Cuprins

Energia eoliana, o solutie in dezvoltarea durabila............................................................................2

Introducere in studiul eolienelor...................................................................................................5
1. Principiul..................................................................................................................................7
2. Particularitati............................................................................................................................7
2.1. Tipuri de instalari...............................................................................................................7
2.2. Orientarea axului...............................................................................................................8
3. Componentele clasice ale unei eoliene...................................................................................12
4. Importanta eolienelor..............................................................................................................13
4.1. Situatia actuala.................................................................................................................13
4.2. Perspective.......................................................................................................................16

pg. 1
 Energia eoliana, o solutie in dezvoltarea durabila

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de

dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia
Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi
sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte
satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi".

Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru

luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba
de mediu înconjurător, economic sau social.

Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de
intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul
rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii
vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este
acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.

Una dintre directiile sugerate de organismele internationale pentru a instaura o dezvoltare

durabila este acordarea unei atentii deosebite asupra producerii si utilizarii de energie pe cale
neconventionala. Cea mai buna modalitate de a realiza acest obiective este utilizarea energiilor
regenerabile.

Raportul Grupului de Experţi Interguvernamental asupra Evoluţiei Climei (GIEC)

publicat in Februarie 2007, readuce in discutie dezvoltarea surselor de energie naturală
regenerabilă, printre care cea eoliană, dacă se doreşte păstrarea unui nivel rezonabil de confort în
ţările dezvoltate şi creşterea considerabilă a celui din ţările sărace.

pg. 2
 Hermann Scheer (Presedinte EUROSOLAR; Director General al Consiliului
International pentru Energia Regenerabil –“WCRE”; Presedintele Forului Parlamentar
International pentru Energiile Regenerabile) tine sa precizeze in cadrul unei pledoarii
urmatoarele: “În materie de aprovizionări cu energie la nivel mondial, există veşti bune şi veşti
rele. Cele rele? Petrolul se termină. Cele bune? Petrolul se termină. Şi nu numai el: mai devreme
sau mai târziu, toate energiile fosile vor avea aceeaşi soartă, chiar şi uraniul care alimentează
centralele nucleare.

Disponibil sub formă lichidă, uşor de utilizat, petrolul a devenit energia cea mai curentă,
„aurul negru“ al secolului al XX-lea. Dar a fost dintotdeauna clar că într-o zi se va termina.
Cum nimeni nu ştia exact când, problema a fost pusă deoparte. Dispoziţia alarmistă care
domneşte astăzi printre şefii de stat arată că aceştia administrau problema de pe o zi pe alta, pe
când continua să crească dependenţa noastră de această resursă în declin. De fapt, problema de
a şti cât timp vor mai dura rezervele nu ajunge decât pe locul trei în rândul preocupărilor, căci,
înainte de a fi epuizat resursele disponibile, lumea „civilizată“ va fi atins un nivel insuportabil
de distrugeri ale mediului înconjurător. Dacă e să credem rezultatele cercetărilor Grupului de
Experţi Interguvernamental asupra Evoluţiei Climei (GIEC), va trebui să se fi redus cu cel puţin
60% emisiile de gaze cu efect de seră în 2050 pentru a evita o prăbuşire economică şi ecologică.

Astfel, cu mult înainte de epuizarea reală a surselor, sistemul mondial de aprovizionare

cu energie primară este într-o stare precară şi dezastruoasă. De aceea s-au luat iniţiative la
Summitul G-8 de la Sankt Petersburg din iulie 2006. Eforturi iluzorii: renaşterea energiei
nucleare în lumea întreagă şi promovarea „cărbunelui curat“ pentru producţia de electricitate
pleacă de la postulatul că sistemul energetic mondial ar putea rămâne neschimbat dacă nu ar
avea impact asupra emisiilor de gaze cu efect de seră şi asupra schimbării climatice.

Din acest motiv, cereri presante sunt făcute pe lângă ţările producătoare pentru a-şi mări
cotele şi pentru ca reţele internaţionale de aprovizionare să fie întărite, chiar dacă acest lucru
intră în contradicţie cu obiectivele de protecţie a climei. Prezentate şi ele înainte de a se
dezvolta, energiile regenerabile nu joacă decât un rol marginal în acest gen de iniţiative. Cu
toate acestea, de mult timp ar fi trebuit să facem din ele o prioritate strategică absolută.

pg. 3
 S-a pretins că potenţialul „regenerabilelor“ nu este suficient pentru a înlocui energiile
nucleare şi fosile şi că este prea costisitor să fie dezvoltate la scară mare. Ceea ce înseamnă să
susţinem că ele constituie o povară economică şi socială inacceptabilă. În plus, unii afirmă că
această mutaţie ar lua prea mult timp, acest lucru însemnând că, pentru deceniile care vin,
accentul trebuie să rămână asupra centralelor convenţionale. Fără a uita acest argument:
problema stocării energiilor regenerabile tot nu a fost rezolvată.

Daca privim de aproape, nici unul din argumentele menţionate nu este convingător.
Utilizarea directă sau indirectă a energiei solare, a vântului, a apei, a biomasei şi a valurilor
furnizează planetei noastre în fiecare zi – sub formă de vânt necaptat, de căldură solară
nerecuperată etc. – de 15.000 de ori mai multă energie decât consumă omenirea. O centrală
eoliană poate fi instalată într-o săptămână, pe când o centrală termică clasică cere între cinci şi
cincisprezece ani. Soluţii există deja pentru a remedia intermitenţa unor filiere precum cea
solară şi cea eoliană.

Posibilităţile de a dezvolta rapid locul energiilor regenerabile în buchetul energetic, cu

scopul de a ne îndrepta spre un sistem bazat numai pe aceste filiere, au fost puse în evidenţă cu
diverse ocazii: astfel, din 1978, grupul din Bellevue a dezvoltat un asemenea scenariu pentru
Franţa şi, un an mai târziu, Union of Concerned Scientists (Grupul Oamenilor de Ştiinţă
Responsabili) făcea acelaşi lucru pentru Statele Unite.

Singurele costuri direct legate de producţia de energii regenerabile sunt cele ale
dezvoltării tehnologiei. Costul combustibililor nu mai trebuie atunci plătit – biomasa constituind
singura excepţie, căci munca agricolă şi forestieră trebuie remunerată. Costurile legate de
echipament se vor diminua o dată cu dezvoltarea producţiei la scară mare şi ameliorarea
continuă a tehnologiilor. Aceasta pe când energia convenţională va creşte constant ca preţ.

Dacă această dezvoltare se desfăşoară în acelaşi ritm, producţia de electricitate de

origine nucleară şi fosilă urmează să fie înlocuită în aproximativ patruzeci de ani. Cât priveşte
supracosturile, ele se vor diminua din cauza creşterii preţului energiilor convenţionale. Acest
lucru înseamnă că, înainte chiar de 2020, preţul electricităţii regenerabile va fi mai mic decât cel
al electricităţii generate în noi centrale nucleare şi termice, accelerând şi mai mult tranziţia

pg. 4
energetică. Un potenţial de substituţie similar poate fi realizat şi în domeniul căldurii şi al
carburanţilor. Există deja case individuale şi în curând zgârie-nori care răspund propriilor lor
nevoi datorită energiilor regenerabile. Totalul suprainvestiţiilor este compensat în zece sau
douăzeci de ani de economiile de combustibili astfel obţinute. Dezvoltarea maşinilor hibride
trebuie să permită şi înlocuirea carburanţilor fosili cu biocarburanţi şi motorizări electrice
utilizând noi tehnologii ale bateriilor.

Posibilitatea de a merge spre o lume post-fosilă şi post-nucleară nu este întotdeauna

percepută ca atare; de fapt, existenţa acestei oportunităţi este chiar negată în continuare.
Sistemul nostru depăşit, cu structurile sale de întreprinderi asociate, este perceput ca gravat în
marmură. Considerăm demonstrat faptul că este tehnologic neutru faţă de alte surse de energie
ale căror costuri sunt privite în mod izolat, pe când ar trebui să se compare sistemele energetice
în globalitatea lor. Această viziune trădează o lipsă completă de cunoştinţe de bază în tehnologii
şi sociologie, legate de energie.

Una dintre posibilitatile energetice evidentiate de Hermann Scheer in pledoaria sa, este
energia eoliana. In cele ce urmeaza este prezentata pe scurt evolutia ecestui tip de energie:

Introducere in studiul eolienelor

Moara de vânt este strmosul generatoarelor eoliene (Fig.1). Ea a aprut în Evul Mediu în
Europa. Ea a functionat la început cu ax vertical. Mai târziu, morile se orientau dupa directia
vântului si au fost puse pânze pentru a capta mai bine energia vântului (Fig.2).

Fig.1 Fig.2.

pg. 5
 Prima moara de vânt cu pale profilate a aprut în secolul doisprezece. Chiar daca era foarte
simpla, este totusi vorba de prima cercetare aerodinamica a palelor. Acestea au fost utilizate în
principal pentru pomparea apei sau pentru macinarea grâului.
În perioada Renasterii, inventatori celebrii ca Leonardo da Vinci s-au interesat foarte
intens de morile de vânt, ceea ce a condus la numeroase inovatii, uneori inutile. De atunci, morile
s-au înmultit considerabil în Europa.
Revolutia industrial a oferit un nou început pentru morile de vânt, prin aparitia de noi
materiale. În consecinta, utilizarea metalului a permis modificare formei turnului si cresterea
considerabila a masinilor pe care le numim pe scurt "eoliene"(Fig.3). Evolutia electricitatii în
secolul XX a determinat aparitia primelor eoliene moderne (Fig.4). Este studiat profilul palelor,
iar inginerii se inspira dup profilul aripilor de avion. În prezent, eolienele sunt, aproape în
totalitate cu ax orizontal, cu exceptia modelelor cu ax vertical ca cele cu rotor Savonius i
Darrieus, care sunt înca utilizate, dar sunt pe cale de disparitie.
Ultimele inovatii permit functionarea eolienelor cu viteza variabila, respectiv reglarea
vitezei turbinei eoliene în functie de viteza vântului.

Fig.3. Fig.4.

pg. 6
1. Principiul

Energia de origine eoliana face parte din energiile regenerabile. Aero-generatorul utilizeaz
energiacinetica a vântului pentru a antrena arborele rotorului sau: aceasta este transformat în
energiemecanica, care la rândul ei este transformata în energie electrica de catre generatorul
cuplat mecanic la turbina eoliana. Acest cuplaj mecanic se poate face fie direct, daca turbina si
generatorul au viteze de acelasi ordin de marime, fie se poate realiza prin intermediul unui
multiplicator de viteza. În sfârsit, exista mai multe posibilitti de a utiliza energia electrica
produsa: fie este stocata în acumulatori, fie este distribuita prin intermediul unei retele electrice,
fie sunt alimentate sarcini izolate. Sistemele eoliene de conversie au si pierderi. Astfel, se poate
mentiona un randament de ordinul a 59 % pentru rotorul eolienei, 96% al multiplicatorului.
Trebuie luate în considerare, de asemenea, pierderile generatorului si ale eventualelor sisteme de
conversie.

2. Particularitati
2.1. Tipuri de instalari
O eoliana ocupa o suprafata mica pe sol. Acesta este un foarte mare avantaj, deoarece
perturba putin locatia unde este instalata, permitând mentinerea activitailor industriale sau
agricole din apropiere.
Se pot întâlni eoliene numite individuale, instalate în locatii izolate. Eoliana nu este
racordata la retea, nu este conectata cu alte eoliene, energia produsa este trimisa la un consumator
individual
În caz contrar, eolienele sunt grupate sub forma unor ferme eoliene (fig.5). Instalrile se
pot face pe sol, sau, din ce în ce mai mult, în largul marilor (fig.6), sub forma unor ferme eoliene

pg. 7
offshore, în cazul carora prezenta vântului este mai regulata. Acest tip de instalare reduce
dezavantajul sonor si amelioreaz estetica.

fig.5 fig.6

2.2. Orientarea axului

Exist mai multe tipuri de eoliene. Se disting însa doua mari familii: eoliene cu ax vertical
si eoliene cu ax orizontal. Indiferent de orientarea axului, rolul lor este de a genera un cuplu
motor pentru a antrena generatorul.

2.2.1. Eoliene cu ax vertical

Pilonii eolienelor cu ax vertical sunt de talie mica, având înaltimea de 0,1 - 0,5 din
înaltimea rotorului. Aceasta permite amplasarea întregului echipament de conversie a energiei
(multiplicator, generator) la piciorul eolienei, facilitând astfel operatiunile de întretinere. În plus,
nu este necesar utilizarea unui dispozitiv de orientare a rotorului, ca în cazul eolienelor cu ax
orizontal. Totusi, vântul are intensitate redus la nivelul solului, ceea ce determin un randament
redus al eolienei, aceasta fiind supusa si turbulentelor de vânt. În plus, aceste eoliene trebuiesc
antrenate pentru a porni, pilonul este supus unor solicitri mecanice importante. Din acest motive,
în prezent, constructorii de eoliene s-au orientat cu precadere catre eolienele cu ax orizontal. Cele
mai rspândite doua structuri de eoliene cu ax vertical se bazeaz pe principiul tractiunii
diferentiale sau a variatiei periodice a incidentei:
• Rotorul lui Savonius în cazul caruia, functionarea se bazeaz pe principiul tractiunii
diferentiale. Eforturile exercitate de vânt asupra fiecreia din fetele uni corp curbat au
intensitai diferite. Rezulta un cuplu care determin rotirea ansamblului.

pg. 8
• Rotorul lui Darrieus se bazeaza pe principiul variatiei periodice a incidentei. Un profil
plasat într-un curent de aer, în functie de diferitele unghiuri, este supus unor forte ale caror
intensitate si directie sunt diferite. Rezultanta acestor forte determina aparitia unui cuplu
motor care roteste dispozitivul.

pg. 9
2.2.2. Eoliene cu ax orizontal
Functionarea eolienelor cu ax orizontal se bazeaza pe principiul morilor de vânt. Cel mai
adesea, rotorul acestor eoliene are trei pale cu un anumit profil aerodinamic, deoarece astfel se
obtine un bun compromis între coeficientul de putere, cost si viteza de rotatie a captorului eolian,
ca si o ameliorare a aspectului estetic, fata de rotorul cu doua pale (fig.7). Eolienele cu ax
orizontal sunt cele mai utilizate, deoarece randamentul lor aerodinamic este superior celui al
eolienelor cu ax vertical, sunt mai putin supuse unor solicitri mecanice importante si au un cost
mai scazut.

fig.7

Exist doua categorii de eoliene cu ax orizontal:

• Amonte: vântul sufla pe fata palelor, fata de directia nacelei. Palele sunt rigide, iar rotorul
este orientat, cu ajutorul unui dispozitiv, dupa directia vântului (fig.8)
• Aval: vântul sufla pe spatele palelor, fata de nacela. Rotorul este flexibil si se auto-
orienteaza (fig.9)

pg. 10
 fig.8 fig.9

Dispunerea amonte a turbinei este cea mai utilizata, deoarece este mai simpla si da cele
mai bune rezultate la puteri mari: nu are suprafete de directionare, eforturile de manevrare sunt
mai reduse si are o stabilitate mai bun. Palele eolienelor cu ax orizontal trebuiesc totdeauna,
orientate în functie de directia si forta vântului. Pentru aceasta, exista dispozitive de orientare a
nacelei pe directia vântului si de orientare a palelor, în functie de intensitatea acestuia. În prezent,
eolienele cu ax orizontal cu rotorul de tip elice, prezinta cel mai ridicat interes pentru producerea
de energie electrica la scara industriala.

pg. 11
3. Componentele clasice ale unei eoliene

4. Importanta eolienelor
4.1. Situatia actuala
Noile cerinte în domeniul dezvoltrii durabile au determinat statele lumii sa îsi puna
problema metodelor de producere a energiei si sa creasca cota de energie produsa pe baza
pg. 12
energiilor regenerabile. Protocolul de la Kyoto angajeaza statele semnatare sa reduca emisiile de
gaze cu efect de sera. Acest acord a determinat adoptarea unor politici nationale de dezvoltare a
eolienelor si a altor surse ce nu degaja bioxid ce carbon.
Trei factori au determinat ca solutia eolienelor sa devina mai competitiva:
• noile cunostinte si dezvoltarea electronicii de putere;
• ameliorarea performantelor aerodinamice în conceperea turbinelor eoliene;
• finantarea nationala pentru implantarea de noi eoliene.

În prezent, pe plan mondial, ponderea energiilor regenerabile în producerea energiei

electrice, este scazut. Se poate spune ca potentialul diferitelor filiere de energii regenerabile, este
sub-exploatat. Totusi, ameliorarile tehnologice au favorizat instalarea de generatoare eoliene, într-
un ritm permanent cresctor în ultimii ani, cu o evolutie exponentiala, având o rata de crestere de
25% în 2003.

Filiera eoliana este destul de dezvoltata în Europa, detinând pozitia de lider în topul
energiilor regenerabile. Acest tip de energie regenerabila asigura necesarul de energie electrica
pentru 10 milioane de locuitori. Dealtfel, 90 % din productorii de eoliene de medie si mare
putere, se afla în Europa.

pg. 13
 Repartitia în Europa a energiei electrice produse pe baza eolienelor, arata diferente între
state. Germania este liderul pe piata europeana, în ciuda unei încetiniri în 2003 a instalarilor.
Spania, pe pozitia a doua, continua sa instaleze intensiv parcuri eoliene. Danemarca este pe a
treia pozitie, având dezvoltate eoliene offshore si trecând la modernizarea eolienelor mai vechi
de 10 ani.
Costurile si eficienta unui proiect eolian trebuie sa tina seama atât de pretul eolienei, cât
de cele ale instalrii si întretinerii acesteia, precum si de cel al vânzarii energiei. O eoliana este
scumpa. Trebuiesc realizate înca progrese economice pentru a se putea asigura resursele
pg. 14
dezvoltrii eolienelor. Se estimeaza ca instalarea unui kW eolian, cost aproximativ 1000 Euro.
Progresele tehnologice si productia în crestere de eoliene din ultimii ani, permit reducerea
constanta a pretului estimat. Pretul unui kWh depinde de pretul instalarii eolienei, cat si de
cantitatea de energie produs anual. Acest pret variaza în functie de locatie si scade pe masura
dezvoltrii tehnologie. În Germania si Danemarca, investitorii sunt fie mari grupuri industriale, fie
particulari sau agricultori.
Aceasta particularitate tinde sa implice populatia în dezvoltarea eolienelor. Energia
eoliana este perceputa ca o cale de diversificare a productiei agricole. În Danemarca, 100000 de
familii detin actiuni în energia eoliana. Filiera eoliana a permis, de asemenea, crearea de locuri de
munca în diverse sectoare, ca cele de producere a eolienelor si a componentelor acestora,
instalarii eolienelor, exploatarii si întretinerii, precum si în domeniul cercetarii si dezvoltarii. Se
înregistreaza peste 15000 de angajati în Danemarca si 30000 în Germania, direct sau indirect
implicati în filiera eoliana.

4.2. Perspective

Energia eoliana este considerata ca una din optiunile cele mai durabile dintre variantele
viitorului, resursele vântului fiind imense. Se estimeaza ca energia eoliana recuperabila la nivel
mondial se situeaz la aproximativ 53 000 TWh (TerraWattor), ceea ce reprezinta de 4 ori mai

pg. 15
mult decât consumul mondial actual de electricitate. În Europa, potentialul este suficient pentru
asigurarea a cel putin 20% din necesarul de energie electric pâna în 2020, mai ales daca se ia în
considerare noul potential offshore.

pg. 16