Trauma - explicatii psihobiologice si genetice

de Maria Macarenco » Dum Aug 15, 2010 11:18 am

Stimulii care ameninta viata, potentiali traumatici, activeaza, printre altele, centrii
de baraj din hipotalamus ai sistemului nervos autonom si duc la sinteza hormonilor
de stres. Regiunea hipocampica si cortexul cingular sunt mai degraba inhibate in
stari extreme de excitatie, astfel ca ele nu isi mai pot indeplini functia lor de filtru
iar impresiile nu mai sunt percepute si ordonate categorial. Fragmente senzoriale
iesite din context, in care domina impresii olfactive, vizuale, acustice si kinestezice
iau locul imaginilor percepute ordonate. Aceste impresii senzoriale, parti
neurocognitive ale “schemei traumei” raman timp indelungat vii si daca sunt
stimulate din nou, fie prin stimuli situativi, fie la retrairea dispozitiei traumatice, ele
se intorc sub forma de imagini mnezice intruzive, care repeta adesea peste ani
acelasi scenariu.

Caracterul de atemporalitate al acestor fragmente de memorie traumatice sunt puse,

ipotetic, pe seama faptului ca esueaza categorizarea si contextualizarea impresiilor
senzoriale, astfel ca pot fi reproduse fidel fragmente de amintiri acauzale, atemporale si
aspatiale.
Si alte structuri ale sistemului nervos central care se ocupa cu integrarea informatiei
emotionale si cognitive sunt alterate ca urmare a exeprientei traumatice. De exemplu, in
corpul calos sunt integrate informatii din emisferele dreapta si stanga si astfel sunt
coroborate caracteristicile gandirii simbolice, orientate spre rezolvarea problemelor,
analitice (de la emisfera stanga), cu indicatiile de integritate ale comunicarii si perceptiei
nonverbale (prelucrate in emisfera dreapta). O indicatie despre tulburarea acestei functii
se contureaza in cercetarile care stabilesc o lateralizare emisferica pronuntata pentru
informatiile traumatice, in sensul unei activitati sporite in partea dreapta si unei activitati
slabite in emisfera stanga.

Studii au demonstrat ca pacientii traumatizati prezentau o activitate crescuta in emisfera

dreapta, mai ales in amigdala si lobii temporali mediali. In acelasi timp a fost stabilita o
activitate sporita in cortexul vizual drept iar emisfera stanga, mai ales zona stanga
inferioara, in care se afla centrul vorbirii expresive, a fost comparativ mai putin activata.
Aceasta descoperire a demonstrat ca persoanele care trec printr-o situatie traumatica o
retraiesc imagistic, nefiind capabili sa o exprime in limbaj.

Comparatiile intre starea de dinainte si starea de dupa o psihoterapie a traumei prin Eye
Movement Desensitation and Reprocessing (EDMR) au demonstrat ca dupa o terapie
reusita creste activitatea in cortexul cingular dar se diminueaza activitatea amigdalei, ceea
ce reprezinta faptul ca impresiile traumatice raman neschimbate dar se poate face
diferenta intre trecut si prezent, intre amintire si amenintare actuala. Astfel, se pare ca
activitatea cortexului cingular este hotaratoare pentru diferentierea intre informatia
interna si cea externa. EDMR este un proces care stimuleaza integrarea informatiei pe
cele doua niveluri, psihic si fiziologic si care conduce la o elaborare imagistica si verbala
a traumei. Miscarile oculare ritmice laterale se opun lateralizarii produse de trauma,
sustinand astfel confluenta dintre informatia care vine din emisfera dreapta si cea care
vine din emisfera stanga.

Factori de vulnerabilitate genetica

In societatea moderna, mai mult de 80% din populatie experienteaza evenimente de viata
cu severitate extrema insa numai 10% dintre femei si 5% dintre barbati vor dezvolta
tulburarea de stres posttruamatic (TSPT) in cursul vietii. Pe de alta parte, persoane cu
adevarat predispuse la TSPT nu vor dezvolta aceasta tulburare pentru ca din fericire nu se
vor intalni cu niciun eveniment stresant sever.
Se considera ca simptomele TSPT reflecta modificari induse de stres in sistemul
neurobiologic, reprezentand o adaptare neadecvata a acestuia la stresori severi. Nu este
foarte clar daca anumite modificari neurobiologice din TSPT reflecta o vulnerabilitate
preexistenta sau consecintele expunerii la trauma.

Este cunoscut faptul ca evenimente de viata din copilaria timpurie au efecte persistente
asupra structurii si functionarii SNC, fenomen denumit “programarea dezvoltarii”. De
asemenea mai este cunoscut ca mediatorii hormonului glucocorticoid pot fi implicati in
acest proces. Studii recente sugereaza ca mecanismele epigenetice pot juca un rol
important in influentarea reciproca dintre expunerea la stres si vulnerabilitatea genetica.
Au fost descoperite diferente intre receptorii glucocorticoizi (NR3C1) prelevati din
hipocampusul sinucigasilor cu istoric de abuz fizic in copilarie si prelevati de la
sinucigasi neabuzati in copilarie, indicand astfel ca aceste mecanisme sunt implicate in
adaptarea umana la stres.

Conceptul de “co-variatie gene-mediu”, apartinand geneticii comportamentale clasice,

explica modul in care predispozitiile genetice pot fi conectate la factori de mediu intr-o
maniera bilaterala: pasiva (cand copilul mosteneste gene specifice de la parinti), reactiva
(cand parintii reactioneaza pozitiv sau negativ la trasaturile copilului) si proactiv (cand
persoana pare sa selecteze un mediu care sa se potriveasca specificului genetic personal).
Rezultate recent publicate despre interactiunea gene-mediu si TSPT, au demonstrat ca
proteina FKBP5, implicata in reactivitatea receptorului de cortizol, poate fi un predictor
important pentru TSPT, explicand legatura dintre severitatea abuzurilor din copilarie si
aceasta tulburare. Un eveniment traumatic e mult mai probabil sa duca la aparitia TSPT la
adultii care au experimentat traume in copilarie si au FKBP 5 iar trauma a fost fizica sau
sexuala.

Un alt predictor pentru dezvoltarea TSPT este numarul de evenimente traumatice traite de
subiect.
Natura rezilientei ramane insa mult mai obscura decat natura vulnerabilitatii in termeni de
mecanisme genetice pentru ca se bazeaza mai mult pe cele psihologice, sociale si
spirituale.

Articol realizat de Maria Magdalena Macarenco, psiholog

Cabinet Individual de Psihologie - Maria Magdalena Macarenco
Alte subiecte postate de Maria Macarenco

Istoricul tulburarii de stres posttraumatic

Stresul posttraumatic, un alt punct de vedere