Emil Gârleanu

1878 — In noaptea de 4 spre 5 ianuarie se naste, la Iasi, Emil Gârleanu intr-o veche familii de razesi
moldoveni din Gârleni, Bacau.
Tatal, colonelul Emanoil Garleanu (1846-1918) este fiul serdarului Dinca Gârleanu.
Mama, Pulheria, nascuta Antipa, de origine greaca.
Parintii se despart si copilul e lasat in grija unor matusi.
Clasele primare le urmeaza la scoala publica de baieti nr. 2 din Sararie, invatand dupa Povatuitorul copiilor al
lui Ion Creanga.

1889 — In iunie absolveste scoala primara si intra la liceul din localitate, unde face numai primele trei clase.

1892 — In august se reinscrie in clasa I a Scolii de fii de militari din Iasi, unde este coleg cu Jean Bart.
Vacantele si le petrece la bunica sa, intr-un sat de langa Targul- Frumos, unde cunoaste indeaproape
frumusetile naturii, folclorul, realitatile satului, oamenii din popor.
Dupa absolvirea Scolii de fii de militari intra la Scoala de artilerie, geniu si marina, unde invata numai un an
si trei luni.
Trece la Scoala de Infanterie din Dealu Spirei, deoarece nu se impaca cu matematica necesara ca ofiter de
marina.

1899 — Emil Garleanu primeste gradul de sublocotenent de infanterie si este repartizat in regimentul 13
Stefan cel Mare din Iasi.
Fire romantica delicat si sfios, bland si adesea melancolic, mai tot timpul liber si-l petrece citind, studiind,
facandu-si note, observand oamenii si realitatie vietii, nazuind sa devina scriitor.
Incepe sa frecventeze cercul scriitoricesc din jurul revistei "Arhiva", condusa de A. D. Xenopol, si cel al
ziarului "Evenimentul".
Cere disponibilizarea si o primeste.

1900 — Emil Garleanu se inscrie la Facultatea de litere, dar nu persevereaza.

Publica poezia Iubitei si schita Dragul mamei, in revista "Arhiva", sub pseudonimul Emilgar, pentru a nu fi
recunoscut de superiori, care nu priveau cu ochi buni preocuparile extra militare ale ofiterilor.

1901 — Emil Garleanu devine un colaborator activ, cu recenzii, cronici literare si plastice, versuri si schite, la
revista "Arhiva" si la ziarul "Evenimentul".
De amintit Taranul ca soldat, Ion Creanga, Banchetul Caragiale.

1902 — Intra din nou in viata de cazarma, cei doi ani de disponibilizare terminandu-se.
Se muta cu serviciul la Barlad, unde il cere unchiul sau, maiorul Macri. Aici gaseste o atmosfera culturala
prielnica preocuparilor sale literare.

1904 — Scoate revista "Fat-Frumos" care va iesi pana in 1906 si apoi in 1909.

1905 — Emil Garleanu publica primul sau volum de proza Batranii — schite din viata boierilor moldoveni.
1906 — Demisioneaza din armata deoarece nu i se aprobase casatoria, viitoarea sotie nu dispunea de dota
impusa de regulamentele militare.
La 1 februarie Emil Garleanu paraseste Barladul, stabilindu-se la Bucuresti si dedicandu-se in intregime
literaturii.
La 12 februarie Emil Garleanu se casatoreste cu Marilena Voinescu. A avut cu ea un singur copil, Rodica,
pentru care scriitorul a nutrit o dragoste nemarginita, ei dedicandu-i volumul de schite Din lumea celor care
nu cuvanta.
Anul 1906 este anul colaborarii lui Emil Garleanu la revista "Neamul romanesc" unde sprijinit de Nicolae
Iorga devine secretar de redactie.

1907 — Emil Garleanu devine colaborator al revistei bucurestene "Convorbiri critice". Publica de asemenea
in "Viata literara si artistica", "Falanga literara si artistica", "Universul", "Tribuna", "Romanul", Luceafarul"
etc.
Ii apar cartile Cea dintai durere si Odata!
Ingrijeste si prefateaza cartea Poezii a lui Grigore Alexandrescu.

1908 — Ii apar cartile Intr-o noapte de mai cu ilustratii de A. Satmary si 1877 — Schite din razboi. Ingrijeste
si prefateaza cartea Iluzii pierdute a lui Mihail Kogalniceanu.
Traduce din Alphonse Daudet, Guy de Maupassant.

1909 — Ii apar cartile Batranii — Schite din viata boierilor moldoveni (editia a II-a, intregita), Cea dintai
durere (editia II-a) si Punga.
Ingrijeste cartile Poezii, proza, scrisori a lui C. Negri si Poezii populare de V. Alecsandri.
Revede si republica traducerea lui Ioan Barac, Halima sau o mie si una de nopti.
In aceasta perioada Emil Gârleanu plannuieste studiul Istoria populara a literaturii romanesti, povestita
pentru popor si contribuie substantial la infiintarea Societatii Scriitorilor Romani.

1910 — Ii apar cartile Amintiri si schite, Din lumea celor care nu cuvanta, Nucul lui Odobac si Trei
vedenii (editia I si a II-a).
La 5 februarie se inaugureaza primul sediu al Societatii Scriitorilor Romani.

1911 — Emil Garleanu este numit director al Teatrului National din Craiova. Aici il sprijina pa Liviu Rebreanu,
numindu-l secretar literar.
Traduce piese pentru repertoriul teatrului.
Apar Culegatoare de roua, O lacrima pe-o geana, Fericirea, Cioplitorul.

1913 — Scriitorul devine redactor la revista "Ramuri".

1914 — 1 februarie La Craiova apare "Proza", cu subtitlul Revista bilunara scrisa de Emil Gârleanu, din care
apar trei numere.
A regizat filmul „Cetatea Neamtului” si a scris scenariul pentru filmul "Dragoste la manastire".
La 2 iulie la Campulung Muscel, Emil Gârleanu se stinge din viata, pe cand nu avea decat 36 de ani.
Moartea sa prematura, grabita de unii rauvoitori, care initiasera o intreaga campanie de calomniere a
redutabilului director al Teatrului National din Craiova, a fost deplansa de marii scriitori ai timpului.
Postum ii mai apar cateva volume, printre care Visul lui Pillat (1915), O lacrima pe-o geana (1915), Privelisti
din tara (1915).



 Opere
 Odată!, 1907
 Într-o zi de mai, 1908
 1877. Schițe din război, 1908
 Punga, 1909
 Trei vedenii 1910
 Amintiri și schițe 1910
 Visul lui Pillat, 1915
 O lacrimă pe-o geană, 1915
 Povești din țară, 1916
 Culegătorul de rouă, 1919
Niște cărți de Emil Gârleanu