Lucrare de laborator Nr.

2
Cercetarea parametrilor rezistoarelor
fixe şi variabile

Scopul lucrării: studierea sistemului de marcare, proprietăţilor

constructive, parametrii şi caracteristicile a diferitor tipuri de
rezistoare

2.1. Date principale despre rezistoare

Rezistoarele se numesc elementele (componentele) aparatelor

electronice, care au proprietatea de rezistenţă electrică activă şi sunt
destinate pentru repartizarea şi reglarea puterii electrice între
elementele schemei. În dependenţâ de materialele aplicate, rezistoarele
pot fi liniare (scăderea tensiunii pe rezistor depinde de curentul
electric linear, adică rezistenţa rămâne constantă) şi neliniare, la care
rezistenţa se schimbă sub acţiune curentului sau tensiunii. Rezistoarele
liniare pot fi fixe sau variabile. Rezistenţa rezistoarelor fixe este
determinată în procesul de fabricaţie, in timp ce la rezistoarele
variabile există posibilitatea de a regla rezistenţa mecanic (cu ajutorul
unui al treilea contact, sau fără contact, cu ajutorul comenzilor
digitale). În lucrarea de laborator dată se studiază rezistoarele fixe si
variabile lineare.
După caracterul schimbării rezistenţei toate rezistoarele se
împart în fixe si variabile. Rezistoarele fixe (liniare) au o rezistenţă
constantă care in procesul de exploatare nu se reglează şi în
dependenţă de scop se împart în rezistoare pentru diferite scopuri, de
înaltă precizie, de înaltă frecvenţâ, pentru tensiuni înalte, de o
rezistenţâ mare. Ei se împart in trei categorii: peliculare, bobinate si de
volum. Rezistoarele bobinate puternice (de la 5 la 1000W) au un
carcas tubular ceramic, pe care se spiralizează sârma de nicrom (Ni-
80%,Cr-20%) sau alte aliaje, care conţin Ni si Cr. La cele mai
puternice rezistoare sârma este goală, si la rezistoare cu puterea de
250W e acoperită cu o peliculâ de email vitrificat. Rezistoarele
bobinate de precizie se fabrică cu puterea de la 0.05 la 5W. Ele au un
corp, înăuntrul căruia se află o spirală de constantan (Cu 55%, Ni
45%) sau manganin (Cu 86%, Ni 2%, Mn 12%).
 Rezistoarele peliculare (de obicei 0.075 la 2W) conţin material
rezistibil în formâ de peliculă, care este depusă pe un suport dielectric,
în formă de cilindru. Rezistoarele peliculare se împart in: rezistoare
peliculare de carbon (materialul peliculei - carbon pirolitic); rezistoare
cu peliculâ de metal si metalodielectrice (pelicule de oxizi, sticle
conductoare şi emailurilor).
Rezistoarele de volum (de obicei 0.125 la 2W) prezintă în sine
un amestec multicomponent polimerizat sau sinterizat la temperaturi
mari, care conţin materialul - legăturâ şi componentele conductoare
(rezistori compuşi).
Rezistoarele variabile se împart in reglabili si ajustabili.
Rezistoarele reglabile permit schimbarea repetată a rezistenţei în
procesul funcţionării în aparaturâ. Rezistenţa rezistoarelor ajustabile
se schimbă odată (tehnologic ) sau periodic în procesul funcţionării
aparatului. Rezistoarele variabile de asemenea se fabrică bobinate,
peliculare şi de volum. Construcţia rezistoarelor variabile este cu mult
mai complicată decât a rezistoarelor fixe. Pe lângă elementul rezistiv
(bobinat) şi a terminalelor electrice la început şi capăt (iar în unele
construcţii şi în punctele intermediare) rezistoarele variabile au un
sistem mobil de schimbare a curentului. Sistemul mobil asigură o
deplasare lină a contactului pe elementul rezistent si fixarea lui.

Parametri de bază a rezistoarelor garantate de producător:

- Rezistenta noninala Rnom. Este acea rezistenţa, care se indicâ
pe corpul rezistorului. Valoarea rezistenţei nominale se garantează cu
o toleranţa prestabilită în domeniul de temperaturâ de lucru (de obicei
de la -55 º la +70 ºC).
- Deviaţia admisibiilă a rezistenţei (toleranţa) rezistorului:
 = (R-Rnom)/Rnom ∙100% ,
unde R - rezistenţa reală a rezistorului. Valoarea toleranţei este însoţită
de semnul ± aşa ca valoarea reală a rezistenţei poate sa fie mai înalta
sau mai joasă. Valoarea rezistenţei nominale este standardizată. Sunt
expuse nişte şire de rezistenţe: E6, E12, E24, E48, E96, E192. Cifra
după litera E arată numărul de valori în fiecare interval zecimal. De
exemplu rândul E6 conţine 6 valori: 1.0, 1.5, 2.2, 3.3, 4.7, 6.8.
Rezistenţa trebuie să ia valorile indicate, sau valorile care se primesc
înmulţind cu 10n. Valoarea reală a rezistenţei poate să se deosebească
de cele nominale în limita anumitor valori. Şirul de abateri admisibile,
arătate în procente, de asemenea este standardizat. În tabelul 2.1 în
calitate de exemplu sunt expuse cele mai folosite şire de valori
nominale ale rezistenţei rezistoarelor si toleranţilor:
Tabelul 2.1
Indicele Valoarea nominala, Toleranta ,%
înmulţita cu 10 n
E6 1.0 , 1.5 , 2.2 , 3.3 , 4.7 , 6.8 ± 20
1.0 , 1.5 , 2.2 , 3.3 , 4.7 , 6.8
E12 1.2 , 1.8 , 2.7 , 3.9 , 5.6 , 8.2 ±10
1.0 , 1.5 , 2.2 , 3.3 , 4.7 , 6.8
E24 1.1 , 1.6 , 2.4 , 3.6 , 5.1 , 7.5
1.2 , 1.8 , 2.7 , 3.9 , 5.6 , 8.2 ±5
1.3 , 2.0 , 3.0 , 4.3 , 6.2 , 9.1

Pentru şire standarde sunt caracteristice următoarele proprietăţi:

- in fiecare următorul şir sunt incluse toate valorile
precedente;
- celor “mai dese” rânduri le corespund toleranţe mai mici;
- valorile in şir sunt aranjate aşa, încit la variaţia maximă a
rezistenţei în limita toleranţei, rezistenţa reală va fi mai aproape de
valoarea nominală, decât cele de alături. La rezistoare de largă
folosinţâ rezistenţa nominală este corelatâ în aşa mod încât se primeşte
aşa numita “scara fără pierderi”: rezistenţa nominală şi toleranţâ a
unui rezistor se apropie de valorile rezistenţei din preajmâ.
- Puterea nominalâ disipatâ Pnom. este acea putere, care poate fi
disipată de rezistorul în mediul ambiant la o presiune atmosferică
normalâ la sarcina electrică continuă. Puterea P, care este disipată de
rezistor într-un circuit dat, este egală cu produsul dintre intensitatea
curentului I si tensiunea U: P=UI. Folosând legea lui Ohm având
rezistenta R, găsim formula pentru putere:
Р = I 2R = U 2/R (2.1)
- Coeficientul termic al rezistentei (CTR sau R ). Acest
coeficient caracterizează sensibilitatea rezistentei la schimbarea
temperaturii. CTR se exprimă în unităţi relative. Astfel încât
dependenţa rezistenţei rezistoarelor de temperatura este foarte micâ,
CTR se indică în milionimi în raport cu un grad (10-6 /K). La momentul
actual in mai multe manuale în loc de 10-6 aprobată de simbolizarea
americană ppm (Parts Per Million –“părţi la milion”). CTR se
măsoară în acest caz în ppm/K. Valoarea CTR rezistorului (în
ppm/K) poate să fie determinatâ din rezultatele măsurărilor
dependenţei rezistentei de temperaturâ din formula:
 R  1/ R  (dR / dT ) 106  (1/ R)  (R / T )  106 , (2.2)
unde R - rezistenta rezistorului la o temperature data; ΔR-schimbarea
rezistentei la schimbarea temperaturii ΔT.
În rând cu parametrii expuşi, pentru rezistoare mai sunt
reglamentat şi: tensiunea maximală între bornele rezistorului (V),
tensiunea de zgomot (μV/V), durata de funcţionarea fără defectări
(ore), durata păstrării (ore), puterea maximă de impuls (W) etc.
Pentru rezistoarele variabile sunt indicate de asemenea unele
caracteristici si parametri speţifici:
- caracteristica funcţională- dependenţa rezistenţei dintre contactul
mobil şi cel fix a rezistorului de unghiul de rotire a sistemului mobil;
- capacitatea de rezoluţie - care caracterizează reglarea cu caracter
lin şi apreciază ca schimbarea minimă a rezistenţei la deplasarea
contactului;
- rezistenţa la frecări – se determină după numărul de cicluri de
rotire a sistemului mobil, in timpul căreia parametrii rezistoarelor
rămân in limita toleranţei etc.
În afarâ de parametrii de bază toate rezistoarele au nişte
parametri parazitari, aşa ca inductanţa si capacitatea, care limitează
folosirea rezistoarelor la frecvenţe înalte. Inductanţa şi capacitatea in
rezistoarele variabile este cu mult mai mare decât în cele fixe.
Marcarea rezistoarelor
Pentru marcajul rezistoarelor se folosesc, de obicei, marcarea
alfanumerică cu ajutorul literelor si cifrelor, care se depune pe corpul
rezistorului şi se indicâ în documentaţie. Rezistoarele, fabricarea
cărora a început în 1968 şi care continuă şi azi, sunt confecţionate
după vechile denumiri. Exemple de simbolizări:
МЛТ (OМЛТ, MT, МУН) - rezistoare сu peliculă metalică,
lăcuite, termostabile; BC (OBC) - de înaltă stabilitate; БЛП – cu
carbon - bor, lăcuit, de precizie; УЛМ – cu carbon, lăcuit, de
dimensiuni mici; МОН – cu oxid de metal, de valoare omicâ micâ;
КЛМ – de compziţie, lăcuit, de megaohmi; ПЭВ – bobinat, emailat;
СПО – rezistenţa variabilă de volum; ТВO- termorezistent, rezistent
la umiditate, de volum etc.
Din anul 1968 pentru rezistoarele noi a fost introdusâ marcarea
alfanumerică. Litera indică grupa fabricaţiilor: C-rezistori fixe (de la
cuvântul “rezistenţa”), CП-rezistori variabili, HC-seturi de rezistenţe.
Cifra care stă după litera înseamnă tipul rezistorului în dependenţa de
materialul rezistent: 1- nebobinat, cu carbon, în straturi subţiri; 2-
nebobinat, cu oxid de metal, în straturi subţiri; 3- nebobinat, pelicular,
de compziţie; 4- nebobinat, de compziţie, de volum); 5- bobinat; 6-
nebobinat, în straturi subţiri, metalizat. După primă cifra după
apostrof se pune a doua cifra (cifre), care arată numărul de înregistrare
a elaborării rezistorului.
Din anul 1980 s-a introdus un nou sistem de marcare a
rezistoarelor la care:
- prima litera (litere) înseamnă subclasa rezistorului (P-
rezistoarele fixe, PП-rezistoare variabile, HP- seturi de rezistoare);
- al doilea element al simbolului - cifra care arată grupa
rezistorului după materialul rezistiv (1- nebobinate; 2- bobinate;
- al treilea element al simbolului - cifra după apostrof arată
numărul de înregistrare a elaborării acestui rezistor. De exemplu,
P1-33 –rezistor fix nebobinat înregistrat sub numărul 33.
Marcajul convenţional complet al rezistoarelor constă din
notarea scurtă (urmărită mai sus), tipul de construcţie, semnificaţia
celor mai importanţi parametri si caracteristici a rezistoarelor,
influenţa factorului climatic şi notarea documentului la furnizare. De
exemplu, marcarea P1-33- И- 0.25W- 100kΩ 20% A 0.467. 027.TУ
înseamnă un rezistor fix nebobinat cu numărul de înregistrare 33, de
puterea 0.25W, rezistenţa nominală de 100kΩ, valoarea toleranţei de
2%, grupa după tensiunea de zgomot A, notat in documente
0.467.0270.TУ.
Majoritatea rezistoarelor care se fabrică au marcaj, de la care se
citesc direct tipul, puterea nominala, rezistenţa si toleranţa. De
exemplu rezistorul fix bobinat de tipul C5-5 cu puterea de 8W, având
rezistenţa de 68Ω şi toleranţa de 1% au pe corp următoarea notare:
C5-5-8 - 68Ω1%. Cum reiese din relatarea exemplului, dimensiunea
puterii nominale nu se indică deoarece puterea totdeauna se exprimă
în W. Aceasta se referă şi la rezistoarele de mica putere de exemplu:
MЛT-0.25 -10kΩ+-10% (rezistor de tipul MЛT cu puterea de 0.25W).
Rezistenţa nominală la notarea completă constă din cifre si
notare unităţii de măsură (Ω-omi, kΩ-kiloomi, MΩ-megaomi, GΩ-
gigaomi, TΩ-teraomi). De exemplu: 220Ω; 150kΩ; 2.2M; 8.2GΩ;
1TΩ.
În scopul micşorării numărului de simboluri pe rezistor deseori
la notarea rezistentei se introduc multiplicatori notaţi prin litere.
Literele latine R, K, M, G, T, corespund multiplicatorilor: 1, 10e3,
10e6, 10e9, 10e12 (rar în transcripţia rusă pentru însemnarea 1Ω in loc
de R se pune E, si corespunzător pentru gigaom Г). Rezultatul
decodării unui astfel de notaţii tot timpul se indicâ in omi. De
exemplu: 0.1Ω=R10 sau E10; 1Ω=1R0 sau 1E; 5.6Ω=5R6 sau 5E6;
330Ω=330R sau 330E; 1kΩ=1k0; 3.3kΩ=3k3; 2.2MΩ=2M2;
2.2MΩ=2M2; 6.8GΩ=6G8 sau 6Г8.
Încă o formă de însemnarea rezistenţei nominale a rezistoarelor
produse in străinătate este notarea cu patru cifre. În acest cod primele
trei cifre exprimă partea semnificativă a nominalului rezistorului, şi a
patra înseamnă puterea 10e, la care se înmulţeşte partea semnificativă,
pentru a obţine valoarea finală în Ω. De exemplu: 3332 corespunde cu
333∙10²Om sau 33,3 kOm; 9510 corespunde 951∙10° sau 951Om;
8251 corespunde 825∙10=8,25 kOm ş.a.m.d.
În corespundere cu normativele internaţionale CEI62 ale
toleranţilor admisibile, în locul cifrelor pot fi codificate cu litere (tab.
2.2).
Tabelul 2.2
Codificarea simbolizărilor a toleranţilor rezistenţei

Toleranţa ±0.05 ±0.1 ±0.25 ±0.5 ±1 ±2 ±5 ±10

identificare
codificată A B C D F G H J
Alt des răspândit sistem de marcaj ai rezistoarelor este
codificarea in culori. Pe rezistor în acest caz se depun inele de diferite
culori, formând un cod, cu care se codificâ valoarea nominală şi
toleranţa (codificarea cu 4 sau 5 inele). Mai puţin răspândită
codificare cu 6 inele se codificâ încă şi valoarea lui CTR, fig 2.1.
A doua cifra Multiplu (Om)
Prima cifra Toleranţa

a) Marcarea cu patru
inele

b) Marcarea cu cinci
sau şase inele

Trei cifre CTR

Multiplu (Om) Toleranţa

Fig.2.1. Marcarea rezistoarelor cu cod de culori

Datele despre corespundere culorilor cifrelor semnificative a
rezistenţei nominale, valorilor multiple, toleranţelor şi CTR sunt date
în tabelul. 2.3.

Tabelul 2.3
Culori Rezistenţe nominale, Om
ale 1-ma 2-ua 3-ia Multi Toleran- CTR
inelelor cifră cifră cifră - plu ţa,  ppm/K
Argintiu - - - 10-2 ±10 -
Auriu - - - 10-1 ±5 -
Negru - 0 - 1 - 200
Cafeniu 1 1 1 10 ±1 100
Roşu 2 2 2 102 ±2 50
Oranj 3 3 3 103 - 15
Galben 4 4 4 104 - 25
Verde 5 5 5 105 ±0.5 -
Albastru 6 6 6 106 ±0.25 10
Violet 7 7 7 107 ±0.1 5
Sur 8 8 8 108 ±0.05 1
Alb 9 9 9 109 - -
 2.2. Descrierea standului de laborator
Cercetarea rezistoarelor fixe de diferite tipuri se produc cu
ajutorul schemei, demonstrată în fig. 2.2.

Fig. 2.2. Schema pentru măsurare dependenţei de

temperatură ai rezistenţei rezistoarelor cercetate

Rezistoarele R1, R2…R10 sudate pe o placă textolit de sticlâ

pot să conecteze pe rând cu un comutator SA la un Ohmmetru PR
(multimetru de tipul DT-830B). Rezistoarele cercetate pot fi
amplasate în termostat şi conectate la schemâ cu ajutorul fişei fixate în
spatele termostatului. Temperatura termostatului se reglează cu
manivelă reostatului şi se măsoară cu ajutorul termometrului.
Cercetarea rezistorului bobinat de mare putere R2 de tipul
ПЭВ-10 se efectueazâ cu ajutorul schemei, indicatâ în fig. 2.3. În
calitatea de aparate de măsurat (PA, PV1 şi PV2) se folosesc
multimetre de tipul DT-830B. Pentru alimentarea schemei se
utilizează sursa de alimentare ce regleză tensiunea curentului
continuu (U≤50B).
Temperatura rezistorului cercetat (R2 în fig. 2.3) se determină cu
ajutorul termocuplului, amplasat în interiorul corpului rezistorului şi
se calculează după formula T = Tcam + 25Ut (mV), unde Ut - forţa
electromotoare termice a termocuplului în mV, măsurată cu
milivoltmetru PV2.
 Fig. 2.3. Schema pentru măsurare dependenţei de temperatură
ai rezistenţei rezistorului bobinat de mare putere
Pe o machetă aparte sunt instalate rezistoarele variabile R1…R4.
În jurul fiecărui este trasată scara cu unităţi unghiulare. Bornele de
ieşire ale rezistoarelor sunt unite cu jacurile, ce servesc pentru
conectarea multimetrului la ridicarea caracteristicilor funcţionale ale
rezistoarelor.
2.3. Ordinea efectuării lucrării

1. Se scoate din termostat setul de rezistoare şi se le înscrie în

tabelul 2.4 marcarea lor. Se produce decodarea rezistenţelor nominale,
toleranţilor şi puterilor nominale (dacă acestea sunt indicate).
Tabelul 2.4
Tipul Rnom, Ω Rnom, Ω Toleranţă, Pnom,
N de după marcare măsurată % W
rezistor
1
2
…
10

2. Se măsoară rezistenţile rezistoarelor R1…R10 la temperatura

de cameră.
Pentru aceasta conectăm la jacurile corespunzătoare pe macheta
(fig.2.2) ommetru (măsurătorul E7-15, sau multimetrul DT-830В),
amplasăm placa cu rezistoare în termostat, şi le conectăm la fişa
înăuntru termostatului, producem măsurările rezistenţei rezistoarelor
în poziţiile 1…10 folosind comutatorul SA. Rezultatele se introduc în
tabelul 2.4.
3. Conectaţi termostatul şi cercetaţi dependenţa rezistenţilor
rezistoarelor (3...4 bucăţi) de temperatură în diapazonul de la
temperatura de cameră până la 80°C peste fiecare 10°C. Rezultatele
măsurărilor se introduc în tab. 2.5. De calculat αR rezistoarelor
cercetate la temperatura de cameră Tcam şi T=80°C.
Tabelul 2.5
R1 R2 …
T, C
0
αR, αR,
R,Оhм ppm/К R,Оhм ppm/К
20
(Тcam.)
…
80
4. Ridicaţi şi construiţi caracteristica voltampericâ (CVA) a
rezistorului de mare putere ПЭВ - 10.
Pentru aceasta asamblaţi schema prezentată în fig.2.3,
conectând multimetrele în calitate de miliampermetru şi voltmetru,
respectiv şi sursa de alimentare reglată de tensiunea curentului
continuu (după indicaţiile inginerului). Luaţi datele pentru CVA,
mărând valoarea tensiunii U peste 5V prin intermediul blocului de
alimentare şi potenţiometrului R1 până la valoarea, la care curentul ce
trece prin rezistorul R2 nu depăşeşte 200 mA. Odată cu luarea datelor
pentru CVA este necesar de aflat temperatura rezistorului R2 cu
ajutorul termocuplului, sudura fierbinte a cărui este introdus în
interiorul rezistorului, iar sudura rece se conectează la milivoltmetru
PV2. Trecerea la altă măsurare se efectuează numai după stabilizarea
indicaţiilor aparatelor de măsurat. Rezultatele măsurărilor se introduc
în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6
P, W - puterea Temperatura
U, V I, mA R, Ω disipată de R2 rezistorului R2,
T,°C
 Conform datelor din tabelul 2.6 calculaţi valoarea rezistenţei
rezistorului R2 şi construiţi dependenţa rezistenţei R2 de temperatură,
de asemenea construiţi dependenţa temperaturii de puterea disipată
P = U·I. Din graficul R2 = f(T) calculaţi valoarea maximă a αR în
diapazonul de temperatură studiat.
5. Determinaţi capacitatea de rezoluţie a rezistoarelor variabile
R1...R4.
Pentru aceasta fixaţi cursorul rezistorului variabil în poziţia din
mijloc şi măsuraţi rezistenţa nominală Rn a rezistorului între bornele
de la margine, după aceasta măsuraţi rezistenţa stabilită RS1 între o
bornă din mijloc şi una de la margine. După aceasta schimbaţi
minimal posibil unghiul cursorului a sistemului mobil şi măsuraţi
rezistenţa RS2. Capacitatea de rezoluţie se calculează după formula:
R  RS 2
R  S1  100%
Rn
6. De luat datele şi de construit caracteristica funcţională
R  
 f   a rezistoarelor variabile R1...R4.
Rn n 
Conectaţi multimetru în calitate de ommetru la unul din
rezistoarele variabile şi măsuraţi rezistenţa lui la diferite valori a
unghiului  de la 0° până la limită a sistemului mobil de măsurare n
peste fiecare 20°. Rezultatele măsurărilor fixaţi în tabelul 2.7.

Tabelul 2.7
, grad 0 20 40 60 80 100 … … 300
/n
R1
R1/R1n
......
După datele din tabelul 2.7 construiţi curba dependenţei
R    a rezistoarelor cercetate pe un singur grafic.
 f  
Rn  n
2.4. Conţinutul dării de seamă

1. Schema instalaţiei de laborator.

 2. Tabelele 2.4...2.7 cu rezultatele măsurărilor.
3. Decodificarea marcărilor rezistoarelor cercetate.
4. Graficele dependenţilor de temperatură a rezistenţei şi αR ale
rezistoarelor cercetate, graficele dependenţelor R2=f(T), T = f(P) a
rezistorului de mare putere R2.
5. Graficele caracteristicilor funcţionale ale rezistoarelor
variabile.
2.5. Întrebările de control

1. Clasificarea rezistoarelor.
2. Marcarea rezistoarelor.
3. Materialele rezistive.
3. Parametri de bază a rezistoarelor fixe şi variabile.
4. Tipul caracteristicilor funcţionale a rezistoarelor variabile.

2.6. Bibliografie

1. Drâgulescu N., Miroiu C., Moraru D. A,B,C... Electronica în

imagini: Componente pasive. Ed. Tehnica, Bucureşti, 1990.
2. Ianculescu R. Manual radioamatorului începâtor.- Bucureşti:
Ed. Tehnicâ, 1989.
3. Рычина Т. А., Зелинский А. В. Устройства функцио-
нальной электроники и электрорадиоэлементы. –М.: Радио и
связь, 1989.
4. Резисторы: Справочник / под ред. И. И. Четверткова и
В. М. Терехова. М.: Радио и связь, 1991.