Căpitanul vaporului cu aburi Adele II este un om în vârstă având în
jur de 60 de ani. Timp de mulți ani, acest căpitan a fost un om just pe un vapor din marina austriacă comercială. Chiar la începutul Primului Război Mondial, englezii își acostau și își amplasau ambarcațiunile din lagărele de internare. Atunci nu a putut să îndure acest lucru. Când s-a întors în țară a fost dat dispărut de mulți pe care el i-a îndrăgit, printre care și marina comercială austriacă și marea. Asta a fost dincolo de posibilități. Căpitanul a folosit agonisiala de o viață pentru a-și achiziționa mașini mai vechi pentru a deveni șofer de taxi. În acest fel avea din nou ceva sub comanda sa. Despre trecutul său măreț nu vorbea cu nimeni decât cu sine însuși, având nicio grijă că ceilalți ar putea să zică ceva urât, deteriorat. Colegii îl acceptau în ciuda felului său ursuz, taciturn . Nu era necesar să spună ceva, era făcut dur și caraghios. ANUL II
CULTURĂ GERMANĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN
Într-o zi de vară a venit căpitanul cu taxiul său pe valea închisă și ascunsă a lacului din Alpi. Într-un loc mlăștinos se afla un vaporaș cu aburi descompus și ruginit, care în timpuri prospere era folosit pentru a trece de la o stație de autobuz la alta pe ambele coaste. Astfel căpitanul și-a vândut taxiul și a folosit câștigul pentru a achiziționa acel vapor cu aburi, pentru a-l pregati să fie utilizat. Și-a reangajat echipajul necesar pentru vaporaș. Avea un om care încălzea boilerul și totodată arunca ancora pe uscat.
Vaporul a fost numit Pescărușul. Căpitanul a vrut să îi pună alt
nume decât Adela a II a . El a colectat brodina și a ajutat pentru îmbarcarea la bord. În același timp este și cârmaciul vasului. Stătea la punctul de comandă, cu pumnii în jurul roții de comandă și striga prin megafon: Înaintați, Incetiniți și Opriți.
Adela a II a avea un steag, unul în față și altul în spate, ancoră și
barcă de salvare, o figură aflată la prora corabiei pe zeul mării Triton din lemn, cu un trident, simbol al zeului. El naviga cu mult avânt, lăsând un fum negru și putea fuma din pipă atuci când facea pauze dese in respirație. Ce îndrăgea cel mai mult căpitanul: Adela, navigația și camarazii. Când zilele pe jumătate norocoase erau departe și cel la ANUL II
CULTURĂ GERMANĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN
cârmă făcea mult efort, toți își reveneau, dar nu făceau din tot o tragedie.
Cei 30 de km2 de apă dulce pe care căpitanul îi traversează,
strălucesc la soare la fel ca o mie de mile pătrate sărate. Din cauza vremii furtunoase se crează probleme de navigație, iar din când în când se mai ineacă cineva. Corăbii așezate în rând se feresc cu respect din calea Adelei,când șiroaiele de ploaie sunt asociate cu niște cabluri, ochiul nu percepe coasta și la orizont vin valurile plumburii. Căpitanul avea șapca veche brăzdată de riduri cu boneta aurie tipărită pe chilie.
Oceanul susura în spatele micului lac, țesătura delicată de aer și
apă nu îl ajuta pe căpitan precum rafala palmierilor de pe insula Ceylon. Până în acel moment totul a fost minunat până când vaporul vizitatorilor englezi a sosit. Cu pana sa de scris făcea dungi clare deasupra lacului.
La arc flutura imaginativ un steag din mătase, iar bărbatul de la
cârmă purta o bonetă cu o bentiță dublă strălucitoare. Având o fundă cochetă visa la Adela II navigând fără oprire pe un drum navigabil în spirală.
Căpitanul iubea dar și ura acea barcă cu motor.
ANUL II
CULTURĂ GERMANĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN
Într-o zi Lancelot a fost demontat și ambalat.
-Am încercat asta! Spune proprietarul și mergem cu el pe mare.
De atunci nu a mai avut o bucurie pentru Adela a II a .
Doar în acel sezon a vrut el să comande, singur pe vaporul cu
aburi, dar apoi l-a închiriat și a rămas definitiv un om al uscatului.
În cele din urmă, mai moare o dorință, așa cum afirmă Peter Altenberg.
Quelle
Martin Klier, Deutsche Erzählungen für Ausländer. Hueber, München.