MITUL ZBURĂTORULUI OLANDEZ

Legenda zburătorului olandez a devenit cunoscută doar în epoca modernă, după epoca marilor
descoperiri, Henrich Heine și Richard Wagner fiind inspirați de aceasta legendă în scrierile lor.

Despre „Olandezul zburător” s-a vorbit iniţial în apropierea Capului Bunei Speranţe,
care a fost, aşa cum se ştie, descoperit în luna august 1488 de Bartolomeu Diaz.
Legenda datează, prin urmare, cel mult din secolul al XVI-lea, chiar din secolul al
XVII-lea, când marinarul olandez a cunoscut apogeul gloriei.

Legenda corabiei fantomă are la bază mai multe tradiții.

Multitudinea surselor se reflectă în variantele numelui olandezului care comandă

faimoasa corabie. Se vorbeşte când despre un anume van der Straeten, când de un van
der Decken, când de van Falkenburg sau de un căpitan Barent Fokke care a trăit în
secolul al XVII-lea. Acesta din urmă se pare că era un personaj antipatic care
blestema ca un templier, dar şi un marinar fără pereche, pentru care arta navigaţiei
n-avea niciun secret şi care parcurgea distanţa dintre Amsterdam şi Batavia în mult
mai puţin timp decât colegii lui. Prin Capul Bunei Speranţe, îi erau necesare uneori
trei luni, iar pentru un drum dus-întors, doar cinci. Nu era lucru curat, s-a spus la scurt
timp, ducându-se zvonul că era ajutat de diavol. Se spune că acesta a făcut un pact
cu diavolul pentru a scăpa echipajul dintr-o furtună devastatoare.

Astfel că, atunci când a dispărut, cu tot cu navă şi echipaj, nimeni nu a fost
uimit: diavolul care-l ajutase până atunci îl obligase să-şi plătească datoria. O
altă versiune relatează povestea

căpitanului van der Decken, care jurase că niciun vânt nu i se va împotrivi, nicio
furtună, nicio forţă a naturii nu-l vor putea împiedica să treacă dincolo de Capul Bunei
Speranţe, ar fi fost blestemat şi condamnat să străbată mările până la sfârşitul lumii
pentru că se arătase atât de trufaş.
O altă variantă a legendei ar fi apărut pentru prima dată la finalul secolului 17, de
către un scoțian: John MacDonald care istorisind legenda, la un moment dat afirmă:
”Furtuna era aşa de puternică încât marinarii spuneau că l-au văzut pe olandez “zburând”, de
unde şi expresia “Olandezul zburător”.

În realitate, condiţiile atmosferice din largul Capului Bunei Speranţe fac deseori foarte
dificilă navigaţia vaselor cu pânze. Vasele rămâneau imobilizate zile întregi aici, chiar
săptămâni. Acalmia exasperantă împiedica vasele să înainteze câtuşi de puţin, în timp
ce la o distanţă de câteva sute de metri, alt vas naviga cu pânzele umflate. Marinarii
sunt în majoritatea cazurilor superstiţioşi; cei de pe vasul imobilizat credeau
întotdeauna că aveau de-a face cu intervenţia vreunui diavol.

Acest mit al olandezului zburător apare în două dintre povestirile lui Poe și anume
Aventurile lui Gordon Pym și Manuscris găsit într-o sticlă.