Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul 1977 a fost marcat de multiple începuturi. A fost inaugurat primul zbor
supersonic transatlantic al avionului Concorde. Primele microcomputere Apple II au fost
date spre vânzare publicului general. Filmul „Star Wars” a debutat pe marele ecran. Şi
Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), cu 63 membri fondatori reprezentând 51
ţări, s-a întrunit pentru prima oară într-o aulă din Munchen, Germania.
Trei decenii mai târziu, avionul Concorde, microcomputerele Apple II şi Star
Wars reprezentau doar o amintire, în timp ce IFAC continua să se dezvolte, susţinută
fiind de tăria membrilor săi şi de organizaţiile internaţionale care îi recunosc valoarea în
promovarea creşterii economice şi a stabilităţii din întreaga lume.
Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) a luat naştere în data de
7 octombrie 1977, în cadrul celui de-al 11-lea Congres al Contabililor din Munchen,
Germania, în cadrul căruia 63 de organisme profesionale de contabilitate au semnat
Constituţia care a dat naştere organizaţiei. La prima întâlnire a Adunării IFAC din
octombrie 1977, un plan în 12 puncte a fost dezvoltat astfel încât să ghideze comitetele şi
echipa federatiei pentru primii cini ani de activitate. Multe din elementele acelui plan de
lucru iniţial încă ghidează activitatea IFAC de azi, incluzând dezvoltarea standardelor
internaţionale, care să stabilească un cod etic, care să dezvolte şi să raporteze cu privire la
procesele şi tehnicile de conducere, şi alimentarea relaţiilor strânse cu utilizatorii
situaţiilor financiare. În completare, planul a apelat la IFAC pentru a comunica cu acesta
astfel încât să faciliteze implicarea organismelor membre.
De la început, organismele membre au fost implicate integral în toate aspectele
IFAC, incluzând structura acestuia, guvernarea, consiliile şi comitetele. Corpurile
membre conturează în mod activ strategia federatiei prin intermediul participării acestora
în cadrul Consiliului IFAC (numit înainte Adunarea IFAC). De asemeni, ele ajută
federatia în vederea atingerii misiunii acesteia prin nominalizarea indivizilor pentru
comitetele şi consiliile IFAC, astfel încât să se împărtăşească capitalul intelectual şi
resursele, şi să se promoveze activitatea de înaltă calitate prin profesioniştii contabili
inseraţi în toate sectoarele societăţii.
Dezvoltarea standardelor Internaţionale
Chiar înaintea întemeierii Federaţiei Internaţionale a Contabililor, a fost semnalată
nevoia unui singur set de standarde internaţionale. De-a lungul ultimelor decade,
companiile au extins constant operaţiunile lor internaţionale, şi investitorii s-au orientat
spre pieţele de capital şi de credit din alte state în vederea obţinerii unor noi oportunităţi.
Multitudinea standardelor naţionale de contabilitate şi audit totuşi a complicat acest
proces prin adăugarea costurilor de raportare pentru companii, făcând astfel compararea
situaţiilor financiare ale companiilor din diferite state dificilă pentru investitori.
Setul singular de standarde internaţionale a fost privit ca fiind obligatoriu pentru
intensificarea comerţului global şi investiţiilor, îmbunătăţind transparenţa raportării
financiare, şi posibilitatea oferită investitorilor de a compara cu mai multă uşurinţă
situaţiile financiare din alte state. În completare, standardele internaţionale au fost văzute
ca fiind un mijloc pentru statele în curs de dezvoltare, pentru consolidarea încrederii
acestora în raportarea financiară şi în misiunile de audit, astfel încât să le crească
investiţiile.
La începuturile IFAC, trei comitete au fost stabilite pentru dezvoltarea şi
promovarea standardelor internaţionale în arii de audit şi asigurări, etică şi educaţie.
Aceste comitete au devenit Consiliul Standardelor Internaţionale de Audit şi Asigurare
(IAASB), Consiliul Standardelor Internaţionale de Etică pentru Contabili (IESBA) şi
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Educare (IAESB). În 1986, un nou comitet
IFAC a fost creat în vederea adresării problemelor cu privire la raportarea financiară din
sectorul public. Mai târziu, se poate vorbi despre recunoaşterea nevoii de standarde
internaţionale pentru sectorul public, astfel încât a fost reconstituit comitetul prin
transformarea sa în Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilite pentru
Sectorul Public (IPSASB). Nevoia de îmbunătăţire a raportării financiare din sectorul
public şi a conducerii financiare a fost recunoscută de Banca Mondială şi alte organizaţii
naţionale şi internaţionale care continuă să finanţeze activitatea.
Standardele internaţionale stabilite de organismele de normalizare independente
ale IFAC sunt într-o continuă creştere, fiind recunoscute şi folosite de statele şi
organizaţiile din întreaga lume. Standardele Internaţionale de Audit ale IAASB au fost
adoptate ori sunt folosite ca bază pentru standardele naţionale de audit în mai mult de 100
state din întreaga lume. Standardele Internaţionale de Contabilitate în Sectorul Public
(IPSAS) sunt într-o continuă creştere în întreaga lume, cu mai mult de 50 state care au
adoptat IPSAS sau au în vedere această opţiune. În completare, standardele sunt susţinute
de un număr mare de organizaţii internaţionale, inclusiv de Naţiunile Unite, de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, NATO şi altele. De asemeni, din
ce în ce mai multe state din întreaga lume adoptă Standardele Internaţionale de Educaţie,
elaborate de Consiliul pentru Standarde de Educare al IFAC, şi Codul Etic al
Profesionistului Contabil, elaborat de Consiliul pentru Standarde de Etică al IFAC.
Reforme şi supraveghere
Pe măsură ce IFAC a dobândit un profil global semnificativ, evenimentele ce au
avut loc în cadrul extern au început să aibă un impact important în ceea ce priveşte rolul
organizaţiei.
În 1997, Criza financiară din estul Asiei a clătinat economiile mai multor state din
Asia, demonstrând interdependenţa acestora, atât pe plan local, cât şi pe plan global. În
timp ce o serie de cauze au fost atribuite crizei financiare din Asia de Est, inclusiv
politicile economice şi financiare la nivel naţional, lipsa transparenţei şi a calităţii
raportării financiare au fost văzute ca fiind probleme importante.
În răspunsul la această criză şi la apelul profesioniştilor contabili să se
concentreze pe răspunderea civică, IFAC a consolidat susţinerea statelor în dezvoltare, a
întreprins un Grup de Lucru Anti-Corupţie, şi a lărgit independenţa şi alte îndrumări etice
în Codul Etic. Criza a dezvoltat solicitări de răspunsuri de la cei care reglementează piaţa
şi de la bancherii centrali, conducând la consolidarea diferitelor organizaţii internaţionale
şi la crearea Forumului de Stabilitate Financiară.
Pieţele de capital globale au continuat să se dezvolte în anii ce au realizat trecerea
la noul mileniu, dar au cunoscut o scădere vertiginoasă în anul 2001, scădere urmată de
colapsul Enron şi de scandaluri cu privire la raportarea financiară la WorldCom şi la alte
companii. A urmat un val de măsuri legislative şi de reglementare, conduse de Actul
Sarbanes-Oxley (SOX) în SUA. Acest act a elaborat noile cerinţe cu privire la guvernarea
corporativă pentru companiile publice cotate şi a creat o nouă entitate, Consiliul de
Supraveghere a Contabilităţii Companiilor Publice, în vederea creării standardelor pentru
entităţile listate şi pentru conducerea inspecţiilor cu privire la activitatea firmelor de
audit. Însă, Actul SOX a reprezentat un moment crucial din alt motiv: acoperirea sa s-a
extins peste hotarele naţionale astfel încât să includă companiile străine cu sediul în alt
stat decât SUA.
Schimbările de reglementare semnificative au apărut de asemeni şi în alte state pe
măsură ce guvernele au explorat mai mult posibilităţile de reglementare externă şi au luat
în considerare felul în care auto-reglementarea şi reglementarea externă pot să se
solidifice reciproc. La nivel internaţional, IFAC a cercetat felul în care trebuie solidificate
structurile de reglementare pentru profesie, astfel încât să fie protejat mai bine interesul
public.
Lucrând cu un grup de normalizatori internaţionali şi organizaţii – inclusiv
Organizaţia Internaţională a Comisiilor Titlurilor de Valori, Comitetul Basel privind
Supravegherea Bancară, Forumul de Stabilitate Financiară, Asociaţia Internaţională de
Supraveghere a Sistemului de Asigurări, şi Banca Mondială – IFAC a dezvoltat o serie de
reforme de interes public care au fost adoptate în unanimitate în cadrul întrunirii
Consiliului IFAC din Noiembrie 2003. Una din cele mai semnificative dintre aceste
reforme a fost elaborarea Consiliului pentru Supravegherea Interesului Public (PIOB), în
februarie 2005 în vederea supravegherii activităţilor de normalizare ale IFAC cu privire
la misiunile de audit, la certificare, etică şi standarde educaţionale, şi de asemeni şi
Programul de Conformitate a Organismelor Membre. Crearea PIOB a reprezentat
rezultatul efortului de colaborare a comunităţii de reglementare financiară internaţională,
care lucrează cu IFAC, în vederea asigurării că misiunile de audit şi certificarea , etica şi
standardele educaţionale pentru profesia contabilă sunt elaborate într-o manieră
transparentă care să reflecte interesul public. Reformele suplimentare implementate de
IFAC includ: