Sunteți pe pagina 1din 68

INTRODUCERE

Ulcerul gastro-duodenal este o boală benignă în sine şi dispune de


posibilităţi largi de tratament la ora actuală. În schimb complicaţiile sale sunt de
o gravitate deosebită punând adeseori în pericol viaţa bolnavului.
Se estimează că ulcerele duodenale sunt prezente la 6 până la 15 % din
populaţie. Se apreciază că această variabilitate poate fi explicată prin diferenţele
dintre populaţiile examinate, tipul studiilor efectuate şi metodele de diagnostic
(de exemplu endoscopie sau examen radiologic).
Astăzi, ulcerul duodenal apare aproximativ la fel de frecvent la bărbaţi şi
la femei. Studiile recente arată că aproximativ 10 % din populaţie prezintă
manifestări clinice de ulcer într-un moment al vieţii. Se apreciază că scăderea
frecvenţei ulcerelor gastrice şi duodenale se datorează şi medicaţiei moderne
actuale, inclusiv tratamentului de eradicare a bacteriei Helicobacter Pylori care
colonizează stomacul la aproximativ 95 % din bolnavii ulceroşi. Ulcerul
duodenal este de 2-3 ori mai frecvent decât ulcerul gastric. Ulcerul gastric este
mai frecvent în mediul rural, iar ulcerul duodenal în cel urban. Mortalitatea prin
boala ulceroasă se estimează ca fiind de 1 % printre cei atinşi de această boală.

1
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a stomacului

Stomacul este un segment dilatat al tubului digestiv, situat între esofag şi


duoden; se găseşte în etajul superior al cavităţii abdominale, într-o lojă viscerală
numită loja gastrică, delimitată de diafragm, ficat, mezocolonul transvers şi
peretele abdominal

Mijloace de fixare

Stomacul este menţinut în loja sa:


- prin continuitatea sa cu esofagul şi duodenul
- prin pediculii vasculari
- printr-o serie de formaţiuni peritoneale (epiplonuri şi ligamente )
- prin presiunea abdominală

Configuraţia exterioară a stomacului

Forma stomacului

Atunci când omul stă în poziţie verticală, are aspectul unui Y sau a unui
cârlig, cu o porţiune lungă, verticală şi o porţiune scurtă, orizontală, orientată
spre dreapta.

2
SStomacul are:
- două feţe
- două margini
- două extremităţi

Feţele stomacului

3
Una anterioară şi alta posterioară, sunt orientate în general în plan frontal.

Marginile stomacului

Marginile stomacului continuă marginile esofagului:


 marginea dreaptă ( sau mica curbură ) descrie o concavitate orientată spre
dreapta şi în sus. Pe această curbură, la întâlnirea părţii verticale cu cea
orizontală, se descrie un unghi numit incizura angulară
 marginea stângă ( sau marea curbură ) are o convexitate spre stânga şi în jos.
De la nivelul cardiei are o direcţie la început ascendentă, formând cu
marginea stângă a esofagului un unghi-incizura cardiacă-după care
înconjoară fundul stomacului şi coboară vertical, paralel cu marginea dreaptă,
pe o distanţă mai mare, făcând din nou o curbă ( genunchiul stomacului )
orientat spre dreapta şi în sus.

Extremităţile

 La extremitatea superioară se găseşte orificiul superior-cardia-prin care


comunică cu esofagul.
 La extremitatea inferioară se găseşte-pilorul-care este separat de duoden prin
şanţul piloroduodenal.

Diviziune
Stomacul are două porţiuni anatomo-funcţionale:
a) o porţiune verticală digestivă
b) una orizontală de evacuare
a) porţiunea verticală are la rândul ei două segmente:

4
- fundul stomacului ( formix )
- corpul stomacului
Formixul este camera de aer a stomacului care nu se umple cu
alimente
b) porţiunea orizontală de evacuare are şi ea două segmente :
- antrul piloric
- canalul piloric lung de 2-3 cm
Forma stomacului este variabilă în funcţie de tonicitatea musculaturii
stomacului şi de tipul constituţional.

Tipuri morfo-funcţionale

În funcţie de tonicitatea musculaturii sale se descriu următoarele tipuri


morfo-funcţionale:
- stomacul ortoton ( în formă de cârlig ) este tipul obişnuit, descris
mai sus
- stomacul hiperton ( în formă de corn )
- stomacul hipoton la care mica curbură îşi micşorează unghiul iar
porţiunea orizontală devine pronunţat ascendentă
- stomacul conic ( la copil )
- stomacul bilobular este o formă patologică în care porţiunea
mijlocie a corpului este strangulată de tumori parietale, leziuni
ulceroase sau compresiuni externe.

Structura stomacului

Peretele stomacului este alcătuit din 4 tunici:

5
- seroasă
- musculoasă
- submucoasă
- mucoasă

Tunica seroasă

Tunica seroasă este reprezentată de peritoneul visceral care acoperă


stomacul pe ambele feţe, formând dependinţele peritoneale-epiploonurile şi
ligamentele-care leagă stomacul de organele vecine.

Tunica musculară

Tunica musculară situate sub seroasă, cuprinde fibre musculare netede


aşezate în trei straturi:
a) un strat extern, format din fibre longitudinale
b) un strat mijlociu, alcătuit din fibre circulare care la nivelul pilorului
alcătuiesc sfincterul piloric, care prin contracţia şi relaxarea lui
reglează evacuarea conţinutului gastric în duoden
c) un strat profund constituit din fibre oblice
Aparatul muscular al stomacului imprimă pereţilor săi două feluri de
mişcări:
- mişcări peristolice, prin care alimentele se răspândesc pe pereţii
stomacului şi se depozitează în straturi

6
- mişcări peristaltice produse de contracţia succesivă a fibrelor
longitudinale şi circulare, prin care conţinutul gastric este împins
spre pilor.

Tunica submucoasă

Tunica submucoasă conţine un strat de ţesut conjunctiv lax în care se


găseşte reţeaua vasculo-nervoasă a stomacului şi plexul nervos vegetativ
MISSER.

Tunica mucoasă

Tunica mucoasă care căptuşeşte suprafaţa internă a organului, de coloraţie


roşiatică-cenuşie, are o grosime de circa 2 mm. Ea formează numeroase cute,
numite plici mucoase, care se anastomozează între ele şi care sunt accentuate
când stomacul este gol sau când se contractă.
De-a lungul micii curburi există două plici mai profunde care alcătuiesc
aşa-zisa cale gastrică.

La o cercetare cu lupa, pe suprafaţa mucoasei se văd nişte proeminenţe


mamelonate cu diametrul de 5-6 mm, numite aveole gastrice, separate între ele
prin şanţuri circulare cu creste. Pe suprafaţa lor se găsesc orificii ale unor canale
mici-cripte sau faveole gastrice-în care se deschid glandele mucoase.

Microscopic mucoasa cuprinde:


- a) un epiteliu de înveliş
- b) un aparat glandular

7
- c) un corion
- d) o musculară a mucoasei
a) Epiteliul de înveliş se întinde de la cardia, până la pilor. Printre celulele
epiteliale se găsesc glande unicelulare care secretă în mod continnu o
substanţă mucoasă cu rol protector faţă de acţiunea proteolitică a
fermenţilor digestivi elaboraţi de mucoasa gastrică.
b) Aparatul glandular se găseşte în grosimea mucoasei şi este formată din
glande gastrice care se deschid în fundul faveolelor. După situaţia lor
topografică şi după structura şi funcţia lor secretoare se disting mai
multe grupe:
- glandele fundice ( glandele principale ) care au în structura lor 3
feluri de celule:
- celule principale-Zimogene-care secretă profermentul
pepsinei ( pepsinogenul )
- celulele parietale marginale răspândite printre celulele
principale, care par să secrete acidul clorhidric
- celule accesorii, celule mici, care secretă factorul intrinsec
CASTLE ( factorul antianemic )
- glandele cardiei, situate în mucoasa din regiunea cardiei, sunt
glande ramificate fără celule secundate, cu secreţie mucoidă
- glandele pilorice, cuprinse în mucoasa din regiunea
anteropilorică, cu predominanţă în zona micii curburi, au
structura tubulo-glomerulară, cu producţie secretoare mucoidă
- glandele Brunner, constituie mici insule glandulare intestinale în
mucoasa gastrică.
c) Corionul ( stroma conjunctivă a mucoasei ) cuprinde ţesutul conjunctiv,
formaţiuni limfoide, vase şi nervi.

8
d) Musculara mucoasei este o lamă subţire de fibre musculare, care
separă mucoasa de submucoasă. Ea dă forma reliefată a mucoasei.

Vascularizaţia şi inervaţia stomacului

Circulaţia arterială

Circulaţia arterială a stomacului este dată de:


- ramurile trunchiului celiac - se formează două arcade vasculare:

9
- una pe mica curbură la care participă artera gastrică stângă
( coroana stomacului ) artera gastrică dreaptă ( pilorică ) care
se anastomozează între ele.
- altă arcadă pe marea curbură formată din:
- artera gastro-epiploică stângă şi
- artera gastro-epiploică dreaptă care se
anastomozează de-a lungul marii curburi, trimiţând
ramuri la peretele stomacului şi la epiploonul mare.
- în regiunea formixului vin arterele gastrice scurte şi artera
splenică

Venele

Venele corespund arterelor şi sunt tributare venei porte hepatice prin


venele: coronară, splenică şi mezenterică superioară.

Limfaticele

Limfaticele stomacului sunt grupate în trei teritorii tributare fiecare unui


lanţ ganglionar.
a) teritorii micii curburi cu lanţul ganglionar limfatic al coroanei
stomacului
b) teritoriul curburii mari ( porţiunea verticală ) cu lanţul ganglionar
splenic
c) teritoriul artero-piloric cu lanţul ganglionar gastro-epiploic drept
Aceste grupe ganglionare drenează limfa spre al doilea releu format din
ganglionii hilari şi preaortici de unde limfaticele merg spre cisterna Pequet.

10
Nervii

Nervii stomacului cuprind fibre:


- a) parasimpatice din nervii vagi, cu rol excitomotor şi secretor
- b) simpatice din plexul celiac, care merg pe calea ramurilor
arteriale şi care au rol inhibitor.
Cele două sisteme-simpatic şi parasimpatic- formează plexuri în
submucoasă şi în mucoasă.

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a duodenului

Duodenul este porţiunea iniţială a intestinului subţire; prin dispoziţia sa


topografică constituie ansa fixă a acestuia. Este cuprins între:
- sfincterul piloric şi
- unghiul duodeno-jejunal
Lungimea sa este de circa 25-30 cm.

Forma duodenului

Forma duodenului seamănă cu forma unui segment de cerc deschis în sus


şi spre stânga, sau a unei potcoave în scobitura căruia se găseşte capul
pancreasului.

Diviziuni

11
I se descriu patru porţiuni

Porţiunea superioară ( subhepatică ) ţine de la pilor până la gâtul


veziculei biliare, unde face un cot, numit flexiunea duodenală superioară - după
care se continuă cu a doua porţiune. Această porţiune, porţiunea superioară, după
aspectul pe care-l are din punct de vedere radiologic a fost numit bulb duodenal.
Este cea mai scurtă şi mai largă porţiune a duodenului şi se diferenţiază de
celelalte porţiuni prin mobilitatea sa, fiind acoperită de peritoneu. Este sediul de
elecţie al ulcerului duodenal.

Porţiunea descendentă ( prerenală ) este verticală de la gâtul veziculei


biliare până la marginea inferioară a capului pancreasului, unde face al doilea cot
numit fluxura duodenală inferioară.

Porţiunea orizontală ( prevertebrală ) se îndreaptă spre stânga. Face apoi


un al treilea cot pentru a se continua cu ultima porţiune.

Porţiunea ascendentă ( lateroaortică ) trece de partea stângă a coloanei şi


urcă pe flancul stâng al aortei până sub inserţia mezocolonului transversal, unde
se flectează înainte, formând unghiul sau flexura duodeno-jejunală de unde se
continuă cu intestinul mezenterial.

Forme morfologice

Forma duodenului descris mai sus, este cea mai obişnuită.


Se întâlnesc însă tipuri morfologice variate ca:

12
- tipul în U, caracterizat prin lungimea porţiunii orizontale, este
mai frecvent la indivizii cu torace larg
- tipul în V de formă angulară, nu are porţiunea orizontală,
porţiunea descendentă continuându-se direct cu cea ascendentă
cu care face un unghi ascuţit; se întâlneşte la indivizii cu toracele
îngust.
- tipul inelar cu unghiurile dintre segmente rotunjite, este tipul
infantil.

Situaţia topografică

Duodenul este situat în cavitatea abdominală, unde ocupă o regiune


profundă, fiind fixat în cea mai mare parte pe peretele posterior al abdomenului.
Datorită faptului că mezocolonul transvers încrucişează cea de-a două
porţiune a sa, duodenul este situat în ambele compartimente ale cavităţii
abdominale:
- bulbul şi jumătatea superioară a porţiunii descendente se găsesc
în etajul supramezocolic.
- restul în etajul inframezocolic.
Se proiectează la coloana vertebrală între vertebrele L 1 şi L4, iar pe
peretele abdominal anterior în epigastru şi regiunea ombilicală.

Structura duodenului

Duodenul este alcătuit din cele patru tunici caracteristice tubului digestiv:
- seroasa

13
- musculoasa
- submucoasa
- mucoasa

Tunica seroasă este reprezentată de peritoneu care acoperă duodenul pe


faţa sa anterioară. Excepţie face prima porţiune - bulbul duodenal - care în partea
sa juxtapilorică are un înveliş peritoneal şi un mezon.
Foiţele peritoneale - anterioară şi posterioară - învelesc bulbul.
La nivelul unghiului duodeno-jejunal peritoneul formează nişte
infundibule semilunare numite fosele duodenale.
Se descriu:
- foseta duodenală superioară
- foseta duodenală inferioară
- foseta duodeno-jejunală
- foseta paraduodenala
- foseta retroduodenală

Tunica musculară este alcătuită din fibre musculare netede dispuse într-
un strat:
- longitudinal extern
- circular intern

Tunica submucoasă este constituită din ţesut conjunctiv dens, cuprinzând


numeroase fibre elastice, conţine o reţea vasculară, foliculi limfatici şi plexul
nervos vegetativ Meisser. La nivelul duodenului mai conţine glande mucoase
Brűnner.

14
Tunica mucoasă are caracterele mucoasei intestinului subţire. Conţine:
- glande Lieberkűhn - glande tubulare înfundate ca nişte cripte, în
epiteliu, ajungând până la musculara mucoasei. Lumenul lor este
căptuşit de celule epiteliale, în special de celule cu mucus, şi de
celule cu morfologie specială numite celule Paneth - care conţin
granule de secreţie cu rol în digestia grăsimilor şi proteinelor.
- glandele Brűnner care sunt nişte glande mucoase, tubulo-
acinoase prezente numai în regiunea duodenului; sunt dense şi în
strat continuu în porţiunea iniţială a acestuia, rărindu-se spre
flexura duodeno-jejunală. Segmentul lor secretor se deschide la
baza vilozităţilor sau într-o glandă tubulară Leberkűhn.
Ele secretă pepsină proprie numai duodenului.

Configuraţia interioară

Mucoasa duodenului este lipsită de plici circulare Kerking ( caracteristice


pentru mucoasa intestinului ) în porţiunea iniţială, dar în rest sunt bine
dezvoltate. Aici se observă nişte cute circulare care proemină din lumenul
duodenal pe o înălţime de 7-8 mm numite valvule conivente sau plici circulare
Kerking care măresc de două ori suprafaţa mucoasei.
Pe marginea postero-medială a porţiuni descendente se găseşte o plică
longitudinală; la capătul ei inferior se găseşte o proeminenţă mamelonată numită
papila mare situată la 8-12 cm de pilor. În interiorul ei se găseşte confluentul
bilio-pancreatic numit ampula Vater.
La 2 cm mai sus se găseşte papila mică unde se deschide canalul
pancreatic secundar Santorini.

15
Vascularizaţia şi inervaţia duodenului

Arterele sunt date de două ramuri arteriale pancreatico-duodenale care


provin din surse diferite
Venele urmează traiectul arterelor şi sunt tributare venei porte
Limfaticele merg spre ganglionii limfatici pancreatici
Nervii vin din plexul celiac şi plexul mezenteric.

16
CAPITOLUL 2

PREZENTAREA TEORETICĂ A ULCERULUI


GASTRO-DUODENAL

Ulcerul duodenal apare la aproximativ 10% dintre indivizi. Deşi vârsta


medie de debut este în jurul a 33 de ani, afecţiunea se poate întâlni în orice
perioadă a vieţii, din prima copilărie şi până la bătrâneţe. Se observă o frecvenţă
de 4 ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Apariţia în timpul sarcinii este
neobişnuită.
Ulcerul duodenal se întâlneşte de 4-5 ori mai des decât localizarea gastrică
a bolii.
Aproximativ 95% din ulcerele duodenale se produc la nivelul bulbului,
adică în primii 5 cm ai duodenului. Restul de 5% apare între această zonă şi
ampula Vaters. Ulcerele localizate sub acest nivel sunt foarte rare. Majoritatea
nişelor se observă pe mica curbură, cu dimensiuni variind de la câţiva milimetrii
la 1-2 cm diametru şi interesând cel puţin musculara mucoasei dar pătrunzând
adesea dincolo de seroasă până în pancreas.

17
DEFINIŢIE

Ulcerul duodenal este o afecţiune duodenală caracterizată prin apariţia


unei ulceraţii la acest nivel ( mai ales pe porţiunea superioară ). Marginile
leziunii sunt tăiate drept şi zona înconjurătoare este adesea inflamată şi
edematoasă. Baza ulcerului este formată de ţesut de granulaţie şi fibros,
reprezentând procesul de cicatrizare şi necroză fibrinoidă.

ETIOPATOGENIE

Astăzi se înfruntă două concepţii asupra ulcerului gastric şi duodenal.


a) Concepţia dualistă, care susţine că ulcerul duodenal şi ulcerul gastric ar fi
două
entităţi morbide deosebite.
b) Concepţia unicistă după care ulcerul duodenal şi ulcerul gastric sunt două
localizări ale aceleiaşi boli având acelaşi mecanism fundamental de producere:
factorul clorhidropeptic, iar localizarea pe duoden sau pe stomac a ulcerului este

18
în funcţie de o serie de factori, printre care cel mai important este rezistenţa
mucoasei gastro-duodenale.
Astfel mucoasa duodenală are o rezistenţă naturală mai scăzută decât cea
gastrică
faţă de acţiunea factorului clorhidropeptic şi nu rezistă la hiperaciditate.
În încercarea de a explica cauza ulcerului gastro-duodenal s-au emis mai
multe
teorii şi ipoteze:

Teoria localistă atribuie formarea ulcerelor unor tromboze vasculare în


peretele duodenului, sau unor spasme arteriale prelungite. Tromboza şi spasmul
ar produce o ischemie localizată şi persistentă care ar scădea rezistenţa mucoasei.

Teoria mecanică susţine că microtraumatismele care acţionează asupra


mucoasei ar fi responsabile de formarea ulcerului.

Teoria inflamatoare susţine că o gastrită premergătoare ar determine


eroziunea mucoasei.

Teoria neurovegetativă susţine că tulburările neurovegetative de care


suferă majoritatea bolnavilor ulceroşi ar produce tulburări în circulaţia şi secreţia
gastrică şi crează astfel condiţii pentru apariţia ulcerului.

Teoria corticoviscerală emisă de BÎKOV şi KURŢIN, explică procesul


patologic al bolii ulceroase astfel: ca urmare a stimulării excesive a
interoceptorilor şi a exteroceptorilor se produce o dereglare a proceselor de
excitaţie şi de inhibiţie de la nivelul scoarţei cerebrale; acest fapt provoacă o

19
tulburare a funcţiilor centrilor subcorticali; care devin dezordonate, haotice; vor
rezulta modificări în tonusul neurovegetativ, cu spasme în peretele
gastroduodenal şi cu irigarea deficitară a unor porţiuni ale stomacului şi ale
duodenului. Crescând activitatea peptică( = care se referă la digestia propriilor
ţesuturi, în acest caz ) şi scăzând troficitatea ( = procesul de hrănire tisulară )
mucoasei locale, se crează condiţii favorabile pentru apariţia secreţiei gastrice
sau duodenale.
La ora actuală se consideră că în apariţia ulcerului gastric şi duodenul
intervin două serii de factori:

Factorul de apărare: integritatea mucoasei gastrice sau duodenale şi


calitatea mucusului protector.
Factorul de agresiune: secreţia peptică şi acidul clorhidric.
Slăbirea factorilor de apărare , sau
Întărirea factorilor de agresiune, sau
Jocul dintre aceste două categorii de factori
POT CREA CONDIŢIILE NECESARE APARIŢIEI ULCERULUI
Factorul ereditar. Astăzi se atribuie un rol important masei celulare
secretante, care este crescută în ulcerul duodenal, şi este răspunzătoare de
hiperaciditatea din acest ulcer. Creşterea masei celulare secretante de acid
clorhidric-este moştenită şi de aici rolul eredităţii în etiologia ulcerului duodenal.
Rolul factorului ereditar-constituţional în etiologia ulcerului duodenal mai
este sprijinit şi de faptul că acest ulcer apare la indivizi din grupul sanguin “0”.

În etiologia ulcerului duodenal se atribuie un rol predominant factorilor


generali, stressanţi, care pe cale vagă stimulează secreţia gastrică, rezultând o
hiperaciditate ca factor patogenic principal al ulcerului duodenal.

20
Infecţia cu Helicobacter pylori. Infecţia cu Helicobacter pylori-alterează
bariera gastrică cu posibilitatea retrodifuziunii H în interstiţiu. Corespondentul
histologic al infecţiei cu Helicobacter pylori este gastrita acută şi gastrita activă
ce presupune un bogat infiltrat cu polimorfonucleare neutrofile.
Infecţia cu Helicobacter pylori determină o hipoclorhidrie tranzitorie ce
duce la sinteza de pepsinogen crescută şi creşte gastrina serică.

Pentru înţelegerea etiopatogeniei ulcerului gastric şi duodenal trebuie să


mai reţinem şi alţi factori:
a) secreţia de acid clorhidric, este stimulată de trei substanţe:
- gastrina
- acetilcolina
- histamina,
de altfel medicaţia din ulcerul gastric sau duodenal se adresează acestora.
Integritatea mucoasei gastrice este un proces continuu. Celulele de la suprafaţa
stomacului fiind complect înlocuite la fiecare 5-6 zile, iar secreţia de mucus
formează o barieră protectoare, externă şi internă.
b) factorii de mediu: fumatul, alimentaţia cu abuz de alcool şi condimente.
c) factorii neuropsihici: structură psihică cu tensiune psihică crescută; sau
descris şi
ulcere de stress.
d) medicamente agresive pentru stomac şi duoden:
-aspirina
-fenilbutazona
-indometacina
-corticoizii

21
-veserpina
-betablocantele
e) factori endocrini
f) boli asociate: bronşita cronică, ciroza hepatică, etc.

SIMPTOME, SEMNE
Tulburările clinice pot lipsi sau îmbrăca un aspect vag şi atipic.
La formele obişnuite, durerea este descrisă astfel:
-sub forma unei “roaderi” sau arsuri
-a unui aspect colicativ
-sau ca un “pirosis”
de obicei este de intensitate
-uşoară sau moderată
localizată la nivelul unei mici zone a epigastrului şi a apendicelui xifoid
poate iradia de-a lungul rebordului costal, spre spate sau mai rar către umărul
drept
Pot coexista-greaţă
-vărsăturile conţinând mici cantităţi de suc gastric extrem de acid,
fără alimente reţinute sau doar cu cantităţi mici din acestea.
durerea apare de obicei la 45-60 de minute după masă, fiind absentă înaintea
micului dejun,agravându-se în timpul zilei, cu un maximum între orele 24 şi 2.
durerea cedează la alimente, lapte, alcaline şi vărsătură, în general în 5-30 de
minute.
durerea prezintă caracterul “foamei dureroase”.
*Remisiunile se observă adesea, fiind urmate de exacerbări ale bolii,
declanşate de:
-eforturi

22
-infecţii
-traumatisme psihice
*În ultimul timp se constată mai frecvent:
Forme atipice manifestate prin:
-episoade de tulburări dispeptice vagi
-constipaţie
-jenă colecistică
-cefalee
-vărsături repetate
-care revin ( în mod atipic pentru ulcerul duodenal!) de obicei primăvara şi
toamna.
-duc la pierderi în greutate
-se însoţesc de un bulb sensibil la presiune
-şi modificări radiologice.
*Examenul obiectiv nu oferă de obicei alte date în afară de:
-sensibilitate epigastrică superficială sau profundă ( în 75%
din cazuri)
-şi de o apăsare musculară voluntară ( compresiunea bulbului
se realizează cel mai bine la 2 cm deasupra şi la dreapta ombilicului, cu ajutorul
policelui).

ANATOMIA PATOLOGICĂ
Ulcerul gastro-duodenal este o pierdere de substanţă a peretelui gastric sau
duodenal de formă rotundă sau ovală, având un diametru care variază de la 0,3
până la 3 şi chiar 4 cm şi mai mult ( ulcere gigante ). De obicei sunt unice însă
pot apărea simultan două sau mai multe. Ulceraţia pătrunde până în submucoasă,

23
însă, când ulcerul e penetrant, ea poate depăşi stratul muscular, ajungând până la
seroasă şi chiar la organele vecine ( pancreas, ficat )
Ulcerul poate să fie acut sau cronic. El evoluează 3-8 săptămâni, apoi se
poate croniciza, însoţindu-se de o proliferare a ţesutului conjunctiv cu retracţie
cicatricială şi pereţi groşi ( ulcer calos).
Este cunoscută predilecţia ulcerului de a avea anumite localizări. Astfel,
ulcerul gastric apare cel mai frecvent în regiunea antro-pilorică, apoi pe mica
curbură, mai rar pe cardia, pe marea curbură sau pe cele două feţe; ulcerul
duodenal se localizează cel mai des pe bulb şi mai rar postbulbar.
Ulcerul duodenal este mai frecvent la bărbaţi decât cel gastric, care se
observă mai frecvent la femei.
La examenul cu ochiul liber al mucoasei se poate constata următoarele
elemente macroscopice care caracterizează ulcerul cronic: forma ulcerului poate
să fie rotundă, ovală sau alungită şi neregulată.
Ulceraţia apare mai largă la nivelul mucoasei şi diminuă progresiv în
profunzime, îmbrăcând aspectul unei pâlnii sau con. Dimensiunile ulcerului sunt
şi ele variabile. În ceea ce priveşte adâncimea ulcerului şi aceasta este variabilă
interesând mucoasa, submucoasa şi în unele cazuri şi stratul submuscular.
În limbajul anatomo-patologic ulcerul care erodează mucoasa,
submucoasa şi musculatura peretelui duodenal poartă numele de ulcer penetrant (
ulceus penetrans), iar cel care erodează toate tunicile inclusiv seroasa peritoneală
se numeşte ulcer perforant ( ulceus perforans ).
Pereţii ulcerului sunt supli, iar din jur-împrejur acestora se observă edem
şi hipertermia mucoasei vecine.
Spre deosebire de ulcerul recent, ulcerul vechi se caracterizează prin
dezvoltarea de jur-împrejur leziunii ulceroase a unui ţesut de scleroză. Marginile
ulcerului sunt proeminente cu aspect hiperplazic. Când ţesutul de scleroză din

24
jurul ulceraţiei se dezvoltă din abundenţă, se realizează aspectul de ulcer calos,
caractezizat printr-o pierdere de substanţă, uneori de dimensiuni, mari, cu
marginile şi pereţi induraţi. Fundul unui asemenea ulcer este curat, albicios şi
dur.
La examenul microscopic, aspectul ulcerului cronic, diferă în funcţie de
faza de dezvoltare a acestuia.
În ulcerul activ, progresiv, fundul acestuia este alcătuit din 3 straturi:
-stratul de exudaţie: alcătuit din exudat fibros, leucocite, hemati şi
ţesut necrozat ( modificat ), acoperă nu numai fundul ulcerului ci şi marginile
acestuia,
-stratul necrozei fibrinoide: format dintr-un material amorf,
asemănător fibrinei,
-stratul al treilea alcătuit din ţesut de granulaţie, un ţesut conjunctiv
tânăr, bogat în celule şi capilare sanguine neformate.
Pe măsură ce procesul ulcerativ se stabilizează şi ţesutul de granulaţie se
cicatrizează, fundul ulcerului apare alcătuit din patru straturi: cele trei straturi
amintite şi stratul conjunctival cicatricial.
Vasele sanguine din jurul ulceraţiei pot prezenta leziuni ale tunicii interne
( endarterită şi endoflebită ), iar uneori sunt trombozate sau dilatate. Arteriorele
din stratul submucos sunt afectate şi ele. Deschiderea unei arteriole poate
produce hemoragii digestive mari, hemoragiile produse prin deschiderea
capilarelor fiind mici, neexteriorizabile clinic decât dacă sunt de durată şi dacă
provoacă anemii.

25
DATE ESENŢIALE PENTRU DIAGNOSTIC

*Epigastralgii postprandiale ( 45-60 de minute ), adesea nocturne,


câteodată cu iradiaţie posterioară, calmate de alimente, antiacide sau vărsături.
*Foame dureroasă
*Sensibilitate epigastrică şi apăsare musculară voluntară la palpare
*Simptomatologie cronică şi periodică
*Hiperclorhidrie şi hipersecreţie gastrică
*Nişă sau deformaţii bulbare la examenul radiologic
Când simptomele sunt tipice, diagnosticul ulcerului duodenal poate fi
stabilit cu uşurinţă;
Când manifestările sale sunt atipice, se pot face confuzii cu o afecţiune
gastro-intestinală funcţională, o gastrită, un cancer gastric sau o colită
mucomembranoasă. Diagnosticul în acest caz depinde, în cele din urmă, adesea (
dar nu în totdeauna ) de examenul radiologic, de testele efectuate, etc.
*Examenul radiologic ( Rx. abdominal pe gol, Rx duodenal )
În ulcerul duodenal, evoluţia clinică este mai sigură în stabilirea
diagnosticului, decât examenul radiologic.
În cazul localizărilor leziunilor ulceroase pe segmentul al II-lea al primei
porţiuni a duodenului ( la dreapta arterei gastro-duodenale) se pun probleme
dificile de diagnostic clinic şi mai ales radiologic; uneori numai laparotomia
stabileşte diagnosticul pozitiv sau diferenţial cu alt tip de leziuni ( ampulam
Vaterian, etc.)
*Testul de insulină ( HOLLANDER )
Se utilizează pentru testarea acidităţii neurologice ( vagale ) şi se
administrează doza standard de 10UN insulină subcutan ( sau 2 UN la 10kg).

26
Rezultatele obţinute prin testul Hollander sunt valoroase în ulcerul duodenal,
deoarece ele indică:
-tipul de operaţie patogenică
-tipul de drenaj gastric ce trebuie efectuat bolnavului
Testul poate fi utilizat şi postoperator, pentru eficienţa vagotomiei.
*Fibrogastroscopia se execută de către medicul gastrocuterolog, asistentei
revenindu-i sarcina de a pregăti bolnavul psihic şi fizic.
Înainte de această investigaţie cu o jumătate de oră le va administra 1-2
fiole papaverină sau alt antispastic.

COMPLICAŢIILE ULCERULUI DUODENAL ŞI TRATAMENTUL LOR

a) Perforaţia ulcerului este cea mai acută şi mai gravă complicaţie,


deoarece
65% din decesele, ulcerului complicat sunt datorate acestei leziuni; ulcerul
duodenal furnizează cel mai mare procent de perforaţie, fiind uneori asociat cu
hemoragie sau stenoză.
Perforaţia se poate face în peritoneul liber sau într-un organ vecin.
Perforaţia în peritoneul liber dă naştere la peritonită, iar cea în organele vecine
este o perforaţie oarbă. Uneori perforaţia poate fi acoperită de un organ vecin
( colecist, ficat, epiplon ), realizându-se ulcerul perforat acoperit. Perforaţia
tipică realizează însă, tabloul clinic de ulcer perforat cu peritonită difiză sau
generalizată, care face parte din abdomenul acut chirurgical. Datorită calităţii
iritative a revărsatului gastric care se scurge în peritoneu, răspunsul peritoneal
este foarte puternic. El se manifestă prin durere violentă, ca o “lovitură de cuţit”,
cu debut brusc şi brutal. Sediul durerii este epigastric sau paraobilical drept,
difuzând treptat în tot abdomenul.

27
Mişcările şi respiraţia profundă intensifică durerea şi de aceea bolnavul
rămâne imobilizat în poziţie antalgică. Examenul obiectiv al abdomenului
evidenţiază contractura musculară, care poate ajunge până la “abdomenul de
lemn”. La început este localizată în etajul superior al abdomenului, iar mai târziu
se generalizează odată cu difuziunea lichidului revărsat în peritoneu. Se mai
constată: hiperestezia cutanată, diminuarea şi chiar dispariţia reflexelor cutanate
abdominale, durerea provocată la palparea abdomenului, exacerbarea durerii la
decompresiune bruscă ( semnul Blomberg ), sensibilitatea fundului de sac
Douglas, semnul clopoţelul pozitiv ( sensibilitate crescută la percuţia uşoară a
abdomenului ). Semne funcţionale: vărsături, oprirea tranzitului intestinal.
Bolnavul în acest caz este palid, cu transpiraţii abundente, reci, moderat
obnubilat, respiraţie superficială, tahicardie, tensiunea arterială se menţine
normală în primele ore. Palparea abdominală este foarte dureroasă şi semnele
clinice tind spre cele ale peritonitei acute ( semne de tuse, hiperestezie cutanată,
nudificarea reflexelor cutanate, matitatea deplasării, etc ). În primele ore după
perforaţie, dacă nu se ia nici o măsură terapeutică, se instalează progresiv starea
de şoc iar la nivelul abdomenului apare o distensie a peretelui iar semnele de
abdomen acut se estompează. Formula sanguină indică:
-leucocitoză accentuată cu predominanţă de neutrofile tinere,
-amilazemie crescută moderat,
-instalarea azotemiei,
-hematocritul evidenţiază o hemoconcentraţie.
*Peritonita este de tip clinic iritativ la debut. După circa 6 ore începe să
devină bacteriană, în care starea generală se alterează, faciesul este peritoneal,
pulsul tahicardic, tensiunea arterială scăzută, temperatura crescută. Semnele
locale se estompează în contrast cu alterarea stării generale. Apar vărsături
bilioase, ulterior vărsături fecaloide. Bolnavul intră treptat în faza finală de

28
toxemie, deshidratare, hipovolemie, oligurie, insuficienţă circulatorie, fenomen
care în decurs de 4-5 zile duce la deces.
*Perforaţia acoperită se realizează prin astuparea imediată a orificiului de
către un cheag de fibrină sau printr-un franj epiploic.
*Penetraţia ulceroasă este perforaţia oarbă sau blocată într-un organ
vecin. Perforaţia este precedată de fenomene inflamatorii, care apropie peretele
duodenului de organul respectiv, formând o “lojă inflamatorie”. Craterul
ulcerului, este de obicei calos, are fundul reprezentat de acest organ ( pancreas,
colecist, ficat, mezocolon ). Dacă organul este cavitar se poate produce o fistulă
digestivă internă. Simptomatologia de ulcer se combină cu semnele împrumutate
de suferinţa organului penetrat. Criza de penetraţie are caracter de durere într-o
zonă mai extinsă.
Pneumoperitoneul este semnul radiologic de perforaţie a unui organ
cavital, iar la examinările de laborator apar: leucocitoza, Hb şi Ht normale sau
crescute în stadiul de hipovolemie.
Tratamentul ulcerului perforat este chirurgical, de urgenţă. Operaţia
constă în vagotomie şi rezecţie gastrică prin care, odată cu rezolvarea perforaţiei,
se face şi tratamentul ulcerului. După evacuarea revărsatului peritoneal se
drenează cavitatea peritoneală cu tuburi de dren, lăsate subhepatic şi în fundul de
sac Douglas care se scot prin contraincizii în hipocondrul drept şi în fosa iliacă
dreaptă. Prin aceste tuburi, la nevoie se pot face lavaje ale cavităţii peritoneale.
Se administrează antibiotice, iar postoperator este necesară aspiraţia gastrică
continuă.
b) Stenoza ulceroasă este o complicaţie a ulcerului duodenal. Aceasta se
datorează edemului peretelui la care se adaugă spasmul.
Ulcerul stenozat se instalează lent, după o evoluţie lungă a ulcerului care
duce

29
la îngustarea lumenului prin hiperplazia ţesutului conjunctiv. Stenozele pilorice
şi duodenale sunt cele mai frecvente.
Se descriu două faze:
*Stenoza incomplectă compensată sau faza sistolică în care stomacul se
luptă să depăşească obstacolul, creşte în volum, undele peristaltice sunt vii,
secreţia gastrică, crescută, se acumulează favorizând apariţia ulcerului gastric.
Clinic: dureri şi vărsături.
*Stenoza strânsă decompensată sau fază asistolică.Stomacul obosit este
aton, plin de secreţie şi alimente stagnate. Clinic: vărsături abundente şi
frecvente, stare generală alterată. Apar tulburări hipoelectrolitice,
hipoproteinemie asociată cu stricarea echilibrului acido-bazic prin vărsăturile
acide. Pierderile de apă duc la deshidratare care determină volemia şi
hemoconcentraţia. Gravitatea stenozei este evidenţiată şi prin sindromul
DANOV: alcaloză hipocoloremică, hipopotasemie şi hipocalcemie cu crize de
tetanie.
Tratamentul este chirurgical. Stomacul trebuie decomprimat.
În stinoza ulceroasă tratamentul constă în aspiraţia gastrică şi
reechilibrarea hidroelectrolitică pe cale I.V. care dă rezultate bune în 48-72h.
Reechilibrarea volemică şi electrolitică se face cu sânge, glucoză, soluţii
fiziologice şi aminoacizi.
Examenul fizic evidenţiază un bolnav emaciat cu semne evidente de
denutriţie şi deshidratare. Aspiraţia efectuată seara la 6 h postprandial, recoltează
mai mult de 300ml conţinut gastric, ( valorile normale variind între 20-30 ml ).
În cazurile avansate, aspiratul gastric depăşeşte 1000 ml şi este amestecat cu
resturi alimentare.
c) Hemoragia ulceroasă este complicaţia cea mai frecventă a ulcerului

30
duodenal În cadrul hemoragiilor digestive superioare, etiologia ulceroasă ocupă
primul loc cu incidenţă de 80% din cazuri. Mecanismul hemoragiei se explică
prin erodarea unui vas parietal la nivelul leziunii sau poate surveni din suprafaţa
mucoasei congestive periulceroase sau din mugurii de ţesut de neoformaţie de la
baza ulcerului.
Hemoragia ulceroasă este adesea minimă, uneori microscopică ( reacţia
Adler pozitivă) şi se traduce printr-o anemie hipocromă. Hemoragia abundentă,
adevărata hemoragie digestivă superioară, se exteriorizează printr-o hematemeză,
cel mai frecvent prin melenă sau prin asocierea celor 2 simptome. Hemoragia în
ulcerul postbulbar are caractere particulare.
Uneori hemoragia poate fi urmarea administrării unor medicamente ca:
fenilbutazona, salicilatul sau corticoizii la bolnavii cu ulcer cronic sau acut.
Diagnosticul pozitiv al hemoragiei ulceroase se stabileşte pe baza
antecedentelor bolnavului, a simptomatologiei clinice recente, cu examenul
baritat, care poate fi făcută imediat după hemoragie.
Dacă pierderile de sânge inferioare cantităţii de 500 ml nu afectează starea
generală, după 500-1000 ml, apar semnele de anemie acută secundară ( paloare,
nelinişte, sete, transpiraţii reci şi lipotimie ). Peste 1500 ml se instalează şocul,
iar la semnele anemiei se adaugă: setea de aer, hipotensiunea, tahicardia,
hipotermia şi tulburările de vedere ( perdea neagră ).
Scăderea tensiunii arteriale sub 80 mm Hg, scăderea numărului de hematii
sub 3 000 000 şi a hematocritului sub 30% reprezintă o hemoragie gravă.
Radiologia poate evidenţia sediul ulcerului prin examenul baritat. Endoscopia
arată leziunea şi aspectul hemoragiei ( fistulă vasculară sau marginală ).
Arteriografia selectivă prin injectarea de substanţe radioopace în trunchiul celiac,
evidenţiază sediul sângerării.
Tratamentul ulcerului hemoragic este chirurgical şi constă în:

31
-hemostaza chirurgicală
-tratamentul ulcerului
Tratamentul medicamentos se face cu hemostatice, vitamine,echilibrare
hemodinamică şi volemică cu sânge, electroliţi şi glucoză.

TRATAMENTUL
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale are următoarele obiective:
-Dispariţia simptomelor clinice
-Vindecarea ulcerului
-Prevenirea recidivelor
-Prevenirea complicaţiilor
-Tratamentul complicaţiilor
Obiectivele amintite se ating prin utilizarea unui regim de viaţă adecvat şi
prin utilizarea medicamentelor antiulceroase.

Regimul de viaţă-cuprinde:
a) măsuri generale
b) dietă
a) Măsurile generale. Bolnavul trebuie ţinut într-un concediu de 3-4
săptămâni
( când este posibil ). În cazul în care condiţiile de acasă nu sunt corespunzătoare
sau când pacientul nu cooperează cu medicul este recomandat spitalizarea sa.
Sunt necesare perioade sufuciente de repaus şi de somn.
*Este indicată calmarea anxietăţii, atunci când există.
*Renunţarea la fumat este un obiectiv important şi cu consecinţe
deosebite,

32
vindecarea este în mod cert favorabilă, recidivele mai puţine şi probabil se
reduce şi numărul complicaţiilor.
*Reducerea consumului de alcool, în perioadele dureroase şi mai ales a
băuturilor care provoacă hiperaciditate: vinurile albe, berea.
*Interzicerea utilizării aspirinei şi antiinflamatoare nesteroidiene.
În cazuri absolut necesare ( poliartrită reumatică, spondilită etc. ) se vor
asocia cu prostaglandine ( Cytotec, Misoprostol )
b) Dieta. În tratamentul bolii ulceroase au fost recomandate numeroase
tipuri
de regimuri alimentare; principiile de bază ale unei diete corecte antiulceroase
rămân însă următoarele:
-un regim nutritiv
-orar foarte regulat
-mese mici şi repetate
-înterzicerea alimentelor şi băuturilor care stimulează secreţia
gastrică, în special alcoolul şi cafeaua.
“Se va evita“ aperitivele “, ( alimentele nemodificate termic ). În general,
majoritatea acestora, ca şi regimurile “ modificate” prea insistent ne economisesc
timp şi în unele cazuri nu numai că nu permit ameliorarea simptomelor, dar chiar
prelungesc covalescenţa.
Restricţii: supe concentrate de carne şi oase, borşuri, ciorbe, legume şi
fructe crude, grăsimi prăjite, condimente, alcool, cafea, ceai, băuturi gazoase,
alimente foarte fierbinţi sau reci, varza, fasolea boabe, vânat.
Este preferabil, ca bolnavul să respecte timp mai îndelungat ( 1-2 ani) un
regim mai larg decât să i se prescrie o dietă severă (“albă”), care îl denutreşte, îl
predispune la apariţia unei colite de fermentaţie şi nu poate fi ţinută cu
conştiinciozitate cât timp este necesar.

33
Tratamentul medicamentos
Utilizarea medicamentelor antiulceroase se face cu scopul :
-neutralizării acidului clorhidric secretat în exces
-înhibarea secreţiei clorhidro-peptice
-protecţia epiteliului mucos şi stimularea refacerii acestuia
-eradicarea Helicobacter pylori ( HP)
Pentru aceasta există o multitudine de medicamente de eficienţă şi
accesibilitate foarte diferite.

Antiacidele
Mecanismul de acţiune constă în: neutralizarea HCl în stomac, înhibarea
conversiei pepsinogenului în pepsină. Efectul este de scurtă durată, deoarece HCl
se secretă continu, iar antiacidele sunt evacuate din stomac. Pentru a se realiza
un pH constant, se impune administrarea în 6-7 prize pe zi, preferabil sub formă
de lichid.
Antiacidele indicate în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal sunt:
Calmogastrin R, Dicarbocam R, Gastrobent R, Trisilicalm R, Ulcerotrat R,
Ulcostop R. Aceste antiacide se dau în faza activă dar şi pentru prevenirea
recurenţelor în perioade de risc.
Durata tratamentului este de 4-6 săptămâni. Se administrează cu 6-7 prize/
zi, la o oră şi la 3 ore după masă.
Rata vindecării ulcerului duodenal după 4-6 săptămâni de tratament este
de 46-90%, la o capacitate de neutralizare zilnică de 103-414 m Eq HCl. Dozele
mari nu cresc rata vindecării ulcerului, în schimb apar mai frecvent efectele
secundare ( peste 30%).

34
Medicamentele antisecrtorii
În funcţie de locul de acţiune, medicamentele din acest grup se clasifică
în:
a) blocante ale receptorilor
b) antienzimatice
a) Anticolinergicele
În funcţie de gradul de selectivitate, se clasifică în:
a.1) anticolinergice neselective
a.2) anticolinergice selective
Acetilcolina este neurotransmiţătorul la nivelul ganglionilor intraluminali şi
transmiterea impulsului parasimpatic la celula parietală.
Calmodulina mediază efectul calciului intracelular. Pasul final al stimulării
colinergice este activitatea H+/K±ATP-aza
a.1) Anticolinergicele neselective au ca reprezentant atropina şi foladonul
( 0,250
mg ) alcaloizi totali din rădăcina de beladonă ( se administrează în doză de 3x1
tb./zi ). Se adaugă şi anticolenergicele sintetice: propantelina R ( 0,015 g
bromură de propantelină / tb. ). Se administrează în doză de 3x1 tb/ zi.
Ca efecte adverse sunt de reţinut: uscăciunea cavităţii bucale, tulburări de
vedere, retenţie urinară, creşterea vâscozităţii secreţiilor bronşice, întârzierea
evacuării gastrice.
a.2 ) Anticolinergicele selective. Reprezentantul acestei clase este: pirenzepina
( Gastrozepin R-25 mg/tb).
Doza este de 100-150 mg/zi repartizată în 3 prize. Doza poate fi
repartizată astfel: 2x25 mg ( dimineaţa şi la prânz ) şi 50 mg seara. Obişnuit se
foloseşte 3x50 mg/ zi.
Pirenzepina se poate asocia cu blocanţi ai receptorilor H2,.

35
S-a descoperit un analog de pirenzepină care are capacitate antisecretorie
de 10-25 de ori mai mare decât pirezepina . Noul produs este Telenzepina . În
doză de 3 mg/ zi, seara, rata vindecării după 4 săptămâni de tratament este de
67,3%.
a.3 ) Antagoniştii receptorilor H2
Histamina este un puternic stimulator al secreţiei de HCl. Secreţia acidă
stimulată de histamină poate fi modificată formacologic şi fiziologic acţionând la
două nivele:
a.3.1)-la nivelul membranei prin blocarea receptorilor H2;;
a.3.2)-intracelular de către prostaglandine şi somatostin
a.3.1. Receptori H2 sunt blocaţi de: cimentină, ranitidină, famotidina;
roxatidina, nizatidina.
 Cimentina ( Tagamet R, Histodil R ) în doză unică de 800 mg
administrată
seara, reduce secreţia nocturnă de HCl cu 63% iar cea din cursul zilei următoare
cu 25%. Doza terapeutică este de 800-1 200 mg/zi.
Poate fi administrată într-o singură priză ( seara) sau divizată în 2-3-4
prize/zi cu doza maximă seara.
Efectele secundare ale cimentinei: hepatita colestatică, leucopenia,
trombopenia, nefrita interstiţială. Apar ca incidenţă de 1-3 la 100 000 pacienţi
trataţi. Efectele secundare se explică prin legarea cimentinei de citocromul P-
450.
 Ranitidina R- este de 5 ori mai activă decât cimentina. Se
administrează în
doză de 300 mg/ zi în două prize ( 2x150 mg/ zi) sau în doză unică seara.
Aproximativ 50% se elimină prin urină. Nu are efecte antiandrogenice.
 Farmotidina ( Peptidin R, Pepdul R, Pepcid R, Pepdine R, Tamin R,

36
Gastrin R, Peptan R), este de 4 ori mai activă decât Roxatidina.
În doză de 2x20 mg/zi asigură după 2 săptămâni de tratament o vindecare
a ulcerului duodenal de 42-57%. Doza curentă este de 40mg/ zi administrată într-
o singură priză de preferat seara. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni. Se
elimină prin urină aproximativ 50%. Efectele secundare sunt minime.
 Roxatidina ( Roxit R, Roxane R )-este de 6 ori mai activă decât
cimentina şi
aproximativ egală cu ranitidina.
Doza medie este de 150 mg/ zi repartizată în 1-2 prize. Durata
tratamentului: 4-8 săptămâni. Substanţa se elimină prin urină. Incidenţa efectelor
secundare este de 5,6-14,6% incidenţă care creşte dacă se prelungeşte durata
tratamentului. Dintre acestea sunt de reţinut: cefaleea, diareea, astenia,
constipaţia, greţurile, etc.
 Nizatidina ( Gastrax R, Axid R ) se administrează în doză de 300 mg/zi
( 2x150mg sau doză unică de 300mg, seara). Durata tratamentului este
de 4-8 săptămâni.
b) Medicaţia antienzimatică
Include două clase de medicamente:
b.1.)-blocante ale anhidrazei carbonice
b.2.)-inhibitorii pompei de hidrogen ( H+/K+ -ATP-aza )
b.1 ) Blocante ale anhidrazei carbonice
Acetazolamida: diuretic, inhibă anhidraza carbonică. Doza terapeutică este
de 25 mg/ kg corp/ substanţă activă/ zi, repartizată în 3 prize. Durata
tratamentului este de 3-4 săptămâni. Substanţa se elimină pe cale urinară. În
ulcerul gastric, după 21 zile nişa dispare la 95%. Ulcerul gastric se cicatrizează
după 25 zile de tratament la 82% din cazuri, iar ulcerul duodenal la 95%.
Manifestări secundare.

37
Apar: parestezi, poliurie, colică renală, astenie, somnolenţă, cefalee,
hipotensiune arterială, etc.
b.2 ) Inhibitorii H+ / K+-ATP-azei ( pompă de protoni )
 Omeprazolul ( Losec R, Antra R )- blochează K / H-ATP-aza şi astfel
inhibă
eliberarea H+ în lumenul gastric. Doza terapeutică este de 20-40 mg/ zi, în
două prize ( 2x20mg/ zi) sau în doză unică.
Durata tratamentului este de 4-6 săptămâni.
 Lansoprozolul deoarece este instabil în mediul acid, se administrează
în
capsule enterosolubile. Concentraţia serică maximă se realizează la 2 ore
după administrarea a 30 mg. Se administrează seara sau dimineaţa. Durata
tratamentului este de 2-4 săptămâni, pentru ulcerul duodenal şi 4-8 săptămâni
pentru ulcerul gastric.
Când ulcerul nu se vindecă după 6-8 săptămâni, doza se creşte la 60
mg/zi.
Efectele secundare interesează sub 2% ( cefalee, greţuri, erupţi
cutanate).
Trimipramina-doza este de 25-50mg/zi.
Medicaţia protectoare
a) Prostaglandinele: derivat al prostaglandinei E.
Enprostil R= derivat al prostaglandina E2 se administrează în doze
de 2x35 microg / zi. Are proprietăţi antisecretoare.
Misoprostol ( Cytotec R ) derivat al prostaglandina E1, se găseşte
sub formă de tablete de 200 şi 400 microg. Doza este de 800 microg/zi,
repartizată în 2 sau 4 prize.

38
Rioprostil R în doză de 600 microg/zi, seara, tratamentul este de 4
săptămâni. Se administrează în 1 sau 2 prize, ( 2x300mg).
Arbaprostil R 600 microg/zi şi Timoprostil R 300 microg/zi asigură
cicatrizarea ulcerului duodenal după 4 săptămâni de tratament la 67%
respectiv 58%.
Efecte secundare: diareea.
b) Sucralfatul este o sare de Al cu sucroză. Se prezintă sub formă de
pungi de 1g. Doza este de 4x1 g/ zi cu o oră înainte de masă. Durata
tratamentului este de 4-8 săptămâni. Nu are efecte sistemice.
c) Carbenoxolona. Doza este de 3x100 mg/zi, timp de o săptămână, apoi
3x50 mg/zi. După 6 săptămâni ulcerul se cicatrizează. Durata
tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Efectele secundare: retenţie, hidro-salină, hipo tensiune arterială.
d) Bismutul coloidal. se administrează înainte cu 30 minute de masa de
dimineaţă şi prânz. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Efectele secundare: coloraţia brun-negricioasă a linbi, a gingiilor, a
dinţilor, materiile fecale sunt de culoare neagră.
Medicaţia antibacteriană
Scopul tratamentului antibacterian este eradicarea bacteriei
Helicobacter pylori. Studii în vitro şi vivo arată că bacteria este sensibilă la o
mulţime de antibiotice: amoxicilină, doxicilină, eritromicină, tetraciclină,
penicilină, gentamicină, etc. Pe lângă antibiotice există şi alte substanţe cu efect
antibacterian pe Helicobacter pylori: metromidazol, furazolidon, De-Nol.
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni.
Amoxicilina 2x1 g/zi timp de 2 săptămâni şi ameprozolul 2x40
mg/zi asigură vindecarea ulcerului duodenal în 100%. Mai nou omoxicilina este
înlocuită cu claritromicină ( Klacid )

39
Omeprazol 2x20 mg/zi
Klacid 250 mg 3x1 /zi
Metrodidazol 4x1 /zi

40
CAPITOLUL 3

DOSARE DE ÎNGRIJIRE ALE BOLNAVILOR CU ULCER


GASTRO-DUODENAL

PLAN DE ÎNGRIJIRE NR.1

1.DATE FIXE

Numele şi prenumele N.Ş. Greutatea 70 kg


Naţionalitatea Română Deficienţe consumă cafea, tutun
Limba vorbită Română Înălţimea 1,72 m
Religia Ortodoxă Alergii -----------
Vârsta 66 ani Diagnostic ulcer gastro-duodenal
Sexul Masculin cronic reactualizat

2.DATE VARIABILE

Domiciliul Teliucul Inferior


Ocupaţia Pensionar
Echipa de susţinere Soţia şi un copil

3.ISTORICUL BOLII

Pacientul în vârstă de 66 de ani cunoscut cu ulcer gastro-duodenal cronic, se


internează în secţia noastră cu: dureri vii epigastrice, greţuri, vărsături,
inapetenţă, insomnii.

4.ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Pacientul prezintă greţuri , vărsături, inapetenţă, pirozis, durere epigastrică ce


reapare la 1-2 ore după mese, transpiraţie, insomnie, iritabilitate, ochi
încercănaţi.

41
5.ANAMNEZA MEDICALĂ

Antecedente heredo-colaterale-neagă boli cu transmisie ereditară în familie


Antecedente personale-fiziologice-prima copulaţie la 14 ani
-patologice-oreon la 9 ani,
-pojar la 10 ani şi
-apendicectomie la 30 de ani
Condiţii de viaţă şi muncă-corespunzătoare
Comportament faţă de mediu-echilibrat.

Nevoi fundamentale Manifestări de dependenţă Diagnostic de


deficitare nursing
1.Nevoia de a bea şi -greţuri -inapetenţă din cauza
a mânca -vărsături durerilor epigastrice
-scădere în greutate postprandiale
-lipsa poftei de mâncare
-slăbiciune
2.Nevoia de a -constipaţie -alterarea
elimina -crampe eliminărilor
-vărsături intestinale din cauza
-pierderea în greutate aportului insuficient
-dureri abdominale de lichide

3.Nevoia de a dormi -agitaţie -somn insuficient din


şi a se odihni -insomnie punct de vedere can-
-oboseală titativ şi calitativ da-
-slăbiciune torită durerii
-durere
-ore de odihnă insuficiente
-ochi încercănaţi
4.Nevoia de a fi -miros neplăcut -dificultate de a-şi
curat, îngrijit, de a -neglijarea înfăţişării sale efectua îngrijirile igi-
proteja tegumentele -tegumente uscate enice din cauza stării
şi mu-coasele -igienă deficitară generale alterate
5.Nevoia de a se -dezinteres -dezinteres faţă de
recrea -refuzul de a participa la activităţile recreative
activităţi recreative din cauza stării gene-
-indiferenţă rale alterate
-inactivitate

42
Obiectivele Intervenţiile autonome si Evaluare
îngrijirii delegate ale asistentei medicale
1.Pacientul să fie -explorează preferinţele pacien- -durerile epigastrice
echilibrat tului asupra alimentelor permise au diminuat
nutriţional. şi interzise -pacientul
Pacientul să -conştientizează pacientul în nerespectând regimul
respecte regimul privinţa importanţei respectării alimentar are greţuri
alimentar regimului alimentar şi vărsături
-serveşte pacientul cu alimente la
o temperatură moderată la ore
regutate
-lasă pacientul să aleagă alimen-
tele după gusturile sale, respec-
tând contraindicaţiile regimului
-explică pacientului importanţa
regimului alimentar
-bolnavul să consume numai
alimente cuprinse în regim
-urmăreşte orarul şi distribuţia
meselor
2.Pacientul să -face bilanţul ingesta-excreta -în urma îngerării
aibă tranzit -determină pacientul să ingere o suficiente de lichide
intestinal în cantitate suficientă de lichide şi administrarea de
limite fiziologice 2000ml/zi laxative, pacientul
-urmăreşte şi notează în foaia de prezintă scaune
observaţie consistenţa şi normale
frecvenţa scaunelor
-efectuează la nevoie clismă
evacuatoare
-administrează la indicaţia
medicului laxative

43
3.Pacientul să fie -asistenta identifică cauza -în urma intervenţiilor
odihnit şi să oboselii pacientul beneficiază
doarmă 7 ore pe -urmăreşte orele de somn ale de un somn odihnitor
noapte pacientului
-observă dacă perioadele de
somn corespund necesităţilor
organismului
-observă şi notează funcţiile
vitale şi vegetative, perioada
somn-odihnă şi
comportamentul pacientului
-administrează medicaţia
indicată de medic şi observă
efectele acesteia asupra
organismului
-învaţă pacientul tehnici de
relaxare
4.Bolnavul să-şi -identifică împreună cu -pacientul prezintă
redobândească pacientul cauzele şi motivaţia tegu-mente şi mucoase
stima de sine dezin-teresului pentru curate şi integre
Pacientul să aspectul fizic şi îngrijirile -pacientul arată un
prezinte tegumente igienice interes crescut pentru
şi mucoase curate -ajută pacientul să-şi schimbe îngrijirile personale
şi integre atitudinea faţă de aspectul său
fizic şi faţă de îngrijrile
igienice
-conştientizează pacientul în
legă-tură cu necesitatea
menţinerii te-gumentelor
curate pentru prevenirea
îmbolnăvirilor
-educă pacientul să practice o
bună igienă bucală
-programează efectuarea
îngri-jirilor în colaborare cu
pacientul
-ajută la nevoie pacientul în
efectuarea îngrijirilor igienice

44
5.pacientul să -planifică activităţi -pacientul efectuează
îndeplinească cel recreative împreună cu activităţi în raport cu
puţin o activitate pacientul: plimbări, vizionări posibilităţile fizice şi
care-i va face de filme, audiţii muzicale psihice ale sale,
plăcere o dată pe -facilitează accesul la beneficiază de o stare
săptămână bibliotecă, săli de lectură sau de bine
procurarea de cărţi şi reviste
-antrenează şi stimulează
pacientul în efectuarea
acestor activităţi

45
Supravegherea Supravegherea
Regimul Medicaţia
funcţiilor vitale eliminărilor
alimentar
Valori normale Valori normale
-lacto-făinos
TA.Max Diureza Primele 1-7 zile
peste150mmHg 1200-1400ml/zi
se administrează
TAMin peste Nr micţiuni
regim lactat-
90mmHg 6-8/zi bolnavul pri-
P.peste 80- Scaun meşte la pat
90p/min 1-2 /zi 200ml lapte la 2
R.15-20r/min ore interval, iar
T.35-36 C noaptea ,
29.02.2017 29.02.2017 la 4 ore.Dacă lap- 29.02.2017
TA. Diureza.1000ml tele nu este Ser fiziologic
D.90/60mmHg 5 micţiuni tolerat, se diluea- 500ml +HHC
S.95/65mmHg Scaun 1 I ză cu ceai sau 50mg F4 perf. iv
P.D.78p/min Vărsături.1200ml apă alcalină sau Metroclopramid
S.76p/min se adaugă o F 1-0-1 im
R.D.18r/min linguriţă de car- Piafen
S.19r/min bonat de calciu la F 1-0-1 im
T.D.36,5 C o cană de lapte Papaverina
S.36,7 C -se consumă fie 2 F 1-0-1 im
l lapte şi 30 gr Ranitidină
zahăr, fie 1 l Tb 1-0-1 oral
lapte şi 500gr Pentoxifilin
cremă proaspătă Tb 1-0-1 oral
şi 30-40 gr zahăr
01.03.2017 01.03.2017 -se adaugă Vit C 01.03.2017
TA.D.100/70mm Diureza.1200ml 500(comprimate Ser fiziologic 500
Hg 6 micţiuni sau fiole) şi ml +HHC 25 mg
S.105/75mm Scaun ------- fier( Glubifer 3 f4 perfuzie iv
Hg Vărsături 400ml drj.) Ranitidină
P.D.80p/min -se combate Tb 1-0-1 oral
S.75p/min constipaţia cu o Ulcerotrat
R.D.20r/min lingură ulei de Tb 1-0-1 oral
S.18r/min parafină. Metoclopramid
T.D.36,8 C -alimentele vor fi Tb 1-0-1 oral
S.36,5 C fracţionate în 5-6 Piafen
mese/zi F 1-0-1 im
-nu se permite Papaverină
alcool, cafea, ape F 1-0-1 im

46
minerale, tutun

Supravegherea Supravegherea Regimul Medicaţia


funcţiilor vitale eliminărilor alimentar
02.03.2017 02.03.2012 -pacientul va 02.03.2017
TA.D.112/70mm Diureza 1000ml avea o Ranitidină
Hg 5 micţiuni alimentaţie activă tb 1-0-1 oral
S.130/70mm Scaun ----- la sala de mese Ulcerotrat
Hg Vărsături 300ml Tb 1-0-1 oral
P.D.76p/min Diazepam
S.75p/min Tb 0-0-1 oral
R.D.22r/min Piafen
S.25r/min F 1-0-1 im
T.D.37 C Papaverină
S.36,5 C F 1-0-1 im
Vit B1+Vit B6
F 1-0-1 im
03.03.2017 04.03.2017 03.03.2017
TA.D.110/80mm Diureza 1200ml Ranitidină
Hg 5 micţiuni Tb 1-0-1 oral
S.120/75mm Scaun 1 I Ulcerotrat
Hg Vărsături ------- Tb 1-0-1 oral
P.D.82p/min Diazepam
S.75p/min Tb 0-0-1 oral
R.D.18r/min Piafen
S.20r/min F 1-0-1 im
T.D.36,7 C Papaverină
S.36,9 C F 1-0-1 im
Vit B1+ Vit B6
F 1-0-1 im
04.03.2017 04.03.2017
TA.D.130/80mm Ranitidină
Hg Tb 1-0-1 oral
S.135/75mm Ulcerotrat
Hg Tb 1-0-1 oral
P.D.78p/min Diazepam
S.76p/min Tb 0-0-1 oral
R.D.21r/min Piafen
S.20r/min F 1-0-1 im
T.D.36,6 C Papaverină

47
S.36,8 C F 1-0-1 im

Prelevări de produse biologice şi Recomandări la externare


patologice
Lipide.VB.800mg% -în urma unui examen chirurgical se
VN.500-900mg% recomandă intervenţie chirurgicală,
Glicemie.VB.81mg% dar pacientul refuză şi se externează
VN.0,8-1,2g% cu recomandările:
Proteine totale VB.7-8gr% -regim alimentar de cruţare
VN.7-8gr% -evitarea stresului
Uree.VB.51mg% -tratament conform reţetei prescris
VN.20-40mg%
Bilirubina.T.VB.0,6mg%
VN.0,6-1mg%
D.VB.0,5mg%
VN.0,1-0,4mg%
I.VB.0,7mg%
VN.0,2-0,8mg%
Examen urină
VB.A-neg
P-neg
Z.-neg
Sed-rare săruri
VN.A.-neg
P-neg
Z-neg
Sed-1-2 celule epiteliale pe
câmp
H.VB.4000000/mm cub
VN.4,5-5,5 mil/mm cub
Hb.VB.11gr%
VN.14-16gr%
Ht.VB.37%
VN.40-45%
L.VB.8400/mm cub
VN.4000-8000/mm cub
VSH.VB.82mm/1h__112mm/2h
VN.1-10mm/1h__ 7-15mm/2h

48
PLAN DE ÎNGRIJIRE NR 2

1.DATE FIXE

Numele şi prenumele M.A. Greutate 70 kg


Naţionalitatea Română Deficienţe cafea
Limba vorbită Română Înălţimea 1,74 m
Religia Ortodoxă Alergii ---------
Vârsta 49 ani Diagnostic ulcer gastro-duodenal
Sexul Masculin cronic complicat cu stenoză pilorică

2.DATE VARIABILE

Domiciliu Hunedoara
Ocupaţia Mecanic
Echipa de susţinere Soţia şi 3 copii

3.ISTORICUL BOLII

Pacient în vârstă de 49 de ani cunoscut cu ulcer gastro-duodenal cronic şi HTA


se internează în serviciul nostru cu dureri epigastrice, piroris, balonare, ameţeli,
inapetenţă.

4.ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Pacientul prezintă: greţuri, vărsături, însoţite de hemoragie digestivă, balonare,


ameţeli, inapetenţă, dureri epigastrice care apar la 1-2 ore după mese sau
nocturne, ochi încercănaţi.

5.ANAMNEZA MEDICALĂ

Antecedente heredo-colaterale-neagă boli cu transmitere ereditară în familie


Antecedente personale-fiziologice-prima copulaţie la 14 ani
-patologice-pojar la 9 ani,
-hepatită la 15 ani
-HTA de la vârsta de 40 de ani
Condiţii de viaţă şi muncă-corespunzătoare
Comportament faţă de mediu-echilibrat

49
Nevoi fundamentale Manifestăti de dependenţă Diagnostic de
deficitare nursing
1.Nevoia de a bea şi a -inapetenţă -deficit de lichide din
mânca -scădere în greutate cauza vărsăturilor şi
-vărsături inapetenţei
2.Nevoia de a elimina -vărsături -alterarea
-dureri abdominale peristaltismului
-balonare intestinal datorat
-constipaţie con-stipaţiei
3.Nevoia de a dormi -trezire frecventă -somn insuficient din
şi a se odihni -somn insuficient punct de vedere
-agitaţie calitativ şi cantitativ
-oboseală datorită du-rerii
-insomnie
4.Nevoia de a fi curat, -tegumentele uscate -dificultate de a-şi
îngrijit, de a proteja -miros neplăcut efectua îngrijirile de
tegumentele şi mucoa- -neglijarea îngrijirilor de igienă din cauza
sele igienă durerii
5.Nevoia de a evita -anxietate -anxietate cauzată de
pericolele -oboseală necunoaşterea
-insomnie prognosticului bolii
-teamă

50
Obiectivele Intervenţia asistentei medicale Evaluare
îngrijirii
1.Pacientul să fie -supraveghez pulsul, tensiunea -pacientul este
echilibrat volimic arterială, semnele de deshidratare, echilibrat
şi nutriţional greutatea corporală nutriţional, nu
-face bilanţul zilnic între lichidele prezintă semne de
ingerate şi cele eliminate deshidratare
-administrează pe cale parenterală
soluţiile perfurzabile prescrise de
medic
2.Pacientul să -face bilanţul ingesto-excuta -tranzitul intestinal
aibă tranzit -determină pacientul să ingere o se reia treptat
intestinal în limite cantitate sufucientă de -durerile
fiziologice lichide( 2000 ml/zi) abdominale şi
-urmăreşte şi notează în foaia de vărsăturile au
obser-vaţie consistenţa şi frecvenţa cedat
scaunului
-efectuează la nevoie clismă
evacuatoare
-administrează la indicaţia
medicului laxative
3.Pacientul să -învaţă pacientul să practice tehnice -pacientul prezintă
beneficieze de de relaxare un somn cantitativ
somn corespun- -oferă pacientului o cană cu lapte corespunzător
zător cantitativ şi înainte de culcare sau o baie caldă vârstei sale
calitativ -identifică nivelul şi cauza
anxietăţii , insomniei
-observă şi notează calitatea, orarul
som-nului, gradul de satisfacere a
celorlalte nevoi
-întocmeşte un program de odihnă
corespunzător organismului
-administrează tratamentul
medicamentos indicat de medic
-observă efectul acestuia asupra
organismului

51
4.Pacientul să -educă pacientul să practice o bună În urma
pre-zinte igienă corporală intervenţiilor
tegumente şi -conştientizează pacientul în aplicate de
mucoase curate şi legătură cu importanţa menţinerii asistentă pacientul
in-tegre curate a tegu-mentelor,pentru arată un interes
prevenirea îmbolnăvirii crescut pentru
-observă integritatea tegumentelor îngrijirile
şi mucoaselor în timpul efectuării personale
dife-ritelor tehnici de îngrijire
-ajută la nevoie pacientul în
efectuarea îngrijirilor igienice

5.Pacientul să cu- -explică pacientului factorii -pacientul


noască boala sa şi declanşatori ai hemoragiei cunoaşte modul de
măsurile de -îl învaţă să păstreze repausul fizic viaţă ce trebuie
preve-nire a şi psihice respectat pentru a
complicaţiilor -favorizează un climat de linişte şi preveni un nou
securitate epi-sod hemoragic
-încurajează pacientul să comunice -pacientul este
cu cei din jur, să-şi exprime echilibrat psihic
emoţiile, nevoile, frica

52
Supravegherea Supravegherea Regimul alimentar Medicaţia
funcţiilor vitale eliminărilor
Valori normale Valori normale -alimentaţia trebuie
TA Max Diureza să conţină multe
peste150mmHg 1200-1400 glucide, puţine lipi-
Min.peste ml/zi de 1g/kcorp/zi şi
90mmHg Nr micţiuni proteine în
P.80-90p/min 6-8/zi cantitate de 1,2-
R.15-20r/min Scaun 1,5g/kcorp/zi
T.35-36 C 1-2/zi
06.04.2017 06.04.2017 -alimentele se 06.04.2017
TA.D.180/90mm Diureza. administrează sub Metoclopramid
Hg 1200ml formă semilichidă F 1-0-1 im
S.170/80mm 6 micţiuni sau păstoasă pentru Vit B1+Vit B6
Hg Scaun.------- a solicita un efort F 1-0-0 im
P.D.80p/min Vărsături minim de digestie Diazepam
S.85p/min 1200ml şi pentru a fi Tb 0-0-1 oral
R.D.18r/min evacuate mai uşor Ulcerotrat
S.16r/min din stomac Tb 1-0-1 oral
T.D.36,7 C -se interzice Ranitidină
S.36,8 C ingestia de lichide Tb 1-0-1 oral
în timpul sau Stugeron
imediat după masă Tb 1-0-1 oral
-pentru a combate Nifedipin
starea de balonare Tb 1-1-1 oral
se evită dulciurile Ser fiziologic
concentrate, com- 1500 ml +HHC
poturile de fructe Perfuzie iv

53
07.04.2017 07.04.2017 -alimentaţia va fi 07.04.2017
TA.D.170/80mm Diureza. activă în sala de Ser fiziologic
Hg 1000ml mese. 500ml + HHC f
S.160/80mm 5 micţiuni perfuzie iv
Hg Scaun ------- Vit B1+Vit B6
P.D.86p/min Vărsături. F 1-0-1 im
S.85p/min 400ml Metoclopramid
R.D.22r/min F 1-0-1 im
S.20r/min Diazepam
T.D:37 C Tb 0-0-1 oral
S.37,2 C Ulcerotat
Tb 1-0-1 oral
Ranitidină
Tb 1-0-1 oral
Stugeron
Tb 1-0-1 oral
Nifedipin
Tb 1-1-1 oral

54
Supraveghrea Supravegherea Regimul Medicaţia
funcţiilor vitale eliminărilor alimentar
08.04.2017 08.04.2017 08.04.2017
TA.D.160/80mm Diureza.1300ml Ser fiziologic
Hg 6 micţiuni 500ml + Vit D
S.165/80mm Scaun ------- perf iv
Hg Vărsături 400ml Vir B1+Vit B6
P.D.84p/min F 1-0-0 im
S.80p/min Metoclopramid
R.D.20r/min F 1-0-1 im
S.18r/min Stugeron
T.D.36,8 C Tb 1-0-1 oral
S.36,6 C Nifedipin
Tb 1-1-1 oral
Rantidină
Tb 1-0-1 oral
Ulcerotrat
Tb 1-0-1 oral
Diazepam
Tb 0-0-1 oral
Meprobamat
Comp 0-0-1 oral
0.9.04.2017 09.04.2017 09.04.2017
TA.D.150/80mm Diureza 1200ml Ser fiziologic
Hg 6 micţiuni 500ml
S.145/75mm Scaun 1 I Perf iv
Hg Vărsături. 300ml Vit B1+Vit B6
P.D.80p/min F 1-0-0 im
S.75p/min Metoclopramid
R.D.18r/min F 1-0-1 im
S.17r/min Stugeron
T.D.36,6 C Tb 1-0-1 oral
S.36,5 C Nifedipin
Tb 1-0-1 oral
Ranitidină
Tb 1-0-1 oral
Metrobamat
Comp 0-0-1 oral

55
Supravegherea Supravegherea Regimul Medicaţia
funcţiilor vitale eliminărilor alimentar
10.04.2017 10.04.2017 10.04.2017
TA.D.140/80mm Diureza. 1000ml Ser
Hg 5 micţiuni fiziologic500ml
S.145/85mm Scaun 1 I Perf iv
Hg Vărsături --- Vit B1+Vit B6
P.D.78p/min F 1-0-0 im
S.75p/min Metoclopramid
R.D.20r/min F 1-0-1 im
S.18r/min Stugeron
T.D.37 C Tb 1-0-1 oral
S.36,8 C Nifedipin
Tb 1-0-1 oral
Ulcerotrat
Tb 1-0-1 oral
Ranitidină
Tb 1-0-1 oral
Meprobamat
Comp 0-0-1 oral
11.04.2017 11.04.2017 11.04.2017
TA.D.150/70mm Diureza 1200ml Vit B1+Vit B6
Hg 5 micţiuni F 1-0-0 im
S.145/80mm Scaun 1 I Metoclopramid
Hg Vărsături------ F 1-0-1 im
P.D.80p/min Stugeron
S.75p/min Tb 1-0-1 oral
R.D.18r/min Ulcerotrat
S.16r/min Tb 1-0-1 oral
T.D.36,7 C Ranitidină
S.36,8 C Tb 1-0-1 oral
Meprobamat
Comp 0-0-1 oral
Nifedipin
Tb 1-0-1 oral

56
Prelevări de produse biologice şi Recomandări la externare
patologice
06.04.2017 -se recomandă intervenţie
H.VB.4400000/mm cub chirurgicală, dar bolnavul refuză şi se
VN.4,5-5,5mil/mm cub recomandă:
Ht.VB.37% -evitarea stresului
VN.40-45+/-5% -regim alimentar adecvat
Hb.VB.12g% -tratament conform reţetei prescrise
VN.14-16g%
Glicemie.VB.82mg%
VN.0,8-1,2g%o
VSH.VB.80mm/1h__110mm/2h
VN.1-10mm/1h_7-15mm/2h
10.04.2012
H.4400000/mm cub
Ht.36%
Hb.13g%
Bilirubină.VB.T.0,7mg%
VN.T.0,6-1mg%
VB.D.0,4mg%
VN.D.0,1-0,4mg%
VB.I.0,7mg%
VN.0,2-0,7mg%
Examen urină
VB.A.negativ
P.negativ
Z.negativ
Sed-rare săruri
VN.A-negativ
P-negativ
Z-negativ
Sed-1-2 celule epiteliale pe
câmp
Ca.VB.8,7mEq/l
VN.4,5-5,5 mEq/l
Mg.VB.1,6mEq/l
VN.1,5-3mEq/l

57
PLAN DE ÎNGRIJIRE NR 3

1.DATE FIXE

Numele şi prenumele Ş.V. Greutatea 65 kg


Naţionalitatea Română Deficienţe fumează
Limba vorbită Română Înălţimea 1,75 m
Religia Catolică Alergii penicilină
Vârsta 23 ani Diagnostic ulcer gastro-duodenal
Sex Masculin acutizat

2.DATE VARIABILE

Domiciliu Hunedoara
Ocupaţia Şomer
Echipa de susţinere Părinţii

3.ISTORICUL BOLII

Bolnavul cu suferinţă gastrică veche de câţiva ani, prezintă dureri vii,


epigastrice, neritmate de alimente, cu iradiere în spate, greţuri, vărsături.

4.ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Bolnavul prezintă o stare generală alterată, însoţită de greţuri, vărsături,


transpiraţii reci, anxietate, inapetenţă, durere epigastrică.

5.ANAMNEZA MEDICALĂ

Antecedente heredo-colaterale-neagă boli cu transmitere ereditară în familie


Antecedente personale-fiziologice-prima copulaţie la vârsta de 14 ani
-patologice-pojar la 9 ani,
-oreon la vârste de 10 ani,
-apendicectomie la 17 ani
Condiţii de viaţă şi muncă-corespunzătoare
Comportament faţă de mediu-echilibrat

58
Nevoi fundamentale Manifestări de dependenţă Diagnostic de nursing
deficitare
1.Nevoia de a bea şi -lipsa poftei de mâncare -pierdere în greutate
a mânca -slăbiciune din cauza subnutriţiei
-pierdere în greutate
-greţuri
-vărsături
-pirozis
2.Nevoia de a dormi -descurajare -alterarea sănătăţii da-
şi a se odihni -agitaţie torită neliniştii
-nelinişte
-anxietate
-oboseală
-treziri frecvente
3.Nevoia de a -greţuri -pierderea echilibrului
elimina -pierdere în greutate hidroelectrolitic dato-
-diaree rită diareei şi vărsătu-
-crampe abdominale rilor
-vărsături
4.Nevoia de a învăţa -lipsa de informaţii, -dificultate în învă-
cum să-ţi păstrezi -neobişnuinţa în abordarea ţarea măsurilor pre-
sănătatea anumitor acţiuni pentru ventive şi curative din
redobândirea sănătăţii cauza lipsei de infor-
maţii
5.Nevoia de a se -durere, oboseală, slăbiciune -dificultate în a înde-
recreea -diminuarea interesului plini activităţilor
-dificultate de a se concentra recre-ative din cauza
cu ocazia unei activităţi durerii, slăbiciuni
recreative

59
Obiectivele îngrijirii Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
1.Pacientul să aibă o -aşează pacientul în poziţie -în urma
stare de bine, fără şezând, semişezând, sau în intervenţiilor
gre-ţuri şi vărsături decubit dorsal cu capul într-o greţurile şi
parte vărsăturile s-au
-protejază patului cu muşama şi diminuat şi paci-
aleză entul prezintă o
-ajută pacientul în timpul stare de bine
vărsăturilor, sprijinându-l
-îl învaţă să inspire profund
când are senzaţia de greaţă
-reduce sau opreşte aportul
lichidelor şi alimentelor
2.Pacientul să bene- -învaţă pacientul să practice -pacientul se
ficieze de somn tehnici de relaxare, exerciţii odihneşte
cores-punzător respiratorii corespunzător
cantitativ şi calitativ -învaţă pacientul care se trezeşte
devreme să se ridice din pat
câteva minute, să citească, să
asculte muzică apoi să se culce
din nou
-identifică nivelul şi cauza
anxietăţii şi a insomniei
-administrează tratamentul
medica-mentos şi observă
efectele acestuia asupra
organismului
3.Pacientul să fie -hidratează pacientul pe cale -în urma
echi-librat orală şi prin perfuzii, urmărind intervenţiilor
hidroelectrolitic înlocuirea pierderilor de apă şi pacientul este
electroliţi, conform indicaţiilor echili-brat
medicului hidroelectrolitic
-recoltează scaun pentru
coprocultură
-calculează cantitatea de lichide
ingerate şi perfuzate şi pe cea
eliminată

60
4.Pacientul să -explorează nivelul de -pacientul a
acumu-leze noi cunoştinţe al bolnavului privind dobândit noi
cunoştinţe şi boala, modul de manifestare, cunoştinţe referitor
informaţii despre măsurile preventive şi curative, la boala sa
boală modul de participare la
intervenţii şi procesul de
recuperare
-stimulează dorinţa de
cunoaştere
-motivează importanţa
acumulării de noi cunoştinţe
-conştientizează bolnavul
asupra propriei responsabilităţi
privind sănă-tatea
-verifică dacă bolnavul a înţeles
corect mesajul transmis şi dacă
şi-a însuşit noile cunoştinţea

5.Pacientul să fie - creează un mediu calm şi -pacientul este mult


mai relaxat şi mai liniştit mai liniştit şi
odihnit - îndeamnă bolnavul spre citirea relaxat
unor cărţi cu conţinut optimist şi
ieşiri scurte în aer liber
-învaţă pacientul tehnici de
relaxare
-amenajează camera de recreare
pen-tru audiţii muzicale,
vizionări de fil-me T.V. având
grijă să nu obosească pacientul

61
Supravegherea Supravegherea Regimul Medicaţia
funţiilor vitale eliminărilor alimentar
Valori normale Valori normale -lacto-făinos
TA. Diureza În primele 1-7
Max 1200- zile se
115/140mmHg 1400mm/zi administrează re-
Min 75/90mmHg Nr micţiuni gim lactat
P.60-80p/min 5-6/zi
R.16-18r/min Scaun 1-2 /zi
T.36-37 C
23.04.2017 23.04.2017 Bolnavul 23.04.2017
TA.D.112/70mm Diureza.1000ml primeşte la pat Piafen
Hg 5 micţiuni 200ml lapte la 2 F 1-0-1 im
S.110/70mm Scaun 4 _ ore interval, iar Papaverină
Hg Vărsături 1200ml noaptea la 4 ore F 1-0-1 im
P.D.80p/min Dacă laptele nu Metoclopramid
S.60p/min este tolerat se F 1-0-1 im
R.D.22r/min diluează cu ceai Ranitidină
S.18r/min sau apă alcalină Tb 1-0-1 oral
T.D.37 C sau se adau-gă o Ulcerotrat
S.37,4 C linguriţă de Tb 1-0-1 oral
carbonat de Furasemid
calciu, la o cană Tb 1-1-1 oral
de lapte
24.04.2017 24.04.2017 Se consumă fie 2 24.03.2017
TA.D.110/70mm Diureza.1200ml l lapte şi 300gr Glucoză10%500
Hg 6 micţiuni zahăr, fie 1 l ml +Vit C f p. iv
S.112/70mm Scaun 3 _ lapte şi 500gr Piafen
Hg Vărsături 400ml cremă proaspătă F 1-0-1 im
P.D.82p/min şi 30-40 gr zahăr Papaverină
S.74p/min Se combate F 1-0-1 im
R.D.17r/min consti-paţia cu o Metoclopramid
S.18r/min lingură ulei de F 1-0-1 im
T.D.36,7 C parafină Scobutil
S.37 C Alimentaţia va fi Tb 1-0-1 oral
ac-tivă pacientul Diazepam
ser-vind masa în Tb 0-0-1 oral
sala de mese. Ranitidină
Tb 1-0-1 oral

62
Supravegherea Supravegherea Regimul Medicaţia
funcţiilor vitale eliminărilor alimentar
25.04.2017 25.04.2017 25.04.2017
TA.D.120/85mm Diureza.1100ml Glucoză10%500
Hg 5 micţiuni ml +Vit C f
S.115/70mm Scaun 2 / perf.iv.
Hg Vărsături 400ml Metoclopramid
P.D.70p/min F 1-0-1 im
S.72p/min Scobutil
R.D.18r/min Tb 1-0-1 oral
S.17r/min Ulcerotrat
T.D.37 C Tb 1-0-1 oral
S.36,7 C Ranitidină
Tb 1-0-1 oral
Diazepam
Tb 0-0-1 oral
26.04.2017 26.04.2017 26.04.2017
TA.D.120/80mm Diureza1000ml Glucoză10%500
Hg 5 micţiuni ml +Vit C f perf
S.115/70mm Scaun 1I iv.
Hg Vărsături 300ml Furosemid
P.D.60p/min Tb 1-1-1 oral
S.72p/min Metoclopramid
R.D.17r/min F 1-0-1 im
S.18r/min Ranitidină
T.D.37,2 C Tb 1-0-1 oral
S.36 C Ulcerotrat
Tb 1-0-1 oral
Scobutil
Tb 1-0-1 oral
Diazepam
Tb 0-0-1 oral

63
27.04.2017 27.04.2017 27.04.2017
TA.D.100/60mm Diureza 1000ml Glucoză10%500
Hg 5 micţiuni ml +Vit C f perf
S.112/80mm Scaun 1 I iv
Hg Vărsături --- Metoclopramid
P.D.72p/min F 1-0-1 im
S.70p/min Ulcerotrat
R.D.17r/min Tb 1-0-1 oral
S.20r/min Ranitidină
T.D.36,7 C Tb 1-0-1 oral
S.37 C Scobutil
Tb 1-0-1 oral
Diazepam
Tb 0-0-1 oral

64
Prelevări de produse biologice şi Recomandări la externare
patologice
H.VB.4950000/mm cub -evitarea stresului
VN.4,5-5,5mil/mm cub -regim alimentar de cruţare
Ht.VB.47% -tratament conform reţetei prescrise
VN.45+/-5%
Hb.VB.15%
VN.14-16gr%
TYmol.VB.2uML
VN.0-4 uML
ZnSO4.VB.4uSH
VN.0-8uSH
Takata-Ara VB-negativ
VN-negativ
Biliubina.VB.T.0,5mg%
VN.T.0,6-1mg%
VB.D.0,7mg%
VN.0,1-0,4mg%
VB.I.0,9mg%
VN.0,2-0,8mg%
Examen urină
VB.A.-negativ
P. negativ
Z.negativ
Sed –rare săruri
VN.A-negativ
P-negativ
Z-negativ
Sed-1-2 celule epiteliale pe
câmp
L.VB.6000/mm cub
VN.4000-8000/mm cub

65
CONCLUZII

Ulcerul gastro-duodenal este o boală benignă în sine şi dispune de


posibilităţi largii de tratament la ora actuală. Se estimează că ulcerele duodenale
sunt prezente la 6 - 15% din populaţie.
Datorită tratamentelor moderne descoperite în ultimul timp ce se aplică atât
în gastrite cât şi în boala ulceroasă ,precum şi mijloacele de investigaţie cu
precizie ridicată (gastroduodenoscopia) ,în ultimii 5-7 ani a scăzut mult incidenţa
ulcerului gastro-duodenal atât în ţările occidentale cât şi în ţara noastră.De
asemenea descoperirea de tratamente eficiente pentru Helicobacter Pylori previn
atât ulcerul gastro-duodenal cât şi comlicaţiile acestuia.
Tocmai de aceea lucrarea de faţă îşi propune o sistematizare de actualitate
atât a factorilor etiologici cât şi a simptomatologiei şi multiplelor posibilităţi de
tratament a ulcerului gastro-duodenal.
O cunoaştere temeinică a acestor aspecte presupune nu numai un tratament
corect şi eficient al bolii ulceroase şi deci prevenirea complicaţiilor ce pot pune
în pericol viaţa pacientului, cât şi prevenirea în sine a ulcerului şi a recidivelor
acestuia.

66
BIBLIOGRAFIE

CORNELIU BORUNDEL
Manual de medicină internă
Editura ALL 1998

MARRISON
Principiile medicinei interne
Editura Terra 1998

CAROL MOZEŞ
Tehnici de îngrijire
Editura Viaţa Medicală Românească-1998

OLIVIU PASCU
Tratament de gastroenterolopie clinică
Editura tehnică -1997

RADU PĂUN
Tratat de medicină internă
Editura Medicală-1986

67
LUCREŢIA TITIRCĂ
Ghid de nursing
Editura Viaţa Medicală Românească-1996

LUCREŢIA TITIRCĂ
Nursing-Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali
Editura Viaţa Medicală Românească-1997

68