Socul si fructele lui

O planta pe orbita internationala

Cercetari recente plaseaza socul in fruntea

celor mai puternice stimulente ale sistemului imunitar.
Fructele lui sunt un concurent redutabil
al vaccinurilor antigripale

In laboratoarele supersofisticate ale unei universitati medicale din Israel se fac experimente
care ar putea influenta soarta omenirii. Subiectul cercetarii sunt niste... bobite negre-albastrui
ale unei plante capabile sa neutralizeze cei mai periculosi microbi si sa mareasca extraordinar
capacitatea naturala de aparare a organismului. Se pare ca aceasta planta are cu adevarat ceva
special, pe
ntru ca a declansat o desfasurare de forte fara precedent: sute de cercetatori de prima mana
lucreaza de mai bine de zece ani la aceste studii care au capatat o coplesitoare importanta, in
conditiile in care omenirea este tot mai amenintata de spectrul unor boli incurabile cum ar fi
Sida si Sars, cancerul sau leucemia. Curios: un banal extract din fructele acestei plante
devanseaza mult, ca eficienta, substantele chimice obtinute prin sintezele cele mai complicate.
Despre ce planta este vorba? Ei bine, aceste studii se refera la o mai veche cunostinta a
revistei noastre, care la noi in tara s-a impus ca remediu de prima mana in curele de slabire si
de dezintoxicare rapida: socul. Ce au special aceste fructe de soc? Nu ne-ar ajunge paginile
revistei pentru a consemna toate faptele experimentale si concluziile la care s-a ajuns in
ultimii ani, legate de aceasta planta, in urma unor studii desfasurate in paralel, in zeci de
spitale si institute. Extractele de fructe de soc sunt un puternic concurent al medicamentelor
antivirale de ultima generatie, ajuta la vindecarea majoritatii bolilor degenerative, la
prevenirea bolii canceroase, la combaterea tumorilor benigne, prelungesc tineretea biologica.
In cele ce urmeaza, ne propunem sa facem o scurta si foarte necesara sinteza despre utilizarile
acestei extraordinare plante, in tratarea si prevenirea bolilor:

Unde gasim fructele de soc

Acum, in miez de toamna, fructele socului (Sambucus nigra) pot fi gasite mai ales in zonele
muntoase, pe vaile raurilor si paraielor, unde razele soarelui patrund mai greu, iar ciclul de
vegetatie al acestei plante este intarziat. Cel mai frecvent intalnim socul in marginile de
padure, in zonele limitrofe drumurilor forestiere, in taieturile de padure unde arborii de baza
inca nu s-au regenerat si unde arbustii de talie mica se dezvolta luxuriant.

Recoltarea fructelor de soc

Se face prin taierea ciorchinilor cu boabe de pe ramuri. La trei-patru ore de la culegere, aceste
boabe se vor prepara sau vor fi puse la frigider, unde se pot pastra 24-48 de ore. Daca nu se
folosesc in stare proaspata, pentru preparate cum ar fi siropul, tinctura sau sucul, fructele de
soc pot fi uscate, dar numai pe c
ale artificiala. Boabele se desprind de pe ciorchine si se pun in strat foarte subtire pe o soba
sau pe un calorifer, care asigura o temperatura in jur de 40 de grade Celsius. Se lasa boabele
sa se deshidrateze pana cand seamana cu stafidele. Atunci se depoziteaza in pungi de hartie, in
locuri uscate si intunecoase.

Cele mai eficiente preparate din fructe de soc

Sucul proaspat

Se obtine prin zdrobirea boabelor de soc cu ajutorul mixerului electric, sau manual, cu
ajutorul unei linguri de lemn. Dupa zdrobire, pasta rezultata se filtreaza printr-un tifon pus in
doua, sucul obtinut fiind pus intr-o sticla curata si apoi depozitat la rece. Termenul de
valabilitate al acestui suc in conditiile pastrarii la frigider este de maximum 48 de ore. Se
administreaza 3-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, pentru tratarea constipatiei, a colitelor de
putrefactie, pentru intarirea capacitatii de aparare a organismului.

Tinctura

Se obtine prin amestecarea sucului proaspat de fructe de soc cu alcool alimentar de nouazeci
de grade. Intr-o sticla, se pun un pahar de suc de fructe de soc si un pahar de alcool alimentar,
dupa care se agita bine amestecul pentru a se omogeniza. Ulterior, tinctura se pune la pastrare
in sticla bine inchisa, la loc intunecos si rece. Termenul sau de valabilitate este de doi ani. Se
administreaza 1-4 linguri pe zi, ca remediu forte in curele de slabire, ca detoxifiant in bolile
cronice si degenerative, pentru sporirea rapida a imunitatii.
Pentru o scadere rapida in greutate - in cazul persoanelor obeze sau supraponderale,
schema de tratament este urmatoarea: in prima zi se ia o lingurita pe stomacul gol, la ora 18;
in a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7
lingurite luate o data. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Aceasta crestere gradata a
dozei este necesara pentru a nu aparea diareea sau colicile abdominale. Daca pe masura ce se
creste doza apare totusi diareea puternica, se iau in completare (sublingual) 2-3 lingurite de
pulbere de scoarta de stejar (Quercus robur) pe zi sau de iarba de coada-racului (Potentilla
anserina), iar daca diareea persista, atunci se reduce doza sau chiar se intrerupe tratamentul. In
cazul in care apare balonarea (fenomen rar la tratamentul cu soc), consumati zilnic 1-2
lingurite de chimen sau fenicul.

Pulberea

Se obtine prin macinarea cat mai fina a boabelor uscate cu rasnita electrica de cafea. Se
administreaza 3-4 lingurite de pulbere pe zi, pe stomacul gol, fiind recomandata in tratarea
avitaminozelor, a bolilor oculare, a diareei (fructele uscate au un efect opus extractelor
proaspete), a colitei.

Siropul

La doua pahare de suc proaspat de fructe de soc, obtinut dupa metoda de mai sus, se adauga
doua pahare de zahar brun si coaja rasa de la doua lamai. Se pune acest amestec pe foc si se
lasa sa clocoteasca scurt, dupa care se toarna fierbinte intr-o sticla care va fi inchisa apoi
ermetic. Se iau 4-5 lingurite din acest preparat pe zi, pentru un efect usor laxativ, tonic,
vitaminizant si remineralizant.

Boli care se trateaza cu fructe de soc

Gripa, guturai, sensibilitate la epidemiile de gripa - vaccinurile antigripale cele mai
sofisticate au acum o concurenta serioasa: tinctura de fructe de soc. Cel putin asa sustin
cercetatorii, care au testat extractul pe zeci de tipuri de virusuri care produc gripa. Concluzia:
substantele continute de fructele de soc blocheaza infectarea celulelor sanatoase de catre
virusurile gripale si, ca atare, stopeaza boala, atat in fazele incipiente, cat si in cele avansate.
Actiunea fructelor de soc este deocamdata unica in lume, nici un alt medicament de sinteza
sau natural neajungand la asemenea performante. Preventiv, in timpul epidemiilor de gripa
care se fac deja simtite acum, la inceputul toamnei, se fac cure de doua saptamani, timp in
care se iau 2-3 linguri de tinctura de soc pe zi. Daca gripa v-a "prins" deja, luati pe parcursul
unei zile 2-4 linguri de tinctura diluata in apa, timp de 7-10 zile la rand. Vindecarea se va face
mult mai rapid, iar in plus, vor fi mult diminuate anumite simptome, cum ar fi febra, durerile
musculare, starile de slabiciune.

Obezitate, ingrasare - acum cateva luni, am vazut un caz care mi-a reconfirmat uimitoarea
capacitate a tincturii de soc de a rezolva rapid acest tip de probleme. Pacienta, in varsta de 38
de ani, avea o greutate cu douazeci de kilograme peste cea normala, iar curele de infometare
pe care le incercase dadeau rezultate mult prea lente, asa incat se descuraja si renunta la ele. In
disperare de cauza, a apelat la o cura cu tinctura de fructe de soc, pe care a tinut-o vreme de
trei luni neintrerupt. Inca din primele doua saptamani, a sesizat o puternica intensificare a
tranzitului intestinal, precum si o eliminare a apei din corp, asa incat a scazut trei kilograme in
greutate, aproape fara efort. A continuat tratamentul intens cu tinctura de fructe de soc si, pe
langa faptul ca slabea la aceeasi cantitate de hrana consumata, de la un moment dat a inceput
sa nu mai simta acea nevoie imperioasa de a manca. A reusit in cele nouazeci de zile de
tratament sa slabeasca aproape 15 kilograme, iar scaderea in greutate s-a corelat cu o
extraordinara modificare in bine a trasaturilor fizice. Aspectul incarcat al tenului a disparut
inca din primele saptamani, pielea a capatat un aspect luminos, intreg corpul castigand parca o
noua tinerete. Schema de administrare folosita in acest tratament este cea prezentata mai sus,
la modul de obtinere a tincturii de soc.

Constipatie, constipatie cronica, colita de putrefactie - se administreaza dimineata, pe

nemancate, una-trei linguri de tinctura de soc, diluate intr-o cana de apa. Tratamentul se face
vreme de patru saptamani la rand si se poate relua, la nevoie, dupa o pauza de 5-7 zile.

Herpes - atunci cand apar primele simptome ale unei eruptii herpetice (usoara febra,
nervozitate, usturime sau mancarimi), se ia cate o lingura de tinctura, diluata in jumatate de
pahar de apa, din ora in ora, in total 3-4 doze. Se mentine tratamentul vreme de o saptamana.
Anumite principii active din fructele de soc anihileaza mecanismul enzimatic prin care
virusurile patrund in celulele sanatoase, stopand astfel boala ori grabind vindecarea. Un
fenomen similar se petrece si in cazul infectiei cu temutul virus Hiv, despre al carei tratament
vom vorbi in continuare.

Adjuvant in tratamentul infectiei cu Hiv - se fac tratamente de lunga durata cu tinctura de

fructe de soc. Se administreaza 2-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, in cure de 45 de zile, cu o
saptamana de pauza, dupa care se reia.

Pentru imbunatatirea vederii nocturne, adjuvant in tratarea bolilor oculare - se iau

zilnic 3-4 lingurite de pulbere de fructe uscate de soc. Administrarea se face pe stomacul gol,
in cure de 3-4 saptamani. Anumiti pigmenti (care dau culoarea neagra boabelor), vitaminele si
mineralele din compozitia acestor fructe au un efect exceptional asupra ochilor.
Adjuvant in tratarea tumorilor maligne si benigne - o cura de treizeci de zile cu tinctura de
fructe de soc, administrata cate 2 linguri pe zi, are efecte surprinzator de puternice, prin
activarea sistemului imunitar, element extrem de important in tratarea acestei categorii de
afectiuni.

Psoriazis, alergie cutanata, sclerodermie, boli de piele rezistente la tratamentele clasice -

mai ales in lunile octombrie-noiembrie, cand multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul sau
sclerodermia, tind sa recidiveze sau sa se agraveze, cura cu suc sau tinctura de fructe de soc
este cat se poate de binevenita. Se administreaza zilnic 1-2 lingurite de suc sau 3-4 lingurite
de tinctura, pe o perioada de minimum patru saptamani.

Precautii si contraindicatii

Intrucat are un efect laxativ si purgativ puternic, tinctura din fructe de soc va fi administrata
cu prudenta in doze mari (peste 2 linguri pe zi), pentru a nu accelera prea mult tranzitul
intestinal. Cu exceptia cazurilor in care se foloseste tinctura de fructe de soc pentru slabire
rapida sau contra constipatiei, este indicat sa se ia zilnic si cate una-doua lingurite de pulbere
de cretisoara (Alchemilla vulgaris) sau de scoarta de stejar (Quercus sp.), pentru a tine sub
control tranzitul intestinal.

Preparatele obtinute din fructele de soc proaspete, mai ales tinctura si sucul, sunt
contraindicate in cazurile de diaree acuta si cronica, precum si in cazul colitei de fermentatie.

Persoanele care au un colon sensibil sau sufera frecvent de balonare ar fi bine sa consume in
paralel cu preparatele din fructe de soc si anumite condimente cu rol carminativ si
antiinflamator intestinal: seminte de fenicul, seminte de chimen, busuioc, menta.

Atentie la toxicitatea socului

Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degraba medicament decat aliment.
Si ca orice medicament ingerat in doze prea mari, poate da reactii adverse cat se poate de
neplacute: voma, arsuri la stomac, inflamarea gatului, dificultati in respiratie.
Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc si de 300 de grame de tinctura pe
zi.
Spanzul

Planta toxica, cu o componenta otravitoare, care in egala masura salveaza viata dar provoaca
si moartea, Spanzul trebuie sa patrunda in atentia cercetatorilor nostri, farmacisti, medici si
biologi. Interesul starnit de consemnarea unor tratamente in paginile revistei, precum si riscul
practicarii lor fara supraveghere calificata, ne-au determinat sa asezam Spanzul la "Mas
a Verde", printre specialisti. Concluziile dezbaterii nu se lasa asteptate: "otrava care vindeca"
nu poate fi folosita decat sub strict control medical.

La marginea padurilor de fag, brad sau molid, in zonele de deal si de munte, ne va intampina
in primele luni de primavara (martie - inceputul lui aprilie) o planta neobisnuita. Mare, gri-
rosiatica la exterior si verzuie in interior, floarea sa arata ca o frunza la inceputul adolescentei,
o frunza care nu a reusit sa se metamorfozeze intr-o floare. Aceasta este floarea spanzului
(Helleborus species). Alaturi de podbal, este printre primele flori care apar in noul an dupa
ghioceii si brandusele de primavara. Frunza sa este mare, foarte adanc crestata,
inconfundabila. Radacina este puternica, formata din mai multe "fire" bine ancorate in
pamant. Tulpina este inalta de 20-40 cm, rar mai mult. Are putine frunze. Dupa perioada de
inflorire (martie-aprilie), planta ramane doar cu 2-3 frunze. Adesea cresc in asociatii de 4-5,
de unde si un aspect de tufa. Anumite varietati ale spanzului au dimensiuni impresionante.
Uneori florile sunt complet verzui, alteori bat spre negru sau violaceu (mai ales in
Transilvania).

In lumea ierburilor de leac traditionale romanesti, dar si europene, spanzul ocupa un loc cu
totul aparte. Aspectul sau mai putin obisnuit, faptul ca apare foarte timpuriu - aproape din
zapada - toxicitatea sa foarte ridicata, precum si virtutile sale curative deosebite i-au dat o
"personalitate" aparte. El este consemnat in legendele populare romanesti, dar si in scrierile
alchimistilor din Evul Mediu. Rar vom intalni o planta atat de respectata ca enigmaticul
spanz. Proprietatile sale curative deosebite sunt recunoscute deopotriva de medicina culta si
cea populara.

Spanzul in medicina veche romaneasca

In popor, aceasta planta a fost utilizata din vechime de catre acei cativa vraci sau vindecatori
ai satelor, care cunosteau cu precizie virtutile sale terapeutice si chiar magice. Din ceea ce a
ramas consemnat privitor la utilizarile populare ale spanzului (care, asa cum se va vedea, sunt
mai multe decat cele descoperite pana acum de medicina culta), mentionam in continuare
cateva mai frecvent folosite.

Spanzul, in special radacina, era utilizat (in multe zone se foloseste si azi) intern, pentru
tratamentul bolilor de inima, al amenoreei (absenta ciclului menstrual) si al herniei. Radacina
de spanz plamadita in alcool (adica tinctura) era folosita in tratamentul paraliziilor si a altor
boli ale sistemului nervos. Extern, era folosit pentru tratarea reumatismului, a sciaticii si a
migrenelor. In caz de infectie, frunzele sau radacina, aplicate pe piele sub forma de
cataplasma, grabeau vindecarea si alinau durerea.

Toate leacurile interne se administrau si erau filtrate foarte atent. Se spunea ca daca scapa o
radacina de spanz si este bauta de bolnav impreuna cu fiertura sau cu plamadeala, atunci "se
sparg matele" .
La animale, erau trecute fire de spanz prin ureche sau prin boabele de cereale pe care le
consumau, pentru a fi vindecate de boli. Gama de boli vindecate cu aceasta planta era foarte
larga, de la guturai la pesta (ciuma).

Un leac alchimic

Celebrul medic, chimist si alchimist Paracelsus facea din frunzele acestei plante asa-numitul
elixir de viata lunga, care se pare ca a dat rezultate, din moment ce faima sa a ajuns prin
veacuri pana la noi. Plecand de la aceasta informatie, cercetatorii au descoperit, relativ recent,
ca frunzele acestei plante au o actiune d
eosebit de favorabila asupra activitatii cardiace.

O planta magica

Spanzul nu este numai o planta medicinala, ci este si o planta magica. Ceva din magia acestei
plante a fost remarcat si de cei care au descoperit Boicilul, care au observat ca doze foarte
mici de spanz aveau efecte neobisnuit de puternice.

In popor se vorbeste de o putere ascunsa a spanzului, putere care, ca si la alte plante, poate fi
orientata in bine sau in rau, in functie de gandurile mai mult sau mai putin curate ale celui
care il foloseste. In popor exista credinta ca plante ca matraguna, cucuta sau spanzul se pot
"razbuna" pe cel care le foloseste in scopuri malefice sau care le culege atunci cand este
tulburat de ganduri necurate. Iata de ce culegerea acestei plante era facuta in vechime doar de
cei ce postisera si se rugasera inainte, pentru a beneficia de puterea ei vindecatoare. Nu este
recomandata culegerea acestei plante pe luna plina (cu jumatate de zi inainte si dupa
momentul de luna plina), deoarece puterea magica a spanzului ar fi greu de controlat in
aceasta perioada de catre vindecator.

In tinutul Fagarasului, spanzul se scotea inainte de Sfantul Gheorghe (23 aprilie) si numai de
catre o copila sau o batrana. Ea trebuia sa spuna de trei ori Tatal Nostru si de trei ori
Nascatoarea si abia apoi putea scoate radacina.

Spanzul in medicina moderna

In medicina culta (oficiala), radacina de spanz este folosita in fabricarea medicamentelor de

sinteza, ca stimulent in bolile cardiace, avand o actiune terapeutica foarte puternica
(comparabila cu a digitalelor) in ischemia cardiaca si in aritmia cardiaca.

Extern, el este folosit contra reumatismului si a migrenelor, sub forma de unguent. Exista un
produs romanesc - Boicilul - bazat pe substante active extrase din spanz. Unguentele pe baza
de spanz se aplica pe locul dureros, avand o actiune curativa rapida. Interesant este ca efectele
se obtin cu doze mici din aceasta planta (cu concentratii ale principiilor active aproape
homeopatice). Spanzul are o intensa actiune antireumatica si antiinflamatoare. Principiile sale
active intervin la nivel enzimatic, deteminand modificari pozitive in metabolismul local, ceea
ce explica intr-o anumita masura actiunea sa puternica in cazurile de reumatism.

Extractele de spanz aplicate extern au actiune antiinflamatoare si asupra nervilor, fiind

folosite in tratamentul sciaticii si al nevralgiei de trigemen.

De curand, s-au identificat principii active ale spanzului care reduc starile inflamatorii si
durerea in infectiile cutanate. ("Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie", de prof. I. Ciulei,
E. Grigorescu si Ursula Stanescu, Ed. Medicala, Bucuresti, 1998)

Administrarea

Administrarea plantei pe cale interna se face cu foarte mare prudenta si se recomanda sa fie
realizata intotdeauna sub indrumarea medicului. In general, doza minima de pulbere este de
0,25 g pe zi, iar doza maxima de pulbere este de 1 gram de radacina pe zi, aplicate in functie
de varsta, greutate si starea de vitalitate. Doza de tinctura, in concentratie de 20%, este de
maximum 3 mililitri pe zi. La infuzare sau decoctie se pun maximum 2 grame la un litru de
apa, iar infuzia se filtreaza cu mare grija, astfel incat bucatile de radacina sa nu ajunga in
lichidul strecurat.

Empiric, se folosesc si cantitati mai mari. Cu toate acestea, riscul este enorm, si de aceea nu
este recomandata folosirea acestei plante fara supraveghere medicala competenta, si in alte
doze decat cele prescrise.

Intoxicatia cu spanz

Desi spanzul poate produce efecte terapeutice remarcabile, in cazul utilizarii gresite el poate
provoca adevarate catastrofe. Trebuie stiut faptul ca intoxicatia cu spanz in doze mari este
mortala! Doza admisibila este de 1 gram pe zi maximum. De la 3-5 grame in sus (in functie de
masa corporala), apar primele semne toxice. Peste 10 grame, apar efectele foarte grave,
mortale.

Iata simptomele intoxicatiei cu spanz, in functie de gravitatea acesteia si in ordinea evolutiei

sale cronologice: 1. salivatie abundenta; 2. greata, varsaturi repetate, dificultate la inghitire; 3.
colici abdominale, diaree; 4. ameteli, senzatie de greutate exagerata a capului; 5. adinamie,
somnolenta; 6. sughit, tremuraturi, convulsii, dilatarea patologica a pupilei; 7. slabirea
pulsului, dispnee; 8. moarte.

Tratamentul si primul ajutor in caz de intoxicatie

Cel mai usor "tratament" este o foarte mare atentie in utilizarea acestei plante. Daca din
neatentie sau ignoranta se ajunge la intoxicatii, se va cere imediat ajutorul personalului
medical competent. Orice "inovatii" in tratamentul acestui tip de intoxicatie pot avea efecte
catastrofale.
Primul ajutor consta in realizarea cat mai urgenta a spalaturilor stomacale. Se administreaza
purgative puternice si cu actiune rapida. Se administreaza carbune activ, medicamente care
stimuleaza centrii nervosi ce coordoneaza activitatea respiratorie si cardiaca.

Epilog
Patrimoniul medicinii populare trebuie cat mai rapid redescoperit si valorificat de medicii si
farmacistii nostri.

Rezultatele remarcabile obtinute de-a lungul secolelor de medicina populara romaneasca cu

aceasta planta, la care se adauga semnalarile tot mai frecvente ale unor cazuri (mai ales de
paralizie si afectiuni neurologice) vindecate, fac necesara reconsiderarea spanzului. Dincolo
de scepticism sau de prudenta necesara profesiunii medicale, exista puterea rezultatului, a
exemplului viu si a traditiei. Cand natura ofera solutii pentru vindecarea unor suferinte
naprasnice, cand oameni disperati pot fi intorsi de pe drumul mortii, sa te faci ca nu stii despre
existenta lor doar pentru ca ridica unele probleme este o abatere de la obligatia medicului de a
vindeca. Ar fi una din cele mai grave greseli sa nu valorificam ceea ce deja avem in acest
domeniu, cand la nivel mondial se tinde spre reconsiderarea terapiilor naturale. Nu trebuie
uitat ca un fapt experimental poate distruge o teorie, dar o teorie nu poate distruge realitatea
unei vindecari, cu atat mai putin a mai multor vindecari, realizate pe cale naturala, cu aceeasi
planta.
Ing. Ilie Tudor

Retete pe baza de spanz

Spre cercetarea exclusiva a biochimistilor, a medicilor si a terapeutilor deschisi catre terapiile

naturale

Reteta pe care o publicam a fost realizata pe calculator, pornind de la dozele-limita indicate de

prof. dr. Constantin Parvu in volumul "Universul plantelor", Mica Enciclopedie, Editura
Enciclopedica - Bucuresti.

Reteta Pentru Copii

Doza De Spanz Admisa Pentru Copii: 0,1-0,25 g/zi

Prepararea:
Un litru de ceai se obtine astfel:
In 1200 ml de apa clocotita se pun 0,4-1 g de radacina de spanz.
Se lasa sa fiarba 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca.
Se filtreaza cu mare atentie (de preferinta printr-un tifon).

Administrarea:
Ceaiul se tine la frigider si se administreaza astfel:
In prima zi, se ia cate 1 lingurita de trei ori pe zi (dimineata, la pranz si seara, intotdeauna
inainte de masa cu 10-15 minute).
A doua zi, se iau cate 2 lingurite de ceai de spanz, de trei ori pe zi.
Se mareste progresiv doza cu cate 3 lingurite pe zi, asa incat in a douazecea zi se iau 20
lingurite de ceai de trei ori pe zi, dupa care se opreste tratamentul.

Elemente suplimentare:
Se face pentru inceput doar 1 litru din acest ceai, atunci cand se termina preparand o noua
cantitate.
Daca mai este necesar, acest tratament poate fi repetat dupa 10 zile de pauza, cu conditia sa nu
fi aparut simptome secundare (greturi, varsaturi, diaree, dureri de ficat).
Doza poate fi stabilita doar de un cadru de specialitate, in functie de varsta, greutatea
corporala si vitalitatea pacientului.

Reteta Pentru Adulti

Doza De Spanz Admisa Pentru Adulti: 0,25-1 g/zi

Prepararea:

Un litru de ceai se obtine astfel:

In 1200 ml de apa clocotita se pun 1-4 g de radacina de spanz.
Se lasa sa fiarba 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca.
Se filtreaza cu mare atentie (de preferinta printr-un tifon).

Administrarea:
Ceaiul se tine la frigider si se administreaza astfel:
In prima zi, se ia cate 1 lingurita, de trei ori pe zi (dimineata, la pranz si seara, intotdeauna
inainte de masa cu 10-15 minute).
A doua zi, se iau cate 2 lingurite de ceai de spanz, de trei ori pe zi.
Se mareste progresiv doza cu cate 3 lingurite pe zi, asa incat in a douazecea zi se iau 20
lingurite de ceai, de trei ori pe zi, dupa care se opreste tratamentul.

Elemente suplimentare:
Se face pentru inceput doar 1 litru din acest ceai, atunci cand se termina preparand o noua
cantitate.
Daca mai este necesar, acest tratament poate fi repetat dupa 10 zile de pauza, cu conditia sa nu
fi aparut simptome secundare (greturi, varsaturi, diaree, dureri de ficat).
Doza poate fi stabilita doar de un cadru de specialitate, in functie de varsta, greutatea
corporala si vitalitatea pacientului.

Date Tehnice Suplimentare Pentru A Dovedi Viabilitatea Retetei Din Punctul De Vedere Al
Dozajului
In ziua de maximum se iau 60 lingurite; o lingurita are un volum de 3-4 ml. Luand in calcul
volumul maxim al linguritei (4 ml), rezulta ca in ziua a douazecea se iau 60 x 4 ml = 240 ml.
In 250 ml de ceai de spanz intra maximum 1 g de planta, deci doza este respectata, atunci
cand se beau 240 ml.

La copii in 250 ml de ceai intra maximum 0,25 g (la un litru intrand maximum 1 g), deci doza
este respectata atunci cand se beau 240 ml.

Spanzul La Masa Verde

"In dilutii foarte mari si administrat de oameni competenti, spanzul nu prezinta nici un
pericol"

In Romania creste o singura specie de spanz, Helleborus Purpurascens, raspandit in mai toate
zonele tarii: este o planta de padure, de tufisuri, si poate fi intalnita pe la altitudinea de 500-
600 m, in tot lantul carpatic si pe dealurile pericarpatice. Glicozidele de tip bufanolidic
imprima produselor farmaceutice obtinute din rizomii si radacina de spanz o actiune
cardiotonica, dar limita intre doza cardiotonica si cea cardiotoxica este foarte apropiata.
Datorita acestui fapt, produsele pe baza de spanz pot fi administrate numai sub supravegherea
medicilor specialisti. Rezultatele care apar pot fi destul de bune. Datorita unor substante din
grupa saponozidelor, spanzul este iritant, este un purgativ drastic si stimuleaza concentratiile
musculaturii uterine, pana la avort. In medicina populara veterinara, radacina uscata de spanz
se utilizeaza in pesta porcinelor si ovinelor. In dilutii foarte mari, spanzul este folosit la om in
medicina homeopatica din diferite tari. La noi, extract total de spanz se regaseste in Boicil
Forte, recomandat in afectiunile reumatice si in migrene esentiale. Principalul merit al
metodei era ca dr. Boici aplica injectiile cu Boicil in punctele de pe meridianele de
acupunctura din medicina traditionala chineza. In dilutii extrem de mari, spanzul nu prezinta
nici un pericol. Si numai administrat de oameni foarte competenti. Daca doza este depasita cu
numai o zecime de miligram, devine mortala. Celor interesati in urmarea unui tratament pe
baza de spanz, le recomand sa se adreseze specialistilor fitoterapeuti din tara, profesorilor de
farmacologie, cercetatorilor - adica in institutele de medicina si farmacie din tara.
Dr. farmacist Ovidiu Bojor
Tel. 01/230.89.71

"In conditii de mare rigoare stiintifica, spanzul trebuie sa constituie obiect de studiu pentru
specialisti"
Spanzul este o planta veninoasa, atat proaspata, cat si uscata. Administrata controlat,
anesteziaza sistemul nervos datorita continutului sau in heleborina (un saponozid). Daca doza
terapeutica este depasita, nu te mai trezesti. In doze homeopatice (de la dilutia centizimalei a
cincea la a noua) are efect cardiotonic. La tara, cu spanz se vindecau animalele.

Revenind la oameni, declar deschis ca eu nu utilizez plante toxice. Ca atare, spanzul nu m-a
preocupat decat ca subiect informativ, in cercetare. L-am experimentat, in cateva situatii
particulare, cu maximum de precautie si sub stricta supraveghere. O singura data, am
recomandat spanzul unui bolnav caruia nu i-a ajutat nici un tratament, din cauza ca era plin de
viermi intestinali. Cata medicatie i s-a administrat si tot nu a scapat de ei! Atunci, i-am
preparat o singura caseta, continand 0,5 g radacina pisata de spanz si 0,5 g argila. A luat,
inainte, o bucatica de zahar si, dupa aceea, caseta cu pricina. Dupa cateva zile, mi-a
comunicat ca a eliminat un ghemotoc de viermi si mi-a multumit. Mi-a cerut sa-i mai fac
cateva casete, sa le aiba in casa, de rezerva, dar nu m-am incumetat sa-i mai indeplinesc si
acea rugaminte. Zaharul a anulat efectul otravii. Glicozizii actioneaza mai lent, iar otrava nu-
si face efectul. Este suficient sa va spun ca Rasputin nu a murit tocmai datorita acestui fapt,
cianura de potasiu fiind inglobata in prajitura. Pornind de la retete populare, cu alta ocazie, am
ajutat o prietena care isi provocase avort. I-am pregatit un amestec din spanz pisat, sare si
tarate, in parti egale. O singura caseta de 1 g a fost suficienta pentru ca prietena mea sa-si
revina si sa se intremeze. In conditii de mare rigoare stiintifica, spanzul trebuie sa constituie
obiect de studiu pentru specialisti, pentru cercetatori in biochimie, in principal.
Dr. Ing. Virginia Faur
Tel. 056/35.28.91

"Nu incepeti tratamentul cu spanz, decat sub atenta supraveghere a unui terapeut"
Daca nu este folosit intr-o doza corespunzatoare, datorita toxicitatii sale mari, spanzul poate
provoca moartea. In ordine crescatoare, efectele sunt urmatoarele: greata, voma, diaree (se pot
combate cu purgative, vomitive, carbune activ) pana la stop cardiac. Cu toate acestea, daca
este bine condus de catre specialisti, tratamentul cu spanz da rezultate notabile. Doza
recomandata de terapeuti porneste progresiv de la 0,25 g, pentru a ajunge, dupa 20 de zile, la
1 g. In timpul curei cu spanz se interzic categoric carnea, alcoolul, cafeaua, fumatul si
alimentele conservate. Daca bolnavului i se administreaza si medicamente alopate, acesta nu
poate urma cura cu spanz, decat dupa ce medicul a oprit medicatia. Recomand ca terapia cu
spanz sa fie facuta numai sub supravegherea unui terapeut. Sub nici o forma, actul medical nu
trebuie sa se transforme in comert, in care cineva profita de disperarea si naivitatea oamenilor.

Cunosc o persoana, medic de profesie, care dupa aparitia articolului despre spanz din
"Formula As", s-a hotarat sa urmeze o cura. Este femeie si avea diagnosticul: neoplasm al
colului uterin, stadiul Ii. In urma tratamentului cu spanz, testele au evidentiat o normalizare a
starii de sanatate, semn ca merge spre vindecare. Oricum, manifestarile tratamentului, la care
am asistat, au produs efecte foarte puternice, chiar si numai dupa cateva lingurite de infuzie:
greata, irascibilitate, tulburari de echilibru si concentrare, efect puternic narcotic. De aceea,
repet: nu incepeti o cura cu spanz, decat sub atenta indrumare a unui terapeut sau medic.
Dr. Cristian Boerescu
Tel. 01/685.01.32

"O speranta pentru oamenii aflati in situatii-limita"

Acest remediu a aparut si a fost aplicat in conditiile in care medicina alopata nu le mai oferea
aproape nici o sansa bolnavilor de cancer. Cazurile clinice existente si care au fost
consemnate in presa trebuie temeinic verificate. Pe de alta parte, dozele care sunt cunoscute
(0,25-1 g/zi) trebuie respectate, deoarece se cunoaste ca in cazul oricarui remediu "doza face
otrava".

Atrag atentia asupra pericolului pe care il prezinta spanzul in cazul persoanelor cu boli
hepatice. In cazul acestora, se impune o supraveghere medicala stricta si chiar renuntarea la
tratamentul cu spanz, daca nu poate fi suportat.

Pana in prezent, informatiile pe care le avem il indica drept tratament de electie in tumorile
cerebrale, fara a putea preciza alte forme de cancer cu raspuns favorabil la acest tratament.
Proba timpului va fi aceea care va arata in ce forme de cancer este spanzul folositor, deoarece
este clar ca nu exista nici un panaceu universal. Este necesar ca medicii specialisti sa fie
deschisi la aceasta noua terapie, sa sistematizeze si sa prelucreze datele despre ea, pentru a
putea afirma cu certitudine ce cazuri se preteaza la aceasta forma de tratament.

Tratamentul cu spanz este departe de a fi singura solutie. Toti cei care vor totusi sa il urmeze,
trebuie sa apeleze la sfaturile unui medic naturist curant. Un tratament cu spanz nu poate
suplini celelalte elemente de tratament (alimentatie, cure de dezintoxicare, vitaminizare,
echilibrare psihica etc.), care vizeaza o eliminare radicala si profunda a bolii.

Sper ca acest mic miracol care este spanzul sa nu fie nici supraevaluat, dar nici ignorat de
catre medicii si farmacistii nostri. Nu trebuie sa ne temem de spanz, deoarece pana la a fi
utilizat contra cancerului, a fost utilizat in mod curent (mai ales acum cateva decenii) in
tratamentul bolilor de inima, al isteriei si in anumite afectiuni ale sistemului nervos.
Dr. Petrea Alexandrina - Iasi

"Eu fac tinctura din spanz si adaug doua-trei picaturi la un litru de sirop"
Cand eram mic, tata ma lua cu el la treaba, la animale. Uneori, vitele se mai imbolnaveau si
atunci le "lasam sange" - cum se zice - adica le crestam cu briceagul o ureche si le intepam la
o vena de la piept, iar acolo bagam sub piele spanz tanar (tulpina frageda si frunze) zdrobit
intre degete, cat un bat de chibrit. Daca animalul avea infectie in corp, se strangea acolo tot
puroiul si se facea o galma mare, cat un cap de copil. Cand se intarea, crestam pielea si
curatam rana de puroi. Ce, inainte erau medicamente pentru animale? Toti taranii numai spanz
foloseau; multi il mai folosesc si azi.

- Dar in tratamentele pe care le prescrieti, utilizati si spanz?

- Da, l-am utilizat mereu, dar nu pentru o afectiune anume, ci numai inclus in compozitia
siropului pe care il prepar. Eu fac tinctura din spanz si adaug doua-trei picaturi la un litru de
sirop. Face tare bine la inima, la reumatism si in constipatie. In cazul bolilor infectioase, acolo
unde este cazul, maresc doza de tinctura de spanz. Altfel, este periculos. Pentru reumatism,
am preparat o alifie cu spanz, iar pacientii care au folosit-o se simt foarte bine.
Nica Micu vindecator popular, com. Ivesti, jud. Galati

"Datorita interesului deosebit creat pe aceasta tema, incepand din primavara vom planta un lot
experimental de spanz"

- D-le Manea, in calitate de biochimist, ce ne puteti spune despre spanz si efectele lui in
tratament?

- Spanzul este o planta utilizata de mult timp, in special in domeniul veterinar. La sate, taranii
il folosesc empiric. Preventiv, ca prevaccin, se administreaza radacina uscata de spanz in
hrana animalelor, avand rol de declansare a unor toxine in organismul lor, dandu-i astfel
posibilitatea sa fabrice anticorpi specifici. Astfel, daca animalul paste accidental o cantitate
mai mare de spanz, el nu se mai intoxica. De asemenea, se foloseste in pesta porcinelor si
ovinelor, introducandu-se o bucatica de radacina intr-o incizie facuta pe piele. Prin acest
procedeu se obtine un abces de fixatie, care elimina infectiile masive din organismul bolnav.
La cai, se obtin rezultate remarcabile in tratarea dalacului.

In medicina populara, datorita continutului de glicozide, spanzul are intrebuintari indeosebi in

uzul extern, sub forma de tincturi si alifii, pentru ameliorarea unor forme de reumatism. In ce
priveste actiunea lui in uz intern, datorita toxicitatii accentuate pe care o prezinta, spanzul nu
se poate utiliza decat in regim controlat, numai sub supravegherea medicilor si farmacistilor.

- Totusi, retetele populare si-au dovedit eficienta. Cu ajutorul spanzului s-au tratat cancere,
leucemii, infectii interne grave etc...

- Eu nu contest valabilitatea retetelor populare. De altfel, o serie de produse ale societatii

noastre s-au nascut pornind de la cercetarea riguroasa a unor astfel de retete. Dar, uneori, ele
sunt periculoase. Este posibil ca spanzul sa vindece cele mai neasteptate afectiuni. Din pacate,
pana in prezent, noi nu am avut in vedere cercetarea stiintifica a acestei plante. De aceea, nu
recomand folosirea spanzului in tratament. La acest nivel empiric, fara sa se cunoasca cu
exactitate concentratia de substanta activa benefica organismului, fara sa se probeze stiintific
actiunea lui intr-o anumita afectiune, fara sa se stie care sunt efectele tratamentului asupra
celorlalte organe, tratamentul cu spanz este riscant.

Oricum, pe linia colaborarii dintre Hofigal si revista "Formula As", datorita interesului
deosebit creat pe aceasta tema, incepand din primavara vom planta un lot experimental de
spanz, pentru cercetarea principiilor active, a momentului optim de recoltare si pentru a vedea
efectul lui in diferite afectiuni. Voi reveni cu amanunte la timpul potrivit.
Manea Stefan - director S.C. Hofigal S.A.

"Cu toate efectele surprinzator de bune ce apar in tratamentul cu spanz, mi-e teama ca
oamenii nu respecta doza si-ar putea muri"
Eu stiu inca de la bunici si parinti ca spanzul este deosebit de toxic, de aceea, imediat ce
planta a fost culeasa, mainile trebuie spalate indelung cu apa. Stiam ca spanzul este folosit la
tara, in tratarea oilor si-a porcilor cu galbeaza. In schimb, pentru tratarea oamenilor, imi este
frica sa-l folosesc.
Va pot spune, totusi, cum poate fi administrat fara, insa, a fi depasita doza: la o cana de 250
ml cu apa se foloseste o bucatica de 2-3 mm de radacina de spanz sau 1-2 bucatele de frunza
de 2-3 mm fiecare. Se face o infuzie (in apa clocotita se pune planta si se lasa 2-3 minute
acoperit, cu focul stins). Se strecoara, se raceste si se beau 3-4 lingurite/zi. Mai mult nu, si nu
tot deodata! Nu se va bea pe stomacul gol. Portionarea lichidului se face astfel: ora 10 - 1
lingurita; ora 14 - 1 lingurita, apoi cate una la ora 17 si la ora 21. Intotdeauna intre mese. Se ia
timp de 3-4 zile, pauza 3-4 zile si iar se repeta, dar nu se depaseste o luna. Se face pauza o
luna si se repeta din nou.

Nu este bine ca spanzul sa fie folosit in amestec, pentru ca nu poate fi administrat uniform,
existand pericolul de-a "scapa" mai mult spanz.

In urma unei retete recomandate de o cititoare in "Formula As" (nr. 328/sept. 98), a venit la
noi la cabinet mama unei fetite de 8 ani, cu tumora la creier. Ea ii administrase singura fetitei
infuzie de spanz. In ziua a 8-a, fetita a vomat si a facut febra. In acel stadiu era cand mama ei
a venit la noi. Eu i-am recomandat sa faca pauza o saptamana si i-am dat ceaiuri depurative
pentru aceasta pauza. A reluat apoi tratamentul cu spanz, conform judecatii mele. Fetita a
tinut o pauza de 3 zile, apoi a reluat ciclul de 4 zile. Dupa trei saptamani, tumora a disparut,
iar la ecograf a iesit rezultatul perfect.

Repet: doza de spanz folosita in tratarea fetitei a fost de 2-3 mm de radacina. Dar cu toate
efectele surprinzator de bune ce apar in tratarea cu spanz, eu nu-l recomand concret: mi-e
teama ca oamenii nu respecta doza si-ar putea muri...