CAPITOLUL 6

CURGERI COMPRESIBILE
6.1 Introducere
La data de 30 septembrie 1935 a avut loc la Roma cea de a cincea Volta
Conterence la care au participat cei mai mari specialişti în domeniul
aerodinamicii din aceea perioadă: Theodore von Karman şi Eastman jacobs din
SUA; Ludwig Prandtl şi Adolf Busemann din Germania; Jakobs Ackeret din
Elveţia; G. I. Taylor din Anglia; Arturo Crocco şi Enrico Pistolesi din Italia, etc.
Subiectul de bază al conferinţei a fost ‘Viteze mari în aviaţie’, iar concluzia
desprinsă în urma prezentării lucrărilor şi a discuţiilor avute a fost aceea că
elementul central a studiului vitezelor mari îl reprezintă curgerile compresibile.
Pentru a defii noţiunea de compresibilitate se consideră un element de fluid de
volum v (cu litera v se notează atât masa unităţii de volum , v = 1 / ρ , cât şi
r
componenta după axa y a vitezei V ) asupra căruia se exercită presiunea p. Dacă
presiunea creşte de la p la p + dp , atunci va avea loc o modificare a volumului
(fig. 6.1) de la v la v + dv (unde evident dv are o valoare negativă).

Fig. 6.1
Compresibilitatea unui fluid este definită prin mărimea τ ,
1 dv
τ =− (6.1)
v dp
şi având în vedere că 1 / ρ , ecuaţia (6.1) devine
⎛1⎞ 1
d ⎜⎜ ⎟⎟ − dρ
1 ⎝ρ⎠ ρ2 1 dp
τ =− = −ρ = (6.2)
1 dp dp ρ dρ
ρ
ceea ce înseamnă că unei variaţii de presiune dp îi corespunde următoarea
modificare a densităţii,
dρ = ρ τ dp (6.3)
Penru gazele perfecte, ecuaţia de stare are forma
p = ρ RT (6.4)

182
unde R este constanta gazului, care pentru aer are valoarea R = 287 J / (kg ⋅ K ) .
Dacă se consideră un volum finit de gaz, suma energiilor moleculelor reprezintă
energia internă a gazului. Această energie internă raportată la masa gazului (sau
altfel spus, energia internă pe unitatea de masă) este notată cu e iar o altă
mărime importantă legată de energia internă este entalpia, h,
h = e + pv (6.5)
Pentru gazele perfecte atât h cât şi e sunt funcţii numai de temperatură,
e = e(T ) (6.6)
h = h(T ) (6.7)
În formă diferenţială, ecuaţiile de mai sus se scriu astfel
de = Cv dT (6.8)
dh = C p dT (6.9)
unde Cv şi C p sunt căldurile specifice la volum constant, respective presiune
constantă.
Pentru temperature mai mici de 1000 K , căldurile specfice Cv şi C p pot fi
considerate constante şi prin urmare
e = CvT (6.10)
h = C pT (6.11)
Legătura dintre Cv şi C p este dată de relaţiile
C p − Cv = R
Cp (6.12)
=k
Cv
de unde rezultă
k
Cp = R
k −1
(6.13)
1
Cv = R
k −1

Exemplul 6.1
Să se calculeze entalpia şi energia internă a aerului dintr-o încăpere de
formă paralelipipedică, cu dimensiunile 4 m × 5 m × 3 m la o presiune p = 1atm şi
o temperatură de 250 C .
Rezolvare
Se calculează mai întâi masa totală de aer,
m = ρV
unde
p 101325 N / m 2
ρ= = = 1.181 kg / m3
R T (287 )(273 + 25)

183
 V = 4 × 5 × 3 = 60 m3
deci
m = 1.181 × 60 = 70.86 kg .
Energia internă pe unitatea de masă de aer este
e = CvT
unde
1 1
Cv = R= 287 = 717.5 J / (kg ⋅ K )
k −1 1.4 − 1
iar
e = 717.5 × 298 = 2.138 ⋅ 105 J / kg
Energia internă pentru întreaga masă de aer este
E = m × e = 70.86 × 2.138 ⋅ 105 = 150.931 ⋅ 105 J .
Entalpia pe unitatea de masă este
h = C pT
unde
k 1.4
Cp = R= 287 = 1004.5 J / (kg ⋅ K )
k −1 1.4 − 1
deci
h = 1004.5 ⋅ 298 = 2.993 ⋅ 105 J / kg
Entalpia pentru întreaga masă de aer este
H = m × h = 70.86 × 2.993 ⋅ 105 J .
O verificare a calculelor se poate face astfel:
h C pT C p
= = = k = 1.4
e CvT Cv
deci
H 212.08398 ⋅ 105
= = 1.4 .
E 150.931 ⋅ 105

Revenind la definiţia entalpiei (ecuaţia 6.6), diferenţiala dh are expresia

dh = de + d ( pv ) = de + p dv + v dp (6.14)
pentru un sistem termodinamic staţionar de masă constantă se notează cu dq
cantitatea de căldură primită de sistem şi cu dw, lucrul mecanic efectuat asupra
sistemului. Datorită mişcării moleculare energia internă a sistemului se modifică
astfel:
de = dq + dw (6.15)
Procesul termodinamic de trecere a sistemului dintr-o stare în alta poate fi
clasificat astfel:

184
 1. Proces adiabatic – nu există schimb de căldură între sistem şi mediul
exterior (dq = 0 ) ;
2. Proces reversibil – nu există fenomene dissipative, adică nu există efecte
ale vâscuozităţii, conductivităţii termice şi difuziei masice. Pentru
procesele reversibile este valabilă relaţia: dw = − p dv .
3. Proces isentropic – este un process termodinamic adiabatic şi reversibil.
Dacă se consideră de exemplu o bucată de ghiaţă în contact cu un fier încălzit,
după un anumit timp, gheaţa se va topi, ca urmare a unui transfer de căldură de
la fier la bucata de gheaţă. Pentru a fi scoasă în evidenţă direcţia procesului în
care are loc transferal de energie, se defineşte o nouă variabilă de stare şi anume
entropia s, conform relaţiei
dq
ds = + dsirev. (6.16)
T
unde T este temperature sistemului iar dsirev este entropia datorată fenomenelor
ireversibile. Evident dsirev ≥ 0 , ceea ce înseamnă că direcţia unui process
termodinamic este aceea de creştere a entropiei. În exempul considerat mai sus,
cu gheaţa şi fierul încălzit, în contact, niciodată nu va avea loc un transfer de
căldură de la corpul rece la corpul cald, adică în sensul scăderii temperaturii
gheţii şi a creşterii temperaturii fierului încălzit.
Pentru calculul entropiei se pleacă de la ecuaţia
de = dq − pdv (6.17)
sau
dq = de + pdv (6.18)
şi prin înlocuirea lui dq = T ds se obţine
T ds = de + p dv (6.19)
Pe de altă parte, din definiţia entalpiei
dh = de + d ( pv ) = de + p dv + v dp (6.20)
se obţine
Tds = dh − vdp (6.21)
Pentru gazele perfecte, de = Cv dT şi dh = C p dT ceea ce conduce la următoarele
relaţii de calcul:
dT v dp
dh = C p −
T T
(6.22)
dT p dv
ds = Cv +
T T
v R
Substituind ecuaţia de stare, pv = RT sau = în ecuaţiile (6.22), rezultă
T p
dT dp
ds = C p −R (6.23)
T p

185
sau
T2 T2
dT dp
∫
s2 − s1 = C p
T
− R
p ∫ (6.24)
T1 T1
Pentru C p = const. ecuaţia de mai sus devine
T2 p
s2 − s1 = C p ln − R ln 2 (6.25)
T1 p1
În mod similar se obţine relaţia
T2 v
s2 − s1 = Cv ln + R ln 2 (6.26)
T1 v1
Pentru procesele izentropice (adică adiabatice şi reversibile), sunt valabile
următoarele relaţii de calcul
T p
0 = C p ln 2 − R ln 2 (6.27)
T1 p1
sau
p C p T2
ln 2 = ln (6.28)
p1 R T1
de unde rezultă
Cp k
p2 ⎛ T2 ⎞ R ⎛T ⎞ k −1
=⎜ ⎟ = ⎜⎜ 2 ⎟⎟ (6.29)
p1 ⎜⎝ T1 ⎟⎠ ⎝ T1 ⎠
din ecuaţia (6.26) rezultă
1
T v T ρ T ρ
0 = Cv ln 2 + R ln 2 = Cv ln 2 + R ln 2 = Cv ln 2 − R ln 2
T1 v1 T1 1 T1 ρ1
ρ1
sau
Cv 1
ρ2 ⎛ T2 ⎞R
⎛T ⎞ k −1
= ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ 2 ⎟⎟ (6.30)
ρ1 ⎝ T1 ⎠ ⎝ 1⎠
T
Având în vedere ecuaţile de mai sus, rezultă că pentru procesele izentropice sunt
valabile relaţiile
k
k
p2 ⎛ ρ2 ⎞ ⎛ T2 ⎞ −1
k
=⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (6.31)
p1 ⎜⎝ ρ1 ⎟⎠ ⎜⎝ T1 ⎟⎠
Ecuaţiile (6.31) reprezintă o formă a ecuaţiei energiei pentru procesele
izentropice.

Ecuaţiile de bază ale curgerii compresibile, fără vâscuozitate

186
În cazul curgerii compresibile fără vâscuozitate, parametrii câmpului de curgere
sunt: p, v, ρ , e şi T. Pentru determinarea acestor parametri sunt necesare cinci
ecuaţii.
1. Euaţia de continuitate
∂ r
∂t ∫∫∫ ∫∫
ρdV + ρV ⋅ dS = 0 (6.32)
V S
sau
∂ρ r
( )
r
+ ∇ ⋅ ρV = 0 (6.33)
∂t

2. Ecuaţia impulsului
r
∫∫ ( )
∂ r r r
∂t ∫∫∫ρV dV + ρV ⋅ dS V = − ∫∫ pdS + ∫∫∫ ρ f dV (6.34)
V S S V
sau
⎧ Du ∂p
⎪ρ Dt = − ∂x + ρ f x
⎪
⎪ Dv ∂p
⎨ρ = − + ρ fy (6.35)
⎪ Dt ∂y
⎪ Dw ∂p
⎪ρ = − + ρ fz
⎩ Dt ∂z

3. ecuaţia energiei
∂ ⎛ V2 ⎞ ⎛ V2⎞ r
∂t ∫∫∫ ρ ⎜⎜ e +
⎝ 2 ⎠
⎜ ∫∫
⎟ dV + ρ ⎜ e +
⎟ 2
⎟ V ⋅ dS =
⎟
V S ⎝ ⎠

∫∫∫ ( )
r r r
= ∫∫∫ ∫∫
q&ρ dV − p V ⋅ dS + ρ f ⋅ V dV
V S V
sau
⎛ V2 ⎞
D⎜⎜ e + ⎟
⎟
( ) ( )
⎝ 2 r
⎠ = ρq& − ∇ r r r
ρ ⋅ pV + ρ f ⋅ V (6.36)
Dt
4. Ecuaţia de stare
p = ρ RT (6.37)

5. Ecuaţia energiei interne

e = CvT (6.38)

187
Este evident faptul că în cazul curgerii compresibile ecuaţia lui Bernoulli nu
este valabilă întrucât a fost obţinută pe baza ipotezei ρ = const.
Pentru curgerile adiabatice (q& = 0) cu forţe masice neglijabile ( f = 0) , ecuaţia
r

energiei are forma

⎛ V2 ⎞
D⎜⎜ e + ⎟
2 ⎟
( )
⎝ ⎠ = −∇r r
ρ pV (6.39)
Dt
D( p / ρ )
Dacă se adaugă la ecuaţia de mai sus termenul ρ se obţine
Dt
⎛ p V 2 ⎞⎟ ⎛ p⎞
D⎜⎜ e + + ⎟ D⎜ ⎟
ρ 2 ⎠
( )
ρ r r
ρ ⎝ = ρ ⎝ ⎠ − ∇ pV (6.40)
Dt Dt
Se calculează membrul din dreapta al ecuaţiei (6.40) astfel:
D( p / ρ)
a) Termenul ρ
Dt
⎛ p⎞ Dp Dρ
D⎜ ⎟ ρ −p
ρ Dp p Dρ
ρ ⎝ ⎠ = ρ Dt 2 Dt = − (6.41)
Dt ρ Dt ρ Dt
Dρ
Termenul se obţine din ecuaţia de continuitate
Dt
Dρ r r Dρ r r
+ ρ∇ ⋅ V = 0 ⇒ = −ρ∇ ⋅ V (6.42)
Dt Dt
iar
Dp ∂p r r
= + V ⋅ ∇p (6.43)
Dt ∂t
deci
D( p / ρ ) ∂p r r
( )
p r r ∂p r r r r
ρ = + V ⋅ ∇p − − ρ∇ ⋅ V = + V ⋅ ∇ p + p∇ ⋅ V (6.44)
Dt ∂t ρ ∂t

( )
r r
b) Termenul ∇ pV
( )
r r r r r r
∇ pV = p∇ V + V ⋅ ∇ p (6.45)

Revenind la ecuaţia (6.40) aceasta are forma

⎛ p V 2 ⎞⎟
⎜
D⎜ e + +
⎝ ρ 2 ⎟⎠ ∂p r r r r r r r r ∂p
ρ = + V ⋅ ∇p + p∇ ⋅ V − p∇ ⋅ V − V ⋅ ∇p = (6.46)
Dt ∂t ∂t

188
 p
Având în vedere că e + = e + pv = h , ecuaţia (6.46) devine
ρ
⎛ V 2 ⎞⎟
D⎜⎜ h +
⎝ 2 ⎟⎠ ∂p
ρ = (6.47)
Dt ∂t
Pentru curgerile staţionare, ∂p / ∂t = 0 , iar ecuaţia (6.47) devine
⎛ V 2 ⎞⎟
D⎜⎜ h +
⎝ 2 ⎟⎠
ρ =0 (6.48)
Dt
sau
V2
h+ = const. (6.49)
2
Se notează cu h0 valoarea entalpiei în cazul V = 0 , deci
V2
h+ = h0 (6.50)
2
Ecuaţia (6.50) arată că în orice punct al domeniului de curgere entalpia totală
reprezintă suma dintre entalpia statică şi energia cinetică (corespunzătoare
unităţii de masă de fluid).
În cazul în care C p = const. rezultă h0 = C pT0 = const. , deci T0 = const.

Exemplul 6.2
Într-un punct al unui profil aerodinamic presiunea, temperature şi viteza
aerului sunt:
p = 1 atm; T = 320 K ; V = 1000 m / s .
Să se calculeze temperature şi presiunea totală a aerului în acel punct.

Rezolvare
Din ecuaţia
V2
h0 = h +
2
k
unde h0 = C pT0 , h = C pT şi C p = R
k −1
se obţine
V2 1000 2
T0 = T + = 320 + = 817.8 K
2C p 1.4
2 287
1.4 − 1
Presinea totală se obţine din ecuaţia

189
 k
p0 ⎛ T0 ⎞ k −1
=⎜ ⎟
p ⎝T ⎠
deci
k 1.4
⎛ T0 ⎞ k −1 ⎛ 817.8 ⎞1.4 −1
p0 = p⎜ ⎟ = 1(atm )⎜ ⎟ = 26.7 atm .
⎝T ⎠ ⎝ 320 ⎠

6.2 Unda de şoc normală

Unda de şoc reprezintă o suprafaţă de discontinuitate de grosime foarte mică
(aprox. 10 −5 cm ), la traversarea căreia parametrii aerului se mdifică brusc. În
funcţie de poziţia undei de şoc faţă de direcţia de curgere, acestea pot fi: unde
de şoc normale (perpendiculare pe viteza de curgere) sau unde de şoc oblice.
Undele de şoc normale apar la curgerile supersonice în faţa corpurilor solide
sau în ajutaje (fig. 6.2). Datorită prezenţei undelor de şoc apare o rezistenţă
aerodinamică suplimentară denumită rezistenţa de undă.

Fig. 6.2
Pentru determinarea parametrilor după unda de şoc, se delimitează un volum
de control de forma unui paralelipiped care conţine unda de şoc (fig. 6.3) şi
se scriu ecuaţiile de bază ale mecanicii fluidelor în următoarele ipoteze:
- curgerea este staţionară, ∂ / ∂t = 0 ;
- se neglijează efectele vâscuozităţii;
- curgerea este adiabatică, q& = 0 (nu există schimb de căldură între volumul
de control şi mediul exterior;
r
- nu există forţe masice, f = 0 .
În ipotezele prezentate mai sus, ecuaţia de continuitate, ecuaţia impulsului şi
ecuaţia energiei au următoarele forme de reprezentare:
a) Ecuaţia de continuitate

190
 r
∫∫ ρV ⋅ dS = 0 (6.51)
S
Cu notaţile din fig. 8.3, ecuaţia de continuitate devine
r r r
∫∫ ρV ⋅ dS + ∫∫ ∫∫
ρV ⋅ dS + ρV ⋅ dS = 0 (6.52)
S ab S laterala S cd

rFig. 6.3 r
Pe suprafaţa S ab vectorul viteză V şi vectorul dS = n ⋅ dS au aceeaşi direcţie
r
(perpendiclară pe ab) dar sensuri contrare (vectorul n este orientat spre
exteriorul suprafeţei iar vectorul viteză spre interiorul suprafaţei), rezultând
r
∫∫ ρV ⋅ dS = −ρ u1S ab (6.53)
S ab
Din aceleaşi considerente,
r
∫∫ ρV ⋅ dS = 0 (6.54)
S laterala
şi
r
∫∫ ρV ⋅ dS = ρ u2 Scd (6.55)
S cd
Ariile suprafeţelor S ab şi S cd fiind egale, rezultă
− ρu1 + ρu2 = 0 (6.56)
sau
ρu1 = ρu2 (6.57)

b) Ecuaţia impulsului

191
 ∫∫ (ρV ⋅ dS )V = −∫∫ pdS
r r
(6.58)
S S
Ecuaţia (6.58) este o ecuaţie vectorială şi având în vedere că mişcarea se
produce numai pe direcţia axei x, se consideră numai proiecţia pe această axă
şi anume:
∫∫ ( )
r
ρV ⋅ dS u = − ( pdS )x ∫∫ (6.59)
S S
r r
Vectorul pdS = p n dS are orientarea vectorului n , care este perpendicular pe
dS şi orientat spre exteriorul volumului de control, prin urmare pdS are
semn negativ pe suprafaţa S ab şi semn pozitiv pe suprafaţa S cd , deci

∫∫ ( pdS )x = − p1Sab + p2Scd (6.60)

S
Ecuaţia (6.59) se scrie sub forma
ρ1 (− u1Sab ) + ρ2 (u2 Scd ) = −(− p1Sab + p2 Scd ) (6.61)
Din egalitatea ariilor suprafeţelor S ab şi S cd rezultă
− ρ1u12 + ρ 2u22 = p1 − p2 (6.62)
sau
p1 + ρ1u12 = p2 + ρ2u22 (6.63)

c) Ecuaţia energiei
Pentru curgerile adiabatice, staţionare şi fără vâscuozitate ecuaţia energiei are
forma
⎛ V2 ⎞r r
∫∫
ρ⎜⎜ e +
⎝ 2
⎟V ⋅ dS = − pV ⋅ dS
⎟
⎠
∫∫ (6.64)
S S
sau
⎛ V2 ⎞r ⎛ V2 ⎞r ⎛ V2 ⎞r
∫∫ ⎜
ρ⎜ e +
2
⎟
⎟V ⋅ dS ∫∫ ⎜
ρ⎜ e +
2
⎟ ⎜
∫∫
⎟
⎟V ⋅ dS + ρ⎜ e + 2 ⎟V ⋅ dS =
S ab ⎝ ⎠ S laterala ⎝ ⎠ S cd ⎝ ⎠
(6.65)
⎡ r r r ⎤
=− ⎢
⎢ ∫∫ pV ⋅ dS + ∫∫ ∫∫
pV ⋅ dS + pV ⋅ dS ⎥
⎥
⎣ S ab S laterala S cd ⎦
Având în vedere cele menţionate la ecuaţia impulsului, rezultă
⎛ u12 ⎞⎟ ⎛ u 22 ⎞⎟
⎜ ⎜
− ρ1 ⎜ e1 + ⎟u1S ab + 0 + ρ 2 ⎜ e2 + ⎟u 2 S ab =
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ (6.66)
= −[− p1u1S ab + 0 + p2u 2 S cd ]
Ariile suprafeţelor S ab şi S cd fiind egale, se obţine

192
 ⎛ u12 ⎞⎟ ⎛ u22 ⎞⎟
⎜ ⎜
− ρ1⎜ e1 + ⎟u1 + ρ2 ⎜ e2 + ⎟u2 = p1u1 − p2u2 (6.67)
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Prin rearanjarea termenilor, ecuaţia (6.67) devine
⎛ u 2⎞ ⎛ u 2⎞ ⎛ u 2⎞
p1u1 + ρ1 ⎜⎜ e1 + ⎟⎟u1 + ρ 2 ⎜⎜ e2 + ⎟⎟u 2 = p2u 2 + ρ 2 ⎜⎜ e2 + ⎟⎟u 2 (6.68)
1 2 2

⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Prin împărţirea membrului stâng al ecuaţiei (6.68) la ρ1u1 şi a membrului
drept la ρ 2 u 2 (din ecuaţia de continuitate se ştie că ρ1u1 = ρ2u2 ) se obţine
p1 u12 p2 u22
+ e1 + = + e2 + (6.69)
ρ1 2 ρ2 2
p
Pe baza definiţiei entalpiei, h = e + , ecuaţia (6.69) se poate scrie sub forma
ρ
u2 u2
h1 + 1 = h2 + 2 (6.80)
2 2
Ecuaţia (6.80) reprezintă ecuaţia energiei pentru undele de şoc.
Pentru determinarea celor cinci necunoscute, respective p2 , u2 , ρ2 , h2 şi T2 ,
avem următorul sistem de ecuaţii:
⎧ ρ1u1 = ρ 2 u2
⎪ 2 2
⎪ p1 + ρ1u1 = p1 + ρ1u1
⎪
⎪ u12 u22
⎨1h + = h2 + (6.81)
⎪ 2 2
⎪h2 = C p T2
⎪
⎪ p2 = ρ 2 RT2
⎩
Înainte de a fi rezolvat sistemul de ecuaţii (6.81) mai sunt necesare două
etape:
1. Definirea vitezei sunetului
2. Transformarea ecuaţiei energiei (a treia ecuaţie a sistemului) într-o frormă
care conţine viteza sunetului.

6.3 Viteza sunetului

Mecanismul fizic de propagare a sunetului în gaze se bazează pe mişcarea
moleculară. Moleculele unui gaz se deplasează cu o viteză medie egală cu
8RT / π , ceea ce înseamnă că viteza undelor sonore este aproximativ egală
cu viteza moleculară medie.

193
 Fig. 6.4
Se consideră o undă sonoră care se propagă într-un gaz aflat în repaus, având
parametric p, T şi ρ (fig. 6.4). În zona din spatele undei sonore (regiunea 2)
parametrii gazului sunt diferiţi, respectiv p + dp, T + dT şi ρ + dρ . Unda
sonoră poate fi privită ca o undă de şoc normală, fixă, unde parametri aerului
în regiunea 1 sunt p, T , ρ şi a iar în regiunea 2 p + dp, T + dT , ρ + dρ şi
a + da (conform fig. 6.4b).
Aplicând ecuaţia de continuitate rezultă
ρ a = (ρ + dρ)(a + da ) (6.82)
sau
ρa = ρa + a dρ + ρda + dρda (6.83)
Termenul dρ da poate fi neglijat întrucât este foarte mic în comparaţie cu
ceilalţi termini şi rezolvând ecuaţia (6.83) în raport cu viteza sunetului, a, se
obţine
da
a = −ρ (6.84)
dρ
Aplicând ecuaţia impulsului se obţine
p + ρ a 2 = ( p + dp ) + (ρ + dρ )(a + da )2 (6.85)
sau
p + ρ a 2 = p + dp + ρ a 2 + 2aρda + ρ (da )2 + a 2 dρ + 2a dρ da + dρ (da )2 (6.86)
În mod similar, neglijând termenii care conţin produsul a două diferenţiale,
rezultă
dp + 2aρda + a 2 dρ = 0 (6.87)
Rezolvând ecuaţia (6.87) în raport cu da se obţine
dp + a 2dρ
da = − (6.88)
2a ρ
şi prin înlocuire în ecuaţia (6.84) rezultă

194
 dp + a 2 dρ dp
− + a2
2aρ dρ
a = −ρ =
dρ 2a
sau
dp
a2 = (6.89)
dρ
Pentru procesele termodinamice izentropice este valabilă relaţia
k
p1 ⎛ ρ1 ⎞
=⎜ ⎟ (6.90)
p2 ⎜⎝ ρ2 ⎟⎠
sau
p
= const. = c (6.91)
ρk
Derivata lui p în raport cu densitatea ρ este
∂p p p
= c kρ k −1 = k k ρ k −1 = k (6.92)
∂ρ ρ ρ
deci
p
a= k (6.93)
ρ
O altă formulă de reprezentare a vitezei sunetului se obţine pe baza ecuaţiei
de stare a gazelor perfecte, p = ρ RT ,
a = k RT (6.94)
Se constată că viteza sunetului în gazelle perfecte este comparabilă cu viteza
moleculară medie, 8 RT / π .
Raportul dintre viteza fluidului şi viteza sunetului este denumit număr Mach,
V
M= (6.95)
a
Semnificaţia fizică a numărului Mach este aceea că el este proporţional cu
raportul dintre energia cinetică şi energia internă a unităţii de masă a gazului,
V2 /2 V2 /2 V2 /2 k V 2 / 2 k (k − 1) 2
= = = = M (6.96)
e CvT 1 k 2
RT RT
k −1 k −1

Exemplul 6.3
Un avion zboară cu o viteză de 250 m / s . Să se calculeze numărul Mach la
următoarele altitudini:
- nivelul mării;
- 5 km;

195
 - 10 km.

Rerzolvare
a) La nivelul mării, în condiţii atmosferice standard, temperatura aerului este
T = 288 K . Viteza sunetului la această temperatură este
a = kRT = 1.4 × 287 × 288 = 340.2 m / s
iar numărul Mach
V 250
M= = = 0.735
a 340.2

b) La înălţimea de 5 km temperatura aerului este T = 255.7 K

a = kRT = 1.4 × 287 × 255.7 = 320.5 m / s
iar numărul Mach
V 250
M= = = 0.78
a 320.5

c) La înălţimea de 10 km temperatura aerului este T = 223.3 K

a = kRT = 1.4 × 287 × 223.3 = 299.5 m / s
iar numărul Mach
V 250
M= = = 0.835
a 299.5
Se constată că numărul Mach depinde de altitudinea de zbor. Deşi viteza
avionului este constantă, V = 250 m / s , numărul Mach este diferit în funcţie
de înălţimea de zbor.

Alte forme ale ecuaţiei energiei

În capitolul 1 a fost demonstrată ecuaţia energiei pentru curgerile adiabatice,

staţionare şi lipsite de vâscuozitate,
V2 V2
h1 + 1 = h2 + 2 (6.97)
2 2
unde V1 şi V2 sunt vitezele în două puncte situate pe aceeaşi linie de current.
Pentru curgerile unidimensionale, ecuaţia (6.97) are forma
u2 u2
h1 + 1 = h2 + 2 (6.98)
2 2
iar pentru gazele perfecte

196
 u2 u2
C pT1 + 1 = C pT2 + 2 (6.99)
2 2
k
Având în vedere că C p = R şi a = kRT , ecuaţia (6.99) se transformă
k −1
în
a12 u2 a2 u2
+ 1 = 2 + 2 (6.100)
k −1 2 k −1 2
Dacă se consideră că punctul 2 de pe linia de current este un punct de
stagnare, adică u 2 = 0 , prin eliminarea indicelui 1, ecuaţia (6.100) devine
a2 u2 a02
+ = (6.101)
k −1 2 k −1
unde a0 reprezintă viteza sunetului asociată punctului de stagnare, fiind
diferită de viteza sunetului a.
Dacă viteza de curgere într-un punct este egală cu viteza sunetului, u = a ,
atunci viteza sunetului în acel punct se notează cu acr , iar ecuaţia (6.100)
devine
a2 u2 2
acr 2
acr
+ = + (6.102)
k −1 2 k −1 2
sau
a2 u2 k +1 2
+ = acr (6.103)
k − 1 2 2(k − 1)
Comparând ecuaţiile (6.101) şi (6.103), rezultă
k +1 2 1 2
acr = a0 (6.104)
2(k − 1) k −1
Revenind la ecuaţia (6.99), dacă punctul 2 este un punct de stagnare, se
notează cu T0 temperatura în acel punct şi ecuaţia se scrie sub forma,
u2
C pT + = C pT * (6.105)
2
de unde rezultă
T* u2 u2 k −1 u2
=1+ =1+ =1+ (6.106)
T 2C pT 2
k
RT 2 kRT
k −1
sau
T* k −1 2
=1+ M (6.107)
T 2
Ecuaţia (6.107) arată că raportul dintre temperature totală şi temperature
statică depinde numai de numărul Mach şi exponentul adiabatic, k.

197
Notând cu p0 şi ρ 0 presiunea, respectiv densitatea fluidului în punctul de
stagnare, pentru o curgere izentropică sunt valabile relaţiile
k k
p0 ⎛ ρ0 ⎞ ⎛ T0 ⎞ k −1
=⎜ ⎟ =⎜ ⎟ (6.108)
p ⎝ ρ ⎠ ⎝T ⎠
sau
k
p0 ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
= ⎜1 + M ⎟
p ⎝ 2 ⎠
(6.109)
1
ρ0 ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
= ⎜1 + M ⎟
ρ ⎝ 2 ⎠
Dacă numărul Mach este egal cu unitatea, adică viteza de curgere este egală
cu viteza sunetului (parametrii sunt notaţi cu indicele c), ecuaţiile (6.107) şi
(6.109) devin
Tc 2
=
T0 k + 1
k
pc ⎛ 2 ⎞ k −1
=⎜ ⎟ (6.110)
p0 ⎝ k + 1 ⎠
1
ρc ⎛ 2 ⎞ k −1
=⎜ ⎟
ρ0 ⎝ k + 1 ⎠
Pentru aer, k = 1.4 , deci
Tc pc ρc
= 0.833; = 0.528; = 0.634 .
T0 p0 ρ0
În funcţie de numărul Mach, curgerea poate fi:
- subsonică (M < 1) ;
- sonică (M = 1) ;
- supersonică (M > 1) .
În formula de definiţie a numărului Mach,
V V
M= = (6.111)
a kRT
a reprezintă viteza locală a sunetului.
În teoria curgerilor supersonice este convenabilă utilizarea numărului lui
Ceaplâghin, definit prin formula
V V
λ= = (6.112)
ac kRTc
Relaţia de legătură dintre numărul Mach şi numărul lui Ceaplâghin se obţine
plecând de la formula

198
 2
Tc = T0 (6.113)
k +1
deci
V V V
λ= = = =
kRTc 2 2 ⎛ k −1 2 ⎞
kR T0 kR T ⎜1 + M ⎟
k +1 k +1 ⎝ 2 ⎠
1 V M
= =
2 ⎛ k −1 2 ⎞ kRT 2 ⎛ k −1 2 ⎞
⎜1 + M ⎟ ⎜1 + M ⎟
k + 1⎝ 2 ⎠ k + 1⎝ 2 ⎠
sau

λ2
=
(k + 1)M 2
(6.114)
2 + (k − 1)M 2
Se constată că între λ şi M există următoarea corespondenţă:
M = 1 ⇒ λ = 1;
M < 1 ⇒ λ < 1;
M > 1 ⇒ λ > 1.
k +1
iar pentru M → ∞ ⇒ λ → .
k −1

Exemplul 6.4
Se consideră un profil aerodynamic într-un current de aer la o viteză
corespunzătoare numărului Mach M ∞ = 0.6 şi o presiune p∞ = 1 atm (fig.
6.5). În punctul 1 de pe profil presiunea este p1 = 0.7545 atm .

Fig. 6.5
Să se calculeze numărul Mach în punctual 1. Curgerea în jurul proflului se
presupune a fi izentropică.

Rezolvare
Întrucât curgerea este compresibilă (numărul Mach este mai mare de 0.3) nu
poate fi aplicată ecuaţia lui Bernoulli.
Conform ecuaţiei (6.109)

199
 k 1.4
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1 ⎛ 1.4 − 1 2 ⎞1.4 −1
p0,∞ = p∞ ⎜1 + M ⎟ = 1 × ⎜1 + 0.6 ⎟ = 1.275 atm
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Curgerea fiind izentropică p0,∞ = p0,1 şi prin urmare
p0,1 p0,∞ 1.275
= = = 1.689
p1 p1 0.7545
Numărul Mach M1 se obţine din relaţia
k
p0,1 ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
= ⎜1 + M1 ⎟
p1 ⎝ 2 ⎠
de unde rezultă
⎡ k −1 ⎤
2 ⎢⎛ p0,1 ⎞ k 2 ⎡ 1.4 −1 ⎤
2
M1 = ⎜⎜ ⎟⎟ − 1⎥ = ⎢ (1 .689 ) 1.4 − 1⎥ = 0.805
k − 1 ⎢⎝ p1 ⎠ ⎥ 1.4 − 1
⎣ ⎦
⎢⎣ ⎥⎦
şi prin urmare
M1 = 0.897 .

Când o curgere este compresibilă?

Dacă unui fluid aflat în repaus I se măreşte viteza de la M = 0 la un număr
Mach oarecare, atunci raportul densităţilor va fi
1
ρ0 ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
= ⎜1 + M ⎟ (6.115)
ρ ⎝ 2 ⎠
ρ0
Prin definiţie, curgerea este compresibilă dacă raportul este mai mare de
ρ
5%, adică numărul Mach este
k −1
M1 >
2 ⎡⎛ ρ0 ⎞
⎢⎜ ⎟ − 1⎥ =
k − 1 ⎢⎝ ρ ⎠
⎤
⎥
2
1.4 − 1
[ ]
(1.05)1.4−1 − 1 = 0.31 (6.116)
⎣ ⎦
Plecând de la acest rezultat se consideră că o curgere este compresibilă dacă
numărul Mach este mai mare de 0.3.

6.4 Calculul parametrilor după unda de şoc normală

Pentru calculul parametrilor după unda de şoc normală se utilizează
următorul sistem de ecuaţii:

200
 ⎧ρ1u1 = ρ2 u2
⎪ 2 2
⎪ p1 + ρ1u1 = p1 + ρ1u1
⎪
⎪ u12 u22
⎨h1 + = h2 + (6.117)
⎪ 2 2
⎪h2 = C p T2
⎪
⎪⎩ p2 = ρ2 RT2
Prin împărţirea celei de a doua ecuaţii a sistemului (6.117) la prima ecuaţie se
obţine
p1 + ρ1u12 p1 + ρ1u
= (6.118)
ρ1u1 ρ 2u 2
sau
p1 p
− 2 = u2 − u1 (6.119)
ρ1u1 ρ2u2
p
iar prin înlocuirea raportului p / ρ din expresia vitezei sunetului a = k
ρ
rezultă
a12 a22
− = u2 − u1 (6.120)
ku1 ku2
Ecuaţia (6.120) este o combinaţie între ecuaţia de continuitate şi ecuaţia
impulsului. Ecuaţia energiei (a treia ecuaţie din sistemul 6.117) se utilizează
sub forma obţinută anterior în ecuaţia (6.103), separate pentru regiunea 1 din
faţa undei de şoc şi regiunea 2 din spatele undei de şoc şi anume
k +1 2 k −1 2
a12 = acr − u1 (6.121)
2 2
şi
k +1 2 k −1 2
a22 = acr − u2 (6.122)
2 2
În ecuaţiile (6.121) şi (6.122) acr are aceeaşi valoare deoarece curgerea prin
unda de şoc este adiabatică.
Substituind a1 şi a2 din ecuaţiile (6.121) şi (6.122) în ecuaţia (6.120) rezultă
2 2
k + 1 acr k −1 k + 1 acr k −1
− u1 − + u2 = u2 − u1 (6.123)
2 k u1 2k 2 k u2 2k
sau
k +1
(u2 − u1 )acr2 + k − 1 (u2 − u1 ) = u2 − u1 (6.124)
2k u1 u2 2k
Prin împărţirea la u2 − u1 ecuaţia de mai sus devine

201
 k +1 2 k −1
acr + =1 (6.125)
2k u1 u2 2k
de unde se obţine
2
acr = u1u2 (6.126)
Ecuaţia (6.126) este denumită ecuaţia lui Prandtl, fiind o formulă foarte utilă
în studiul undelor de şoc normale.
Scrisă sub forma
u u
1= 1 2 (6.127)
acr acr
u
şi înlocuind rapoartele = λ , ecuaţia (6.1260 devine
acr
1 = λ1 λ2 (6.128)
sau
1
λ2 = (6.129)
λ1
Având în vedere formula lui λ ,
2
λ =
(k + 1)M 2
(6.130)
2 + (k − 1)M 2
ecuaţia (6.128) devine
−1
(k + 1)M 22 =⎢
⎡ (k + 1)M 12 ⎤
(6.131)
2⎥
2 + (k − 1)M 22 ⎣ 2 + (k − 1)M 1 ⎦
2
şi prin rezolvare în raport cu M 2 se obţine
k −1 2
1+ M1
2
M2 = 2 (6.132)
2 k −1
kM1 −
2
Se constată că numărul Mach M 2 este o funcţie numai de M1 iar pentru
M1 = 1 rezultă M 2 = 1 (acesta fiind cazul unei unde de şoc slabe, numită
undă Mach). Dacă M1 > 1 se constată că M 2 < 1 ceea ce înseamnă că după
unda de şoc normală curgerea este întotdeauna subsonică.
Pentru determinarea rapoartelor ρ 2 / ρ1 , p2 / p1 şi T2 / T1 se rescrie prima
ecuaţie din sistemul (6.117) sub forma
ρ2 u1 u12 u12
= = = 2 = λ21 (6.133)
ρ1 u2 u2u1 acr
şi având în vedere expresia lui λ1 , obţinută din ecuaţia (6.130), rezultă

202
 ρ2
=
(k + 1)M12
=
u1
(6.134)
ρ1 2 + (k − 1)M12 u2
Pentru obţinerea raportului p2 / p1 se pleacă de la ecuaţia impulsului (a doua
ecuaţie din sistemul 6.117), care, combinată cu ecuaţia de continuitate
conduce la
⎛ u ⎞
p2 − p1 = ρ1u12 − ρ2u22 = ρ1u12 − ρ1u1u2 = ρ1u1 (u1 − u2 ) = ρ1u12 ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ (6.135)
⎝ u1 ⎠
deci
⎛ u ⎞
p2 − p1 = ρ1u12 ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ (6.136)
⎝ u1⎠
p
Prin împărţirea ecuaţiei (6.136) la p1 şi utilizarea relaţiei a12 = k 1 se obţine
ρ1
p2 − p1 ρ1u12 ⎛ u 2 ⎞ k ρ1 u12 ⎛ u 2 ⎞ k u12 ⎛ u 2 ⎞
= ⎜1 − ⎟ = ⎜1 − ⎟ = ⎜1 − ⎟ =
p1 p1 ⎜⎝ u1 ⎟⎠ k p1 ⎜⎝ u1 ⎟⎠ k p1 ⎜⎝ u1 ⎟⎠
ρ1
k u12 ⎛ u 2 ⎞ ⎛ u ⎞
= 2 ⎜⎜1 − ⎟⎟ = kM 12 ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
a1 ⎝ u1 ⎠ ⎝ u1 ⎠
u
Raportul 2 este dat de ecuaţia (6.134), astfel că
u1
p2 − p1 2⎡ 2 + (k − 1)M12 ⎤
= kM1 ⎢1 − ⎥ (6.137)
p1 ⎣ (k + 1)M12 ⎦
de unde rezultă
p2
p1
=1+
2k
k +1
(
M 12 − 1 ) (6.138)

Raportul T2 / T1 se obţine din ecuaţia de stare p = ρRT ,

⎤ ⎡ 2 + (k − 1)M1 ⎤
( )
2
T2 p2 ρ1 ⎡ 2k 2
= = 1+ M1 − 1 ⎥ ⎢ ⎥ (6.139)
T1 p1 ρ2 ⎢⎣ k + 1 ⎦ ⎣ (k + 1)M12 ⎦
Din relaţiile de calcul (6.132) şi (6.134) se constată că pentru k = 1.4
k −1 1.4 − 1
lim M 2 = = = 0.378
M 1 →∞ 2k 2 × 1.4
ρ k + 1 1.4 + 1
lim 2 = = =6
M 1 →∞ ρ1 k − 1 1.4 − 1
Conform ecuaţiei (6.25), creşterea de entropie la trecerea prin unda de şoc
este

203
 T2 p
s2 − s1 = C p ln − R ln 2
T1 p1
şi având în vedere ecuaţiile (6.138) şi (6.139), rezultă
⎤ 2 + (k − 1)M 1 ⎫
⎧⎡
( )
2
2k 2
s2 − s1 = C p ln ⎨⎢1 + M1 − 1 ⎥ 2 ⎬
−
⎩ ⎣ k + 1 ⎦ (k + 1)M 1 ⎭ (7,140)
⎡
− R ln ⎢1 +
⎣ k +1
2k
( ) ⎤
M 12 − 1 ⎥
⎦
Din ecuaţia (6.140) se constată că s2 − s1 > 0 pentru M1 > 1 şi s2 − s1 < 0
pentru M1 < 1 . Prin urmare, numai cazul M1 > 1 este valabil pentru undelel
de şoc, întrucât la traversarea acestora are loc creşterea entropiei. Cazul
s2 − s1 < 0 nu este posibil în realitate.
Temperatura totală rămâne constantă la traversarea undei de şoc, T0,1 = T0,2 .
Pentru a se exprima raportul p0, 2 / p0,1 se pleacă de la ecuaţia entropiei
T p
s2 − s1 = C p ln 0, 2 − R ln 0, 2 (6.141)
T0,1 p0,1
şi având în vedere relaţia T0,1 = T0, 2 , rezultă
p
s2 − s1 = − R ln 0, 2 (6.142)
p0,1
sau
p 0, 2
= e −(s2 − s1 ) / R (6.143)
p0,1
Întrucât s2 − s1 > 0 , din ecuaţia de mai sus rezultă că
p0, 2 < p0,1 (6.144)
deci presiunea totală scade la trecerea prin unda de şoc.

Exemplul 6.5
Parametri aerului în faţa unei unde de şoc normale sunt:
u1 = 680 m / s
T1 = 288 K
p1 = 1 atm
Să se determine viteza, temperature şi presiunea aerului după unda de şoc.

Rezolvare
Din ecuaţiile prezentate mai sus rezultă

204
a1 = kRT1 = 1.4 × 287 × 288 = 340 m / s
u1 680
M1 = = =2
a1 340
⎡
p2 = p1 ⎢1 +
2k
⎣ k +1
( ⎤
) ⎡ 2 × 1.4 2
M 12 − 1 ⎥ = 1 × ⎢1 +
⎦ ⎣ 1.4 + 1
( ⎤
)
2 − 1 ⎥ = 4.5 atm
⎦
ρ2
=
(k + 1)M12
=
(1.4 + 1) × 22
=
24
ρ1 2 + (k − 1)M 1 2 + (1.4 − 1) × 2
2 2
9
T2 p2 ρ1 9
= = 4.5 × = 1.687
T1 p1 ρ2 24
T2 = T1 × 1.687 = 288 × 1.687 = 486 K
a2 = kRT2 = 1.4 × 287 × 486 = 442 m / s
1 + [(k − 1) / 2]M 12 1 + [(1.4 − 1) / 2]22
M2 = = = 0.577
kM12 − (k − 1) / 2 1.4 × 22 − (1.4 − 1) / 2
u2 = M 2 a2 = 0.577 × 442 = 255 m / s

Exemplul 6.6
Presiunea aerului în faţa unei unde d şoc normale este p1 = 1 atm . Să se
calculeze pierderea de presiune totală la trecerea prin unda de şoc în cazul în
care numărul Mach în faţa undei de şoc este:
a) M1 = 2
b) M1 = 4 .

Rezolvare
a) M1 = 2
Presiunea totală în faţa undei de şoc este
k 1.4
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1 ⎛ 1.4 − 1 2 ⎞1.4 −1
p0,1 = p1⎜1 + M1 ⎟ = 1 × ⎜1 + 2 ⎟ = 7.824 atm
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Pentru a se calcula presiunea totală după unda de şoc se calculează mai întâi
presiunea statică şi numărul Mach după unda de şoc, astfel

205
p2
p1
=1+
2k
k +1
( )
M12 − 1 = 1 +
2 × 1.4 2
1.4 + 1
(
2 − 1 = 4.5 )
p2 = p1 × 4.5 = 1 × 4.5 = 4.5 atm
k −1 2 1.4 − 1 2
1+ M1 1+ 2
2 2 2 1
M2 = = =
k −1 1.4 − 1 3
kM12 − 1.4 × 22 −
2 2
k 1.4
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1 ⎛ 1.4 − 1 1 ⎞1.4 −1
p0, 2 = p2 ⎜1 + M2 ⎟ = 4.5 × ⎜1 + × ⎟ = 5.64 atm
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 3 ⎠
Pierderea de presiune totală este
p0,1 − p0, 2 = 7.824 − 5.54 = 2.184 atm .
b) M1 = 4
k 1.4
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1 ⎛ 1.4 − 1 2 ⎞1.4 −1
p0,1 = p1⎜1 + M1 ⎟ = 1 × ⎜1 + 4 ⎟ = 151.83 atm
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
p2
p1
=1+
2k
k +1
( )
M 12 − 1 = 1 +
2 × 1.4 2
1.4 + 1
( )
4 − 1 = 18.5

p2 = p1 × 18.5 = 1 × 18.5 = 18.5 atm

k −1 2 1.4 − 1 2
1+ M1 1+ 4
2
M2 = 2 = 2 = 0.189
2 k −1 2 1.4 − 1
kM1 − 1.4 × 4 −
2 2
k 1.4
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1 ⎛ 1.4 − 1 ⎞1.4 −1
p0, 2 = p2 ⎜1 + M2 ⎟ = 18.5 × ⎜1 + × 0.189 ⎟ = 21.06 atm
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Pierderea de presiune totală este
p0,1 − p0, 2 = 151.83 − 21.06 = 130.77 atm .

Se constată că pierderea de presiune totală în cazul b) este de 130.77 atm

ceea ce conduce la concluzia că pierderile de presiune totală prin undele
de0020şoc normale sunt foarte mari, de aceea prezenţa undelor de şoc
normale la numere Mach mari trebuie evitată.

6.5 Măsurarea vitezei într-o curgere compresibilă

După cum s-a menţionat anterior, tubul Pitot este utilizat pentru măsurarea
vitezei într-o curgere incompresibilă, pe baza diferenţei dintre presiunea
totală şi presiunea statică.

206
În cazul curgerii compresibile se utilizează de asemenea tubul Pitot pentru
măsurarea presiunii de stagnare, care este utilizată pentru calculul numărului
mach de zbor.
Se consideră tubul Pitot într-o curgere compresibilă subsonică, prezentat în
fig. 6.6a.

Fig. 6.6
Punctul b este un punct de stagnare, astfel că de-a lungul liniei de curent ab
fluidul (aerul) este frânat isentropic. Această presiune este măsurată în fundul
tubului, nu în punctul b. Dacă se cunoaşte presiunea p1 , din formula
k
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
p0,1 = p1⎜1 + M1 ⎟ (6.145)
⎝ 2 ⎠
se obţine numărul Mach M1 ,

207
 ⎡ k −1 ⎤
2 ⎛ ⎞
⎢⎜ 0,1 ⎟ − 1⎥
p k
M12 = (6.146)
k − 1 ⎢⎜⎝ p1 ⎟⎠ ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
Se constată că pentru determinarea numărului Mach M1 sunt necesare
presiunea de stagnare şi presiunea statică p1 .
Viteza de curgere se determină din relaţia M1 = u1 / a1 , astfel
⎡ k −1 ⎤
2a12⎢ ⎛ ⎞
⎟⎟ − 1⎥⎥
2 p0,1 k
u1 = ⎢ ⎜⎜ (6.147)
k − 1 ⎝ p1 ⎠
⎢⎣ ⎥⎦
Spre deosebire de curgerea incimpresibilă, în formula de calcul a vitezei
u1 intră şi viteza sunetului a1 .
Pentru cazul curgerii supersonice se consideră fig. 6.6b, unde punctual e
reprezintă punctual de stagnare. Un element de fluid în mişcare de-a lungul
liniei de current cde va fi frânat la trecerea prin unda de şoc (acest process nu
este isentropic) la o viteză subsonică, în punctual d, în spatele undei de şoc şi
mai departe în porţiunea de este frânat până la viteza zero (acest process de
frânare între punctele d şi e este isentropic). Presiunea de stagnare în
punctual e reprezintă presiunea totală după unda de şoc normală, p0, 2 .
Datorită prezenţei undei de şoc normale, există pierderi de presiune totală.
Cunoscând presiunea totală p0, 2 , măsurată în tubul Pitot şi presiunea statică
p1 (presiunea statică a fluidului în faţa undei de şoc) se poate calcula
numărul Mach M1 , din relaţia
p0, 2 p0, 2 p2
= (6.148)
p1 p2 p1
unde
k
p0, 2 ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
= ⎜1 + M2 ⎟ reprezintă raportul dintre presiunea totală şi
p2 ⎝ 2 ⎠
p
presiunea statică în zona din spatele undei de şoc, iar 2 = 1 +
p1
2k
k +1
(
M 12 − 1 )
este raportul presiunilor statice la trecerea prin unda de şoc.
Numărul mach M 2 după unda de şoc se calculează cu formula
k −1 2
1+ M1
2
M2 = 2 (6.149)
2 k −1
kM1 −
2
deci

208
 k
⎡ k − 1 2 ⎤ k −1
1 +
( )
p0, 2 ⎢ k − 1 M1 ⎥
2 ⎡ 2k ⎤
= ⎢1 + ⎥ ⎢1 + M12 − 1 ⎥ (6.150)
p1 ⎢ 2 kM 2 − k − 1 ⎥ ⎣ k + 1 ⎦
1
⎣ 2 ⎦
Ecuaţia (6.150) este denumită ecuaţia Rayleigh Pitot. Din această ecuaţie se
determină numărul Mach M1 .

Exemplul 6.7
Un tub Pitot este introdus într-un current de aer care are presiunea statică
p = 1 atm . Să se calculeze numărul Mach, dacă presiunea măsurată cu tubul
Pitot este:
a) 1.276 atm
b) 2.714 atm
c) 12.06 atm

Rezolvare
Din relaţia
k
p0 ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
= ⎜1 + M ⎟
p2 ⎝ 2 ⎠
se constată că pentru M = 1 raportul p0 / p este egal cu 1.893, ceea ce
înseamnă că pentru presiuni totale, p0 , pentru care p0 < 1.893 atm , curgerea
este subsonică, iar pentru p0 > 1.893 atm , curgerea este supersonică.

a) Presiunea totală măsurată cu tubul Pitot este p0 = 1.276 , prin urmare

curgerea este subsonică şi se aplică formula
⎡ k −1 ⎤ 1.4 −1
⎡ ⎤
2 ⎢ ⎛ ⎞ ⎥ 2 ⎢⎜⎛ 1 .276 ⎞
− 1⎥ = 0.359
p k 1. 4
M12 = ⎢ ⎜⎜ 0 ⎟⎟ − 1⎥ = ⎟
k − 1 ⎝ p1 ⎠ ⎢
1.4 − 1 ⎝ 1 ⎠ ⎥
⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎥⎦
deci M1 = 0.359 = 0.6

b) Întrucât presiunea măsurată cu tubul Pitot este mai mare decât 1.893,
curgerea este supersonică, prin urmare se aplică formula
k
⎡ k − 1 2 ⎤ k −1
1 +
( )
M1 ⎥
2.714 ⎢ k − 1 2 ⎡ 2k 2 ⎤
= ⎢1 + ⎥ 1 + M − 1
2 kM 2 − k − 1 ⎥ ⎢⎣ k + 1 ⎥⎦
1
1 ⎢ 1
⎣ 2 ⎦
Cu ajutorul programului software MAPLE se obţine foarte uşor soluţia

209
 M1 = 1.3

c) Pentru p0, 2 = 12.06 atm se obţine

k
⎡ k − 1 2 ⎤ k −1
1 +
( )
M1 ⎥
12.06 ⎢ k − 1 2 ⎡ 2k ⎤
= ⎢1 + ⎥ ⎢1 + M 12 − 1 ⎥
1 ⎢ 2 kM 2 − k − 1 ⎥ ⎣ k + 1 ⎦
1
⎣ 2 ⎦
de unde rezultă M1 = 3 .

Exemplu 6.8
Un avion zboară la înălţimea de 25 km. Presiunea măsurată cu tubul Pitot
este p0, 2 = 3.88 × 104 N / m 2 . Să se determine viteza de zbor a avionului.

Rezolvare
La înălţimea de 25 km, presiunea şi temperature aerului sunt:
p = 2.5273 × 103 N / m 2
T = 216.66 K
Prin urmare
p0, 2 3.88 × 104
= = 15.33
p1 2.5273 × 103
Din ecuaţia
k
⎡ k − 1 2 ⎤ k −1
1 +
( )
⎢ k −1 M1 ⎥
2 2k⎡ ⎤
15.33 = ⎢1 + ⎥ ⎢1+ M12 − 1 ⎥
⎢ 2 kM 2 − k − 1 ⎥ ⎣ k + 1 ⎦
1
⎣ 2 ⎦
se obţine M 1 = 3.4 .
Viteza sunetului la temperature T = 216.66 K este
a1 = kRT = 1.4 × 287 × 216.66 = 295 m / s
iar viteza de zbor a avionului
V = a1M1 = 295 × 3.4 = 1003 m / s .

210