Lichide Penetrante

Ispas Dragos-Marian

Facultatea IIR, CE 203, Splaiul Independentei nr. 313, 060042 Sector 6, București, Romania
1

1. Scopul lucrării

Prezenta procedura stabileste cerintele si responsabilitatile pentru examinarea

nedistructiva cu lichide penetrante a materialelor in scopul evidentierii defectelor deschise la
suprafata.

2. Descrierea teoretică a metodei

Aceasta procedura se aplica la examinarea cu lichide penetrante a sudurilor, a

produselor laminate, turnate si forjate.
Examinarea cu lichide penetrante se poate efectua in stare finala sau in faze
intermediare de executie, functie de cerintele din documentatia tehnica a produsului.
Totodata, poate fi utilizata complementar altor metode de control, ca de exemplu pentru
confirmarea unor defecte constatate la examinarea vizuala sau la examinarea locurilor de
contact dupa efectuarea controlului cu pulberi magnetice.

Examinarea cu lichide penetrante este o metodă nedistructivă, care permite punerea în

evidenţă a discontinuităţilor deschise la suprafaţa pieselor examinate.
Metoda de examinare nedistructivă cu lichide penetrante se bazează pe penetrarea
capilară a lichidelor indicatoare (lichide penetrante), în defectele de suprafață (fisuri, pori,
etc.).
După curățare intermediară și uscare, se aplică într-un strat subțire un developant de
culoare albă, pe suprafața care urmează să fie inspectată. Developantul "trage" lichidul
penetrant din defectele de suprafață și face vizibile defectele de suprafață prin indicații de
culoare, liniare sau rotunjite. Documentarea este posibilă cu filme adezive, fotografii sau
tehnici video. Controlul cu lichide penetrante este de încredere în detectarea defectelor cu o
lățime de până la gama de microni.

Curăţare Aplicare penetrant Curăţare intermediară Aplicare developant,

examinarea suprafeţei,
documentare
 3. Principiul metodei

 METODA SI MATERIALELE UTILIZATE

a) Este aplicabila orice metoda de control (prin pulverizare sau imersie, cu lichide penetrante
colorate sau fluorescente), urmarindu-se o cât mai buna adaptare la conditiile concrete
referitoare la numarul si dimensiunile pieselor, spatiul, dotarile si materialele disponibile
etc. E de preferat, utilizarea unor lichide colorate pulverizate cu ajutorul unor spray-uri.
b) Seturile de lichide utilizate vor fi adecvate metodei, fiind interzisa combinarea
materialelor provenite de la producatori diferiti. Calitatea materialelor utilizate trebuie sa
fie certificata de furnizor.
c) Continutul maxim de halogeni admis, este de 250 ppm, iar continutul de sulf, sa nu
depasesca 1% in greutatea reziduului.
d) Cerintele specifice (de performanta) ale LP.

Materialele folosite in controlul cu LP, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 sa nu dea reactii chimice cu materialul examinat;

 sa nu dea reactii chimice intre ele;
 nu se vor utiliza la otelurile inoxidabile austenitice LP cu continut de clor si flor, iar la
otelurile cu continut mare de Ni, nu se vor utiliza materiale cu continut mare de sulf.

e) Conditii climatice de utilizare.

Utilizarea LP in afara limitelor de temperatura prescrise de producator, poate conduce

la cresterea vâscozitatii penetrantului si scaderea proprietilor de patrundere, in cazul
temperaturilor aflate sub limitele prescrise, iar in cazul temperaturilor care depasesc limitele
prescrise, evaporarea componentilor volatili reduc sensibilitatea metodei fata de defectele
fine.

f) Iluminarea necesara la locul de examinare in cazul penetrantilor colorati, trebuie sa fie de

minim 500lux/metru patrat pe suprafata piesei examinate. Intensitatea luminoasa necesara
poate fi obtinuta de la un bec de 100W la distanta de 0,2m, sau de la un tub cu lumina
fluorescenta de 80W la distanta de 1m.

Pentru examinarea cu lichide penetrante fluorescente se vor folosi lampi care emit radiatii
ultraviolete cu lungimea de unda cuprinsaintre 330-390nm. Laboratorul trebuie sa fie dotat cu
aparat pentru masurarea iluminarii zonei de examinat pentru lumina alba sau UV si sa aiba in
dotare un bloc de comparare.

4. Modul de lucru

 PREGATIREA SUPRAFETEI

a) Starea suprafetei, care urmeaza a fi examinata trebuie sa corespunda prescriptiilor din

standardul de produs, sau din documentatia tehnica de executie.

O suprafata bine pregatita va permite o penetrare foarte buna a defectelor, si implicit

detectarea acestora ca urmare a obtinerii unor indicatii de defect bine conturate. De regula, se
admite utilizarea oricarei metode de curatire, cu conditia ca aceasta sa nu provoace inchiderea
sau mascarea defectelor si alterarea lichidelor penetrante.

b) Suprafata de examinat si zonele adiacente pe o largime de 25mm, trebuie sa fie libere de

oxizi, zgura, stropi, grasimi, uleiuri, vopsea, acoperiri de protectie si orice alt material
strain.
c) c) Curatirea se face pe cale chimica, prin spalare/degresare cu detergenti sau solventi
si/sau pe cale mecanica prin folosirea periilor de sârma, a materialelor abrazive fine sau
prin prelucrare.

Dupa curatirea mecanica se va efectua o degresare a suprafetei, pentru a indeparta impuritatile

care pot obtura deschiderea la suprafata a defectelor.

Operatia de curatire se va face cu maxima atentie pentru a evita mascarea discontinuitatilor.

 APLICAREA PENETRANTULUI

a) Temperatura piesei de examinat si a lichidelor penetrante trebuie sa fie cuprinsa intre 100 –
500C, daca in instructiunile de utilizare nu sunt prevazute alte limite de temperatura.
b) b) Penetrantul se aplica pe suprafata piesei prin turnare, pulverizare, imersare sau
pensulare.
c) Timpul de penetrare trebuie sa fie cuprins intre 5 si 60 de minute, daca producatorul nu
indica alte valori.

Se va urmari ca penetrantul sa acopere tot timpul intreaga suprafata a piesei si sa nu se usuce.

 INDEPARTAREA EXCESULUI DE PENETRANT

a) Dupa scurgerea timpului de penetrare, penetrantul ramas pe suprafata piesei se

indeparteaza. Se va evita spalarea excesiva, care poate extrage penetrantul din
discontinuitati, ca si spalarea insuficienta, care lasa un fond de penetrant care poate masca
discontinuitatile.
b) Penetrantii lavabili cu apa se indeparteaza prin spalare cu apa. In cazul utilizarii unui jet
de apa, temperatura apei va fi 10-400C, presiunea mai mica de 2,5 bar si unghiul mai mic
de 300 fata de suprafata.
c) Penetrantii solubili in solventi se indeparteaza prin stergere cu o pânza uscata, urmata de o
stergere cu o pânza inmuiata in solvent.

 USCAREA SUPRAFETEI

Dupa indepartarea excesului de penetrant, suprafata de examinat se usuca prin unul din
urmatoarele procedee:

 stergere
 evaporare naturala
 evaporare fortata cu un jet de aer a carui temperatura nu depaseste 500C, cu orientarea
jetului oblic pe suprafata, pentru a nu extrage penetrantul din discontinuitati.
  APLICAREA DEVELOPANTULUI

a) Developantul se aplica dupa indepartarea excesului de penetrant si uscarea suprafetei.

b) Developantul trebuie sa acopere cu un strat subtire si uniform toata zona examinata, fara a
forma depuneri ce pot masca discontinuitatile.

c) Timpul de developare se masoara din momentul uscarii developantului depus. El este

cuprins intre 10 si 30 de minute, daca producatorul nu prevede altfel.

 EXAMINAREA SUPRAFETEI

a) Suprafetele controlate cu penetranti fluorescenti se examineaza in incinte intunecate sau

slab iluminate, folosind lampi cu radiatii ultraviolete. Inaintea inceperii examinarii, ochiul
operatorului se va acomoda cu lumina mediului ambiant timp de minim 5 minute.
Iluminarea suprafetei de examinat se efectueaza astfel incat directia fascicului de lumina
sa nu depaseasca cu 300 unghiul format cu normala la suprafata, sa nu se creeze umbre sau
reflexii de pe suprafata de examinat, iar in cazul lichidelor penetrante fluorescente lumina
reziduala vizibila trebuie limitata la 20lx.

b) Suprafetele controlate cu penetranti colorati se examineaza la lumina naturala sau

artificiala, asigurându-se o iluminare adecvata pentru analizarea discontinuitatilor.

c) Prezenta unei cantitati de penetrant pe fondul developantului indica existenta unei

discontinuitati.

Discontinuitatile (fisuri, suprapuneri, stratificari) dau indicatii sub forma de linii continue,
intrerupte sau punctate. Suflurile izolate apar sub forma de puncte, iar cele grupate apar ca o
grupare de puncte sau ca o pata.

d) Din marimea indicatiei nu se pot trage concluzii cu privire la adâncimea discontinuitatii.

e) Datorita faptului ca o difuzie excesiva a penetrantului in stratul de developant poate

denatura forma si marimea indicatiei, evolutia indicatiilor de defect va fi urmarita pe tot
timpul examinarii, incepând cu momentul formarii lor.

f) Informatii suplimentare se pot obtine prin indepartarea penetrantului si examinarea

discontinuitatii cu ajutorul unei lupe.

g) In cazul aparitiei unor indicatii nerelevante, zona respectiva se supune din nou examinarii,
cu respectarea tuturor fazelor.

 APRECIEREA REZULTATELOR

Rezultatele examinarii vor fi apreciate dupa forma, marimea si dispunerea

discontinuitatilor, in conformitate cu normele de acceptare prevazute in documentatia tehnica
a produsului.
3.4 Parte experimentală

Experimentul a fost executat în Facultatea de Ingineria și Managementul Sistemelor

Tehnologice, în laboratorul de Control Nedistructiv. În realizarea experimentului s-au utilizat
următoarele:

- PFINDER 890 - Degresant universal,

- PFINDER 800 - Penetrant, rosu/fluorescent,

- PFINDER 870 – Developant.

 Se examinează pentru început zonele exterioare, apoi cele interioare.

 Găurile de trecere se verifică doar vizual, utilizând etaloane trece – nu trece.

 Pentru examinarea vizuală iluminarea suprafeţelor examinate trebuie să fie minim

350 lx. Se recomandă utilizarea unor intensităţi de 500 lx.

 Accesul trebuie să fie suficient pentru amplasarea ochiului la cel puţin 600 mm de
suprafaţa de examinat şi la un unghi nu mai mic de aproximativ 30º.

 Instrumentele optice folosite pentru suprafetele interioare vor fi trusa de

boroscoape rigide și endoscopul cu fibre optice.

 Se vor preciza defectele detectabile vizual și se vor analiza în vederea luării unei
decizii. Dacă defectele nu sunt acceptate, piesa va fi considerată rebut. Aceasta s-a
curățat și s-a stocat, indiferent dacă este recuperabilă sau irecuperabilă. Dacă
defectele sunt acceptate, piesa se curăță și examinarea continuă cu partea de lichide
penetrante.

 Pentru examinarea cu lichide penetrante s-a folosit Sistemul penetrant NORD-TEST.

 Pentru standul de lucru este nevoie de chiuvetă și lampă UV.

 Curățirea suprafețelor s-a facut cu apă, preferabil caldă. Înainte de a face următorul
pas, suprafețele trebuie să fie într-o stare curată și uscată, astfel încât penetrantul să
poată intra în discontinuitățile de suprafață.

 Penetrantul roșu este pulverizat pe piesa uscată, fără grăsime. Stratul de penetrant
este depus uniform, într-un strat subțire este menținut un timp, astfel încât lichidul
să poată pătrunde cât mai adânc în cavitatea discontinuităților. Timpul de penetrare
recomandat este de obicei între 5 și 30 de minute.
 După scurgerea timpului de penetrare excesul de penetrant se înlătură cât mai bine
de pe suprafațe. În urma acestei operații trebuie să rămână penetrant numai în
cavitățile discontinuităților. Excesul de penetrant va fi îndepărtat prin clătire cu apă
la o temperatură între 15 și 50 °C. Lăsați suprafața să se usuce înainte de a efectua
următorul pas.

 Developantul va fi pulverizat pe suprafețe. Această operație constă în depunerea pe

suprafețe a unui strat subțire și uniform de developant, capabil să extragă din
cavitățile discontinuităților penetrantul rămas după operația de îndepărtare a
excesului de penetrant. Developantul va acoperi suprafața uniform, stratul fiind
subțire, fără depozite de pulbere care pot masca discontinuitățile fine.

 Timpul de developare se măsoara din momentul uscării complete a developantului

aplicat. După o perioadă de uscare între 5 și 20 minute, posibilele discontinuități pot
fi observate pe suprafațe.

 Suprafețele controlate s-au examinat la lumină naturală sau artificială cu un flux de

minimum 500 lx. Acest flux luminos poate fi asigurat de o lampă cu incandescență de
100 W la o distanță de 0,2 m sau un tub fluorescent de 80 W la o distanță de 1 m.

 Prezența unei cantiăți evidente de penetrant pe fondul developantului se numeste

indicație. Ea va fi o pată de culoare roșie pe fond alb.

 Interpretarea rezultatelor si luarea deciziei admis/respins.

 Dacă piesa nu este acceptata, aceasta va fi considerată rebut. Aceasta s-a stocat,
indiferent dacă este recuperabilă sau irecuperabilă. Dacă defectele sunt acceptate,
examinarea continuă cu partea de radiații penetrante.

 Piesa se curăță de developant și de penetrant prin spălare cu apă.

 Pentru radiografierea piesei se utilizează clasa B, care asigură o sensibilitate mai

bună.

 S-a utilizat tehnica de iradiere cu doi pereți, pentru a se obține pe film o proiecție a
piesei , cât mai utilă pentru depistarea defectelor.

 Distanța sursă – piesă s-a ales în funcție de grosimea pereților.

 Filmul s-a poziționa sub piesă.

 Tensiunea sursei de radiații s-a ales în funcție de grosimea materialului.

 Sistemul de film s-a ales cu ajutorul standardului European EN584. Pentru a obține o
calitate superioară a filmului radiografic, se vor utiliza ecrane intensificatoare.
 Densitatea de înnegrire este data de tehnica de iradiere, iar pentru clasa B este ≥ 2,3.

 Pentru stabilirea timpului de expunere se vor folosi diagrame de expunere, ce sunt

valabile în condiții bine determinate date de tensiunea anodica a sursei, materialul
controlat, filmul folosit și modul de prelucrare, ecranele intensificatoare, distanța
sursă – film, înnegrirea, D.

 Indicatorul de calitate a imaginii este un mic dispozitiv sub forma unei truse de 7 fire
cu diametre diferite sau sub formă de plăcuță cu trepte și găuri de dimensiuni
diferite, este confecționat din același material cu cel al piesei radiografiate.
Radiografiat concomitent cu piesa examinată , el își lasă imaginea sa pe film
permițând, prin analiza acestei imagini, validarea radiografiei ca instrument de
control. Se alege in functie de materialul piesei.

 Se vor poziționa piesa, filmul, ecranul intesificator și indicatorul de calitate a imaginii

ICI.

 S-a reglt distanța sursă – piesa.

 S-a reglt unghiul.

 S-a închis camera.

 S-a pornit instalația.

 S-a realizat examinarea propriu-zisă.

 După terminarea timpului de expunere s-a luat filmul și s-a muta în camera obscură.

 S-a realiza developarea filmului, s-a uscat, dupa care s-a realizat interpretarea.

 S-a luat decizia admis-respins.

 În general, suprafețele examinate cu radiații penetrante nu se pregătesc suplimentar.

 Se vor preciza defectele detectate și se vor analiza în vederea luării unei decizii. Dacă
defectele nu sunt acceptate, piesa va fi considerată rebut. Aceasta s-a curăța și s-a
stoca, indiferent dacă este recuperabilă sau irecuperabilă. Dacă defectele sunt
acceptate, piesa se curăță.
 Stocare.
 2. Prelucrarea imaginilor în MatLab

Între toate simţurile cu care suntem dotaţi, sistemul vizual ne furnizează cea mai mare
cantitate de informaţii referitoare la mediul înconjurător. Cu toate că percepţia vizuală este
departe de a fi complet înţeleasă, ingineria modernă se preocupă intens de problema
realizării unor sisteme de vedere artificială, capabile să emuleze, fie şi parţial, capabilităţile
sistemului vizual uman. Obiectivul prelucrării numerice a imaginilor constă în transformarea
imaginii în scopul facilitării interpretării vizuale (ajustare contrast, iluminare,
detectare/reprezentare contur etc) sau al reducerii cerinţelor de memorie pentru
reprezentare sau stocare, respectiv al debitului de date sau benzii de frecvenţă necesare
transmiterii la distanţă. În sensul cel mai larg, prelucrarea poate urmări măsurarea unor
parametri de poziţie, viteză de mişcare sau formă al unor obiecte, recunoaşterea obiectelor
dintr-un cadru de imagine, interpretarea scenei sau recunoaşterea tipului de activităţi ce
sunt surprinse în secvențele înregistrate.

În continuare sunt prezentate diferite metode de manipulare a imaginilor cu ajutorul

programului MatLab.

Pentru aceasta se pleca de la operațiunea de citire a imaginilor iar apoi se trece la

preprocesarea lor în vederea prelucrării ulterioare (eșantionare, cuantizare).

Fig. 1 Imaginea in format uint8 citită cu ajutorul matlab

Histrograma în niveluri de gri a imaginii IR_1026 se prezintă în figura urmatoare

Fig. 2 Histograma imaginii cu niveluri de gri

In imaginea urmatoare se afla imaginea color prelcrata ca cea de dinainte

Fig. 3 Imaginea inițială în infraroșu

Egalizarea de histograma presupune utilizarea funcției adapthisteq.

 Fig. 5 Figura în alb-negru înanite de modificarea de hisogramă

Fig. 6Figura în alb-negru după modificarea de histogramă

Pentru egalizarea de historgramei se mai poate utiliza și funcția histeq.

Paleta de culori desemnează ansamblul de culori utilizate în definirea imaginii color (profunzimea).
Manipularea acesteia are rolul de a reduce timpul de calcul cu atunci când se utilizează imaginea iar
anumite detalii nu sunt semnificative.

Fig. 7 Imaginea in format uint8 transformată cu funcția rgb2gray din matlab

Conversia unei imagini se realizează prin utilizarea unor multiplicatori scalari pentru fiecare vector al
matricei imaginei (pentru o imagine color există 3 vectori R,G,B).

Fig. 8 Crearea propriei palete de culori

 Fig. 9 a) Imaginea înainte și b) după conversie (multiplicarea cu scalari)

Observație: modificarea valorilor coeficienților coeff1, coeff2 și coeff3 conduce la modificarea

valorilor corespunzătoare ale culorilor roșu (coeff1), verde (coeff2) și albastru coeff (3). Dacă se
egalează cu zero unul sau mai mulți coeficienți atunci pentru culorile respective se va obține pe
imagine negru.

Pentru filtrare trebuie creat un filtru care poate fi de tipul 2x2, 3x3 sau mai complex 5x5.

Se exemplifica pe cazul cel mai general cu filtru 5x5.

Fig. 10 Imaginea inițială (stânga) și filtrată cu masca de filtrare 5x5 (dreapta)

Se poate manipula funcția matlab “imfilter” pentru a obține rezultatele dorite. Pentru detalii help
imfilter
 Pentru detectarea conturului se utilizează funcții matematice specifice de derivare sau filtre de
imagine de tipul trece-sus, trece-jos sau bandă.

Funcția matlab cea mai utilizată pentru detecția de contur este “edge”.

Pentru detectarea conturului se utilizează funcții matematice specifice de derivare sau filtre de
imagine de tipul trece-sus, trece-jos sau bandă. Funcția matlab cea mai utilizată pentru detecția de
contur este “edge”.
 Concluzii:

- Funcția rgb2gray ajută la reducerea cantității de informații din imagine, păstrându-se

doar informația relevanță, în cazul de față fiind capacitatea de emisie termică a
cordoanelor de sudură, Fig. 23, Fig. 35;
- Histograma și expunerea în fotografie contribuie la imagini echilibrate, de calitate și care
te pot scuti de multe ore de muncă în programele de postprocesare dedicate.
Histogramale prezentate în Fig. 21, Fig. 33 reprezintă multitudinea de pixeli cuprinși în
imagini. Pixelii înghesuiți în partea stângă a graficului reprezintă capătul negru al scalei,
deci are loc o subexpunere, imaginile fiind prea întunecate;
- La egalarea tuturor coeficienților (coeff1, coeff2, coeff3) cu 0 se obtine o imagine neagra:
pentru Fig.26, Fig.38;
Folosirea comenzii pentru detectarea conturului cu metodă prewitt evidențiază stropii realizați în
timpul procesului de sudare manuală cu electrod învelit.
Bibliografie
https://www.kimet.ro/ro/lichide-penetrante.html

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/EXAMINAREA-CU-LICHIDE-PENETRAN58.php

http://www.qreferat.com/referate/chimie/Lichide-penetrante-domeniu-de-953.php

https://4ndt.wordpress.com/proceduri-de-examinari-nedistructive/examinarea-cu-lichide-
penetrante/

https://ro.scribd.com/document/81712701/lichide-penetrante