3.

4 Teorema lui Kutta-Kukovski

Deşi formula (3.133) a fost obţinută pentru cazul cilindrului, ea poate fi aplicată
pentru corpuri cilindrice dar de secţiune oarecare. Pentru demonstrarea acestui
aspect, se consideră curgerea incompresibilă în jurul unui profil aerodinamic
(fig. 3.24).

Fig. 3.24
Fie A o curbă oarecare, închisă, care conţine profilul. Se defineşte parametrul
circulaţie, notat cu Γ , prin integrala
r
∫
Γ = V ⋅ ds (3.134)
A
Pentru orice curbă închisă B din domeniul de curgere, care nu conţine profilul
aerodinamic, integrala de mai sus este nulă,
r
∫
V ⋅ ds = 0 (3.135)
B
Teorema lui Kutta-Jukovski exprimă faptul că portanţa unui profil aerodinamic
de anvergură egală cu unitatea este direct proporţională cu circulaţia în jurul
profilului şi este dată de relaţia
P′ = ρ∞V∞ Γ (3.136)
Ecuaţia (3.136) poate fi aplicată şi pentru corpuri de secţiune oarecare, cu
ajutorul funcţiilor de variabilă complexă.
În secţiunea 3.3.7 a fost studiată curgerea în jurul cilindrului pe principiul
superpoziţiei (suma a trei curgeri elementare: o curgere uniformă, un dublet şi
un vârtej). Curgerea uniformă şi dubletul sunt irotaţionale, iar vârtejul are
vorticitatea infinită în origine. Dacă se consideră circulaţia de-a lungul oricărei
curbe închise, dac care nu conţine originea, conform formulei circulaţiei,
∫∫ ( )
r r
Γ= ∇ × V ⋅ dS (3.137)
S

114
rezultă că Γ = 0 , ceea ce înseamnă că pentru a putea obţine Γ ≠ 0 trebuie ca
originea să se
r afle
r în interiorul suprafeţei S, mărginită de curba A, în origine
vorticitatea ∇ × V fiind infinită.
Având în vedere cele prezentate în cap. 3.1 referitor la forţele
aerodinamice care au ca sursă forţele de presiune şi forţele de frecare, se poate
constata că este mai simplu să se determine circulaţia Γ şi apoi să se determine
forţa portantă P′ decât să se calculeze forţele de presiune şi de frecare pe un
profil de formă oarecare. Prin urmare, metodele de calcul a forţelor
aerodinamice în cazul curgerii incompresibile şi fără frecare se bazează pe
calculul circulaţiei.
Se pune întrebarea: cum se poate calcula circulaţia pentru un profil de
formă oarecare într-o curgere incompresibilă şi fără vâscuozitate? Răspunsul
este dat de metoda panel.

3.5Metoda panel
După cum s-a menţionat în capitolul 3.3, curgerea în jurul unui corp se
poate studia pe baza principiului superpoziţiei.
Metoda panel reprezintă un procedeu de calcul utilizat în aerodinamică şi
constă în împărţirea suprafeţei corpului în jurul căruia are loc curgerea aerului,
într-un număr de paneluri şi determinarea puterii surselor (positive şi negative)
astfel încât profilul obţinut prin acţiunea surselor să coincidă cu suprafaţa
corpului.

Fig. 3.25
Pentru a prezenta metoda panel se pleacă de la extinderea noţiunii de curgere tip
sursă în sensul considerării unei mulţimi de surse situate pe o linie curbă care
descrie forma profilului aerodinamic. Fie s distanţa dintre două surse şi λ = λ(s )
intensitatea sursei, raportată la unitatea de lungime s. În cap. 3.3 a fost definită

115
intensitatea sursei (şi notată cu Λ ) ca fiind debitul volumic pe unitatea de
lungime, considerată pe direcţia axei z. Unitatea de măsură pentru Λ este
m 2 / s . Intensitatea sursei punctiforme, λ(s ) , reprezintă debitul volumic raportat
la unitatea de lungime pe direcţia axei z şi de asemenea, rapoirtată pe unitatea de
lungime s (fig. 3.25). Unitatea de măsură pentru λ(s ) este m / s . Intensitatea
corespunzătoare porţiunii ds din linia de surse ab, este λds .
Se consideră un punct P de coordinate (x, y ) situate la distanţa r de ds.
Potenţialul dϕ Indus de sursa λds este definit de relaţia
λds
dϕ = ln r (3.138)
2π
Potenţialul de viteză ϕ , indus de toate sursele situate pe curba ab este
b
λds
ϕ( x y ) = ∫ ln r (3.139)
2π
a
Intensitatea sursei, λds , poate fi pozitivă sau negativă de-a lungul curbei ab.
Se consideră în continuare un corp de formă oarecare într-o curgere uniformă de
viteză V∞ (fig. 3.26) pe suprafaţa căruia este situată o mulţime de surse
punctiforme, positive şi negative, având puterile λ(s ) , astfel încât, prin acţiunea
combinată a acestor surse să se obţină linia de curent care descrie profilul.

Fig. 3.26

116
Problema care se pune constă în determinarea puterilor λ(s ) ale surselor.
În acest sens se aproximează linia suselor printr-un număr de paneluri, conform
fig. 3.26, în fiecare panel, intensitatea sursei pe unitatea de lungime fiind
constantă, dar putând fi diferită de la un panel la altul. Dacă există n paneluri de
surse λ1 , λ 2 ,.......λ n , sepune problema determinării acestor necunoscute, astfel
încât suprafaţa corpului să devină o suprafaţă de linii de curent.
Această problemă se rezolvă pe baza condiţiilor ca punctul mediu al panelului să
fie un punct de control iar în aceste puncte de control, componenta normală a
vitezei de curgere să fie nulă.
Fie P un punct de coordinate ( x, y ) situate la distanţa rpj faţă de panelul j.
Potenţialul de viteză indus în punctul P de panelul j este definit de relaţia
λj
Δϕ j = ∫
2π
ln rpj ds j (3.140)
j
În ecuaţia (3.140) λ j este constantă în panelul j, de aceea se află în afara
semnului integralei.
Prin urmare, potenţialul Indus în punctul P de toate panelurile este
n
λj
ϕ(P ) = ∑ Δϕ j = ∑ ∫
2 π
ln rpj ds j (3.141)
j =1 j =1 j
În ecuaţia (3.141), distanţa rpj este calculată prin relaţia
rpj = (x − x j )2 + (y − y j )2 (3.142)
( )
unde x j , y j reprezintă coordonatele punctelor de pe panelul j.
Punctul P fiind ales arbitrar, el poate fi considerat ca punct de control în panelul
i, astfel încât ecuaţia (3.141) devine
n
λj
∑ ∫
ϕ( xi , yi ) =
2 π
ln rij ds j (3.143)
j =1 j
unde
rij = (xi − x j )2 + (yi − y j )2 (3.144)
Ecuaţia (3.143) reprezintă contribuţia tuturor panelurilor la potenţialul în punctul
de control al panelului i.
r
Fie ni versorul normalei la panelul i, orientat în spre exteriorul corpului (fig.
3.26). Panta panelului i este dy / dx , iar unghiul vitezei V∞ cu axa x este α .
Componenta vitezei V∞ normală la panelul I este
r r
V∞, n = V∞ ⋅ ni = V∞ ⋅ cos βi (3.145)
r
unde β i este unghiul dintre V∞ şi ni .
Semnul lui V∞, n este pozitiv când V∞ este orientat în spre exteriorul corpului şi
negative când este orientat în spre interiorul corpului.

117
Pe de altă parte, componenta normală a vitezei indusă în punctul ( xi , yi ) de către
sursele panelurilor este
∂
Vn = [ϕ(xi , yi )] (3.146)
∂n j
La calculul derivatei din ecuaţia de mai sus, rij apare la numitor, prin urmare
există un punct de singularitate în panelul I (pentru că atunci când i = j , în
λ
punctul de control, rij = 0 ) iar derivate este egală cu i .
2
Prin urmare, ecuaţia (3.149) combinată cu ecuaţia (3.146) devine
n
λi λj ∂
Vn = + ∑ ∫ ( )
2 j =1 2π ∂ni
ln rij ds j (3.147)
j
j ≠i
λi
În ecuaţia (3.147), primul termen, , reprezintă viteza normală indusă în
2
punctul de control al panelului i de către panelul i însuşi, iar suma ∑ reprezintă
viteza normală indusă în punctul de control al panelului i de către celelalte
paneluri.
Componenta normală a vitezei în punctul de control al panelului i, reprezintă
suma dintre componenta datorată curgerii uniforme cu viteza V∞ şi componenta
datorată surselor, astfel încât
V∞, n + Vn = 0 (3.148)
Având în vedere ecuaţiile (3.145), şi (3.147), ecuaţia (3.148) devine
n
λi λj ∂
+∑ ∫ ( )
2 j =1 2π ∂ni
ln rij ds j + V∞ cos βi = 0 (3.149)
j
j ≠i
Valoarea integralelor din ecuaţia (3.149) depinde de geometria panelurilor.
Notând cu I ij integrala
∂
∫ ( )
∂ni
ln rij ds j (3.150)
j
pentru punctul de control aparţinând panelului I, ecuaţia (3.149) se poate scrie
n
λi λj
+ ∑
2 j =1 2π
I ij + V∞ cos βi = 0 (3.151)
j ≠i
Ecuaţia (3.151) este o ecuaţie liniară cu necunoscutele λ1, λ 2 ,......λ n şi
reprezintă condiţia la limită evaluată în punctul de control al panelului i.
Aplicând această condiţie la limită în punctele de control ale tuturor panelurilor
se obţine un system liniar cu n necunoscute, prin rezolvarea căruia se obţine

118
distribuţia puterii surselor, astfel încât conturul corpului studiat este o linie de
curent.
Acurateţea metodei creşte odată cu numărul de paneluri. Un cilindru poate fi
reprezentat de cel puţin 8 paneluri iar un profil aerodinamic de 50 până la 100 de
paneluri. Dimensiunea panelurilor este diferită de la o regiune la alta a profilului
aerodinamic: în bordul de atac panelurile vor avea dimensiuni mai mici iar în
porţiunile mai puţin curbate dimensiunea panelurilor poate fi mai mare.
După determinarea parametrilor λ i , se calculează componenta tangenţială a
vitezei în punctele de control. Aceasta reprezintă suma dintre componenta
datorată curgerii uniforme
V∞, s = V∞ sin βi (3.152)
şi componenta indusă de paneluri
n
λj ∂
Vs =∑ ∫ ( )
2 π ∂s
ln rij ds j (3.153)
j =1 j
deci
n
λ ∂
Vi = V∞, s + Vs = V∞ sin βi + ∑ 2πj ∫ ∂s (ln rij )ds j (3.154)
j =1 j
Coeficientul de presiune în punctul de control al panelului i este
2
⎛V ⎞
C p ,i = 1 − ⎜⎜ i ⎟⎟ (3.155)
V
⎝ ∞⎠
În acest mod, prin metoda panelurilor se obţine distribuţia de presiune pe
suprafaţa unui corp de formă oarecare.
Verificarea corectitudinii soluţiei sistemului de ecuaţii (3.154) se face pe baza
următorului raţionament: dacă S j este lungimea panelului j iar λ j intensitatea
panelului j raportată la unitatea de lungime, atunci λ j S j reprezintă intensitatea
panelului j. Suma tutruror puterilor surselor (care sunt positive şi negative)
trebuie să fie nulă, adică
n

∫ λ jS j = 0 (3.156)
j =1
Cu ajutorul ecuaţiei (3.156) se verifică acurateţea soluţiei sistemului de ecuaţii
(3.154).

Problema 3.2
Să se determine distribuţia coeficientului de presiune pe suprafaţa unui
cilindru, utilizând metoda panel

119
 Rezolvare
Pentru suprafeţele circulare se aleg 8 paneluri de lungimi egale ca în fig. 3.27.
Punctele de control sunt numerotate de la 1 la 8 şi sunt situate în centrul
fiecărui panel.
Mai întâi se calculează integrala I i , j
∂
I ij = ∫ ( )
∂ni
ln rij ds j
j
În acest sens se aleg două paneluri oarecare i şi j ca în fig. 3.26 unde ( xi , yi )
sunt coordonatele punctului de control al panelului i iar (x j , y j ) sunt
coordonatele unui punct oarecare pe panelul j. Coordonatele punctelor de
frontieră ale panelului i sunt ( X i , Yi ) şi ( X i +1 , Yi +1 ) şi similar, ale panelului j
( ) ( )
sunt X j , Y j şi X j +1 , Y j +1 .

Fig. 3.27
În acest exemplu, vectorul viteză V∞ este orientat pe direcţia pozitivă a axei x,
r r
prin urmare unghiurile dintre axa x şi vectorii ni şi n j sunt βi şi β j . În general
unghiurile β i şi β j variază în intervalul [0, 2π].
Se calculează integrala
∂
I ij = ∫ ∂ni (ln rij )ds j
j
Întrucât
rij = (xi − x j )2 + (yi − y j )2

120
rezultă
∂ 1 ∂rij
∂ni
(ln rij =)rij ∂ni
=

[( ) + ( yi − y j ) ] ) d (xdn
i − xj) d ( yi − y j )⎤
1
2 −2 ⎡
=
1 1
rij 2
xi − x j 2
⎢ xi − x j
2 ( + 2( y i − y j )
dn ⎥=
⎣ i i ⎦

=
( ) (
xi − x j cos βi + yi − y j sin βi)
(xi − x j )2 + (yi − y j )2
În fig. 3.28 unghiurile dintre paneluri şi axa x sunt măsurate în sens invers
acelor de ceasornic, ceea ce înseamnă că
π
βi = Φ i +
2
cos βi = cos Φ i
sin βi = − sin Φ i
Din fig. 3.28 se constată că
x j = X j + s j cos Φ j
y j = Y j + s j sin Φ j

Fig. 3.28
Cu aceste precizări se poate calcula integrala I ij , obţinându-se următorul
rezultat:

121
 Sj

I ij = ∫
(xi − x j )cos βi + ( yi − y j )sin βi
jS
Cs j + D
(x − x )2
+ ( y − y )2
ds j = ∫ s 2
+ 2 As + B
=
0 i j i j 0 j j
(3.157)
C ⎛⎜ S j + 2 AS j + B ⎞⎟ D − AC ⎛ −1 S j + A
2
A⎞
= ln + ⎜⎜ tan − tan −1 ⎟⎟
2 ⎜ B ⎟ E ⎝ E E⎠
⎝ ⎠
unde
( ) ( )
A = − xi − X j cos Φ j − yi − Y j sin Φ j
B = (xi − X j )2 + ( yi − Y j )2
C = sin (Φ i − Φ j )
D = ( yi − Y j )cos Φ i − (xi − X j )sin Φ i

E = B − A 2 = (xi − X j )sin Φ j − ( yi − Y j )cos Φ j

S j = (X j +1 − X j )2 + (Y j +1 − Y j )2
Ecuaţia (3.157) este expresia generală pentru două paneluri orientate arbitrar,
nefiind restricţionată la cazul cilindrului circular.
În continuare se aplică ecuaţia (3.157) la cilindrul din fig. 3.27. Se alege de
exemplu panelul 4 ca panel i şi panelul 2 ca panel j,. ceea ce înseamnă că
360
X j = − cos = −0,9238
16
⎛ 360 360 ⎞
X j +1 = − cos⎜ + ⎟ = − cos 67,5 = −0,3826
⎝ 16 8 ⎠
360
Y j = sin = 0,3826
16
Y j +1 = sin 67.5 = 0,9238
Φ i = 1350 ; Φ j = 450 ; βi = 450 ;
xi = cos 22,5 cos 45 = 0,6526
yi = cos 22,5 sin 45 = 0,6526
Efectuând calculele se obţine I 42 = 0,4018
Menţinând panelul 4 ca panel i se calculează în mod similar celelalte integrale
I ij obţinându-se:
I 41 = 0,4074; I 43 = 0,3528; I 45 = 0,3528;
I 46 = 0,4018; I 47 = 0,4074; I 48 = 0,4084
Ecuaţia (3.151) devine

122
 n
λi λj
2
+ ∑ 2π Iij + V∞ cos 45 = 0
j =1
j ≠i
sau
λ 4 λ1 λ λ λ λ λ λ
+ I 41 + 2 I 42 + 3 I 43 + 5 I 45 + 6 I 46 + 7 I 47 + 8 I 48 + V∞ cos 45 = 0
2 2π 2π 2π 2π 2π 2π 2π
Prin înmulţire cu 2π ecuaţia de mai sus devine
λ1 I 41 + λ 2 I 42 + λ 3 I 43 + λ 4 π + λ 5 I 45 + λ 6 I 46 +
(3.158)
+ λ 7 I 47 + λ 8 I 48 + 2πV∞ cos 45 = 0
Ecuaţia (3.158) este o ecuaţie algebrică liniară cu opt necunoscute:
λ1 , λ 2 ,..........λ 8 .
În mod similar se alege ca panel i, panelurile 1, 2, 3, 5, 6, 7 şi 8 rezultând încă 7
ecuaţii. Prin rezolvarea sistemului de opt ecuaţii cu opt necunoscute, rezultă:
λ1 λ2 λ3 λ4
= 0,3765; = 0,2662; = 0; = −0,2662;
2πV∞ 2πV∞ 2πV∞ 2πV∞
λ5 λ6 λ7 λ8
= −0,3765; = −0,2662; = 0; = 0,2662;
2πV∞ 2πV∞ 2πV∞ 2πV∞
Se verifică ecuaţia
n

∫ λ jS j = 0
j =1
Întrucât toate panelurile au aceeaşi lungime S, rezultă
n
S ∫ λ j = S 2πV∞ (0,3765 + 0,2662 − 0,2662 − 0,3765 − 0,2662 + 0,2662) = 0
j =1
Pentru determinarea vitezelor în punctele de control i,
n
λj ∂
Vi = V∞ sin βi +
2 π∑ ∫ ( )
∂s
ln rij ds j
j =1 j
se calculează integrala
D − AC ⎛⎜ S j + 2 AS j + B ⎞⎟
2
∂
∫ (
∂s
)
ln rij ds j =
2E
ln
⎜
⎝
B ⎟
⎠
−
j

⎡ ⎛ S j + A⎞ A ⎤
− C ⎢arctan⎜⎜ ⎟⎟ − arctan⎛⎜ ⎞⎟⎥
⎣ ⎝ E ⎠ ⎝ E ⎠⎦
Cunoscând valorile coeficeinţilor λ1 , λ 2 ,..........λ 8 se determină vitezele
V1 , V2 ,..........V8 şi coeficienţii de presiune C p , , C p , ,..........C p , cu formula
1 2 8

123
 2
⎛V ⎞
C p , i = 1 − ⎜⎜ i ⎟⎟ .
⎝ V∞ ⎠
După cum se poate constata, metoda panel reprezintă un instrument de calcul
foarte puternic utilizat în aerodinamică.

124