CAPITOLU 3

CURGERI ELEMENTARE. TEOREMA KUTTA - JUKOVSKI

Obiectivul principal al aerodinamicii îl reprezintă studiul mişcării aerului

în jurul corpurilor. Viteza unui fluid are o semnificaţie aparte faţă de cea a unui
solid în mişcare. Spre exemplu, într-o mişcare de translaţie, toate părţile corpului
solid au o mişcare de translaţie cu aceeaşi viteză. În cazul unui fluid, viteza
poate fi diferită în anumite puncte (fig. 3.1).

Fig. 3.1
Un rol important în mişcarea fluidelor îl are forţa de frecare internă
datorată vâscuozităţii.
Se consideră două linii de curent a şi b (fig. 3.2), aflate la o distanţă dy
una faţă de cealaltă. În punctul 1 pe linia de curent b, viteza fluidului este V iar
în punctul 2 pe linia de curent a, viteza fluidului este V+dV. Datorită
vâscuozitâţii fluidului, linia de curent a exercită o forţă de mărime dF f asupra
liniei de curent b. Dacă se consideră că această forţă dF f acţionează pe un
element de suprafaţă dA, unde dA este perpendiculară pe axa y şi tangentă la
linia de curent b în punctul 1, atunci tensiunea tangenţială τ în punctul 1 este
dF f
τ = lim (3.1)
dA → 0 dA

Fig. 3.2

82
Pentru fluidele newtoniene (în categoria cărora intră şi aerul), valoarea tensiunii
tangenţiale într-un punct al liniei de curent este proporţională cu derivata vitezei
în raport cu y (fig. 3.2). Constanta de proporţionalitate este denumită
vâscuozitate dunamică şi se notează cu μ , deci
dV
τ=μ (3.2)
dy
În realitate μ nu este o constantă ci o funcţie de temperatură. În domeniile de
curgere a fluidului unde gradientul de viteză este mic, τ are o valoare scăzută şi
prin urmare influenţa frecării este mică.

3.1 Forţe şi momente aerodinamice

Forţele şi momentele aerodinamice care acţionează asupra unui corp aflat în
mişcare se datorează următoarelor surse:
1. Distribuţia de presiune pe suprafaţa corpului respectiv
2. Distribuţia tensiunii tangenţiale pe suprafaţa considerată.
Atât presiunea p cât şi tensiunea tangenţială τ au ca unitate de măsură forţa pe
unitatea de suprafaţă, adică N / m 2 . După cum se prezintă în fig. 3.3, presiunea p
acţionează pe direcţie normală la suprafaţă iar iar τ acţionează pe direcţie
tangenţială şi se datorează frecării dintre corp şi fluid.

Fig. 3.3
Efectul acţiunii distribuţiilor de presiune şi tensiune tangenţială îl constituie
apariţia forţei rezultante FR şi a momentului aerodinamic M (fig. 3.4).

Fig. 3,4

Forţa rezultantă FR poate fi descompusă în două grupe de forţe şi anume (fig.

3.5):
a) P=forţa portantă=componenta lui FR perpendiculară pe viteza V∞ .

83
 R=forţa de rezistenţă la înaintare=componenta lui FR paralelă cu V∞ .

b) N=forţa normală=componenta lui FR perpendiculară pe coarda profilului,

c.
A=forţa axială=componenta lui FR paralelă cu coarda c.

Fig. 3.5

În notaţiile din fig. 3.5, V∞ reprezintă viteza fluidului neperturbat

(considerată la o distanţă mare faţă de corpul solid) iar c reprezintă coarda
profilului, adică distanţa dintre bordul de atac (punctul profilului aflat la distanţă
maximă în partea stângă) şi bordul de fugă (punctul profilului aflat la distanţa
maximă în partea dreaptă). Unghiul de atac α reprezintă unghiul dintre viteza
V∞ şi coarda c a profilului. Evident, α este şi unghiul dintre forţele P şi N,
respectiv R şi A.
Relaţiile matematice de legătură dintre aceste forţe sunt:
P = N cos α − A sin α
(3.3)
R = N sin α − A cos α
Pentru obţinerea expresiilor forţelor aerodinamice se consideră profilul
din fig. 3.6, unde coarda c este pe axa orizontală iar axa y este perpendiculară pe
coardă. Distanţa su dintre bordul de atac şi un punct A de pe suprafaţa profilului
este măsurată de-a lungul suprafeţei profilului şi în mod similar, distanţa de la
bordul de atac şi un punct B de pe intradosul profilului, este sl , de asemenea
măsurată pe suprafaţa profilului. Presiunea şi tensiunea tangenţială pe extrados
sunt notate cu pu şi τ u şi sunt funcţii de su . Similar, pe intrados acestea sunt
notate cu pl şi τl , fiind de asemenea funcţii de sl .Presiunea este orientată pe
direcţie normală la suprafaţa corpului iar θ reprezintă unghiul dintre normala la
suprafaţa corpului şi axa y. Tensiunea tangenţială este orientată cu acelaşi unghi

84
θ faţă de axa x. Semnul lui θ este pozitiv dacă unghiul măsurat de la linia
verticală la direcţia lui p (şi anume direcţia normală la suprafaţa corpului) este în
sensul acelor de ceasornic.

Fig. 3.6
În fig. 3.7 se consideră un corp cu acelaşi profil ca în fig. 1.17 dar de o
lungime egală cu unitatea. Luând un element de suprafaţă dS = ds ⋅1 , vom calcula
forţa normală N ′ şi forţa axială A′ , datorate efectelor acţiunii presiunii fluidului
şi a forţelor tangenţiale τ . Semnul prim al forţelor N şi A semnifică faptul că
aceste forţe se referă doar la corpul de lungime egală cu unitatea.

Fig. 3.7
Din fig. 3.6 şi 3.7 rezultă că pe extrados avem
dN ′ = − pu ⋅ dsu ⋅ cos θ − τu ⋅ dsu ⋅ sin θ = −( pu ⋅ cos θ + τu ⋅ sin θ) ⋅ dsu
dA′ = − pu ⋅ dsu ⋅ sin θ + τu ⋅ dsu ⋅ cos θ = (− pu ⋅ sin θ + τu ⋅ cos θ) ⋅ dsu

85
iar pe intrados
dN ′ = pl ⋅ dsl ⋅ cos θ − τl ⋅ dsl ⋅ sin θ = ( pl ⋅ cos θ − τl ⋅ sin θ) ⋅ dsl
dA′ = pl ⋅ dsl ⋅ sin θ + τl ⋅ dsl ⋅ cos θ = ( pl ⋅ sin θ + τl ⋅ cos θ) ⋅ dsl
ceea ce conduce la
BA BA
N′ = ∫ − ( pu cos θ + τu sin θ)dsu + ∫ ( pl cos θ − τl sin θ)dsl (3.4)
BF BF
BA BA
A′ = ∫ (− pu sin θ + τu cos θ)dsu + ∫ ( pl sin θ + τl cos θ)dsl (3.5)
BF BF
Introducând expresiile (3.4) şi (3.5) în sistemul de ecuaţii (3.3) se obţine
portanţa L şi rezistenţa la înaintare R.
Momentul aerodinamic care apare datorită forţelor aerodinamice depinde
de punctul faţă de care se calculează. Se consideră momentul faţă de bordul de
atac (BA). Momentul aerodinamic este pozitiv dacă acţionează în sensul
creşterii unghiului de incidenţă (fig. 3.8)

Fig. 3.8
Momentul aerodinamic datorat forţelor de pe extrados este
dM u′ = ( pu cos θ + τu sin θ) ⋅ x ⋅ dsu + (− pu sin θ + τu cos θ) ⋅ y ⋅ dsu (3.6)
iar cel datorat forţelor de pe intrados este
dM l′ = (− pl cos θ + τl sin θ) ⋅ x ⋅ dsl + (− pl sin θ − τl cos θ) ⋅ y ⋅ dsl (3.7)
Momentul aerodinamic faţă de bordul de atac este
BF
′ =
M BA ∫ (dM u′ + dM l′ ) (3.8)
BA
În ecuaţiile de mai sus variabilele θ , x şi y sunt funcţii de s pentru un corp
de formă dată. Dacă pu (s ), pl (s ), τu (s ) şi τl (s ) sunt cunoscute, atunci integralele
de mai sus pot fi calculate. Notând cu q∞ presiunea dinamică a fluidului
1
q∞ = ρ∞V∞2 (3.9)
2
se determină coeficienţii forţelor şi momentului aerodinamic:
P
Cz = = coeficientul de portanţă;
q∞ S
R
Cx = = coeficientul forţei de rezistenţă
q∞ S

86
 N
CN = = coeficientul forţei normale;
q∞ S
A
CA = = coeficientul forţei axiale
q∞ S
M
CM = = coeficientul momentului aerodinamic.
q∞ S ⋅ l
În expresiile coeficienţilor de mai sus, suprafaţa de referinţă S şi lungimea
de referinţă l sunt alese în funcţie de forma corpului în jurul căruia se studiază
mişcarea fluidului. Spre exemplu în cazul unei aripi de avion, S reprezintă aria
suprafeţei aripii iar l reprezintă coarda medie, iar în cazul unei sfere de diametru
d, S reprezintă secţiunea transversală S = π ⋅ d 2 / 4 , iar l reprezintă diametrul
sferei.

Fig. 3.9

Coeficienţii aerodinamici
C L , CD , C N , C A şi CM scrişi cu litere mari se referă la un corp aerodinamic de
formă tridimensională. În cazul în care ne referim la corpuri de anvergură egală
cu unitatea (ca în cazul fig. 3.7), coeficienţii aerodinamici se scriu cu litere mici,
respectiv:
P′ R′ N′ A′ M′
cz = ; cx = ; cn = ; ca = ; cm = .
q∞ ⋅ c q∞ ⋅ c q∞ ⋅ c q∞ ⋅ c q∞ ⋅ c 2
Coeficientul de presiune este definit de relaţia
p − p∞
Cp ≡ (3.10)
q∞
iar coeficientul forţei de frecare
τ
cf ≡ (3.11)
q∞

87
 Ecuaţiile (3.4) şi (3.5) se pot transforma astfel încât să conţină coeficienţii
aerodinamici, având în vedere relaţiile (conform fig. 3.9):
⎧dx = ds ⋅ cos θ
⎪
⎨dy = ds ⋅ sin θ (3.12)
⎪S = c ⋅1
⎩
Cu aceste notaţii ecuaţia se transformă astfel:
BA BA BA BA
N′ = − ∫ pu cos θdsu + ∫ pl cos θdsl − ∫ τu sin θdsu − ∫ τl sin θdsl =
BF BF BF BF
c c c c
dx dx dx dx
∫
= − pu cos θ
cos θ
+ pl cos θ
cos θ∫− τu sin θ
cos θ
− τl sin θ ∫
cos θ
= ∫
0 0 0 0
c c c c

∫ ∫ ∫
= − pu dx + pl dx − τu tan θdx − τl tan θdx = ∫
0 0 0 0
c c c
= ∫ ( pl − pu )dx − ∫ τu tan θdx − ∫ τl tan θdx =
0 0 0
c c
⎛ dyu dyl ⎞
= (
∫ l ∞ ∞ u ∫ ⎜ τu
p − p + p − p )dx − + τl ⎟dx
0 0
⎝ dx dx ⎠
Prin împărţirea la q∞ ecuaţia de mai sus devine
c c
N′ ⎛ p − p ∞ pu − p ∞ ⎞ ⎛ τ dy τ dyl ⎞
= ⎜⎜ l∫ − ⎟⎟dx − ⎜⎜ u u + l ⎟⎟dx = ∫
0⎝ ⎠ 0⎝ ∞ ⎠
q∞ q ∞ q ∞ q dx q ∞ dx
c c
= ∫ (C p .l − C p .u )dx − ∫
⎛
⎜ c f .u
dyu
+ c f .l
dyl ⎞
⎟dx
0 0
⎝ dx dx ⎠
şi având în vedere relaţia
N′
cn =
q∞ ⋅ c ⋅1
rezultă
1 N′ 1 ⎡ dyl ⎞ ⎤
c c

∫( )
⎛ dyu
cn = =
c q∞ c ⎢
⎢ C p.l − C p.u dx − ⎜ c f .u
⎝ dx
+ c f .l ∫dx
⎟dx ⎥
⎠ ⎥⎦
(3.13)
⎣0 0
Analog
1⎡ ⎛ ⎤
c c

∫( )
dyu dyl ⎞
ca = ⎢ ⎜ C p.u
c⎢ ⎝ dx ∫
− C p.l
dx ⎠
⎟ dx − c f .u + c f .l dx ⎥
⎥⎦
(3.14)
⎣0 0

88
 ⎡c c ⎤
∫( )
1 ⎛ dy dy ⎞
cm.BA = 2
c ⎢⎣ 0
∫
⎢ C p.u − C p.l x dx + ⎜ c f .u u + c f .l l ⎟ x dx ⎥ +
⎝ dx dx ⎠ ⎥⎦
0
(3.15)
⎡
1 ⎛
c
dy ⎞
c
⎛ dy ⎞ ⎤
∫ dx ∫
+ 2 ⎢ ⎜ C p.u u + c f .u ⎟ yu dx + ⎜ − C p.l l + c f .l ⎟ yl dx ⎥
c ⎢⎣ 0 ⎝ ⎠ ⎝ dx ⎠ ⎥⎦
0
Coeficienţii de portanţă şi rezistenţă la înaintare se obţin pe baza ecuaţiilor
(3.3), astfel:
c z = cn cos α − ca sin α
(3.16)
c x = cn sin α + ca cos α
Se constată că aceşti coeficienţi ai forţelor aerodinamice se pot determina prin
integrarea coeficienţilor de presiune C p şi de frecare c f . Aceasta este o
procedură utilizată atât în aerodinamica teoretică cât şi în cea experimentală.

3.2 Centrul de presiune

Din ecuaţiile (3.4) şi (3.5) se constată că forţa normală şi forţa axială ce
acţionează asupra unui corp reprezintă rezultatul acţiunii presiunii şi forţei de
frecare. Mai mult decât atât, aceste distribuţii de presiuni şi tensiuni tangenţiale
de frecare determină şi apariţia unui moment aerodinamic (fig. 3.10).

Fig. 3.10
Momentul aerodinamic faţă de bordul de atac este
′ = − xcp N ′
M BA (3.17)
unde xcp reprezintă distanţa faţă de bordul de atac a centrului de presiune. Din
definiţia momentului aerodinamic faţă de bordul de atac rezultă că centrul de
presiune reprezintă punctul faţă de care momentul aerodinamic este nul (fig,
3.11).

Fig. 3.11.

89