Sunteți pe pagina 1din 4

(Viata lui Hristos pana la Botezul lui Ioan)

Sfanta Scriptura nu aminteste multe evenimente din intervalul


de timp dintre Intampinarea Domnului si Botezul lui Hristos. Ceea ce cunoastem este fuga in
Egipt si intoarcerea de acolo, ca si prezenta lui Hristos in templu la varsta de doisprezece ani.

Aceasta tacere are o motivatie anume si un scop precis.Evangheliile nu au fost scrise


pentru a descrie intreaga viata a lui Hristos, ci pentru a face cunoscuta lumii
intruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvantul si, de asemenea, pentru a vadi invatatura,
faptele si patimile Sale pentru neamul omenesc. In fond, Evangheliile au fost materiale de
catehizare. Drept aceea, nu era necesara istorisirea vietii lui Hristos si nici a intamplarilor din
copilaria Sa. Prezenta Lui in templu a fost surprinsa de Evanghelie tocmai pentru ca a
insemnat o vadire timpurie a faptului ca El era Fiul lui Dumnezeu.
Absenta evenimentelor din copilaria si din adolescenta lui Hristos nu inseamna ca El nu
se afla in Iudeea. Hristos a trait langa Maica Sa si langa Iosif, care era tatal Sau
adoptiv, si le era supus (Luca 2, 51). Nu este adevarat ceea ce se spune de catre unii,
care nu se bazeaza pe vreo marturie, ci numai pe rodul inchipuirii lor, si anume ca
Hristos S-ar fi dus in alte tari, ca de exemplu in Indii, unde Si-ar fi petrecut viata pana la
varsta de treizeci de ani, cand S-ar fi aratat dintr-o data in Nazaret si la raul Iordan. Daca s-ar
fi intamplat un asemenea lucru, prin aparitia Sa, ar fi produs o puternica impresie
compatriotilor.
In Evanghelii exista anumite marturii care
arata ca atunci cand a inceput
propovaduirea, Hristos era cunoscut de
compatriorii Sai, numai ca ceea ce ii
nedumerea pe acestia era intelepciunea
Sa. Exista trei pericope evanghelice care
exprima acest adevar.
Prima provine din Evanghelia dupa Ioan,
unde scrie ca odata, in vreme ce Hristos era in templu si ii invata pe iudei, acestia se
mirau spunand:
“Cum stie Acesta carte fara sa fi invatat?” (Ioan 7, 15).

Iudeii stiau bine ca Hristos nu studiase in multe si cunoscutele scoli ale acelei vremi.
Cea de-a doua pericopa se afla in Evanghelia dupa Matei si se refera din nou la mirarea
compatriotilor lui Hristos, atunci cand Acesta invata in sinagoga lor. Ei se mirau si spuneau:
“De unde are El intelepciunea aceasta si puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu
se numeste mama Lui Maria si fratii Lui: Iacov, si Iosif si Simon si Iuda? Si surorile Lui au
nu sunt toate la noi? Deci de unde are El toate acestea?” (Matei 13, 54-56).

Asadar, Hristos era cunoscut de compatrioti si, desigur, era cunoscut si in mediul familial in
care a trait si care era alacatuit din Mama, tata adoptiv si fratii proveniti din casatoria
anterioara a lui Iosif.

Cea de-a treia pericopa apartine Sfantului Evanghelist Marcu (Marcu 6, 2-3) si descrie
acelasi episod ca si fragmentul anterior, cu singura diferenta ca aici Hristos Insusi este
prezentat ca fiind teslar; asadar era cunoscut si dupa meseria Lui.
Din aceste fragmente vedem ca la varsta de treizeci de ani, Hristos era cunoscut de
compatrioti, ca traia intr-un anumit mediu familial, cu frati vitregi, si ca toti oamenii erau
mirati de intelepciunea Sa si de semnele pe care le facea. Si, desigur, daca cineva se mira
de ceva, atunci arata pe fata atat ceea ce stie cat si ce nu stie despre acel lucru.
2
(Intelepciunea lui Hristos se arata
o data cu inaintarea in varsta)
Cel mai cunoscut episod din copilaria lui
Hristos este prezenta Sa in templu si
convorbirea cu invatatorii, care a pornit de
la la faptul ca El ii asculta pe invatatori si ii
intreaba. Si, fireste, dupa cum spune Sfantul
Evanghelist, “toti care Il auzeau se minunau
de priceperea si de raspunsurile Lui“ (Luca 2,
47).
Nu vom face o analiza amanuntita a acestor fapte, ci ne vom opri numai asupra a doua
fragmente graitoare care au legatura cu intruparea lui Hristos. Primul vorbeste de viata de
dupa Intampinarea Domnului, adica dupa patruzeci de zile de la Nastere. Sfantul Evanghelist
scrie:
“Iar copilul crestea si Se intarea cu duhul, umplandu-Se de intelepciune, si harul lui
Dumnezeu era asupra Lui“ (Luca 2, 40).

Celalalt fragment are legatura cu episodul din templu, atunci cand Hristos era de doisprezece
ani.

“Si Iisus sporea cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni“ (Luca


2, 52).

In privinta varstei si a cresterii treptate a trupului lui Hristos, nu exista nici o chestiune de
discutat. Dezvoltarea se petrecea firesc, ca la toti oamenii, pentru ca Hristos era om
desavarsit. Problema se pune in legatura cu “umplandu-Se de intelepciune” si cu “sporea cu
intelepciunea“, referitor la faptul ca firea omeneasca s-a indumnezeit in momentul luarii sale
in ipostasul Cuvantului, in interiorul pantecelui Nascatoarei de Dumnezeu.
Ereticul Nestorie spunea ca Preasfanta Fecioara Maria a nascut un om simplu, care cu
trecerea timpului a luat harul lui Dumnezeu. Aceste afirmatii au fost condamnate de Biserica,
pentru cafirea omeneasca s-a indumnezeit imediat, prin luarea ei in ipostasul
Cuvantului. Dupa cum spune Sfantul Ioan Damaschin, “sporirea cu intelepciunea si cu
varsta” are intelesul ca, inaintand in varsta, Hristos isi
arata “intelepciunea care se afla in El“. In Hristos exista
intelepciunea, datorita unirii ipostatice a firii
dumnezeiesti cu cea omeneasca, dar aceasta
intelepciune era dezvaluita in raport cu varsta Sa.
Temea aceasta este analizata mai amanuntit de Cuviosul
Teofilact care, in comentariile sale interpretative, urmeaza
linia Sfintilor Parinti si mai ales pe cea a Sfantului Ioan
Gura de Aur. El spune ca Hristos ar fi putut inca din
pantecele mamei sa ajunga la masura varstei mature, dar
acest lucru ar fi parut ca este rodul fanteziei. De aceea, El
S-a dezvoltat treptat, la fel ca toti copiii. Intelepciunea lui
Dumnezeu Cuvantul se arata in functie de cresterea varstei Lui trupesti. Hristos nu a
devenit intelept, “ci, putin cate putin, se arta intelepciunea din El, urmand varstei sale
trupesti“. Daca Si-ar fi aratat intreaga Sa intelepciune de cand era mic, ar fi parut un
monstru. Hristos nu a capatat intelepciune o data cu varsta, ci intelepciunea sa afla in El si se
arata oamenilor cate putin.
In cazul oamenilor nu exista situatii similare, insa prin conventie, putem sa folosim o
analogie. Copilul are din nastere anumite trasaturi de caracter, dar ele nu se vadesc toate de la
inceput. Putem sa ghicim anumite caracteristici ale pruncului, insa acestea se vor manifesta
atuncea cand el va fi dezvoltat din punct de vedere psihosomatic. Copilul poate sa aiba
predispozitie spre intelepciune, dar el devine intelept numai atunci cand creste. El poate sa
aiba talent artistic, dar acest talent se va manifesta numai odata cu varsta. Acelasi lucru se
poate observa si in cazul lui Hristos, cu diferenta ca in locul trasaturilor de caracter, trebuie
sa punem Dumnezeirea. Hristos era om desavarsit si Dumnezeu desavarsit, iar firea
omeneasca pe care a luat-o s-a indumnezeit din prima clipa a zamislirii, dar
intelepciunea lui Dumnezeu Cuvantul se arata o data cu inaintarea in varsta.