Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
In anumite afectiuni, uleiurile volatile folosite intern sunt cel mai rapid
remediu al aromoterapiei si al fitoterapiei.
- sunt rapide (in multe cazuri s-au dovedit mai rapide chiar decat
medicamentele de sinteza);
- sunt puternice( un gram dintr-un ulei volatil este obtinut din zeci sau ute de
grame de planta, constituind un adevarat concentrat natural, eficient si in
doze mici - de ordinul a catorva picaturi). In anumite afectiuni, cum ar fi de
exemplu cistitele, o combinatie simpla de uleiuri volatile
(cimbru+busuioc+menta) este mai eficienta de cateva ori decat antibioticele
de sinteza, care, de altfel, raman adesea fara efect (in cazul cistitei);
- trebuie avut grija ca uleiul sa nu fie contrafacut, caz in care pot aparea
fenomene nedorite - imediate sau manifestate in timp. Practica acestei
metode de tratament in Occident a cunoscut numeroase acciderite produse
de asemenea contrafaceri, accidente manifestate prin iritatii, hemoragii
interne, tulburari digestive, etc.
Inhalatiile
Masajul
Masajul este una dintre cele mai populare metode de utilizare a uleiurilor
esentiale. Masajul din cadrul aromaterapiei aduce benificii atat uleiurilor cat
si pe cele ale masajului in sine.
Baia
Baia este o cale foarte placuta si totodata eficienta de a folosi uleiurile prin
relaxarea care o induce apa calda si prin faptul ca porii se dilata, pemitand
uleiului sa patrunda prin tegumente.
Comprese
Uleiul de floarea-soarelui
Conţine vitaminele A, D, E şi K, proteine ce cuprind toţi aminoacizii
esenţiali, săruri minerale. Are efect vitaminizant şi antitoxic atât intern cât şi
extern. Este cel mai folosit ulei pentru preparatele externe şi poate fi folosit
în toate tipurile de extracte vegetale pentru piele.
Uleiul de măsline
Conţine vitaminele E, B, C, lecitină, clorofilă, xantofilă. Folosit ca bază
pentru uleiurile de uz extern, are efect antiseptic şi antibacterian. Este un ulei
foarte valoros, fiind uşor de asimilat în piele şi foarte nutritiv. Se utilizează
extern pentru întreţinerea pielii, tratarea arsurilor, a paradontozei, gutei şi
reumatismului, pentru ameliorarea cazurilor de anemie.
Uleiul de migdale
Este bogat în calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitaminele A şi B,
taninuri. Se foloseşte contra eczemelor, erizipelului, pruritului şi în cazurile
de piele foarte uscată cu tendinţă de crăpare. Este un remediu valoros pentru
îngrijirea pielii.
Uleiul de nucă
Conţine în cantităţi mari vitaminele E şi F. Se utilizează sub formă de masaj
(frecţie) pe întregul corp pentru copiii rahitici sau anemici. Este o bază
valoroasă pentru remediile ce combat dermatozele.
Uleiul de palmier
Este cea mai bogată sursă de vitamina E dintre uleiurile vegetale. În
cosmetică este considerat unul dintre cele mai bune ingrediente naturale, cu
efecte de întreţinere a pielii, tratare a dermatozelor, pruritului, pentru
amelioarea psoriazisului.
Uleiul de soia
Foarte bogat în acizi graşi nesaturaţi. Se foloseşte în cazuri de sclerodermite,
pioreealveolo-dentară; este un remediu eficace pentru afecţiunile pielii în
general.
Uleiul de susan
Ceva mai rar întâlnit, este un ulei foarte hrănitor şi uşor de absorbit de către
piele. Conţine vitaminele B, D, E şi F. Specific pentru acest ulei este efectul
tonic, regenerator, calmant, nutritiv. Este considerat cel mai valoros pentru
cazurile de piele uscată şi aspră, osteoporoză, paradontoză, probleme ale
oaselor şi articulaţiilor, stări de slăbiciune şi emaciere, migrene.
1. Uleiul de sunătoare
Se obţine prin macerarea florilor de sunătoare în ulei vegetal. Este cel mai
cunoscut şi mai eficient remediu pentru arsurile solare. Poate fi folosit atât
profilactic cât şi curativ. În combinţie cu câteva picături de ulei volatil de
mentă, este indicat şi în tratamentul pruritului (mâncărimea pielii) de diferite
etiologii, dureri reumatice, colici abdominale, colici hepatobiliare. Are şi un
efect răcoritor, fiind folosit mai ales în timpul verii, dar nu în cazul unor
arsuri solare grave.
2. Uleiul de muşeţel
Muşeţelul, prin acţiunea sa blândă, este cea mai potrivită plantă pentru
tratarea unor afecţiuni ale pielii la copii, cum ar fi eczemele, mâncărimile,
arsurile. Dacă se adaugă câteva picături de ulei volatil de fenicul şi de mentă,
calmează durerile provocate de colicile abdominale. Femeile pot folosi acest
ulei pentru întreţinerea pielii feţei şi pentru eliminarea unor iritaţii provocate
de utilizarea abuzivă a fardurilor.
3. Uleiul de cătină
Este un ulei extras din coaja fructelor de cătină, prin intermediul unor
dispozitive speciale (din comerţ). Are acţiune antiinflamatoare şi este un
excelent regenerator epitelial. Se foloseşte în tratamentul hemoroizilor, al
arsurilor solare, eczemelor, erupţiilor cutanate, mâncărimilor pielii,
degerăturilor şi ca protector împotriva radiaţiilor ultraviolete.
4. Uleiul de răşină
20 g de răşină curată se pun în 100 ml de ulei de floarea-soarelui şi se
încălzesc uşor pe baia de apă până ce răşina se dizolvă. Se filtrează apoi prin
tifon. După ce s-a aplicat pe piele, se poate îndepărat foarte uşor dacă înainte
de a se spăla cu apă şi săpun, zona respectivă se unge cu ulei de floarea-
soarelui. Este un remediu de excepţie pentru reducerea durerilor reumatice,
pentru tratarea erupţiilor tegumentare şi a rănilor.
5. Uleiul de gălbenele
Se obţine prin macerarea florilor de gălbenele în ulei de floarea-soarelui,
măsline sau susan. Este indicat pentru îngrijirea pielii uscate şi crăpate. Are
efect hrănitor asupra pielii, stimulează circulaţia periferică şi poate fi folosit
de asemenea în cazul varicelor, eczemelor, acneei şi arsurilor.
În 200 ml (un pahar) de oţet de struguri sau de mere şi miere se pun 5-8
linguri (în funcţie de cât de mult poate îngloba oţetul) din planta aleasă
mărunţită cu râşniţa electrică de cafea. Se pune totul într-un borcan închis
ermetic şi se lasă să macereze 14 zile într-un loc călduros sau la soare, după
care se filtrează prin tifon. Preparatul obţinut se păstrează într-un loc
răcoros, uscat şi fără lumină.
Obs.: se va alege oţetul aşa încât să aibă un miros cât mai neutru. Folosirea
unui oţet cu miros strident, care acoperă aroma specifică plantei folosite, este
cel mai adesea resimţită dezagreabil de către cel tratat.
Loţiunile naturale
Sunt preparate semi-solide sau lichide, grase sau slab alcoolice, folosite
pentru întreţinerea pielii.
Loţiunile grase se obţin în acelaşi mod, folosind ulei din plante obţinut în
modul de mai sus.
Pentru tenul uscat sunt recomandate loţiunile ce conţin extracte din plante cu
acţiune de activare a circulaţiei periferice (pe bază de gălbenele şi rozmarin)
sau cu acţiune emolientă (pe bază de muşeţel, nalbă, pătlagină), care să
refacă elasticitatea şi vitalitatea pielii. Pentru acest tip de ten nu sunt indicate
loţiunile pe bază de alcool, deoarece ar produce o uscare şi mai puternică a
feţei.
Pentru tenul ridat sunt indicate loţiunile pe bază de muşeţel, nalbă mare sau
nalbă de cultură, precum şi uleiul de cătină care elasticizează şi reface
structura pielii.