problemä a vietii
noastre romane§ti din ceasul furtunos de acum,
§i intreaga ei rezolvare.
Am cercat a invedera aceasta, cu privire la
toate detafiile problemei §1 am credinta ca prea .
departe de adevar nu au fost modestele mele

randuri. .
Dar toate ipostazele asupra carora m'am
oprit, pentru ca sä poata avea o incheere rod-
nicä intre ele, trebue neaparat sä fie unite lao-
lalta printr'un principiu coordonator §i ordonator.
Intocmai ca §i la alcatuirea unui zid de beton.
Zadarnic vom avea 15ietri§ul, nisipul si apa, daca
lor nu le vom adaoga elementul care sa le
impietreasca : cimentul.
In alcatuirea blocului nostru national, este
§i a fost totdeauna nevoie, de un factor de-
unitate, de coordonare de ierarhizare, ca
www.dacoromanica.ro
o superioara sinteza a insu§i acestui bloc, fdrá

de care toate celelalte elemente, bune in sine,
nu-§i gasesc rostul i putinta de a-§i da toata
puterea lor intru inchegarea i propa§irea ma-
sivului national.
Cad, thrä unitate, niciodata nu s'a putut porni
o era de prosperare i chiar una de simpla
dainuire, a unui norod. Trebue sa fie in frunte
un conducator unic, care sä iniati§eze Insäi
unitatea multitudinii pe care o conduce.
Aceastä infalisare vazuta a unitatii norodului
clevine astfel i puterea de coordonare a tutu-
ror fortelor care se talazuesc in cuprinsul lui.
E ca §i-o basculd, care amplifica sau amorti-
zeaza diferitele nepotriviri de greutati, neutra-
liza.ndu-le, pentru ca in felul acesta, sa nu fie
descumpanire.
Principiul de unitate si de coordonare, aduce
dupd sine si pe acel al disciplinei §i al ierar-
hizarii, fara de care, iarasi, nu poate fi con-
ceput traiul unui norod.
Ca un focar care atrage i contope§te in
sine deosebite raze, asa se concentreaza in con-
ducatorul unic din frunte toate aceste principii:
unitate, coordonare, disciplina, ierarhie i prin
ele continuitatea neamului.
Daca privim in depärtatul nostru trecut, putem
lesne vedea cum focarul acesta a fost Voevodul.
In puterea lui voevodall, straluceau aceste atri-
bute, sub lumina care cadea asupra lui din chiar
voia lui DumnezeU. Stapamirile sunt dela Dum-
www.dacoromanica.ro
nezeu, supuneti-va bor... !" asa graeste Cartea

noastra sfantä. i asa este, asa o simt ca
este, caci nici nu se poate sa fie altfel. S. pri-
vim la capetenia albinelor, si vom cpäta
din nou o lamurire, dacä mai avem nevoie de
ea. Si acesta este adevar neclintit, mai ales
int') o obge creginei, in care toate intocmirile
familiare si obstesti pornesc dela Dumnezeu,
dela voia lui.
Natia noastra, spre deosebire de altele, a fost
§i a rAmas o natie care si-a recunoscut unitatea
prin voevodul din fruntea ei, i i-a ordonat
viata dupà principiul de disciplina ierarhica,
sintetizat in voevod.
Daca cercetam exprimärile populare cu pri-
vire la aceasta, lesne vom afla incadrarea noro-
dului nostru in ideea voevodalä. Nici nu am
putut trai valabil far a. aceasta contopire in
principiul diriguitor i sintetizator al voevoda-
tului, al monarhiei cu un cuvant mai nou.
Si nici nu putem altfel trth valabil... Sim-
tirn aceasta, dupa cum, fka prealabilä explicatie,
simtim c. ne-am indbusi fara aer.
Ne aducem aminte cu teamä de cei cãtiva
ani de Regenta, in care principiul monarhic era
subtilizat.
Si in latura aceasta s'a arAtat la rastimpuri,
Fiul risipitor... El a luat si margaritarul acesta
si 1-a aruncat cu nepasare, risipindu-1, ajun-
gand pe urma, la roscovele porcesti.
Aici, mai ales, se cade, asadar, a face §i
unanimd intoarcere la ale noastre".
www.dacoromanica.ro
Neindestuator ar fi sä ne intoarcem cu privire

la toate celelalte, dacg nu ne vom intoarce §i cu
privire la aceasta.
Iar dacg privim acum la Ace la care infati§eaza.
azi principiul unitatei noastre nationale, e peste
putintg:sg nu recunoa§tem in El, pe unul din cei
mai strgluciti conducgtori de popoare.
Ridicat pe pgmantul romanesc, botezat in
sfanta noastra' credintg ortodoxg, crescut pe
plaiurile frumoasei noastre tgri, luand parte
dintr'un inceput la toate necazurile §i finnan-
tarile noastre, standu-i la inimà toate ngzuintele
noastre spre bine §i spre ingtare, cunoscand
amgrAciuni mari, care i-au dat o pretimpurie
maturitate, iubind tara §i norodul cu o impre-
sionantg duio§ie, Regele nostru adaoga la toate
acestea o vastg culturg, o inteligentg, care cautg
WI oprire alte noui mijloace pentru ridicarea
neamului asupra cgruia domne§te, o putere de
muncg admirabilä, un minunat dar al vorbirii
de-o netäggduitg putere de sintezg, un curaj
plin de bärbäteascg luare de räspundere, si, mai
presus de toate, o aureola voevodalg mgreata,
netrufa§d, in care ne recunoa§tem toti §i pe care
o accepta cu usurintam §i cu plgcere, ca pe in-
su§i marele principiu al propriei noastre uni-
tgti nationale.
Ca sg ne convingem dacg mai este nevoie
de toate aceste daruri cu care Dumnezeu a in-
zestrat pe apetenia noastrg, davem de cat sä.
privim in jurul Orii noastre.
www.dacoromanica.ro
Unde este monarhul, unde este capetenia de

tug care sa-I intreaca ? Pe ce tron sta. un mo-
narh mai reprezentativ al natiei lui, de cat al
nostru ? Ce rege este mai din adanc crescut
ca al nostru, din märuntaiele poporului asupra
caruia domne§te ?
Vom privi zadarnic, de vreme ce nu vom
afla.
Dar asa suntem noi... Admiram piatra veci-
nului §i nu ne place diamantul pe care-I
avem acasa.
Fiindca, in multe din exemplarele ei, natia
noasträ este un Fiu risipitor.
Ci nu... ! Dandu-ne seama cal dainuirea noas-

tea' nu poate fi una temeinica si mareata. fara.
Monarhul care ne inflO§eaza insasi natia §i con-
tinuitatea ei, ca azi, pe tronul tarii st a. unul
din cei mai ale§i monarhi ai lurnii, s. facem
toti totall intoarcere la ale noastre, strigand
cu tarie si cu convingere : Traiasca. Regele
§i Tara... !"
1931 1938
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Pag
SemAnAtorul 7
Setea de cer . . . 1t
70 tart ca din povesti, 0 un popor blagoslovit..." 14
',ipsa de solidarism. . i8
Infratire prin copii . . 22
ZAcAminte neexploatate... 25
Scrisoarea din Ben-Malem 28
Ardeal.... . . .
32
Piratli sexualitatii . 35
Din bolile spiritului . 39
Faclia Pace . 43
Ieslea... . 46
Caritate.... 49'
Armata . . . . 53
Intoarcere la vechi fagas... 56
Ce-am putea opune.... . 6o
Ecouri fatale... 64
Viet.' zAdarnice... . 67
Cele douA biblioteci. 7I
De saptezeci de ori eke sapte.... . 76
Nu ne trebue sentimente... . . 79
Puterea care va aduce impAcarea. 82.
AfarA, /a camp.... 86
Furnizorii mortii . 89-
Glasuri din tara . 92
Cele douA lumi . 96
Amintirea Plevnei... 99
Aduceri-aminte... . 102
Casatorie liberA ?... . xo6
RAzboiul zilei . . I Id
Reactiuni vorbitoare . . 114
Rezervele de bun simt . 117
Cuvinte drepte . . . 121
Al. VlahutA . . . 124
Dragoste de rautate 12a
www.dacoromanica.ro
Pag.
Biserica si tineretul . . . 131

BArna dii'i ochi . . . . . 135
FlAcAul din Bahne i C. E. D... . 138
Flirt nevinovat . . . . . i42
SA tim cu cine avem aface... . . 145
Datorii uitate . . . 148
CAinta nu sinucidere.... 151
Puteri tacute . . 155
Restaurarea cuvantului 158
Sudalma . . . . 161
Ceea ce uitAm prea des . 164
28 Martie 1918 . . 167
Frunze de merivr... . r7o
Plata pacatului... . 174
Ziva Eroilor . 178
Hotarul cel mare... 182
Arhiva de Folklore 186
Enescu... . . 190
0 problema pArAsitA . . 193
La crucea colonelului Iliescu . 197
Legenda.. . . 201
Cartea . . 204
,judecatorul cel bun" . 214.
Faptul cel mare . . . . 218
Se intoarce fiul risipitor... . . 223
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro

Cruce Şi Naţionalism PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cruce Şi Naţionalism PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

-

INSEMNARILE UNUI TRECATOR

CARTI CU CONTINUT CRESTIN

oamenii, prostiti §i stricati, dau busna si cumpAra.,.

Am trecut zilele acestea prin Onutul cel dg-

§i. iubitorului Stäpan, Ziditor a toate, Isbdvitor

austed. Este, cred, cel putin in general, un

cer inchis, oameni trthnd fgrä cer. De aceea

glas tare pe Ace la care-i Capetenia i Senzul

s3 Ora ca din povesti,

dase prin lumea intreaga : trecuse in Franta,

Asculta ce-ti spun eu, domnule avocat:

pre nu §tiu ce simpatie specifica §i aträga-

Dui:A Ion, a venit Costache dupa el ste-

cercArile. Uitam ceea ce datordm semenilor no§tri.

umil §i sarac, = §i de cate ori 1-am ajutat cu

aceasta o totala si dureroasä desolidarizare cu

InfrAtire prin copii.

Legaturile sufletesti acute in copilarie, nu pot

lar din scoala dela Bucure§ti isi va alege un

tandu-se incA din vremea cea fericitA, ei vor

Adevarul, ca in toate cele omenesti, este la

unde se va fi aflat un om de duh §i de intelegere.

var cand zic, ca acest cor era de-o uimitoare

Scrisoarea din Ben-Malem.

poruncile diavolesti. Cu cat cath.torea prin

sensul cä pdrerea lui Gandhi nu poate avea o

Pe arabi §i pe negri nu-i vezi niciodata beti,

in care arnenintarea si blesternul erau aruncate

Suferinta intarea dragostea, 'cimentand-o pen-

Si iata, din trecutul mai apropiat se desfac

Si, desi ostenii acestia simteau cä armele lor

Tu, levantine !... Tu, regAtene !..."

cu indiferenta, din partea intregei feminitati de

facatorilor de glorn femenine, stapaneste In

Unde am cetit noi vreun articol in care o

Para atunci, piratii sexualitatii opereaza cu

Din bolile spiritului.

adevär are o boala, apoi de sigur, are una

riate se apiied, dar rezultatele sunt nule. ie

Dc sigur, aceasta-i realitatea. C. a purcede

aprobare itotalä adeziune la ea. De aceea

Fay lia PAO.

Toate forurile economice, in prirnul rand,

cum se spune la Cartea cea mare a duhplui

Atunci, §i numai atunci, va putea Ii vorba,

Intunerecul pacatului se intinsese peste intreg

putea readuce strälucirea si regalitatea sufle-

knastere umith. si, Ies lea fu aleasä sä fie locul

Durnnezeu. Ies lea ne asteaptd cu dulceata man-

desävarsire. Intre mahalaua infama si centrul

Ce s'a facut cu chestia aceea ?" sau

Here comunale, itnpodobitd cu sublima insarci-

PA§ind in strada, atata am putut §opti cu

Nu vom putea nega cà daca intre neamurile

Avem deci datorii precise fatg de patrie" §i

clip a vietii lor pacatuind, au gresit fatä de

Intoarcere la vechl itägatc...

Cantecul trecutului... Biserici mici inconjurate

ingust dealungul ei... Lumini de apus cad, prin

Tile de catehizare a copiilor... Pdrintele sau

sá uite niciodatd §i s departeze dela sine, mi-

cei in drepturile ei. Preotul adica Biserica