Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Gheorghiță Olesea

Referat
La disciplina“ECONOMICS”

TEMA: Antreprenoriatul și rolul lui economic

(Lucrul individual)

A elaborat :Gheorghiță Olesea

Grupa 5,anul I,F/R

CHIȘINĂU- 2016
 CUPRINS
Introducere.......................................3
Capitolul I........................................4
Capitolul II.......................................6
Capitolul III......................................8
Concluzii..........................................10
Bibliografie......................................11
 2

Introducere
Actualitatea şi importanţa temei. Conform dictionarului explicative cuvîntul
„antreprenor” este de proveniențăfrancezășipune accent pefuncțiaprimarǎ a antreprenorului:
Persoanǎ care conduce o antrepriza – Din fr. entrepreneur”.

Notiunea de antreprenoriatcorespundenotiuniide business (afacere), utilizată des de oamenii de

afaceri.Prinaceasta se intelege o afacere, adică a face bani din bani, darneapăratprintr-o
activitateutilă de producere - fabricarea de mărfurisauprestarea de servicii.

ConformlegislatieiRepublicii Moldova, activitatea de antreprenoriatpoate fi practicatanumai de

întreprinderi. Aceastaactivitatepoateincepenumaidupăînregistrarea de stat,
adicădupaceîntreprindereadevinesubiect al raporturilorjuridice.

Activitatea de antreprenoriat se deosebeşte de functionareainternăaîntreprinderii, prin care se

înţelegeraporturilejuridicedintrefondatori, înlegatura cu administrareaîntreprinderii,
raporturilejuridicedintreîntreprindereşifondatori, precumşicompetenţaorganelorîntreprinderii.

Activitatea de antreprenoriat are ca rol principal liberaactivitate a subiecțiilor de

gospodărireîncondițiileeconomiei de piață. Înfiecare stat activitatea de antreprenoriat se
realizeazăînbazaunuimediu social specific încentrulcăruia se
plaseazălegeadespreintreprindereșiantreprenoriat.

Esențaactivității de antreprenorat se reduce la organizareaprocesului de producțiesocială cu

scopulobțineriimaximului de profit, bazîndu-se peurmătoareleprincipii :

o Din numele personal;

o Sub răspundereamaterialăpersonală;
o Pepropriulrisc.

Obiectulantreprenoriatuluireprezintă, întreprinzătorprimulrînd, activitateainovaţională (cercetări,

prognoze, elaborări), şi, întreprinzător al doilearând, executareafuncţiunilorîntreprinderii
(funcţiunea de producere, financiară, personal etc.).Scopulactivităţiiantreprenoriale –
producereaşipropunereapepiaţăaacelorprodusesauservicii, la care existăcerereşi care
aduceîntreprinzătorului profit.

Scopullucrăriiconstăînabordareaconceptului de Antreprenoriat ,istoriaapariţiei ,

condiţiileeconomiceşisociale dedezvoltare a activităţii de antreprenoriat , rolullui economic.

Obiectul de studiuîlconstituienoţiunea de Antreprenoriat.

Lucrareapropusă a fostelaboratăutilitîndurmătoarelemetode de cercetare : metoda observaţiei,
sinteza şi comparaţia.
 3

Capitolul I
1.Istoria apariţiei şi esenţa activităţii de antreprenoriat.
Istoria antreprenoriatului începe din timpurile antice. Odată cu
apariţiacapitalismului,tendinţacătrebogăţie adduce la dorinţa de a
abţinecîtmaimultvenit.Acţiunileantreprenoruluiîncepsăcontureze un character
specific maicivilizat.Deseoriantrprenorul,fiindşiproprietar,munceşte de rind cu
muncitorii la fabricileşiuzinele sale.

Pe la mijloculsecolului XVI
aparecapitalulacţionar,seorganizeazăsocietăţilepeacţiuni.Primelesocietăţipeacţiuni
au apărutînsferacomerţuluiinternaţiunal.Lasfîrşituksecolului XVII
aparprimelebănciacţoinare.Aşaînanul 1694 a fostfondatăBncaEngleză. Înanul 1695
BancaScoţiană.Peşasfîrşitul sec. XVIII aceastăformă de organizare a
activităţiibancare a începutlargsă se detvolteînmaimulteţări.Înaceastăperioadăapare
o nouăprofesie , manager ,
conducătorulşiorganizatorulproducţieimassive.Funcţiileantrprenorului se
divizeazădupădirecţiispecializate.

La bazateorieieconomice a lui Karl Marx stăpărereadespreantreprenor ca un

capitalist-exploator.Deabia la sfîrşitulsecolului XIX a inceputsă se
conturezeimportanţaşirolulantreprenorului.EconomistulfrancezA.Marshallprimul a
adăugat la ceitreifactoriclasici de producţie (Pămînt,Capital,Munca) al patrulea
factor-Organizarea.

Joseph Schumpeter (1934), considerat de unii un geniu al economieisecolului XX,

spunea: „Înantreprenoriatexistǎ o înțelegerepe care o facemînlegaturǎ cu un anumit
tip de comportament care include: inițiativǎ,
organizareașireorganizareamecanismelor socio-economiceșiacceptarearisculuiși a
eșecului”. Antreprenoriatul ca subiect de discuțieșianalizǎ a fostintrodus de
economiștiînsecolul al XVIII-lea și a
continuatsǎatragǎinteresuleconomiștilorînsecolul al XIX-lea.

Pentru a completalista de informațiidespreactivitateașicalitǎțile care

impulsioneazǎrezultateleantreprenorilor s-au întreprinsnumeroasestudii.
Concluziacomunǎaacestora a fostcǎtoțiantreprenorii de
succesprezentauurmǎtoarelecalitǎți: controlul interior, capacitatea de planificare,
asumareariscurilor, inovația, folosirea feedback-ului, luareadeciziilor,
independența. Aceastǎlistǎ se aflǎîntre-un proces de
îmbunǎtǎțirecontinuǎprinadǎugarea de noicaracteristici. 4

Antreprenoriatul-esteactivitateaefectuată de către personae

fiziceşijuridice,cuscopulproduceriimărfurilor,prestăriianumitorserviciisaupro
curareaşicomercializareamărfurilorînschimbulaltormărfurisaubani.

1.1Caracteristicele principale ale antreprenoriatuluisunt:

 Suveranitateaşiindependenţaagenţiloreconomici.Fiecareantreprenor e liber
înprocesul de primire a deciziilor.
 Cointeresareaeconomică.Scopul principal al antrprenoriatuluiesteobţinerea
maximal posinilă a venitului,însătotodată se atingşiintereselesocietăţii.
 Risculactivităţiişirăspnderea.

1.2Caracteristicele antreprenorilor :
 Dorința de a câștiga: Antreprenoriiexamineazǎ o situație, determinǎ
cum își pot mǎrișansele de câștigșitrecmaideparte. Ca rezultatriscurile
considerate mari de
persoaneleobișnuitesuntriscurimaripentruantreprenori.
 Orientarespreoportunitǎți: Unlucru care
îidiferențiazǎclarpeantreprenoriesteconcentrareaspreoportunitatemaim
ultdecâtspreresurse, structurǎsaustrategie. Când se
hotǎrǎscsǎîntreprindǎ o acțiune o facîntr-un mod calculat,
încearcǎsǎfacǎtotulpentru a obținecâtmaimulteșanse de câștig,
darevitǎsǎ-șiasumeriscurice nu suntnecesare.
 Rezolvareaproblemelorpersistente: Antreprenorii nu suntintimidați de
situațiidificile. Încredereaîn sine șioptimismul general
îlfacsǎvadǎimposibilul ca pecevacedoarnecesitǎmaimulttimppentru a
fi rezolvat.
 Încredereîn sine și optimism:
Deșiantreprenoriiîntâmpinǎadeseaobstacolemajoreîncredereaînabilitǎți
lepersonaleîideterminǎsǎ le depǎșeascǎșiîi face peceilalțisǎ-
șimenținǎpropriul optimism.
 Creativitateașispiritul de inovație: Creativitatea a
fostprivitǎtimpîndelungat ca ceva genetic, cu care tenaștiși nu o
poțidobândi. Antreprenoruleste un actor principal și un simbol al
economiei de piațǎ.
Rolurileșicontribuțiaantreprenorilor se amplificǎsubstanțial, simultan cu
manifestarealorpe plan calitativ superior, ceeace se
reflectǎînrevoluțiaantreprenorialǎactualǎ, care potrivitafirmațiilor a
numeroșispecialiști, vaajunge la apogeuînsecolul XXI, generând multiple mutații,
uneleîncǎdificil de imaginatînprezent. 5

Capitolul II
2.Condiţiile economice şi sociale de dezvoltare a
activităţii de antreprenoriat.
Pentrudezvoltareaantreprenoriatuluisuntnecesareanumitecondiţieconomice,sociale,j
uridice...

Condiţiileeconomicesunt :

o cererea şi oferta la marfă

o tipurile de mărfuri care pot fi procurate de către cumpărători.
o volumul de resurse financiare care poate fi cheltuit de cumpărători
o surplusul sau neajunsul de locuri de muncă
o forţa de muncă ce influenţează asupra nivelului de salarizare.

Asupra situaţiei economice o influenţă mare o au volumul resurselor financiare

accesibile,nivelul de venituri primit de la capitalul investit precum şi mărimea
resurselor împrumutate,la care pot să apeşeze antreprenorii pentru finanţarea
activităţii lor.

Cu toate acestea se ocupă o mulţime de organizaţii,care alcătuiesc infrastructura

pieţii şi cu ajutorul cărora antreprenorii pot să stabilească legături de
afaceri.Această infrastructură este alcătuită din bănci,care acordă servicii
financiare,furnizori,vînzători,firme specializate ce acordă servicii profesionale în
domeniul juridic,contabilitate,etc.Condiţiile sociale au şi ele rolul lor în
dezvoltarea antreprenoriatului.În primul rînd,aceasta este tendinţa cumpărătorilor
de a procura mărfuri de o anumită calitate.La duferite etape aceste necesităţi pot să
se schimbe.Un rol important îl joacă normele de etică şi religioase,ce depind de
mediul social-cultural.Aceste norme influenţează direct viaţa cumpărătorului,care
în final se reflectă asupra cererii.Orice activitate de antreprenoriat se edsfăşoară în
limitele unui anumit mediu legal juridic.De aceea o importanţă majiră o are crearea
condiţiilor juridice necesarepentru dezvoltarea activităţii de antreprenoriat.Aceste
condiţii sunt :
  Legile,ce reglementează activitatea de antreprenoriat şi ceează un climat
favorabil pentru dezvoltarea lui.
 Procedură simplă şi rapidă de înregistrare a întrprinderilor
 Lichidarea birocraţiei de stat.

2.1Antreprenorul de succes
Antreprenorul este persoana care îşi asumă riscul de antreprenoriat şi caută
mijloace pentru organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de
efectuare a activităţii de antreprenoriat, mediul de afaceri, problemele cu care se
poate ciocni în activitatea sa şi posibilităţile de soluţionare. Pentru a lua decizii
corecte, antreprenorul trebuie să estimeze la justa valoare conjunctura pieţei şi
poziţia sa efectivă.

Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine

resursele şi să le organizeze pentru a dezvolta şi a pune pe piaţă inovaţia. Adesea
organizaţia în cadrul căreia acţionează devine un obstacol în procesul de inovare,
de aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte persoane. El este şi un “jucător” care
agreează şi chiar creează provocările. În secolele XIX-XX, antreprenorii erau
deseori echivalaţi cu managerii întreprinderilor.

Numai în a doua jumătate a secolului al XX-lea noţiunea de antreprenoriat a fost

legată de cea de inovaţie. Antreprenorul este considerat un promotor al ideilor noi,
începând cu proiectarea unor mărfuri şi terminând cu crearea de structuri
orgnaizatorice.

Definiţia 1: Întreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei

afaceri,îşi asumă responsabilitatea iniţierii acesteia şi obţine resursele necesarev
pentru începerea activităţii.

Definiţia 2: Întreprinzătorul este persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei
afaceri.

Definiţia 3: Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare

funcţionării unei afaceri bazate pe inovaţie.

Definiţia 4: Întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană

juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate
sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării
unor acte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale,
respectiv prestarea de servicii şi vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de
concurenţă.

Capitolul III
3.Caracteristica și formele de antreprenoriat.
Activitatea de antreprenoriat dupa caracteristica se divizeaza in mai multe feluri:
Individuala, Societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, Societatea in
nume colectiv, Societatea in comandita, cooperativa de productie, Intreprinderile
de arenda si intreprinderile de stat.

Întreprinderea individuală - este întreprinderea, care aparţine cetăţeanului, cu

drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de
proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza
bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.În
agricultură există un singur tip de întreprindere individuală – gospodăria ţărănească
(de fermier).

Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată - reprezintă

întreprinderi, fondate de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane
fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi
de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire.

Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o

singură persoană juridică sau fizică.

În societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni de tip închis (cu

excepţia celor agricole), numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50. Capitalul
statutar subscris al societăţilor este divizat în cote subscrise ale asociaţilor. Drept
documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sunt: în
cadrul societăţii pe acţiuni - acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată -
adeverinţa cotei de participaţie.

Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi

poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor. Acţionarii,
precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru
obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.

Societatea în nume colectiv - reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai

multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat , sub aceeaşi firmă,
în baza contractului de constituire încheiat între acestea.

Societatea în comandită - reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai

multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă,
în baza contractului de constituire încheiat între acestea.

Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un

comanditar.

Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul

raporturilor de drept ca persoană fizică.Pentru obligaţiile societăţii comandităţii
poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se
bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar
comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în
baza contractului de constituire (de societate).

Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu

sînt în legătură cu activitatea acesteia.

Cooperativa de producţie - este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai

multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a
altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei
şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Cooperativa de
producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ (inclusiv comercial).

Întreprinderile de arendă - sunt unităţi fondate de membrii colectivelor

întreprinderilor de stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale,
reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub
aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului
(municipiului).

Întreprinderile de arendă sunt persoane juridice şi poartă răspundere pentru

obligaţiile asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere
pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul
întreprinderii.

Întreprinderile de stat - se fondează şi se dotează de către Guvern sau alte

organe abilitate prin lege. Întreprinderile municipale se fondează şi se dotează de
către autorităţile administraţiei publice locale.

Concluzii :
 Activitatea de antreprenoriat este elementul de bază a
economiei de piață, care oferă tuturor
întreprinzătorilor să-și promoveze ideea de afacere în
mod liber și individual ce duce la deplasarea
nivelului bunăstării individuale cît și naționale pe o
cale înaintată.
 Libertatea, riscul, și răspunderea inițiatorului
activității de antreprenoriat oferă acestui din urmă un
impuls de gîndire rațională care ar duce la obținerea
profitului .Și anume acest comportament duce la
utilizarea cît mai eficientă a resurselor, astfel
rezultînd minimum cheltuieli – maximul rezult.
 O economie dezvoltată nu înseamna altceva decît
întreprinderi sănătoase, business orientat spre o
dezvoltare continuă, implementarea noilor tehnologii,
și cel mai important – un consumator cu putere mare
de cumpărare.
10
Bibliografie :
Antreprenoriatul rural,Chişinău,2003
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat
D.Moldovanu.,Curs de
teorieconomica,Chisinau,2006
http://www.google.md/#hl=ro&source=hp&biw
=1596&bih=740&q=Activitatea+de+antreprenor
iat&rlz=1R2SKPT_enMD398&aq=f&aqi=g1&a
ql=&oq=&gs_rfai=&fp=b26667acf64be171

11