Sunteți pe pagina 1din 2

Ghidul autostopistului galactic – Douglas Adams

Undeva, departe, in strafundurile necartografiate ale capatului demodat al bratului spiralat vestic al
galaxiei, se afla un mic Soare galben neinsemnat.

Orbitand in jurul lui, la o distanta de circa nouazeci si doua de milioane de mile, se afla o planeta
verzui-albastra ingrozitor de nesemnificativa, ale carei forme de viata descinzand din maimute sunt
atat de primitive, incat continua sa creada ca un ceas digital e o idee trasnet.

Aceasta planeta are – sau mai degraba a avut – o problema, anume: cei mai multi oameni care traiau
pe ea erau nefericiti in cea mai mare parte a timpului. Au fost propuse multe solutii pentru aceasta
problema, dar cele mai multe erau legate de circulatia unor mici bucatele verzi de hartie, ceea ce
este foarte ciudat, intrucat nu aceste mici bucati verzi de hartie erau nefericite.

Asa ca problema lor a ramas in picioare: o sumedenie de oameni erau rai si multi dintre ei se simteau
mizerabil, chiar si cei care posedau ceasuri digitale.

Multi aderau din ce in ce mai tare la ideea ca facusera o mare greseala coborand din copaci. Iar unii
sustineau ca pana si copacii reprezentasera o idee proasta, si ca nimeni n-ar fi trebuit sa paraseasca
oceanele.

....................

In acest moment merita sa repetam teoriile la care a ajuns Ford, la prima lui intalnire cu fiintele
umane, cu privire la obiceiul lor de a afirma si reafirma in mod continuu ceea ce este foarte, foarte
evident, ca „Este o zi frumoasa” sau „Esti foarte inalt” sau „Asadar asta e, o sa murim”. Prima lui
teorie fusese aceea ca, daca nu exersau cu buzele, fiintelor umane li se incuia gura. Dupa cateva luni
de observatii, venise cu o a doua teorie, care spunea astfel: „Daca fiintele umane nu exerseaza cu
buzele, creierele lor incep sa functioneze”.

.......................

-Sunt cuvintele care m-au transformat in pustnicul care sunt astazi. S-a petrecut destul de brusc. Le-
am vazut si mi-am dat seama ce trebuie sa fac.

Pe semn se putea citi:

„Tine batul aproape de mijlocul lui. Inmoaie capatul ascutit in gura. Insereaza-l in spatiul dintelui, cu
capatul bont langa gingie. Foloseste miscari blande de du-te-vino.”

-Mi s-a parut, relua Wonko cel Sanatos, ca orice civilizatie care si-a pierdut ratiunea intr-atat ca sa
aiba nevoie de emiterea unor instructiuni detaliate de folosire a unei pungi de scobitori nu mai este
o civilizatie in care eu sa traiesc si sa raman intreg la minte.

............................

Lumile disponibile pareau destul de posomorate. Aveau prea putine sa-i ofere, deoarece el insusi
avea prea putine de dat. Isi daduse seama cu foarte mare tristete ca, desi provenea de pe o lume cu
masini, computere, balet si almanahuri, el insusi nu stia cum functionau astfel de lucruri. Nu o putea
face. Lasat de capul lui, nu ar fi fost in stare sa construiasca nici macar un prajitor de paine. Se
pricepea doar sa-si faca un sandvis si cam asta era tot. Ca atare, nu prea exista cerere pentru
serviciile lui.