Relieful litoral

● Din punctul de vedere al geografiei fizice, „litoralul”

este zona din jurul contactului între mare și uscat,
unde se fac simțite simultan :
● influențe climatice atât terestre, cât și marine ;
● procese de modelare atât ale eroziunii sau
depunerii terestre, cât și ale eroziunii și depunerii
marine.
● Relieful litoral este în general format din trei fâșii geomorfologice :
● litoralul actual cu falezele, estuarele, plajele, grindurile, lagunele,
limanele și perisipurile sale ;
● încadrând această fâșie, altele două, anume mărturiile fostelor trasee
ale țărmului și fostelor nivele ale mării în diferitele epoci din trecut :
● terasele, falezele, greziile de plajă, grindurile și perisipurile fosile de pe
uscat ;
● terasele, falezele, greziile de plajă, grindurile, perisipurile și văile fosile
de pe platforma continentală submersă.
● Litoralul actual este fâșia de teren pe care apa
mării poate înainta sau se poate retrage și pe
care se face simțită acțiunea de modelare a
valurilor, curenților și mareelor. În zonele unde
fluxul și refluxul sunt importante, cum este de
exemplu golful Fundy din Canada, pe coasta
atlantică, lățimea sa poate atinge până la 15
km, iar denivelarea între flux și reflux până la
20 m. Se mai folosesc și denumirile de țărm
sau coastă.
 Forme de miscare a apei
● I.Valurile-reprezinta principala forma de miscare a apelor marine.In
zona de tarmvalurile se manifesta prin trei procese:
● Izbire sau abraziune efectele sunt deosebit de insemnate la tarmurile
inalte unde determina slabirea si smulgerea bucatilor de roca si in final
retragerea falezelor si extinderea platformei litorale
● Transport-deplaseaza spre largul marii materiale dislocare de la nisip
la blocuri cu marimi diferite,de exemplu la Alger un bloc de 100t a fost
proiectat la 8m de tarm
● Acumularea-depune materialele dislocare sub forma de bancuri de
nispi
● În afara valurilor provocate de vânt, numite și valuri de oscilație,
mai au importanță și valurile de translație, solitare, provocate de
cutremure, alunecări și erupții submarine sau de prăbușirea unor
blocuri masive de gheață. Acestea se propagă pe distanțe mari,
cu viteze de mai multe sute de km/h, au înălțimi de 25-30 m,
lungimi de câteva sute de metri și provoacă dezastre la atingerea
țărmului. Acțiunea valurilor depinde de adâncimea apei și de
forma țărmului; ea este deosebit de intensă la țărmurile înalte cu
ape adânci și redusă la cele joase, cu plaje.
 Curenti
●
Curenții litorali sunt deplasări ale maselor de apă marină (oceanică)
determinate de vânturile regulate, de diferențele de nivel,
temperatură, salinitate, maree. Traseul lor este influențat de:
●

●
mișcarea de rotație a Pământului (apariția forței Coriolis),
●
forța de frecare (determină scăderea vitezei o dată cu adâncimea),
●
configurația bazinelor oceanice și
●
morfologia reliefului submarin.
●
Importanta curenților litorali pentru morfologie este redusă numai la fâșiile unde traseele se
apropie de linia țărmului. Aici acționează cu precădere curenți cu caracter local. După
efectul și forma lor, aceștia sunt de mai multe feluri, dar toți sunt provocați de valuri și de
maree.
●

●
Curenții de valuri pot fi:
●

●
curenți de derivă litorală, determinați de valurile cu direcție oblică față de țărm și care merg
paralel cu acesta;
●
curenți de întoarcere pe la fund și
●
curenți de întoarcere pe la suprafață.
● Curenții de descărcare sunt activi în unele strâmtori, fiind
determinați de diferența de nivel dintre două bazine. Ex. între
Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea Neagră și Marea
Egee.
● Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului
litoral și mai ales domeniului submarin propriu-zis. Reprezintă
deplasări rapide de apă, încărcată cu multe sedimente,
provocate de cutremure, de supraîncărcarea pantelor cu
aluviuni fluviatile.
 Maree
●
Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană, combinată
a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui și a forței centrifuge datorata rotației
Pământului. Mareele se concretizează in creșteri ale nivelului oceanelor și mărilor (înaintare
peste uscat) – flux, respectiv în coborâri și retrageri de pe uscat ale apelor – reflux
● Creșterile de nivel oscilează între câțiva cm și 3-4 m, însă topografia litoralului poate favoriza
amplitudini mult mai mari (în Golful Fundy - Canada 19,6 m; în Golful Arabiei 13 m; în golful
Mezen 12 m
● La flux se produc acumulări sub formă de bancuri submerse. La reflux nivelul apei coboară,
eroziunea devine predominantă, antrenând spre larg aluviunile aduse de râuri, dar și pe cele
aflate pe platforma litorală. La țărmurile unde mareele sunt foarte puternice, gurile de vărsare
ale fluviilor sunt mult lărgite prin eroziune. Aceasta se realizează atât la flux cât și la reflux.
Forma rezultată de „pâlnie” a gurii de vărsare poartă numele de estuar (Tamisa, Sena, Elba,
Sf. Laurențiu).
 Procese cu rol secundar
● I.Procese mecanice-au o larga desfasurare pe tarmurile inalte si se manifesta
prin alunecari,prabusiri,sufoziune.Ele sunt intensificate de actiunea valurilor si
curentilor.
● II.Procesele fizico-chimice-sunt legate fie de actiunea cetii si a picaturilor de apa
rezultate din spargerea valurilor,fie de aceea a apei de mare.Sunt frecvente
alterarea rapida a mineralelor bogate in fier(augit,olivina,amfiboli).Rezulta
cavitati si lapiezuri de dimensiuni variabile,nisip si blocuri de dezagregare.
● III.Procese biologice-se desfasoara in partea inferioara a domeniului litoral si se
refera la perforarea rocilor de catre moluste,arici de mare.Algele pot ajunge la o
asemenea abundenta,incat franeaza actiunea valurilor,diminuand eroziunea.