Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unele afecţiuni genitale, diferite distocii sunt relevate, încă din antichi-
tate, pe diferite basoreliefuri şi desene mesopotamiene, egiptene, chi-
nezeşti şi indiene.
De la vechii arabi ne-a rămas primele însămânţări artificiale.
În epoca modernă promontorul obstetricii veterinare este austriacul
FRANZ BENESCH, inventatorului fetotomului care-i poartă numele şi
care a fost introdus în practică după 1920. tot el a introdus şi anestezia
epidurală în 1926.
Prodigioasa sa activitate s-a materializat prin redactarea unui tratat de
obstetrică veterinară în 1938, lucrare care a stat la baza multor alte
lucrări de gen : J.B. WRIGHT (Universitatea din Liverpool 1951), G.H.
ARTHUR (Universitatea din Bristol 1964 şi 1973).
Danezul C. TIGESEN a perfecţionat şi a introdus noi instrumente obs-
tetricale în practică.
Implementarea histerotomiei la femeie a adus şi la extrapolarea aces-
1
teia la animale de interes economic, dar şi la cele de companie. Măr-
turie stau lucrările cercetătorilor americani STEPHEN J. ROBERTS (U-
niversitatea Cornell) şi E.R. FRANCK (Universitatea Kansas) din anii
1938-1942.
În România, primul profesor român care a pus bazele reproducţiei, ob-
stetricii şi însămânţarilor artificiale a fost MIHAI FĂLCOIANU(1884-
1951).
Contribuţii importante în acelaşi domeniu le-au avut : AUREL VINŢAN
(1911-1992), PETRE POPESCU (1913-1967), NICOLAE GLUHOVSKI
(1905-1985), GHEORGHE DRUGOCIU (1918-1996), IOAN BOITOR
(1932-1995), FLORIAN SEICIU, HORIA CERNESCU, IOAN GROZA,
ALIN BÂRŢOIU, etc.
2
CONSIDERAŢII MORFO-CLINICE ALE APARATULUI
REPRODUCĂTOR FEMEL ŞI MASCUL
3
Foliculii sunt: - primordiali
- primari
- secundari
- cavitari
- maturi (de Graaf)
VULVA este segmentul extern al aparatului genital. Este formată din două
labii, doua comisuri, topografie subanală şi formă în funcţie de specie.
Musculatura vulvară este reprezentată de constrictorul vulvar, retractorul
clitorisului şi muşchiul ischio-cavernos.
5
APARATUL GENITAL MASCUL
6
CORDONUL TESTICULAR este format din: arteră şi vena testiculară, filete
nervoase, muşchiul cremaster, canalul deferent).
EPIDIDIMUL este un organ alungit, format din: cap, corp şi coada, legat de
marginea epididimară a testiculului de către ligamentul teticular. Este strabătut de
canalul epididimar, flexuos, subţire şi de lungime variabilă (7-8m la berbec, 40-
50m la taur, 70-80m la armăsar).
9
MATURITATEA SEXUALA
SPECIA VÂRSTA
(in luni)
armăsar 15-18
taur 12-14
berbec-ţap 8-9
vier 6-9
câine 6-7
cotoi 8-9
iepure 5-9
păsări 6-8
10
MATURITATEA SEXUALĂ LA FEMELE
iapă 15-18
vacă 8-12
oaie-capră 7-8
scroafă 5-8
căţea 6-8
pisică 4-5
iepuroaică 4-7
păsări 5-8
11
VÂRSTA OPTIMĂ PENTRU REPRODUCŢIE
12
DURATA VIEŢII SEXUALE
păsări (ouatul) 5 -
13
MODIFICARILE MORFOFIZIOLOGICE ALE APARATULUI
GENITAL IN CURSUL CICLULUI ESTRAL
STADIUL FOLICULAR
14
- hipersecretia celulelor epiteliului utero-vestibulo-vaginal;
- induc relaxare cervicala si determina suprasecretie de mucus estral;
- determina la catea eritrodiapedeza din endoteliul vascular uterin.
STADIUL LUTEINIC
15
CICLUL SEXUAL PE SPECII
16
GAMETOGENEZA
SPERMATOGENEZA
17
FACTORI CARE INFLUENTEAZA SPERMATOGENEZA
- Factori interni:
- ereditatea;
- specia, rasa, varsta;
- sistemul neuro-endocrin;
- factori imunologici;
- factori circulatori;
- temperatura scrotala si corporala.
- Factori externi:
- lumina (actiune stimulanta la cocos si inhibitorie la berbec);
- temperatura;
- altitudinea;
- sezonul;
- alimentatia;
- factori toxici.
MATURAREA SPERMATOZOIZILOR
19
OVOGENEZA
20
Ovocita este o celula mare in momentul dehiscentei: 150-200 µm.
Maturarea ovocitei implica patru perioade:
- constituirea rezervelor care asigura oului fecundat independenta
fata de mediul uterin la inceputul segmentarii;
- depozitarea de ARN necesar in perioada de segmentare;
- maturatia nucleara (reluarea meiozei);
- maturatia citoplasmatica.
Dehiscenta foliculara (ovulatia) reprezinta deschiderea foliculului
ovarian cu eliberarea ovocitului in vederea asigurarii fecundatiei.
Acest proces este ciclic si se desfasoara de la pubertate pana la
menopauza sub influente hormonale (LH, progesteron, prostaglan-
dine).
Ovulatia are loc spontan, catre sfarsitul estrului, in timpul actului coi-
tal sau dupa terminarea estrului si sub influenta unor factori externi:
lumina, caldura, umiditate, alimentatie, starea de sanatate.
Corpul galben este o glanda endocrina, efemera care se formeaza la
locul dehiscentei foliculare.
In geneza sa corpul galben trece prin trei stadii:
- stadiul de organizare (proliferare);
- stadiul de eflorescenta;
- stadiul de regresie.
Progesteronul secretat de catre corpul galben se afla sub influenta
hormonilor: LH, LTH, estradiolul, etc.
Exista trei tipuri de corpi galbeni:
- corp galben progestativ, periodic, ciclic;
- corp galben gestativ;
- corp galben persistent (patologic).
21
REFLEXELE SEXUALE
22
In tegumentul penisului se gasesc corpusculi senzitivi si terminatiuni nervoase cu
rol in desfasurarea proceselor sexuale.
Astfel sunt descrisi:
- corpusculii Meissner (receptori tactili);
- corpusculii Vater- Paccini (receptori de presiune);
- receptori de caldura;
- receptori de durere.
Pentru desfasurarea normala a reflexelor sexuale un rol important il au
analizatorii, transmitatori de impulsuri nervoase catre hipotalamus si hi-
pofiza determinand mecanisme neuroendocrine complexe.
In desfasurare montei, reflexele sexuale se succed intro anumita ordine:
- erectia;
- imbratisarea;
- intromisiunea;
- ejacularea.
REFLEXELE SEXUALE
23
crinopatii, boli febrile care pot produce erectii prelungite).
- factori chimici si medicamentosi (condimente, alcool, cantarida si substante
afrodiziace: opium, stricnina, iohimbina).
Reglarea nervoasa a erectiei este asigurata de centrii nervosi din maduva sacrala de
la nivelul S1, S2, S3. Excitatiile se transmit la SNC, de aici la maduva sacrala, apoi
comanda motorie, prin nervii sacrali, asigura contractia muschilor penieni, iar
filetele nervoase din plexul hipogastric, produc dilatatia cavernoasa si relaxarea
muschilor retractori penieni.
SISTEME DE MONTĂ
25
- procent de fecunditate ridicat;
- cheltuieli minime, sistem economic.
Dezavantaje:
- nu se cunoaşte paternitatea produşilor;
- nu se poate face selecţia produşilor după descendenţi;
- epuizarea masculilor;
- nemontarea tuturor femelelor receptive;
- răspândirea bolilor transmisibile sexual.
Monta dirijată incumbă menţinerea masculilor în staţiunile de montă, separat de
femele, acestea fiind aduse doar în perioada de călduri. Femelele sunt
supravegheate de personal calificat, respectându-se condiţiile de igienă. Sistemul
se foloseşte acolo unde nu au pătruns însămânţările arti-
ficiale.
Masculii trebuie să corespundă, d.p.d.v. fenotipic, rasei, sa fie superiori femelelor
pe care le vor monta, să fie sănătoşi, să corespundă temperamental rasei. Femelele
vor fi examinate general şi genital, în vederea eliminării suspiciunii prezenţei unor
boli venerice sau cronice grave.
27
Monta scroafelor se poate face tot timpul anului, preferându-se lunile
aprilie-mai sau noiembrie-decembrie. Se efectuează monta începând cu a
doua zi de călduri, când scroafa prezintă sindromul de imobilitate. Monta
se poate repeta după 5-12 ore.
Vierul adult poate efectua 2 monte/zi şi 50-60 scroafe/an.
28
- relaxina;
- feromonii.
HORMONII HIPOTALAMICI
29
tricular, din hipotalamusul anterior. Apoi este stocată în hipofiza posteri-
oară, ajungând acolo printrun fenomen de neurocrinie, care constă în for-
marea unor particule foarte mici, care se deplasează pe cale axoplasmică
până în neurohipofiză.
Efectul ocitocinei constă în contracţia musculaturii netede din glanda ma-
mară şi uter. Efectul acesta este sinergic cu cel al estrogenilor (în timpul
parturiţiei). Dupa parturiţie ocitocina condiţionează involuţia uterină, eli-
minarea anexelor fetale, ejecţia laptelui, ejacularea.
Vasopresina este hormonul antidiuretic. Acţionează şi sinergic cu estro-
genii în reţinerea apei interstiţiale, producând edemul trenului posterior la
sfârşitul gestaţiei.
PRH (hormonul de eliberare a prolactinei), PRF.
PIH (hormonul de inhibare a prolactinei), PIF.
HORMONII HIPOFIZARI
În sfera reproducţiei sunt implicaţi atât lobul anterior cât şi lobul posteri-
or al hipofizei.
Lobul posterior al hipofizei joacă rol de rezervor, acumulând ocitocina şi
vasopresina.
Adenohipofiza (lobul anterior şi intermediar) este specializat în secreţia
de trofine (tropine). Pentru activitatea reproductivă interesează:
- FSH - hormonul de stimulare foliculară;
- LH - hormonul luteinizant;
- LTH - prolactina (hormonul luteotrop).
30
FSH-ul este o glicoproteină care stimulează creşterea foliculilor ovarieni,
Până la stadiul de foliculi cavitari, apoi acţionând sinergic cu LH-ul.
Împreună cu hormonii estrogeni, FSH-ul stimulează apariţia receptorilor
pentru FSH şi LH în celulele din granuloasa foliculilor ovarieni. La mascul
stimulează spermatogeneza.
LH-ul este tot o glicoproteină a cărei concentraţie hipofizară este mai mare
la vacă şi oaie şi mai redusă la iapă şi femeie.
Acţionează sinergic cu FSH, controlând maturarea foliculară, secreţia es-
trogenilor şi ovulaţia.
La femeie şi vacă are efect luteotrop, stimulând secreţia progesteronului
de către corpul galben.
LH-ul determină ovulaţia, stimulează celulele tecii foliculare interne în
secreţia de hormoni estrogeni.
La mascul LH-ul se numeşte ICSH (hormonul de stimulare al celulelor
interstiţiale) şi induce dezvoltarea celulelor Leydig, modulând astfel se-
creţia de hormoni androgeni.
LTH-ul sau prolactina este un polipeptid care are efect mamotrop(mamo-
geneză şi lactogeneză), de inducere a comportamentului matern la mami-
fere, cât şi efect luteotrop.
HMG- ul sau hormonul menopauzal uman, este de origine hipofizară şi
se extrage din urina femeilor menopauzate. Are o puternică acţiune FSH
dar conţine şi titruri bazale de LH.
31
HORMONII GONADOTROPI EXTRAHIPOFIZARI
HORMONII GONADALI
Sunt hormoni steroizi secretaţi de ovare, testicule, placentă şi cortexul su-
prarenal. Aceştia sunt:
- estrogenii;
- progestagenii;
32
- androgenii.
Hormonii estrogeni:
- 17β estradiolul;
- estrona;
- estriolul.
Sunt secretaţi în principal, de către ovare, dar şi de placentă şi corticosu-
prarenală.
Ovarul secretă estrogenii la nivelul tecii interne şi granuloasei folicului de
Graaf. Estrogenii au ca organe ţintă : uterul, cervixul, mucoasa vestibulo-
vaginală, glanda mamară şi creierul.
La nivelul encefalului, estrogenii acţionează asupra unor neuroni contro-
lând manifestările psihice întâlnite la femelele în călduri.
Hormonii estrogeni se implică direct şi în modificările nivelurile secreto-
rii ale gonadotrofinelor hipofizare prin mecanisme feed-back, care con-
trolează secreţia Gn RH.
Estrogenii stimulează dezvoltarea endometrului şi a sistemului glandular
din acesta şi cresc tonusul miometrului.
Sensibilizează fibrele endometriale la acţiunea ocitocinei.
Induc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, acţiunea la nivelul cer-
vixului în sensul deschiderii acestuia.
La căţea estrogenii induc cornificarea epiteliului vaginal, produc eritro-
diapedeză de la nivelul endoteliului endometrial.
Favorizează creşterea glandei mamare şi a mameloanelor.
La carnivorele domestice, estrogenii pot preveni gestaţia în primele 10 zi-
le de la montă, prin interferarea fecundaţiei sau a nidaţiei.
Determină hiperemie periferică, stimulează funcţiile sistemului reticulo-
endotelial, duc la creşterea nivelului sangvin al calciului.
33
Diminuă secreţia hormonului de creştere (STH) şi favorizează osificarea
cartilajelor de creştere. Scad nivelul sangvin al colesterolului şi a β-lipo-
proteinelor. Sunt antagoniştii testosteronului şi progesteronului.
Progesteronul se mai numeşte progestina, luteina sau hormonul gesta-
ţiei. Este secretat de către corpul galben, placentă şi corticosuprarenală.
Progesteronul condiţionează şi susţine hipertrofia glandelor endometriale
şi secreţia acestora.
Susţine secreţia glandelor din mucoasa oviductelor şi determină dezvolta-
rea acinilor mamari, pregătind glanda mamară pentru lactaţie.
Pregăteşte endometrul pentru nidaţie şi menţine gestaţia prin inhibarea
motilităţii miometrului şi prin creşterea secreţiei de embriotrof, produs de
glandele endometriale.
Este un antagonist al contractilităţii uterine.
La oaie şi căţea, progesteronul acţionează sinergic cu estrogenii în expri-
marea comportamentului estral.
Concentraţiile sangvine crescute de progesteron inhibă estrul şi anulează
valul ovulator de LH.
Reglează secreţia gonadotrofinelor hipofizare, blocând eliberarea în circu-
laţie a acestora.
La primate, oaie, pisică şi cabaline progesteronul secretat de placenta feta-
lă suplineşte secreţia de progesteron a corpului galben, în a doua jumatate
a gestaţiei.
La vacă, după luna a-VII-a de gestaţie prezenţa corpului galben nu mai es-
te indispensabilă pentru menţinerea gestaţiei, iar la scroafă după două luni
de gestaţie.
La iapă, corpul galben degenerează total în cursul gestaţiei, secreţia de pro-
gesteron fiind suplinită de corpii galbeni accesorii , iar după luna a-VI-a de
34
către placentă.
PROSTAGLANDINELE
Sunt substanţe biologic active, aparţinând grupei lipidelor. Sunt hormoni ti-
Sulari sau locali sintetizaţi în aproape toate ţesuturile.
Acţionează în doze foarte mici şi au un spectru divers de efecte farmacolo-
gice.
Au fost împărţite în 3 grupe:
- PGE ;
- PGF ;
- PGI (prostacicline).
La rândul lor, grupele au fost împărţite în subgrupe (ex : PGE 1, PGE 2,
PGF 2, PGF 2α, etc.).
Pentru medicina veterinară prezintă importanţă PGF 2α şi analogii sinteti-
ci ai acesteia, având acţiune luteolitică şi ocitocică.
Au şi efecte secundare, ca : vomă, diaree, transpiraţie, tahicardie, spasm
bronşic, colici, etc.
Calul este cel mai sensibil la acţiunea PGF2α , de aceea se folosesc analo-
gi mai blânzi.
Acţiunea luteolitică a PGF2α se manifestă numai asupra corpilor galbeni
activi, traducându-se prin regresia morfologică şi funcţională a corpilor
galbeni, urmată de scăderea masivă a progesteronemiei. Corpii galbeni
mai tineri de 5 zile la vacă şi de 12 zile la scroafă nu sunt afectaţi de pros-
taglandine. PGF2α este sintetizată la nivel endometrial.
RELAXINA
Este numită şi mobilizina, fiind un hormon polipeptidic, secretat în timpul
gestaţiei de către corpul galben, dar şi de uter la suine, bovine şi femeie,
35
dar şi de către placenta fetală la iepure, maimuţă, cabaline şi pisică. Are
rolul de a relaxa articulaţiile, ligamentele bazinului şi cervixul în vederea
dilatării conductului genital în timpul parturiţiei.
Asupra uterului acţionează sinergic cu progesteronul, reducând frecvenţa
contracţiilor uterine în timpul fătării. Estrogenii potenţează efectul relaxi-
nei.
FEROMONII
36
FFF Temperatura + Lumina
FECUNDAŢIA
ENCEFAL
Este procesul unirii celor doi gameţi în vederea refacerii diploidiei cro-
mozomiale, întro celulă dotată cu viaţă şi caractere genetice recombinate
Factori care condiţionează fecundaţia:
HIPOTALAMUS
- migraţia spermatozoizilor;
- numărul spermatozoizilor;
PI PR Gn-
- capacitaţia spermatozoizilor; OCITOCIN
H şi migrarea
- momentul ovulaţiei H RH
ovulei; A
HIPOFIZA
- viabilitatea ovulei. HIPOFIZA
MigraţiaANTERIOARA POSTERIOARA
spermatozoizilor este realizată prin forţele proprii ale acestora, liniar
la mamifere şi păsări, de la locul de depunere, până în treimea superioară a
FSH LHînaitează
salpinxului. Spermatozoizii LTHprin fluidul genital şi contra curentului creat
de contracţiile uterine, dar şi datorită sucţiunii create de contracţiile antiperistaltice.
OVARE
Acest lucru e posibil prin descărcările de ocitocină. Stresul provocat femelelor
UTER
inaintea montelorESTROGENI
poate duce la anularea efectului ocitocinei de către adrenalină.
PROGESTERON
VAGIN
PMSG HCG
la iepuroaică.
Durata viabilităţii spermatozoizilor este în funcţie de specie, anume:
3o-48 ore în aparatul genital la vacă, 70-120 ore la iapă, la scroafă 24-48
GLANDA
ore, la oaie 30-48 ore, la femeie 20-48 ore (uneori 8-10 zile, după unii au-
tori). MAMARA
Numărul spermatozoizilor condiţionează fecundaţia, prin enzimele a-
crozomiale. Se crede că la vacă este necesar un număr de 10-15 milioane
37
de spermatozoizi, iar la oaie 60-100 milioane.
Capacitaţia spermatozoizilor este un proces de maturare a acestora, sub
influenţa unor procese biochimice, determinate de unele enzime. Timpul de
maturare este de 5-6 ore la vacă, 2-3 ore la oaie, 5-7 ore la scroafă, 4 ore la femeie.
Momentul ovulaţiei şi migrarea ovulei. Ovulaţia se produce, de regulă, la
sfărşitul estrului, după încetarea estrului la vacă sau este indusă de actul sexual la
pisică şi iepuroaică. Ovocita este captată de către pavilionul salpinxului, fiind
antrenată în fluidul trompei şi transportată spre treimea superioară a oviductului
prin mişcările cililor vibratili salpingieni. Ovocita poate cădea în cavitatea
peritoneală, mai apoi fiind captată de către trompa de pe partea opusă (migraţie
externă). Poate trece prin uter în oviductul congener (migraţie internă).
Viabilitatea ovulei este mai mică decât a spermatozoidului şi este de 8-12
ore la vacă, 6-8 ore la iapă, 11-24 ore la oaie, 8-10 ore la scroafă, 6-24 ore
la femeie.
STADIILE FECUNDAŢIEI
38
tre unul din spermatozoizi prin capacitaţie şi reacţia acrosomului. Capa-
citaţia se produce în uter şi salpinx de către catecolamine, colmodulina,
etc. Reacţia acrosomului duce în final la deschiderea acrosomului şi eli-
berarea enzimelor. Penetrarea începe cu adeziunea, veziculaţia, fenestra-
rea şi dezvelirea. Acrosina provoacă o craterizare a zonei, traversarea
zonei datorându-se N-acetilhexozaminidazei şi arilsulfatazei.
Fuziunea membranelor şi blocarea polispermiei . Spermatozoidul pe-
netrant este acoperit de membrana plasmatică, capul acrosomic fiind aco-
perit de membrana acrosomală internă şi de membrana nucleară. Intrarea
spermatozoidului în citoplasma ovocitară induce două procese concomi-
tente: activarea şi reacţia de zonă. Activarea sau reluarea meiozei este
caracterizată de rotaţia fusului, determină creşterea consumului de oxigen
, iniţierea sintezei proteinelor şi multiplicarea ribozomilor din citoplasma
ovocitară. Reacţia de zonă sau reacţia corticală se produce când sperma-
tozoidul lizează membrana vitelină, granulele invecinate se sparg şi var-
să conţinutul în spaţiul perivitelin, membrana citoplasmatică se sudează.
Blocarea polispermiei se poate produce lent localizat la nivelul zonei pe-
lucida sau un blocaj rapid, localizat la nivelul membranei viteline.
Încorporarea spermatozoidului se face prin intermediul unei mişcări
particulare generate de actină. Capul spermatozoidului evoluează în pro-
nucleu mascul. Ovocita se transformă în ovulă şi din grupul haploid de
cromozomi remanenţi în vitelus se formează pronucleul femel.
Cariogamia şi singamia. Pronucleii demarează procesul replicaţiei ADN.
Imediat după cariogamie dispar membranele pronucleare şi nucleolii.
Contopirea masei foştilor pronuclei reprezintă singamia. Amfixia setului
de cromozomi maternali cu cea a setului de cromozomi paternali se termi-
nă cu instalarea cromozomilor pe ecuatorul primului fus de clivaj. Fiecare
39
cromozom este constituit din două cromatide şi vor aluneca spre cei doi
poli ai celulei. Se ajunge la apariţia zigotului cu două blastomere. Blasto-
merul conţine setul diploid de cromozomi intercombinaţi, caracteristic
speciei.
PATOLOGIA FECUNDAŢIEI
40
când există decalaje mari între ovulaţie şi fecundaţie. Se poate concluziona
că polispermia se manifestă la ovocitele bătrâne. De asemenea se constată,
la mamifere, că polispermia duce în mod sigur la poliandrie.
POLIANDRIA reprezintă fuziunea a doi sau a mai mulţi pronuclei mascu-
li cu un pronucleu femel. Este urmarea polispermiei, iar prin fuziune se con-
stituie un fus de segmentaţie tri- sau tetrapolar. Repartiţia cromozomilor în
blastomere este întâmplătoare după fiecare diviziune. Zigotul nu depăşeşte
stadiul de blastulă.
DIGINIA (POLIGINIA) reprezintă fuziunea de fecundaţie a doi pronu-
clei femeli cu un pronucleu mascul.
Diginia rezultă din nondijuncţia primei sau secundei diviziuni de maturaţie
prin neeliminarea primului sau secundului glob polar. Avem de-a face deci,
cu un zigot sau embrion triploid. Mortalitatea embrionară se produce pre-
coce. Diginia se produce datorită îmbătrânirii ovocitei sau îmbătrânirii
spermatozoizilor în căile genitale femele.
Fecundaţiile diginice şi poliandrice sunt viabile doar în primele 13-15 zile
de gestaţie, fiind adevărate obstacole în calea unei fertilităţi ridicate.
GINOGENEZA reprezintă dezvoltarea oului doar pe baza pronucleului
femel. Este fiziologică la : broaşte, unii peşti, nematode.
PARTENOGENEZA constă în segmentarea ovocitului, fără participarea
gametului mascul. Fiziologic, partogeneza apare la albine, unii crustacei,
unele păsări.
ANDROGENEZA sau dezvoltarea zigotului numai pe baza pronucleului
mascul nu a fost pusă-n evidenţă la mamifere, ci doar câteva cazuri la şo-
bolan şi şoarece. Genotipic, aceşti androgeni sunt haploizi.
REFECUNDAREA este o fecundaţie anormală reprezentată de pătrun-
derea în oul deja fecundat a altor spermatozoizi, ducând de regulă la poli-
41
andrie.
FECUNDAŢIA PARŢIALĂ este o anomalie de fecundaţie caracteriza-
tă prin neparticiparea cromatinei mascule la prima diviziune de segmenta-
ţie şi prin unirea ulterioară a pronucleului mascul neschimbat, cu nuleul
unui blastomer al zigotului. Această anomalie a fost demonstrată la şoare-
ce.
TRANSFERUL DE EMBRIONI
42
Metoda permite instalarea gestaţiei şi la femelele cu afecţiuni ovaro-tubare
sau prelevarea de embrioni de la femelele bătrâne dar valoroase din punct de
vedere genetic.
De la o donatoare, în mod normal, se pot obţine cca. 10 embrioni/an, ceea
ce este neeconomic. Din acest motiv se induce supraovulaţia, prin stimulare
hormonală, în vederea recoltării unui număr mare de embrioni viabili (cca 5
embrioni/recoltare).
În vederea selecţiei donatoarelor se va ţine seama de unele criterii:
- intervalul parturiţie – primele călduri < 60 zile;
- intervalul parturiţie – însămânţarea fecundă < 80 zile;
- numărul de doze de material seminal/ gestaţie < 1,5.
După examenul ginecologic, se vor elimina de la reproducţie femelele cu
bridă cervicală, cervix dublu, freemartinism, boala junincilor albe, hipopla-
zie ovariană, aderenţe, cicatrici cervicale, infecţii genitale, chişti ovarieni,ş.a.
Femelele receptoare vor fi selecţionate după următoarele criterii:
- vârsta între 18- 20 luni (puţine probleme de infecunditate, infecţii genitale
foarte rare, răspuns prompt la stimulările hormonale);
- masă corporală de 350-480 kg la vârsta de 18 luni;
- examen clinic şi ginecologic atent.
PRODUCEREA SUPRAOVULAŢIEI
43
tul căldurilor şi a doua oară la 12-15 ore după prima însămânţare.
Hormoni utilizabili în producerea supraovulaţiei:
- Gn-RH-ul este ineficace în provocarea unei supraovulaţii (Moor & col.
1980).
- PMSG-ul intro singură administrare e suficient pentru producerea supra-
ovulaţiei datorită timpului de înjumătăţire lung al hormonului (cca. 120 ore).
Se vor administra 2000-3000 U.I. În premedicaţie, se poate folosi cu rezultate
foarte bune PGF2α, apoi PMSG între a-VIII-a zi şi a-XII-a zi a ciclului estral.
- FSH-ul are cea mai bună eficacitate, dar trebuie administrată de două ori/zi
/5 zile.
Raportul dintre embrionii recoltaţi şi numărul de corpi galbeni, în practică,
variază între 1/2 şi 3/4. De la o donatoare se recoltează cca. 4-5 embrioni, cu
o variabilitate între 0- 30. Embrionii transferabili sunt doar în număr de 2-4/
donatoare.
De la caz la caz, în funcţie de autor, s-au obţinut indicatori mai buni, în func-
ţie de mulţi factori.
Embrionii vor fi recoltaţi între zilele 6-12 ale ciclului sexual. Aceştia pot fi
transferaţi imediat (dacă femelele receptoare au fost pregătite în prealabil) sau
pot fi congelaţi în vederea unor viitoare transferuri.
44
GESTAŢIA
45
ETAPELE GESTAŢIEI
46
DURATA GESTAŢIEI
IAPA 330-345 zile
MĂGĂRIŢĂ 365 zile
VACĂ 273-296 zile
OAIE 144-151 zile
CAPRĂ 148-156 zile
SCROAFĂ 112-115 zile
FEMEIE 271-289 zile
CĂŢEA 58-68 zile
PISICĂ 59-65 zile
CHINCHILLA 110-120 zile
DIHOR 42 zile
VULPE 49-55 zile
NURCĂ 40-75 zile
NUTRIE 120-134 zile
IEPURE 30-35 zile
IEPURE DE CÂMP 38 zile
LUP 60-68 zile
CĂMILA 410 zile
ELEFANT 600-660 zile
GIRAFĂ 420-450 zile
HIPOPOTAM 225-250 zile
LEU 108 zile
OPOSSUM 12-13 zile
BALENĂ 480- 500 zile
47
ÎNVELITORILE FETALE ŞI ROLUL LOR
48
PARTURIŢIA
Parturiţia marchează sfârşitul gestaţiei, iar fătul (fetuşii) este (sunt) expulza-
ţ(i) viu (vii) şi viabil (i).
Fătarea (parturiţia) poate fi:
- normală (eutocică);
- patologică (distocică).
Dacă fătarea are loc înaintea termenului se numeşte prematură, dacă depă-
şeşte termenul este fătare întârziată.
Dacă parturiţia decurge favorabil avem de-a face cu o fătare uşoară şi rapi –dă,
iar dacă fătarea are loc în timp îndelungat şi necesită eforturi deosebite din
partea parturientei, vorbim de-o parturiţie laborioasă şi lentă.
MECANISMUL PARTURIŢIEI este dirijat de la nivelul centrilor corti-
cali prin intermediul sistemului neuroendocrin şi al celui nervos periferic.
În apropierea fătării scade progesteronemia şi creşte estrogenemia rapid. Hi-
pofiza fetală produce cantităţi apreciabile de ACTH, rezultând niveluri cres-
cute de hormoni corticosteroizi, din ai căror precursori iau naştere estrogenii.
Estrogenii şi ocitocina stimulează secreţia de PGF2 α . Per total mecanismul
parturiţiei nu este pe deplin lămurit.
SEMNELE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI
Aceste semne sunt reprezentate de totalitatea modificărilor morfo-fiziologice
de la nivelul bazinului, organelor genitale externe, glandei mamare, dar şi afi-
şarea unui comportament tipic din partea femelei.
49
La nivelul bazinului se observă:
- relaxarea ligamentelor sacro-ischiatice;
- apariţia a două concavităţi la baza cozii, prin relaxarea musculaturii fesiere;
- relaxarea articulaţiilor bazinului şi infiltrarea acestora;
- infiltraţia vulvară şi perivaginală;
- lichefierea dopului cervical;
- plenitudinea glandei mamare şi apariţia secreţiei colostrale;
- scăderea temperaturii corporale ( vacă şi carnivore);
- facies modificat, culcări şi sculări repetate, micţiuni frecvente, agitaţie.
FORŢELE CARE PARTICIPĂ LA PARTURIŢIE
Forţele care fac posibilă fătarea sunt:
- contracţiile uterine;
- tonusul uterin;
- contracţia musculaturii abdominale (presa abdominală).
Contracţiile uterine sunt: peristaltice, involuntare, ritmice, intermitente şi
progresive. La început se repetă la 15-20 minute, apoi la 1-2 minute, având
intensitate maximă în timpul expulzării fătului. Factorii intensificatori ai con
tracţiilor uterine : ocitocina, ergotina, glucoza, căldura, masajul uterin, dilatare
cervicală manuală. Medicaţia frenatoare a contracţiilor uterine e reprezentată
de : atropină, cloramfenicolul, tocolitice ( Monzal).
Tonusul uterin participă la parturiţie prin menţinerea fătului în poziţia câş-
tigată consecutiv unor contracţii uterine fiind împins prin triectul pelvin până
la expulzare.
Contracţia musculaturii abdominale sau presa abdominală participă la fă-
tare prin presiunea exercitată asupra uterului în timpul parturiţiei.
50
STADIILE PARTURIŢIEI sunt următoarele:
- stadiul de deschidere a cervixului;
- stadiul de angajare şi expulzare a fătului;
- stadiul de expulzare a învelitorilor fetale.
51
PARTURIŢIA LA VACĂ este mai greoaie decât la celelalte specii datorită
conformaţiei bazinului şi a fetusului ( conductul pelvin este turtit latero-lateral
crestele suscotiloidiene şi tuberozităţile ischiatice dezvoltate, planşeul pelvin
concav, inserţia tendonului prebubien sub pubis, diametrele bisiliace aproxi-
mativ egale, deschiderea anterioară ovală, masivitatea capului fetal, membre
scurte şi grosolane.)
Deschiderea cervixului durează 18-24 ore, nivel pe la care se angajează pun-
gile fetale. Corionul se rupe la nivel cervical, apoi alantoida se rupe in vagin
sau la nivel vulvar, ultima membrană rupându-se corio-amniosul permiţând
vizualizarea conului fetal.
Expulzarea fătului durează între ½-3-4 ore. După expulzare, femela îşi linge
fătul, iar după circa 10 minute de reconfortare au loc noi contracţii în vederea
eliminării placentei. Aceasta se elimină în 2 ore de la fătare, uneori până la 8
ore. Cervixul este permeabil pentru 2-3 degete după 3-4 zile de la fătare şi de-
vine impermeabil după 9 zile de la fătare.
PARTURIŢIA LA IAPĂ este mult mai facilă decât la vacă datorită confor-
maţiei bazinului şi a fătului. Stadiul deschiderii cervixului durează 1-2 zile,
tradus printro uşoară nelinişte a femelei. Prima dată se angajează alantocorio-
nul, care se rupe-n vagin. Apoi se angajează alantoamniosul. Punga amniotică
se poate rupe sau fătul poate fi expulzat în sacul amniotic.
Lipsa asistenţei la fătare, în acest caz, duce la asfixia fătului. Parturiţia durea-
ză câteva minute. După 5-10 minute are loc şi eliminarea placentei, tot facil.
PARTURIŢIA LA OAIE ŞI CAPRĂ se desfăşoară uşor, datorită conforma-
ţiei fericite a bazinului, cu înclinaţie mare (30-40º), diametrul bisiliac superior
este mai mare decât al celui bisiliac inferior. Deschiderea cervixului durează
10-30 ore, ordinea angajării anexelor fetale este aidoma cu cea de la vacă. Du-
52
rata expulzării este de 15-30 minute, durată care poate fi şi între două expulzii
în cazul fătărilor gemelare.
Placenta se elimină la 10 minute până la 2 ore de la parturiţie. Retenţiile pla-
centare se produc absolut excepţional.
PARTURIŢIA LA SCROAFĂ este relativ uşoară, datorită conformaţiei ba-
zinului şi pentru că fetuşii nu trebuie să facă acomodarea. Deschiderea cervi-
xului se face în 2-6 ore, iar expulzia fetuşilor are loc în 3-4 ore, intermitent
din cele doua coarne uterine. Placentele se elimină după expulzia fetuşilor
sau în două reprize.
PARTURIŢIA LA CARNIVORE decurge uşor, deschiderea cervixului se fa-
ce în 3-6 ore, iar expulzia se face în 20-30 minute până la 12-24 ore. Căţeaua
fată în decubit abdominal, iar pisica în decubit sternal. Distociile pot fi întâlni-
te în cazul încrucişărilor intre exemplare de talii diferite şi la unele rase bra-
hicefalice (bulldog, pekinez, etc.). Fetuşii pot fi expulzaţi în învelitori, dar fe-
melele le consumă, la fel procedând şi cu placentele expulzate după fiecare
fetus.
PUERPERIUMUL
53
cice. Peste toate astea mai putem adăuga unele iatropatii, acţiunea factorilor de
mediu şi mai ales al agenţilor microbieni.
În vederea evitării apariţiei diferitelor afecţiuni postpartum, cât şi a scur-
tării sau măcar a menţinerii puerperiumului în limite temporale normale, se
va avea în vedere asigurarea unei furajări echilibrate, a mişcării şi a involu-
ţiei uterine.
Procesele fiziologice care au loc la nivelul organelor genitale femele sunt:
involuţia uterină, eliminarea loşiilor, reluarea activităţii ovariene şi dispari-
ţia proceselor infiltrative.
55
GESTOZELE (DISGRAVIDIILE)
56
EDEMUL DE GESTAŢIE
57
Diagnostic: se pune pe baza semnelor clinice şi a momentului apariţiei.
Prognostic: favorabil
Tratamentul este profilactic şi curativ.
Profilactic se va asigura mişcarea gestantelor, evitarea furajelor suculente
şi acide în partea a doua a gestaţiei.
Curativ se va stimula circulaţia de întoarcere prin fricţii cu substanţe re-
vulsive, plimbări, masaje, diuretice (furosemid 0,5mg/kg), purgative saline.
58
Tratamentul urmăreste oprirea hemoragiei prin administrare de antihe-
moragice (Etamsilat, Fitomenadionă, Adrenostazin, săruri de Ca), fluido-
terapie pentru refacerea volemiei (sol. Ringer, sol. fiziologice, substituienţi
de plasmă, transfuzii), ocitocice după avort. În intoxicaţiile cu dicumaroli
se administrează fitomenadionă (vit K) 1mg/kg/zi timp de 15-20 zile.
PARAPLEGIA ANTEPARTUM
59
Simptomatologia se traduce prin nelinişte, apoi eforturi, colici, facies spe-
riat, lipsa semnelor prodromale ale parturiţiei. Uneori prolaps vaginal şi/
sau rectal.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice. Diagnostic diferenţial cu
torsiunea uterină prin ETR si EVM.
Prognosticul rezervat la iapă datorită complicaţiilor, la celelalte favorabil.
Tratamentul vizează calmarea femelei prin plimbări, apoi aşezarea pe
plan înclinat postero-anterior. Dacă eforturile nu cedează se practică anes-
tezie epidurală, parasimpaticolitice, tranchilizante.
PARAPLEGIA ANTEPARTUM
60
stimularea circulaţiei. Se urmăreşte reechilibrarea hidro-electrolitică şi
acido-bazică, vit. C 10g, apoi cate 5 g în urmatoarele zile, stricnina 0,1mg/
kg, tot la 2-3 zile.
PROLAPSUL VAGINAL
62
-la capră simptomatologia este de asemenea alarmantă.
-la carnivore se observă o formaţiune tubulară (ca un deget de manuşă în-
tors) roşu-violaceu, cu meatul urinar ventral şi lângă comisura vulvară in-
ferioară. Femelele sunt agitate, ling cu obstinaţie zona, ajungâdu-se la
automutilări prin autofagie.
La căţea poate apărea prolaps vaginal datorită încercarilor de separare în
în timpul acuplării, caracteristice la această specie.
Diagnosticul se conturează relativ uşor, prin inspecţie, făcându-se diferen-
ţa faţă de tumori sau prolapsul vezicii urinare.
Tratamentul urmareşte restabilirea topografiei vaginului prolabat, menţi-
nerea acestuia în bazin şi înlăturarea cauzelor producerii accidentului.
Repunerea se face relativ uşor, sub anestezie epidurală joasă la animalele
mari (cca 5 ml xilina 5%) sau tranchilizare sau anestezie generala la anima-
lele mici.
În prealabil se face toaletarea mecanică şi chimică a zonei, decongestiona-
rea organului prolabat prin efectuarea de puncţii şi aplicarea de comprese
cu sol. alaun 2-3%. În final se realizează repunerea şi derularea vaginului
până la topografia normala.
Menţinerea vaginului în topografie normală se face printr-una din suturile
vulvare cunoscute (Williams, Flessa, Flessa modificată de Dagonfski,
Büchner, Mincev).
Se mai poate aplica vaginorafia, vaginoplastia(la catea),histeropexia(la ca-
tea si pisica)sau chiar ablatia partiala a vaginului.
Ultimul deziderat se refera la inlaturarea tuturor cauzelor care au dus la
producerea prolapsului vaginal.
63
PTOZA VAGINALĂ ŞI HIPERPLAZIA VAGINALĂ
64
MODIFICARILE TOPOGRAFICE ALE UTERULUI
TORSIUNEA UTERINĂ
65
ducându-se hipoxie fetală. În timpul acomodării, coroborat cu nedeschide-
rea cervixului, se poate produce torsiune.
Cauzele maternale se referă la modul de abordare a decubitului şi a staţiu-
nii patrupodale, alunecări, căzături, lovituri, mers în pantă, sărituri peste
obstacole, împunsături, treceri prin spaţii foarte strâmte.
Patogeneza se referă la modificările circulatorii produse în urma rasucirii
uterului gestant, infiltraţii şi exsudate, aderenţe şi modificări degenerative.
Simptomatologia este neomogenă şi depinde de gradul şi momentul apari-
ţiei torsiunii.
La iapă semnele clinice sunt grave, violente sub aspect de colică. Poate a-
parea şocul datorită proceselor necrotice sau /şi rupturii uterine.
La vacă apar eforturi de expulzare, gemete, loviri ale abdomenului cu
membrele posterioare. În timp, simptomele se estompează, dar starea gene-
rală se degradează, moarte şi transformare emfizematoasă fetală.
Daca torsiunea apare în preajma parturiţiei, se declanşează eforturile de
expulzie fără exprimarea lichidelor perifetale sau a fetusului.
La carnivore apare sub forma de abdomen acut şi degradarea stării genera-
le.Porţiunea de corn torsionată, la palpare, apare imobilă.
Diagnosticul se stabileşte conform anamnezei, a semnelor clinice, a ESV
şi ETR. La animalele mici se poate face celiotomia exploratorie. Se stabi-
lesc:
- locul torsiunii (antero şi postcervical);
- sensul torsiunii ;
- gradul torsiunii;
- vechimea torsiunii.
În torsiunea poscervicală se observă pliurile vaginale înspre sensul torsiu-
nii. În cea antecervicală se vor decela tensionarea ligamentelor largi prin
66
ETR.
Prognosticul este favorabil în torsiunile de până-n 90° şi grav în cele de
peste 90°.
Tratamentul urmareşte detorsionarea uterului şi extragerea fătului. Există
mai multe tehnici, puse-n practică în funcţie de gradul torsiunii, viabilitatea
fătului, vârsta gestaţiei, costurile intervenţiei. Recunoaştem:
- metode nesângeroase - directe
- indirecte
- metode sângeroase - celiotomie şi detorsionare
- histerotomie şi detorsionare.
HISTEROCELUL
Simptomatologia cuprinde:
- semne locale (apariţia unei deformări bruşte în zona infero-laterală a
abdomenului sau în zona ingvinală la căţea)
67
- semne generale(agitaţie, colică, tahipnee, tahicardie, apoi decubit
prelungit).
Diagnosticul se stabileşte prin inspeţie, palpaţie şi ascultaţie.
Prognosticul este defavorabil din punct de vedere reproductiv la animalele
mari si favorabil pentru animalele mici.
Tratamentul este heterogen. La animalele mari, în preajma parturiţiei, se
intervine prin fixarea şi extragerea fătului pe cale naturală sau dupa celio-
tomie şi histerotomie. Apoi se refac straturile peretelui muscular, chiar şi
prin aloplastie.
Daca hernia apare cu mult înainte de fătare se execută repunerea uterului
şi refacerea peretelui abdominal.
La căţea se execută histerotomia ingvinală şi apoi ovariohisterectomia .
68
Diagnosticul se pune prin examen ecografic, radiografic sau clinic destul
de dificil. Pentru certitudine se apelează la celiotomie.
Tratamentul este chirurgical, prin îndepărtarea fătului împreună cu ţesutu-
rile subiacente.
MORTALITATEA EMBRIONARĂ
69
uterine, necroze localizate determinând tulburări de nutriţie ale zigotului sau prin
insuficienţe progesteronice perturbându-se astfel angrenajul placentar. Mai pot
apărea modificări hipofizare şi leziuni degenerative miometriale.
- carenţa în minerale şi microelemente duce la mortalitate embrionară astfel:
raporturile anormale Ca/P, Ca/proteine, excesul de potasiu. Carenţa în Mn
dereglează sinteza progestagenilor rezultând mortalitate embrionară. Carenţa în Cu
şi I duce la avorturi şi resorbţie embrionară
- furajele toxice sau care conţin substanţe cu acţiune asupra uterului gestant
pot acţiona prin chistizarea endometrului, blocarea efectului estrogenilor, blocare
ovulaţiei, tulburarea formării corpului galben, etc.
- mucegaiurile din furaje pot provoca avorturi timpurii sau tardive.
- insecticidele pot determina avort prin contracţii convulsivante ale musculaturii
netede şi striate.
- stresul termic, în cazul căldurii excesive, determină mortalitate embrionară.
Factorii endogeni:
- factorii hormonali sunt reprezentaţi de dezechilibre hormonale prin
modificarea raportului estrogeni/progesteron, producându-se mortalitate
embrionară.
- factorii genetici sunt surprinşi la toate speciile, mortalitatea embrionară
datorându-se consangvinităţii, incompatibilităţile de grup sangvin, polispermie,
anomalii cromozomiale, mutaţii genetice, etc.
- factorii infecţioşi pot produce mortalitate embrionară. Cei mai întâlniţi agenţi
patogeni sunt: E. coli, stafilococi, infecţiile producându-se prin montă, I.A.,
vaccinuri, etc.
- factorii intrauterini influenţează gestaţia timpurie până la momentul formării
placentei, putându-se produce mortalitate embrionară.
- vârsta femelei influenţează direct proporţional mortalitatea embrionară.
70
- sexul embrionului se pare că influenţează mortalitatea embrionară, deoarece la
începutul gestaţiei sunt predominant embrionii masculi, pe parcurs acest raport
tinde să se egalizeze.
- starea biologică a gameţilor determină mortalitate embrionară prin îmbătrâ-
nirea unuia sau a ambilor gameţi.
71
AVORTUL
72
vei, declanşarea lactaţiei.
Apoi, apar: eforturi de expulzare, deschiderea cervixului, relaxarea ligamente-
lor sacro-sciatice, tumefacţia vulvei, prezenţa secreţiilor muco-sangvinolente,
apariţia pungilor fetale şi a avortonului.
74
Hemoragiile placentare
Pot fi de mică intensitate şi localizate neafectând gestaţia sau pot fi abundente,
acumularea sangvină între corion şi mucoasa uterină determinând decolarea
placentei şi avort.
Etiologia este reprezentată de: traumatisme, leziuni vasculare, toxice, ETR-
uri brutale, etc.
Placenta accesoria
Se caracterizează prin prezenţa pe suprafaţa corionului a
unor formaţiuni de aspect buretos, diseminate printre cotiledoane. Nu împiedi-
că gestaţia, ci doar dispunerea acestora pericervical, poate provoca hemoragii
la fătare.
75
Molla chistică
Este o degenerescenţă chistică a vilozităţilor coriale. Aceste chisturi pot fi
grupate sau diseminate, iar dacă apar la începutul gestaţiei pot determina resorbţie
embrionară.
Molla cărnoasă
Este o hiperplazie musculoconjunctivă a corionului, prezentându-se ca o masă
puternic vascularizată, de origine hematică. Apare la vacă.
Molla distructivă
Este o formă a mollei chistice caracterizată prin creşterea excesivă a vilozităţilor
coriale, penetrând peretele uterin, putând să producă hemoragii grave.
76
Carenţa în microelemente (Fe, Zn, Mn, Cu, Co, I, Se) determină avort pre-
coce sau tardiv.
Carenţa în vitamine ( A, C, E ) produce avort prin resorbţie embrionară, ni-
veluri scăzute de progesteron, etc.
AVORTURILE INFECŢIOASE
78
AVORTUL BRUCELIC (avortul contagios, boala lui Bang)
Este determinat prin dezvoltarea unei placentite necrotico-exsudative. Ca
urmare avortonul este expulzat mort sau neviabil, placenta fiind reţinută.
Producând pagube importante prin scăderea producţiilor, infecunditate prelungită,
tratamente costisitoare şi prin faptul că e o zoonoză impune luarea unor măsuri
extreme.
Etiologia este reprezentată de Brucella abortus Bang, Brucella mellitensis,
B. suis. Sursa de infecţie este femela care a avortat, avortonul şi placenta.
Brucelele rămân viabile timp îndelungat în sezonul rece.
Calea de infecţie este cea digestivă şi chiar venerienă, germenii difuzând pe
cale sangvină sau limfatică.
Simptomele apar după o incubaţie de 33-236 zile, cu avort între lunile a-V-a
şi a-VIII-a de gestaţie. Prodromal se observă: edem vulvar, mamar, hiperter-
mie, eforturi de expulzare. Următoarele gestaţii pot fi duse la termen, dar cu
fetusi neviabili şi care pot prezenta manifestări nervoase tipice. Avorturile a-
jung să cuprindă până la 80-90% din efectiv (enzootie).
Diagnosticul se pune pe baza examenului avortonului, anexelor şi placentei
dar şi prin examen bacteriologic şi serologic.
Prognosticul vital este favorabil, cel reproductiv este grav.
Profilaxia şi combaterea se fac prin examene serologice periodice, măsuri
de carantină la introducerea în efectiv, examenul reproducătorilor, măsuri de
igienă, etc.
AVORTUL LEPTOSPIRIC
Este întâlnit la taurine, suine şi iapă ocazional.
Etiologia este reprezentată de: Leptospira pomona, L. grippo-typhosa, L. hy-
os, avortul se produce în a doua parte a gestaţiei.
Simptomele debutează după 10-30 zile cu febră (41,5-42ºC), depresie, anore-
xie, hipogalaxie cu secreţie roşietică, diarei, hematurie,etc.
Prognosticul este grav pentru făt şi rezervat pentru mamă, datorită complica-
ţiilor.
Diagnosticul se face serologic sau microbiologic.
Tratamentul este complex şi de lungă durată.
AVORTUL LISTERIAN
Este produs de Listeria monocytogenes şi este întâlnit la: taurine, ovine, caprine
şi suine. Avortul se produce în a doua jumătate a gestaţiei sau poate avea loc
fătarea cu făt neviabil.
AVORTUL SALMONELIC
Este întâlnit la bovine (lunile VI-VIII), ovine şi cabaline (lunile VII-VIII).
Alţi agenţi patogeni implicaţi în avort sunt: Arcanobacter pyogenes, Coxiella
81
burnetti, Mycoplasma, Ureaplasma, Streptococcus zooepidemicus, BVD/MD,
Herpesul bovin, ecvin, canin,etc.
AVORTURILE PARAZITARE
AVORTUL TRICHOMONOTIC
Evoluează la vacă produs de Trichomonas genitalis bovis, cu transmitere sexuală
şi avort în săptămânile 6-12 de gestaţie, apariţia de metrite consecutive retenţiilor
placentare.
AVORTUL TOXOPLASMIC
Este produs de Toxoplasma gondii şi apare la bovine, ovine, suine, carnivore şi
om. Contaminarea se face pe cale digestivă, avorturi în partea a doua a gestaţiei,
retenţii placentare şi metrite.
Alte tipuri de avorturi sunt: avorturi micotice, imunologice, genetice.
82
MUMIFIEREA FĂTULUI
Este rezultatul deshidratării învelitorilor şi a ţesuturilor fetale, în condiţii de
închidere perfectă a cervixului şi de asepsie totală. În unele cazuri fătul mumifiat
poate suferi impregnări calcare, fiind denumit generic lithoterion.
Simptomele sunt absente, starea generală fiind nemodificată. În schimb con-
turul abdominal nu este în concordanţă cu stadiul gestaţiei. La ETR se poate
palpa uterul globulos, mulat pe făt, corp galben de gestaţie. La oaie se poate
palpa transabdominal sub forma unei formaţiuni dure, mobile. Scroafa, în tim-
pul parturiţiei elimină fetuşii mumifiaţi împreună cu cei vii.
Diagnosticul se pune prin anamneză, palpaţie sau ETR.
Tratamentul urmăreşte deschiderea cervixului şi extragerea fătului mumifiat.
Optim se va folosi PGF2α, iar după administrare avortonul va fi expulzat în
54-60 ore.
MACERAŢIA FĂTULUI
Constă în lichefierea fătului în cavitatea uterină, în mod progresiv, sub influenţa
enzimelor endometriale. Maceraţia începe cu învelitorile fetale, pielea şi ţesuturilor
moi, oasele plutind în această magmă.
Simptomatologia apare odată cu intredeschiderea cervixului lăsând să se
scurgă o masă fluidă cenuşiu-cafenie şi eventual apariţia razelor osoase. Oase-
le pot determina distocii prin aşezare sau chiar perforaţii uterine.
La vacă şi scroafă maceraţia poate fi de natură trichomonotică.
Diagnosticul se stabileşte prin inspecţie , examen vaginal şi ETR.
Tratamentul se face prin dilatarea cervixului, extragerea razelor osoase, la-
vaje uterine, bujiuri, ocitocice.
83
PUTREFACŢIA FĂTULUI (FĂTUL ENFIZEMATOS)
Este determinată de acţiunea bacteriilor anaerobe asupra fătului mort, cu
învelitori fetale rupte, cervix întredeschis, lichide perifetale eliminate, pe cale
ascendentă.
Simptomatologia este zgomotoasă datorită toxinelor generate de către anae-
robi cu: abatere, anorexie, deshidratare, puls accelerat, filiform, horipilaţie, e-
noftalmie, abolirea rumegării, hipertermie, apoi hipotermie, eforturi de expul-
zie cu eliminare de resturi de învelitori şi secreţii roşii-brune ihoroase. La
ETR se constată crepitaţie gazoasă. Exitus-ul apare în 3-4 zile.
Diagnosticul este facil şi se pune pe semnele clinice şi transformării fătului.
Prognosticul este rezervat spre grav.
Tratamentul se aplică urmărind următoarele deziderate:
- extragerea fătului prin: fetotomie, histerotomie sau histerectomie.
- combaterea infecţiei se face prin administrarea de antibiotice cu spectru
larg şi ser antigangrenos polivalent
- dezintoxicarea femelei şi susţinerea marilor funcţii prin fluidoterapie com-
plexă.
PATOLOGIA PARTURIŢIEI
Totalitatea disfuncţiilor mecanismelor specifice parturiţiei sunt denumite
distocii şi fac parte din entităţile morbide ale fătării.
Distociile pot fi:
- maternale;
- fetale;
- mixte.
Raporturile feto-maternale pot fi definte prin noţiunile de:
84
- aşezare;
- prezentere;
- poziţie.
Din acest punct de vedere, la animalele mari, eutocică este:
- aşezarea - prezentarea anterioară sau
longitudinală - posterioară
- poziţia sacro-dorsală sau sacro-lombară.
HISTEROTOMIA
Histerotomia sau operaţia cezariană reprezintă secţionarea peretelui uterin,
după celiotomie, în vederea exteriorizării produsului sau produşilor de concepţie şi
care nu a (au) putut fi expulzaţi pe cale naturală.
Histerotomia este indicată în următoarele cazuri:
- angustie pelvină;
- hipoplazia vulvo-vaginală;
- spasmul sau stenoza cervicală;
- torsiunea uterină nereductibilă prin manopere nesângeroase;
- hernia uterului gestant;
- paraplegia antepartum;
- exces de volum fetal;
- hidropizia învelitorilor fetale;
- formaţiuni de mari dimensiuni la nivelul canalului de naştere;
- monştri , făt emfizematos;
- rupturi uterine.
HISTEROTOMIA LA VACĂ
La vacă locurile de elecţie pentru efectuarea celiotomiei sunt:
- flancul stâng sau drept;
85
- zona ventro-laterală stângă (Götze).
La histerotomia în flanc se poate opera pe femela în staţiune patrupodală, pe
când operaţia Götze se execută în decubit lateral drept cu ambele bipede
contenţionate-n extensie.
Anestezia se poate efectua regional prin infiltraţie epidurală înalta cu lidocaină
2% 10-20 ml şi prin infiltraţii s.c. de-o parte şi alta a liniei de incizie şi o peretelui
abdominal din aceeaşi zonă.
De asemenea se poate induce tranchilizarea animalului cu xilazină 16-300 μg/
kg m.c. sau 0,08-1,5 ml/100kg m.c., apoi se pot face infiltraţii cu lidocaină ca mai
sus.
Câmpul operator se va pregăti prin raderea perilor din zonă, spalare,
dezinfecţie şi efectuarea unei incizii de 30-40 cm care interesează toate planurile
anatomice până la uter.
Uterul se va secţiona intro zonă corespunzătoare unei extremităţi fetale şi se
vor evita carunculii uterini.
Uterul va fi tracţionat cât mai mult în plaga operatorie în vedrea limitării
pătrunderii lichidelor perifetale în cavitatea peritoneală. După secţionarea uterului
şi ruperea învelitorilor perifetale se vor fixa extremităţile accesibile ale fătului, iar
acesta va fi exteriorizat protejând comisurile plăgii operatorii uterine. Învelitorile
perifetale se vor exciza parţial, iar între acestea şi endometru se vor introduce
bujiuri cu antibiotice.
Sutura uterului se face bi- sau trietajat cu fir resorbabil (catgut Nr 2 sau 3).
Sutura peretelui abdominal se face în trei straturi : peritoneul cu fir resorbabil Nr 3
sau 4, musculatura şi tunica abdominală cu fir neresorbabil sau cu resorbţie lentă,
iar pielea cu fir neresorbabil Nr5.
86
Postoperator se vor administra antibiotice cu spectru larg timp de 5-7 zile,
ocitocice, furaje uşor laxative şi digerabile, măsuri suplimentare de igienă generală
şi locală.
Firele de sutură vor fi îndepărtate după circa 10-12 zile.
HISTEROTOMIA LA IAPĂ
Are aceleaşi indicaţii ca la vacă. Zonele de elecţie se află în flancuri sau pe linia
albă, contenţia făcându-se în decubit lateral sau dorsal.
Anestezia se face prin utilizarea unui tranchilizant (acepromazina, xilazina2-15
ml/100 kg g.v. sau 0,4-3 mg/kg m.c.) apoi a ketaminei iv 2mg/kg printro linie
venoasă, la picătură. Se poate utiliza şi detomidina 0,02 mg/kg apoi ketamina în
dozele de mai sus. Se poate utiliza şi anestezia regională şi locală prin infiltraţii cu
lidocaină 2%.
Tehnica operatorie e asemănătoare cu cea de la vacă, cu rezerva că învelitorile
perifetale se vor extrage intraoperator.
Condiţiile de asepsie vor fi extreme datorită riscurilor de infecţii
postoperatorii de la această specie.
Femela va beneficia de tratamente postoperatorii cu antibiotice, ocitocice timp
de 7-10 zile, fluidoterapie, furaje în cantităţi mici şi cu un grad mare de
digestibilitate.
HISTEROTOMIA LA SCROAFĂ
Indicaţiile cezarienei la scroafă sunt identice cu cele de la vacă, în plus: edemul
vulvo-vaginal, inerţia uterină.
Anestezia se face cu azaperon 10% în doze de 0,23 - 10 mg/kg şi cu infiltraţii
cu lidocaină 2% pe linia de incizie.
Locul de elecţie este reprezentat de flancul stâng, la jumătatea distanţei dintre
hipocondru şi unghiul extern al iliumului şi la 4-5 cm de pliul iei. Incizia se face pe
o linie oblică dinainte inapoi.
Timpii operatori sunt aceeaşi ca la vacă, aici uterul va fi complet exteriorizat pe
un câmp operator, incizia făcându-se la baza cornului uterin stâng. Produşii de
concepţie se vor extrage împreună cu învelitorile perifetale.
Aseptizarea cavităţii uterine se va face cu bujiuri cu antibiotice. Sutura uterului
cât şi a peretelui abdominal se face asemănător ca la vacă. Antibioterapia şi
administrarea de ocitocice se face circa 5 zile.
DISTOCII MATERNALE
Pe cale generală se vor administra antibiotice cu spectru larg.
89
EXAGERAREA FORŢELOR DE CONTRACŢIE
Se întâlneşte la toate speciile, manifestate prin eforturi puternice ajungându-se
uneori, la tetanie uterină.
Etiologia este reprezentată de obstacole pelvine sau tulburări neuroreflexe
(angustia pelvină, exces de volum fetal, poziţii distocice, reţineri obstetricale,
stenoză cervicală, ruperea prematură a învelitorilor).
Diagnosticul se precizează prin exploraţie manuală, eforturi intense şi foarte
dese, uneori mularea uterului pe făt.
Prognosticul este de la favorabil la grav, în funcţie de precocitatea intervenţiei
şi de specie ( vacă → animale mijlocii şi mici → iapă ).
Tratamentul vizează calmarea femelei, reducerea intensităţii contracţiilor şi
extragerea fătului. Se poate face anestezie e.d., la iapă chiar anestezie totală. Se vor
administra tocolitice: atosiban, ritrodina, vetrabutina, Mg SO4. Fătul se extrage
manual sau prin histerotomie.
ANGUSTIA PELVINĂ
Se întâlneşte frecvent la: juninci, scrofiţe, căţele şi pisici la care se constată
diametre scazute ale bazinului în comparaţie cu cele ale fătului, făcând imposibilă
angajarea acest(uia)ora.
Etiologia este variată: însămânţări precoce, rahitism, calusuri vicioase, unele
tumori sau formaţiuni.
Simptomele sunt traduse prin eforturi de expulzie, uneori eliminare de lichide,
neangajarea fătului în conductul pelvin.
Diagnosticul se face prin inspecţie, ETR, examen vaginal manual.
Prognosticul este rezervat pentru mamă şi făt.
Tratamentul constă în fetotomie sau histerotomie.
90
DISTOCII FETALE
DISTOCII PRIN FĂTĂRI GEMELARE
Sunt rar întâlnite la vacă şi în mod excepţional la iapă prin angajarea
concomitentă a ambilor fetuşi.
Etiologia este reprezentată de angajarea anterioara a unui făt şi de angajarea
posterioară a celuilalt.
Simptomele sunt decelate prin eforturi de expulzare, neîncununate de succes, în
vagin găsindu-se 3-4 membre fetale.
Diagnosticul se conturează prin exploraţie vaginală.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul se efectuează obstetrical, prin respingerea fătului mai puţin angajat
şi fixarea şi tracţiunea congenerului. Apoi se extrage şi celălalt. Dacă manopera
eşuează se recurge la histerotomie.
91
DISTOCIA PRIN HIDROCEFALIE
Reprezintă o anomalie congenitală, întâlnită la taurine, cabaline şi la animalele
mici. Constă în acumulare în exces, de lichid cefalo-rahidian în ventriculii cerebrali
şi în cavitatea arahnoidiană. Rezultă o dezvoltare exagerată a capului, deformarea
cutiei craniene şi subţierea parietalelor şi a frontalului.
Etiologia. Responsabilă de apariţia afecţiuni este o mutaţie genetică sau o
maladie cronică care tulbură embriogeneza.
Simptomele constau în imposibilitatea angajării capului în bazin indiferent de
prezentare.
Diagnosticul se pune prin exploraţie vaginală manuală.
Prognosticul este favorabil pentru parturientă şi defavorabil pentru făt.
Tratamentul constă în pucţionarea capului cu un trocar sau cu un fetotom de
deget sau prin cefalotripsie la animalele mici.
92
Tratamentul se face prin puncţionarea abdomenului şi/sau cu trocarul sau cu
fetotomul de deget. În anazarcă se fac secţiuni longitudinale profunde pe suprafaţa
corporală a fătului. Aceste manopere vor facilita extragerea fătului.
93
MONŞTRI DUBLI
Pot fi compleţi sau incompleţi. Cei compleţi (hetoizi) sunt uniţi printro
anumită suprafaţă corporală şi care împreună cu sufixul pag dă denumirea
monstrului (prosopopagi, cefalopagi, omfalopagi, etc).
Cei incompleţi au o extremitate comună şi pot fi ipsiloizi sau sisomieni
(aspectul literei У) şi lambdoizi sau monosomieni (aspectul literei λ). Primii au
două extremităţi cefalice şi un corp comun, iar secunzii au un singur cap şi două
trenuri posterioare.
Simptomele constau în eforturi fără succes sau cu angajare parţială. La
explorarea vaginală manuală sepoate constata prezenţa monstruozităţii.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi se va exclude distocia prin
aşezare transversală sau cea consecutiv gestaţiei gemelare.
Prognosticul este favorabil pentru mamă şi grav pentru făt.
Tratamentul constă în efectuarea fetotomiei sau histerotomie.
95