Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MEMORIUL DESCRIPTIV
1
Călătorul neavizat, care pătrunde vara în impunătorul hârtop al Huşului, unde viile îl
înconjoară ca într-un impresionant amfiteatru, crede că se află cu adevărat în marele templu a lui
Dionysos. Este meritul incontestabil al unor generaţii de specialişti care, folosind experienţa
agricultorilor locali, şi adăugând cuceririle ştiinţei adaptate la particularităţile mediului de aici,
au reuşit treptat, să dea orasului Huşi arhitectura actuală, iar roadelor campurilor sale faima de
care se bucură.
În Depresiunea Huşi substratul litologic este constituit din sedimente ale sarmaţianului
mijlociu ( basarabian ) şi superior ( chersonian ), alcătuite din marne-argile, argile nisipoase şi
nisipuri, cu intercalaţii de gresii calcaroase şi calcare oolitice, iar pe dealurile înalte din vestul şi
sudul acesteia ( D. Lohan, D. Crasna, D. Dobrina. D. Huşi, D. Rusca ) sarmaţianul este acoperit
de faciesul nisipos ( cu intercalaţii de argile nisipoase şi gresii dure ale meoticului.
2
La aceste sedimente marine sarmaţian-meotice de fond, cu apariţii la zi pe coamele
interfluviale şi, local, pe versanţi ( parţial loessoidizate ), se adaugă cuvertura continuă a
depozitelor cuaternare, respectiv deluvio – coluvială pe versanţi
( cu textură dominant nisipo-lutoasă, provenită din amestecul gravitaţional al
sedimentelor menţionate ) şi aluvială pe terasele fluviale ( luturi loessoide cu nisipuri şi
prundişuri în bază ), sau pe luncile luto-nisipo-argiloase ale văilor actuale.
Relieful este determinat de structura geologică şi particularităţile litologice ale
depozitelor( nisipuri, argile, gresii ). Acesta este reprezentat prin Depresiunea Huşi, încadrată la
nord de Dealurile Ghermăneştilor, la vest de Dealurile Crasnei şi Lohanului, la sud de Dealurile
Fălciului şi la est de Valea Prutului.
Geomorfologic deci, se pun în contact două subunităţi distincte: una deluroasă în jur de
300 m altitudine absolută şi una colinară depresionară cu o medie altitudinală de 150 m, albia
Prutului din sectorul la care ne referim coborând insesizabil de la 29 m la 22 m altitudine
absolută.
Dealurile au orientări, caracteristici morfologice şi pante diferite, ca fundal pentru unele
plaiuri ale podgoriei.
Astfel, Dealurile Crasna-Lohan, dintre Depresiunea Huşului ( E ) şi Valea Crasnei ( V ),
pornesc din trunchiul comun al Dealului Buneşti ( 402 m ) şi se dirijează spre Sud, sub formă de
două culmi paralele, separate de Valea Lohanului.
Dealurile menţionate interesează îndeosebi prin versanţii lor, pe care sunt amplasate,
masiv sau dispersate, numeroase plantaţii viticole. Declivitatea lor variază sectorial între 5 o şi
25o, valorile mai mari de 10o-20o fiind frecvente pe coastele structurale, între care mai importante
sunt Coasta Crasnei şi Coasta Lohanului de pe stânga acestor văi Coasta Huşiului de pe dreapta
şi din bazinul de recepţie al pârâului cu acelaşi nume.
Dată fiind înclinarea, pretabilitatea litologică, plus despădurirea şi agrotehnica
neraţională din trecut, aceşti versanţi sunt puternic afectaţi de eroziunea areolară, organisme
torenţiale şi mai multe generaţii de alunecări ( stabilizate, semistabilizate şi reactivate ), procese
de degradare combătute parţial, îndeosebi prin tehnici de amenajare viticole, pomicole şi silvice.
Depresiunea Huşiului este delimitată de rama înaltă a dealurilor din S, V şi N, respectiv de Valea
Prutului la E.
Expozitia predominanta a dealurilor spre est, sud-est si sud-vest, permite valorificarea
radiatiei solare prin cultivarea vitei de vie si a pomilor fructiferi.
Zona municipiului Husi este tributară râului Bârlad prin Crasna şi Lohan din zona
deluroasă vestică - văi cu scurgere permanentă, dar cu debite modeste şi oscilante în timpul
anului – şi Prutului prin totalitatea pâraielor ce drenează Depresiunea Huşiului, între care mai
mari şi aproape permanente sunt Valea Grecului-Gura Văilor, ce colectează toate pâraiele
semipermanente ( Voloseni, Huşi unit cu Recea şi Valea lui Ivan ) din sud-vestul depresiunii, şi
pârâul Şopârleni ( cu Ruginosu şi Barahoi ) care, împreună cu micile pâraie temporare Barboşi,
Luncani şi Valea Lupului, drenează partea de nord-est a acesteia.
Tabloul apelor de suprafaţă este completat de numeroase iazuri amenajate din necesitatea
asigurării unor debite permanente în zonă ( Benti, Galbena ).
Dintre apele subterane, cele mai importante sunt: stratul acvifer Arsura-Pâhneşti, cu
debitul cel mai mare captat în preajma satului Arsura şi pe Coasta Huşiului pentru alimentarea
oraşului;
3
Apele subterane mentin partial debitul parailor Draslavat si Raiesti. Apele freatice
sunt cantonate in depozite fine de nisip cu o grosime cuprinsa intre 0,5-1,5 metri situate la circa
2-12 metri adancime.
Toate aceste surse de apă, majoritatea de calitate accesibilă, constituie o rezervă
importantă. Dacă totuşi regiunea şi îndeosebi Depresiunea Huşului, apare cu o deficienţă în
umiditate, se datorează insuficientei valorificări, inclusiv în viticultură si pomicultura, a
resurselor hidrice de care dispune.
4
Tabel 1.1.
Caracteristicile fizico-chimice ale solului cernoziom ciocolatiu
Aceste date confirmă calificarea acestui tip de sol ca făcând parte din grupa
solurilor cele mai bogate. Circuitul biologic activ, capacitatea de nitrificare ridicată, textură
mijlocie, structură glomerulară poroasă şi însuşirile hidrofizice bune întregesc complexul de
proprietăţi favorabile vieţii plantelor.
Regimul de umiditate şi în acest tip de cernoziom este afectat de aceleaşi
deficienţe caracteristice solurilor de stepă, începând din luna iulie, uneori şi în aprilie-mai,
rezervele de apă accesibilă sunt scăzute sub limita critică de transpiraţie, în vară atingându-se şi
păstrându-se uneori prelungită limita de ofilire şi chiar umiditatea de higroscopicitate.
În general însă, regimul de umiditate este mai puţin extrem decât în celelalte soluri,
aceasta manifestându-se atât prin nivelul recoltelor agricole, cât şi prin instalarea naturală a
arbuştilor pionieri ai pădurii, uneori chiar pe terenuri din zona cernoziomurilor cambice.
În concluzie, zona Huşi nu este o creaţie întâmplătoare. Ea este rezultanta unor condiţii
ecologice favorizante, conjugate cu necesitatea social-economică de valorificare a unor terenuri
improprii sau cu o redusă eficienţă pentru alte culturi, şi cu abnegaţia unor specialisti de înaltă
calificare şi clarviziune.
Climatul se constituie intr-o componenta ecosistemica esentiala in aparitia si dezvoltarea
acestei podgorii. El este de tip temperat continental, cu nuanta moderat continentala (central-
europeana) la nivelul dealurilor inalte si excesiv continentala (est-eucropeana) la nivelul
depresiunii Husi. Studiul are la baza observatiile meteorologice de lunga durata de la Statiunea
Husi si de la Colegiul Agricol „D. Cantemir” Husi.
5
1.4.4 Temperatura
6
August 15.9 30.5 14.5 31.2
Septembrie 9.0 22.6 9.1 21.2
Octombrie 5.3 17.2 5.0 19.0
Noiembrie 1.0 6.7 1.9 10.4
Decembrie -2.2 1.7 0.9 5.1
Tabelul 1.4
Temperatura minima si maxima absoluta lunara si anuala in perioada 2005-2008
Tabelul 1.6
Date privind bilantul termic in perioada 2007-2008
7
Trecerea printr-o perioada de frig al marului timp de 800-1000 ore cu temperature pozitive 1-7
grade Celsius. Acest necesar de frig este pentru a activa unii biostimulatori, care au rolul de a
scoate mugurii din stadiul de repaus.
1.4.5 Precipitaţiile
Precipitaţiile atmosferice sunt în medie 581,5 mm anual, cu variaţii reduse, în plus sau
în minus. Extremele ating cifre de 215,3 mm anual în anul 1939 şi maxim 888,2 mm anual în
anul 1940.
Regimul precipitaţiilor prezintă două maxime anuale: una în mai-iunie, mai accentuată
şi alta în octombrie, mai redusă cantitativ. Regimul minim se înregistrează în ianuarie-
februarie-martie şi august-septembrie .
Formele de precipitaţii sunt variate după cum urmează:
8
August 113.2 25.0
Septembrie 31.2 42.6
Octombrie 56.2 17.2
Noiembrie 72.8 12.6
Decembrie 57.0 55.8
Media anuala 35,9 35,2
Specia mar are pretentii ridicate fata de umiditatea din sol si din atmosfera reusind foarte
bine in zone cu precipitatii ce depasesc 650-700 mm dar si sub 500 mm cu conditia aplicarii de
irigatii. Excesul de apa este greu suportat de mar si nu trebuie sa depaseasca 10-14 zile in
perioada de repaus relativ si 4-5 zile in perioada de vegetatie.
Perioadele critice pentru apa sunt cresterea intensa a lastarilor si a fructelor.
1.4.7 Insolatia
Radiatia globala
Are valori în jur de 120 kcal/cm 2/an, cu variaţii între 110 kcal/cm2/an pe versanţii slab
însoriţi şi 130 kcal/cm2/an pe cei mai bine expuşi incidenţei razelor solare.
Insolaţia ( durata medie de strălucire a soarelui ) este de sub 2000 ore/an în dealurile
înalte, şi peste 2100 ore/an în depresiunea Huşi ( 2120 la Huşi ).
Urmărind regimul mediu anual al valorilor radiative şi heliotermice, constatăm că ele se
menţin ridicate în toată perioada de vegetaţie ( inclusiv în septembrie şi octombrie), fapt ce
permite o bună dezvoltare vegetativă, fructificare şi maturare deplină a strugurilor, fructelor si
legumelor.
Specia pomicola mar are pretentii moderate fata de lumina deaceea in zona municipiului
Husi se intrunesc contitii normale din punct de vedere al iluminarii. Se recomanda o buna
optimizare pentru alegerea formei de coroana, corelarea distantelor de plantare cu habitusul
pomului, amplasarea in teren a parcelelor si a randurilor in vederea obtinerii unor fructe de
9
calitate superioara cu un surplus de substante biochimice si o coloratie mai intensa. In plantatiile
intensive coeficientul radiatiei solare este sub mediu 1,64 -1,90% iar productia fiind de 23,7-30
la ha. Excesele de lumina pot avea chiar efecte negative asupra schimbului de gaze de la nivelul
stomatelor, iar experientele proprii au demonstrate ca taierile in verde influenteaza pozitiv
receptarea luminii si implicit calitatea fructelor.
1.4.8 Regimul eolian
1.5 Vegetatia
Vegetaţia este în strânsă legătură cu condiţiile de climă , relief şi sol. În zona de studiu
aflata pe strada Fundatura viticolei Nr.1 este specifică vegetaţia de silvostepa caracterizata prin
specii ierboase xeromezofite si chiar xerofite la care se adauga si diferite specii lemnoase:
stejar (Quercus robur), măr (Malus domestica), păr ( Pirus communis), cireş sălbatic (
Cerasus avium ) etc. Dintre arbuşti: corn ( Cornus mas ), alun (Coryllus avelana), măceş (Rosa
canina), soc (Sambucus nigra) etc. Mai rar se întâlneşte fag (Fagus silvatica ), plop (Populus alb
), salcâm (Robinia pseudacacia).
Vegetaţia de stepă cuprinde asocialtii paioase reprezentate prin: firuţă (Poa pratensis),
ovăscior (Arrhenathruum elatu ), obsigă (Bromus inermi ), pir (Agropirum repens, laptele
câinelui (Euphorbia cyparissia ), lumânărică (Verbas-cum phlomoides), susai (Sonchus aspe ).
In concluzie, sectorul climatic al Depresiunii Huşi are un caracter de relativă
adăpostire, temperaturi şi amplitudini termice cu nuanţe excesive, precipitaţiile mijlocii şi
frecvenţa moderată a fenomenelor hidrometeorice.
10
2. MEMORIUL JUSTIFICATIV
Datorita longevitatii sale mari, a investitiilor foarte mari precum si altor factori obiectivi,
infiintarea unei plantatii pomicole de mar implica o mare responsabilitate din partea tehnologilor,
proiectantilor si a beneficiarilor.
11
Zonele de intoarcere a agregatelor au latimea de 6-8 metri, sunt inierate si amplasate
perpendicular pe directia randuriilor la capetele tarlalelor. In cadrul proiecatarii sunt prevazute
doua zone de intoarcere cu latimea de 6m.
Se amplaseaza cat mai central si langa drumul principal, aproape de sursa de apa
ocupand circa 0,5-1% din suprafata amenajata. Sunt prevazute a se infiinta: sediul fermei, grupul
social, magazii, hale de sortare, platforme betonate, platforme de ingrasaminte, pesticide,
carburanti, statii pentru preparat solutii pentru stropit, remize pentru masini agricole.
In proiect este prevazuta suprafata livezii de 29 ha din care suprafata cu constructii
utilitare 3741 m. p..
Tabel 2.1
Parametrii plantatiei intensive de mar infiintata pe un teren cu panta pana la 12%
12
Specia pomicola mar are majoritatea soiurilor autosterile necesitand amplasarea in
parcela a 3-4 soiuri bune polenizatoare, cu aceeasi perioada de inflorire si epoci de maturare
apropiate (vara-toamna sau toamna-iarna) cu o decalare de numai 3-4 saptamani, pentru a se
putea efectua tratamentele fitosanitare. Raportul dintre soiul de baza si soiul polenizator este
diferit in functie de valoarea lor economica. In general la mar se stabileste circa 50 m distanta
intre soiul de baza si cel polenizator
Stabilirea polenizatorilor
13
Soiuri propuse pentru cultura
Tabelul 2.2
SOIURI de MĂR aflate la înmulţire în pepinierele din România altoite pe MM106
Se foloseste proportia dintre soiul de baza si cel polenizator de 1/1in cazul soiurilor
interfertile care au aceeasi valoare economica recomandandu-se a se planta 6/6 randuri.
14
Modul de folosinta a terenului rezultat in urma organizarii teritoriului in
vederea infiintarii plantatiei intensive de mar
16
la rapăn, pretenţios la sol şi căldură mai ales în timpul înfloritului şi a maturării fructelor.
Nerespectarea acestor cerinţe conduce la fructe mici, asimetrice, slab colorate.
Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de
culoare roşu-intens, cu puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-gălbuie, dulce, cu aciditate
redusă. La apariţia soiului a fost o realizare deosebită.
Se recoltează în octombrie şi se păstrează 4-6 luni.
Caracterizarea portaltoiului folosit pentru infiintarea plantatiei – MM106
MM106 – portaltoi de vigoare mijlocie, mai viguros decât M7, cu înrădăcinare bună, nu
necesită susţinere. Este rezistent la ger dar sensibil la secetă. Cere soluri fertile, profunde, bine
aprovizionate cu apă dar cu drenaj bun. Având compatibilitate cu soiurile de vigoare mică şi
pentru cele “spur” este cel mai indicat pentru plantaţiile cu densitate mare din zona dealurilor, pe
terenurile fertile de la baza pantelor şi în luncile deschise ale râurilor ferite de curenţii reci. Se
înmulţeşte prin marcotaj vertical şi orizontal şi produce 14-16 marcote la tufă.
17
Terenul destinat plantării pomilor la micii producători poate fi în incinta gospodăriilor sau
în afara acestora.
În incinta gospodăriei pe spaţii reduse ca suprafaţă se pot planta, de preferinţă, pomi de
talie mică, altoiţi pe portaltoi de vigoare slabă.
În afara perimetrului construibil se pot organiza plantaţii pomicole în masiv înfiinţate
după tehnica modernă, cu posibilitatea mecanizării lucrărilor specifice pomiculturii.
În cazul în care nu toate terenurile dispun de condiţii corespunzătoare şi posibilităţi de
mecanizare, pentru mărirea capacităţii de producţie sunt necesare măsuri care constau din:
- executarea de drenaje, când nivelul apei freatice este la mică adâncime sau există
porţiuni de băltiri sau infiltraţii de apă;
- crearea unor canale colectoare în zone cu precipitaţii abundente şi cu pericol de
inundare;
- executarea de lucrări antierozionale, pe terenurile în pantă, dar supuse erodării;
- pe terenurile în pantă pot fi executate terase individuale cu diametru de 2-3 cm.
Solurile uşoare, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura căpşunului,
solurile lutoase şi luto-argiloase nu sunt favorabile pentru cultura pomilor, cele mai bune soluri
sunt cernoziomurile, bogate în humus, solurile brun-roşcate de pădure. Pe solurile mai puţin
fertile, se recomandă utilizarea unei culturi premergătoare (lucerna) care fertilizează natural
terenul. Solurile trebuie să fie permeabile pentru a se evita băltirea apei, pânza de apă freatică
trebuie să fie la peste 2-3 m adâncime.
Reacţia solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul cuprins
între 5-8, terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N-S, se vor evita
expoziţiile nordice. Nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenţi de aer, precum şi
zonele cu frecvente îngheţuri târzii de primăvară. În zonele cu frecvenţă mare a vânturilor sunt
obligatorii perdelele de protecţie cu arbori înalţi (stejar, frasin, arţar, salcâm), de nuci în
combinaţie cu specii de talie mai redusă (alun sau alţi arbuşti).
Pentru plantarea pomilor, pregătirea terenului constă din defrişare, modelare, timp
de pauză (dacă este cazul), fertilizare şi desfundare.
18
replantării pe acelaşi teren a speciilor: prun, păr, căpşuni. În urma defrişării vechilor plantaţii şi a
desfundării terenului, se recomandă scoaterea şi strângerea rădăcinilor care pot să constituie
sursă de infecţie pentru noile plante. Practicarea timp 2-3 ani a unor culturi agricole, pentru
refacerea structurii şi a fertilităţii solului, cât şi pentru a stinge focarele unor boli virotice,
bacteriene, fungice, etc, este de preferat când este posibil.
Constă în marcarea pe teren a locului unde se va planta fiecare pom iar direcţia rândurilor
va fi paralelă cu latura lungă a parcelei şi pe cât posibil pe direcţia N-S. După marcarea primului
rând, pe toată lungimea lui, considerat linie de bază, se marchează cu ţăruşi capetele rândurilor
următoare la distanţa stabilită. Pentru alinierea picheţilor se folosesc jaloane înalte de 1,5-2,0 m,
19
vizibile de la distanţă pentru a trasa liniile care încadrează terenul într-o figură geometrică
(dreptunghi, pătrat etc).
Locul fiecărui pom se determină prin întinderea unei sârme marcate între picheţii din
capătul rândului, şi se fixează cu un ţăruş, la distanţa stabilită. La plantarea pomilor se întinde
din nou aceeaşi sârmă gradată, pentru a determina locul fiecărui pom. Pe suprafeţe mai mici se
folosesc obligatoriu scândura de plantare, care are lungimea de 1,50 m, cu crestături la cele două
capete şi una la mijloc. Scândura de plantare se aşează cu crestătura de la mijloc pe pichetul care
marchează locul pomului şi se mai bat doi picheţi la ambele capete ale scândurii, când se sapă
groapa, cei doi picheţi de la capetele scândurii rămân şi la plantarea pomului .
Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica, ce se realizeaza pe teren cu ajutorul
a 3-4 picheti şi care poate fi: un pătrat, un dreptunghi sau un triunghi.
Denumirea acestor forme este atribuită şi sistemelor de pichetat:
- Pichetatul în pătrat, la care distanţele dintre rânduri sunt egale cu cele dintre pomi pe rând.
Acest tip de pichetat se foloseste în general, pentru înfiinţarea plantaţiilor clasice şi pe terenuri
plane;
- Pichetatul în dreptunghi, cu distanţele mai mari între rânduri şi mai mici între
pomi pe rând, se utilizează mai mult pe terenurile plane şi cu pantă uşoara pentru toate tipurile de
livezi;
- Pichetatul în triunghi, oferă pomilor condiţii mai bune de captare a luminii directe şi de
distributţe a rădăcinilor în spaţiul de nutriţie. Pe terenurile în pantă, pomii constituie obstacole
pentru apa care se scurge la vale şi erodează solul.
20
Pentru executarea unui pichetat sunt necesare:
jaloane de 2 m vopsite cu roşu şi alb, pentru a fi vizibile;
ruleta sau panglica de oţel de circa 50 m lungime;
sârmă cu noduri marcată din metru în metru de circa 50 m lungime;
picheţi, ţăruşi şi maiuri din lemn (0,5 lungime);
triunghi compas cu deschidere reglabilă (2 - 2,5)
Pe terenurile plane pichetatul începe cu jalonarea laturii lungi, luându-se ca aliniament fix
un drum, un gard, o perdea de copaci etc, care există şi nu poate fi mutat usor.
In zonele colinare, unde majoritatea terenurilor sunt framântate şi au diferite expoziţii şi
pante, orientarea şi pichetarea rândurilor solicită o atenţie şi o pricepere deosebită.
Pe versanţii scurţi, cu pante mici şi uniforme, pichetatul rândurilor de pomi se face
paralel cu curbele de nivel, plecându-se de la un aliniament jalonat la baza pantei sau de-a lungul
potecilor făcute de animale în timpul păşunatului.
Pe versanţii lungi ai dealurilor înalte, pichetatul constituie o lucrare mai complexă, care se
execută de către cadre calificate cu ajutorul aparatelor de măsurat.
In teren desfundat gropile se fac cu putţn timp înainte de plantare, sau în ziua plantării,
pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile de 50 / 50 / 60 cm, în cazul
plantaţiilor intensive şi superintensive, iar la cele clasice de 80/80/60cm.
Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie să fie de 80 / 80 cm şi adânci de
70 cm şi se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare. După săparea gropilor se trage 2/3 din
pământ în groapa de plantare după ce în prealabil s-a adăugat gunoiul de grajd bine fermentat. În
teren desfundat, gropile se fac înainte de plantare sau chiar în ziua plantării, pentru a nu se pierde
umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile reduse în aşa fel încât să încapă cât mai bine
sistemul radicular. În cazul arbuştilor fructiferi gropile cu dimensiuni de 40/40/30 cm.
Gropile se execută manual cu hârleţul, sau mecanic cu burghiul. Pământul rezultat la
săparea manuală a gropilor în teren nedesfundat se separă, urmând ca umplerea gropilor, la
plantare, în zona rădăcinilor pomilor, să se facă cu pământul cel mai fertil.
2.3.2.Plantarea pomilor
2.3.2.1. Pregătirea materialului săditor
22
SCHEMA DE ÎNFIINŢARE A PLANTAŢIEI POMICOLE
Tabelul 2.5
Lucrarea Perioada Parametrii lucrării Speciile la care se
de aplică
executare
0 1 2 3
A. PREGĂTIREA TERENULUI ÎN VEDEREA PLANTĂRII
a)Amendarea solului pe Inainte de 4-8 t/ha (doza care să ridice La toate speciile, cu
terenurile cu aciditate desfundare pH la 6, încât saturarea în excepţia plantaţiilor
pronunţată ( cu pH sub 5,5 şi baze să fie de 80% pe de castan şi afin care
cu saturare în baze sub 60%) orizontul până la 4° cm reuşesc bine pe solurile
adâncime) acide. La afin, pentru
acidifierea solului se
recomandă folosirea turbei ca
îngrăşamânt organic.
b) Fertilizarea în funcţie de Inainte de gunoi 40-50 t/ha Pomi si arbuşti
starea de aprovizionare a desfundare fosfor 150-200 kg/ha s.a. fructiferi
solului cu elemente potasiu 150-200 kg/ha s.a.
nutritive: In groapă, 20-30 kg gunoi
- pe terenuri care se la plantare 5-10 kg gunoi Pomi
desfundă, In groapă, 40-50 kg gunoi Arbuşti fructiferi
la plantare 250-300 g fosfor s.a.
150-200 g potasiu s.a.
- pe terenuri care nu se Pomi
desfunda.
c) Dezinfecţia solului Inainte de 25-75 kg/ ha Lindatox-3, Pomi si arbuşti
desfundare în fructiferi
funcţie de vârsta larvelor
23
Lucrarea Perioada de Parametrii lucrării Speciile la care se aplică
executare
0 1 2 3
B. PLANTAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
a)Asigurarea Cu 5-10 zile Soiurile prevăzute a Pomi şi arbuşti fructiferi
materialului săditor înainte de se planta
plantare, -certificat şi C.A.C.
toamna
b)Stratificarea materialului Imediat In şanturi Pomi si arbuşti fructiferi
săditor şi udarea lui fără stagnări
de apă
c) Plantarea propiu-zisă Toamna 1 XI- Conform Pomi si arbuşti fructiferi
( fasonarea,mocirlirea, 1 XII tehnologiilor
plantarea ) Primavara 1
III-5 IV
d) Udarea pomilor Imediat după 20l/groapa Pomi
după plantare la plantare, 10 l/tufa Arbuşti fruciferi
locul definitiv primavara. de 2 -3 ori Pomi si arbuşti fructiferi
la nevoie
e)Protejarea pomilor Toamna Cu diferite materiale Pomi
împotriva rozătoarelor
f)Arătura terenului bătătorit După La 15-20 cm, cu Pomi si arbuşti fructiferi
cu ocazia plantării plantare, răsturnarea brazdei
toamna sau spre rândul de pomi
primavara
g) Proiectarea coroanei Primavara la Conform specificului Pomi si arbuşti fructiferi
pornirea în formei de coroană
vegetaţie proiectată
Înierbarea constă din menţinerea terenului din plantaţie cultivat cu ierburi perene şi se
recomandă doar pentru zonele deluroase, cu multe ploi. În zonele cu mai puţine ploi, înierbarea
mai mult dăunează decât ajută, deoarece ierburile prin numeroasele lor rădăcini, formează
aproape de suprafaţa solului, un strat pâslos, care împiedică pătrunderea apei din ploi, la
rădăcinile pomilor. O parte din apă, care pătrunde totuşi în pământ, este absorbită de rădăcinile
ierburilor, înainte de a ajunge la rădăcinilor pomilor. Mai mult, ierburile crescând primăvara
devreme, consumă cantităţi mari de apă tocmai în acea vreme când şi pomii au mare nevoie de
ea.
Înierbarea are loc începând cu al doilea, al treilea an de plantare şi poate să fie totală sau
parţială. În cazul înierbării parţiale, o parte din suprafaţa de teren din jurul trunchiului se
menţine sub formă de ogor negru prin lucrări manuale şi prin erbicidare. Înierbarea poate fi
permanentă sau periodică, când după un număr oarecare de ani se ară şi se menţine câţiva ani ca
ogor negru, după care se înierbează din nou.
24
În condiţii de irigare este bine să se execute înnierbarea terenului în benzi, între rândurile
de pomi.
Menţinerea permanentă a ogorului negru este un alt mod de întreţinere a solului în
livezi. În acest caz solul se menţine curat de buruieni şi afânat în cursul întregii perioade, prin
discuire sau praşile repetate. Pământul fiind lucrat şi afânat, apa din ploi pătrunde cu uşurinţă şi
ajunge repede la rădăcini. În acelaşi timp, solul fiind afânat la suprafaţă, împiedică evaporarea
apei, ea rămânând aproape în întregime la dispoziţia pomilor. Ca urmare, pomii din livezile unde
pământul este menţinut ogor negru, fără concurenţa buruienilor pentru apă şi hrană cresc mai
bine, formează mai mulţi muguri de rod şi dau recolte bogate.
Totuşi, prin lucrarea permanentă a solului, în cazul ogorului negru, se distruge, într-o
anumită măsură structura lui. Asemenea soluri se bătătoresc repede, nu permit pătrunderea apei
şi a aerului către rădăcini. Pentru a reduce aceste efecte nedorite, toamna, în perioada îngălbenirii
frunzelor, terenul se ară la adâncimea de 20 – 22 cm, în livezile de măr şi păr, la 15 – 18 cm, la
15 – 18 cm, în cele de prun, cais, piersic, cireş, vişin şi de arbuşti fructiferi. Adâncimea arăturii
va fi mult mai redusă în apropierea trunchiului pomilor, pentru a nu distruge rădăcinile. Arătura
de toamnă nu se grăpează, brazdele şi bulgării opresc zăpada pe loc, sporind la creşterea
cantităţii de apă din sol în primăvară. Arătura se va executa la 1,0-1,2 m de rândul de pomi.
Primăvara se face o lucrare de afânare a solului la 10 – 12 cm cu cultivatorul sau cu sapa
pe toată suprafaţa, inclusiv sub coroana pomilor, după efectuarea tăierilor şi tratamentelor contra
bolilor.
În cursul verii, solul din livadă se mai lucrează de 4- 6 ori, la 10 – 12 cm, mai ales după
ploi, în aşa fel încât să nu fie buruieni şi pământul să fie afânat.
Culturi de acoperire folosite pentru îngrăşământ verde constau în întreţinerea terenului
din livadă prin cultura unor plante folosite ca îngăţământ verde. Cultura ocupă terenul doar
câteva luni, în restul timpului solul se menţine ca ogor negru. Specia cultivată trebuie să crească
repede, să producă o masă cât mai bogată de materie organică, să nu concureze pomii pentru apă
şi substanţe nutritive.
Cele mai bune culturi de acoperire pentru îngrăţământ verde în livezi sunt cele de
toamnă-primăvară sau de vară, deoarece ele cresc şi se dezvoltă în perioadele în care pomii au
cerinţe mai mici pentru apă şi substanţe nutritive. Pentru culturile de primăvară se recomandă:
seradela, sulfina şi rapiţa; pentru culturile de vară: lupinul alb, lupinul galben, facelia, seradela,
soia, fasoliţa, floarea soarelui; pentru culturile de toamnă: secara, măzărichea păroasă, trifoiul şi
rapiţa.
Încorporarea plantelor în sol se realizează cu ajutorul grapei cu discuri şi cu plugul.Se
practică pe solurile lipsite de materie organică (solurile nisipoase, în special).
Ogorul negru combinat cu plante acoperitoare sau ogorul negru ocupat este un alt mod
de menţinere a solului în livezi care elimină unele neajunsuri ale celor două moduri de lucrare a
solului. În prima jumătate a verii solul din livadă se menţine ogor negru. După încetarea creşterii
lăstarilor, în a doua jumătate a verii (luna august) se însămânţează anumite plante agricole, de
obicei furajere ( mazăre furajeră, lupin galben, secară, timoftică). Aceste plante cresc până în
toamnă, dau o masă verde importantă care în perioada înfloritului se tăvălugesc şi se îngroapă în
sol prin arătura de toamnă, ca îngrăşământ verde.
Culturile intercalate cu plante agroalimentare constau în cultivarea cu plante cu
perioadă scurtă de vegetaţie în zonele secetoase pentru menţinerea umidităţii în sol. Din păcate,
acest mod de întreţinere a solului nu este posibil decât în zonele cu multe ploi, cel puţin 600-700
mm de precipitaţii anual sau cu posibilităţi de irigare. În regiunile secetoase, unde se resimte o
mare lipsă de ploaie, în a doua parte a verii, nu este posibilă o cultură anuală, nu răsare nimic sau
ceea ce răsare nu creşte. În aceste regiuni este mai bine de menţinut ogorul negru în cursul verii.
25
Mulcirea solului constă în menţinerea solului acoperit cu diferite materiale. Mulciul
poate fi natural, obţinut pe terenul din plantaţii sau pe alte terenuri, cât şi artificial. Ca mulci
natural se folosesc resturile vegetale din gospodărie (paie, coceni, frunze, rumeguş, fânul de
proaspătă calitate) care, fie întregi, fie tocate, acoperă terenul într-un strat uniform de 10-15 cm,
strat ce permite pătrunderea în sol a apei, aerului şi cădurii dar împiedică pierderea apei,
pătrunderea luminii şi creşterea buruienilor.
Ca mulci artificial se se foloseşte folia neagră de polietilenă sau cea transparentă. Practica
mulcirii s-a generalizat pe rândurile de pomi pe o lăţime de 1,5 -.2 m, în special la plantaţiile
intensive şi superintensive amplasate pe terenurile nisipoase şi în zonele secetoase precum şi în
culturile de căpşuni.
Cât priveşte aportul hidric, ţinând cont de condiţiile actuale şi previzibile, .s-a ajuns la
concluzia că irigarea mărului presupune aplicarea de udări frecvente cu norme mici de apă,
pentru asigurarea unei cantităţi optime în anumite zone ale sistemului radicular, care sunt în
măsură să susţină metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Ca urmare este indicat să se utilizeze
metode de irigare localizată, la suprafaţă sau subteran, în funcţie de tipul de sol şi mai ales, de
condiţiile climatice.
În livezile tinere de măr situate în zonele de stepă şi silvostepă, pentru pomi şi portaltoi
vegetativi cu înrădăcinare superficială se folosesc 200-250 m 3/ha apă la o udare, pentru
umectarea solului până la adâncimea de 35-40 cm. Pentru pomii cu înrădăcinare mai profundă se
utilizează cantităţi mai mari de apă la o udare (300-350 m 3/ha), pentru a se umecta solul pe o
adâncime de 50-60 cm. Numărul de udări variază de la 2-3 până la 4-5 funcţie de perioadele de
secetă.
În livezile pe rod se aplică 4-5 udări cu cantităţi de apă cuprinse între 400-700 m 3/ha.
Momentele de aplicare a udărilor sunt: înainte de dezmugurit (dacă iarna a fost secetoasă); la 15-
20 zile după legarea fructelor; după căderea fiziologică din iunie, în timpul creşterii intense a
lăstarilor; la 20-25 zile înainte de recoltatul fructelor şi după recoltare pentru aprovizionarea
solului.
În condiţiile ecologice de NE a României, pentru optimizarea umidităţii din sol la cultura
intensivă a mărului este necesară o normă de irigare de 900 m 3/apă/ha pentru metoda de irigare
localizată (prin picurare) şi de 1500 m3/ha pentru udarea prin aspersiune deasupra coroanei.
Pentru celelalte metode (prin scurgere la suprafaţă) este necesară o normă de irigare de 2000
26
m3/ha administrate în minim 4 reprize mai ales în perioadele critice pentru pomi (G. Grădinariu,
1994).
Distrugerea buruienilor se poate face prin mijloace mecanice şi prin mijloace chimice
înainte de formarea seminţelor. Această lucrare se face obligatoriu cu consultarea specialiştilor.
Folosirea exclusivă a erbicidelor duce la înmulţirea speciilor perene de buruieni mai
rezistente la erbicide (pir, talpa gâştii şi volbură). Deasemenea, erbicidele selective contribuie în
mare măsură la schimbarea compoziţiei floristice a buruienilor. Cele sensibile sunt distruse foarte
repede, lăsând loc liber celor rezistente.
Perioada optimă de aplicare a erbicidelor se stabileşte în funcţie de stadiul de dezvoltare a
principalelor specii de buruieni din plantaţii. Erbicidele se pot aplica preemergent toamna sau
primăvara devreme, pentru a împiedica germinaţia seminţelor şi postemergent în stadiul de
vegetaţie, acestea fiind absorbite de plante prin frunze.
Buruienile perene se combat în tot timpul anului pe vetre, cele mai bune rezultate
obţinându-se înainte de înflorire sau când au 10-15 cm înălţime.
La aplicarea erbicidelor în plantaţiile pomicole se vor respecta următoarele reguli:
- prepararea (soluţiei) suspensiei de erbicide se face numai cu apă perfect limpede
şi lipsită de orice impurităţi, pentru a nu se înfunda duzele instalaţiei;
- la prepararea erbicidelor nu se vor folosi vase din lemn, prepararea soluţiilor se va
face cât mai departe de sursele de apă (fântâni, canale, ape curgătoare);
- după terminarea lucrării vasele cât şi toată aparatura folosită se spală cu apă
curată, în amestec cu sodă şi se clătesc repetat cu apă curată. Ambalajele goale rămase se distrug.
Soluţiile rămase cât şi apa provenită de la spălarea vaselor şi pompelor se varsă în gropi anumite,
adânci, departe de fântâni, ape curgătoare, canale;
- erbicidarea se va efectua numai pe timp liniştit, fără vânt.
Cercetările efectuate în domeniu cât şi practica de producţie au arătat că dintre speciile
pomicole cultivate, seminţoasele, şi în special mărul, suportă cel mai bine erbicidarea. În aceste
plantaţii pot fi folosite cu succes atât erbicidele sistemice, cât şi cele de contact sau totale
(Tabelul 2.6).
Tabelul 2.6
Erbicidele recomandate şi autorizate pentru a fi folosite
în plantaţiile de pomi
Denumirea erbicidelor sau Substanţa activă Doza
amestecurilor de erbicide recomandată kg/ha
% efectiv
Gramoxone Paraquat 20% 4
Roundup Glyphosate 36% 6-10
Devrinol Napromid 50% 6-8
Simazin ( simadon) 4-5
Caragard (caradon) 4-5
Numărul organismelor dăunătoare care afectează într-un fel sau altul, sănătatea şi
productivitatea pomilor este foarte mare. Diferiţi viruşi, bacterii, ciuperci parazite, insecte,
păianjeni, viermi, rozătoare, păsări, etc. se hrănesc şi cresc pe anumite organe ale pomilor. Lupta
27
cu bolile şi dăunătorii pomilor trebuie dusă permanent pe parcursul întregului an şi cu toate că
vara se văd mai bine dăunătorii şi efectele lor, iarna este un prilej foarte bun de a acţiona asupra
lor.
Primele măsuri care pot fi aplicate în perioada de iarnă, pentru protejarea pomilor contra
agenţilor patogeni şi a dăunătorilor sunt cele mecanice, de igienă culturală, cum ar fi:
Omizitul pomilor constă în adunarea şi arderea cuiburilor de omizi din frunzele uscate,
fixate sau atârnarea de ramuri, reducând substanţial atacul omizilor, primăvara;
Tăierea şi arderea ramurilor uscate este o lucarare de igienă, prin care se distrug
numeroşi dăunători care se găsesc pe scoarţă (păduchi ţeştoşi, ouă de acarieni şi insecte etc.), unii
dăunători din interiorul lemnului (carii, sfrederitorul ramurilor etc.), precum şi o serie de ciuperci
şi bacterii;
Răuirea scoarţei, trunchiului şi ramurilor groase are ca efect îndepărtarea unei întregi
serii de dăunători aflaţi pe scoarţă sau în crăpăturile acesteia ca ouă, larve, pupe sau adulţi.
Răzuirea se face cu perii de sârmă, iar resturile se distrug imediat prin ardere;
Tabelul 2.7
Nr. Bolile şi dăunătorii combătuţi Perioada Pesticide folosite Conc.
trat. ( luna, %
decada )
1 Păduchele din San Jose, noiembrie, 2 Oleodiazol 1,5
Eriosoma, ouă de afide decembrie, 3 Oleockalux 1,5
28
Oleocarbexox 1,5
2 Psilide, acarieni, Martie, 3 Polisulfură de Ba + Carbetox 37 1,0
defoliatoare Aprilie, 1 0,5
3 Făinare, Anthonomus sp., Martie, 3 Polisulfură de Ba + Carbetox 37 EC 1,0
Eriosoma, parţial acarieni, Aprilie,1 sau Karathan sau Kumulus 0,1
defoliatore 0,3
4 Rapăn, făinare, Phylosticta sp., Aprilie, 1 US – RV 92% 1,5
Phomopsis sp., Gloeosporium sp,. ( Paracarovicid ) +
ouă hibernante de acarieni, Turdacupral 50 0,2
Eriosoma, ouă de defoliatoare, Champion 50 WP 0,2
inclusiv Lymantria
5 Rapăn, făinare, monilioză, Aprilie, 2 Zeamă bordeleză + 0,5
Phylosticta sp., Gloeosporium sp., Aprilie, 3 Sulf muiabil 0,7
Phomopsis sp.
6 Rapăn, făinare, monilioză, Mai, 1 Metoben + 0,07
Phylosticta sp., Gloeosporium sp., Captadin 50 sau Dithan + 0,250
Phomopsis m., Hoplocampa m., Caolin + 0,2
acarieni, Eriosoma, afide, psilide, Acid boric + 0,05
defoliatoare, minatoare Carbetox 37 la sol 0,5
Sumialpha 0,04
7 Rapăn, făinare, monilioză, Mai, 2 Captadin 50+(Dithan) 0,250
Phylosticta. Sp, Gloeosporium sp., Metoben + 0,07
Phomopsis m., Hoplocampa m., Caolin + 0,2
acarieni, Eriosoma, afide, psilide, Acid boric + 0,05
defoliatoare, minatoare Filitox + 0,05
Carbetox 37 la sol 0,5
8 Rapăn, făinare, monilioză, Mai, 3 Captadin 50 + 0,250
Phylosticta sp., Phomopsis m., Iunie, 1 Fademorf + 0,1
Carpocapsa p. ( G. 1 ), acarieni, Plictran 600 FL + 0.025
Eriosoma, afide, psilide, Thuringin 6000 + 0,2
defoliatoare, minatoare Caolin + 0,2
Acid boric 0,05
9 Rapăn, făinare, monilioză, Iunie, 2 Polycarbacin + 0,2
Phylosticta sp., Gloeosporium sp., Metoben + 0,07
Phomopsis m.,păduchele din Wofatox 50 + 0,160
Sant Jose ( G.1 ), acarieni, Caolin + 0,2
Eriosoma,afide, psilide, Acid boric + 0,05
defoliatoare, minatoare Carbetox 37 la sol 0,5
10 Rapăn, făinare, monilioză, Iunie, 3 Captadin 50 + 0,250
Phylosticta sp., Phomopsis m., Fademorf + 0,1
Gloeosporium sp, păduchele din Wofatox 50 + 0,160
Sant Jose ( G.1 ), acarieni, Caolin + 0,2
Eriosoma, afide, psilide, Acid boric + 0,05
defoliatoare, minatoare Carbetox 37 la sol 0,5
11 Rapăn, făinare, monilioză, Iulie, 1 Dithane M 45 + 0,2
Phylosticta sp., Phomopsis m., Nimrod 25 EC + 0,05
Gloeosporium sp, păduchele din Ekalux S. Oradea + 0,1
Sant Jose ( G.1 ), acarieni, Caolin + 0,2
Eriosoma, afide, psilide, Acid boric + 0,05
29
defoliatoare, minatoare Carbetox 37 la sol 0,5
12 Rapăn, făinare, monilioză, Iulie, 2 Polycarbacin + 0,0125
Phylosticta sp., Phomopsis m., Metoben 70 + 0,05
Gloeosporium sp, păduchele din Plictran 600 Fl. + 0,03
Sant Jose ( G.1 ), acarieni, Decis 2,5 EC + 0,0125
Eriosoma, afide, psilide, Caolin + 0,2
defoliatoare, minatoare Acid boric + 0,05
Carbetox 37 la sol 0,5
13 Rapăn, făinare, monilioză, Iulie, 3 Captadin 50 + 0,125
Phylosticta sp., Phomopsis m., Metoben 70 + 0,05
Gloeosporium sp, păduchele din Ekalux S. Oradea + 0,1
Sant Jose ( G.1 ), acarieni, Caolin + 0,2
Eriosoma, afide, psilide, Acid boric + 0,05
defoliatoare, minatoare Clorură de Ca chim. Pură,
lichidă +Carbetox 37 la sol 1,0
0,5
14 Rapăn, făinare, monilioză, August, 1 Captadin 50 + 0,125
Phylosticta sp., Phomopsis sp., Metoben 70 + 0,05
Gloeosporium sp, Carpocapsa Plictran + 0,03
(G2), acarieni, Eriosoma, afide, Decis 2,6 + 0,0125
psilide, defoliatoare, minatoare Caolin + 0,2
Acid boric + 0,05
Clorură de Ca chim. Pură,
lichidă + 1,0
Carbetox 37 la sol 0,5
15 Rapăn, făinare, monilioză, August, 2 Captadin 50 + 0,125
Phylosticta sp., Gloeosporium sp, Metoben 70 + 0,05
Carpocapsa (G2), Phomopsis sp, Ekalux + 0,1
acarieni, Eriosoma, afide, psilide, Carbetox 37 la sol 0,5
defoliatoare, minatoare
16 Rapăn, făinare, monilioză, August, 3 Captadin 50 + 0,125
Phylosticta sp., Gloeosporium sp, Septembrie, 1 Metoben 70 + 0,05
Carpocapsa (G2), Phomopsis sp, Carbetox + 0,5
acarieni, Eriosoma, afide, psilide, Dicofol + 0,2
defoliatoare, minatoare Carbetox 37 la sol 0,5
Se face cu un gard din plasa de sarma sustinuta din stalpi de beton armat si are ca scop.
Apararea pomilor de atatcul iepurilor si a altor rozatoare.
31
3. MEMORIUL TEHNIC
3.1 Planul de plantare (Necesarul de pomi pentru 27 ha plantatie
din 29 ha plantatie economica)
32
3.2 Antemasuratoare 1- Privind pregatirea terenului in vederea
plantarii
Cap. 1 Manoperă
0 1 2 3 4
1 Îngrăş.chimice + Sinoratox 5 G 50 1,7 85
2 Gunoi de grajd semifermentat 10 80 800
TOTAL TRANSPORTURI -total t/km 885
PENTRU Pentru 1 (ha) -tarif RON t/km 0,375
-total RON 331,88
34
Antemăsurătoare – Deviz nr.2
pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii intensive
de MĂR având următoarele caracteristici :
Distanţa de plantare; 4 m între rânduri şi 2 m pe rând şi desimea 1250
pomi/ha
Cap. 1 Manoperă :
Nr. Nr.artic Denumirea
din lucrării din normele de TOTAL Din care pe categorii
ctr NTM/92 muncă ZO
Unitate de măsură şi cantitatea M
0 1 2 4 5 6 7 8
1 1819 Confecţionat picheţi refolosibili 0,83 0,83 - - -
UM=mb: cantit = 1,25 6
2 1859 - Pichetat terenul 1,5 1,5 - - -
UM=ha cantit=1,5 0
3 1863 - Săpat gropi de 50x50 15,63 - - 15,63 -
UM=mb cantit =1,25 50
4 3226 Încărcat+desc. Gunoi cu trans. 9,38 - 9,38 - -
de la 8-12 km 5
UM=t cantit=37,5
5 3246 Încărcat+descărcat îngrăşăm. 0,28 0,28 - - -
chimice două operaţiuni 1
UM=t cantit=2,5
6 3281 - Încărcat şi desc. Pomi+picheţi 0,48 - 0,48 - -
UM=ml cantit=2,4
7 1773 - Făcut şanţ pt. stratificat 0,65 - - 0,65 -
de 50x50 cm
UM=ml cantit=13
8 1775 - Stratificat pomii (100 buc/ml) 2,28 - - 2,28 -
UM=mb cantit=0,5 2
9 1843 - Fasonat rădăcina, făcut mocirlă şi 4,16 - - 4,16 -
mocirlit în vederea plantării 3
UM=mb cantit=1,25
10 1846 Adus mraniţa şi pus la gropi 10,00 - 10,00 - -
UM=mb ;cantit=1,25 0
11 1868 Administrat îngrăş. chimice 1,93 - 1,93 - -
manual 1 kg la groapă 4
UM= mb. cantit = 1,25
12 1864 Repartizat pomii la groapă în 4,16 4,16 - - -
vederea plantării 3
UM=mb, cantit=1,25
13 1866 Plantarea pomilor, lucrare completă 25,00 - - - 25,0
cu udat 2
UM=buc. Pomi; cantit=1250
14 2019 Tăieri de proiectare a 0,60 0,60 - - -
coroanei 8
UM=mb cantit=1,25
- Total ZO uri 75,51 7,37 21,79 21,35 25,00
TOTAL
MANOPERA 1(unu)ha - Tarif RON/ZO 25 25 25 25 25
PENTRU
35
- Total RON 1887,75 184,25 544,75 533,75 625
Cap. 1 Manoperă :
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 1906 Sapa mare pe rândul de pomi 2,63 7,89 - - 7,89 -
UM= mii m2 cantit=2,4x1250=3,0
2 3135 Deservit semănătoarea SUP-21 0,08 0,06 0.06 - - -
UM=ha cantit=0,7
3 1908 Prăşit pe rând ( 1,2 m lat) cu sapa 1,22 14,64 - - 14,64 -
se execută 4 lucr.
UM=mii m2; cantit=(3000x4)=12,0
4 2744 Preparat soluţii pentru 5 tratam. 0,09 0,18 - - - 0,18
asimilat a câte 400 litri
UM=mii t; cantit=2,0
5 3157 Deservit MSPP 3x300 la 5 trat. 0,06 0,30 0,30 - - -
UM=ha cantit=5,0
6 294 Cosit cu coasa pe interval 2,8 m 4,00 5,60 - - - 5,60
asimilat UM=ha cantit=(0,7x2 lucr) =1,4
7 1869 Plivitul lăstarilor şi dirijarea lor pe 6,06 7,58 - - 7,58 -
direcţia rândurilor
UM= mii pomi; cantut=1,25
8. Strâns mulci şi aşezaţi pe rândul 1,25 1,75 1,75
de pomi
UM= Ha;Cantit. 1,4
- Total ZO uri X 38,00 0,36 1,75 30,11 5,78
TOTAL
MANOPERA 1(unu)
- Tarif RON/ZO X 25 25 25 25 25
PENTRU ha
- Total RON X 950 9 43,75 752,75 144,5
39
12 294 Cosit intre randuri-2 4,00 5,60 - - - 5,60
lucrari
UM=ha cantit=(0,7x2)=
=1,4
13 312 Strans manual fan si 1,25 1,75 - 1,75 -
asezat ca mulci
UM=ha cantit=1,4
14 1869 Plivit lăstarii şi dirijarea 6.06 7,58 - - 7,58
lor pe direcţia rândurilor
UM =mii pomi; cantit =
=1,5
- Total ZO uri X 56,77 0,86 1,75 43,48 10,68
TOTAL
-Tarif RON/ZO X 25 25 25 25 25
MANOPERA 1(unu) ha
PENTRU - Total RON X 1419,25 21,50 43,75 1087,00 267,00
41
8 3157 Deservit MSPU 900 la 8 0,06 0,48 0,48 - - -
tratam
UM=mii pomi cantit=8
43