Sunteți pe pagina 1din 76

RADU TEODORESCU

ECOLOGIA SAU PĂCATUL POLUĂRII MEDIULUI CA


DESACRALIZARE A NATURII

Cugir 2020

1
CUPRINS

Introducere
1. Ecologia în viziune creștin ortodoxă
2. De ce este un păcat poluarea naturii?
3. Echilibrul sau balanța omului cu natura
4. De ce natura este un lucru sacru în sens creștin ortodox?
5. Desacralizarea naturii în contextul industrializării și lăcomiei omului de azi
6. Desacralizarea naturii ca imposibilitate de manifestare a comuniunii cu Dumnezeu Sfânta Treime
Concluzii

2
INTRODUCERE

Atunci când Dumnezeu Tatăl a făcut lumea l-a așezat pe om în mediul înconjurător. Acest mediu
înconjurător este unul care ajunge să definească viața omului fiindcă nu se poate vorbii de viață umană fără de un
mediu înconjurător. În acest sens după cartea Facerii una dintre misiunile omului în rai (Eden) era să păzească și
să lucreze grădina Edenului. Prin urmare putem să ne dăm seama că grija față de mediu nu a fost o acțiune care
era proprie numai vieții pe pământ a omului, după cădere, ci la fel de bine ea era un lucru care trebuia să aibă loc
și în rai. Omul este o ființă care nu poate să trăiască fără de mediul înconjurător. De ce? Fiindcă mediul
înconjurător îi oferă mai multe lucruri vitale:
- hrană,
- îmbrăcăminte,
- un loc pentru habitat (casă),
- apa de care are nevoie,
- resurse minerale,
- lemne sau gaz pentru a se încălzii etc.
Acestea sunt numai câteva dintre lucrurile fundamentale pe care le oferă mediul înconjurător. Iată de ce
fiindcă este condiționat de mediul înconjurător este bine să știm că omul are nevoie la fel de bine să protejeze
acest mediu.1
Fiindcă sunt mai multe persoane care nu vor să aibă de grijă de mediul înconjurător și ajung să îl polueze s-a
născut o știință anume ce se numește ecologia. Ce este ecologia credem că știe mai toată lumea. În sens literal
ecologia înseamnă: știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață.2 Ceea ce
trebuie să știm este că termenul de ecologie provine din grecescul οικολογια. Este vorba de un cuvânt format din
alte două cuvinte οικος (oikos) casă și λογια (loghia) știință. Prin urmare care este sensul termenului în limba
greacă? În sens etimologic ecologia este știința studierii habitatului. Cu toții ajungem să trăim în mediul
înconjurător și ajungem să interacționăm cu el. Aceasta este ceea ce ne face să ne dăm seama că avem nevoie să
protejăm acest mediu înconjurător. De ce? Fiindcă sunt din ce în ce mai mulți cei care ajung să nu protejeze
mediul înconjurător. Acest mediu înconjurător după cum putem să ne dăm seama este un lucru ce ajunge să fie
definitoriu pentru noi fiindcă fără de el nu putem să ne ducem viața. La fel de bine vom evidenția mai mult în
această carte că mediul înconjurător este un spațiu sacru dintr-un anume punct de vedere. Aceasta fiindcă el este
o creație a lui Dumnezeu. Cartea Facerii ne spune că atunci când Dumnezeu a creat lumea, după ce a făcut
pământul și toată vegetația și animalele din el, ei bine Dumnezeu Tatăl a aruncat o privire retrospectivă asupra la
ceea ce crease și a putut vedea că: toate erau bune foarte. Prin urmare tot ceea ce a creat Dumnezeu Tatăl este
bun.3
Deși acest lucru a fost prezent în mai toate epocile mai ales în ultimele 200 de ani s-a putut vedea că mediul
înconjurător a avut mult se suferit. Aceasta fiindcă omul a uitat că el este pus în această lume și pentru a avea
grijă de mediul înconjurător. Așa se face că am ajuns să ne confruntăm în zilele noastre cu poluarea. Cum este
prezentă popularea în zilele noastre:
- prin gunoaie aruncate în natură,
- prin deversarea de substanțe chimice în râuri, fluvii, mări, oceane,
- prin distrugerea faunei și a florei,
- prin contaminarea cu substanțe chimice a pământului roditor,
- prin defrișări iraționale ale pădurilor,

1Jean Claude Larchet, Fundamentele spirituale ale crizei ecologice (București, 2019).
2După Dicționarul explicativ.
3Sacrul ajunge să se manifeste și prin natură. Sunt mai multe spații sacre ce le avem în lumea noastră:

1. Țara Sfântă (Israel),


2. Muntele Athos,
3. Spațiul mănăstirilor ortodoxe,
4. Spațiul bisericilor ortodoxe.
Este evident că lumea nu este un lucru fără de nici un spațiu sacru. Menirea omului poate să fie și una care ajunge să definească spațiul
sacru din jurul lui. Aceasta fiindcă este bine să știm că spațiul sacru este un fapt de care cu toții suntem responsabili. Nu înseamnă că
dacă am ajuns să vorbim despre spațiul sacru am căzut în panteism. Știm că panteismul este un lucru care a ajuns să susțină că între
natură și Dumnezeu nu este nici o diferență. Este evident că nu se poate să identificăm natura cu Dumnezeu însă fiindcă este creată de
Dumnezeu putem să afirmăm că natura are ceva sacru în ea. Orice vine de la Dumnezeu nu poate să fie lipsit de un element sacru.
3
- prin eliminarea în aer a fumului toxic etc.
Acestea sunt numai câteva dintre formele în care se manifestă poluarea în zilele noastre. Așa se face că de
multe ori se ajunge la adevărate dezastre ecologice. Este bine să știm că din cele mai vechi vremuri omul a fost
pus să trăiască într-o stare de echilibru cu natura. Așa se face că omul antic și omul medieval au trăit cât se poate
de armonios cu ecosistemul din jurul lui. În zorii modernității însă omul a ajuns să uite de faptul că una dintre
obligațiile lui fundamentale a fost acea de a avea grijă de mediul lui. Dacă ne uităm în mai toate orașele și satele
noastre vom vedea:
- gunoaie,
- reziduuri,
- râuri și pârâiri poluate,
- tot felul de lucruri murdare aruncate prin parcurile noastre
Aceasta ne spune că echilibrul ecologic al lumii noastre este frânt. Este frânt fiindcă omul a uitat că natura
este un lucru creat de Dumnezeu Tatăl. Fiindcă omul s-a desacralizat pe sine ei bine odată cu acest lucru s-a
ajuns și la o desacralizare a naturii și a mediului înconjurător.4
Este bine să știm că problema crizei ecologice este ușor de rezolvat: tot ceea ce trebuie să facem este să ne
apucăm și să curățăm orașele noastre de gunoaie și de mizerie. Ei bine realitatea este că cei mai mulți dintre noi
nu o facem. De ce? Din două motive în special:
1. din lene,
2. dintr-un simț al desacralizării naturii.
Dacă primul motiv credem că este evident prin sine ei bine asupra celui de al doilea motiv vom ajunge să
insistăm mai mult. Sunt mai mulți dintre noi are nu prea suntem siguri dacă există vreo diferență dintre sfințenie
și sacru. Trebuie să știm că aceste două noțiuni sunt sinonimice. Totuși, este bine să știm că în sens religios când
se vorbește de sacru s-a ajuns să se cuprindă mai mult un fel de generalitate a sfințeniei la mai toate religiile lumii.
Sfințenia este un lucru care etimologic a ajuns să fie înțeleasă ca aparținând creștinismului ortodox. Prin urmare
este evident că în sens creștin ortodox există o profundă legătură dintre natură și sacru. Aceasta fiindcă după
cum am spus natura este creată de Dumnezeu Tatăl. Acest lucru este uitat de din ce în ce mai mulți dintre
oamenii de azi. În acest sens este bine să nu avem nici o îndoială: a polua natura este un păcat. Este un păcat
fiindcă:
- ajungem să stricăm ceea ce a făcut Dumnezeu,
- desconsiderăm creația lui Dumnezeu,
- ne batem joc de creația lui Dumnezeu,
- nu mai ținem cont de sacralitatea creației lui Dumnezeu,
- ajungem să ne distrugem pe noi înșine.
Mentalitatea celui care poluează mediul înconjurător trebuie să știm că este una destul de primitivă: el nu
trebuie să se gândească ce va face mediul înconjurător cu reziduurile șu gunoaiele pe care le aruncă sau le
deversează în natură ci ceea ce contează în cele din urmă este ca el să se descotorosească de ceea ce nu are
nevoie.5
Adevărul este că mai toți oamenii de bine au ajuns să fie unii care să fie interesați de criza ecologică din zilele
noastre. Aceasta fiindcă sunt mulți oameni de bine în lumea noastră. Așa se face că fiindcă politicieni și-au dat
seama că oamenii de bine și oamenii simplii sunt unii care sunt sensibili la problema ecologică în cele din urmă
au ajuns să exploateze ecologia în sens politic. Mai în toate țările lumii există sau a existat un partid ecologist sau
cel puțin o mișcare ecologistă. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama în lumea politicii orice poate
aduce capital politic este exploatat la maxim. În România sfârșitului de secol al XX-lea a existat un partid
ecologist care promitea mult și care a susținut că vrea un fel de mobilizare generică a oamenilor și a populației

4Gheorghe Coman, Ecologie spirituală (București, 1996).


5Așa se face că în zilele noastre orașele și râurile din ele au devenit adevărași factori de infecție. Aceasta fiindcă omul pur și simplu nu
mai vrea să știe ce va face natura cu gunoaiele pe care le deversează în ea. În sens ecologic este bine să știm că omul de azi este un om
care a ajuns să aplice mentalitatea struțului. Știm că atunci când un pericol se apropie ei bine struțul este el care își bagă capul în nisip
crezând că dacă el nu vede pericolul ei bine nici pericolul nu îl va vedea pe el. Omul de azi ajunge să polueze natura fără să se
gândească la faptul că această poluare este una care ajunge să îl afecteze și pe el. Sunt din ce în ce mai mulși specialiști care ne spun că
în mări peștii au ajuns să conțină mari cantități de plastic din cauza la multele reziduuri de plastic aruncat de oameni în natură. Sunt
lucruri care ar trebuii să ne îngrijoreze aceasta fiindcă după cum am spus mergem cu pași siguri spre o mare catastrofă ecologică.
Aceasta fiindcă omul de azi a ajuns să nu mai fie interesat de natura din jurul lui.
4
pentru protecția mediului. Ei bine la fel de subit cum a apărut acest partid ecologic la fel de subit a și dispărut
din viața României. Iată cum ecologia a ajuns să fie un fel de problemă politică. Nu trebuie să ne folosim de
ecologia ca la cacealma fiindcă nu este cazul. Este bine să știm că ecologia este un fapt care ajunge să ne
influențeze viața. De ce? Fiindcă la nici unul dintre noi nu ne place să trăim în gunoaie și mizerie dar adevărul
este că cei mai mulți dintre noi ajungem să ne complăcem în gunoaie și mizerie. Ecologia este mult mai largă
decât am crede. În ecologie se folosesc multe metode împrumutate din alte discipline:
- metode matematice pentru a modela evoluția populațiilor,
- metode fiziologice pentru a înțelege viața organismelor,
- metode geologice pentru a descrie proprietățile solului, etc.
Prin urmare este bine să știm că ecologia este un domeniu mai vast decât am crede.6
Se spune că erau doi zidari la muncă. La un moment dat primul zidar a găsit o găsit o cărămidă strâmbă. A
dat să o pună în zid.
- Ce faci? A întrebat celălalt zidar Petre.
- Cum adică ce fac?
- Da ce faci?
- Nu se vede?
- Se vede dar nu este bine.
- Nu este bine să fac un zid?
- Nu mă refeream la aceasta.
- Dar la ce?
- Tu nu vezi că acea cărămidă este strâmbă.
- Și ce este cu asta?
- O să strici zidul.
- Tu chiar crezi că o cărămidă mai strâmbă o să afecteze acest zid?
- Da, cum să nu.
- E doar o cărămidă, nu mai multe.
- Eu zic să nu o pui în zid.
- Ei lasă, nu are nimic.
A doua zi cei doi zidari au venit din nou la lucru. S-au apucat de lucru.
- Nu se poate, a început Petre.
- Ce anume?
- Zidul nu mai merge drept.
- Ai verificat cu bolobocul?
- Cum să nu.
- Și ce să facem acum?
- Cum ce să facem? Tu ești de vină.
- De ce?
- Fiindcă de la cărămida ta strâmbă nu mai merge zidul.
Ziua a trecut și a venit noaptea. Fiindcă a fost strâmb zidul s-a prăbușit. A treia zi de dimineață cei doi
zidari au venit din nou la muncă.
- Nu se poate! A început primul.
- Vai zidul este prăbușit!
- Asta din vina ta.
- Îmi pare rău. Ce facem acum?
- Nu știi ce trebuie să facem?
- Să refacem zidul?
- Evident. Ai tu o soluție mai bună.
- Să știi că nu.
- Să îți fie o învățătură de minte: să nu mai pui cărămizi strâmbe în ziduri.
În cele din urmă cei doi zidari nu au avut nimic altceva de făcut decât să refacă zidul.7

6DK, The ecology book, (DK Publishing, 2019).


7Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
5
Avem aici un caz care ne spune și nouă prin această parabolă modul în care gândesc mai mulți semeni de ai
noștri în cazul ecologiei. Vedem că mai toate râurile și pâraiele noastre de apă din orașele noastre sunt murdare
și poluate dar credem că ele nu ne pot afecta pe noi fiindcă în cele din urmă viața poate să fie trăită și în mizerie
și între gunoaie. În cele din urmă putem vedea că poluarea din orașele noastre ajunge să fie un focar de infecție.
Aceasta fiindcă după cum am spus la fel ca în cazul zidarului de mai sus care a pus o cărămidă strâmbă la zidul
său, la fel de bine poluarea ajunge să ne afecteze pe toți dintre noi. Pădurile noaste nu numai că de multe ori sunt
pline de gunoi dar la fel de bine au ajuns să fie defrișate fără de nici o remușcare. Auzim din ce în ce mai des de
faptul că pădurile sunt defrișate de multe ori irațional numai din dorința de câștiga cât mai mulți bani. Trebuie să
știm că natura noastră este un lucru ce este mai presus de bani. Ei bine adevărul este că pentru omul de azi totul
are un preț. Să aibă și poluarea un preț? Fără doar și poate că nu. După cum știm Dumnezeu Tatăl ne-a lăsat să
trăim în această lume în funcție de anumite legi ale naturii. Trebuie să respectăm aceste legi dacă voim să ducem
o viață sănătoasă. Mai recent, emisia de mai multe gaze în aer au creat o altă dimensiune a crizei ecologice:
încălzirea globală. Fiindcă sunt emise mai multe gaze poluante în aer, ei bine ecosistemul nostru a ajuns să aibă
de suferit și să fie modificat: temperaturile din aer încep să crească.8
Ceea ce putem vedea este că ecologia are mai multe implicații:
- implicații economice,
- implicații sociale,
- implicații demografice,
- implicații geografice,
- implicații religioase.
Ei bine în această ne vom centra mai mult pe implicațiile religioase ale ecologei. Aceasta fiindcă ele sunt
unele care nu mai sus luate în considerare în zilele noastre. Omul de azi uită că natura este un dar al lui
Dumnezeu Tatăl făcut către noi. Dacă cu toții am fii conștienți de lucrarea lui Dumnezeu cu siguranță că nu am
mai ajunge să poluăm natura. Ne vom referii de mai multe ori în această carte la actualul Patriarh Ecumenic
Bartolomeu al Constantinopolului care a devenit în ultimii anii unul dintre cei mai mari purtători de cuvânt la
nivel mondial asupra ecologiei. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu este unul care a organizat mai multe întâlniri și
simpozioane la nivel internațional în care a fost dezbătută problema ecologiei. Ceea ce sunt mai puțini conștienți
în zilele noastre este că există o problemă ecologică. Sunt combinate chimice care își revarsă reziduurile în natură
și sunt mai întreprinderi care nu își duc deșeurile la locuri sigure ci tot în natură. În fața acestei mari crize
ecologice cu care ne confruntăm în zilele noastre noi creștinii ortodocși nu putem să stăm cu mâinile în sân.
Aceasta fiindcă și noi creștinii ortodocși suntem unii care trăim pe această planetă. Fiindcă suntem cetățeni ai
acestei planete evident că avem datoria să ajutăm la protecția planetei noastre. Planeta noastră are mare nevoie
de grija noastră și noi creștinii ortodocși trebuie să fim unii care să ajungem să nu fim indiferenți față de criza
ecologică. De ce? Fiindcă această criză ecologică ajunge să ne afecteze
- apa pe care o bem,
- mâncarea pe care o mâncăm,
- pământul pe care mergem,
- aerul pe care îl respirăm
- anotimpurile,
- mediul de viață.
Devine evident că nu putem să fim indiferenți față de criza ecologică ce tinde să se agraveze din ce în ce mai
mult. Buletinele noastre de știrii sunt unele care tot mai des ne prezintă cazuri de poluare masivă a naturii. Fie că
este vorba de un mare petrolier care a deversat în mare mai multe zeci de tone de petrol sau fie că este vorba de
un combinat chimic care elimină în aer mai multe gaze toxice, ei bine cu toții vedem că sunt din ce în ce mai
puțini cei care ajung să se intereseze de mediul lor înconjurător.9

8Edmond A Mathez, Climate change: the science of global warming and our energy future (Columbia University Press, 2018).
9Mediul înconjurător este un fapt pe care trebuie să îl protejăm și de care trebuie să ne interesăm fiindcă dacă nu o facem în cele din
urmă este bine să știm că vom avea de suferit. Sunt mai mulși care cred că natura este unul care la fel de bine are datoria de a elimina
din sine mai toate impuritățile pe are noi le aruncăm în ea. Este adevărat că mai multe impurități pe care le aruncăm în natură sunt
lucruri care ea ajunge să ne eradicheze pe cale natură. Ce facem cu surplusul impurități de cele mai multe ori de origine chimică? Putem
să nu ne interesăm și de el? Cei mai mulși dintre semenii noștri adevărul este că nu se interesează de ce se va întâmpla cu aceste
impurități naturale. Iată de ce trebuie să ajungem să tragem un semnal de alarmă fașă de toate aceste probleme ecologice cu care ne
confruntăm azi. Aceasta fiindcă este bine că a sta cu mâinile în sân și a nu face nimic nu este soluția la criza ecologică. Un mare
6
Adevărul este că la mai toți dintre noi nu ne place mizeria și să trăim între gunoaie. Totuși când vine vorba
să curățăm gunoaiele din orașele și satele noastre nu o facem. De ce?
1. Fiindcă așteptăm ca alții să o facă,
2. Fiindcă așteptăm ca autoritățile să o facă.
Iată cum am ajuns să trăim în gunoaie și în mizerie fără ca noi să ne socotim vinovați. Se spune că un mare
șeic din Orientul Mijlociu avea multe bogății. Fiindcă era zgârcit a dat ordin să i se facă un turn mare. A pus în
acest turn toate bogățiile lui. Ce a făcut mai apoi? S-a închis și turn și toată ziua nu făcea decât să pipăie și să își
numele comorile. I s-a făcut foame. Zgârcenia lui atât de mare era că nu a voit să își cheltuiesc nimic din bani
pentru a îi cumpăra de mâncare. În cele din urmă se spune că șeicul a murit de foame fiindcă a preferat să moară
de foame decât a cheltui din comorile sale. Și trebuie să știm că avea multe comori, atât de multe că i-ar fi permis
să trăiască mai multe vieți. Ei bine în ceea ce privește poluarea și noi suntem asemenea acestui șeic. În loc să
mergem și să curățăm murdăria din orașele și satele noastre nu facem nimic și ajungem să ne contaminăm cu
gunoi și mizerie. Iată de ce am considerat că a scrie încă o carte despre criza ecologică nu este deloc fără de
actualitate. Prin ea sperăm să se trezească cât mai mulți la realitate și să ajungă să își dea seama de gravitatea
crizei ecologice din zilele noastre.10

CAPITOLUL 1

ECOLOGIA ÎN PERSPECTIVĂ CREȘTIN ORTODOXĂ

Când cu 2000 de ani Sfântul Apostol Pavel le scria evreilor că: nu avem aici cetate stătătoare. Aceste cuvinte
au fost considerate fără de prea multă noimă și de sens de oamenii acelor timpuri. De ce? Fiindcă omul are
tendința de a se considera pe sine un fel de persoană eternă pe acest pământ. Trăim în medie cam 70 de ani și
alții cu mare greutate ajung să prindă 80 de ani. Ei bine, în toți acești ani ajungem să ne dăm seama că trăim
într-un spațiu geografic. Acest spațiu este format din mai multe forme de relief:
- munți,
- podișuri,
- dealuri
- câmpii.
La fel de bine putem să ne dăm seama că toate aceste forme de relief sunt unele care ne condiționează viața.
De ce?
1. Dacă suntem la mare trebuie să trăim din pescuit,
2. Dacă suntem la munte trebuie să trăim din vânat,
3. Dacă suntem la câmpie trebuie să trăim din agricultură,
Acestea sunt numai câteva dintre mediile în care ajungem să ne dăm seama că geografia ajunge să ne
influențeze modul de viață. La fel de bine ceea ce se poate observa din viața omului este că natura este un fel de
ștafetă pe care nu numai că o primim de la strămoșii noștri dar la fel de bine trebuie să ajungem să o dăm mai
departe la urmașii noștri. Ceea ce putem vedea este că strămoșii noștri din antichitate și din evul mediu ne-au
lăsat o natură curată și nepoluată. Se cuvine ca noi drept răspuns să ajungem să le lăsăm urmașilor noștri o
natură poluată și murdară? Evident că nu.11

gânditor spunea că pentru ca răul să ajungă să învingă în lumea noastră tot ceea ce trebuie să facă oamenii este nu întreprindă nimic
împotriva lui. Ei bine poluarea este un rău al timpurilor noastre. Se cuvine să ne luptăm cu el.
10John Chrissavgis, Bruce V. Foltz, Bill MacKibben, Toward an ecology of transfiguration: Orthodox Christian perspective on evironment, natura and

creation (Fordham University Press, 2013).


11Noi cei de azi am ajuns să ne comportăm ca și unii care suntem singuri pe acest pământ și ca unii care putem să abuzăm de natura

noastră fără să ne mai facem mari probleme în ceea ce privește natura. Aceasta fiindcă după cum putem vedea omul de azi a ajuns să
fie dominat de două mari impulsuri:
- egoismul,
- lăcomia.
Trebuie să știm că avem datoria de a predă celor care vor venii după noi natura la fel cum am primit-o. Aceasta fiindcă acesta este
cursul firesc al vieții. Că suntem mai mulși care doar gândim așa dar nu facem așa nu este nici o îndoială. Nu este nici o îndoială fiindcă
omul de azi este un om care se gândește numai la sine și la nevoile lui imediate. Un astfel de mod de gândire este eronat și trebuie să fie
evitat.
7
Sunt din ce în ce mai mulți care gândesc după vechea sintagmă: după mine potopul. Prin urmare ceea ce îi
interesează pe ei este numai timpul prezent. Ei cred că prezentul este tot ceea ce contează și nu trebuie să ne
intereseze mai nimic despre ceea ce va venii în viitor. Aceasta fiindcă este evident că nu putem să ne dăm seama
de ceea ce ne va aduce viitorul. Evident că o astfel de judecată este nu numai eronată dar nu este nici creștin
ortodoxă. Nu este nici creștin ortodoxă fiindcă este bine să știm că omul trebuie să fie unul care are datoria de a
lăsa celor care vor urma natura așa cum au găsit-o. Cei mai mulți uităm că avem fii, nepoți și strănepoți care ne
vor judeca pentru modul în care am ajuns să le lăsăm moștenire natura și mediul înconjurător. Iată de ce trebuie
să știm că avem o obligație morală de a nu ajunge să lăsăm celor care vor urma o natură poluată și distrusă. Cel
mai ușor lucru de făcut în zilele noastre este să distrugem natura. Oamenii uită pur și simplu de Dumnezeu și de
faptul că natura noastră este creată de Dumnezeu Tatăl și noi trebuie să avem grijă de ea. Sunt mai multe lucruri
pe care ajungem să ne facem fără să ne gândim la ce implicații vor avea ele asupra naturii și a mediului
înconjurător. Aceasta fiindcă trebuie să știm că a face o mare combinat industrial nu este un lucru care ține
numai de interesul de a scoate profit ci la fel de bine și de posibilitățile naturii. Sunt mai multe păduri și medii
naturale care ajung să fie defrișate fiindcă oamenii cred că așa este bine și să natura le periclitează habitatul.
Statisticile arată că numai în anul 2019 în Amazon au fost defrișate peste 1700 de kilometrii pătrați de pădure.
Iată cum în cele din urmă se poate vedea că omul de azi nu mai ține la natură și se gândește cât se poate de
îngust numai pentru profitul lui propriu.12
Patriarhul ecumenic spunea că: “viitorul aparține dreptății și iubirii, unei culturi a solidarității și a respectului
și pentru integritatea creației.” Afirmația de mai sus trebuie să înțelegem din creație și natura și mediul
înconjurător. Prin urmare față de natură trebuie să înțelegem că trebuie să avem două lucruri esențiale față de
natură:
1. solidaritate,
2. respect.
Cum putem ne arătăm solidaritatea cu natura? Cel mai bine prin a ajuta natura. Cum ajungem să ajutăm
natura?
1. Plantând păduri,
2. Protejând fauna,
3. Protejând flora,
4. Curățind apele,
5. Protejând aerul de poluare.
Aceste lucruri sunt fapte prin care ajungem să ne manifestăm solidaritatea față de natura din jurul nostru. La
fel de bine față de natură mai putem să avem și respect. Respectul față de natură este un lucru ce ajunge să ne
manifeste prin faptul că suntem conștienți că una dintre dimensiunile naturii este sacră. Este sacră fiindcă după
cum am spus natura vine de la Dumnezeu Tatăl. Prin faptul că respectăm natura ajungem să Îl respectăm pe
Dumnezeu Tatăl. Este de la sine înțeles că trebuie să existe un fel de reciprocitate între respectul față de natură și
respectul față de Dumnezeu Tatăl.13
Prin urmare este bine să știm că omul nu este stăpânul absolut peste natură și de aceea a ajunge să poluezi
natura este un păcat. Noi credem că este cu totul nevinovat faptul că atunci când am ieșit cu familia sau cu
prietenii la un picnic în natură nu este deloc greșit să lăsăm mai multe gunoaie după noi. Ei bine ca noi mai sunt
poate alte câteva milioane de familii care eventual și ele se comportă ca noi. Iată cum în cele din urmă
ecosistemul ajunge să își piardă echilibru. Am ajuns să trăim într-o natură dezechilibrată în care omul nu mai are
rolul de sacerdot al creației ci mai mult de un fel de distrugător al ei. Dacă plantele și copacii ar putea plânge cu
siguranță că ei ar face-o în fața unui om modern care este nemilos cu natura fără să fie conștient că fiind așa este
în cele din urmă nemilos cu sine. De ce? Fiindcă natura este un bumerang. Tot ceea ce ai aruncat ca deșeuri în
natură se va întoarce împotriva ta sau a semenilor noștri. Braconajul este un alt lucru care a ajuns să facă mult

12Manuel Molles, Ecology: concepts and aplications McGraw-Hill Education, 2015).


13Din cele afirmate până acum putem să ne dăm seama că ecologia în sens tradițional are două aspecte:
1. un aspect intern care se referă la protejarea naturii din interior de către om,
2. și un aspect extern prin care omul trebuie să fie conștient că trebuie să lase natura moștenire pentru cei care vor venii.
Omul de azi însă a ajuns să nu mai șină cont de nici unul dintre aceste două aspecte și crede că poate deține controlul și puterea în mod
discreționar asupra ei. Prin aceasta evident că el comite un păcat fiindcă natura este un lucru care aparține în primul rând lui Dumnezeu
Tatăl. Fiindcă omul nu mai prea crede în Dumnezeu Tatăl, în cele din urmă se vede pe sine unul care poate să facă orice cu natura
inclusiv să o distrugă fără să fie conștient că distrugerea naturii aduce cu sine în cele din urmă și distrugerea sa.
8
rău naturii noastre. Sunt mai multe specii de animale care sunt în curs de dispariție și sunt puse să fie protejate.
Ei bine sunt mai mulți care le braconează și le vânează sau le pescuiesc fără să se gândească la urmări și la
consecințe. Am putea să dăm aici mai multe specii de animale care sunt în curs de dispariție:
- dihorii cu labe negre,
- hipopotamii pigmei,
- pisica de nisip,
- vidrele de mare,
- fenecii,
- gibonii cambodgieni,
- axoloții mexicani etc.
Acestea sunt numai câteva dintre animalele care au ajuns să fie pe cale de dispariție. De cele mai multe ori
ele sunt pe cale de dispariție din cauza omului. Aceasta fiindcă ele fie că au ajuns să fie vânate fără de rațiune sau
fie că mediul lor a ajuns să fie poluat și ele să nu mai aibă unde să trăiască. Poluarea mediului este una care
afectează una dintre cele mai importante trăsături ale creației lui Dumnezeu Tatăl: diversitatea. Este vorba de o
diversitate care se manifestă în două lucruri:
- faună și
- floră.
Sunt mai multe specii de animale și la fel de bine sunt mai multe specii de vegetație care trebuie să fie
protejate fiindcă dacă nu se face acest lucru ele vor înceta să mai existe. Cum ar fi o lume fără de animale și fără
de vegetație? Ar fi în primul rând o lume imposibilă. De ce? Fiindcă trebuie să știm că dacă nu ar fi vegetația în
cele din urmă nu am mai avea aer să respirăm. Trebuie să fim conștienți că aerul pe care îl respirăm și pe are noi
ajungem să îl poluăm cu emisii de mult dioxid de carbon este unul fundamental pentru viață. Iată de ce credem
că nu greșim dacă spunem că cine poluează natura este unul care ajunge să lupte împotriva vieții înseși.14
Patriarhul ecumenic spunea că: “experiența euharistică sensibilizează și motivează pe credincios către o
acțiune ecologică în lume.” Ce legătură să fie între euharistie (împărtășanie) și ecologie? Adevărul este că există o
legătură profundă pe care cei mai mulți dintre noi nu o vedem. Știm că euharistia este formată din:
- pâine și
- vin.
Pâinea este una care ajunge să dețină în ea în mod duhovnicesc trupul lui Hristos, în timp ce vinul ajunge să
dețină în el sângele lui Hristos. Iată de ce este bine să știm că pâinea și vinul de la euharistie sunt într-un anume
fel modul prin care Hristos ajunge să își trimită binecuvântarea Sa peste întreaga natură. Pâinea și vinul euharistic
sunt lucruri care sunt luate din natura noastră pentru ca natură să ajungă să se pnevmatizeze sau mai bine spus să
ajungă să fie umplută de harul lui Dumnezeu Tatăl. Acolo unde este harul lui Dumnezeu Tatăl vom vedea că se
poate vorbii de toate binecuvântările. Trebuie să fim cât se poate de deschiși și să înțelegem lucrurile în adevărata
lor amploare. Aceasta fiindcă sunt foarte mulți în zilele noastre care sunt de părere că Dumnezeu Tatăl nu este
deloc prezent în natură. Natura ar fi putut să fie creată de Dumnezeu Tatăl dar adevărul este că ea nu este una
care Îl mai are pe Dumnezeu Tatăl în prezent. Aceasta este concepția deistă despre lume care spune că
Dumnezeu a creat lumea după care S-a retras din ea fiindcă El a înzestrat-o cu tot ceea ce era necesar să
funcționeze. Este adevărat că Dumnezeu a înzestrat natura cu tot ceea ce era necesar să funcționeze dar se poate
vedea că de mai multe ori Dumnezeu a ajuns să acționeze asupra mediului înconjurător. Putem să dăm câteva
exemple? Da, cu siguranță da.
1. Potopul lui Noe a însemnat o creștere inexplicabilă a apei care a ajuns să inunde tot pământul,
2. La trecerea evreilor prin Marea Roșie a fost Dumnezeu cel care a despărțit marea în două,
3. Sfântul prooroc Ilie a fost cel care prin puterea lui Dumnezeu a închis cerurile și nu a mai plouat 3 ani
jumate peste Israel,
4. A fost Iisus cel care când mergea cu apostolii pe mare și a început a furtună a certat valurile și vântul și
furtuna s-a oprit.
Iată prin urmare aici numai 4 cazuri în care putem să vedem că Dumnezeu a acționat asupra naturii.15
14Michael Begon, Colin R. Townsend, John L. Harper,Ecology: From Individuals to Ecosystems, (Wiley, Blackwell, 2006).
15A crede că Dumnezeu Tatăl este total străin de natura pe care a creat-o după cum cred cei mai mulși din zilele noastre este fără doar
și poate o mare eroare. Este o mare eroare fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl nu stă undeva departe de natura pe care a
creat-o. La fel de bine fiindcă este creată de Dumnezeu trebuie să avem respect față de natură. Nu înseamnă că trebuie să ajungem să
îndumnezeim natura ci mai mult că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că natura este un dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă.
9
La fel de bine și sfinții prin harul lui Dumnezeu ajung să acționeze mai mult asupra naturii și ajung să facă
de multe ori ca legile ei să nu li se mai aplice. Sunt mai mulți sfinți care au ajuns să îmblânzească animale
sălbatice cum sunt: lei, șerpi, urși, tigrii sau alte animale care în mod obișnuit sunt unele care nu pot să fie
îmblânzite sau sunt îmblânzite cu mare greutate. De ce? Fiindcă și animalele au un simț instinctual al lui
Dumnezeu. Animalele nu sunt conștiente ca omul de existența lui Dumnezeu ci conștiința lor este una
instinctuală. Totuși, animalele când simt harul lui Dumnezeu se supun lui și țin să asculte de el. Chiar Iisus a fost
unul care a ajuns să trăiască cu animalele. Care au fost aceste cazuri?
1. Știm că la nașterea lui Iisus în staulul de oi au fost mai multe animale prezente,
2. Când Iisus a mers în pustia Carantaniei pentru a fi ispitit de diavol ei bine El a stat cu animalele sălbatice.
Nici un animal sălbatic se pare că nu L-a atacat pe Iisus fiindcă ele au simțit dumnezeirea Lui.16
Anul 1533 a fost anul când spaniolii au pus piciorul în Peru. Ei bine autohtonii le-au ieșit în cale cu mai
multe daruri.
- Bine ați venit!
- Ne bucurăm să vedem.
- Luați și mâncați din aceste poame.
- Uite luați și mâncați din mâncărurile noastre tradiționale.
- Uitați-vă la aceste vase de argint și aur. Vi le dăm vouă.
Spaniolii zâmbeau sec.
- Unde vreți să mergeți? I-a întrebat mai marele autohtonilor.
- Să vedem cum este pe aici pe aici.
- Nu vreți să veniți în capitala noastră?
- Aveți o capitală?
- Da, cum să nu.
- Bine venim.
- Pe aici, urmați-ne.
Spaniolii au ajuns în capitala autohtonilor din Peru unde au putut să vadă multe obiecte de aur.
- Acum trageți acum, au strigat spaniolii.
Dintr-o dată tunurile de pe corăbiile spaniolilor au început să tragă în capitală. Când au auzit bubuiturile
tunurilor indigenii din Peru s-au spăimântat.
- Ce o fi asta? Se întrebau ei.
- Vizitatorii noștri au arme.
- Ce ne facem?
- Să cădem în genunchi că poate vizitatorii se vor milostivii și ne vor cruța.
Spaniolii au văzut că băștinașii au căzut în genunchi.
- Hahaha, ce proști.
- Aveți milă de noi, au început să strige indigenii.
- Voi nu știți ce este aceasta?
- Nu, nu știm. Ce este?
- Imediat veți afla.
Spaniolii și-au scos săbiile și au ucis pe toți indigenii. Ei bine nu s-au mulțumit numai cu atât. Au adunat
copii, femeile și bătrânii.
- De ce ne-ați adunat aici?
- Știți voi de ce v-am adunat.
- Nu, nu știm.
- Unde sunt comorile și aurul pe care îl țineți ascuns?
- Nu avem nici un aur și nici o comoară ascunsă.
- Mințiți, spuneți-ne adevărul.

Iată prin urmare că este bine să fim convinși că natura este un lucru care ne poate duce la Dumnezeu. Este vorba de ceea ce spunea
teologii creștin ortodocși ca fiind REVELAȘIA NATURALĂ. Revelația naturală este cea care ne spune că Dumnezeu este Cel care a
creat tot ceea ce există. Iată de ce trebuie să știm că natura poate să fie o lecție teo-pedagogică pentru om: adică îi poate spune despre
Dumnezeu. Ce îi spune natura omului despre Dumnezeu: că Dumnezeu este viața, fiindcă El a dat viață la tot ceea ce există.
16Jean Claude Larchet, Animalele în spiritualitatea ortodoxă (București, 2019).

10
- Tot aurul pe care îl avem vi l-au arătat cei de ai noștri pe care i-ați ucis.
- Bine, nu spuneți adevărul.
- Da acesta este adevărul.
Atunci se spune că spaniolii au ucis pe toți copii, femeile și bătrânii indigenilor fiindcă au crezut că ei știau
de mai multe comori ascunse dar nu au voit să le spună despre ele unde sunt.
Care să fie morala acestei întâmplări? Natura ne primește și ne oferă tot ceea ce are ea mai bun la fel cum
indigenii din Peru i-au primit pe spanioli. Care este răspunsul nostru? Ajungem să distrugem natura fiindcă
suntem singuri că ea deține mult mai multe comori.17
Citind aceste citând aceste rânduri unii ar putea să spună că nu facem nimic mai mult decât să exagerăm.
Aceasta fiindcă în cele din urmă natura nu are viață. Trebuie să știm că nu are viața numai flora fiindcă fauna
(animalele) are viață. Prin urmare nu este nimic exagerat în ceea ce privește natura și modul în care ajunge să se
manifeste omul cu ea. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul este capabil de foarte multă cruzime. Este o
cruzime care de cele mai multe ori este nejustificată. Cum ajunge omul la această cruzime față de natură? Din
mai multe motive care sunt mai mult de natură religioasă:
- omul nu are frică de Dumnezeu,
- omul nu știe că a distruge natura este un păcat împotriva lui Dumnezeu care a creat natura,
- omul se vede pe sine stăpân absolut asupra naturi,
- omul a ajuns să nu mai aibă nimic sfânt în el,
- omul a ajuns la un mare grad de răutate.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că trebuie să fim unii care să ne dăm seama de implicațiile
religioase ale raportului nostru cu natura. Aceasta fiindcă această natură este în sens generic casa noastră. Nu fără
de nici un motiv în greacă, termenul de ecologie vine de la casă. Aceasta fiindcă în sens inițial grecii a privit
natura ca fiind casa lor.18 Nu trebuie să ajungem să desconsiderăm natura fiindcă nici un om nu ajunge să își
distrugă propria casă. Natura este de fapt casa noastră mai mare. Cum putem să ne dăm seama că natura este
casa noastră mai mare?
- din ea facem lemne cu care să ne încălzim iarna
- din ea scoatem gaze pentru sobele noastre,
- din ea pescuim,
- din ea vânăm,
- din ea respirăm,
- prin ea ajungem să ne delectăm,
- mergem în drumeții sau în vacanță la munte sau la mare,
- natura este cea care face agricultura posibilă,
- natura ne oferă materia primă pentru industrie,
- natura este cea care ne oferă condiții pentru ca să facem comerț.
Am enumerat aici numai câteva dintre lucrurile care ne fac să considerăm că natura este casa noastră mai
mare. Mai mult decât toate natura este la fel de bine obiectul nostru de:
- admirație,
- investigația științifică.
Ce motive avem să admirăm natura? Ei bine adevărul este că nu putem să nu ajungem să admirăm natura.
Este adevărat că nu la toți ne plac aceleași lucruri din natură:
- la unii le plac semeția munților,
- la alții le place unduirea dealurilor,
- la alții le plac câmpiile mănoase,
- la alții le place peisajul maritim subacvatic,
- alții le plac valurile învolburate.
Fără să ne dăm seama vom descoperii că natura însemnă pentru noi mult mai mult decât o natură moartă și
fără de viață. Sunt enorm de multe peisaje care ajung să imortalizeze frumusețea naturii. Cum se poate că sunt

17Shankar IAS Academy, Environment, (Ahankar, IAS Academy, 2018).


18Marie Joseefortin, Markr T. Dale, Spatian analysis. A guide for ecologists (Cambridge, 2005).
11
atât de mulți care deși privesc frumusețea naturii ajung să o desconsidere și să nu țină cont de ea? Este cu
adevărat un lucru cât se poate de aberant și de care trebuie să ne ferim.19
Omul de azi este de fapt un iubitor al frumuseții naturii numai la nivel teoretic. El este un om care fiindcă a
ajuns să fie individualist și egoist nu mai vede frumusețea naturii ca un lucru bun de păstrat și apărat. Aceasta
fiindcă omul de azi este o ființă ce a ajuns să nu mai prețuiască frumusețea de lângă el. Pentru omul de azi:
- pădurea este un lucru care produce bani prin lemnul tăiat,
- marea este un lucru care și ea poate produce bani prin pescuit,
- câmpia este un lucru care produce bani prin agricultură,
- apele sunt și ele unele care produc bani fiindcă se pot face hidrocentrale care produc energie electrică etc.
Din ce în ce mai des ni se spune în zilele noastre că valorează numai ceea ce produce bani și ceea ce aduce
câștig. Ei bine trebuie să știm că aceste lucruri nu sunt unele care pot să ne facă să reducem natura și tot ceea ce
poate să ne ofere ea numai la bani. Dacă ajungem să reportăm natura numai la bani ei bine adevărul este că nu
facem decât să dăm natura demonului banilor care este Mamona. Sunt demonii unii care au aprecieze față de
natura noastră? Fără doar și poate că nu. Probabil că dacă ar fi lăsați de Dumnezeu Tatăl ar distruge tot mediul
înconjurător. Totuși, oamenii răi prin poluare și braconaj ajung să distrugă natura și să o facă să numai fie una
care să ne fie de folos. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să știm că omul poate cădea destul de jos în
sens moral. Nu putem spune că Iisus a fost un ecologist în mod direct fiindcă evident El nu a venit în lume
pentru o misiune ecologică. Nu trebuie să confundăm misiunea ecologică cu misiunea mesianică a lui Iisus.
Aceasta fiindcă ele nu pot să fie confundate. Totuși, trebuie să știm că sunt mai multe lucruri care ne spun că
Iisus este pentru ecologie. Aceasta fiindcă Iisus nu a fost adeptul distrugerii după cum sunt mai mulți oameni în
zilele noastre.20
Patriarhul ecumenic Bartolomeu era cât se poate de concludent în acest sens: “lumea aceasta nu este numai
un dar al lui Dumnezeu, ci şi o provocare pentru oameni. Cel puţin am ajuns să cunoaştem adevărul că ne-am
comportat inadecvat cu mediul natural şi resursele lui. Consecinţele sunt simple şi dureroase. Sunt evidente în
aerul pe care îl respirăm, în apa pe care o bem, în mâncarea pe care o consumăm, în problemele de sănătate
emoţională şi fizică pe care le confruntăm, precum şi în relaţiile dintre noi pe plan local, regional, naţional şi
global.” Din aceasta trebuie să înțelegem că omul trebuie să aibă un fel de relație cât se poate de echilibrată cu
mediul în care trăiește el. Aceasta fiindcă este bine să știm că a trăii presupune o anumită relație cu natura.
Natura este un lucru sacru pentru om fiindcă după cum am spus dacă nu ar fi ea omul nu ar mai putem să își
realizeze cele mai vitale acțiuni ale sale:
- a mânca,
- a se adăpa,
- a se îmbrăca,
- respira,
- a se bucura de mediul înconjurător.
Faptul că nu mai punem preț pe mediul înconjurător ne periclitează în cele din urmă însăși viața noastră.
Aceasta fiindcă după cum am spus omul are nevoie de natură. Natura ar putea să trăiască și fără de om. Știm din
Biblie că omul a fost creat chiar la finalul creației lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă omul a voit să fie după sfinții
părinți “coroana creației lui Dumnezeu.” Prin urmare omul a fost pus să fie stăpân peste natură dar nu un
distrugător al ei. În zilele noastre nu se poate să nu remarcăm cum omul a ajuns un fel de distrugător la naturii.
Ei este unul care a uitat că natura vine de la Dumnezeu și prin natură ajungem în cele din urmă tot la Dumnezeu.
Iată prin urmare că concepția de viață și despre natură a omului de azi este una profund necreștină.21

19Dacă am fi mai atenți cu frumusețea eventual am ajunge să ne dăm seama că există extrem de multă frumusețe în natura din jurul
nostru. De ce? Fiindcă natura este un fapt care ne face să fim cât se poate de împliniți. Ce poate să fie mai frumos decât o plimbare
prin aerul răcoros al pădurii sau o plimbare prin valurile năstrușnice ale mării? Sunt lucruri pe care cei mai mulși dintre noi le-am uitat.
Le-am uitat fiindcă am uitat pe Cel care a făcut toate aceste lucruri posibil: Dumnezeu Tatăl. Sunt unii care obiectează și spun că în nici
un fel frumusețea naturii nu este una artistică fiindcă este sălbatică. Ei bine lor le spunem că Dumnezeu Tatăl a intenționat această
natură să fie numai ca un fel de prefigurare a frumuseților raiului. Totuși dacă suntem oameni cu bun simț vom admite că răsăritul și
apusul soarelui pot să fie lucruri extrem de frumoase și care ne impresionează.
20Pradyot Patnaik, Handbook of environmental analysis: chemical pollutions in air, water, soil, and solid wastes (CRC Press, 2010).
21Poate să existe o concepție creștin ortodoxă despre natură și mediul înconjurător? Cu siguranță. Dacă este să privim lucrurile prin

prisma Noului Testament Dumnezeu Tatăl a făcut toate lucrurile prin Fiul, adică prin Logosul care este Rațiunea a tot ceea ce există.
Toată rațiunile care există în natură provin de la Iisus și trebuie să ne ducă spre Iisus. Iată că lucrurile se leagă. A fi ecologist înseamnă a
își face datoria ta creștin ortodoxă față de natură și de mediul înconjurător. Trebuie să fim mult mai precauți cu mediul nostru
12
Sunt unii care sunt pentru ecologie și eventual fac și mai multe lucruri pentru a salva natura dar în nici un fel
ei nu sunt pentru o viziune creștin ortodoxă a naturii. De ce? Fiindcă ei consideră că una este ecologia și alta este
creștinismul ortodox. Să fie lucrurile chiar așa? Vom vedea că nu. În nici un caz nu se poate să ajungem să
vedem lucrurile:
- reducționist,
- simplist.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că ortodoxia este fără doar și poate o viziune holistică a vieții. Ea cuprinde
mai tot ceea ce se referă la om. Ceea ce trebuie să fim conștienți este că nici unde în Biblie nu ni se spune:
- să distrugem natura,
- să poluăm mediul,
- să fim agresivi și să ucidem animalele,
- să facem din acest pământ un fel de iad.
Nici vorbă de o asemenea atitudine în Biblie. Din contră Biblie spune că omul trebuie să sfințească și să
sanctifice pământul. Aceasta fiindcă aceasta este menirea lui în această lume. Se cuvine prin urmare să vedem
care este sensul naturii în Biblie. Vom evidenția acest lucru cu două episoade din Biblie care exprimă foarte bine
concepția creștin ortodoxă despre natură:
1. Când îngerul Dumnezeu i se arată lui Moise într-un rug ce ardea dar nu se mistuia ei bine îngerul lui
spune lui Moise: «nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este
pământ sfânt!» (Ieșire, 3, 5).
2. Când la Schimbarea la față trei dintre apostoli Îl văd pe Iisus ca Dumnezeu și om, Petru îi spune lui Iisus:;
bine este nouă aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine (Iisus), una pentru Moise și una pentru Ilie (aceștia doi
s-au arătat apostolilor dimpreună cu Iisus).22
Avem aici două manifestări ale din Biblie care ne spun foarte clar că se poate vorbii de o concepție creștin
ortodoxă a spațiului și a mediului înconjurător. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mediul înconjurător este unul
care poate să fie plin de prezența lui Dumnezeu sau de prezența demonilor. Trebuie știm că acolo unde sunt
demonii lucrurile la un moment dat vor ajunge să se manifeste și în sens natural sau mai bine spus va avea efect
și asupra mediului. Știm din capitolul din Biblie (Noul Testament) când Iisus fiindcă un demonizat din ținutul
Gadara că demonii îi cer lui Iisus să îi lase să intre într-o turmă de porci din apropiere. Ei bine Iisus le permite și
demonii intrați în porci vor ajunge să arunce toată turma în mare și porcii au murit în acest mod înecați. De ce
un astfel de lucru? Fiindcă demonii sunt unii care distrug orice inclusiv mediul înconjurător. Iată de ce trebuie să
știm că cei care poluează mediul dintr-un motiv sau altul sunt persoane care vor ajunge să facă ceea ce vor
demonii: distrugerea mediului înconjurător. Ce este distrugerea mediului înconjurător decât numai distrugerea
lumii? Aceasta fiindcă omul de azi este un om care a ajuns la un asemenea grad de nesimțire că se crede unul care
are drept de a face tot ceea ce vrea cu natura din jurul lui fără să dea seama de acesta în fața lui Dumnezeu.23
Omul care nu are o concepția de viață creștin ortodoxă este un om care ajunge să fie un exploatator. El se
vede pe sine:
- fără de nici o îngrădire,
- Dumnezeu nu poate să fie împotriva exploatării,
- exploatarea este în firescul lucrurilor (fiindcă te duce la îmbogățire),
- omul trebuie să scoată maximul de profit din natură,

înconjurător fiindcă prin aceasta ne facem o datorie față de Dumnezeu care a creat acest mediu. A distruge natura după bunul plac este
mai mult o concepție ateistă și a necredinței în Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu nu există și natura este produsul evoluției după
cum cred mai mulți din zilele noastre, ei bine putem să facem orice voim și să distrugem cât voim natura. Cei mai mulși o distrug dar
știu că nu o pot distruge toată (total) fiindcă dacă ar face-o nici ei nu ar mai putea trăi.
22Radu Teodorescu, Iisus Histos șansa umanitășii (Cugir, 2017).
23Patriarhul ecumenic Bartolomeu este cât se poate de concludent când spune că: “ortodoxia este angajată din punct de vedere ecologic.

Ea este Biserica „verde” prin excelenţă. Credinţa şi cultul nostru ne întăresc angajamentul luat de a ocroti creaţia şi de a promova
„utilizarea euharistică” a lumii, solidaritatea cu creaţia. Atitudinea creştinului ortodox este opusul instrumentalizării şi exploatării lumii.”
Ceea ce ne spune patriarhul ecumenic că este rău și că trebuie să evităm cu toate puterile este:
- instrumentalizarea naturii,
- exploatarea naturii.
Din aceasta trebuie să înțelegem că omul ajunge să nu mai aibă nici un fel de relație naturală că natura ci una care ajunge să devină
nefirească și neobișnuită.

13
- natura este un bun care este menit numai pentru a îi face omului plăcerile,
- cursul firesc al lumii este natura.
Când acest om al exploatării ajunge să își dea seama că natura se întoarce împotriva lui, ei bine el dă vina pe
Dumnezeu. Aceasta fiindcă Dumnezeu este de vină fiindcă nu a oferit o natură mai potrivită pentru așteptările și
nevoile lui. Un sfântul părinte al Bisericii Ortodoxe spunea destul de bine că mentalitatea exploatatorului naturii
este una identică cu cea a lacomului care “cuprins de lăcomia pântecelui, afirmă că el nu se satură chiar dacă ar
mânca tot grâul din Egipt şi dacă ar bea toată apa din Nil.” Iată prin urmare că exploatatorul este unul care
evident că nu are nici un fel de simț al echității în raport cu mediul din jurul lui. Aceasta fiindcă el este unul care
tot ceea ce face este profite la nesfârșit de natură. Evreii din vechime se pare că erau mult mai spirituali decât cei
de azi. Aceasta fiindcă ei erau conștienți că nu se cuvine să nu exploatezi natura și să ajungi să o folosești numai
pentru a te desfăta. Așa se face că exista în tradiția evreilor ca la fiecare al VII-lea an pământul să nu mai fie
lucrat și să fie lăsat să se odihnească. Această practică evreiască ce mai era denumită și ca anul sabatic avea în
special două motivații:
- acea de a nu-l transforma pe om într-un exploatator,
- de a nu folosii pământul fără de nici un sens când el are nevoie de odihnă.
Acestea sunt numai câteva dintre motivele pentru care este bine să știm că trebuie să avem o înțelegere
creștin ortodoxă a ecologiei. Creștinismul ortodox nu este departe de ecologia și este bine să știm că el este unul
care ajunge să susțină toate întreprinderile ecologiei. Sunt mai multe organizații ecologice internaționale care
și-au propus să salveze mediul înconjurător de cei care îl poluează. Aici vom amintii numai de:
1. Uniunea internațională pentru conservarea naturii,
2. ONU (Organizația Națiunilor Unite) are mai multe programe ecologice în prezent (cel mai cunoscut este
Programul națiunilor unite pentru mediu),
3. Direcția generală Mediu din cadrul Uniunii Europene,
4. Consiliul de mediu al Uniunii Europene,
5. Agenția europeană de mediu,
6. Mișcarea Anti-nucleară,
7. Conservarea Internațională,
8. Consiliul Administrării Forestiere,
9. Friends of the Earth,
10. Greenpeace,
11. International Union for Conservation of Nature (IUCN),
12. World Wide Fund for Nature.
Am enumerat aici numai 12 dintre principalele organizații internaționale ecologice. Este bine să știm că
este sunt mult mai multe dar aici nu ne vom referii la organizațiile naționale pe care fiecare popor a ajuns să le
aibă.24
Sunt mulți care privind la toate programele internaționale și naționale pe care le fac mai multe țări au ajuns
să considere că în nici un fel nu mai trebuie să îi facă probleme pentru ecologie și pentru protecția mediului.
Aceasta fiindcă acești oameni nu prea pot să îi înțeleagă pe cei care ajung să lucreze pentru protecția mediului.
Totuși care să fie motivația primă pentru care ajunge un ecologist să acționeze. Fără doar și poate că sunt mai
multe motivații:
- iubirea naturii,
- dorința de curățenie,
- disprețul mizeriei și a gunoaielor,
- dorința de a nu ajunge să exploatezi irațional natura,
- și de ce nu iubirea de Dumnezeu.
Trebuie să știm că este foarte greu să spunem că un om ajunge sau poate să spună că Îl iubește pe
Dumnezeu dacă El este unul care este cât se poate de nemilos cu natura pe care o exploatează fără de nici un fel
de sens.25
24Eldor Paul, Soilmicrobiology, ecology and biochemestry (Academic Press, 2014).
25Pentru a evidenția aici cât se departe este concepția creștin ortodoxă despre ecologia cu mentalitatea marilor exploatatori ai naturii
vom da aici numai un citat din actualul Patriarh Ecumenic Bartolomeu: “o Biserică neglijentă în rugăciune pentru mediul natural este o
Biserică ce refuză să ofere hrană şi băutură unei omeniri suferinde.” Știm că sunt mai multe ectenii din cultul ortodox care se roagă
pentru “îmbelșugarea roadelor pământului.” Din aceasta trebuie să înțelegem că oricât de multe chimicale ar băga omul în fructe și
14
Perspectiva și viziunea creștin ortodoxă asupra naturii este cât se poate de clară: Dumnezeu ne-a lăsat
această natură și pentru a o exploata până la distrugere ci ca să trăim într-o armonie și un echilibru cu ea. Prin
urmare care sunt lucrurile de care avem nevoie pentru a trăii cu natura?
1. Armonia,
2. Echilibrul.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem o obligație destul de mare față de Dumnezeu de avea grijă de natura
din jurul nostru. Dacă unii sunt mult prea preocupați de a exploata natura ei bine sunt alții care nu sunt interesați
deloc de ea. Sunt de exemplu incendii care au apărut în păduri și au ars zeci de hectare. Omul este cel care este
chemat să intervină aici. El trebuie să cultive puieți și să ajungă să reîmpădurească locurile arse de incendii. Ei
bine acest lucru are loc de foarte puține ori. Aceasta fiindcă omul de azi a devenit din ce în ce mai tributar unei
mentalități a exploatatorului. El este cel care trebuie să profite la maxim de pe natură și natura nu trebuie
înțeleasă și nici ajutată. O astfel de concepție este total străină de creștinismul ortodox.26
Anul 1187 este un an care a trecut în istorie fără de știrea multora. Ei bine în acest an viteazul sultan al
Egiptului Saladin a ocupat Ierusalimul. Saladin era musulman. În Egipt erau mai mulți creștini. Creștinii erau
neliniștiți.
- Ce ne vom face acum?
- Da, au venit musulmanii peste noi.
- Măcar cu iudaicii ne putem înțelege.
- Să știți că nu sună a bine.
- Ce ar fi să îi cerem o întrevedere lui Saladin.
- De ce?
- Ca să ne spună ce intenții are cu noi creștinii.
- Dacă mai mult îl vom mânia?
- Nu putem știi decât numai dacă vom încerca.
Dintre creștinii s-a făcut o delegație care a mers înaintea lui Saladin.
- Vă mulțumim că ne-ați primit mărite sultan.
- Nici o problemă.
- Am venit la tine mărite sultan fiindcă voim să știm ce ai de gând?
- Cu ce?
- Cu noi creștinii.
- De ce?
- Fiindcă aici în Ierusalim suntem mai mulți creștini.
- Știam asta.
- Luminăția ta mărite Saladin nu ești creștin.
- Da nu sunt creștin dar nu am de gând să le fac rău creștinilor.
- Vai, nici nu știți cât de mult ne bucurăm.
- Ce aveți de gând să faceți voi creștinii?
- Mărite sultan dacă ai fi bun noi am vrea să părăsim cetatea.
- Și unde să mergeți?
- Sunt mai multe alte comunități de creștini unde ne putem refugia.
- Bine puteți pleca.
- Dar nu ni se va întâmpla nimic rău?
- Aveți cuvântul meu și eu sunt un om de cuvânt.
Saladin a dar ordin mai înainte de a pleca creștinii:
- Celor mai săraci creștini să le dați mai multe bunuri.
Creștinii s-au adunat și au părăsit Ierusalimul. Cei mai mulți creștini s-au retras la Tripolis. Aici domnea un
domnitor creștin care deși era creștin era foarte zgârcit.
- Aha, creștinii vin în Tripolis. Ei bine vor avea surpriza vieții lor.

legume dacă Dumnezeu nu vrea ca ele să răsară în cele din urmăm ele nu vor răsării. Devine evident că trebuie să fim mult mai atenți
cu mediul fiindcă el este unul în care prin legi naturale ajunge să lucreze Dumnezeu. În zadar am semăna noi recoltele noastre dacă nu
ar fi Dumnezeu care să le facă să încolțească.
26Colin R. Townsend, Michael Begon, John L. Harper, Essensials of ecology (Blackwell, 2008).

15
Ce a făcut acest domnitor? Când creștinii s-au apropiat de Tripolis el cu armatele lui s-a năpustit peste
creștini și i-a jefuit. Pe o femeie care era săracă ce nu avea mai nimic cu ea a luat-o și a aruncat-o în mare.
Creștinii care au supraviețuit masacrului discutau:
- Să știi că uneori necreștinii pot să fie mai buni decât creștinii.
- De ce?
- Sultanul Saladin care nu era creștin nu ne-a prădat deloc, ba a mai și ajutat pe cei săraci și stăpânul care
este creștin din Tripolii a jefuit pe cei de aceiași credință cu el.27
Avem aici o întâmplare care ne spune că de multe ori sunt chiar creștini care sunt mai răi decât păgânii.
Aceasta fiindcă ei vor să câștige și să aibă cât mai mult. Sunt mai mulți mai exploatatori ai naturii care au ajuns să
exploateze în mod masiv natura fără ca să își ridice semne de întrebare dacă acest lucru este creștinesc. Cei mai
mulți adevărul este că se mulțumesc cu credința că nu este nici o problemă să ajungi să exploatezi natura dincolo
de puterile ei fiindcă nici unde nu scrie în Biblie să ajungi să îți exploatezi natura și mediul înconjurător. Ei bine
ceea ce trebuie să știm este că trebuie să citim Biblia nu numai în litera ei ci la fel de bine și în duhul ei. Duhul
Bibliei este unul care ne spune că trebuie să evităm mai multe lucruri:
- exploatarea,
- distrugerea (a semenilor și a mediului),
- neglijența față de natură,
- lipsa de interes total față de natura din jurul nostru.
Aceasta ca să enumerăm numai câteva dintre cele mai grave atitudini pe care omul le poate avea față de
natură și mediul înconjurător.28
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu este cât se poate de categoric când spune că: “a afecta creația lui
Dumnezeu este echivalent cu a păcătuii.” Prin urmare este bine să știm că păcatul nu este numai unul de natură
morală:
- minciună,
- viclenie,
- înșelăciune,
- duplicitate,
- invidie (gelozie) etc.
Sunt la fel de bine și păcate care se pot referii la mediul din jurul nostru. Sunt mai mulți teologi care sunt de
părere că păcatul strămoșesc la primilor oameni Adam și Eva a avut cu sine și unele implicații cosmice. Care au
fost aceste implicații cosmice:
- sălbăticirea animalelor,
- dezastrele naturale,
- bolile și îmbolnăvirea,
- pierderea echilibrului mediului înconjurător.
Se știe că în lumea noastră sunt mai multe dezastre ecologice ce apar pe cale naturală:
- inundații,
- incendii,
- cutremure de pământ,
- mișcări ale plăcilor tectonice,
- avalanșe,
- frig și îngheț la Polul sud și nord,
- căldură excesivă la ecuator.
Toate aceste lucruri ei bine nu au fost intenționate de Dumnezeu să apără în creația Lui. A fost păcatul
omului cel care a lăsat ca aceste lucruri să intervină în natură. Păcatul strămoșesc cred mai mulți teologi creștin
ortodocși au avut mai multe implicații ecologice. Dacă nu exista păcatul strămoșesc ei bine este cât se poate de
posibil ca lumea și natura noastră să fi existat în condiții cu totul diferite.29
27Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
28Simon A Levin, Princeton guide to ecology (Princeton, 2009).
29După cum spunea teologul ortodox francez Jean Claude Larchet trebuie să știm că criza ecologică este în primul rând o criză

spirituală. Este o criză spirituală fiindcă trebuie să știm că omul care ajunge să polueze și să exploateze natura de cele mai multe ori este
un om bolnav spiritual. El este unul care vrea să facă profit și nu mai ține cont de nimic. Vedem tot mai multe cazuri de persoane care
au ajuns să încalce legislația unor țări fiindcă au emis prea multă poluare în mediul din jur. Mai recent una dintre cele mai mari
16
Patriarhul ecumenic Bartolomeu spunea că: “distrugerea mediului natural în epoca noastră este asociată cu
aroganța umană împotriva naturii și cu relația dominatoare asupra mediului, precum și cu modelul
eudemonismului sau înclinarea spre lăcomie ca atitudine generală în viață.” Vedem aici că există două lucruri care
ajung să deprezieze pe omul și relația lui cu mediul înconjurător:
1. Aroganța umană împotriva naturii,
2. Relația dominatoare asupra mediului.
Omul este un om care în zilele noastre a ajuns să fie arogant. Când el este desconsiderat de cei din jur
ajunge să nu mai poată să își manifeste aroganța lui față de semenii lui care l-au discreditat și ajunge să distrugă
natura într-o încercare de a reușii să își satisfacă aroganța. Este un lucru de aroganță să arunci gunoaie în spații
desemnate curățeniei, să faci mizerie în păduri, să deversezi tot felul de mizerii în apele potabile. De cele mai
multe ori aceste acțiuni au efect asupra celor din jur care evident că vom avea de suferit. Sunt mai multe fântâni
din localitățile noastre la care unii au săpat cu mare greutate. Ei bine alții plini de aroganță au venit și și-au
aruncat gunoaiele în ele pentru ca să își bată joc de cei care scoteau apa. La fel de bine omul de azi este un om
care are sete de dominare. De la jocurile pe calculator în care se pot conduce galaxii sau toată planeta până la
filmele pe care le vizionăm în zilele noastre ne putem să ne dăm seama că omul de azi este un om care vrea să
domine. A fi dominat în zilele noastre este:
- o rușine,
- un semn de slăbiciune.
Iată că din această dorință de dominare sunt mai mulți care ajung să chinuiască animalele și să polueze
mediul înconjurător. Toate aceste lucruri sunt la extrema opusă a concepției de viață și a concepției ecologice a
creștinismului ortodox.30

CAPITOLUL 2

DE CE ESTE UN PĂCAT POLUAREA NATURII?

În timpurile noastre sunt din ce în ce mai mulți care se întreabă ce este păcatul și ce legătură poate să fie
între el și poluarea naturii și a mediului înconjurător? Aceasta fiindcă la prima vedere nu poate să fie nici o
legătură între păcat și poluare. Ceea ce ne spune morala și mistica ortodoxă este că păcatul este tot ceea ce
încalcă voia lui Dumnezeu. Există o voie a lui Dumnezeu pe care noi o cunoaștem din Sfânta Tradiție și din
Biblie. Ei bine omul poate să încalce voia lui Dumnezeu fiindcă omul este o ființă care are libertate. După cm am
evidențiat în rândurile de mai sus în nici unul din textele sfinte ale creștinismului ortodox și a creștinismului în
mare nu ni se spune că trebuie să poluăm natura. Aceasta înseamnă că a polua natura este un păcat. Este un
păcat fiindcă datoria noastră este de a proteja natura. Iată de ce trebuie să fim mult mai atenți cu natura din jur.
Patriarhul ecumenic Bartolomeu spunea destul de inspirat: “suntem chemaţi – de fapt, suntem obligaţi – să ne
asumăm rolul de a conserva pământul ca un dar şi resursă oferită omenirii de un Creator iubitor.” Devine
evident că putem să facem o punte de dialog prin natură cu Dumnezeu. Cum putem să facem aceasta?
1. Protejând natura,
2. Îngrijind natura,
3. Conservând natura,
4. Menținând natura curată și nepătată.31

probleme este emisia de pe țeava de eșapament al mașinilor. Acest lucru mai ales în marile metropole este o mare problemă fiindcă
sunt unii care au ajuns să nu mai poate respira aerul așa cum se cuvine. În marile metropole chineze (trebuie să amintim aici că
Șanhaiul este un oraș cu o populația care este ridică la aproximativ 24 de milioane de locuitori) ei bine de multe ori există un smog așa
de puternic că vizibilitatea pe stradă este extrem de redusă. Acesta fiindcă gazele de pe țeava de eșapament sunt mult prea mari.
30Elizabeth Theokritoff, Trăind creația lui Dumnezeu. Perspective ortodoxe asupra ecologiei (Iași, 2016).
31Devine evident că natura și mediul înconjurător ar merita mai mult interesul nostru. Cei mai mulși dintre noi ne dăm înapoi din a

ajunge să ne raportăm la natură fiindcă suntem persoane care credem că autoritățile sunt cele responsabile de ecologie. De fapt este
bine să știm că dacă nu am fi atât de împietriți la inimă în ceea ce privește mediul înconjurător natura din jurul nostru ar arăta diferit.
Aceasta fiindcă am face mult mai mult pentru ea și am ajuta-o mult mai mult. Natura are nevoie de ajutorul nostru. Ea se poate apăra
numai instinctual de dușmanii care o atacă și o poluează. Noi oamenii avem șansa de a venii în ajutorul naturii. Iată de ce este bine să
știm că natura ne poate ajuta să facem fapte bune. Fără de nici o îndoială a proteja și a ajuta natura este o faptă bună. Prin urmare
natura poate să fie șansa noastră de a face fapte bune. Iată că ne putem folosii în mod firesc de natură pentru a ajunge să progresăm
moral și duhovnicește.
17
Totuși trebuie să știm că în sens moral și duhovnicesc natura este una care poate să devină un mediu de
dialog între noi și Dumnezeu. S-a putut observa că oamenii credincioși au mai mult respect față de natură decât
au oamenii necredincioși. Aceasta fiindcă un om credincios știe că natura este o creație a lui Dumnezeu. Iată de
ce el știe că respectând natura în cele din urmă ajunge să îl respecte pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte omul
credincios vede în natură o faptă a lui Dumnezeu. Ei bine omul necredincios nu are o o astfel de viziune a
naturii. El consideră că natura este eventual produsul evoluției și este evident că nu are nici un interes să
protejeze o natură care nu îi spune mai nimic în sens moral și spiritual. Pentru omul credincios o polua natura
este un păcat. Pentru omul necredincios a polua natura este de fapt cursul firesc al vieții. Aceasta fiindcă el
consideră că natura nu merită prea mult. Este bine să fim unii care să avem mai multă grijă de natură și să ne
dăm seama că făcând aceasta ne facem chiar noi un bine. Mai nou sunt mai mulți care au devenit conștienți de
importanța protejării naturii și chiar au ajuns să îl facă un brand de țară. Sunt țări în care copiii sunt educați
sistematic să se îngrijească de natură fiindcă se consideră că acesta este un act de civilizație. Este bine să știm că
ecologia este o importantă componentă a civilizației. Aceasta fiindcă orice civilizație este una care admiră natura.
Totuși, sunt și unii care au numai un fel de admirație externă a naturii fără ca ea să aibă consecințe interne. Cu
alte cuvine ei recunosc că admiră natura dar când au ocazia o poluează fără de nici o remușcare. La nivel de
umanitate trebuie să știm că lumea noastră ar arăta diferit dacă oamenii și-ar ridica problema ecologiei serios.
Adevărul este că sunt puțini cei care i-au ecologia în serios. Mai ales în țările din lumea al III-a unde sărăcia este
lucie ei bine oamenii ajung să trăiască de multe ori în mizerie fiindcă ei pur și simplu nu mai sunt interesați de
natură. Nu că am avea antipatii cu oamenii din lumea a III-a ci mai mult sărăcia este una care ne facem să uităm
că ne putem îngrijii de mediul înconjurător.32
Știm că odată cu modernitatea populația pe glob a crescut destul de mult. Așa se face că au apărut mai mulți
care au spus că poluarea mediului și exploatarea lui este de fapt o necesitate. Este o necesitate fiindcă dacă în
antichitate oamenii nu consumau prea multe lucruri fiindcă erau mai puțini, ei bine în zilele noastre consumul a
crescut. A crescut în așa măsură că o eventuală poluare a naturii a devenit un lucru ce nu poate să fie evitat.
Trebuie să știm că creșterea demografică a populației nu este una care este dincolo de puterile planetei noastre.
Se pare că deși suntem aproape 8 miliarde de locuitori pe această planetă, planeta este resurse să ne hrănească pe
toți. Patriarhul ecumenic Bartolomeu era destul de concludent când spunea că: “această planetă este un organism
dătător de viaţă, care este mai mult decât suficient pentru cei care ştiu şi practică moderaţia.” Prin urmare este
bine să știm că dacă am fi mai moderați în nici un fel nu am ajunge să nu mai avem resurse pentru toată lumea.
Adevărul este însă cu totul altul. Omul de azi este un om lacom după cum vom vedea și pentru aceasta ajunge
să:
- abuzeze natura,
- să o exploateze,
- să o considere ca un instrument de utilitate imediată,
- să nu mai vadă în ea creația și mâna lui creatoare a lui Dumnezeu,
- să reducă natura (creația) la scopurile lui egoiste.
Iată care sunt cauzele pentru care echilibrul cu natura este unul sfânt. Fiindcă este un om care vrea numai
lucruri concrete pentru cei mai mulți dintre noi natura nu este o creație a lui Dumnezeu ci mai mult un fel de
produs amorf al hazardului. Omul de azi studiază legile naturii și ajunge la concluzia că ele trebuie să fie
corectate.33
După cum am spus păcatul are de multe ori consecințe cosmice în sensul că el ajunge să îl implice pe om și
toată viața lui. Ceea ce ne spune spiritualitatea creștin ortodoxă este că nu numai trebuie să respectăm natura ci la
fel de bine trebuie să ajungem să apreciem natura. Ajungem să apreciem natura prin:

32Cosmosul între frumos și apocaliptic. Un recurs etic asupra ecologiei, (Alba Iulia, 2007).
33Fiindcă omul este o ființă spirituală și la fel de bine și o ființă materială ei bine de cele mai multe ori păcatele pe care el le face ajung să
se manifeste și asupra naturii. Aceasta fiindcă omul ajunge:
- să se lăcomească,
- să vrea să scoată profit nelimitat,
- să desconsidere natura,
- să vrea să pervertească tot ceea ce este în jurul lui.
Este evident că omul nu este unul care vrea să păstreze un echilibru cu natura când este stăpânit de patimi și păcate. Aceasta fiindcă ele
nu îl mai fac să devină transparent lui Dumnezeu. Prin urmare omul trebuie să fie unul care să ajunge să vadă natura așa cum este ea: o
creație oferită în dar omului de Dumnezeu Tatăl.
18
- frumusețea ei și prin
- utilitatea ei.
Natura nu este numai un lucru util care ne procură hrană și apă de băut ci la fel de bine ne oferă frumusețe.
A distruge sau a altera frumusețea naturii este un păcat. Este un păcat fiindcă nu avem dreptul de a altera această
frumusețe. Ei bine se găsesc din ce în ce mai multe voci în zilele noastre care susțin că nu este nici o problemă
dacă ajungem să alterăm natura fiindcă trebuie să știm că există două categorii de frumusețe:
- frumusețe naturală,
- frumusețe artificială.
Ei bine pentru mai multă lume frumusețea artificială este net superioară frumuseții naturale. De ce? Fiindcă
aceștia consideră că frumusețea naturală după cum se poate vedea este una sălbatică. Animalele sălbatice sunt
unele care nu pot să fie frumoase și pentru aceasta nici nu pot să fie unele care merită
- respectul și
- protecția noastră.
După cum am spus după sfinții părinți animalele nu trebuiau să ajungă să fie sălbatice și să se întoarcă
împotriva omului. A fost păcatul original sau păcatul strămoșesc cel care a ajuns să altereze creația lui Dumnezeu.
Animalele erau menite să fie într-o stare de comuniune cu omul. Când omul a păcătuit după cum am spus acest
echilibru cu natura s-a rupt, s-a frânt. Așa se face că mai ales animalele au devenit unele sălbatice. Este evident că
omul industrializat de azi ajunge să nu mai vadă nici un fel de frumusețe în sălbăticia naturii. Deși natura este de
multe ori sălbatică este bine să știm că totuși ea nu și-a pierdut total și definitiv frumusețea. Există destul de
multă frumusețe în natură pe care noi putem să o vedem. Aceasta fiindcă este bine să știm că natura s-a alterat
după păcatul strămoșesc dar nu s-a alterat deplin.34
Că criza ecologică este mai profundă decât am crede ne-o spune tot Patriarhul Ecumenic Bartolomeu:
“considerăm că rădăcinile crizei mediului nu sunt în principal economice sau politice, nici tehnologice, ci în mod
profund şi esenţial religioase, spirituale şi morale. Este o criză despre şi din interiorul inimii omului.” Prin
urmare este bine să știm că păcatul poluării naturii este unul care începe în sufletul omului. În sufetul său omul
este unul care ajunge la concluzia că nu mai trebuie să aibă grijă de natură și că natura este un lucru ce nu trebuie
să fie protejată. Ea este o creația a lui Dumnezeu dar ea nu mai poate să fie un mediu transparent al lui
Dumnezeu față de om ci a devenit mai mult un lucru ce nu are nici o valoare și care este fără de nici un simț
sacru. Prin urmare criza din sufletul omului este una care provine din faptul că:
- omul nu mai vrea să știe ce este sfințenia,
- omul uită ce este sfințenia,
- natura nu mai este văzută ca facere a lui Dumnezeu,
- natura trebuie folosită numai la timpul prezent și nu trebuie să ne facem probleme referitor la viitorul ei,
- natura în nici un fel nu ne poate duce la Dumnezeu.
Iată aici numai câteva considerente care mai toate se leagă de existența lui Dumnezeu și care ne spun că nu
mai trebuie să fim unii care să ajungem să vedem harul lui Dumnezeu ca unul care poate să sfințească natura.
După cum am putut vedea sunt mai multe lucruri care ne spun că trebuie să fim unii care să nu ajungem să
despărțim natura de Dumnezeu. Pești, animale, copaci și insecte sunt cu toate produsul voinței creatoare a lui
Dumnezeu. Prin faptul că ajungem să studiem și ajungem să înțelegem mai bine natura în cele din urmă învățăm
câteva ceva despre Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă deși pe Dumnezeu Tatăl nu îl putem vedea este bine să știm
că totuși putem să înțelegem câte ceva din el.35
Devine evident că se poate vorbii de un păcat al poluării naturii. De ce? Fiindcă nu este moral să ajungem să
distrugem natura care ne susține viața. Știm că există și un proverb care exprimă acest lucru cât se poate de bine
și de frumos: nu mușca niciodată mâna care te hrănește. Prin urmare nu se cuvine să mușcăm mâna care ne

34Ioanis Romanides, Păcatul strămoșesc (București, 2017).


35Deși pentru mai multă lume natura este un lucru imperfect este bine să știm că ea totuși poate să ne spună unele lucruri despre
Dumnezeu și la fel de bine ne poate duce în spre Dumnezeu. Aceasta este funcția sacră a naturii asupra căreia vom insista mai mult în
paginile care vor urma. Prin urmare natura trebuie să fie pentru noi o carte deschisă despre Dumnezeu. Se știe cazul că pe vremea
Sfântului Antonie cel Mare mai mulși filosofi au devenit invidioși pe el fiindcă mai multă lume venea în pustie să îl asculte pe sfânt
decât venea să îi asculte în lume pe filosofi. Așa se face că mai mulți filosofi au mers la Sfântul Antonie cel Mare și l-au întrebat ce cărți
citește de adună atât de multă lume care să îl asculte? Sfântul Antonie cel Mare a răspuns că citește numai o singură carte și a arătat cu
mâna spre natura din jur. Filosofii au plecat rușinați fiindcă ei deși citeau multe cărți nu au ajuns să citească cartea naturii. Ei bine, la fel
și noi trebuie să ajungem să citim cartea naturii. Ea este nul care fără doar și poate că în cele din urmă ne va duce la Dumnezeu Tatăl.
19
hrănește, adică natura. Ei bine deși mai toată lumea știe acest fapt sunt destui de mulți care ignoră acest îndemn.
Așa se face că ajungem:
- să avem apele râurilor și mărilor poluate,
- orașele și satele pline de deșeuri,
- pădurile pline cu resturi și murdării,
- câmpiile pline cu reziduuri etc.
Toate aceste lucruri sunt în sens creștin ortodox un păcat. De ce? Fiindcă omul ajunge să nu mai țină cont
de sacralitatea naturii și ajunge să vadă natura ca un fel de depozit de gunoaie. O concepție de acest fel este una
care ne duce cu mulți ani înapoi la o concepție retrogradă a naturii și a mediului înconjurător. Patriarhul
ecumenic Bartolomeu era cât se poate de concludent în acest caz: “pe măsură ce lăcomia pune stăpânire pe
comunităţile noastre, consumul creşte dincolo de ceea ce poate susţine pământul. Cu alte cuvinte, cei lacomi
devastează mai multe resurse decât ceea ce poate pământul să reînnoiască. Deţinerea pământului într-o manieră
atât de egoistă îl privează de proprietăţile sale dătătoare de viaţă şi atrage o mare ameninţare asupra restului
creaţiei.” Este evident că trebuie să fim unii care să fim realiști cu natura: natura nu poate să se sufere la nesfârșit
abuzurile pe care le facem împotriva ei. Așa se face că în cele din urmă ea va ajunge să cedeze și să îl facă să se
confrunte cu marile dezastre ecologice.36
Se spune despre împăratul Sigismund al Austriei că la un moment dat a ajuns să fie biruit de patima iubirii
de arginți.
- Banii sunt cel mai important lucru din această lume, îi tot spunea el unui sfetnic de al său.
- Depinde majestate.
- De ce să depindă?
- De situația în care te afli.
- Spune-mi tu o situație în care banii nu sunt de ajutor?
- Sunt mai multe situații în care banii nu sunt de folos.
- Spune-mi și mie numai una.
Sfetnicul a stat puțin pe gânduri după care a spus:
- În iubirea din familie.
- Cum adică?
- Pot banii să cumpere iubirea din familie?
Împăratul a fost cumva mirat de acest răspuns după care a zis:
- Prostii, banii sunt cei mai importanți.
- Cum credeți majestate.
Într-o zi împăratul Sigismud a făcut o călătorie în Ungaria. Acolo a primit 24000 de galbeni. Era o sumă
mare pentru acele vremuri.
Pe drum împăratul se tot uita la galbeni.
- Oh scumpii mei. Câte nu pot face ei cu voi.
A ajuns la palat.
- Ce voi face acum acești bani?
Împăratul se uita în stânga și dreapta pentru a găsii un loc unde să îi pună.
- Să îi pun în seif? Nu. Nu este sigur.
În cele din urmă împăratul a luat banii și i-a dus cu sine în dormitorul lui.
- Oh banii mei, of bănuții mei ce să fac eu cu voi.
Așa se face că împăratul se tot uita la bani și nu se sătura să îi tot privească.
- Dacă cineva va venii să îmi fure banii?
Cu astfel de gânduri împăratul nu a închis un ochi toată noaptea.
- Am ajuns ca din cauza banilor să nu mai dorm noaptea. Nu este bine. Acest lucru trebuie să înceteze
acum.
Împăratul a dat ordin să fie chemat comandantul armatei.
- M-ați chemat majestate? A început el.
- Da te-am chemat.
- Ce este majestate?
- Vezi acei bani de acolo? A spus împăratul arătând spre ce 24000 de galbeni.
36Martin Gorke, The death of our planten’s species: a challange to ecology and ethics (Island Press, 2003).
20
- Da, îi văd.
- Sunt cel mai mare dușman al meu. Nu m-au lăsat să dorm toată noaptea.
- Și ce să fac eu majestate?
- Ia-i și împarți la soldați.
Comandantul a luat banii și a mers și i-a împărțit la soldați. Împăratul a auzit mai multe strigăte de bucurie
ale soldaților care au primit banii.37
- E bine, s-a îndepărtat de mine cel ce mă tortura. Acum voi avea liniște, și-a spus în sine împăratul.
Avem aici o poveste clasică despre cum ajunge să se manifeste patima și păcatul în om. De cele mai multe
ori ele ne promit numai lucruri bune ca în cele din urmă să ne transforme în sclavii lor. Aceasta fiindcă omul care
este pătimaș ajunge să nu mai gândească normal și să nu mai vadă lucrurile cum sunt ele ci să fie fără doar și
poate unul care nu mai vede lucrurile normal și firesc. Trebuie să fim oameni realiști și să vedem lucrurile în
adevărul sens al lor. Natura nu este un lucru pe care Dumnezeu Tatăl l-a lăsat să învățăm mai multe lucruri
despre ea dar la fel de bine și despre Dumnezeu Tatăl cel care a ajunge să o creeze. Știm câteva științe care
provin din studiul naturii?
1. Geografia,
2. Geologia,
3. Botanica,
4. Biologia,
5. Microbiologia,
6. Fizica,
7. Chimia,
8. Ecologia în cele din urmă.
Iată urmare că natura nu este numai un obiect al exploatării ci la fel de bine și al cunoașterii. Au fost mari
exploatatori care și-au dedicat viața studierii faunei și florei. Cum se face că noi în zilele noastre nu mai ajungem
să vedem aceste lucruri frumoase din natură și ajungem să o poluăm și să o abuzăm? Aceasta fiindcă unul dintre
lucrurile care caracterizează omul păcătos este că mintea lui ajunge să ne întunece. Nu este orb de un întuneric
material ci un de un întuneric spiritual. Ei bine acest întuneric spiritual este unul care ne face să nu mai vedem
lucrurile așa cum sunt ele ci le vedem strâmb.38
Un alte lucru care ajunge să afecteze natura din jurul nostru este risipa. Aceasta fiindcă:
- un produc prea mult și risipesc,
- alții produc prea puțin și sunt în lipsă.
Aceasta fiindcă este bine să știm că omul este de multe ori o ființă a extremelor. El ajunge să cadă în
extreme. Aceasta fiindcă omul care este robit de păcat și de patimi nu mai știe să ducă o viață de echilibru ca
unul care a pierdut simțul balanței cu mediul din jurul nostru. Tot Patriarhul Ecumenic Bartolomeu spunea în
acest sens: “viitorul nu aparține omului atunci când acesta urmărește persistent plăcerea artificială și satisfacția
nouă – trăind într-o risipă egoistă și provocatoare, ignorând pe ceilalți sau exploatând pe nedrept pe cei
vulnerabili.” Prin urmare omul care păcătuiește împotriva naturii este unul care:
- urmărește persistent o plăcere
- satisfacție nouă,
- trăiește într-o risipă egoistă și provocatoare,
- ignoră pe ceilalți.
Toate aceste lucruri sunt unele care fac portretul omului exploatator al naturii din zilele noastre.39

37Grigore Comșa, 1000 de pilde pentru viașa creștină (Arad, 1929).


38Sun-Kee Hong, John A. Lee, Byung-Sun Ihm, A. Farina, Yowhan Son, Kim Eun-Shik, Jae C. Choe, Ecological Issues in a changing world:
status, response and strategy (Spirnger, 2005).
39După cum știm nu numai a exploata natura este un păcat ci la fel de bine și a exploata omul din jurul tău este la fel de bine un păcat.

Pentru cei mai mulși bogați din zilele noastre ei bine trebuie să știm că nu este nici un rău a ajunge să exploatezi semenul și natura.
Aceasta fiindcă exploatarea indiferent de ce natură este ea aduce:
- profit și
- plăcere.
Iată cum în cele din urmă trebuie să știm că am ajuns la o concepție destul de primară a naturii. Natura nu mai este văzută ca una care
oferă frumusețe și știință ci este unul acre ajunge numai să satisfacă setea de plăceri nelimitate a omului. Aceasta fiindcă trebuie să știm
că în nici un fel nu vom ajunge să ne limităm numai la o plăcere ce ne vine din naturi ci vom face ca tot ceea ce este natura să fie
exploatat la maxim pentru a ne oferii cât mai mule plăceri.
21
Din cele mai vechi timpurii creștinii ortodocși au fost conștienți că natura este o creație a lui Dumnezeu și
un dar pe care El l-a făcut fiului Său adoptat omul. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul este o ființă care
este chemat să își arate recunoștința față de Dumnezeu prin intermediul naturii. Știm de exemplu că în Vechiul
Testament aveau loc mai multe jertfe de animale:
- viței,
- miei,
- porumbei.
Ei bine toate aceste jertfe erau unele care erau luate din natură și în acest mod natura devenea un mediu
transparent lui Dumnezeu. Prin urmare în Vechiul Testament omul își arăta recunoștința față de Dumnezeu prin
animalele din natură. Aceasta ne spune că natura poate ajunge să se sfințească și la fel de bine să se sacralizeze.
Trebuie să fim unii care să fim conștienți de acest lucru și să ne dăm seama că trebuie să fim unii care să vedem
sensul final al jertfei. Este vorba fără doar și poate de a face din natură un dialog dintre om și Dumnezeu.
Dumnezeu este Cel care a inițiat acest dialog. Aceasta fiindcă este bine să știm că El este Cel care a dat natura în
dar omului și prin jertfele sale din natură omul a răspuns iubirii lui Dumnezeu. Este adevărat că în Noul
Testament jertfele de animale au fost înlocuite de jertfa de pâine și vin care după cum am spus sunt și ele tot
lucruri care vin din natură. Vedem că și în ceea ce privește jertfa sa omul recurge tot la natură. Aceasta fiindcă
prin om natura se personalizează. S-a și spus de mai mulți mari gânditori că în acest univers imens omul este
chemat să fie conștiința lui. Dacă nu ar fi omul universul nu ar avea conștiință de sine.40
Fiindcă trăim într-o lume materialistă este adevărat că sunt din ce în ce mai puțini cei care văd păcatul și
devin conștienți de sensul lui. Pentru mai mulți omul nu este nimic mai mult decât o ființă biologică și nimic
altceva. Fiindcă este strict biologic adevărul este că omul nu are cum să fie unul care să afecteze ființa lui cu
păcatul. De fapt sunt și religii care nu cred în păcat. Este adevărat că mai toate religiile sunt unele care cred în
păcat dar sunt și excepții. Trebuie să fim realiști și să ne dăm seama că omul nu este numai trup (materie) ci la fel
de bine și suflet (spirit). Spiritul este unul care tinde să se desprindă de materie și să ducă un mod de viață
superior materiei. Este vorba de viața spirituală. Este viața spirituală cea care a dat naștere spiritualității. Există o
spiritualitate creștin ortodoxă care se manifestă prin mai multe lucruri:
- asceză,
- mistică,
- lectură de cărți sfinte,
- conștiința sfințeniei lui Dumnezeu,
- iubirea de semeni,
- faptele bune,
- conștiința morală din om,
- moralitatea în sens generic,
- lupta împotriva răului,
- virtuțile,
- evitarea păcatului.
Toate aceste lucruri sunt cele care ajung să formeze spiritualitatea creștin ortodoxă ce este una care ajunge
să ne facă să transcendem lumea materială. Ei bine pentru omul care trăiește numai la nivel material de cele mai
multe ori natura devine un mediu al contradicției. De ce? Fiindcă omul este unul care trăiește numai la nivel
material și ajunge să își suprime sufletul care vrea viață duhovnicească. Așa se face că se naște ceea ce am putea
spune că este: criza lăuntrică a omului. Deși omul păcătos trăiește numai la nivel material el ajunge să își dea
seama că viața materiei i-a devenit ca un fel de închisoare. Aceasta fiindcă el a ajunge să suprime viața sufletului.
Prin urmare tot ceea ce există pentru el este numai materie și natura este materie. Iată cum omul ajunge să sufere
fiindcă materia nu îi aduce plăcerea mult căutată.41

40Lawrence B. Solobodkin, A citizen’s guide to ecology (Oxford, 2003).


41Când omul devine o ființă ce este purtată numai de gânduri materialiste ei bine trebuie să știm că se naște o mare criză în sufletul lui.
De ce? Fiindcă după cum am spus omul este o ființă ce este chemată să mențină o stare de echilibru cu lucrurile din jur. Ei bine, el
ajunge să nu mai mențină acest echilibru fiindcă păcatul este unul care ajunge să fie întors numai spre materie. Unii ar putea să găsească
aceste rânduri banale. Cu ce afectează că eu arunc câteva hârtii în natură când am fost la un picnic cu prietenii sau familia? Nu este prea
mult ceea ce spunem? Adevărul este că nu este. Când vedem că mari corporații industriale elimină reziduuri chimice pe câmpuri și când
vedem că în mările și oceanele noastre zilnic se depozitează zeci de tone de gunoaie adevărul este că nu mai putem spune că exageram.
22
Cei mai mulți mari poluatori și exploatatori ai naturii știu că natura este nu lucru ce trebuie să fie protejat
dar ei se gândesc că ei sunt doar câțiva oameni care poluează natura și cu siguranță nu va conta. Ei bine la scară
de planetă sunt mai mulți oameni care gândesc așa și în cele din urmă rezultate pot să fie văzute: planeta noastră
a ajuns un mare morman de gunoaie. Pe fluviile noastre de multe ori se pot vedea mormane de gunoaie care
merg încet spre mare. Este un peisaj dezolant dar care nu se poate să nu îl remarcăm. Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu spunea și el despre de inspirat: “viața Bisericii Ortodoxe este o ecologie aplicată, un respect tangibil
și inviolabil pentru mediul natural.” A fi creștin ortodox înseamnă a trăii în armonie cu natura și a nu ajunge să
depreciezi ecosistemul ei. Iată de ce este bine să știm că viața naturală este unul care nu are nimic împotrivă cu
modul de viață creștin. Aceasta fiindcă creștinismul din cele mai vechi timpuri a fost unul care a ajuns să aibă o
concepție de viață ecologistă. După cum am spus în materie de ecologie se poate lucra pe 3 planuri:
- pe plan local,
- pe plan național,
- pe plan internațional.
Toate aceste planuri sunt bune însă se poate vedea că planul internațional de cele mai multe ori nu ajunge să
se intersecteze cu planul local. Aceasta fiindcă sunt mulți care își fac planuri mari la nivel internațional fără să
ajungă să le poate pune în aplicare la nivel local. În acest sens adevărul este că la nivel internațional se fac mai
multe comitete și subcomitete care în realitate nu ajung să facă mai nimic concret pentru viața de zi cu zi a
oamenilor de rând. Trebuie să venim cu soluții viabile ce pot să fie în practică și pe plan local. Adevărul este că
în zilele noastre oamenii dau vina unii pe alții: cei care lucrează în probleme de ecologie la nivel internațional dau
vine pe de pe planul local că nu fac nimic și cei de pe plan local dar vina pe cei de pe planul internațional că nu
fac nimic.42
Prin urmare este bine să știm că Biserica Ortodoxă are dreptul să predice împotriva poluării mediului și a
ajunge să ia atitudine în societatea noastră împotriva poluării. Aceasta fiindcă ea trebuie să îi conștientizeze pe cât
mai mulți că a polua mediul este un păcat. Cei mai mulți dintre cei care poluează sunt conștienți că există ceva
rău în ceea ce fac dar ei nu l-ar numii un păcat. Nu merge ortodoxia mult prea departe? Este vorba numai de:
- deversarea unor substanțe toxice în natură,
- de aruncarea unor deșeuri chimice în natură,
- de emisia de gaze poluante în aer,
- de exploatări și defrișări ale pădurilor,
- de braconaj etc.
Să fie lucrurile chiar așa de grave? Să fie toate acestea păcate împotriva lui Dumnezeu? Ei bine răspunsul
ortodoxiei este cât se poate de ferm: toate acestea sunt păcate și trebuie să fie privite ca atare. Așa se face că se
cunosc mai multe dezastre ecologice pe care omul a ajunge să le provoace voluntar sau involuntar. Vom amintii
aici:
1. Dezastrul de la Cernobâl în care un reactor nuclear a explodat și a emis mai multe substanțe radioactive
în mediu în urma cărora au murit mai multe persoane,43
2. Pe data de 24 decembrie 1984 un accident produs la uzina de pesticide din Union Carbide din Bhopal
India a ajuns să elimine în aer 45 de tone de izocinat de metil otrăvitor. Se estimează că au fost afectați de acest
dezastru peste un jumate de milion de oameni.
3. Sadam Hussein în 1991 când a intrat în război cu Kuweitul a incendiat 600 de puțuri de petrol. Flăcările
au ars mai mult timp și au făcut ca din cauza aerului toxic mai toate animalele din jur să moară.
4. În 1978, Canalul Love, situat lângă Cascada Niagara, în nordul statului New York, avea câteva sute de
case liniştite şi o şcoală. Se întâmpla ca acestea să stea deasupra a 21.000 de tone de deşeuri toxice industriale
care fuseseră îngropate în anii '40 şi '50 de o companie locală. Pe parcursul anilor, deşeurile au început să iasă la
suprafaţă în curţile oamenilor şi în pivniţe. În 1978, Canalul Love a devenit un oraş-fantomă după ce toţi
locuitorii au fost evacuaţi din cauza dezastrului ecologic.
5. În anul 1989 pe data de 24 matrie petrolierul Exon Valdez s-a scufundat în reciful Bligh. 40 de milioane
de litri de petrol s-au scurs în mare și au făcut mai multe pagube.

Ecologia a ajuns astfel de devină un imperativ al zilelor noastre. Aceasta fiindcă ea este una care ne face să fim tot mai conștienți că
natura în care ne ducem viața de zi cu zi ajunge să se deprecieze.
42Christopher Barry Cox, Peter D. Moore, Richard J. Ladle, Biogeography: en ecological and evolutionary approach (John Wiley & Sons, 2016).
43Ceea ce mai puțini știu este că la dezastrul de la Cernobâl au fost emise în natură mai multe substanțe radioactive decât au fost

provocate de bombele de la Hiroșima și Nagasaki.


23
6. Pe data de 30 septembrie 1999 a avut loc cel mai grav accident ecologic în Japonia când a exploatat un
combinat nuclear. Au fost mai multe victime.
7. În Asia Centrală, unde a găsit un cimitir de nave ruginite în mijlocul unui deşert care se întindea pe zeci
de kilometri, în toate direcţiile. Acolo a fost Marea Aral, odată al patrulea lac de pe Pământ. Situat între
Uzbekistan şi Kazakhstan, Aral era mare cât Irlanda. Din anii '60 însă, când Uniunea Sovietică a început irigaţii
masive şi a redirecţionat sursa lui de apă în alte zone, Aral s-a micşorat cu 90%. Ceea ce era odată un lac plin de
viaţă, a ajuns acum un deşert care produce furtuni de nisip şi de sare care omoară toate plantele şi are efecte
negative asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor.
8. Pe data de 10 iulie o explozie la o uzină chimică din Italia a făcut ca un nor gros să ajungă să se facă peste
orașul Seveso. Oamenii au început să moară și în cele din urmă orașul a trebuit să fie evacuat.
9. Compania Chisso a poluat golful Minamata din Japonia. Mai multă lume a început să se îmbolnăvească și
să sufere traume grave.
10. Ultimul mare accident ecologic a avut loc la un reactor nuclear din Harrisburg Pennsylvania din Statele
Unite ale Americii. Din fericire nu au fost multe victime.
Ceea ce se poate vedea din toate aceste descrieri de mai multe dezastre ecologice este că unele au avut loc
fără ca omul să vrea în timp ce altele au fost provocate în mod intenționat de om. Se știe că în zilele noastre de
mai multe ori pentru a ajunge să provoci mari pagube inamicului la fel de bine unii ajung să polueze apa sau să
de foc la recolte și la grâne. Sunt și acestea forme de poluare pe care oamenii ajung să le facă din ură unii altora.
De fapt sunt din ce în ce mai mulți care au ajuns să vorbească de așa numitul război chimic. Este un război care
ajunge să facă mult rău fiindcă el este unul care ajunge să implice poluarea naturii. Sunt unii care sunt în război
cu anumite țări și pentru a le face cât mai mult rău ajung să le polueze acele țări. Totuși, ei nu sunt conștienți că
prin aceasta ajung să facă un păcat. Fac un păcat fiindcă natura este nevinovată și nu are nimic de a face cu noi și
războaiele noastre.44
Păcatul prin urmare poate să includă și natură și nu trebuie să fim atât de creduli să credem că el este unul
care se referă strict numai la persoane umană. Aceasta fiindcă în nici un fel nu este adevărat. Tot ceea ce este
creat de Dumnezeu trebuie să fie un lucru care să ajungă să fie cât se poate de bine înțeleasă și receptată.
Dumnezeu ne-a dat natura ca un mod de habitat și nu ceva de care putem să dispunem după bun nostru plac.
Ceea ce se poate vedea este că în această lume tot ceea ce exist are:
- o cauzalitate,
- un sens.
Care este cauzalitatea naturii? Că ea este un lucru care este creat de Dumnezeu. Sensul naturii este de a îi fi
de folos omului dar nu este în nici un fel sensul naturii de a fi distrusă de om. Aceasta fiindcă este bine să știm că
natura este un lucru ce ajunge să ne definească. Iată de ce după cum am spus de mai multe ori în paginile acestei
cărți omul trebuie să ajungem să fie într-o stare de echilibru cu natura. Sunt mai multe cazuri care ne spune că în
nici un fel omul de azi nu este unul care vrea să înțeleagă acest echilibru și ajunge să îl deterioreze. În anul 2008
cotidianul englez The Independent povestea de un caz de mare criză ecologică. Cotidianul relata că între
localitățile Basinstoke și Winchester se afla un teren frumos ca un fel de colț de rai. Ei bine mai mulți
constructori de imobile au văzut acest loc și în loc să fie mișcați de frumusețea lui au spus că locul trebuie să fie
distrus și pe el să se construiască mai multe clădiri. Aceasta fiindcă firmele lor erau în expansiune și evident că
locul cu pricina era unul bun pentru ei. Acesta este numai un caz dintre multele care există și care ne spun că
omul de azi este un om care nu mai știe să aprecieze frumusețea naturii și ajunge să o strice și dă o deterioreze.45

44Song S. Kian, Environmental and ecological statistics (Taylor, Francisc, Chapman & Hall, 2016).
45Se poate observa o tendință cumva congruentă dintre ceea ce are loc în interiorul omului și ceea ce are loc în exteriorul omului. Când
omul este bolnav sufletește ei bine acest lucru ajunge să se manifeste și în exteriorul lui. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul nu
poate în nici un fel să ascundă ceea ce are în sufletul lui. Când sufletul omului este plin de răutate ei bine această răutate ajunge să se
manifeste în două direcții:
- asupra semenilor,
- asupra naturii.
Iată de ce este bine să știm că trebuie să fim unii care să avem o înțelegere cât se poate de profundă asupra naturii și sensului ei. Aceasta
fiindcă numai așa vom ajunge să ne dăm seama de ce Dumnezeu Tatăl a ajunge să ne ofere această frumoasă natură în dar. Sunt unii
care fiindcă nu studiază natura ei bine natura li se pare ceva neesențial și ceva ce nu trebuie să ne intereseze prea mult. Așa se face că se
poate vedea că cărțile de ecologie sunt citite de din ce mai puțini oameni fiindcă ele sunt considerate plictisitoare și unele care nu aduc
nici un câștig imediat. Trebuie să știm că omul nu a fost pus în mijlocul naturii numai pentru a câștiga ci pentru a ajunge să înțeleagă și
să protejeze natura.
24
Criza ecologică a primit o cu totul altă turnură la finalul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.
De ce? Fiindcă pentru prima dată omul a ajuns să se confrunte cu încălzirea globală. Ei bine această încălzire
globală este una care a fost provocată de om. Cum? Prin mai multe emisii de gaze și de substanțe poluante în
natură.
- Dioxid de carbon de la țevile de eșapament,
- fum de la marile furnale siderurgice,
- substanțe toxice de la combinatele chimice,
- emisii de petrol de la marile rafinării petroliere etc.
Acestea sunt numai câteva dintre principalele cauze ale încălzirii globale. Oameni de știință și meteorologii
au putut să observe următorul lucru în ultimii ani:
- că temperatura mai ales iarna a crescut cu câteva grade,
- că un număr din ce în ce mai mare de ghețari se formează la Polul nord și la Polul sud fiindcă a crescut
temperatura.
Sunt mai mulți oameni de știință care ne pun în față un viitor cât se poate de urât: dacă oameni nu i-au
măsuri urgente în fața emisiei de gaze poluante în aer ei bine planeta noastră va ajunge să se deșertifice. Vom
ajunge cu toții să trăim într-un mare deșert planetar în care viața va fi extrem de grea. Acesta este cel mai rău
scenariu dar evident că sunt și multe ale posibilități. Știm că gaura de ozon pe care emisiile de gaze toxice au
creat-o este pe punctul de a se vindeca. Aceasta fiindcă au fost mai mulți oameni de știință are au tras mai multe
semnale de alarmă și se pare că ele au funcționat.46
Se spune că era un comerciant care tot timpul se îngrijea cum să adune mai mulți bani. Când vedea vorba de
bani era neobosit.
- Dragă nu crezi că ai adunat destul? Îl întreba soția.
- Nu știi ce vorbești.
- De ce?
- Fiindcă avem nevoi de bani.
- Bine dar tu îi aduni fără să îi cheltui.
- Știu eu de ce nu îi cheltui.
- De ce?
- Femeie fără de minte.
- Ce vrei să spui?
- Dacă dă peste noi un necaz, o nenorocire, o tragedie, ce ne facem?
- Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute.
- Așteaptă tu pe Dumnezeu să te ajute că eu nu o fac.
- De ce?
- Fiindcă eu mă ajut singur.
Timpul a trecut și comerciantul care era acum foarte bogat fu cuprins de o mare tristețe.
- Ce este cu tine? L-a întrebat un prieten mai îndepărtat.
- Cum nu știi?
- Nu, dacă nu îmi spui.
- Am devenit bătrân.
- Cu toții îmbătrânim.
- Da, dar acesta este semnul cu în curând vom murii.
- Cu toții vom murii.
- Știu asta, dar nu acest lucru mă întristează.
- Atunci ce te întristează?
- Că mă voi lipsii de banii mei.
În cele din urmă comerciantul a căzut la pat.
- Vai vai, ce dureri.
- Ce este, ce te doare?
- Mă dor toate dar un lucru mă doare mai presus de orice.
- Zi-ne și nouă să știm
- Că nu am aurul meu cu mine.
46Mark Maslin, Global warming. A very short introduction (Oxford, 2005).
25
Muribundului i se aduse un săculeț cu aur. Îl luă și îl puse pe inimă.
- Eh, acum este mai bine, zise muribundul.
- Te simți mai bine?
- Vai de mine începu să se vaiete bolnavul, acum mă chinue cugetul, că de acum va trebui să părăsesc toate
aceste bogăţii. Aşi fi foarte fericit, dacă aş putea să leg aceste bogăţii de mine, ca să le pot duce cu mine în
groapă.
I-se promise şi el îşi dădu sufletul. Dorinţa i-se împlini, căci săculeţul cu aur fu înmormântat odată cu el.47
Deși logica poveștii de mai sus se potrivește în special avarilor este bine să știm că la fel de bine ea se
potrivește și celor care mai toată viața ajung să trăiască în nepăsare față de natura din jurul lor și să o polueze. Ca
și cum natura nu ar fi destul de poluată ei bine ei ajung să o polueze și mai mult și să deverseze în ea toate
gunoaiele și toate mizeriile. Este un lucru ce nu poate să ne lase indiferenți. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu
spunea cât se poate de clar despre încălzirea globală: “încălzirea globală este o criză morală şi o provocare
morală.” Trebuie să fi om cu adevărat fără de minte și fără de morală să ajungi să poluezi aerul crezând că acest
lucru nu va avea consecințe mai de vreme sau mai târziu. Sunt mulți care dau vina pe Dumnezeu pentru că nu a
făcut o natură care ajunge să ne modifice în funcție de conceptele lor. Care sunt aceste concepte:
- lăcomia,
- exploatarea,
- răutatea,
- lipsa unui simț a ceea ce este sfânt,
- lipsa de conștiință morală.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că atâta vreme cât omul nu ajunge la concluzia că a polua
natura este un păcat împotriva lui Dumnezeu, ei bine mediul nostru natural și habitatul nostru va avea de
suferit.48
Ortodoxia consideră că toți locutorii acestei planete sunt unii care are nevoie să fie atenți cu natura din jurul
lor. Trebuie să ne ajutăm unii cu alții indiferent de răspândirea pe glob și să ajungem să eliminăm din viața
planetei noastre poluarea și tot ceea ce ține de ea. Aceasta fiindcă numai așa în cele din urmă vom ajunge să ne
dăm seama că vom face un bine pentru noi și pentru planeta noastră. Trebuie să vedem lucrurile în perspectivă:
dacă suntem interesați de planeta noastră ei bine ne vom da seama că ea este casa noastră și avem datoria să o
protejăm și să o îngrijim. Religia și mai ales ortodoxia vine să ne spună că problema este simplă:
- o polua natura este un păcat,
- curăța natura de mizerie și poluare este o faptă bună (o virtute).
Este probabil pentru unii un exercițiu mai greu de făcut și care pare extrem, dar mai înainte de murii când
vom ajunge fiecare dintre noi să ne facem o retrospectivă a vieții cum voim să fim?
1. Cu conștiința împăcată că am lăsat în urma noastră o planetă curată?
2. Cu conștiința neliniștită am lăsa în urma noastră numai dezastru și poluare?
Este evident că mai toți oamenii ar vrea să facă parte din a doua categorie. Totuși sunt din ce în ce mai mulți
care mor fără să îi mustre conștiința că au distrus natura și că au făcut fapte urâte cu ea. După cum știm
conștiința este glasul lui Dumnezeu în om. Este conștiința cea care ajunge să ne mustre că am ajuns să distrugem
natura și să facem în unele regiuni ca viața să nu mai fie posibilă. Iată că avem datoria să luăm măsuri pentru a
proteja natura până nu este prea târziu. Trebuie să fim fermi convinși că acesta este lucru pe care trebuie să îl
facem și de care trebuie să avem grijă.49
Vrem nu vrem omul este mai puternic decât natura. Deși natura își poate arăta uneori ostilitatea ei prin:

47Grigore Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).


48S.E Jorgensen, Encyclopedia of ecology (Elsevier, 2008).
49Prin urmare ecologia nu este numai o știință cu implicații științifice și empirice ci la fel de bine ea este una care are mai multe

implicații morale. Este de fapt conștiința morală cea care îi spune ecologistului să vină în ajutorul celui care poluează fiindcă în acest
mod în cele din urmă se va ajunge la reobținerea echilibrului dintre om și natură. Este evident că trebuie să fim unii care să fim cât se
poate de atenți cu implicațiile morale ale ecologiei. Aceasta fiindcă dacă în orașul sau statul nostru sunt mai multe gunoaie și noi nu
facem nimic în acest sens, ei bine la final tot noi vom avea de suferit. De ce? Fiindcă gunoaiele vor fii unele care vor fi focare de
microbi, infecție și de virusuri. Se cunosc mai multe cazuri de persoane care au ajuns să se îmbolnăvească fiindcă nu au făcut nimic cu
gunoaiele din localitățile lor și ele au ajuns să devină focare de infecție. Nu trebuie să ne lăsăm ușor înșelați că dacă trăim în mizerie în
cele din urmă mizeria nu ne va afecta. Vedem că ortodoxia nu susține în nici un fel poluarea și o consideră un păcat. Cei care au făcut
păcatul poluării mediului ar fi bine să meargă și să îl spovedească.
26
- cutremure,
- secetă,
- inundații,
- ariditate,
totuși este bine să știm că omul este mai presus de natură. Este mai presus de natură fiindcă după cum ne putem
da seama el are gândire, adică rațiune. Este această gândire și rațiune a omului care ajunge să ne facă să ne dăm
seama că rolul nostru în această lume este de a fi ocrotitori ai naturii și nu distrugătorii ei. Ce câștig avem de pe
urma distrugerii naturii? Adevărul că nici unul. Nu câștigăm nimic dacă distrugem natura și pentru aceasta
trebuie să fim unii care să fim cu picioarele pământ și să venim în sprijinul naturii. Este natura cea care are
nevoie de noi și care trebuie să ne facă să fim cât se poate de atenți cu ceea ce se întâmplă în ea. Este foarte
posibil ca la judecata particulară pe care fiecare dintre noi vom ajunge să o avem după moarte ca Dumnezeu să
ajungă să ne întrebe dacă am ajuns să protejăm și să ocrotim natura. Patriarhul ecumenic Bartolomeu era cât se
poate de clar în acest sens: “ocrotirea vitalităţii şi diversităţii planetei noastre este o responsabilitate sfântă şi o
vocaţie comună.” Prin urmare este obligația noastră a tuturor să ajungem să protejăm natura și să vedem de ea
fiindcă aceasta este ceea ce ne face să fim unii care suntem după voia lui Dumnezeu. După cum știm Dumnezeu
ne-a pus în această lume pentru a face fapte bune. Dacă mai mulți dintre noi în localitățile noastre ne-am aduna
și am începe să adunăm gunoaiele din jurul nostru aceasta nu înseamnă că trebuie să fim imediat recompensați
de autorități cu sume de bani. Să așteptăm în primul rând plată de la Dumnezeu.50

CAPITOLUL 3

ECHILIBRUL SAU BALANȚA OMULUI CU NATURA

Adevărul este că orice om care trăiește sau a trăit sau va trăii în această lume ajunge să ne lovească de natură.
Aceasta fiindcă ea este una fără de care viața nu este posibilă. După cum am spus natura este una care ne dă:
- hrană,
- oxigen de respirat,
- obiecte de uz casnic,
- materiale textile din care să ne facem haine,
- frumusețe naturală.
Cele mai multe concepții de azi sunt unele care susțin că frumusețea naturală este una înșelătoare și nu este
cu adevărat una care este cu adevărat autentică. Sunt din ce în ce mai mulți cei care militează pe un model de
viață exclusiv artificial. Așa se face că în lumea de azi este la mare răspândire ceea ce se cunoaște ca fiind chimia
alimentară. Sunt făcute mai multe produse alimentare chimice care se consideră că sunt extrem de bune pentru
noi. De ce? Fiindcă chimiștii sunt cei care studiază legumele și fructele în laborator și ajung să creadă că pot să se
le descifreze tainele. Să fie lucrurile chiar așa? Se pare că nu. Este bine să știm că în nici un fel produsele chimice
nu sunt sănătoase fiindcă ele la un anumit nivel pot devenii cancerigene. Oricât de mult ar încerca omul să
ajungă să imite faptele lui Dumnezeu în cele din urmă el nu va reușii. De ce?
1. Fiindcă Dumnezeu este tot Dumnezeu,
2. Și omul este tot om.
Mai nou s-au făcut mai multe experimente și s-a ajuns să se facă și carne artificială. Ei bine acum 50 sau 60
de ani chimiștii au fost extrem de optimiști. Ei au crezut că studiind procesele chimice care duc la formarea
fructelor, legumelor și a cărnii de animal în cele din urmă vom ajunge să le reproducă în laborator. Se pare că
ceva le-a scăpat: le-a scăpat “mâna” lui Dumnezeu care aduce viață. Ei bine în zilele noastre avântul chimiei
alimentare este unul care a ajuns să se micșoreze considerabil. De ce? Fiindcă omul a putut să vadă că în
procesele chimice are duc la apariția fructelor, legumelor și cărnii există un element ce nu poate să fie în nici un
fel imitat: este actul creator al lui Dumnezeu.51
50Vaughan Lee, Spiritual ecology: the cry for the earth (Golden sufi center, 2013).
51Vedem în zilele noastre o întoarcere a omului spre natură. Ni se spune că cele mai bune fructe și legume sunt unele care sunt obținute
pe cale naturală. Este ca și cum omul din secolul al XXI-lea a ajunge să redescopere natura. Ei bine trebuie să știm că în cele din urmă
este adevărat că tot ceea ce este natural este sănătos. Totuși omul nu prea este mulțumit cu acest lucru. El crede că poate să corecteze
natura. Ceea ce trebuie să afirmăm aici este că din moment ce Dumnezeu nu a ajuns să corecteze natura de mai bine de câteva mii de
ani, ei bine de ce am ajunge să o corectăm noi? Când Dumnezeu a creat această lume El a creat-o în urma unui plan foarte bine pus la
27
Este adevărat că există două extreme în care omul poate cădea în ceea ce privește natura:
1. El poate ajunge să trăiască ca triburile din Africa ce au un mod de viață strict natural,
2. Poate ajunge să trăiască artificial ca într-o viață exclusiv numai de laborator.
Ei bine adevărul este că nu trebuie să cădem în extreme. Nu trebuie să trăim nici ca triburile din Africa dar
nu trebuie să ajungem să trăim exclusiv numai artificial. Un mod viață artificial ar fi un mod în mod de viață în
care ne-am hrănii numai cu produse chimice. După cum am spus s-a demonstrat că aceste produse sunt unele
care dăunează omului. Omul prin urmare trebuie să fie undeva la mijlocul dintre natural și artificial. După cum
putem să ne dăm seama mai multe lucruri artificiale sunt unele care au ajuns să fie eficiente în ceea ce privește
agricultura. Cum a ajuns elementul artificial să influențeze agricultura? Ei bine se cunosc mai multe elemente care
au ajuns să facă agricultura mai performantă:
- tractoare pentru arat,
- mașină pentru împrăștiat gunoaie,
- semănători,
- mașini pentru recoltat cereale,
- batoze pentru porumb,
- mori de măcinat electrice.
Ei bine aceste lucruri sunt numai câteva care au ajuns să schimbe fața agriculturii din zilele noastre. Acestea
sunt ceea ce am putea spune modul în care agricultura a ajuns să fie influențată de factorul artificial. Este cu
adevărat un mare progres pe care omul a ajuns să îl facă de la plugul tras de cai sau boi la tractorul de arat.
Aceasta fiindcă omul a fost înzestrat cu o minte ingenioasă și ajunge să facă lucruri pe care după cum putem să
ne dăm seama sunt extrem de folositoare.52
Ceea ce am voit să evidențiem în rândurile de mai sus este că omul este o ființă care poate să trăiască în
echilibru cu natura și în acest mod în cele din urmă el ajunge să își realizeze menirea pentru ca a fost lăsat de
Dumnezeu. Există o menire pe care Dumnezeu Tatăl ne-a lăsat la venirea noastră în această lume? Fără doar și
poate că cu toții avem o menire pentru timpul cât ajungem să trăim în această lume. Aceasta fiindcă numai în
acest mod în cele din urmă vom ajunge să ne dăm seama că natura este un mediu prin care putem să Îl percepem
pe Dumnezeu. Dumnezeu nu a voit ca natura să fie total lipsit de prezența Lui. Cum putem să ne dăm seama
dacă natura are în sine prezența lui Dumnezeu? Sunt mai multe lucruri care evidențiază că există o forță sau o
putere superioară care ajunge să susțină existența lui Dumnezeu:
1. Succesiunea anotimpurilor,
2. Ploaia care vine la intervale regulate,
3. Roadele care și ele răsar la timp regulat,
4. Legile fizice pe care natura le respectă și nu le încalcă niciodată,
5. Constanța cu care ecosistemul ajunge să se regenereze pe sine.
Avem aici numai câteva lucruri care ne spun că Dumnezeu nu este total afară din natură ci ajunge să
conducă natura după anumite legi fixe care nu ar putea avea loc prin ele însele. Poate omul să facă să ningă sau
să ploaie? Fără doar și poate că nu. Aceste reguli fixe au fost lăsate de Dumnezeu dar este El cel care ajunge să le
mențină în funcțiune. Prin urmare am spus ce cere Dumnezeu de la noi în ceea ce privește natura dar pentru a
face acest lucru cât se poate de clar îl vom reamintii:
1. Să protejăm natura,
2. Să ne folosim de natură dar să nu abuzăm de ea,
3. Să trăim în echilibru cu natura și mediul care ne înconjurată.
În aceste trei lucruri de fapt se cuprinde toată esența ecologiei în sens creștin ortodox. Evident că sunt unii
care ne spun că nu trebuie să ajungem să vedem ecologia ca una care nu are implicații creștin ortodoxe fiindcă
tot ceea ce ține de ecologie este un numai ceea ce este științific. Trebuie să știm că este eronat să vedem ecologia
numai din prismă științifică.53

punct și care este bine stabilit. Trebuie să fim unii care să ajungem să facem o legătură ce mai mulți dintre noi nu o fac: a trăii natural în
funcție de ceea ce ne oferă natura este modul în care Dumnezeu a ajuns să intenționeze viața noastră. De ce să fugim de modul în care
Dumnezeu a creat natura și modul nostru de viață?
52Claude Laphonse Alvaro, Homo faber (Boston, 1980).
53A reduce ecologia numai la implicațiile ei științifice înseamnă să ajungem să facem o ecologie pur materialistă. De fapt sunt mai multe

mari ecologiști care sunt adepții unei ecologii strict materialiste fiindcă ei sunt unii care susțin că tot ceea ce este ecologia este numai
una care șine de materie. Am arătat că creștinismul ortodox vorbește de implicații religioase ale ecologiei. Fără de aceste implicații
28
Indiferent unde este localitatea noastră trebuie să știm că tot în mijlocul naturii este. Omul a ajuns cumva să
se separe de natură. În acest sens mai ales în mediul urban s-a ajuns la acea separație dintre:
- mediul urban ca simbol la civilizației,
- mediul natural ca simbol al sălbăticiei.
De multe ori aceste două medii ajung să fie ireconciliabile și sunt destui de mulți care nu fac decât să
mărească această diferență din ce în ce mai mult. De ce? Fiindcă se consideră că una este să trăiești în mediul
urban și alte este să trăiești în natură. Oamenii de la sat adevărul este că sunt mult mai atașați de natură. Aceasta
fiindcă spre deosebire de omul de la oraș ei bine omul de la sat ajunge să trăiască în funcție de natură. Iată de ce
este bine să știm că deși este contestat de mai mulți în cele din urmă modul de viață al oamenilor de la sate este
cel mai corect și de multe ori cel mai ortodox? De ce? Fiindcă omul de la sat ajunge să simtă natura și să își dea
seama că el este chemat să trăiască în armonie cu natura. Iată prin urmare că natura este un lucru ce ajunge să fie
de multe ori percepută cât se poate de bine de oamenii de la sate. De ce? Fiindcă ei nu trebuie să scrie și să
studieze despre ecologie cum o facem noi în zilele noastre ci mai mult sunt unii care au ajuns să trăiască ecologia
de la sine fiindcă am putea spune că: “oamenii de la sate au ecologia în sânge.” Devine evident că trebuie să fim
cât se poate de atenți cu mediul ecologic și cum ajungem să îl percepem. Oamenilor de la sate nu trebuie să le
ținem multe lecții de ecologie. De ce? Fiindcă acești oameni sunt unii care au frică de Dumnezeu și știu că nu
este bine să îți bați joc de natură.54
După cum știm una dintre cele mai vechi împărțiri ale oamenilor din toate timpurile este împărțirea între
săraci și bogați. Ei bine așa se face că s-a ajuns să se considere că:
- bogații pot polua natura,
- săracii nu au dreptul să polueze natura.
De ce? Fiindcă în acest mod în cele din urmă se ajunge la o stare de echilibru: ceea ce poluează bogații ajung
să regenereze săracii. Aceasta fiindcă sunt mai mulți în zilele noastre care spun că trebuie să fim conștienți că
bogații au mai multe drepturi decât cei săraci și un drept al bogățiilor este dreptul de a polua natura. Să fie cu
adevărat o astfel de judecată creștin ortodoxă? Fără doar și poate că nu. Faptul că ești bogat nu îți dă nici o
permisie să ajungi să abuzezi de natură. De ce? Fiindcă trebuie să știm că natura este un lucru creat de
Dumnezeu și Dumnezeu nu a spus că cei bogați au dreptul să polueze natura în timp ce cei săraci nu. Patriarhul
ecumenic Bartolomeu spunea și el destul de inspirat: “atitudinile şi comportamentele oamenilor faţă de creaţie au
un impact direct asupra semenilor şi reflectă atitudinile şi comportamentul oamenilor faţă de semeni, în special
faţă de săraci.” Realitatea este că bogații cred că dacă sunt destul de bogați vor ajunge să remedieze cu banii lor și
marile gafe ecologice pe care le fac. De cele mai multe ori adevărul este că acest lucru nu mai este posibil. După
ce ai deversat zeci de tone de substanțe toxice în apele planetei ei bine nu mai prea ai ce face. Trebuie să ajungi
să îți dai seama că ai făcut un mare rău, un rău care eventual va ajunge să se remedieze numai după câteva sute de
ani poate. Acest fapt trebuie să ne spună că:
- nu se poate discrimina nimeni în ceea ce privește natura,
- bogații și săracii sunt la fel de vinovați în ceea ce privește poluarea.
Totuși, tendința care poate să fie văzută în lumea este că mai ales cei bogații ajung să polueze natura.
Aceasta fiindcă este bine să știm că bogații au un fel de superioritate care le spune că ei sunt mai presus de restul
și ei pot să facă chiar și lucruri rele fiindcă în cele din urmă vor fi iertați.55

religioase ale ecologiei omul nu mai poate să trăiască în echilibru cu natura. Aceasta fiindcă el ajunge să trăiască exclusiv numai pe
orizontală și nu mai știe e sensul lui vertical. Prin sensul vertical al vieții omului trebuie să știm că omul este chemat ca din mijlocul
naturii să ajungă la Dumnezeu. Vorbă românească spune că: omul sfințește locul. Cu alte cuvinte omul nu este chemat să pervertească
lumea din jurul lui ci mai mult să o sfințească. Sfințirea naturii se face prin mai multe slujbe. Toate acestea sunt unele care ajung să ne
facă să fim mult mai atenți cu prezența lui Dumnezeu din natură.
54Costion Nicolescu, Elemente de teologie țărănească (Editura Vremea, 2005).
55Sunt din ce în ce mai multe instanțe juridice în zilele noastre care sunt extrem de pornite pe cei care poluează mediul dar când aud că

cei în cauză sunt foarte bogați se fac că nu au observat și uneori chiar primesc mită de la ei. Iată de ce este bine să știm că trebuie să fim
mult mai atenți cu discriminarea în materie de ecologie. Aceasta fiindcă după cum spus bogăția nu mai poate să fie în nici un fel un
lucru care ajunge să mai valoreze ceva. Cu ce să mai valoreze bogăția dacă ai ajuns să declanșezi o ploaie acidă ce distruge totul în fața
ei. Anul 2008 a fost anul în care peste sudul Bulgariei a ajuns să cadă o ploaie acidă care din cauza la mai multe emisii la mai multe
emisii toxice în aer au ajuns să facă mai multe pagube în agricultură. Este bine să știm că până în prezent nu s-a ajuns să fie ploi acide
care să distrugă în întregime natura dar sunt din ce în ce mai multe semne că trebuie să fie luate mai multe măsuri în acest sens. Ploaia
acidă din Bulgaria a afectat mai ales culturile agricole din regiune dar și sănătatea oamenilor.
29
Bogații din zilele noastre de multe ori afirmă că marile lor corporații industriale sunt unele care în nici un fel
nu vor polua natura și nici nu vor afecta mediul înconjurător. Ei bine trebuie să știm că una este să vorbim acest
lucru și alta este să îl punem în practică. Mai toate marile combinate petro-chimice sunt unele care ajung să
polueze. Aceasta fiindcă omul este unul care de mai multă vreme a ajuns să nu mai trăiască într-o stare de
echilibru cu natura. Natura se spune că este moartă. Prin urmare dacă este moartă nu poate simții și prin urmare
poate să tolereze tot ceea ce voim să facem noi. Ecologia în acest sens pentru a ajunge să fie în balanță cu omul
trebuie să știm că trebuie să fie considerată și în sens juridic. Aceasta fiindcă este bine să știm că nu avem dreptul
să favorizăm pe unii și să îi defavorizăm pe alții. De cele mai multe ori justiția din zilele noastre îi favorizează pe
cei bogați care de multe ori pot să polueze cât vor natura. Săracii în schimb dacă ajung să polueze ei bine
adevărul este că sunt pedepsiți cu cele mai grave pedepse. Am spus deja: în sens creștin ortodox: nici bogații și
nici săracii nu au dreptul să polueze natura. Aceasta fiindcă natura este un bun care nu se poate considera în
funcție de bogăție sau sărăcie. Trebuie să fim cât se poate de realiști. Aceasta fiindcă în acest mod în cele din
urmă trebuie să fim unii care ținem cu dreptatea. Patriarhul ecumenic Bartolomeu spunea destul de frumos: “este
imposibil să ne pese realmente de persoana umană, distrugând în același timp mediul natural ca însăși temelia
vieții, subminând în esență viitorul omenirii.” Marii magnați din zilele noastre supun că ei de fapt ei sunt
interesați de persoana umană dar ce legătură să fie între aceste interes și emisiile de substanțe toxice pe care
fabricile lor le emit în natură? Este clar că avem de a face cu multă viclenie. Fiindcă emisiile de toxine în natură
în cele din urmă vor avea efectul nedorit: vor ajunge să facă viața pe pământ insuportabilă.56
Se spune că unul dintre regele longobarzilor a fost Aripert. El a fost atacat de goți (toate acestea au avut loc
în Europa în Evul Mediu).
- Ce vom face acum? Întrebă regele Aripert pe sfetnicii săi.
- Sunt mai multe lucruri pe care le-am putea face, a răspuns un sfetnic.
- Ce anume?
- Goții ne sunt superiori ca număr al soldaților.
- Evident. Asta este principala problemă.
- Atunci nu ne rămâne decât să ne retragem.
- Unde să ne retragem?
- În Paria.
- În Paria? Cum ne nu m-am gândit la asta?
- Deci ne retragem în Paria?
- Da ne vom retrage în Paria, a spus regele Aripert.
Armatele lui Aripert s-au retras în Paria. Acolo umblând printre gradații din armată regele Aripert a putut să
audă cum doi gradați puneau la care o conspirație împotriva lui.
- Nu se mai poate așa.
- Așa este.
- Regele acesta este un papă lapte.
- Da este un incapabil.
- Trebuia să îi atace pe goți cu vitejie dar el s-a retras.
- Și ce facem?
- Este simplu: îl vom ucide.
- Cum să îl ucidem?
- În otrăvim sau dacă nu îl vom tăia cu sabia când doarme.
- Și ce vor spune restul când vor afla ce am făcut?
- Cei mai mulți se vor bucura fiindcă și ei gândesc la fel ca noi.
Regele Aripert a rămas stupefiat.
- Prin urmare nu mai am multe zile de trăit.
A început să fie din ce în ce mai tulburat.
- Știu ce voi face: voi fugii.
Regele se gândea.
- Dar unde să fug?
După ce s-a gândit puțin s-a luminat la față:

56Daniel Vallero, Fundamentals of air polution (Elsevier, 2008).


30
- Voi fugii în Franța.
Regele s-a dus la visteria sa pe care a deschis-o.
- Nu se poate să plec fără de aurul meu.
A luat atât aur cât putea să poarte. A plecat cu aurul noaptea. Pe cum mergea a ajuns la fluviul Tessino.
- Ce voi face acum?
Regele a stat puțin pe gânduri după care a spus:
- Voi înota. Voi lega aurul de mine și voi înota.
A legat aurul de sine și a început să înoate. Aurul era greu.
- Vai nu mai pot aurul mă trage la fund.
În mod normal regele trebuia să renunțe la aur. Nu a putut să facă acest lucru fiindcă iubea prea mult aurul
său. Așa se face că regele a preferat să se înece cu aurul lui decât să renunțe la el.57
Exemplul de mai sus este luat din Evul Mediu și în mare se referă la cât de mare poate să fie atașamentul la
mai mulți față de bogății și care deși ajung să le pericliteze viața ei bine ei nu renunță la ele. Ei bine cu o situație
ca a regelui Aripert ne confruntăm și în zilele noastre. Sunt din ce în ce mai mulți care fiindcă sunt dominați de
dorința de a scoate cât mai multe profit deschid mai multe combinate și mari întreprinderi care nu respectă de
multe ori cele mai elementare reguli de ecologie. Așa se face că ajung să polueze aerul din jurul lor. Dacă din ce
în ce mai mulți are face așa ei bine trebuie să fim convinși că vom ajunge să nu mai putem să respirăm aerul și
apa noastră va ajunge să fie una toxică. Sunt regiuni în care deja apa de la robinet a devenit una ce nu mai poate
să fie băută. Sunt mai multe persoane sensibile pe care apa de la robinet ajunge să îi facă să se infecteze cu tot
felul de boli. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama criza ecologică nu este o glumă și în zilele
noastre de secol al XXI-lea ea devine din ce în ce mai pronunțată. După cum am spus creștinii ortodocși nu sunt
unii care trebuie să stea cu mâinile în sân și să vadă cum planeta noastră este distrusă încet dar sigur.58
Este adevărat că sunt mai multe lucruri care au ajuns să fie luate ca fiind unele care pot să ajute ecologiei din
zilele noaste. Aceasta fiindcă omul de azi este din ce în ce mai preocupat de problemele ecologice. Aceasta
fiindcă se crede că dacă omul ajunge să își folosească toată ingeniozitatea de care poate da dovadă ei bine în cele
din urmă va putea să rezolve problema ecologică. Așa se face că în ecologia din zilele noastre întâlnim:
- elemente antice,
- elemente medievale,
- elemente feudale,
- elemente matematice,
- elemente cognitive,
- studiul comparat al mentalităților,
- antropologie
- ocultism uneori.
Toate aceste lucruri ne spun că cu adevărat există un fel de fascinație generică a omului cu mediul său de
viață dar la fel de bine este bine să știm că toate aceste lucruri de multe ori ajung să îngreuieze munca ecologilor
profesioniști. De ce? Fiindcă este omul cel care trebuie să se schimbe în timpurile noastre pentru a ajunge să
tărim într-un mediu curat și sănătos. Iată ce spunea patriarhul ecumenic Bartolomeu în acest sens: “soluţia la
problema ecologică nu este doar o chestiune de ştiinţă, tehnologie şi politică, ci, poate în principal, o chestiune
care ţine de schimbarea minţii, de noi valori şi de un etos nou. În teologia creştină utilizăm termenul de metanie,
care înseamnă schimbarea minţii, o schimbare totală a mentalităţii.” Aici se poate spune că Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu a pus punctul pe i. Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să avem o mentalitate potrivită pentru a
ajunge să combatem poluarea. Trebuie să ajungem să câștigăm o mentalitate creștin ortodoxă care ne
reamintească faptul că în acestă lume am fost puși pentru a trăii într-o stare de armonie și de echilibru cu natura.
Natura nu este dușmanul nostru ci este prietenul nostru dar nu este un prieten de care putem să abuzăm cum
vrem și când vrem. Omul de azi a ajuns să considere că abuza natura nu este în nici un fel un păcat. Este de fapt
firea lucrurilor.59

57Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).


58Joseph S. DesJardines, Environmental ethics: an introduction to environmental politics (Wadsmorth/ Cangage Learning, 2013).
59După cum am spus pustnicii creștin ortodocși sunt unii care sunt cât se poate de profunzi și care au ajuns să trăiască într-o stare de

armonie cu natura. Am văzut noi oare un călugăr creștin ortodox care să polueze natura? Adevărul este că nu am văzut așa ceva.
Trebuie să știm că sunt și călugări care au mai multe ascultări care sunt destul de grele totuși. Cum se face că cei mai mulți călugări
creștin ortodocși ajung să trăiască într-o stare de armonie totală cu natura în care își duc viața de zi cu zi? Aceasta fiindcă trebuie să
31
Sunt mai mulți mari poluatori care consideră că ortodoxia și creștinismul ortodox sunt înapoiate și care în
nici un fel nu au nici un fel de autoritate în ceea ce privește ecologia. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul de
azi crede că ortodoxia este una care se rezumă numai la păcate mari:
- a ucide,
- a fura,
- a face adulter,
- a înșela,
- a delapida,
- a tiraniza etc.
Ortodoxia este un fel de cenușăreasă a zilelor noastre fiindcă oamenii cred că fiindcă este prea veche în cele
din urmă este depășită de evenimente. Adevărul este că în zilele noaste sunt mai mulți teologi care sunt
preocupați de ecologie fiindcă ei au ajuns să fie conștienți că ecologia este un lucru care ajunge să ne afecteze pe
toți. Mai toți cei care poluează în mod constat sunt unii care își spun că va venii în curând și ziua în care vor
oprii poluarea. Ei bine ei nu numai că se amăgesc pe ei dar la fel de bine ajung să îi amăgească și pe cei din jurul
lor. Aceasta fiindcă în cele din urmă nu vor lua nici o măsură fiindcă vor vedea că afacerea lor este profitabilă și
aduce mult câștig. Deși conștiința îi mustră de mai multe ori fiindcă știu că fac un lucru rău, se consolează cu
banii mulți pe care îți câștigă. La diferite întruniri ecologice la nivel internațional mai mulți mari poluatori sunt
unii care susțin că vor lua toate măsurile necesare pentru a oprii poluarea din jurul nostru. Sunt doar vorbe fără
de nici un sens fiindcă el nu vor ajunge să facă nimic în acest sens. Patriarhul ecumenic Bartolomeu spunea și el
în acest sens: “nu este oportună doar intenţia unei culturi ecologice şi luarea unor decizii fără a lua în considerare
şi impactul acestora asupra mediului.” Prin urmare trebuie fie activă și justiția cu cei care ajung să polueze mediul
fiindcă dacă nu se dau pedepse în cele din urmă nu se va lua nici măsură anti-poluare.60
Trebuie să fim conștienți că omul de mii de ani a reușit să trăiască în echilibru cu mediul înconjurător și că
criza ecologică a apărut acum în ultimii ani. Unii s-ar putea întreba: de ce un asemenea lucru? Ceea ce este bine
să știm este că în nici o epocă a istoriei tehnica și tehnologia nu au fost mai avansate decât în timpurile noastre.
Fiindcă omul s-a considerat pe sine emancipat ei bine el a ajuns să respingă mai tot ceea ce este tradițional din
vechile timpuri. Așa se face că omul dintr-un elan nesănătos a ajuns să se întoarcă împotriva naturii și să uite să
mai aibă grijă de ea. Din prieten al naturii, ei bine în timpurile noastre omul a devenit un dușman al naturii. El a
devenit unul pentru care natura nu a mai contat și natura “nu mai era la modă” pentru el. Ce voim să spunem că
pentru omul de azi natura nu mai este la modă? Voim să spunem că omul a ajuns la un asemenea grad de
încredere în sine că a considerat că nu mai este nevoie să respecte natura fiindcă el poate să creeze un mode viață
superior naturii, un mode de viață 100% artificial. Unii și azi cred că omul poate descoperii roboți și inteligență
artificială care vor ajunge să schime viața lumii și a omului pe pământ. Iată cum omul a ajuns să modifice
echilibrul cu ecosistemul din jurul lui. Schimbarea ecosistemului omului este pentru uni văzut ca un lucru necesar
și firesc pentru un om care poate în viitor chiar să creeze viață biologică. Ceea ce uită mulți din zilele de azi este
că viața biologică:
- vine de la Dumnezeu,
- oferă un cadrul firesc și plăcut de a trăii al omului,
- îl poate duce pe om la Dumnezeu,
- are multă frumusețe în ea,
- trebuie să fie respectată așa cum este ea.
Aceste lucruri sunt din ce în ce mai ignorate în zilele noastre, zile în care omul crede că prin intermediul
științei poate să creeze un nou ecosistem. Este ca și cum am vorbii despre faptul că omul crede că va ajunge să
creeze viață pe alte planete.61

știm că acești călugări creștin ortodocși nu au nevoie de lecții de ecologie și nici de tratate de ecologice. Ei sunt unii care trăiesc după
cum îi învață Duhul Sfânt și prin urmare știu că nu trebuie să abuzeze de natură. Aceasta fiindcă natura este una dintre cele mai mari
prietene a călugărului creștin ortodox. Retras în fundul munților sau pe câmpii uitate de lume, ei bine tot ceea ce are călugărul creștin
ortodox în jurul lui este natura pe care evident că ajunge să o păstreze și să nu o distrugă.
60Jessica Gurevitch, Ecology of plants (Sinauer Associates, 2002).
61Biblia este cât se poate de explicită când ne spune că Dumnezeu l-a pus pe om stăpân al naturii dar nu l-a pus ca exploatator al ei. Ei

bine în zilele noastre rar se mai poate vorbii de om ca de un stăpân al naturii. Prin faptul că omul a ajuns un exploatator la naturii
trebuie să înțelegem că el este un fel de călău al ei. Aceasta fiindcă după cum ne-o demonstrează istoria ei bine omul poate să ajungă
destul de rău și poate să fie extrem de feroce. Omul de azi a ajuns de multe ori să învețe de la strămoși lui un lucru pe care aceștia îl
32
După cum putem să ne dăm seama natura poate să fie una care slujește la mai multe interese ale omului de
natură utilitaristă. Din natură ajungem să extragem mai multe bunuri:
- petrol,
- minereu,
- hrană,
- apă,
- textile pentru haine,
- materie primă pentru industrie,
- lemn,
- aur și pietre prețioase.
Toate aceste lucruri ne sunt oferite de natură de mai multe mii de ani și se pare că omul de azi a ajuns să fie
ostil față de natură și crede că natura nu merită mult. Aceasta fiindcă după cum am spus omul de azi nu mai știe
să aprecieze și nici să respecte natura. Aceasta fiindcă trebuie să fim conștienți că sunt mulți care s-au plictisit de
natură. Ei sunt persoane care au ajuns să considere că natura nu merită mult și că atunci când avem ocazia să o
distrugem nu este nici o problemă dacă o facem. După cum știm oamenii sunt diverși:
- unii iubesc natura și le place să stea în mijlocul ei,
- alții din contră sunt cât se poate de reticenți față de natură.
Dacă nu ne place natura atunci cel mai bine este să ajungem să evităm să petrecem timp în ea. Nu ne obligă
nimeni să facem ceea ce nu ne place. Totuși, chiar și dacă nu ne place natura nu trebuie să uităm că natura ne
oferă ceva de care cu toții avem nevoie: mediul prin care ajungem să trăim. Iată de ce vrem nu vrem ajungem să
fim dependenți de natură fie că vrem sau nu. Mai nou se poate vedea că omul din mediul urban nu poate să
trăiască fără de frumusețea naturală a naturii. Mai în toate metropolele mari ale lumii găsim mai multe parcuri în
care vegetația a ajuns să fie un lucru cât se poate de necesar. Am putea să ne imaginăm mai toate metropolele
noastre fără de nici un spațiu verde? Cu siguranță nu.62
Dacă noi cei de azi dacă nu ajungem să trăim într-un echilibru cu natura ei bine acest lucru ar putea ajunge
să ne afecteze nu numai pe noi dar la fel de bine și pe cei care vor urma după noi. Aceasta fiindcă după cum am
spus trebuie să fim conștienți că natura este un fapt care trebuie să devină centrul preocupărilor noastre de azi.
Am pierdut acel sentiment de mirare pentru diversitatea vieții biologice și fiindcă l-am pierdut am ajuns să trăim
într-o lume în care natura este un bun ce nu mai merită atenția noastră. Iată ce spunea în acest sens biologul A.
Szent Gyoggy “viața este un fenomen miraculous, iar biologia cea mai fascinantă dintre științe. A exprima
minunile naturii în limbajul științei este una dintre cele mai nobile strădanii omenești.”63 Prin urmare iată că sunt
și unii oameni din zilele noastre care sunt cât se poate de conștienți că natura este cu adevărat frumoasă și pentru
aceasta trebuie să o apreciem așa cum este ea. Ajungem să ne dăm seama că natura este una care ajunge să se
reglementeze pe sine:
- după ploaie și furtună vine soarele,
- după secetă vine ploaie,
- după vară vine iarna,
- recoltele vin în fiecare an aproape la același timp,
- animalele se regenerează prin reproducere.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că natura este una care se autoregenerează și prin urmare nu
sunt noi care trebuie să ajungem să o facem să se regenereze. Acest lucru ne spune că natura are un echilibru
interior care este susținut de Cineva din afara ei. Cine să fie Cel care ajunge să susțină acest echilibru exterior al
naturii? Este fără doar și poate Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care susțin un echilibru al naturii prin care ea
ajunge să se regenereze după anumite legi naturale.64

considerau firesc ș sacru: să re-învețe să trăiască în armonie cu natura. Echilibrul de a trăi în armonie cu natura este unul de care avem
nevoie în zilele noastre când sunt destul de multe voci care condamnă natura și o consideră una care trebuie să fie mai mult exploatată
decât respectată.
62Timothy Morton, The ecological thought (Harvard, 2012).
63Citat din revista de ecologie Ecos.
64Că natura reprezintă un ecosistem ne-o spune biologul O. P: Odum: “orice unitate care include toate organismele (comunitatea de pe

un teritoriu dat) și care interacșioneaza cu mediul fizic în așa fel încât curentul de energie creeaza o anumita structură trofică, o
diversiate de specii într-un circuit de substanșă in interiorul sistemului (schimbul dintre partea biotica și abiotica), reprezintă un sistem
ecologic sau ecosistem” (revista Ecos). Prin urmare este bine să știm că natura este diversă și prin diversitatea ei trebuie să știm că ea
nu încetează să ne fascineze cât timp trăim în această lume. Deși după cum am spus oamenii de azi sunt cumva plictisiși de frumusețea
33
Un alt lucru care ne spune că trebuie să respectăm natura este faptul că sunt mai multe medicamente care se
fac din plantele din natură. De fapt sunt două substanțe din natură care puțin obișnuite din care se ajunge să se
facă medicamente. Este vorba de:
1. Tutun,
2. Venin de șarpe.
Da, omul de azi a găsit metode prin care poate face medicamente până și din veninul de șarpe. Este bine să
ne dăm seama că natura este mult mai amplă decât am crede. Dacă există atât de multă amplitudine și atât de
multă diversitate în natură cum se face că sunt atât de mulți care au ajuns să polueze și să distrugă natura?
Aceasta fiindcă trebuie să știm că distrugerea naturii se leagă foarte mult de modul de gândire creștin ortodox al
naturii. Cum este posibil acest lucru? Ei bine omul care nu mai are frică și credință în Dumnezeu ajunge să fie un
om care nu mai pune preț pe ceea ce a creat Dumnezeu. Omul care crede în Dumnezeu în schimbe ajunge să
vadă natura cu alți ochi.
- Animale,
- plante,
- insecte,
- pești,
- vegetație marină
sunt cu toate lucruri care ne spun câte ceva despre Dumnezeu. Ne spun că Dumnezeu este un Dumnezeu al
vieții. Numai un om orb nu ar putea vedea acest lucru și la fel de bine și diversitatea din natură. Ajungem să
vedem diversitatea din natură ca un dar pe care Dumnezeu l-a făcut către noi oamenii, fii Săi. Poate cel mai
important lucru este faptul că natura este cea care ne permite să ne hrănim. În antichitate Hipocrate spunea că:
“alimentele voastre să fie medicamente și medicamentele voastre să fie alimente.” Prin urmare prin natură
ajungem să ne regenerăm și să ne vindecăm. Aceasta fiindcă alimentele din natură pot să fie adevărate
medicamente pentru noi.65
Un alt lucru care este datoria noastră a celor adulți este să învățăm copii noștri să trăiască în armonie și
echilibru cu natura. Cum vom ajunge să facem acest lucru? Vom ajunge să facem acest lucru cel mai bine prin a
îi învăța pe copii noștri și prin a le imprima iubirea de natură. Sunt mai multe lucruri pe care copii pot să le
iubească din natură: animale sau păduri cu toate sunt unele care vor ajunge să fie apreciate de cei mici dacă noi
vom ajunge să îi educăm într-un fel care să fie în concordanță cu iubirea de natură. Prin urmare cum putem să îi
facem pe copii să iubească natura?
1. Prin a îi sensibiliza la ceea ce este natural,
2. Prin a le da mai multe pilde despre viața din natură,
3. Prin a le arăta frumusețea naturii prin drumeții în natură,
4. Prin a le explica legile după care funcționează natura,
5. Prin le prezenta cât de rău este să poluăm natura.
Deși copii sunt mai mici totuși trebuie să știm că ei sunt destul de receptivi în copilărie la ceea ce le spun
părinții lor despre natură. De cele mai multe ori copii ajung să fie unii care sunt tributari la ceea ce au ajuns să
asimileze din copilărie despre natură. Sunt și copii care au o predilecție mai mare spre natură și ei ajung la
maturitate să devină:
- biologi,
- ecologi,
- meteorologi,
- silvicultori.
Toate aceste lucruri sunt bune și frumoase. În nici un fel nu trebuie să credem că Dumnezeu a creat natura
și ne-a lăsat să trăim în mijlocul ei pentru a ajunge să o distrugem și să îi facem mult rău. Aceasta fiindcă acest
lucru ar fi cel mai absurd lucru.66

naturii pe care o consideră una mult prea sălbatică ei bine oamenii nu știu să aprecieze mult natura și frumusețea ei fiindcă nu o
studiază mai atent. Este adevărat că în școlile noastre de azi se studiază biologia și botanica dar ceea ce trebuie să știm este că natura
poate să ajungă să ne fascineze. Dacă ea ne va fascina cu siguranță că nu vom mai ajunge să o poluăm și să o distrugem cum fac mult în
zilele noastre.
65Daniel Goleman, Ecological intelligence: how knowing the hidden impacts of what we buy can change every thing (Broadway books, 2009).
66Cei mai mulși dintre noi uităm sau nu voim să ne dăm seama că natura este o creație a lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă omul de azi este

o ființă ce ajunge să nu mai fie atent cu lucrurile mici din jurul lui. Trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl a creat toate galaxiile dar la fel de
34
Un alt motiv pentru care omul de azi ajunge să se plictisească de natură este faptul că omul de azi de cele
mai multe ori ajunge să îi placă senzațiile tari. Aceste senzații tari pot să fie obținute prin mai multe lucruri dintre
care cele mai des întâlnite sunt distrugerea mediului înconjurător. Iată de ce misiunea ecologiei este din ce în ce
mai importantă în zilele noastre. Înțeleptul Juvenal spunea că: “niciodată natura nu spune ceva și să facă altceva.”
De ce această legătură dintre înțelepciune și natură? De ce natura confirmă înțelepciunea și înțelepciunea
confirmă natura? Fiindcă după cum am spus Dumnezeu Tatăl este Cel care a făcut natura și natura este un lucru
care este făcută cu înțelepciune. De fapt acest lucru a fost remarcat de Sfântul Psalmist David când spunea că:
“cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Psalm 103, 25). Iată că avem aici ceea
ce se poate spune ca un lucru care este fundamental: natura nu este numai sălbatică ci dincolo de această
sălbăticie aparentă există multă înțelepciune. Din natură putem să învățăm despre înțelepciunea lui Dumnezeu.
Prin urmare natura poate să fie atât un exercițiu:
- teologic cât și
- filosofic.
Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să știm că sunt mai multe sensuri mai adânci ale înțelepciunii din
natură. Dincolo de toate unul dintre principiile de bază al naturii este cel al supraviețuirii. Din aceasta trebuie să
înțelegem că natura este un lucru care vrea să ajungă să supraviețuiască. Toate animalele și plantele vor să
supraviețuiască și să trăiască. Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că trebuie să fim mult mai atenți cu
natura fiindcă după cum am spus ea este creația lui Dumnezeu.67
Se spune că a existat un zgârcit care a ajuns să nu mai fie sigur de banii lui.
- Oh banii mei, oh iubirea mea! Zicea zgârcitul privind cu lăcomie la banii lui.
- Ce mă voi face cu banii mei?
Zgârcitul a devenit dintr-o dată neliniștit.
- Dacă vine cineva și mă fură?
Zgârcitul nu putea să își găsească liniștea.
- Aha, știu ce voi face, a spus zgârcitul luminându-se la față.
- Voi merge și voi ascunde banii mei.
Din nou s-a întunecat la față:
- Dar unde să ascund banii mei?
A stat și s-a gândit.
- Îi voi ascunde undeva în pădure.
A luat banii și i-a spus într-o ladă dimpreună cu mai multe bijuterii.
- Ei acum toate averile mele sunt la un loc.
Zgârcitul a pornit printr-o pădure.
- Unde să pun averile mele? Unde să pun averile mele?
În cele din urmă a văzut intrarea la o peșteră.
- Oh, dacă această peșteră pare perfectă. Acolo banii nu se vor uda de la ploaie.
Zgârcitul a intrat în peșteră și a săpat o groapă unde a pus banii și peste ei a acoperit-o cu niște lemne.
- Ei aici, comoara mea nu o va găsii nimeni.
Așa că zgârcitul a plecat liniștit că comoara lui este la loc sigur. La puțin timp după ce a plecat zgârcitul în
acea parte din pădure a venit un tată care este disperat din cauza mizeriei în care trăia.
- Așa ceva nu se mai poate. Am ajuns la limita suportabilului
Tatăl a văzut peștera și a intrat în ea.
- Uite un loc potrivit să mă sinucid.
A luat o funie și a agățat-o de niște pietre din tavan.
- Acum este timpul să își iau rămas bun de la această viață crudă.

bine El a creat și natura de pe planeta noastră. Iată de ce este bine să știm că natura este un lucru ce poate să ne spună despre intențiile
lui Dumnezeu. Diversitatea naturii ne spune că Dumnezeu este pentru ca noi să ajungem să trăim în armonie cu El și cu natura. Este
cumva greu de crezut că cineva ajunge să poată trăi în armonie cu Dumnezeu dacă nu ajunge să poată să trăiască în armonie cu natura
din jurul lui. Prin urmare natura este probabil primul nostru exercițiu de echilibru și balanță pe care trebuie să îl facem și de care trebuie
să ținem cont. Aceasta fiindcă după cum am spus:
- a proteja natura este o virtute,
- a distruge natura este un păcat.
67Robert May, Angela McLean, Theoretical ecology: principles and applications (Oxford, 2007).

35
Chiar în momentul acela a putut vedea că se afundă cu picioarele într-o groapă.
- Ce este aceasta?
Tatăl se scufunda chiar în groapa făcută de zgârcit.
- Se pare că aici este o mare ladă.
Tatăl a deschis lada. Era plină de bani și bijuterii.
- Nu se poate!
Tatăl a rămas stupefiat.
- Vai cu aceste bogății voi ieșii din sărăcie și mizerie.
Tatăl a plecat bucuros cu comoara găsită. La câteva zile după aceasta zgârcitul a venit să își vadă comoara.
- Nu se poate! Comoara nu este aici!
Zgârcitul a început să simtă cu pământul se clatină sub el.
- Toate averile și bogățiile mele au fost furate.
Zgârcitul a văzut funia care era gata pentru o spânzurătoare.
- Fără bogățiile mele viața nu mai merită trăită, a spus zgârcitul după care s-a spânzurat.68
Întâmplarea de mai sus care a avut loc în realitate este una care ne spune în primul rând că zgârcenia este
un lucru grav și care poate să ne coste viața. În sens ecologic întâmplarea de mai sus este una care ne spune că
distrugerea naturii este un lucru care poate ajunge să ne ducă la propria noastră distrugerea sau mai bine la spus
la autodistrugere. Aceasta fiindcă este bine să știm că sunt mulți care cred că ei pot să distrugă ecosistemul fără
ca acest lucru să ajungă să îi afecteze. Să fie lucrurile chiar așa? Adevărul este că trebuie să fim conștienți că
suntem noi cei care suntem dependenți de mama natură. Mult prea ușor uităm că noi suntem cei care depindem
de natură și nu natura de noi. Din ceea ce ne spun biologii din zilele noastre este natura cea care ar putea să
existe și fără de om. În schimb omul nu poate să existe fără de natură. Iată de ce este bine să știm că avem
nevoie de natură și pentru aceasta protecția naturii este un lucru sine qua non (fără de care nu se poate) al vieții
noastre. Că am ajuns să trăim vremuri în care lucrurile nu sunt firești nu este nici o îndoială. Nu este nici o
îndoială, fiindcă după cum am spus trăim ca și cum lucrurile sunt pe dos: noi avem nevoie de natură și nu natura
de noi. Putem să vedem când de centrală devine ecologia în acest sens.69
Creștinismul ortodox este unul care ajunge să susțină vechiul principiu al anticilor: nimic în exces. Ei bine în
zilele noastre se pare că în ceea ce privește natura totul este în exces:
- pădurile sunt defrișate fără de remușcare,
- apele sunt pilde cu gunoaie pe care nimeni nu recunoaște că le-a aruncat acolo,
- aerul este plin de tot felul de substanțe toxice pe care nimeni nu recunoaște că le-a pus acolo,
- câmpurile sunt chimizate cu pesticide care ajung să le distrugă,
- livezile de multe ori sunt supra-aglomerate.
Acestea sunt numai câteva aspecte ale modului în care omul ajunge să exploateze natura la maxim. Este
adevărat că am ajuns să trăim într-o epocă a maximalismului. Aceasta fiindcă omul de azi este unul care vrea
totul la maxim:
- senzații,
- experiențe,
- trăiri,
- experimente,
- intenții etc.
Toate aceste lucruri ne spun că omul de azi este un om care fiindcă a ajuns să aibă un fel de distanțare de
Dumnezeu a ajuns să nu îi mai pese de creația lui Dumnezeu. Sunt din ce în ce mai puțini cei care gândesc la
natură în termenii unei creații a lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă ei ne spune că din moment ce Dumnezeu nu
poate să fie văzut cu ochii liberi în natură ei bine El nu este prezent în natură. Evident că o astfel de gândire este
greșită. Trebuie să știm că deși pe Dumnezeu nu îl putem vedea “în carne și oase” în natură ei bine totuși El
poate să fie dedus. S-a făcut natura pe sine? A apărut natura ca un produs al hazardului? Au fost unii ca Darwin
care au susținut că de fapt natura nu este creația lui Dumnezeu ci mai mult un produs al evoluției. S-a dovedit că
acest lucru este un lucru ce nu este adevărat. Nu este adevărat fiindcă este bine să știm că natura este un lucru de

68Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).


69Lawrence Buell, The future of enrionmental criticism: environmental crisis and literary criticism (Wiley- Blackwell, 2005).
36
care trebuie să ținem cont ca fiind una mult prea complexă pentru a ajunge să evolueze din sine. De mai bine de
câteva mii de ani natura nu a evoluat prin sine:
- omul a rămas tot om,
- câinele a rămas tot câine,
- pomul a rămas tot pom.
Devine evident că natura nu evoluează ci mai mult ea se păstrează pe sine și se regenerează.70
La fel de bine un alt lucru pe care trebuie să ajungem să îl întrebăm este: de ce numai în timpurile noastre
am ajuns să fim unii care am să ajungem să avem o criză ecologică la nivel global? Fără doar și poate fiindcă în
timpurile noastre oamenii au ajuns să fie tot mai departe de Dumnezeu. Aceasta fiindcă este bine să știm că cu
cât suntem mai departe de Dumnezeu cu atât mai mult vom ajunge să ne îndepărtăm și de natură. Aceasta
fiindcă natura este una care vinde la Dumnezeu. Când omul nu mai vrea să Îl vadă pe Dumnezeu ei bine el
ajunge să facă acest lucru în primul rând cu natura din jur. Așa se face că Dumnezeu ajunge să fie considerat ca
fiind inaccesibil și omul este o ființă care trebuie să își croiască un drum singur prin această natură care a devenit
ostilă. Sunt mai mulți care cred că natura este ostilă:
- șerpi care ne mușcă cu veninul lor,
- animale sălbatice care ne distrug cu ferocitatea lor,
- ape care ne îneacă fără milă,
- plante care ne otrăvesc cu ceea ce conțin etc.
Ei bine toate aceste lucruri ajung să primeze în omul care nu mai Îl are pe Dumnezeu. Aceasta fiindcă el nu
mai vrea să știe că natura este un lucru ce a fost lăsat de Dumnezeu să existe după anumite reguli pe care omul
trebuie să le cunoască și să le respecte. Natura nu ne cere multe fiindcă după cum am spus ea mai mult ne oferă,
dar pentru ca să ne ofere noi trebuie să ajungem să o cunoaștem și să trăim în armonie cu ea.71

CAPITOLUL 4

DE CE NATURA ESTE UN LUCRU SACRU ÎN SENS CREȘTIN ORTODOX?

În paginile trecute ale acestei cărți am arătat că natura poate să fie considerată un lucru sacru. Ea este sacră
în mai multe religii sau la fel de bine a fost considerată sacră și în religiile din trecut. În special religiile panteiste
sunt unele care vorbesc despre sacrul naturii sau despre faptul că natura și sacrul sunt și același lucru. Aceasta
fiindcă panteismul crede că natura și Dumnezeu sunt unul și același lucru. Totuși, trebuie să știm că creștinismul
ortodox nu este panteist. El este unul care face o demarcație dintre:
- Dumnezeu și
- natură.
Cele două entități sunt diferite chiar dacă natura a fost creată de Dumnezeu. Prin urmare creștinismul
ortodox este unul care recunoaște o anumită sacralitate a naturii prin faptul că ea este creație a lui Dumnezeu.
Tot ceea ce este creat de Dumnezeu este la un anumit nivel sacru. Totuși în cursul istoric trebuie să vedem un fel
de evoluție a ideii de Dumnezeu la om. Acest lucru cel mai bine s-a concretizat în trecerea de la templul iudaic al
Biserica Creștină. Templul trebuie să știm că îl aveau și păgânii din antichitate. El era un loc în care omul căuta
sfințenia lui Dumnezeu dar la fel de bine și sacralitatea armonică cu lumea din jur. Trebuie să fim conștienți că
templul iudaic din vechime era unul care întotdeauna era parte din natură. Aceasta fiindcă trebuie să știm că
pentru a face un templu ai nevoie de mai multe elemente naturale. Care sunt aceste elemente naturale care ajută
la facerea unui templu sau a unei biserici:
- lemn,

70Scriitorul german W. F. Goethe spunea destul de bine că: “natura e întotdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeauna
dreptate și greșelile și rătăcirile sunt ale omului.” Iată prin urmare că trebuie să știm că vrem nu vrem trebuie să ne învățăm în această
viață cât trăim să ajungem să fim în armonie cu natura. Aceasta fiindcă natura este un lucru care ne face să fim cât se poate de realiști:
nu putem să trăim fără ea și atunci de ce ne-am apuca să o poluăm? Cu toții ne putem aduce aminte de un moment din viața noastră
când am aruncat mai multe gunoaie în natură și am spus că acest lucru nu este eronat fiindcă evident că nu am avut de ales. Trebuie să
fim mult mai atenți cu natura fiindcă modul în care ajungem să păstrăm natura ei bine în același fel vom ajunge să trăim și pe viitor. Am
fi fără de minte dacă am crede că am putea polua natura fără să nu ajungem la ca un moment dat să nu ajungem să suferim consecințele
acestei poluări.
71Victor Papanek, Design for the real world: human ecology and social change (Thames & Hudson, 1984).

37
- pietre,
- fier,
- nisip (pământ).
Prin urmare trebuie să vedem o profundă legătură dintre biserică și natură. Aceasta fiindcă toate bisericile
sunt făcute din elementele naturii. Ele sunt pur și simplu reorganizate pentru a slujii un scop sfânt: acea de a
devenii o casă a lui Dumnezeu.72
Sunt din ce în ce mai puțini creștinii ortodocși din zilele noastre care ajung să vadă în natură un spațiu sacru.
Aceasta fiindcă ei cred că numai biserica este un spațiu sacru. Teologul ortodox Ion Bria a lansat în secolul al
XX-lea o sintagmă care a devenit uitată de mai mulți creștin ortodocși din zilele noastre. Această sintagmă spune
că nu trebuie să trăim numai în liturghia din biserică ci la fel de bine există o liturghie după liturghie. Ce să fie
aceasta liturghie? Ei bine această liturghie este una care ne spune că duhul care am ajuns să îl obținem în cadrul
liturghiei în cele din urmă ajunge să fie unul care să fie purtat și după ieșirea din biserică. Sunt din ce în ce mai
mulți cei care ajung să uite de ceea ce au făcut în biserică imediat după ce au ieșit din ea. Sunt în acest sens
creștini care vin la biserică și mai apoi uită de ce duh au întâlnit în biserică. Așa se face că ei ajung să polueze
natura fără să considere că acest lucru este un păcat și ceva rău. De ce? Fiindcă una consideră ei că este ceea ce
fac în biserică și alta este ceea ce fac afară din biserică când au ieșit din ea. Iată ce spunea în acest sens gânditorul
Richard Nelson: “de mai multe ori m-am gândit la pădure ca la o catedrală vie, dar acest lucru ar putea să
diminueze ceea ce este ea cu adevărat. Dacă am înțeles învățăturile Kuyukon73 pădurea este pur și simplu o
expresie sau reprezentare a sacralității, nici un loc unde să invoci sacrul, pădurea este sacrul însuși. Natura nu
numai că este creată de Dumnezeu ci la un anumit nivel în reprezintă pe Dumnezeu. Oricine se duce în pădure
poate să fie părtași sacrului, poate experimenta sacrul cu tot trupul lui, poate respira sacrul și în poate conține în
sine, poate bea apa sacră ca pe o împărtășire vie, îți poate funda picioarele în sacru, poate atinge creanga sacră și
poate simții sacrul, poate să își deschidă ochii și să frumusețea arzând a sacrului.”74
După cum putem să ne dăm seama este bine să știm că trebuie să fim persoane care să ajungem să fim unele
care să fim dominate de dorința de a vedea sacrul sau mai bine spus sfințenia din natură. A fost Sfântul Maxim
Mărturisitorul care spunea că în creația sau mai bine spus în natură există mai multe rațiuni dumnezeiești. Iată ce
spunea el: „este una şi aceeaşi Raţiune care prin infinitatea şi transcendenţa ei este în sine şi pentru sine negrăităşi
necuprinsă, fiind dincolo de toată creaţiunea şi de deosebirea şi varietatea ce existăşi se cugetă în ea, arătându-se
şi multiplicându-se din bunătate în toate câte sunt din ea, pe măsura fiecăreia şi recapitulând toate în sine. Prin ea
existăşi persistăşi în ea sunt cele făcute, întrucât prin ea s-au făcut şi pentru ea s-au făcut; iar persistând şi
mişcându-se, se împărtăşesc de Dumnezeu. Căci, întrucât au fost făcute de Dumnezeu, toate se împărtăşesc de
Dumnezeu pe măsura lor, fie prin înţelegere (minte), fie prin raţiune, fie prin simţire, fie prin mişcare vitală, fie
prin destoinicia lor naturalăşi câstigată prin deprindere.”75 Prin urmare Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune
că toate lucrurile din natură ajung să se împărtășească de Dumnezeu. Cum fac ele acest lucru?
1. Prin înțelegere (minte),
2. Prin rațiune,
3. Prin simțire,
4. Prin mișcare vitală,
5. Prin destoinicia naturală câștigată prin deprindere.
Ceea e putem vedea aici este că trebuie să fim cât se poate de atenți cu modul în care natura ajunge să fie
trăită și simțită nu numai de om ci la fel de bine și a de animale. Animalele nu sunt cu totul străine de existența
lui Dumnezeu. Animalele nu au cunoașterea lui Dumnezeu pe cale rațională ca omul ci pe cale instinctuală ca
animale. Ceea ce trebuie să înțelegem din cele pe care le-a afirmat Sfântul Maxim Mărturisitorul este că sunt
72Biblia ne spune că templul lui Solomon a fost făcut din cedrii din Liban. Ei bine în zilele noastre trebuie să știm că omul nu trebuie să
facă numai un templu din cedrii din Liban ci la fel de bine trebuie să facă un templu din sufletul și din inima lor. Aceasta fiindcă în
acest mod în cele din urmă ajung să își purifice sufletele. Totuși, nu se poate să nu remarcăm aici că Biserica fiind un spațiu sacru
ajunge să fie făcută din elemente naturale. Sunt toate aceste elemente naturale cele care ajung să ne facă să fim cât se poate de
conștienți că natura poate conține în sine sacralitate. Prin urmare ceea ce susține ortodoxia că natura este un lucru sacru și un spațiu
sacru ajunge să fie cât se poate de adevărat și de real. Totuși, ceea ce ne spune creștinismul ortodox este că nu este destul numai să
facem biserici din elemente naturale ci la fel de bine trebuie să facem biserici și în sufletele noastre. Adică să ajungem să ne sfințim
sufletele noastre. Aceasta fiindcă după cum ne spunea Sfântul Apostol Pavel trupul nostru este un templu al Duhului Sfânt.
73Koyukon este numele unei polulașii native din Alaska.
74Richard Nelson, The island within (Vintage, 1991).
75Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua (București, 1983), p. 80-81.

38
rațiuni ale lui Dumnezeu peste tot în creație. Nimic nu este afară de rațiunile lui Dumnezeu care ajung să fie
unele care sunt un fel de program pe care creația ajunge să îl respecte și să îl ducă la îndeplinire.76
Prin urmare pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul concepția despre creație este: “o viziune ...extatică a
universului sacru, ieşit val cu val din centrul divin inaccesibil ce se dispersează într-o ondulaţie tot mai slabă până
la limitele fiinţei, unit treaptă cu treaptă de iubirea izvorului comun şi săvârşind în jurul misteriosului întuneric
divin dansul solemn al adoraţiei liturgice.”77
A fost Sfântul Maxim cel care a vorbit de așa numita liturghie cosmică ce este un fel de lucru care ajunge să
cuprindă toată natură. Liturghia cosmică este un lucru care este de mai multe ori întâlnită în textele liturgice
creștin ortodoxe. La ea se face referință prin mai multe lucruri:
- râurile curg pentru Dumnezeu,
- florile înfloresc pentru Dumnezeu,
- copacii cresc pentru Dumnezeu,
- iarba se înverzește pentru Dumnezeu,
- animalele trăiesc pentru Dumnezeu.
Unii ar putea să spună că toate aceste lucruri sunt mai mult un fel de metafore fiindcă în realitate natura nu
este conștientă de existența lui Dumnezeu. Deși natura nu este conștientă de existența lui Dumnezeu totuși
trebuie să știm că prin intermediul omului natura ajunge să aibă conștiință de sine. După cum am spus în
rândurile de mai sus natura este una care ajunge să fie conștientă de existența lui Dumnezeu prin om care este
conștient de sine. Este cumva un fel de conștiință de sine sinergică ce reiese din cooperarea omului cu natura. În
acest sens este bine să știm că:
- omul trăiește în natură,
- omul are nevoie de natură.
Atunci de ce nu ar at omul conștiința naturii? Iată cum în sensul sfinților părinți se poate spune că prin om
natura ajunge să aibă conștiință de sine. Cum își manifestă omul această conștiință de sine a naturii?
1. Prin a înțelege natura,
2. Prin a respecta regulile naturii,
3. Prin a proteja natura,
4. Prin a ajuta natura atunci când aceasta are nevoie.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne aduc mult mai aproape de concepția creștin ortodoxă asupra
naturii.78
Sfântul Maxim Mărturisitorul are o concepție profund sacrală referitor la natură și la modul în care există ea.
El spune cât se poate de clar că: “toate cele create, după fiinţa şi facerea lor, sunt cuprinse în raţiunile lor şi în
raţiunile celor cuprinse în jurul lor”79 Tot după acest sfânt părinte adevărul este că natura și creația sunt lucruri
care nu fac decât să ne îndrepte spre misterul existenței lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă trebuie să știm că deși
ajungem să îl deducem pe Dumnezeu din natură ei bine nu vom ajunge niciodată să Îl cuprindem pe Dumnezeu
care este autor al creației și al naturii: „creaţia din nimic este strâns legată de teologia negativăşi de convingerea
umană că nici o categorie nu este aptă săexprime misterul lui Dumnezeu.”80 Prin urmare este bine să știm că nu
vom ajunge niciodată să Îl cuprindem pe Dumenzeu aceasta fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu este mai
presus de toate și El este unul care ajunge să nu poate să fie circumscris de rațiunea omului. Iată ce spunea tot
Sfântul Maxim Măturisitorul în acest sens: „cine, cunoscând prin raţiune şi înţelepciunecă lucrurile au fost aduse
din nimic la existenţă de către Dumnezeu şi îndreptându-şi cu judecată puterea contemplativă a sufletului spre
nesfârşita deosebire şi varietate a lucrurilor şi distingând cu o raţiune cercetătoare raţiunea după care au fost
create toate, nu ar cunoaşte Raţiunea cea una, ca multe raţiuni, ce stă împărţită în chip neîmpărţit în varietatea

76Sfântul Maxim Mărturisitorul ca unul care a plecat de la teoria filosofului Heraclit care a vorbit de Logos a ajuns să își dea seama că
este Logosul adică Hristos cel care ajunge să confere raționalitate la tot ceea ce există și prin urmare și rațiunii. Logosul ajunge să fie
astfel principiul unitar al creației lui Dumnezeu precum și fundamentul „simpatiei cosmice şi a legii naturale, precum şi imperativul etic
al vieţii conforme cu natura”Francis E. Peters, Termenii filosofiei greceşti, traducere de Dragan Stoianovici, (Humanitas, Bucureşti,
1993), p. 163.
77Hans Urs von Balthsar, Liturgie cosmique. Maxim le Confesseur, traduit d’allemand par L. Lhaumet et H. A. Prentout, Aubier, Paris,

1947, p. 14.
78Hans Urs von Balthasar Liturghia cosmică (Iași, 2018).
79Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 7, traducere din greceşte, introducere şi note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, col. «P.S.B.»,

80, Bucureşti, 1983, p. 84-85.


80Lars Thunberg, Microcosm and Mediator. The theological Anthropology of Maximus the Confessor, (Lund, 1965), p. 52.

39
făpturilor, precum arată însuşirea lor de a se referi una la alta şi totuşi de a rămâne fiecare ea însăşi în chip
neamestecat? Si nu ar cunoaşte iarăşi multele raţiuni ca una, prin referirea tuturor spre ea, care existăpentru sine
în chip neamestecat, fiind Cuvântul fiinţial şi ipostatic al lui Dumnezeu şi Tatăl, ca obârşie şi cauză a tuturor?”81
Este prin urmare adevărat că după Sfântul Maxim Mărturisitorul tot ceea ce există trebuie să ne ducă spre
Rațiunea supremă. Care este această Rațiune supremă? Este Dumnezeu. Este Dumnezeu ca fiind Logosul cel
care există din veșnicie. Iată prin urmare că trebuie să știm că tot ceea ce există în natură are o rațiune care este
pusă în ele de Dumnezeu:
- animalele au o rațiune și sunt raționalizate prin creația lor,
- plantele sunt unele care și el sunt o plasticizare a rațiunii lui Dumnezeu,
- arborii sunt și eu purtătorii unei rațiuni pe care Dumnezeu a lăsat-o în ei,
- formele geografice au și ele mai multe rațiuni prin care diferă una de alta.
Aici am dat numai câteva cazuri de rațiuni care iasă de Dumnezeu și care evident că trebuie să ne ducă la
Dumnezeu și să ajungă să ne facă să înțelegem mai bine care este de ce Dumnezeu a voit să existe toate aceste
lucruri. Prin rațiunile lui Dumnezeu din natură ajungem să ne îndreptăm în spre o viziune sacrală a lui
Dumnezeu. De ce? Fiindcă contrat la ceea ce ne spun mai mulți mari poluatori ai naturi din zilele noastre
Dumnezeu nu este absent din natură. Cum este el prezent în natură: prin rațiunile pe care le-a pus în natură la
facerea lor și prin faptul că ajunge să se îngrijească de natură ca ea să își realizeze scopul pentru care a fost făcută.
Un alt lucru pentru are se poate vedea sacralitate în natură este faptul că toate lucrurile din natură sunt în mișcare:
„toate cele ce sunt în orice fel se mişcă, afarăde singură Cauza nemişcatăşi mai presus de toate. Cele înţelegătoare
şi raţionale se mişcă prin cunoaştere şi ştiinţă pentru că nu sunt autocunoaştere şi autoştiinţă. Căci cunoştinţa şi
ştiinţa lor nu este fiinţă a lor, ci atitudini observate pe lângă fiinţa lor, provenite prin judecata dreaptă a minţii şi a
raţiunii, adică a puterilor proprii fiinţei lor.”82 Din ceea ce ne spune Sântul Maxim Mărturisitorul putem ajunge
la concluzia că tot ceea ce mișcă trebuie să ne ducă în spre deducea faptului existenței Nemișcatului care mișcă
tot ceea ce există. Ei bine acest Mișcat nemișcat este după mai toți filosofii nimeni altul decât Dumnezeu.83
Se spune că în redacția unei reviste engleze de mai de mult redactorul șef a voit să facă un studiu printre
cititori. El a chemat pe toți ziariștii.
- V-am chemat pe toți aici pentru a discuta o problemă cu voi.
- Da, vă ascultăm.
- Voi știți că revista noastră este populară.
- Da, cu toții știm.
- Ei bine au cred că am găsit o modalitate să facem revista și mai populară.
- Cum?
- Prin a aborda tema banilor.
- Mai exact?
- Mai toți cititorii noștri sunt interesați de bani nu?
- Așa este?
- Ei bine vom lansa un concurs?
- Ce concurs?
- Vom da lansa în paginile revistei noastre întrebarea: ce este banul?
- Nu este cam banală?
- De ce să fie banală?
- Fiindcă toată lumea știe care este banul.
- Vei vedea că părerile diferă.
- De ce?
- Fiindcă eu am făcut deja un sondaj și am putut să vad că oamenii au păreri diferite despre bani.
- Și ce putem să facem noi redacția?
- A, aici interveniți voi.
- Mai concret?
- Voi veți fi cei care veți analiza răspunsurile.
- Și mai apoi?
81Ambigua, 7, p. 79-80.
82Ambigua, 58, p. 171.
83Trebuie să știm că a fost Aristotel cel care a lansat teoria unui Nemișcat Mișcat care nu este altul decât Dumnezeu.

40
- Cel mai profund răspuns va primii un premiu.
- Bine am înțeles.
- Știe toate lumea de are de făcut?
- Da totul este clar.
În următorul număr al revistei cititorii au putut citii pe prima pagină următoarele: redacția noastră vă
propune următoarea provocare: cine poate da cel mai bun răspuns la întrebarea ce sunt banii va primii un
premiu din partea revistei noastre. Răspunsurile nu au pregetat să vină. Primul răspuns a fost acesta:
- Banul este un idol adorat de toate popoarele, fără deosebire de clasă, cu toate că acest idol nu are nici un
templu.
Un alt răspuns a fost acesta:
- Banul te face să prinzi gust de viaţă.
Totuși, în cele din urmă a fost anunțat răspunsul câștigător:
- Banul este un paşaport universal, cu care te poţi duce pretutindeni — afară de cer, şi este un generator de
toate lucrurile afară de fericire.
Un ziarist l-a întrebat pe redactorul șef de ce acest răspuns a fost cel mai bun? Acesta a răspuns:
- Dacă banii nu aduc nici fericirea pe pământ și nu ne fac nici să câștigăm raiul după moartea noastră ce
nebunie mai mare poate să fie că unii ajung să facă din el scopul vieții lor?
Se spune că toți ziariștii au fost mulțumiți cu acest răspuns.84
Din cele spuse mai sus este bine să știm că sunt mai mulți care speră că ajungă să obțină fericire din natură
acest lucru ei speră să îl facă prin faptul că ajung să exploateze natura la maxim și speră că prin aceasta în cele din
urmă vor ajunge să nu sufere nimic de pe urma poluării. Este cu adevărat un lucru pe care trebuie să îl evităm și
să nu ținem cont de el. Aceasta fiindcă trebuie să știm că natura ajunge să se deprecieze odată cu poluarea și
trebuie să fim unii care să ajungem să trăim într-un mediu handicapat. Mircea Eliade spunea cât se poate de
inspirat că: “experiența Spațiului Sacru este una care face posibilă întemeierea lumii: unde sacrul ajunge să se
manifeste în spațiu, realul ajunge să se descopere pe sine și așa lume ajunge să vină în existență.” Iată prin
urmare că trebuie să știm că în sens originar Dumnezeu a voit ca natura să fie un spațiu sacru. Ei bine noi am
ajuns să nu mai vedem natura ca un spațiu sacru ci mai mult la un spațiu profan. Trebuie să știm că prin poluarea
am putea spune că natura ajunge să se profaneze. Prin urmare trebuie să știm că există două dimensiuni ale
naturii:
1. Prin ecologie natura ajunge să se sacralizeze,
2. Prin poluare natura se desacralizează sau mai bine spus se profanează.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că natura se află la limita dintre noi poli opuși: ai sacrului și ai
profanului.85
Prin urmare putem să vedem în cazul Sfântului Maxim Mărturisitorul o concepție teologică superioară
despre natură în care natura devine:
- manifestare a rațiunilor lui Dumnezeu,
- cale spre Rațiunea Ultimă care este Dumnezeu,
- cumul de sens și de ființă,
- expresie a Nemișcatului Mișcat al lui Aristotel.
Cum se face că sunt din ce în ce mai puțini care ajuns să vadă atât de puține lucruri în natura din jurul nostru?
Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt destui de mulți cei care sunt oameni fără de nici un simț al sacrului și al
sfințeniei și în acest sens ei ajung să vadă natura ca un mediu opac ce trebuie exploatat și în cele din urmă distrus.
Deși nimeni nu spune că vrea să distrugă natura mai nimeni nu vrea să ajungă să trăiască după regulile ei și după
modul în care ajunge ea să se manifeste. Iată că în timp ce unii ajung să privească natura ca un lucru sacru ei bine
sunt din ce în ce mai mulți care nu vor să vadă nimic mai profund în natură. Ce este pentru unii natura? Ei spun
că natura nu este nimic mai mult decât matematică fiindcă ei ajung să:
- împartă mările și oceanele în metrii cubi,
- pădurile și câmpiile în hectare,
- copaci de tăiat în metrii,
- grâul și recoltele în kilograme și tone etc.

84Din Duminica Ortodoxă Nr. 47—48 din 1928.


85Nick Bostrom, Milan M. Circovik, Global catastgrophic risks (Oxfrod, 2008).
41
Iată cum se ajunge la un fel de viziune minimalistă a naturii în care a nu ne oferă nimic mai mult decât
modalități de a ajunge să ne gratificăm. Este adevărat că sunt și unii oameni care adevărul este că sunt mai săraci
cu duhul și nu se pot ridica la o viziune sacrală a naturii așa după cum a ajuns să o facă Sfântul Maxim
Mărturisitorul.86
Trebuie să știm că la o viziune sacră a naturii au ajuns să se ridice și unii păgâni din antichitate. Iată ce
spunea în acest sens scriitorul grec Hesiod: “să nu te avânți niciodată prin clipocitul perpetuu al râurilor care curg,
până ce nu ai privit la frumoasele lor ape și te-au rugat cu ele și nu ai ajuns să îți speli mâinile în apa lor pală și
încântătoare.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că după cum am spus omul nu va ajunge niciodată să protejeze
natura dacă nu va ajunge să o admire. Nu trebuie să ajungem să fim impresionați de frumusețea naturii ci mai
mult să ajungem să vedem că totuși există multă frumusețe. Este o frumusețe care se poate pierde dacă ea nu
este protejată. Nu ai cum să protejezi ceva pe care nu apreciezi. Omul de azi crede că modul de a trăii este mai
mult unul industrial și pentru aceasta ajunge să nu mai țină cont de nici un fel de restricții ecologice. Sunt mulți
dușmani ai ecologiei în zilele noastre. Sunt în special două categorii de dușmani:
1. Dușmani cu vorba,
2. Dușmani cu faptele.
Este posibil să fie mai mulți care să privească la natură și să spună mai multe vorbe de calomnie la adresa
naturii dar fără să ajungă să o polueze. Ei bine cei mai periculoși sunt cei din categoria a doua care nu zic nimic
despre natură dar care ajung să o polueze și ajung să își dea seama că fac un lucru bun. Este un lucru bun numai
în mintea lor fiindcă evident că judecata lor este una strâmbă. A vedea natura ca un lucru sacru nu înseamnă a
vedea natura ca un fel de idol sau a face din ecologia un fel de idolatrie a naturii. În nici un caz una ca aceasta.
Ceea ce trebuie să știm este că trebuie să avem o înțelegere creștin ortodoxă a naturii ca una care ajunge să ne
facă să simțim faptul că este un lucru frumos a trăi în armonie cu natura. După cum am spus este omul cel care
are nevoie de natură și nu invers. Ei bine cei mai mulți trăiesc ca și cum nu ar avea nevoie de natură. Nu este
frumos să ne ocupăm de grădinile noastre și să le îngrijim? Aceasta fiindcă în cele din urmă vom ajunge să ne
bucurăm de roadele lor? Numai o minte bolnavă poate spune că acest lucru nu este frumos.87
Prin urmare sacrul este un lucru care poate să fie văzut în natură în creștinismul ortodox. Aceasta fiindcă
după cum am spus pentru creștinul ortodox natura este un lucru creat de Dumnezeu. Natura este darul sacru pe
care ni l-a făcut Dumnezeu Tatăl nouă oamenilor. Este un dar complex dacă este să ne gândim la el:
- mii de râuri și zeci de fluvii,
- mai multe oceane și mări pline cu pește și viață marină,
- multe păduri și multă verdeață,
- animale de mai multe specii,
- aer curat cu brize și vânt ușor etc.
Ei bine toate acestea sunt daruri pe care Dumnezeu Tatăl ni le-a făcut și pe care noi trebuie să le vedem nu
numai ca scopuri în sine ci la fel de bine și ca metode a ajunge la Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să
știm că numai cine nu vrea nu ajunge să îl vadă pe Dumnezeu Tatăl în creație (natură). Iată ce spunea în acest
sens gânditoareaLucy Aitkenread: “folosim ritualuri în Cercul Lunii cu scopul de a separa seara ca un spațiu
sacru. Ne folosim de aceasta pentru a ajunge să ne recentrăm, pentru a face ca gândurile rele să plece de la noi.
Ca muzica și arta ritualurile ne pot să ne deschidă inima la noi posibilități. Ele ne permit să privim cu o claritate
proaspătă și să ne aducă la un spațiu liminal. Spațiul liminal este ceea ce simțim când vedem un apus excelent și
face să facă lumea din jur să nu mai existe. Este atunci când auzim un cântec frumos și începem să plângem la

86Este adevărat că nu trebuie să le cerem oamenilor să ofere mai mult decât pot ei. Totuși, trebuie să ajungem să vedem mâna lui
Dumnezeu în natură. Acest lucru este de fapt marele impediment care en face să ajungem să considerăm poluarea un păcat. De ce?
Fiindcă trebuie să știm că este nevoie să ne ridicăm la o viziune superioară a naturii și a tot ceea ce există. Aceasta a fost ceea ce a spus
Sfântul Maxim Mărturisitorul că este: a vedea rațiunile lui Dumnezeu din creație (natură). Sunt unii care sunt cât se poate de mulțumiși
că Dumnezeu nu a creat viață și pe alte planete. Ei bine trebuie să respectăm voia lui Dumnezeu și să știm că ne încadrăm în această
viață pe această planetă. Aceasta fiindcă numai așa în cele din urmă ajungem să facem voia lui Dumnezeu. Nu știm de ce Dumnezeu a
voit să facă viața numai pe această planetă dar ceea ce trebuie să știm este că El a voit să trăim în armonie cu natura și să vedem natura
ca fiind creația Lui. Toate aceste lucruri sunt unele care ne spune că trebuie să fim cei care să ne dăm seama de realitatea deplină a
creației lui Dumnezeu.
87William P. Cunningham, Mary Ann Cunningham, Environmental science: a global concern (McGraw-Hill, 2012).

42
trecerea prin fața semaforului. Este liniștea din ajunul Crăciunului, când totul este tăcut și familia doarme, și
mintea ta ajunge să se liniștească și să fie umplută de bucurie.”88
Este de la sine înțeles că trăim într-o lume în care spațiul este unul definitoriu. Aceasta fiindcă trebuie să
știm că spațiul este un care ajunge să ne definească și să ne facă să fim unii care să fim cât se poate de atenți cu
conotațiile lui. În sens creștin ortodox există două feluri de spațiu:
1. Spațiu sacru (sfânt),
2. Spațiu profan.
Mediul poluat este un mediu care în sine a fost un spațiu sacru dar care a ajuns să fie profanat. A ajuns să fie
profanat fiindcă el nu mai duce spre Dumnezeu. Omul prin urmare are două posibilități:
- a profana spațiul,
- a sacraliza spațiul.
Aceste două lucruri sunt unele pe care omul ajunge să le facă și să le sufere repercusiunile. În sine spațiul
poluat nu este un spațiu deplin desacralizat fiindcă trebuie să știm că omul poate ajunge să refacă acest spațiu
poluat. Totuși în sens generic este bine să știm că spațiul poluat este un spațiu profanat. Omul poate să
profaneze și să sacralizeze în funcție de voința lui. Natura este un lucru creat de Dumnezeu și fiindcă ea avut în
sine facerea lui Dumnezeu ei bine ea este un spațiu sacru. Menirea omului pe acest pământ este de a se folosii de
natură fără să ajungă să o profaneze. Iată prin urmare care sunt implicațiile sacralității și a profanizării naturii.
Este cu greu să vorbim de un braconier care merge să prindă animale sălbatice că el are intenții bune cu natura.
El este unul care ajunge să profaneze ceva pe care în mod normal nu ar trebui să o facă. La fel de bine deși este
mai rar trebuie să știm că pentru om unele lucruri din natură sunt sacre. Dacă este să ne gândim la faptul că
creștinismul are mai multe lucruri sacre este bine să ne dăm seama că sacrul din natură nu este numai o poveste
pentru copii a teologiei creștin ortodoxe. De fapt pentru creștinii ortodocși mai toate locurile pe care a pășit
Iisus sunt spații sacre. Așa se face că de mai multe ori Israelul este denumită ca Tara Sfânt. Fie că vorbim de:
- Ierusalim,
- Betleem,
- Nazaret,
- Cana Galileei,
- Muntele Tabor,
- Capernaum,
- pustia Carantaniei,
și multe altele toate aceste lucruri sunt spații sfinte pentru creștinii ortodocși. Aceasta fiindcă aceste spații sunt
unele care au ajuns să ne facă să ne dăm seama de ce este sfințenia și modul în care ajunge să se manifeste ea. De
fapt sunt și alte locuri sacre ale creștinismului ortodox:
- Muntele Athos,
- pustia Nitriei unde au trăit mai mulți sfinți egipteni,
- Roma locul unde au fost uciși sfinții Petru și Pavel,
- Constantinopolul unde au fost patriarh Sfântul Fotie cel Mare etc.
Toate aceste spații sunt parte din natură dar sunt sacre sau sfinte fiindcă ele au ajuns să fie sfințite de
anumiți oameni sfinți.89
Prin urmare este bine să știm că în funcție de voia omului spațiul este un lucru care ajunge să fie sacru sau să
fie profan. Totuși ecologia este una care ajunge să susțină faptul că spațiul poate ajunge să devină sacru dacă
omul ajunge să îl păstreze în modul în care a fost creat de Dumnezeu. A corecta natura după cum am spus la un
numit nivel înseamnă să se Îl corectezi pe Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat natura așa cum este ea. Fiindcă a fost
creată de Dumnezeu trebuie să știm că natura este:
- perfectă și desăvârșită,
- cu un potențial de sacralizare,
- frumoasă,
- folositoare,
- o expresiei a voinței creatoare a lui Dumnezeu,

88Lucy Aitkenread, Moon Circle: Rediscover intuition, wildness and sisterhood, (Independenlty Published, 2018).
89Bonna D. Wescoat, Robert G. Ousterhout (Eds), Architecture of the Sacred: Space, Ritual, and Experience from Classical Greece to
Byzantium(Cambridge, 2010).
43
- o expresie a faptului că în Dumnezeu se găsește numai viață.
Sunt mulți care când viața din natură sunt cumva surprinși de modul în care această viață ajunge să se
exprime. Ei bine trebuie să știm că toate animalele din natură sunt la un anumit nivel un fel de expresie a voinței
creatoare a lui Dumnezeu. Prin urmare ceea ce trebuie să știm că plecând de la
- spațiul sacru extern ajungem la
- spațiu sacru intern.
Aceasta fiindcă este bine să știm că nu se poate vorbii numai de un spațiu sacru care este prezent numai la
nivel extern. Sacrul este în acest sens acest lucru: extern și la fel de bine și unul extern. Aceste două spații sunt
unele care ajung să se întrepătrundă unul cu altul. Aceasta fiindcă este bine să știm că aceste spații sunt unele
care se presupun unul cu altul.90
Devine evident că putem să vedem natura ca o Biserică Globală fiindcă ea este una care trebuie să fie privită
ca o creație a lui Dumnezeu. Sunt unii care îl caută pe Dumnezeu în spațiul cosmic cu cele mai performante
telescoape posibile dar ei sunt unii care uită că natura și viața ea este cel mai concret certificat al existenței lui
Dumnezeu și a modului cum este personalitatea Lui. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să vedem că
natura este un lucru care poate să devină un fel de conductor spre Dumnezeu. Aceasta dacă omul vrea să vadă în
natură care este:
- cauza ei,
- sursa ei,
- scopul ei final,
- originalitatea ei.
Iată cum natura ajunge să fie un lucru care ajunge să îi separe pe oameni:
- cei credincioși văd în natură creația lui Dumnezeu,
- cei necredincioși vând în natură produsul hazardului sau a unei evoluții impersonale.
Care este viziunea superioară? viziunea superioară este cea care ne spune că trebuie să vedem în natură
creația lui Dumnezeu. După cum nu există ceas fără un ceasornicar la fel de bine nu poate exista o natură fără de
Dumnezeu.91
Trebuie să știm că există o profundă legătură dintre poluare și secularizare. Aceasta fiindcă este bine ne dăm
seama că secularismul este unul care militează pentru o eliminare a lui Dumnezeu din viața omului și implicit din
natură. Seculariștii sunt unii care ne spun că dacă Dumnezeu nu poate să fie văzut în persoană în natură ei bine
este cât se poate de evident că nu trebuie să ne facem mai probleme în privința Lui. Dacă Dumnezeu nu este
prezent în persoană în creația Lui ei bine putem să poluăm cât vrem natura fiindcă în cele din urmă nu vom da
răspuns nimănui pentru poluarea pe care o facem. Că lucrurile nu sunt chiar așa ne-a spus-o Iisus în pilda
lucrătorilor viei. Se spune că un stăpân avea O vie care trebuia să fie lucrată. A ieșit de dimineață și s-a tocmit cu
niște lucrători să lucreze via cu un dinar. La ceasul al treilea a ieșit din nou și a tocmit niște lucrători tot cu un
dinar. La ceasul al șaselea și al nouălea a mai tocmit alți lucrători tot cu același preț. A mai ieșit odată la ceasul al
XI-lea și tot cu un dinar s-a tocmit. Când s-a făcut seară stăpânul a chemat pe lucrători. La toți stăpânul le-a dat
câte un dinar.
- Dar nu este corect ce faci, au spus lucrătorii către stăpân.
- De ce?
- Fiindcă noi am dus greul zilei și am primit numai un dinar.
- Și ce este cu asta?
- Cei de la ceasul al XI-lea au lucrat numai un ceas și au primit ca noi.
- Așa este.

90După sfinții părinți este bine să știm că natura este văzută ca un fel de TEMPLU (BISERICĂ) GLOBALĂ. Aceasta fiindcă pentru
sfinții părinți tot ceea ce a creat Dumnezeu este un lucru sacru și trebuie să ne ducă la Dumnezeu. De mult prea multe ori omul ajunge
să vadă numai natura moartă fără să îl mai vadă pe Dumnezeu care este și Cel care a ajunge să creeze tot ceea ce există. Trebuie să fim
unii care să ajungem la o viziune globală a naturii. Natura este una și este unitară fiindcă ea respectă peste tot în lume aceleași legi.
Aceste legi sunt unele pe care natura nu le poate încălca fiindcă ele au fost puse în ea de Dumnezeu. Este adevărat să știm că
Dumnezeu este marele legiferator al naturii fiindcă este El cel care a ajuns să îi stabilească legile și modul în care va ajunge să
funcționeze. A ajunge să vezi natura ca un fel de templu natural sau biserică generică a lui Dumnezeu este un lucru creștin însă sunt
puțini cei care ajung sau pot să reușească să facă acest lucru. De ce? Fiindcă ei sunt mulți care ajung să polueze natura și să o ducă spre
distrugere.
91Vasilică Mugurel Păvălucă, Lucrarea lui Dumnezeu în creaţie după părintele Stăniloae şi Jürgen Moltmann (Presa Univ. Clujeană, 2014).

44
- Nu este corect.
- Este via mea și eu fac ce vreau cu ea. Nu Te-am tocmit cu mine cu numai cu un dinar?
- Așa este.
- Atunci ia ce ți se cuvine și lasă restul în grija mea.
Pilda de mai sus este pildă clasică a lui Iisus care am putea spune că are și unele implicații ecologice. De ce?
Fiindcă este bine să știm că se putem să deduce următoarele lucruri:
1. La fel cum stăpânul avea via la fel de bine Dumnezeu are natura ca a Lui.
2. Stăpânul a angajat lucrători, la fel cum Dumnezeu ne dă două natura noastră să o lucrăm.
3. Nu putem să îi spunem lui Dumnezeu de ce El dă mai mult unora și mai puțin altora fiindcă în cele din
urmă natura este a lui și El face ce vrea cu ea.92
Este bine să știm că există două concepții despre natură în sens creștin ortodox:
1. Una religioasă ce ne spune că trebuie să avem grijă de natură,
2. Una secularistă ce ne spune că nu este nici o problemă dacă poluăm natura.
Aceasta fiindcă secularismul este unul care este larg răspândit în lumea noastră. Sunt mulți care spun că ei
cred în Dumnezeu dar adevărul este că ajung să facă tot fapte care sunt împotriva existenței Lui. Ei bine un
astfel de fapt este și faptul că omul ajunge să nu mai țină cont de natura lui Dumnezeu. Cel mai bine se poate
vedea acest lucru din râurile și lacurile noastre care sunt pline de gunoaie și oamenii se uită la ele dar nu vor să se
organizeze și să ajungă să le curețe. Este cu adevărat o mare tragedie faptul că omul de azi a ajuns să nu mai
prețuiască lucrurile lui Dumnezeu. Așa se face că după cum am spus am ajuns să trăim într-o lume desacralizată.
Prin aceasta trebuie să înțelegem că omul desacralizat este un om care nu mai ține cont de nimic din ceea ce a
fost creat de Dumnezeu. Așa se face că s-a născut omul secularizat. Este un om care nu mai ține cont de faptul
că el a primit natura și are obligația de a o lăsa curată și celor care vor urma după el. Omul secularizat este de
fapt un infractor care ajunge să polueze fără să mai aibă nici un fel de mustrare de conștiință. Nu mai are nici o
mustrare de conștiință fiindcă pentru el existența lui Dumnezeu este nulă.93
Anul 1839 a fost un an extrem de greu pentru creștinii din China. Acesta fiindcă autoritățile de stat au
declanșat o persecuție anti-creștină.
Prefectul regiunii cu pricina a adunat pe toți subalternii lor și le-a spus:
- V-am adunat aici fiindcă nu se mai poate așa.
- Ce anume?
- Cu creștinii.
- Da aveți dreptate.
- Ei merg împotriva tradițiilor noastre pe care le-am primit de Buda.
- Și ce propuneți să facem?
- Nu avem de ales.
- Ce anume?
- Va trebuii să îi persecutăm pe creștini.
- Cum? Ce să le facem?
- Voi toți sunteți de acum judecători.
- Și ce înseamnă aceasta?
- Că veți căuta creștinii, îi veți găsii și dacă nu se leapădă de Hristos îi veți executa.
- Foarte bine spus. Noi chinezii trebuie să ne păstrăm tradițiile noastre budiste.
Așa se face că au fost aduși mai mulți creștini la judecată. Printre ei se pare că a fost adus și un tânăr care s-a
declarat pe sine creștin.
- Te lepezi de Hristos? A început judecătorul.
- Nu mă lepăd.

92De fapt trebuie să știm că într-un anume fel viziunea omenească despre natură ajunge să fie una care să influențeze și concepția
eshatologică a creștinilor ortodocși despre rai. De mai multe ori raiul este deschis ca nul care este un loc de verdeață. Că există verdeață
în rai nu este nici o discuție. Nu știm însă ce fel de verdeață. Sfântul Vasile cel Mare făcea o mențiune că pomii din rai sunt unii care
dau roade de mai multe ori pe an și că sunt plini de roade mai tot timpul anului. Prin urmare trebuie să știm că un anume fel de natură
există și în rai. Este adevărat că nu prea știm multe despre această natură dar fără doar și poate că nu se poate în nici un fel să ignorăm
această natură fiindcă trebuie să știm că ea este una care ajunge să fie una care depășește posibilitățile noastre de studiere ca unele ce
sunt taine ale raiului. Unii sfinți au luat mere din rai și au putut vedea că acele mede vindecă de orice boală.
93Timothy Morton, Being ecological (MIT Press, 2018).

45
- Dacă nu te lepezi înseamnă că ești un trădător al Chinei.
- Eu nu am trădat China.
- Toți creștinii sunt trădători ai Chinei fiindcă noi suntem budiști.
- Eu nu trădez China ci vreau să slujesc lui Iisus.
- Luați-l și îl torturați.
Tânărul a fost luat și torturat cu cele mai crunte torturi. Totuși nu s-a lepădat de Hristos. Mama tânărului
era acolo. Judecătorul a crezut că poate reușii să îl facă pe fiu să renunțe la Hristos dacă o va convinge pe mama
lui.
- Ce fel de mamă ești tu? A început judecătorul.
- Sunt o mamă care își iubește fiul ei.
- Nu se vede.
- De ce?
- Dacă ai fi mamă adevărată i-ai spune fiului tău să asculte de mine și să se lepede de Hristos.
- Și atunci nu l-ați mai tortura?
- Evident. Ce motiv am să torturez pe unul care se leapădă de Hristos?
Fiul deși era chinuit și cu dureri mari a auzit cele ce i-a spus judecătorul.
- Mamă să nu-l asculți...
- De ce fiul meu?
- Mamă, cerul este mai scump decât toate.
- Așa este fiul meu.
Mama și-a dat seama că fiul lui murea pentru o cauză bună. A mai apucat să îi spună fiului ei:
- Mergi fiule liniştit spre moarte, binecuvântarea mea şi rugăciunile mele sunt cu tine.
În timp ce tânărul murea judecătorul călău scrâșnea din dinți fiindcă și-a dat seama că a pierdut.94
Avem aici o întâmplare care ne spune cât de grea este viața puținilor creștini din China și cum aceștia ajung
să sufere cele mai crude chinuri și torturi de la oameni care nu vor să știe deloc de Hristos. La fel de bine în sens
metaforic întâmplarea vine să ne spune că și noi creștinii ortodocși și nu numai trebuie să facem un efort și să
ajungem să ne interesăm mai mult de naturalul din jurul nostru. Aceasta fiindcă după cum am spus natura poate
să fie un mediu de manifestare a sacrului. Sacrul se poate comunica pe sine prin multe lucruri:
- revelații,
- extaz,
- inspirație,
- vedenii,
- stări de transă.
În cazul nostru este bine să știm că sacrul se poate manifesta și prin natură. Când spunem sacru ne referim
în special la sfințenia care vine de la Duhul Sfânt. Prin urmare natura poate ajunge să fie una care să manifeste
sacrul și la fel de bine să îl facă să fie comunicat și nouă. Știm că ortodoxia are mai mulți munți sfinți:
- Muntele Sinai,
- Muntele Carmel,
- Muntele Tabor,
- Muntele Athos,
- Muntele Olimp din Bitinia (Asia Mică).
Ei bine toți acești munți se consideră de creștinii ortodocși că sunt unii care au ajuns să dețină sfințenia și să
o facă actuală.95
În lumea noastră sunt în mare două concepții care susțin lucruri diametral opuse:
1. Că sfințenia este un lucru care este dincolo de lumea noastră,
2. Că sfințenia este un lucru care ține exclusiv de lumea noastă.
Este bine să știm că concepția creștin ortodoxă este că sfințenia este un fapt care vine de dincolo de lumea
noastră. Omul este o ființă care poate să actualizeze această sfințenie și să ajungă să o facă una reală în viața de zi
cu zi. În acest sens este adevărat că sfințenia naturii poate venii numai dacă omul vrea să facă natura un spațiu
sfânt. Ei bine se pare că nevoie de sfințenie o are mai orice popor creștin ortodox. De ce? Fiindcă este sfințenia

94Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viașa creștină (Arad, 1929).


95Jean Bies, Athos. Muntele transfigurat (Sibiu, 2006).
46
cea care ajunge să vină de la Dumnezeu. Dumnezeu prin Duhul Sfânt nu își ține sfințenia total separată de om și
de natură. Am putut vedea din mai multe teofanii și anghelofanii din Biblie că de mai multe ori Dumnezeu a
ajuns să își manifeste sfințenia Lui și prin natură sau în natură. Omul după cum am spus când face o biserică sau
o mănăstire este unul care ajunge să oficializeze nevoia lui de sfințenie. Ei bine prin biserici și prin mănăstiri
ajunge să se sfințească toată creația, adică toată natura.96
Nevoia noastră de spațiu sacru în natură se manifestă prin mai multe lucruri:
- aprinsul de lumânări,
- troițe,
- ierurgii ale Bisericii (se știe că Biserica Ortodoxă sfințește în fiecare an recoltele,
- prin sfințirea animalelor etc.
Toate aceste lucruri sunt unele pe care le facem fiindcă voim ca natură să nu ajungă să fie una care se
desacralizează și ajunge să se secularizeze. Natura secularizată este de fapt pe agenda la mai mulți mari bogătași și
mari magnați ai lumii. Aceștia de exemplu când ajung să facă un hotel sau o stațiune la munte sau la mare nu se
gândesc dacă acest lucru ajunge să polueze sau nu ci ceea ce se gândesc ei este cum să scoată cât mai mulți bani.
Goana după bani este de fapt un fel de curent secularist care ne face să fim cât se poate de limitați și să vedem
lucrurile cât se poate de închis.
Din ce în ce mai des ni se spune că natura nu este o problemă a comunității ci mai mult o problemă privată.
Nu este bine ca toți să știe ce facem noi când ieșim în natură. Aceasta fiindcă în cele din urmă este bine să ținem
la libertatea omului și nu trebuie să ajungem să o încălcăm. Omul când iasă în natură după mai multe zile sau luni
de muncă ni se spune că el trebuie să fie lăsat să se descarce. Cum se descarcă el?
1. Scrijelind scoarța copacilor cu cuțitul,
2. Rupând crengi,
3. Tăind copaci ca să își mai descarce nervii,
4. Săpând gropi prin mijlocul câmpiilor,
5. Atuncând gunoaie în apele în care pescuiește,
6. Sau chiar dând foc la unele dintre părțile uscate de pădure.
Toate aceste lucruri ni se spune că sunt “manifestări private” ale omului care ajunge să se elibereze de
stresul pe care l-a cumulat la locul de muncă. Trebuie să știm că toate aceste manifestări nu sunt unele care
degajă nevoia omului de descărcare ci mai mult nevoia unui terapeut. Este adevărat că plimbările în natură sunt
unele care ne pot ajuta. Cu adevărat ele ne pot ajuta. Totuși, cel mai mult ne ajută concepția creștin ortodoxă a
creației și a naturii care ne spune că trebuie să vedem în tot ceea ce există creația lui Dumnezeu.97

CAPITOLUL 5

DESACRALIZAREA NATURII ÎN CONTEXTUL INDUSTRIALIZĂRII ȘI AL LĂCOMIEI


OMULUI DE AZI

Bazați în mare pe ideile lui Darwin ale evoluției sunt mai mulți oameni de știință care propovăduiesc un fel
de progres al omului în cursul său istoric. Așa se face că sunt mai mulți istorici care vor să facă un fel de istorie
ascendentă a omului. Ei bine se poate spune că omul a ajuns să evolueze în mai multe grade:
- de la omul primitiv a ajunge la
- omul epocii de fier.
De la omul epocii de fier a ajuns la
96Fiindcă avem libertate suntem unii care ajungem să facem ceea ce voim cu spațiul nostru (cu natura). Mai noi se pot vedea mai multe
tendințe secularizante care ne fac să nu mai prețuim natura și să ajungem să o facem să fie un lucru ce nu mai valorează mult sau mai
bine spus nu valorează mai mult decât bani. Natura din zilele noastre nu se măsoară prin:
- frumusețe,
- utilitate,
- diversitate,
- viață
ci prin bani. Dacă natura este una care poate aduce bani în cele din urmă ea este protejată și apărată. Dacă natura nu aduce bani este cât
se poate de adevărat că ea ajunge să nu mai fie deloc luată în considerate. Trebuie să vedem lucrurile mult mai larg și să ajungem să ne
dăm seama că problema natura este mult mai amplă decât pare.
97Georges Florovsky, Creație și răscumpărare (Belmont, 1976).

47
- omul antic.
De la omul antic a ajuns la:
- omul feudal.
De la omul feudal a ajuns la:
- omul medieval.
De la omul medieval a ajuns la
- omul modern.
De la omul modern a ajuns la
- omul industrial.
Ce voim să spunem cu aceasta? Voim să spunem că deși nu a fost cazul în cele mai multe situații ei bine
istoricii sunt unii care vor să vadă în evoluția omului un fel de ascensiune. Sunt mai mulți însă care nu cred că
istoric omului a ajuns să fie în ascensiune mai ales în plan religios și în plan moral. Totuși, urmând celor care
cred în ascensiunea istorică a omului, trebuie să spunem că industria a făcut un pas înainte în viața omului. Sunt
mai multe industrii și toate au venit cu noi locuri de muncă și un mod de viață diferit pentru om.98
Prin urmare trebuie să știm că a avea o industrie nu este un lucru rău în sine numai că procesul de
industrializare a adus cu sine mai multe lucruri rele dintre care am putea remarca două în special:
- mașinizarea (robotizarea) omului,
- transformarea naturii în capital industrial.
Ei bine aceste două modificări în comportamentul și concepția omului au ajuns să fie unele care să dea
multe bătăi de cap la mai multe persoane care au voit să aibă imaginea unui om integral care să fie văzut dincolo
de aparențe. Gânditorul Iuliu Moldovan spunea destul de bine: “nu suntem şi nu putem fi contra industrializării,
cum nu suntem nici contra muncii, dar trebuie să rămână ca un postulat foarte serios, ca acestă industrializare să
nu fie în detrimentul ci în folosul biologic al capitalului uman.”99 Ceea e trebuie să înțelegem din aceasta este că
după cum putem să ne dăm seama industria poate să aducă cu sine mai multe lucruri rele. Aceasta fiindcă ea este
una care după cum am putut vedea a ajuns să afecteze comportamentul omului. Omul industrial este un om care
ajunge să gândească natura destul de îngust. Natura nu mai este văzută în frumusețea și complexitatea ei ci este
redusă numai la starea de a fi materie primă pentru industrie. Nu trebuie să înțelegem că ar fi un lucru rău că
natura ne oferă materie primă pentru industrie ci mai mult faptul că ea este privită reducționist și cât se poate de
nepotrivit. Omul industrial evident că nu este un om care are timp să se gândească la probleme ecologice.
Aceasta fiindcă el știe că trebuie să muncească pentru a produce cât mai mult. Cu cât produce mai mult cu atât
câștigă mai mult.
Prin aceste rânduri este evident că nu voim să băgăm spaima în cei care muncesc în industrie ci mai mult să
îi facem conștienți de vechea problemă a înțelegerii ortodoxe a mediului: că omul trebuie să fie într-o stare de
echilibru și de balanță cu mediu. Se pare că de cele mai multe ori cea mai mare cantitate de poluare provine din
mediul industrial. Aici găsim mai multe lucruri care ajung să polueze natura. Dintre ele vom amintii:
- combinate petrochimice care își aruncă deșeurile în natură,
- fabrici care emit mai multe gaze poluante,
- uzine care îi aruncă reziduurile în apele din jur etc.
Iată cum se poate vorbii de un caracter negativ al industriei. Aceasta fiindcă oamenii care muncesc în
industrie de cele mai multe ori nu își mai fac timp să se ocupe de starea de echilibru cu natura din jur. Omul
industrial este un om care după cum am spus ajunge de multe ori să robotizeze natura și să nu vadă mare lucru
în ea. Mai toate procesele de supraviețuire a naturii ajung să fie văzute ca simple procese de industrializare care
nu trebuie să fie depășite pentru a mai ajunge să vedem din natură creația lui Dumnezeu. Gânditorul francez
Michel de Montaigne spunea destul de bine în acest sens că: “dacă natura nu ne ajută puţin, e greu ca arta şi
industria să progreseze.” Din aceasta trebuie să înțelegem că natura este un lucru ce face posibilă industria și nu

98Iată ce spunea ecologul Alexandru Borza despre modul în care omul a ajuns să se manifeste cu privire la mediul său: “omul a fost
întotdeauna dezordonat în exploatarea naturii, a abuzat-o deseori în loc să se folosească înțelepșește de bogațiile ei; el a uitat complet de
nevoile viitorimiii, a distrus valori economice și stari de echilibru în natura care nu se mai pot reface.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că
în nici un fel nu putem să fim unii care trebuie să vedem toate lucrurile la superlativ în ceea ce îl privește pe om. Odată cu apariția
industriei în istorie se poate spune că a apărut și omul industrial care avea să schimbe radical modul în care era privită natura. Natura
din mediul de viață al omului a devenit un mediu de producție. Prin urmare natura a ajuns să însemne numai ceea ce se putea produce.
Înțelegem că o natură care nu putea oferii materie primă pentru producție devenea o natură ce nu mai avea nici un sens.
99Iulia Moldovan, Igiena națiunii (Cluj, 1925).

48
invers după cum unii uită de multe ori. Oricum este bine să știm că omul industrial a început să apară pe fondul
faptului că omul a ajuns că cunoască mai bine natura. Care sunt principalele lucruri care au ajuns să fie cunoscute
de om pentru a face ca natura să ofere materie primă? Vom da aici numai câteva exmple de substanțe chimice ce
sunt extrase din natură și care ajung să fie folosite în industrie:
- zahărul,
- acidul citric,
- acidul lactic,
- cofeina,
- celuloza,
- azotul,
- carbonul etc.
Trebuie să știm că industria petro-chimică este una care este în floare în zilele noastre. Aceasta fiindcă
studiul chimic al naturii a ajuns să ne facă să vedem că sunt mai multe substanțe de care evident că ne putem
folosii din natură.100
Omul industrial după cum am spus este un om care a ajuns să fie unul care trebuie să fie văzut ca un fel de
prag al evoluției în istoria umană. Totuși de cele mai multe ori acest om se ajunge să se considere că nu mai
trebuie să țină cont de nici un fel de normă ecologică. Aceasta fiindcă el trebuie să fie lăsat să se manifeste deplin
și fără de nici o restricție. Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa de simple pe cum vor să le facă unii. Aceasta fiindcă
după cum am spus omul este o ființă care nu poate să fie redus numai la simplul stadiu de a fi om industrial.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul este mult mai mult decât a fi un simplu artificiu industrial. Aceasta
fiindcă el este o ființă creată de Dumnezeu. L-a creat Dumnezeu pe om pentru a devenii o ființă industrială?
Fără doar și poate că planul creației lui Dumnezeu cu omul este mult mai larg. Omul este prin urmare mai mult
decât o ființă industrială. El este unul care trebuie să fie înțeles în totalitatea lui. Biblia ne spune că omul a fost
creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Termenul din greaca veche pentru om este de ανθρωπος
anthropos adică ființa care privește spre cer. Omul este o ființă care ajunge să vadă ceea ce este în cer fiindcă
destinația lui ultimă este cerul. Prin urmare a îl reduce pe om la a fi o simplă ființă industrială este sub așteptările
lui. Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul este mult mai mult decât o simplă ființă materială. Omul are și suflet
și prin urmare prin ea se înrudește cu Dumnezeu.101
Am amintit aici că în ceea ce privește industria istoricii sunt cei care vorbesc despre o revoluție industrială.
Ei bine această revoluție industrială după istoriei a avut 4 faze. Iată care sunt ele:
1. Prima fază a revoluției industriale a avut la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.
Unii cred că revoluția industrială a fost inaugurată cu anul 1765 când James Watt a inventat motorul pe aburi.
Această invenție a dus la descoperirea trenului care a făcut comerțul mult mai ușor. Mai toată marfa a fost
transportată acum cu trenul și nu numai cu caii. Tot acum s-au făcut mai multe descoperiri în materie de
metalurgie.
2. A doua fază a revoluției industriale a avut loc la finele secolului al XIX-lea când a fost timpul în care s-a
descoperit curentul electric. Acum au mai apărut:
- primele motoare cu ardere internă,
- industria de prelucrare a oțelului,
- metodele de sinteză chimică,
- substanțele de fertilizare a solului,
- telegraful și telefonul,
- automobilul și avionul.
3. A treia fază a revoluții industriale a avut loc în secolul al XX-lea. Acum apar mai multe lucruri:

100Natura ne oferă prin urmare materia primă pentru industrie. Ce îi oferim noi în schimb naturii? Ar trebuii să îi oferim naturii mai
multă ecologie. Iată ce spunea în acest sens ecologul Nicolae Boscaiu: “ecologia restaurează demnitatea omului de a fi cetățean al
biosferei, cu toate drepturile și obligațiile pe care le implică experiența acestei demnități.” Este greu pentru unii să accepte că natura
umană trebuie să aibă un fel de demnitate ecologică. Totuși se poate vorbii de o demnitate ecologică a omului în sensul că trebuie să
ajungem să fim mult mai atenți cu natura fiindcă ea ne oferă destul de multe lucruri. Ar putea fi redusă natura numai la un fel de mediu
care ne oferă materie primă pentru industrie? Evident că unii ar putea să fie tentați să crească că este bine așa. Totuși ca ființe umane
trebuie să vedem mult mai mult decât atât în natură. Iată de ce ecologia poate să ajungă să restaureze acest raport frânt al omului cu
natura.
101Klaus Schwab, The 4th industrian revolution (Currency, 2017).

49
- energia nucleară,
- produsele electronice,
- microprocesorul,
- telecomunicațiile,
- computerul,
- roboții industriali.
4. A patra fază a revoluției industriale este etape de istorie pe care o trăim acum. După cei mai mulți
specialiști această fază este unul care gravitează în jurul procesului de digitalizare.
Iată prin urmare care sunt fazele a ceea ce istoricii denumesc ca procesul revoluției industriale. După cum
am spus omul a avansat mult dar se pare că odată cu aceste avansări în materie de știință și tehnologie a intrat în
istoria umană și o lipsă de interes a omului față de natură. Așa se face că după cum este logic, natura a ajuns să
fie un lucru ce a devenit poluat. Aceasta fiindcă după cum am spus omul industrial a ajuns să își croiască un
drum care de mai multe ori era unul care nu mergea după natură.102
După cum putem să ne dăm seama revoluția industrială a ajuns să aibă mai multe implicații în cazul omului
în:
- mentalitate,
- comportament,
- modul în care el se raportează la natură,
- gândire și filosofie,
- concepții,
- principii etc.
Este evident prin urmare că trebuie să fim unii care să vedem lucrurile la adevărata lor valoare. Omul
industrial a ajuns să fie un om care să stea în antiteză cu omul natural. Aceasta fiindcă tot ceea ce nu are
implicații industriale a ajuns în cele din urmă să fie considerat un lucru care să nu fie de prea mare interes. După
cum am spus am ajuns să trăim într-o epocă în care omul este extrem de preocupat de industrie. Acest lucru este
bun. Problema este că acest om a ajuns la un moment dat să piardă echilibrul cu natură și să ajungă să facă
lucruri pe care mai apoi le-a regretat. Aceasta fiindcă după cum am spus în mentalitatea omului a început să
apară un fel de discordie între omul natural și omul industrial.103
Sfântul Vasile cel Mare știm că a fost unul dintre cei mai energici episcopi ai Bisericii Ortodoxe. Știm că el a
fost cel care s-a opus ereziei ariene. Ei bine pe vremea lui împăratul Valentie a devenit și el (împăratul) arian.
- Acest Vasile mi se opune mie împăratului, a început Valentie de față cu sfetnicii lui.
- Trebuie să fie ceva ce nu îi convine lui Vasile.
- Ce să fie?
- El susține vechea ortodoxie.
- Dar adevărul a fost spus de Arie.
- Toată lume știe aceasta.
- Uite cum vom face.
- Ce anume majestate?
- Vom trimite pe cineva la Vasile să îl amenințe.
- Cu ce majestate?
- Dacă nu trece la arieni averile îi vor fi confiscate.
- Și dacă nu vrea așa?
- Atunci va fi exilat.
- Și dacă nici așa nu se înduplecă?
- Ei bine atunci va fi ucis.

102Ecologul Gheorghe Marinescu spunea destul de frumos că: “fiecare dintre noi este dator să lupte în câmpul pașnic al științei pentru
binele patriei și al omenirii.” Devine evident că trebuie să fim unii care să vedem lucrurile așa cum sunt ele. Epoca revoluției industriale
a venit cu multe lucruri bune și folositoare pentru om dar la fel de bine trebuie să știm că tot în această epocă omul a tins să piardă
echilibrul cu natura și să fie sedus de gândul de a exploata natura. De ce? Fiindcă acest om a devenit unul care a ajuns să nu mai fie
interesat de natura. Pentru omul care a devenit industrial ei bine natura a ajuns să fie un fel de lucru desuet și demodat. Pentru aceasta
nu era nici o problemă dacă natura a ajuns să fie un lucru poluat. De fapt în zorii revoluției industriale omul nici nu se gândea că va
ajunge să polueze natura. Aceasta fiindcă avântul industrial a fost mult prea mare. Ei bine în zilele noastre lucrurile s-au schimbat.
Omul ajunge să polueze natura.
103Peter Ferdinand Drucker, The future of industial man (Transactions publishers, 1995).

50
- Bine spus majestate.
- Mai este încă o problemă.
- Ce anume?
- Cine să meargă la el?
- Merg eu, a spus prefectul Modest.
- Foarte bine.
- Atunci problema este rezolvată majestate.
- Da. Să vedem dacă va mai rezista Vasile în ortodoxia lui.
Prefectul Modest a ajuns la Sfântul Vasile.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Împăratul m-a trimis la tine fiindcă vrea să treci la învățătura lui Arie.
- Asta nu am să o fac niciodată.
- De ce?
- Fiindcă Arie este un eretic.
- Dacă nu treci la învățătura lui Arie vei fi persecutat.
- Asta ar fi ultimul lucru de care mi-ar fi frică.
- Nu respecți voia împăratului?
- Nu mă tem de ameninţările împăratului; averi nu am decât hainele şi cărţile mele; de exil nu mă tem
pentrucă întreg pământul este al lui Dumnezeu şi pretutindenea pot să-i servesc; de moarte asemenea nu,
pentrucă prin ea ajung în locul după care suspin atâta.
Se spune că prefectul Modest a plecat dezamăgit și a venit și i-a spus împăratului Valentie rezultatul.
- Bine mă voi duce eu în persoană la Vasile.
Împăratul a venit la Sfântul Vasile.
- Vasile de ce nu vrei să accepți învățătura lui Arie?
- Fiindcă este o erezie.
A avut loc o lungă discuție în care Sfântul Vasile i-a expus împăratului adevărul de credință creștin ortodox.
Se spune că împăratul a rămas uimit de cuvintele Sfântului Vasile și de atunci l-a lăsat în pace.104
Este adevărat că poluarea nu este o erezie ca să ajungem să o combatem cu propria noastră putere însă
putem să luăm exemplul Sfântului Vasile cel Mare care după cum am văzut a fost un om cu principii puternice
pe care niciodată nu le-a călcat. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să avem mai multă tărie în
combaterea noastră pe care ajungem să o facem poluării și contaminării mediului nostru înconjurător. Mediul
nostru înconjurător nu poate să ne lase indiferenți fiindcă după cum ne putem da seama el este unul care ajunge
să demarcheze diferența dintre viață și moarte. Dacă nu avem grijă de mediul nostru din jur ei bine vom avea
mai multe lucruri de suferit:
- mizerie,
- boli contagioase,
- infecții medicale,
- apă murdară,
- pământ contagiat,
- natură schilodită.
Iată numai câteva dintre lucrurile de care vom ajunge să le suferim dacă nu ne îngrijim de modul nostru de
viață și mai ales de raportarea lui cu natura.105
Scriind aceste cuvinte nu voim să facem lobby pentru o teorie anti-industrială a vieții ci mai mult să arătăm
că de mai multe ori industria a ajuns să uite de natură și a ajuns să o polueze. Nu putem să rămânem fără de nici
un fel de reacție în fața un unui astfel de lucru. Ne putem da seama că viața omului de azi ar fi aproape
imposibilă fără de industrie. Industria a ajuns să creeze zeci de milioane sau poate chiar sute de milioane de
locuri de muncă la nivel global. Ei bine este bine să știm că nu se poate în nici un fel să avem o atitudine
negativistă în ceea ce privește natura. Natura este una care deși sunt din ce în ce mai mulți care nu recunosc este
cea care încă este definitorie pentru industrie. Aceasta fiindcă după cum am spus mai toată materia primă pe care
omul ajunge să o folosească pentru industrie este luată tot din natură. Am putea spune că natura este rezervorul

104Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viașa creștină (Arad, 1929).


105Herbert Marcuse, Douglas Kellner, One dimensional-man: studies in the ideology of advanced industrial society (Routledge, 2002).
51
principal al industriei. Totuși sunt și lucruri care deși provin de multe ori din industrie ele nu pot să fie taxate ca
fiind lucruri care țin numai de industrie. Iată ce spunea gânditorul român Andrei Laslău: “hrana adevărată nu se
poate consuma în cantități industriale.” Prin urmare trebuie să știm că industria își are limitele ei și cu foarte
mare greutate putem ajunge să vorbim despre o concepție industrială a vieții. De ce să nu vorbim despre o
concepție industrială a vieții? Aceasta fiindcă trebuie să știm că nu întotdeauna industria este un lucru care este
rațional sau mai bine spus trebuie să știm că industria este un lucru care nu neapărat trebuie să fie rațional. De
fapt acest lucru poate să fie văzut din modul în care marii magnați industriali ajung să se folosească de natură.
Natura este un lucru ce trebuie să fie exploatată la maxim pentru a aduce un maxim de profit. Să fie acest lucru
un lucru rațional? Evident că nu. Din lipsa de rațiune a modului în care este făcută industria se ajunge la ceea ce
cunoaștem în zilele noastre ca criza ecologică.106
Prin urmare trebuie să știm că odată cu industria au ajuns să fie asociate mai multe alte idealuri:
1. dorința de câștig,
2. dorința de a progresa științific,
3. dorința de a progresa tehnic și tehnologic,
4. a dezvolta industria la maxim,
5. a industrializa mai orice aspect al vieții omului,
6. A desconsidera natura ca fiind doar o auxiliară a industriei omului.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că trebuie să fim mult mai atenți cu industria și cu ceea ce poate
ea să creeze în ființa omului. Trebuie să știm că industria poate să creeze în om un sentiment anti-natural. De ce?
Fiindcă omul din industrie ajunge să vadă tot ceea ce există și mai ales natura ca fiind un mare angrenat industrial
ce trebuie să fie supus la mai multe retușări. Ori este bine să știm că natura nu funcționează ca un angrenat
industrial ci este foarte mult un lucru ce nu numai că este antecedent industriei omului ci la fel de bine oferă un
mediu de desfășurare al industriei fără de care nu s-ar putea vorbii de industrie. Prin urmare evident că se ridică
întrebarea: ce primează
- natura sau
- industria?
Evident că orice creștin ortodox va spune că natura este un primat ce trebuie să fie mai presus de industrie.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne limităm de a mai face cercetare în domeniul industriei. Industria este un
domeniu care vine cu noi și noi descoperiri de care trebuie să ținem cont și pe care trebuie să le avem în vedere.
Totuși, nu trebuie să uităm că industria este cel mai mare poluant al zilelor noastre. Aceasta fiindcă după cum am
spus omul de azi este un om care nu mai știe să aibă o listă a priorităților. După cum spunea una dintre legile lui
Murphy: “când tot ceea ce ai în mână este un ciocan, toate obiectele din jur și se par cuie.” Devine evident că
trebuie să fim unii care să ne dăm seama că industria este un lucru bun dar la fel de bine trebuie să știm să îi
vedem limitele fiindcă este adevărat că industria are niște limite de care trebuie să fin conștienți. Când nu mai
suntem conștienți de aceste limite ale industriei ajungem să poluăm mediul fiindcă considerăm că nu mai ținem
cont de nimic din natură.107
Știm că lăcomia este un păcat dar ceea ce mai mulți dintre noi nu știm că ea poate să îmbrace mai multe
forme. În sens clasic creștin ortodox trebuie să știm că lăcomia este unul care se manifestă în două direcții:
1. Lăcomia la mâncare,
2. Lăcomia la bani.
Ei bine aceste două principale forme de lăcomia au ajuns în zilele noastre să îmbrace mai multe forme:
1. Lăcomia economică,
2. Lăcomia de a deține cât mai multe teritorii,
3. Lăcomia de putere politică,
4. Lăcomia de supremație militară,

106Tributar unei concepții de viață industriale ei bine omul de azi este unul care ajunge să susțină că pentru producție trebuie să fie
sacrificat orice, chiar și natura. Ei bine acest lucru în nici un fel nu poate să fie acceptat. Nu poate să fie acceptat fiindcă după cum am
spus natura este mediul de viață a omului. Omul prin urmare nu are nevoie numai de un mediu de viață industrial. La fel de bine omul
trebuie să mai aibă și un mediu natural de viață în care să se regăsească pe sine atunci când simte că se pierde în marile hale ale
combinatelor industriale. După cum am spus unii ar putea să spună că citind aceste rânduri nu facem decât să găsim cât mai multe
motive pentru a critica industria din zilele noastre. Ceea ce voim noi să atragem atenția este că trebuie să fim unii care facem industrie
în mod rațional. Aceasta fiindcă tendința în zilele noastre este să se uite de rațiune când vine vorba de industrie.
107Tushar Kanti Sen, Air, gas and water polution control using industrial and agricultural solid wastes absorbents (CRC Press, 2018).

52
5. Lăcomia sau setea de a îți domina semenii etc.
Ei bine toate acestea sunt forme sub care sunt un fel sau altul ajungem să vedem că lăcomia ajunge să se
manifeste în zilele noastre. Țările puternic industrializate sunt unele care ajung să intre în ceea ce am denumit ca
fiind lăcomia economică. Ei bine asupra acestei lăcomii economice vom ajunge să insistăm mai mult. Economia
după cum putem să ne dăm seama este sau mai bine spus ar trebuii să fie un lucru rațional. De ce să fie un lucru
rațional? Fiindcă omul economic este un om care trebuie să fie condus de rațiune. Ei bine de mai multe ori se
poate vedea că în economie nu mai ajunge să conducă rațiunea ci lăcomia. Cu alte cuvinte aici ajunge să se aplice
principiul: cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. După cum ne spune filosofia omul este o ființă care
pendulează între două verbe:
- a fi și
- a avea.
Prin urmare ce este mai important sau mai bine spus ce ajunge să te definească: ceea ce ești ca persoană sau
ceea ce posezi ca persoană? Ei bine aici părerile diferă. Totuși, opinia creștin ortodoxă este că noi suntem definiți
de verbul: a fii. Este mult mai important în sens creștin ortodox ceea ce suntem ca persoane decât ceea ce
posedăm.108
Prin urmare este bine să știm că există două aspecte ale economiei.
1. Faptul că economia ajunge să ne procure lucrurile necesare unei vieți decente:
- hrană,
- apă,
- îmbrăcăminte,
- un acoperiș deasupra capului.
2. Faptul că economia ajunge să fie dominată de lăcomie și ajunge să vrea mai multe lucruri decât cele care
sunt strict necesare pentru a menține viața. Care sunt unele dintre aceste lucruri?
- lux,
- obiecte și pietre prețioase,
- o viață de dezmăț și libertinaj,
- toate plăcerile posibile,
- o viață în care omul din protector la naturii ajunge să fie exploatatorul ei.
Ei bine trebuie să știm că una dintre cauzele marilor dezastre ecologice din timpul nostru este lăcomia
economică. Aceasta fiindcă după cum am spus omul vrea din ce în ce mai mult și nu se mulțumește cu strictul
necesar. Ceea ce trebuie să știm este că economia trebuie să ne satisfacă nevoile noastre primare dar ea nu poate
să ne satisfacă nevoia noastră de lux și lăcomie. Ei bine aici apare de cele mai multe ori marea problemă pe care
trebuie să o avem în vedere și de care trebuie să ținem cont: cu cât vrei mai mult de la natură cu atât mai mult vei
ajunge să exploatezi natura. Este evident că exploatarea naturii duce în cele din urmă la poluare. Aceasta fiindcă
din lăcomie omul nu mai vrea să mențină un echilibru cu natura din jurul lui.109
Prin urmare prin ce se manifestă lăcomia irațională economică:
- defrișări de păduri,
- pescuit peste limite,
- vânat peste limite,
- agricultură ultra-chimizată,
- desconsiderarea generică a sacralității naturii ca lucru creat de Dumnezeu.
Filosoful grec Socrate spunea în antichitate un lucru de care trebuie să ține cont și pe care trebuie să îl avem
în vedere: “cel care nu este mulțumit cu ceea ce are nu va fi mulțumit nici cu ceea ce ar vrea să aibă.” Din aceasta
înțelegem că odată ce omul a ajuns să prindă gustul bogăției ei bine el ajunge să nu se mai mulțumească și să vrea
din ce în ce mai mult. Așa se face că după cum am amintit în rândurile de mai sus se naște ceea ce cunoaștem ca

108După cum putem să ne dăm seama este la un anumit nivel important să posedăm lucruri dar ele nu vor ajunge să definească în
întregime adevăratul nostru eu. De ce? Fiindcă trebuie să știm că eul nostru este un lucru care este superior. De ce? Fiindcă eul nostru
este cel care conține sufletul nostru. Sufletul nostru este un lucru ce nu ar putea să fie cumpărat cu toți banii din lume. Faptul că
sufletul omului este un bun fără de preș este afirmat și de Iisus când a spus că: “pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea
întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? ” (Matei 16, 26). Devine evident că omul ajunge
să fie determinat de sufletul lui care este cel mai de preș lucru din el. Problema cu lăcomia economică este că ea ajunge să îl reducă pe
om numai la materie. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama economia este un lucru care reduce lucrurile numai la materie.
109Phiiph B. Smith, Mamfred Max Neef, Economics unmasked: from power and greed to compassion and common good (Green books, 2013).

53
marea diferență dintre săraci și bogați. Cei bogați sunt oamenii care de multe ori și-au vândut și sufletul pentru
bani și averi. Pentru ei nu mai contează nimic decât banii și averile. Dacă pentru a obține cât mai mulți bani și
averi ei ajung să polueze natura, ei bine acest lucru nu mai contează deloc. Nu mai contează deloc fiindcă după
cum am spus ei sunt unii care nu mai judecă rațional. Deși mai mulți dintre noi ne considerăm oamenii normali
și raționali dacă vom sta și ne vom analiza mai bine vom vedea că în realitate nu suntem oameni raționali. Nu
suntem oameni raționali fiindcă de cele mai multe ori dorința de bogăție ne face să ne lăcomim și să nu mai
menținem linia de echilibru cu natura din jur.110
Referitor la această lăcomie economică a omului de azi vom da un citat dintr-un autor afgano-american pe
nume Khaled Hosseini. Iată ce spunea el: “în acea noapte am scris prima mea poveste scurtă. Mi-a luat numai 30
de minute. Este o poveste scurtă și întunecată despre un om care a găsit o cană fermecată. Era o cană în care
dacă vărsai o lacrimă, lacrima se transforma într-o perlă de mare valoare. Deși omul întotdeauna a fost sărac,
totuși era un om fericit și foarte rar a vărsat o lacrimă. Așa că omul a găsit mai multe metode prin care să devină
trist pentru ca lacrimile sale să îl facă bogat. Pe cum perlele au început să apară la fel de bine a crescut și lăcomia
lui. Povestea se încheie cu omul șezând pe un munte de perle, cu un cuțit în mână plângând fără oprire în timp
ce ținea trupul ucis al soției sale.”111
Care este morala povestirii de mai sus? Sunt mai multe sensuri ale ei:
1. Că deși suntem săraci acest lucru nu înseamnă că nu putem să fim fericiți,
2. Că sunt posibilități de a te îmbogății dar de multe ori ele sunt unele care cer mai mult decât ar trebuii,
3. Că ajungem să fim dominați de lăcomie și uităm de unde am plecat,
4. Că în drumul spre bogăție din lăcomie ajungem să face uneori fapte monstruoase.
Ei bine o astfel de faptă monstruoasă trebuie să știm că este și poluarea. Ajungem să ucidem ceea ce ne
oferă chiar viața noastră: natura. De ce? Fiindcă voim din ce în ce mai mult. Ceea ce s-a putut vedea este că omul
cu cât vrea mai mult cu atât mai mult ajunge să dorească bogății la infinit. Vedem în zilele noastre oameni care
ajung să vrea mai mult decât este necesar și mai mult decât le poate oferii natura. Ei bine ei sunt unii care
niciodată nu vor putea să înțeleagă limitele naturii și vor voii dincolo de ceea ce le poate oferii natura. Așa se face
că natura este pentru ei:
- senzație pură,
- plăcere fără limite,
- desfătare voluptoasă,
- lăcomie aprigă,
- dorințe arzând.
Toate aceste lucruri după cum am spus sunt unele care ajung să facă din natură un lucru ce nu mai este
transparent lui Dumnezeu ci să ajungă să fie un fapt care să ofere din ce în ce mai multă plăcere. La fel ca omul
din povestea de mai sus cu cana fermecată, ei bine acest om va ajunge să ucidă natura fiindcă ea nu îi oferă
maximul de plăcere. Deși ne oferă multe se pare că pentru mai mulți dintre noi natura nu ne oferă destul. Se
simte în zilele noastre un fel de detestare mutuală a naturii. Ce înseamnă pentru cei mai mulți dintre noi natura
decât o călătorie turistică? Mai apoi ne vom întoarce în mediul nostru mecanizat sau industrial și ne vom vedea
de viața obișnuită.112
Deși sunt mai mulți care ar putea să găsească acest lucru cât se poate de deplasat este bine să știm că în
societățile preponderent agrare ei bine poluarea nu este un lucru care este o mare problemă. Aceasta fiindcă
singurele momente în care omul agrar ajunge să polueze natura este probabil atunci când aruncă mai multe
pesticide pe câmpie. Iată prin urmare că este bine să știm că trebuie să fim mult mai rezervați cu natura și cu
ceea ce înseamnă ea pentru noi în sensul că trebuie să avem o oarecare considerare pentru ea. Sunt unii oameni

110Omul lacom vede în natură un fel de strugure pe care trebuie să îl stoarcă la maxim de toate plăcerile pe care le poate oferii. Mai apoi
ceea ce rămâne din biata natură ajunge să fie aruncat ca un lucru de nimic. Să fie natura nimic mai mult decât un lucru care ajunge să ne
satisfacă plăcerile după care să o aruncăm la coșul de gunoi? Adevărul este că natura este mult mai mult decât un simplu obiect care
produce plăcere. Ea este o creație a lui Dumnezeu și după cum am spus ca tot ceea ce este creat de Dumnezeu ajunge să conțină în sine
un anumit grad de sfințenie. Ei bine această sfințenie ajunge să nu mai fie văzută de lacom. Am fi mult fi mult prea naivi dacă am crede
că cele mai multe crize ecologice nu sunt produse de lăcomia omului. Este omul cel care după cum am spus ajunge să se folosească la
maxim de natură nu într-un mod nefiresc și într-un mod nenatural. Ei bine după ce natura nu mai are ce oferi ei bine acest om nu
numai că lasă natura în pace dar ajunge să își arunce gunoaiele în natură.
111Khalel Hosseini, The kite runner, (Riverhead books, 2004).
112Nancy Folbre, Greed, lust and gender: a history of econimic ideas (Oxford, 2010).

54
care sunt de părere că trebuie să evoluăm și să evoluăm cât mai mult indiferent de ce consecințe ar putea să
aducă acest lucru. În numele evoluției trebuie să știm că mai toți martirii au ajung să își piardă viața. Aceasta
fiindcă după cum am spus este bine să știm că evoluția nu trebuie să fie una care să nu țină cont de limitele
naturii. Ei bine sunt foarte mulți care din lăcomie găsesc limitele naturii inconveniente. Așa se face că ei ajung să
susțină că în numele evoluției natura trebuie să fie sacrificată. Aceasta fiindcă acesta este cursul naturii umane și
al lumii. Ei bine este evident că trebuie să fim mult mai rezervați cu altfel de concepții. De ce? Fiindcă trebuie să
știm că:
- natura are un rol bine determinat în viața omului,
- natura are un rol valabil pentru toate generațiile,
- natura este un lucru vital pentru om,
- omul a fost făcut în așa fel că nu poate trăii fără de natură,
- lăcomia nu este compatibilă cu mersul naturii de cele mai multe ori,
- a ajunge să consideri natura un produs de care te poți descotorosii este o concepție primitivă.
Acestea sunt numai câteva dintre lucrurile care ne spun că trebuie să fim mult mai realiști în ceea ce privește
cauzele poluării din timpurile noastre. Ceea ce s-a putut vedea este că țările mai mici poluează mai puțin în timp
ce țările mai mari poluează mai mult. Aceasta nu din cauza numărului populației, ci mai mult din lăcomia țărilor
mai mari.113
Ca să ne dăm seama de ceea ce este lăcomia vom da aici un caz mai recent de braconaj din țările africane.
În anul 2012 a fost prinsă o rețea de mai mulți de braconieri care au ajuns să fure:
- 2 tone de fildeș de elefant,
- 20 de kilograme de corn de rinocer,
- mai multe sute de piei de leu, leopard, gheparzi, și crocodili.
Ne putem da seama că a ajunge să furi din natură 2 tone de fildeș de elefant este cu adevărat un număr
foarte mare. Nu putem estima cam câți elefanți trebuie să omori pentru a face rost de 2 tone de fildeș dar putem
să ne dăm seama că este un număr destul de mare. Ei bine aici am dat numai un caz destul de recent dar cu
siguranță că sunt mai multe cazuri de braconaj care au fost la fel de grave. A ajunge să omori elefanți pentru a
face 2 tone de fildeș este fără doar și poate un lucru care ne spune că avem aici de a face cu multă lăcomie. Este
vorba de o lăcomie pe care o au cei care ajung să nu mai pună nici un preț pe viața animalelor și ajung să le ucidă
fără de sens și fără de milă.114
Se spune că era un bărbat bolnăvicios care se văita mereu către soția lui.
- Vai, să știi că nu mai pot.
- Iar îți este rău dragul meu?
- Da. Nu știu ce să mă mai fac.
- Ai luat medicamentele?
- Cum să nu.
- Și nu îți este mai bine?
- Deloc.
- Ce să mai fac atunci?
- Chiar nu știu.
- Să chem doctorul?
- Da. Să vină doctorul.
- Este pentru a nu știu a câta oare când vine doctorul.
- Nu este nimic.

113Scriitorul și gânditorul american Adward Abbey spunea destul de inspirat: “creșterea de dragul creșterii este ideologia celulei
cancerigene.”Edward Abbey, The Journey Home: Some Words in Defense of the American West (Plume, 1991). Aceste cuvinte ne spun că sunt
mulși care vor să câștige din ce în ce mai mult nu fiindcă ar avea motive să o facă ci pentru că sunt lacomi. Lăcomia ajunge să suprime
natura din jur fiindcă lacomul este unul care nu mai vrea să protejeze natura ci vrea să ajungă să profite de ea fără să mai șină cont de
legile naturii. Unii sunt cât se poate de ironici: ce legi de poate da natura decât legea junglei? Ei bine trebuie să știm că în sine natura
este mai mult decât legea junglei. Ea este una care ajunge să ofere mediul și lucrurile necesare vieții. Dacă este să ne referim la animalele
din natură este bine să știm că ele sunt unele care nu sunt superioare omului fiindcă sunt unele care trăiesc după instinct și nu după
rațiune. Totuși acest lucru nu poate în nici un fie un motivi să ajungem să distrugem animalele fără de nici un motiv.
114Gretchen Morgenson, Joshua Rosner, Reckless endargenment: how outsized ambition, greed, and corruption led to economical armageddon (Times

books, 2011).
55
- Crezi că te va pute ajuta?
- Numai doctorul mă poate ajuta acum.
- Bine îl voi chema.
Soția l-a chemat pe doctor.
- Bună ziua, a început doctorul.
- Bună ziua.
- Ce mai faceți?
- Rău, domnule doctor rău.
- Dar de ce?
- Fiindcă am mari dureri.
- Ați luat medicamentele pe care vi l-am prescris data trecută?
- Cum să nu.
- Și cum vă este?
- Nu au nici un efect.
- Nu știu ce să zic.
- Domnule doctor eu aș zice să faceți ceva care să taie răul de la rădăcină.
- Deci vreți să tai răul de la rădăcină?
- Da domnule doctor.
- Sunteți sigur?
- Cum să nu.
Atunci doctorul se duse spre sticla cu răchie (rachiu) de pe masa bolnavului. O luă și o trântii la pământ.
- Ce faci ai înnebunit?
- Nu de loc.
- Ce ți-a venit?
- Nu ai zis dumnitale să tai răul de la rădăcină?
- Ba da.
- Ei bine atunci lasă-te de băut și vei fi sănătos.
După aceasta medicul a plecat liniștit la casa lui.115
Am spus această întâmplare fiindcă ea se potrivește cu sensul generic al subiectului cărții noastre. Auzim pe
mai multă lume că se tânguiește de marea criză ecologică:
- ne sunt distruse câmpiile,
- ne sunt omorâte animalele,
- ne sunt poluate apele,
- ne sunt pline orașele și satele de gunoaie.
Cu toate că mai toată lumea se plânge mai nimeni nu vrea să taie răul de la rădăcină după cum cerea
bolnavul din întâmplarea de mai sus. Criza ecologică ne tulbură rău și ne doare de multe ori să vedem cu natura
are mult de suferit de pe urma noastră dar adevărul este că nu tăiem de la rădăcină cele două principale cauze ale
poluării:
- lăcomia și
- dezinteresul față de mediu.
Iată cum ajungem să vedem pe mai multă lume mai ales în unele emisiuni de televiziune și de radio că se
plâng că răul trebuie să fie tăiat de la rădăcină. Ei bine aceste persoane decât să vorbească lucruri pe care mai
toată lumea le știe ar trebuie să se concentreze mai mult pe faptul de a ajunge să taie de la rădăcină răul din
natură.116
Din cele pe care l-am afirmat până acum am putut vedea că sunt două categorii ale economiei:
- o economie rațională care este o economie normală,
- o economie irațională care este o economie a lăcomiei.
Omul trebuie să înțeleagă că există o latură spirituală a lăcomiei. Este o latură ce ne spune că avem anumite
necesități și nu trebuie să ajungem să transformăm aceste necesități naturale într-un fel de idoli. Ei bine cei mai
mulți dintre noi ajungem să transformăm aceste necesități în idoli. Iată ce spunea în acest sens Sfântul Antim
Ivireanul:"când mergem să ne spovedim nu spunem duhovnicului că mâncăm carnea şi munca fratelui nostru,
115Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viașa creștină (Arad, 1929).
116Vinay B. Cothary, Executive greed: examining business failures that contribute to economica crisis (Palgrave Macmillan, 2010).
56
creştinului, şi-i bem sângele şi sudoarea feţei lui cu lăcomiile şi cu nesaţiul ce avem, ci spunem cum c-am mâncat
la masa domnească, miercurea şi vinerea, peşte şi în post raci şi untdelemn, şi am băut vin.” În consecință este
bine să știm că una dintre obiecțiile pe care le avem față de lăcomie este că de multe ori ea ne face să voim ceea
ce nu este al nostru. Marii magnați când văd pe alții că prosperă ajung să îi falimenteze pentru ca nu cumva ei să
fie concurenți mai buni. De mai multe ori în acest proces de falimentare motivele ecologice pot să joace un rol
destul de important. Este bine să știm că ecologia de multe ori este prilej pentru politicieni să se îmbogățească.
Fie că vorbim de:
- fonduri naționale,
- fonduri europene,
- fonduri internaționale
care se alocă pentru ecologie ei bine sunt mai mulți care ajung să își bage mâna în aceste fonduri. Se știe și de
cazul unui mare președinte din zilele noastre că atunci când i s-a spus că încălzirea globală începe să devină o
problemă din ce în ce mai serioasă ei bine el a răspuns că aceasta este mai mult o fabulație a meteorologilor. Cu
adevărat încălzirea globală a devenit o problemă și cu toții vedem acest lucru. Ecosistemul nostru are de suferit și
noi trebuie să venim cu măsuri concrete de a stopa emisia de dioxid de carbon din mediu.117
Gânditorul francez Michel de Montaigne spunea destul de inspirat: “îmi este teamă că ochii noștri sunt mai
mari decât stomacul nostru și că avem mai multă curiozitate decât înțelegere. Ne dăm în vânt după orice dar în
schimb nu prindem decât vânt.” Parafrazându-l pe Michel de Montaigne putem să spunem că: ne dăm în vânt
după toate lăcomiile posibile și în schimb ajunge să poluăm natura și să o facem un fel de preș de ușă pe care ne
ștergem picioarele. După cum am spus este bine să știm că natura este un lucru care are o anumită demnitate
fiindcă a fost creată de Dumnezeu. Este cea mai mare greșeală să ajungi să nu mai vezi natura ca un lucru creat
de Dumnezeu. După cum am spus dacă natura nu mai este creată de Dumnezeu și este produsul la cine știe ce
întâmplare fericită din univers ei bine în cele din urmă trebuie să fim cât se poate de conștienți că natura ajunge
să fie un lucru care nu mai valorează nimic. Omul uită că dacă natura se distruge în cele din urmă se distruge și
viața lui. Aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl ne-a lăsat inter-dependenți cu natura în această lume. Trebuie să
vedem că lăcomia acolo unde ajunge să stăpânească îl orbește pe om. El nu mai vede nimic decât posibilitatea de
a se îmbogății și a se gratifica prin bunurile naturii. Lăcomia și consecințele ei putem vedea că ajung să afecteze
natura în care ne ducem viața cea de toate zilele. Poate că a venit timpul să ne readucem aminte de vechea
spiritualitate creștin ortodoxă care vede un război nevăzut între forțele spirituale ale binelui și ale răului. Cu alte
cuvinte fiindcă demonii nu pot să distrugă lumea noastră materială fiindcă sunt duhuri, ei bine ei ajung să își
găsească agenți care să le facă munca de distrugere a naturii. Ei de cele mai multe ori sunt marii lacomi ai
timpurilor noastre care purtați de o patimă irațională ajung să nu mai vadă nimic sacru în natură și să o vadă ca
un bun ce poate să fie eradicat. Așa se face că în cele din urmă noi oamenii simplii avem de suferit și ajungem să
tragem ponoasele de pe urma unora care cu bună știință s-au pus pe sine în slujba răului. Este vorba de un rău ce
în cazul nostru îmbracă forma poluării.118

CAPITOLUL 6
DESACRALIZAREA NATURII CA IMPOSIBILITATE DE MANIFESTARE A COMUNIUNII CU
DUMNEZEU SFÂNTA TREIME

Să ne imaginăm că un sculptor face o statuie frumoasă pe care o pune în piața unui oraș. Ei bine mai mulți
oameni vin și aruncă gunoaie pe această statuie. Se mai poate spune că plină de gunoaie acea statuie mai este

117Sfântul Paisie Aghioritul a fost cât se poate de concludent în acest sens: "nu există om mai nesocotit decât lacomul de bani, care
adună mereu şi totdeauna trăieşte în lipsă şi în cele din urmă îşi cumpără iadul cu economiile pe care şi le-a adunat." Iisus a fost cât se
poate de clar când ne-a spus să nu ne adunăm comori aici pe pământ unde moliile le pot roade ci să ne adunăm comori în cer. Ei bine
adevărul este că deși mai mulși au auzit acest îndemn ei bine nu au făcut nimic în acest sens și au preferat să lase toate comorile lor să
fie unele care să cele care au devenit sensul vieții lor. De ce? Fiindcă după cum spune Noul Testament unde își este comoara ta, acolo
este și sufletul tău. Omul care trăiește numai pentru bani și averi este un om care în nici un fel nu mai șine cont de mediul înconjurător
și de natură. Tot ceea ce vrea el este ca natura să îi ofere câștig și plăceri infinite. Ei bine trebuie să știm că natura nu este infinită. Prin
urmare să nu cerem infinitul de la ceea ce nu este infinit.
118Gillian Tett, Aurul nebunilor. Cum a întinat lăcomia nesăbuită un vis, cum a spulberat piețele globale și cum a declanșat catastrofa, (Editura Philobia,

2011).
57
frumoasă? Evident că nu. Statuia și-a pierdut toată strălucirea fiindcă a devenit una care nu mai este completă
sau întreagă. Ei bine am putea spune că această comparație cu sculptorul și statuia lui se potrivește și cu poluarea
din zilele noastre. Trebuie să știm că Dumnezeu este Cel care a ajuns să facă toată această natură frumoasă
pentru om. Dacă universul nu este accesibil omului ei bine natura este accesibilă. Ce facem omul de azi cu
această frumoasă creație a lui Dumnezeu? O ponegrește ș o murdărește. Ei bine acest proces de a ajunge să
murdărești ceva ce a fost creat de Dumnezeu se numește desacralizare. Este o desacralizare fiindcă trebuie să
știm că tot ceea ce a făcut Dumnezeu este bun și frumos și trebuie să fie păstrat de om așa cum a fost creat de
Dumnezeu. Ei bine omul ajunge să nu îi mai pese că natura este creată de Dumnezeu și ajunge să o profaneze
sau mai bine spus să o desacralizeze. În termeni religioși poluarea din zilele noastre este un fel de desacralizare a
naturii. Ceea ce ar trebuii să fie un lucru care să ne aducă aminte de Dumnezeu și a de actele Sale ajunge să fie
considerat desuet și fără de nici o semnificație.119
Iată că omul poate să desacralizeze natura și să o facă în așa fel ca ea să nu mai aibă nimic sfânt în ea.
Poluarea este prin urmare un proces de desacralizare a naturii care ne face să nu mai știm care este originea
naturii: Dumnezeu Tatăl. Trebuie să fim mai atenți cu natura fiindcă după cum am spus ea este darul pe care
Dumnezeu Tatăl l-a făcut întregii umanități. Ori ce facem noi oamenii prin poluare?
1. Distrugem un lucru pe care ar trebui să îl protejăm,
2. Arătăm indiferență față de o creație a lui Dumnezeu,
3. Ne prefacem că nu știm de ceea ce am poluat,
4. Aducem desacralizare naturii,
5. Reducem natura la un stadiu inferior de existență,
6. Nu mai ajungem să protejăm natura când ea are cel mai mult nevoie de noi.
Aceste lucruri sunt numai câteva are ajung să definească ceea ce este denumit ca procesul de desacralizare a
naturii. Este bine să știm că natura poate să conțină în ea sfințenie. După cum am spus sunt mai multe slujbe
care se fac pentru sfințirea naturii. Ei bine Dumnezeu Tatăl a umplut natura de frumusețe și de sens. Noi prin
poluare nu facem decât să luăm naturii frumusețea și sensul pe care Dumnezeu le-a pus în ea. Gândul pe care cei
mai mulți oameni îl au este faptul că a arunca câteva gunoaie în natură nu este o mare problemă. Problema este
cu totul alta: la nivel de umanitate mai toată lumea gândește așa. Așa se face că se ajunge ca în natură să fie
eliminate mai mult gunoaie care evident că vor afecta ecosistemul. Așa se face că natura dintr-un lucru sacru
ajunge să fie un lucru profan, un lucru care nu mai are nici un sens și nici o noimă și un mediu în care omul nu
mai poate să intre în dialog cu Dumnezeu. După cum am spus natura este un lucru fundamental pentru om.
Aceasta fiindcă omul este pus să lucreze și să trăiască în mijlocul naturii. Sunt unii care iubesc mai mult natura în
timp ce alții nu au nici un fel de aprecieze față de natură. Aceasta ne spune că trebuie să fim unii care să nu
cădem în extreme. Foarte ușor natura din zilele noastre ajunge să cadă din sacru în profan. De ce? Fiindcă
oamenii nu sunt unii are vor să păstreze o relație sănătoasă tradițională cu natura. Iată de ce natura se
desacralizează și ajunge să nu mai conțină în ea prezența lui Dumnezeu. Acolo unde este Dumnezeu la fel de
bine trebuie să fie ordine și curățenie.120
Ceea ce putem să vedem este că Dumnezeu Tatăl a lăsat natura să fie un lucru care conține în sine:
- ordine,
- proporționalitate,
- frumusețe,
- inteligență,
- delicatețe,
- un sentiment natural al sfințeniei (sacrului).
Toate aceste lucruri ne spun că natura nu este produsul întâmplării ci ea este un lucru care dacă este studiată
îl poate duce pe om la deducția existenței lui Dumnezeu. Ei bine acesta este probabil unul dintre cele mai
119Desacralizarea și poluarea sunt în acest sens doi termeni sinonimici care evident că reprezintă dezinteresul omului modern față de
ceea ce a creat Dumnezeu. Uităm mult prea ușor că natura este o creație a lui Dumnezeu Tatăl și că noi avem datoria să o păstrăm așa
cum este ea și să nu ajungem să o distrugem. Iată de ce se poate spune că în vremurile noastre asistăm la cel mai mare proces de
desacralizare a naturii și a mediului înconjurător. Este bine să ne eliberăm de acest prejudiciu și să ne dăm seama că natura este un bun
conductor. De ce? Fiindcă este menirea ei să ne ducă la Dumnezeu și să ne descopere ceva despre Dumnezeu. În momentul în care
ajungem să poluăm natura în cele din urmă demonstrăm că nu ne mai pasă de Dumnezeu Tatăl și de creația Lui. Iată care este fondul
religios al problemei poluării naturii și de ce am voit să scriem o carte pe această tematică.
120Gordon Lynch, Between sacred and profane: researching religion and polular culture (I. B: Tauris, 2007).

58
importante lucruri pentru care natura a fost creată. Ea a fost creată pentru a îi spune omului câte ceva despre
Dumnezeu Tatăl. Că Dumnezeu Tatăl este cel mai mare mister al omului nu este nici o îndoială. Aceasta fiindcă
după cum putem să ne dăm seama nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu Tatăl. Ei bine una dintre funcțiile naturii
este să nu-L descopere pe Dumnezeu Tatăl. Ce ne spune natura despre Dumnezeu Tatăl?
1. Este bun,
2. Este frumos,
3. Este ingenios,
4. Este un Dumnezeu al vieții,
5. Este un Dumnezeu rațional și în același timp mai presus de rațiunea umană,
6. Vrea să fie căutat,
7. Ajunge să fie cunoscut prin ceea ce face,
8. Din iubire a extins din viața Lui și naturii din jur.
Toate aceste lucruri ne spun că trebuie să fim mult mai atenți cu natura care după cum am spus este creația
lui Dumnezeu. După cum nu putem să ne obișnuim cu gândul că ne putem ruga într-o Biserică murdară ei bine
la fel de bine nu putem să ne obișnuim cu gândul că putem să trăim o viață într-o natură poluată. Aceasta fiindcă
după cum am spus poluarea ajunge să deprecieze ceea ce a fost creat de Dumnezeu.121
Sacrul din natură este unul care poate să fie văzut prin mai multe lucruri dar mai ales prin ordinea din natură.
Sunt mai multe lucruri care ne spun că natura este un lucru ordonat. Aceasta fiindcă în ea există:
- proporție,
- dimensiuni,
- armonizări,
- ingeniozitate,
- alterare dintre forme,
- frumusețe.
Ei bine orice om sănătos la minte este un om care poate să perceapă două lucruri esențiale din natură:
1. Că Dumnezeu Tatăl este autor al naturii,
2. Că există sacru (sfințenie) în natură.
Totuși, trebuie să știm că sacrul care există în natură este un lucru ce trebuie să fie înțeles în adevăratul său
sens al cuvântului. Este un sacru ce derivă din existența lui Dumnezeu. Cu toată complexitatea ei natura fără
doar și poate ne spune despre puterea lui Dumnezeu și despre voința Lui de crea viața. Fiindcă natura este un
lucru care conține viață fără doar și poate că ea este un lucru sacru. Tot ceea ce este viață trebuie să fie considerat
de noi ca fiind un lucru sacru. Aceasta fiindcă trebuie să fim convinși că există o profundă legătură dintre sacru
și viață. În lumea noastră căderea protopărinților a făcut să existe un fel de contradicție dintre viață și moarte.
Aceasta fiindcă tot ceea ce este viață la un moment dat va murii. Păcatul este cel care a ajuns să introducă
moartea în natură. Unii sunt de părere că atâta vreme cât natura moare nu este nici o problemă dacă ea ajunge să
fie poluată. De ce să fie greșit să ajungi să poluezi ceva care oricum va murii? Ceea ce nu iau în considerare cei
care gândesc așa este că natura are în sine o putere de regenerare. Mai toate plantele și animalele mor dar ele au
puterea lăsată de la Dumnezeu să se regenereze. Trebuie să credem în puterea de regenerare a naturii care ne
spune că viața în natură este cu adevărat un dar sacru.122
După cum am spus în rândurile de mai sus omul de azi este un om care consideră că el poate să distrugă
mediul înconjurător fiindcă dacă nu o va face nu va da un maxim de producție în economie. Ei bine această
opinie a fost informată de mai mulți ecologi care au studiat interacțiunea omului cu mediu. Iată ce ne spune în
acest sens ecologul Dennis Weaver: “nu trebuie să sacrificăm o economie puternică pentru un mediu
înconjurător sănătos.” Ceea ce este cel mai trist este că omul de azi este un om care renunță să mai vadă natura

121În acest sens gânditorul Vasile Ghica spunea un lucru pe care trebuie să îl avem în vedere: “desacralizarea, demitizarea, sexualitatea,
drogurile, robotizarea, violența, și alte “corigențe” ale epocii conduc spre alienare.” Ei bine este tocmai acest sentiment al alienării pe
care trebuie să îl înțelegem. Deși pe Dumnezeu vom ajunge să Îl vedem față către față numai în lumea de apoi, natura cu toată
complexitatea ei este chemată să ne spună câte ceva despre Dumnezeu. Când noi poluăm natura ei bine nu facem decât să ne depărtăm
de ea și să ajungem să o desacralizăm. Adică să o lipsim de un potențial pe care ea îl are prin creație: acela de a descoperii o parte din
Dumnezeu și din existența Lui. Este bine să ne dăm seama că natura și Dumnezeu sunt lucruri care se leagă unul de altul și nu sunt fără
de nici o punct comun de referință. Aceasta ne spune că trebuie să fim unii care să vedem sacrul care există în natură chiar dacă el nu
este unul compact după cum ne-am aștepta noi.
122John Breck, Darul sacru al vieții (Cluj Napoca, 2001).

59
ca o creație a lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă trebuie să știm că criza ecologică apare în sufletul omului. Când
omul simte că nu mai este în comuniune și în legătură cu Dumnezeu ei bine el ajunge să nu mai vadă nimic
frumos și înălțător din natură. Este de fapt criza din sufletul omului cea care ajunge să ne facă să nu mai vedem
sacrul din natură. Fără să mai vedem pe Dumnezeu Tatăl în natură ei bine natura se desacralizează după cum
deja am afirmat în rândurile de mai sus. Concepția creștin ortodoxă ne spune că odată cu desacralizarea apar mai
multe lucruri negative în om:
- dezinteresul față de Biserică,
- lipsa de perspectivă,
- indiferența în probleme de religioase,
- împuținarea credinței,
- un puternic sentiment de deznădejde,
- chiar ura față de natură.
La un nivel generic se poate spune că în ceea ce privește natura oamenii se împart în două categorii:
1. Oameni care sunt interesați de natură și vor să o studieze,
2. Oameni care nu ar nici un fel de interes față de natură.
Ei bine adevărul este că școala așa cum este ea gândită în zilele noastre este una care ajunge să ne facă pe
toți să aflăm mai multe lucruri despre natură. Ceea ce este mai trist este că de cele mai multe ori aceste lucruri nu
ajung să ne ducă la Dumnezeu Tatăl.123
Lipsa de simțul sacru din zilele noastre ca lipsă a credinței în Dumnezeu este una care a ajuns să ne facă să
trăm într-o stare de deplină desacralizare a naturii. Omul nu mai vede nimic sacru în natură fiindcă natura i se
pare una care nu are nici un fel de legătură cu Dumnezeu. Este ca și cum omul de azi nu mai poate vedea
pădurea din cauza copacilor. Omul a devenit din ce în ce mai imun la frumusețea naturii. Ce este pentru omul de
azi natura decât nimic mai multe ca o înșiruire de:
- păduri,
- râuri,
- mări,
- oceane,
- pești
- plante etc.
Toate aceste lucruri sunt unele care fără doar și poate că nu mai transmit nimic omului. Ori noi creștinii
ortodocși vedem în ultimii câini și pisici voința creatoare a lui Dumnezeu. Uităm mult prea repede că chiar
animalele noastre de companie sunt ființe care au fost create de Dumnezeu spre folosul și spre bucuria noastră.
Iată cum am ajuns să trăim într-o stare de nesimțire în care nimic din ceea ce este sacru nu mai spune ceva ci
toate sunt un fel de realitate desacralizată. Desacralizarea naturii este în apogeu în lumea noastră. Vorbim de
două aspecte ale desacralizării:
1. un aspect intern care ne spune că nu mai are rost să credem că natura este creația lui Dumnezeu,
2. un aspect extern care ne face că poluăm această fostă creație a lui Dumnezeu.124
În Evul Mediu când musulmanii au fost în apogeu prin Imperiul Otoman se spune că sarazinii125 s-au decis
să atace insula Cipru.
- Ciprul este al nostru, spunea comandantul sarazinilor.
- Așa este.
- Nu trebuie să avem nici o milă față de ciprioți.
- De ce?
- Fiindcă sunt creștini.
123Și în zilele noastre sunt mai multe școli în care teoria evoluționistă a lui Darwin este predată. Este această teorie care ajunge să
desacralizeze și mai mult natura. De ce? Fiindcă ea Îl scoate pe Dumnezeu din natură și îl lasă pe om fără de creatorul Lui. Omul nu
este nimic mai mult decât produsul unui hazard sau al întâmplării care este cel care prin evoluție a ajuns după milioane și milioane de
ani să poate crea viață. Este cea mai mare absurditate să ajungem să credem că din nimic poate să iese viață dacă nu ar fi vorba de o
putere supranaturală care să poate să facă acest lucru. Ei bine puterea supranaturală care a dat viață din nimic este pentru noi natura
creată de Dumnezeu. Este natura cea care conține mai multă viață biologică. Nu se poate în nici un fel să ajungem să separăm această
viață de sursa ei ultimă. Dumnezeu. Natura ne duce la Dumnezeu și se poate spune că acest pelerinaj sufletesc este pentru creștinul
ortodox unul sacru.
124Jenn Cianca, Sacred ritual, profane space : the Roman house as early Christian meeting place (McGill-Queen’s University Press, 2018).
125Sarazinii erau de musulmani din vestul Europei.

60
- Da. Nu vom avea nici o remușcare în a-i ucide.
Așa se face că sarazinii au reușit să își croiască drum în Cipru. Un grup dintre ei s-a decis să atace o biserică
creștină.
- Avem toate motivele să atacăm această biserică, a început comandatul sarazinilor.
- De ce?
- Fiindcă în aceste biserici creștinii țin mai multe lucruri de preț.
- Cum ar fi?
- Obiecte de argint și aur.
- Aur, argint? Foarte bine. Vom ataca biserica.
Sarazinii au năvălit în biserică. Au luat tot ceea ce se putea lua de acolo. Unul dintre ei se spune că a dat
ochii cu o icoană.
- Ce este aceasta?
- Este o icoană, a răspuns unul dintre creștini.
- Și la ce folosește?
- Icoana ajută celui care se închină cu smerenie ei.
- Prostii.
- Eu ți-am spus ție ce credem noi creștinii.
- Și eu am să își demonstrez contrariul.
- Cum crezi tu.
Sarazinul a scos lancea și i-a spus creștinului:
- Uite, eu am să scot un ochi acestei icoane și o să vezi că nu se va întâmpla nimic.
Creștinul nu a zis nimic. Sarazinul a înțepat icoana chiar în ochi. Dintr-o dată i-a sărit lui un ochi.
- Ochiul meu, ochiul meu! Striga sarazinul.
- Vezi eu te-am avertizat, a spus creștinul.
- Simt că îmi este frig. De ce este așa frig?
Sarazinul a căzut la pământ cuprins de mari friguri.
- Eu zic să plecați voi sarazinii din această biserică.
- De ce?
- Ca să nu vi se întâmple mai rău.
Se spune că cuprinși de frică sarazinii au părăsit biserica pe care au jefuit-o.126
Întâmplarea de mai sus este una care se referă în special la faptul că sunt mai mulți care nu au nici un fel de
respect față de cele sfinte. Vedem din întâmplarea de mai sus că sarazinul nici măcar nu știa ceea ce este acea o
icoană și a ajuns să creadă că a distruge icoane este un lucru ce nu are nici o semnificație și nu va atrage cu sine
nici o pedeapsă. Ei bine nimic mai eronat decât aceasta. Evident că avem aici de a face cu o minune dintre
multele minuni pe care le păstrează tradiția creștin ortodoxă. Este bine să știm că icoanele sunt făcute din lemn
de cele mai multe ori sau mai ales icoanele de pe iconostas sunt din lemn. Ei bine lemnul icoanelor este un lemn
care a ajuns să fie luat din natură. La fel de bine și culorile icoanei sunt unele care deși sunt produsul chimic al
unor reacții trebuie să știm că în mare culorile sunt tot un element din natură. Avem aici o întâmplare care ne
spune că natura poate să fie un bun conductor al harului lui Dumnezeu. De multe ori harul lui Dumnezeu
ajunge să ne vină prin obiecte din natură. Iată prin urmare o altă valență sacră a naturii: natura poate să fie un
bun conductor al harului lui Dumnezeu. Nu trebuie să avem mari îndoieli în acest sens fiindcă întâmplarea de
mai sus cu sarazinul ne-o spune cât se poate de clar. Harul lui Dumnezeu poate să vină să stea peste anumite
locuri. În acest sens ortodoxia cunoaște mai multe locuri sfinte din natură:
- lacuri,
- păraie,
- peșteri,
- dealuri,
- munți
care nu sunt simple locuri ci sunt locuri sfinte. Locul sfânt în ortodoxie nu este un fel de extrapolare a naturii ci
din contră o includere a naturii în sfințenie, în sacru.127

126Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).


127Barry McDonald, Seeing God everywhere: esseys on nature and the sacred (World Wisdom 2004).
61
Gânditorul Vasile Ghica spunea un lucru frumos pe care trebuie să îl redăm aici: “desacralizarea lumii este
de fapt marea cădere a omului.” Prin aceasta trebuie să înțelegem că omul poate cădea de la menirea lui dea fi
stăpân peste creația lui Dumnezeu. Știm că încă din cartea Facerii Dumnezeu l-a voit pe om să fie un fel de
stăpân al creației. Ei bine omul a ajuns să nu mai fie un stăpân peste creație. Aceasta fiindcă după cum am putut
observa omul a ajuns să abuzeze natura. Dintr-un stăpân blând și milostiv ei bine omul a ajuns să devină unul
care nu a mai arătat nici un fel de compasiune față de natură.
1. Pădurile au început să fie tăiate cu rost și fără rost,
2. Animalele sălbatice au început să fie vânate din plăcere,
3. Peștii au ajuns să fie intoxicați cu deversările din mări,
4. Aerul s-a rarefiat și a ajuns ca în unele metropole să nu mai fie respirabil,
5. Pământul a ajuns să nu mai fie arabil din cauza la mai multe deversări în el.
Ei bine toate aceste lucruri sunt parte dintr-un proces mult mai vast pe care l-am denumit sugestiv în această
carte ca fiind:
- procesul de desacralizare a naturii.
Că natura nu mai are nimic sacru în ea în zilele noastre ne-o spune modul în care o gândește omul de azi.
Natura a devenit un mediu opac ce nu mai are nici o tendință spre transcendent. Uităm mult prea ușor că mai
toate bisericile sunt făcute cu elemente din natură.128
Gânditorul Al. Von Hunboldt spunea că: “cea mai bună descriere a lumii se obține atunci când urechea se
sprijină pe ochi.” Ce să înțelegem din aceasta:.
1. Că trebuie să știm că privim (admirăm) natură,
2. Că trebuie să știm să ascultăm (ajutăm) natura.
Acestea fiindcă este bine să știm că natura este un lucru care trebuie să fie bine înțeleasă. Ea nu este
Dumnezeu după cum cred panteiștii budiști și hinduși ci ea este numai un mediu prin care sfințenia ajunge să se
manifeste. Există în cercurile ortodoxe o veche poveste care nu știm dacă este adevărată sau nu în care se spune
că un sfânt i-a spus unei ramuri uscate: vorbește-mi despre Dumnezeu. Se spune că imediat ramura uscată a
început să se înflorească. Ei bine trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl nu ajunge să se manifeste în lucrurile mari
ale universului cum sunt galaxiile și constelațiile ci la fel de bine el se manifestă și la nivel micro în natura din
jurul omului.
- Albine,
- arici,
- păsări,
- fluturi,
- frunze și
- crengi
sunt cu toate lucruri care sunt manifestări ale lui Dumnezeu. Faptul că noi nu mai ajungem să vedem modul în
care se manifestă Dumnezeu în natura noastră este un lucru ce în cele din urmă ne duce la desacralizarea naturii.
Este una dintre cele mai mari tragedii ale lumii din zilele noastre. Pentru exploatatorul de azi ei bine natura nu
mai are nimic sacru și nici nu mai converge nici un fel de sacralitate. Ea este pur și simplu doar un lucru ce
trebuie să fie exploatat și are să aducă cât mai multe bogății și plăceri. Să nu mai avem noi oare timp și ochi să
vedem lucrurile mici pe care Dumnezeu a ajuns să le facă pentru noi în natură? Adevărul este că nu, avem și
timp și ochi să vedem frumusețea naturii dar fiindcă am devenit secularizați ei bine aceste lucruri nu mai au
pentru noi nici un sens. Ceea ce ne spun sfinții părinți este că dacă nu vom ajunge să Îl simțim pe Dumnezeu
măcar cât de puțin în această lume, ei bine nu vom ajunge să îl simțim nici în lumea de dincolo.129

128Scriitorulromân de origine armeană Arșavir Acterian spunea destul de frumos: “să-și fie frică de desacralizarea lumii - cum le este
frică la mulși credincioși iubitori de lucruri sacre - înseamnă să nu crezi în existența esențială a sacrului.” Prin urmare trebuie să știm că
sacrul există chiar dacă noi nu voim să îl vedem. În sens creștin ortodox sacrul există și în natură fiindcă ea poartă pecetea lui
Dumnezeu. Mai multe mentalități emancipate din zilele noastre ne spun că dacă este să studiem natura nu putem vedea mai nimic sacru
în ea. Ce este natura decât un fel de organizare de atomi și celule? Ei bine sacrul este un ul care se manifestă în sensul generic al naturii
fiindcă ea nu este produsul hazardului ci este produsul unui Dumnezeu al vieții. Fiindcă natura conține multă viață ei bine se poate
vorbii fără de nici o îndoială de un caracter sacru al vieții pe care l-am expus în rândurile de mai sus. Viața este sacră chiar dacă noi nu
voim să vedem lucrurile. Ar trebuie să ne deschidem ochii până nu este prea târziu.
129David T Suzuki, Amanda McConnell, Adrienne Mason, The Sacred Balance: Rediscovering Our Place in Nature(Allen & Unwin, 2008).

62
Viața omului nu poate în nici un fel să fie separată de natură. Vrem sau nu vrem în cele din urmă natura este
un lucru care ajunge să ne condiționeze viața. De condiționează viața prin lucruri elementare:
- apă,
- aer,
- pământ,
- hrană.
Noi suntem cei care nu mai voim să vedem utilitate naturii fiindcă ea este cumva luată ca fiind existentă prin
sine. Ei bine lucrurile nu pot să rămână numai la acest nivel. Natura este un spațiu sacru în care de mai multe ori
s-a manifestat Dumnezeu. Fie că Dumnezeu s-a descoperit pe sine în pustia pădurilor sau în mijlocul orașelor
toate aceste arătări ale lui Dumnezeu au ajuns să fie un fel de manifestare a sacrului. Este vorba de un sacru ce
iasă din Dumnezeu. Când un sfânt ajunge la sfințenie ei bine acea sfințeniei nu stă numai în acel sfânt ci ajunge
să se manifeste și în obiectele din jur. Se cunoaște cazul cu un copil posedat ce a fost dus la un călugăr sfânt
pentru a fi vindecat. Prima dată călugărul sfânt nu a voit să îl vindece. Mai apoi egumenul mănăstirii i-a spus
părinților copilului să îl pună pe copil în scaunul din biserică unde stătea călugărul cu viață sfântă. Ei bine când
călugărul a venit el i-a spus copilului: pleacă de aici. Când a auzit aceste cuvinte demonul a ieșit din copil. Avem
aici o întâmplare care ne spune că oamenii sfinți ajung să sfințească și natura în care locuiesc.130
Gânditorul francez F. Rabelais spunea că:“science sans conscience n’est que ruine de l’ame” adică știința
fără conștiință nu este nimic mai multe decât ruina sufletului. Ce să însemne aceste cuvinte? Înseamnă că nu este
de nici un folos faptul că noi ajungem să știm de mai multe lucruri din știință dacă știința sau mai bine spus
cunoștințele noastre nu sunt nu sunt dublate de conștiință. De ce?
1. Fiindcă conștiința este glasul lui Dumnezeu în om,
2. Conștiința este cea care ne spune ce este bine și ce este rău,
3. Conștiința ne face să fim oameni morali,
4. Conștiința ne învață să mergem pe drumul virtuții,
5. Conștiința ne face să avem frică de Dumnezeu atunci când păcătuim.
Devine evident că trebuie să fim oameni care să fim atenți cu ceea ce ne spune conștiința noastră. Aceasta
fiindcă această conștiință este una care de fiecare dată când poluăm natura ne avertizează că nu am făcut un lucru
bun. Cum se face că avem conștiința că poluarea nu este un lucru bun? Fiindcă după cum am spus poluarea
merge mult mai profund: ea ajunge la a crea o lume și o natură desacralizată. Voim noi să ajungem să
desacralizăm natura? Ei bine adevărul este că teoretic nimeni nu o vrea dar prin faptele noastre ajungem să
facem acest lucru sistematic. Sistematic suntem oameni care nu ținem cont de sacralitatea naturii ca un lucru
creat de Dumnezeu. Deși conștiința ne spune că nu avem dreptul să facem rău naturii ei bine de cele mai multe
ori uităm aceasta și facem tot ceea ce nu ar trebui să facem. Natura este un spațiu sacru în care sfinții lui
Dumnezeu au ajuns să atingă sfințenia. Ei bine trebuie să știm că prin natură:
- ajungem să ne înălțăm spre rai,
- sau ajungem să ne pogorâm la iad.
Este un lucru care în cele din urmă fiecare ajunge să îl facă după propria lui alegere. Pentru noi creștini
ortodocși locurile din natură unde s-au nevoit sfinții lui Dumnezeu sunt locuri sfinte. Sunt locuri sfinte fiindcă
ele sunt unele care au ajuns să fie umplute de harul lui Dumnezeu Tatăl.131
Când am purces la scrierea acestei cărți am fost dominați de idealul că este bine ca din ce în ce mai mulți
creștin ortodocși să își dea seama de legătura dintre ecologie și creștinismul ortodox. Aceasta fiindcă sunt mulți
care sunt adepții ecologiei dar nu știu motivațiile profunde ale unui astfel de demers. Am voit prin urmare să
evidențiem aici care sunt legăturile profunde ce există între:
- creștinismul ortodox și

130Am văzut un sfânt creștin ortodox care a ajuns să polueze natura? Nu se cunoaște nici un caz. Se știe de cazul Sfântului Siluan
Atonitul care a omorât o muscă și că după acea i-a părut așa de rău că mai multe zile a plâns pentru ea. Ei bine sfinții se pare că au fost
ecologi desăvârșiși. Este un amănunt care scapă la mai multă lume atunci când citesc viețile sfinților. Sfinții au ajuns să trăiască într-o
armonie deplină cu natura. Ba de mai multe ori au făcut mai multe minuni cu natura. Patericul egiptean ne spune cazul Sfântului Ioan
Colov care atunci când a intrat în mănăstire se spune că bătrânul lui l-a pus să ude un băț împlântat în pământ până acesta va înverzii și
va da roade. Ei bine mai mulși ani Sfântul Ioan Colov a udat bățul până într-o zi când bățul a înverzit și a dat roade. Se spune că
roadele noului pom au fost luate și duse să fie mâncate de călugări cu cuvintele: luași și mâncași din rodul ascultării. Iată că avem și aici
o minune pe care un sfânt a făcut-o asupra naturii.
131Ursula Goodenough, The sacred depths of nature (Oxford, 1998).

63
- ecologie.
Nu se poate să ajungem să vedem ecologia numai pe baze seculariste. Este adevărat că sunt ecologi și dintre
seculariști. Ei sunt unii care nu susțin că natura este sacră sau sfântă ci mai mult susțin că natura trebuie să fie
protejată fiindcă este doar un lucru în care își desfășoară viața omul. Prin urmare care sunt bazele adevărate ale
ecologiei? Sunt ele:
- religioase sau
- seculariste?
Mai toată lumea din timpul nostru începe să recunoască faptul că bazele ecologiei sunt unele religioase și că
secularismul nu oferă destul de multe motive pentru a ajunge să îl facă pe om să protejeze natura. Acesta fiindcă
secularismul este unul care nu este deschis spre transcendent ori se poate vedea foarte bine că natura este un
lucru ce este deschis spre transcendent. Cum este natura deschisă spre transecedent?
1. Conține în sine planurile lui Dumnezeu,
2. Conține în sine intențiile lui Dumnezeu,
3. Conține în sine o creație a lui Dumnezeu,
4. Conține în sine mai multe dintre sensurile lui Dumnezeu,
5. Conține în sine revelația naturală a lui Dumnezeu pe care omul poate ajunge să o înțeleagă (evident dacă
vrea).
Natura este sacră doar dacă omul ajunge să o sacralizeze fiindcă se poate vedea că atunci când omul nu vrea
ea poate să fie poluată.132
Deși nu este o normă universal recunoscută dacă vom merge să vizităm un creștin ortodox autentic și un
păgân sau mai bine spus un ateu vom observa o mare diferență dintre modul în care cei doi trăiesc. La creștin
vom observa:
- ordine,
- curățenie,
- bună rânduială,
- liniște și disciplină.
Nu aceleași lucruri vom ajunge să le observăm la ateu. La el vom vedea:
- dezordine,
- mizerie,
- gunoaie,
- haos,
- gălăgie și poluare.
De ce? De ce există această mare diferență pe care o putem vedea dintre creștinul ortodox și ateu? Aceasta
fiindcă trebuie să știm că totul începe din suflet. Dacă sufletul este bolnav ei bine și natura din jur va ajunge să se
îmbolnăvească. Parcurile noastre din zilele de azi sunt de multe ori nu lucruri în care mergem să ne reconectăm
cu antura și să ne liniștim ci locuri în care întâlnim:
- mizerie,
- hârtii și sticle de plastic aruncate alandala,
- gunoaie,
- gălăgie etc.
De ce? Fiindcă parcurile curate ei bine au ajuns să fie o raritate în zilele noastre. Sunt o raritate fiindcă se
pare că omul urban nu mai este unul care vrea să țină la ordinea și disciplina naturii din jurul lui. Am vorbit de
fapt în această carte că cei mai mulți care poluează provin din mediul urban. Aceasta fiindcă ei sunt persoane
care nu vor în nici un fel să facă efortul să facă curățenie. Omul sfânt sau creștinul ortodox autentic (ca să nu

132Ecologul român P. Bănărescu spunea că: “…protecția naturii este o măsură preventivă de a împiedica ceva rău; reconstrucția
ecologică, o măsură curativă de reparare a răului comis.” Prin urmare este posibil să ajungem să fim mari poluanți ai naturii și la un
moment dat să ne trezim la realitate. Ei bine trebuie să știm că deocamdată nu este prea târziu să ajungem să ne oprim din poluarea
naturii însă mai toate prognozele ecologilor referitor la poluarea naturii sunt unele care ne spun că dacă nu se i-au mai multe măsuri
imediate cu privire la poluare pe viitor ne va paște o mare catastrofă globală ecologică. Aceasta fiindcă se poate vedea că lucrurile au
mers mult prea departe și s-a ajung să nu mai țină cont de nici cele mai elementare norme ale poluării. Toate aceste lucruri sunt unele
care ne spun că trebuie să fim unii care să ne trezim la realitate până nu este prea târziu.
64
ridicăm ștacheta prea sus) este unul care trăiește în armonie cu natura din jurul lui. Acest lucru poate să fie văzut
cel mai bine prin curățenia din jur.133
Desacralizarea naturii este unul dintre cele mai ușoare lucruri pe care putem să le facem. Aceasta fiindcă este
bine să știm că trebuie să fim unii care să fim mult mai sensibili cu natura. Știm că natura a ajung să fie
imortalizată în mai multe arte:
- picturi,
- cântece despre natură,
- filme,
- opere literare.
Acesta fiindcă contrar la mai multă lume din timpurile noastre sunt mai mulți care ajung să vadă frumusețea
din natură și la fel de bine să o aprecieze? Cum se face că noi cei de azi are ajungem să poluăm natura nu vedem
în ea nici un fel de sursă de inspirație? Cum se face că au fost atât de multe capodopere care s-au inspirate din
natură și care ajung să ne sensibilizeze? Ei bine trebuie să știm că de multe ori avem față de natură o atitudine:
- duplicitară sau la fel de bine o atitudine
- mincinoasă.
Ne mințim pe noi înșine când cu o mână desenăm frumusețea naturii și cu cealaltă ajungem să o poluăm.
Omul secularizat din timpul nostru este cu adevărat un om duplicitar. El este un om care crede că poate împăca
varza cu capra. Ei bine trebuie să știm că lucrurile nu pot să fie armonizate după cum ni se pare nouă. Nu se
poate că avem un fel de viziune dualistă a naturii:
- pe de o aparte să ajungem să apreciem natura,
- pe de altă parte să ajungem să poluăm natura.
Aceasta fiindcă este bine să știm că ceea ce distrugem din natură de multe ori poate să fie letal. J. Rostand
spunea un lucru frumos: “ascultă la liniștea naturii! Ea singură este incapabilă de a minți.” Ne putem menții pe
noi cu privire la natură? Evident că putem să o facem și cei mai mulți dintre noi o fac.134
Ca să recapitulăm: ce ajungem să poluăm în zilele noastre?
1. Stânci,
2. Peșteri,
3. Copaci bătrâni,
4. Dune,
5. Păduri,
6. Medii de viață,
7. Plante,
8. Animale.
De ce? Toate acestea fiindcă am ajuns să fim unii care suntem mult prea interesați de propria noastră viață și
nu mai voim să facem nimic cu ea. De ce spunem că nu mai suntem interesați de propria noastră viață? Nu mai
suntem interesați de propria noastră viață fiindcă ajungem să ne distrugem meiul nostru de viață și să nu mai
voim în nici un fel să avem grijă de el. Iată prin urmare că trebuie să știm că trebuie avem ochii deschiși:
- dacă nu putem să vedem în natură un lucru sacru, cel puțin putem să vedem un lucru în care ajungem să
trăim noi.135
Se spune că în vechime era un mare moșier care în fiecare seară a venea obosit de la moșia lui.
- A fost o zi ața de grea cea de azi, se gândea moșierul.
- Cum ajung acasă mă pun în pat să mă odihnesc.
Pe cum mergea pe stradă a putut să aude niște gemete de undeva din noroi.

133Julie J. Morley, Future sacred: connected creativity of nature (Park Street Press, 2019).
134Putem să ne mințim pe noi la infinit cu privire la natură însă ceea ce trebuie să știm este că în nici un fel nu putem să ajungem să
mințim natura. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul este o ființă bipolară. Omul poate să fie o ființă a
- distrugerii naturii,
- a protejării naturii.
Aceasta este un lucru pe care trebuie să îl știm și să vedem în el ceea ce trebuie să nu uităm: că sunt situații în care dacă poluarea
depășește o limită ei bine nu se mai poate remedia nimic. Este evident că poluarea poate să fie una mai mică sau una mai mare.
Poluarea mare este una care după cum am spus nu mai poate să fie remediată. Sunt mulși care trăiesc cu iluzia că ei pot să polueze la
infinit natura fără să ajungă să sufere nici un fel de consecință. Ei bine nimic mai eronat decât aceasta. Mai de vreme sau mai târziu vom
ajunge să suferim consecințele poluării naturii.
135David Horton, The pure state of nature: sacred cows, destructive myths and the environment (Allen & Unwit, 2000).

65
- Ce o fi? Se gândea moșierul.
- Hei tu de acolo?
Nici un răspuns.
- Mă auzi?
Din nou nici un răspuns.
- Ce s-a întâmplat cu tine?
Cel din noroi nu putea spune nimic numai bolborosea.
- Cred că știu cine este. Este un beat.
Moșierul a dat să plece.
- Nu îl pot lăsa aici. Poate moare de frig până mâine dimineață.
L-a luat pe beat pe calul lui.
- Cas....casss...cassă, a reușit să spună beatul.
- Aaa vei să mergi acasă.
Beatul a dat afirmativ din cap.
- Unde locuiești?
De data aceasta nici un răspuns.
- Îl voi lua și îl voi băga în magazia mea cu bucate din apropiere.
Moșierul l-a luat și la pus pe beat în magazia cu pricina. A doua zi a venit vânzătorul.
- Ce faci tu aici? A întrebat vânzătorul.
- Eu? A spus beatul care între timp se trezise din băutură.
- Da tu?
- Păi să vezi...
- Măi nu cumva tu ai intrat aici să furi?
- A nu, nu sunt hoț.
- Minți, nu te cred.
- Dacă îți spun.
- Stai aici că mă duc să chem poliția.
- Dacă îți spun că nu sunt hoț.
- Atunci cum ai intrat aici?
Bețivul nu a putut răspunde la întrebare fiindcă nu își mai amintea cum a ajuns în magazia cu mâncare.
- Nu pleca nici unde că chem poliția.
Vânzătorul a plecat repede pe ușă.
- Așa ceva nu se poate, și-a spus bețivul.
- Eu sunt bețiv și nu hoț. Trebuie să mă schimb. Uite ce jos am ajuns.
Se spune că din acea zi bețivul nu s-a mai atins de băutură. A fost onoarea lui de om care i-a spus că el era
numai bețiv, nu și hoț.136
Întâmplarea de mai sus este una care ne spune că de multe ori noi avem nevoie de un anumit stimulent
pentru a ajunge să nu mai poluăm mediul și pentru a fii unii care să nu mai facem rău naturii. Ei bine acest
stimulent poate să fie creștinismul ortodox. De multe ori trebuie să știm că oamenii ajung să ia lucrurile în serios
numai atunci când sunt aduse în discuție implicațiile lor religioase. Am voit în această carte să aducem în vederea
cititorului implicațiile religioase ale ecologiei. După cum am spus ecologia este o dramă mai mare decât ne-am
imagina. Aceasta fiindcă noi suntem individualități limitate și nu ajungem să vedem în ansamblu care este situația
la nivel global. La nivel global ei bine trebuie să știm că situația nu arată bine deloc. Acest lucru ne este spus de
mai multă lume care se ocupă cu ecologia. Suntem oameni care producem multe gunoaie care nu voim să le
distrugem și nici nu voim să ne interesăm unde vor ajunge. Așa se face că ajungem să nu mai fim oameni
responsabili. Nu mai suntem oameni responsabili. Nu mai suntem responsabili fiindcă am ajuns să fim persoane
care nu mai vrem să știm de ceea ce ne înconjoară. Că natura este o parte din ceea ce ne definește este un lucru
care ajunge să fie negat din ce în ce mai mulți de contemporanii noștri. De ce? Fiindcă ni se spune că în cele din
urmă numai omul contează. Este cu adevărat un sentiment cumva egoist să ajungi să te crezi numai pe tine

136Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).


66
singurul care contează și să nu mai dai nici un fel de atenți naturii din jur. Natura și ea contribuie la ceea ce
suntem noi.137
Trăim vremuri în care omul ajunge să își caute originile sale. Unii sunt care susțin că originile sunt unele:
- antropologice,
- filosofice,
- gnostice,
- mitologice,
- științifice,
- cosmologice.
Ei bine trebuie să știm că adevărul este că originile omului nu sunt din această lume. Aceasta fiindcă trebuie
să știm că omul este o ființă care ajunge să fie determinat de Dumnezeu Tatăl care nu este din această lume. Deși
Dumnezeu Tatăl nu este din această lume ceea ce trebuie să știm este că El a voit să le lase în această lume
pentru ca să ajungem să supraviețuim în această lume și ei bine El ne-a dat și ne-a pus la dispoziție natura.
Natura prin urmare nu ne-a fost lăsată de Dumnezeu:
- să o distrugem,
- să o pervertim,
- să o exploatăm
- să o desacralizăm.
Aceasta fiindcă natura este una care are un scop precis: de a ajunge să mențină viața omului și de a ajunge să
perpetueze viața pe pământ. Iată de ce este bine să știm că viața de pe pământ este una care nu poate să existe
dincolo de natură. Prin urmare nu trebuie:
- nici să subapreciem natura,
- nici supraapreciem natura.
De ce? Fiindcă trebuie să știm că natura este un lucru care ajunge să ne definească și să ne facă să fim unii
care să ajungem să ducem o viață frumoasă. Unii ar putea să spună că dacă Dumnezeu este Tatăl nostru ei, ei
bine el nu va ajunge să se supere dacă noi vom ajunge să distrugem natura. Această gândire este din logica cu
care diavolul a încercat să îl ispitească pe Iisus în pustia Carantaniei: dacă ești Fiul lui Dumnezeu aruncă-te de pe
templu fiindcă este scris că Dumnezeu își va trimite îngerii Săi să te apere ca nu cumva piciorul tău să nu se
lovească de piatră. Ei bine ceea ce trebuie să știm este că o astfel de gândire este eronată. Este eronată fiindcă
trebuie să știm că în nici un fel nu putem să modificăm legile pe care Dumnezeu Tatăl le-a lăsat să ne ducem
viața în această lume.138
Este adevărat că sunt mai multe sensuri ale termenului de desacralizare dar unul dintre cele mai evidente
este că desacralizarea ajunge să fie un lucru ce nu mai țină cont de echilibrul cu natura. Trebuie să fim oameni
care după cum am spus trebuie să fim unii care să ne dăm seama că natura este un lucru care de cele mai multe
ori ne vrea binele și trebuie să fim unii care să vedem ceea ce este bine și ceea ce frumos din natură. Prin urmare
omul prin viața care o duce în această lume poate să:
- sacralizeze natura sau din contră,
- să desacralizeze natura.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul este o ființă ce trebuie să fim mult mai conștientă de sacru și de
modul în care se manifestă el. Sacrul este unul care vine de la Duhul Sfânt fiindcă este Duhul Sfânt care este
centrul sfințeniei lui Dumnezeu Sfânta Treime. Duhul Sfânt vrea ca prin faptul că omul ajunge să se sfințească ei
bine la fel de bine și natura să ajungă să fie un lucru sfânt. Poate să ajungă natura să fie un lucru sfânt? Locurile
sfinte ale creștinismului ortodox sunt unele care ne spune că cu adevărat natura poate să se sfințească. Nu este
vorba de o sfințire personală ca în cazul omului ci mai mult ca o sfințire generică ce iasă din comuniunea

137Bronislaw Szerszynski, Nature, technology and the sacred (Wley-Blackwell, 2005).


138Dumnezeu este Tatăl nostru după cum spunem în rugăciune. Totuși, trebuie să știm că El nu îngăduie ca orice răutate o facem noi să
ajungă să fie ștearsă. De ce? Fiindcă al fel ca orice tatăl iubitor atunci când fiul greșește ei bine tatăl ajunge să îl pedepsească pe fiul său.
La fel de bine și Dumnezeu ajunge să ne pedepsească atunci când greșim. Cum ne pedepsește Dumnezeu Tatăl când greșim fașă de
natură?
1. Vom bea apă poluată,
2. Vom mânca mâncare chimizată și de proastă calitate,
3. Vom respira un aer poluat și plin de toxine,
4. Vom suferii din pe urma încălzirii globale.
Toate aceste lucruri sunt pedepse care vin peste noi fiindcă nu am ascultat de Dumnezeu Tatăl și am lăsat ca natura să se desacralizare.
67
singerică a omului cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este prin urmare unul care ajunge să se manifeste și prin natură
prin faptul că o sfințește. Este un proces care are loc la nivel profund și care are semnificații destul de profunde.
Duhul Sfânt prin urmare poate să pnevmatizeze cu sfințenia lui natura după cum a făcut-o cu apele primordiale
la facerea lumii.139
CONCLUZII

Cartea de față este una care a fost scrisă pe baza faptului că mai toți experții ecologi ne spun că criza
ecologică din natură este una care se agravează. Am voit în acest sens să punem la dispoziția cititorului un
material care să fie un fel de abordare a problemei ecologice din punct de vedere religios, adică din punct de
vedere creștin ortodox. Deși sunt mulți care susțin că ecologia nu este un lucru care are prea multe în comun cu
religia și cu creștinismul ortodox ei bine trebuie să știm că această opinie este una eronată. Se poate vorbii de
baze creștin ortodoxe ale ecologiei. În acest sens ortodoxia nu este total străină de criza ecologică. Prin urmare
scopul cărții este unul multiplu:
- să tragă un semnal de alarmă,
- să analizeze o situație deja existentă,
- să ofere niște perspective viabile în problema ecologiei,
- să facă pe câți mai mulți conștienți de problema poluării,
- să fie un deschizător de drumuri,
- să prezinte obiectiv punctul de vedere creștin ortodox în problema ecologică,
- să fie o resursă viabilă de studiu ecologic,
- să fie o dovadă a faptului că poluarea mediului este un păcat.
Avem aici principalele obiective ale acestei cărți care voim să fie nu numai o lectură plăcută pe tema
ecologiei dar și o carte care să sensibilizeze mentalitățile din zilele noastre. Aceasta fiindcă după cum putem
vedea mediul nostru este unul care se depreciază văzând cu ochii și dacă nu venim cu soluții viabile la problema
ecologică evident că vor fi consecințe nefaste pe viitor.140
Am arătat în aceste rânduri faptul că omul este chemat să trăiască în armonie cu natura. Ei bine în zilele
noastre se pare că omul a devenit:
- un dușman al naturii,
- un exploatator al naturii,
- un profitor de pe urma naturii,
- un om fără resentimente și mustrări de conștiință față de natură,
- un om care nu mai știe să aprecieze frumusețea exotică a naturii.
Toate aceste lucruri sunt în cele din urmă fapte care au cu sine implicații de natură morală. De ce? Fiindcă
este bine să știm că natura este un lucru ce trebuie să fie bine înțeleasă de om. Am arătat că omul care are un
mediul înconjurător poluat nu se mai poate aștepta la o comuniune cu Dumnezeu. Aceasta fiindcă trebuie să
știm că această comuniune cu Dumnezeu trebuie să aibă loc în anumite condiții și să respecte anumite priorități.
Ei bine se pare că pentru omul din zilele noastre natura nu mai este de mult o prioritate. Ea a ajuns să fie un
lucru ce nu mai are nici un sens și nici o noimă. Așa se face că a distruge natura este un lucru normal și firesc.
Este un lucru normal și firesc fiindcă după cum am spus trebuie să fim unii care să ne dăm seama că nu oricum
și nu în orice împrejurare natura ajunge să fie sănătoasă și curată. Ei bine nu voim să jignim pe nimeni dar
trebuie să spunem că omul de azi se comportă ca un nesimțit în ceea ce privește natura. Aceasta fiindcă fiind
creată de Dumnezeu Tatăl este bine să știm că natura are o anumită sacralitate. Ei bine această sacralitate trebuie
să fie respectată. Trebuie să fie respectată fiindcă în acest mod ajungem să ne dăm seama că Dumnezeu este

139Radu Teodorescu, Duhul Sfânt ca mistagog al sfințeniei și spiritualității creștin ortodoxe (Cugir, 2020).
140După cum am spus ecologia a devenit o problemă universală pentru mai toate țările lumii. Aceasta fiindcă omul de azi este unul care
nu mai știe în ce direcție să apuce când vine vorba de protecția mediului înconjurător. Am arătat în această carte că atât la nivel național
cât și al nivel internațional s-au făcut mai multe eforturi pentru a ajunge să se evite dezastrul ecologic. Totuși, mai totuși ecologiștii ne
spun că aceste eforturi naționale și internaționale nu sunt suficiente fiindcă trebuie mult mai multă implicare. Ei bine o simplă carte ca
aceasta evident că nu poate să rezolve criza noastră ecologică fiindcă știm că ea este una globală. Totuși, trebuie să știm că în problema
ecologică trebuie să facem pași mici dar singuri în spre a elimina dezastrul ecologic. Știm că planeta noastră se poate regenera. Se
regenerează mai greu dar totuși se regenerează. Iată de ce este bine să știm că trebuie să alocăm mai mult timp problemei ecologice
până nu este prea târziu.
68
autor al naturii și că natura nu este pur și simpul produsul hazardului după cum cred mai mari savanți și oameni
de știință din zilele noastre.141
În sens ecologic este bine să știm că oamenii se împart în două categorii:
1. Cei care poluează natura și astfel o distrug,
2. Cei care vor să apere și să protejeze natura.
Ei bine lucrurile sunt numai teoretic simple fiindcă este bine să știm că la nivel practic nici unul dintre cei
care poluează natura nu vor să recunoască faptul că ei fac un rău naturii. De ce? Fiindcă ei sunt unii care susțin
că trebuie să fim mult mai largi în viziuni. Așa se face că ecologia este privită doar ca o viziune îngustă a vieții.
Cei care poluează natura sunt oameni:
1. Iresponsabili de actele lor,
2. Unii care sunt dominați de lăcomie,
3. Insensibili și deci nesimțiți,
4. Oameni vicleni care cred că pot înșela autoritățile,
5. Oameni care de multe ori sunt certați cu legea și cu binele moravuri.
Toate aceste lucruri ne spune că lupta cu marii poluatori nu este una ușoară dar totuși nu imposibilă. Vedem
că în zilele noastre se dau mai multe amenzi poluatorilor și celor care ajung să își bată joc de mediul înconjurător.
Aceasta fiindcă după cum am spus criza ecologică este susținută de oameni ce nu prea au conștiință sau dacă o
au ei sunt unii care și-o anulează. Devine evident că ecologia are mai multe implicații:
1. Implicații sociale,
2. Implicații economice,
3. Implicații culturale,
4. Implicații biologice,
5. Implicații științifice etc.
Toate acestea pe fondul faptului că omul de azi este unul care nu mai vrea să păstreze o stare de armonie și
de echilibru cu natura. Am arătat în rândurile de mai sus că este necesar să avem o stare de echilibru cu natura și
cu mediul înconjurător.142
Dacă este să fim realiști vom vedea că ecologia este un fel de exterminare lentă a vieții de pe pământ. Sunt
mai multe modalități de a extermina viața și trebuie să știm că una dintre ele este criza ecologică. Când marele
magnat ajunge să deverseze gunoaiele lui în natură ei bine el crede că poate să fenteze natura fiindcă natura poate
la nesfârșit să ajungă să absoarbă gunoaiele. Așa se face că în natură sunt eliminate mai multe substanțe poluante.
Dintre cele mai poluante substanțe chimice amintim aici:
- dioxidul de sulf (SO2),
- oxizi de azot (NOX),
- compuși organici volatili (VOX),
- dioxidul de carbon,
- hidrocarburi aromatice policiclice.
Acestea sunt unele dintre cele mai toxice substanțe pe care combinatele chimice și petrochimice ajung să le
emită în natură și care evident că au consecințe nefaste pentru natură. Omul după cum putem să ne dăm seama
trebuie să se trezească din nepăsarea lui față de natură fiindcă toate indiciile ne spun că criza ecologică nu este
una cu care se poate glumii. Nu putem să glumim cu ecologia fiindcă natura nu este un lucru de glumit. Suntem
oamenii care adevărul este că suntem dependenți de natură dar de comportăm ca și cum natura este un lucru ce
poate să fie luat separat de viața noastră. Viața noastră nu poate să aibă loc fără de această natură care după cum

141William D. Bowman, Sally D. Hacker, Michael L. Cain, Ecology (Sinauer Assoc., 2017).
142A venit timpul să vedem ecologia ca una care trebuie să fim centrul priorităților noastre din viața de zi cu zi. Aceasta fiindcă dacă nu
începem să facem acest lucru se poate ajunge la cea mai tragică consecință a poluării:
- dispariția vieții de pe pământ.
Dacă omul nu este consecvent cu el însuși și nu ajunge să se corecteze ei bine viața de pe pământ va ajunge să dispară. Va dispare
fiindcă după cum putem să ne dăm seama poluarea ajunge să afecteze toate nivele vieții omului:
- pământ,
- apă,
- aer.
Iată de ce noi cei de azi și generașiile care vor urma după noi nu putem pur și simplu să stăm și să privim cum natura este distrusă ci
trebuie să ne trezim cât mai mulți la realitate și să luăm măsuri pentru a proteja mediul nostru până nu este prea târziu.
69
putem să ne dăm seama este un lucru ce ajunge să definească viața noastră. Se pare că omul modern este unul
care a devenit din ce în ce mai insensibil la problema ecologică ce amenință să ne cuprindă toată planeta. Iată de
ce am decis că este bine să scriem o carte despre ecologie din perspectivă creștin ortodoxă. Aceasta fiindcă
poluarea deja a prins cote grave și nu se poate să ne facem că nu observăm acest lucru. Cu cât mai mulți vom lua
măsuri pentru protejarea naturii cu atât mai bine pentru noi și pentru generațiile care vor venii după noi.143
Doi biologi și ecologi din zilele noastre O Frankel și M. Soule au atras atenția asupra pericolului distrugerii
vieții biologice prin poluare: “poate nu există o altă problema atât de dificilă ca aceea a conservării comunităților
biologice – cele mai complexe sisteme din universul cunoscut.” Deși cei mai mulți sunt cei care vor să vadă în
natură numai sălbăticia și primitivismul ei este bine să știm că natura este:
- complexă și
- diversă.
Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama natura este un întreg ecosistem care are mai multe
ramificații de care trebuie să ținem cont. Trebuie să ținem cont fiindcă natura este un fapt care ajunge să
definească tot ceea ce intră în interacțiune cu ea. Omul este unul care intră în interacțiune cu natura și se pare că
după mii de ani de interacțiune pașnică ei bine în zilele noastre interacțiunea omului cu natura a ajuns să fie un
lucru ce se termină prost. Se termină prost fiindcă am ajuns să trăim vremuri în care omul este
- ostil cu natura,
- necruțător cu natura,
- nemilostiv cu natura,
- lipsit de bun simț cu natura,
- un călău al naturii.
Poate că pentru unii aceste rânduri par exagerate. Trebuie să știm că în nici un fel natura nu ajunge să fie un
lucru pe care să ajungem să îl distrugem sistematic prin indiferența noastră. De ce? Fiindcă natura este un bun pe
care trebuie să îl păstrăm și de care trebuie să ne interesăm în mod sistematic. Nu se poate să fim total nesimțiți
față de mediul în care ne ducem viața. Tot ceea ce există în natură deși pentru noi pare sălbatic a fost creat de
Dumnezeu Tatăl cu un anumit scop și pentru ca să ne ajute să avem o viață mai bună.144
În această carte am arătat că natura este un lucru care trebuie să fie respectat și la fel de bine păstrat și
protejat. Ei bine se pare că omul modern este un om care față de natură este dublat de:
- duplicitate și de
- viclenie.
Pe de o parte omul se bucură de toate bunătățile pe care le oferă natura:
- fructe,
- legume,
- grâu și porumb,
- apă,
- carne,
- minerale.
Pe de altă parte ei bine omul ajunge să distrugă natura prin poluare. Putem să spunem că omul de azi este
un om cinstit? Fără doar și poate nu. Tot ceea ce ne cere natura este să ajungem să trăim într-o stare de echilibru
cu ea. Toți sfinții părinți ai Bisericii Creștin Ortodoxe trebuie să știm că au fost ecologi. Ei nu ne-au spus să
ajungem să exploatăm natura până la nivelul de a o aduce pe marginea distrugerii. Ei bine omul de azi este un
om care a ajuns să nu mai mențină nici un fel de balanță în raportul lui cu natura. Este un lucru grav ce are
consecințe ce se pot vedea. Hrana naturală este din ce în ce mai puțină și așa se face că se ajunge să se recurgă la

143Peter H. Collin, Dictionary of environment and ecology (Bloomsbury Publishing, 2004).


144Prin faptul că avem de grijă de natură în cele din urmă demonstrăm că suntem oameni care ne arătăm iubirea noastră față de
Dumnezeu. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl este autorul naturii. Natura este privită de creștinismul ortodox ca un mare cadou pe care
Dumnezeu Tatăl ni l-a făcut nouă. Ce fel de persoană ajunge să distrugă un cadou pe care l-a primit de la persoana iubită? Evident că
nimeni nu face acest lucru. Atunci cum se face că prin poluare natura este distrusă sistematic în zilele noastre? Acest lucru are loc
fiindcă omul de azi este un om care nu mai știe ceea ce este sentimentul recunoștinței fașă de Dumnezeu. În loc să fim recunoscători
lui Dumnezeu Tatăl pentru această natură ei bine noi am ajuns să distrugem sistematic natura din jurul nostru. Acest lucru nu poate să
ne lase fără de nici o reacție și fără de nici un răspuns. Suntem oameni responsabili și trebuie să ne asumăm să trăim în armonie cu
natura. Ca să trăim în armonie cu natura tot ceea ce trebuie să facem este să păstrăm echilibrul cu natura.
70
din ce în ce mai multă hrană chimizată ce se dovedește a fi nesănătoasă. Ei bine această criză omul a ajunge să
și-a facă cu mâna lui.145
În 1779 un producător de băuturi alcoolice din Rusia a ajuns să câștige monopolul băuturilor alcoolice din
Rusia.
- Nici nu îmi vine să cred că am reușit, vorbea producătorul cu prietenii lui.
- Ei să fim serioși?
- Adică?
- Ești unul dintre cei mai buni în domeniu.
- Voi știți ce înseamnă aceste monopol al băuturii?
- Ce anume?
- Că voi ajunge să vând alcool în toată Rusia.
- Foarte bine.
- Dar nu este numai atât.
- Ce mai este?
- Marca mea de băutură va fi și cea mai populară.
- Și ce înseamnă aceasta?
- Că voi fi bogat.
- Foarte frumos.
- Nici nu știți cât mă bucur.
- Și noi ne bucurăm.
- Știți ce ar trebui să fac acum că sunt bogat?
- Ce anume?
- Să dau o petrecere.
- O petrecere? Bună idea.
- Da voi invita pe toți locuitorii din Sank Petersbung să vină.
- Vom venii și noi.
- Sunteți invitații mei de onoare.
- Și câți bani vrei să investești în petrecere?
- 24000 de ruble de aur.
- Foarte mult.
- Dar se merită.
- Și ce e va servii la petrecere?
- Rachiu băutură și mânecare la discreție.
- Foarte bine.
A venit și ziua petrecerii. Plebea se înghesuia să intre în cârciuma unde avea loc petrecerea.
- Faci loc și pentru noi, faceți loc și pentru noi, strigau bețivii din tot Sank Petersburgul.
Pe neaşteptate, deşi se luaseră toate măsurile de păstrare a ordinei—deodată isbuncniră certuri, sudalme,
care degenerară în bătăi între oaspeţi. Mai mulţi oameni fură ucişi, alţii crunt loviţi şi iarăş alţii, din cauza
alcoolului consumat, adormiră în stradă, deşi începuse o ploaie straşnică.
- Ce am făcut? Se întreba cu groază producătorul de băutură.
A venit poliția.
- Avem un raport final al victimelor care au murit în cârciuma dumneavoastră.
- Câți au murit?
- Peste 500 de morți.
Atunci se spune că producătorul de alcool a devenit conștient de cât de nocivă este băutura.146
Deși această întâmplare a avut loc în 1779 este bine să știm că ea se potrivește timpurilor pe care le trăim și
noi. Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii să trăim în această frumoasă natură și noi ce facem ajungem să o
distrugem fără de nici un fel de remușcare. Să fie o astfel de atitudine una care să fie normală și firească? Fără
doar și poate că nu. Trebuie să fim mult mai realiști și să ne dăm seama că în nici un fel poluarea nu este în
beneficiul nostru. Ceea ce eliminăm în natură ca reziduuri ajungem să inhalăm sub altă formă prin aer și mâncare.

145Sven E. Jorgensen, Fu-Liu Xu, Robert Costanza,Handbook of ecological indicators for assessment of ecosystem health(Taylor and Fracis, 2005).
146Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
71
Aceasta fiindcă după cum trebuie să ne dăm seama natura noastră este un lucru care trebuie să fie păstrată și care
trebuie să fie apărată. Trebuie să apărăm natura și să ne dăm seama că făcând acest lucru în cele din urmă ne
facem nouă un mare bine. Trebuie să lucrăm la binele nostru și acest fapt cel mai bine în facem prin a ne proteja
natura. Trebuie să ne protejăm natura fiindcă după cum am spus făcând așa ajungem să ne protejăm pe noi
înșine. Ecologul Barry Commoner ne spunea că există 4 legi universale ale naturii:
1. Totul este conectat în natură,
2. Orice lucru din natură trebuie să meargă undeva,
3. Natura știe cel mai bine.
4. Nu există nici un lucru de gratis în natură.147
Devine evident că trebuie să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de atenți cu ceea ce înseamnă
natura pentru noi încă din zilele noastre fiindcă este posibil ca dacă umanitatea să meargă în acest fel în care a
ajuns să pășească în zilele noastre ei bine în câteva sute de ani natura să nu mai existe. Când nu va mai exista
natura ei bine este evident că nu va mai exista și omul. Natura după cum am spus în rândurile acestei cărți a
ajuns să fie cenușăreasa istoriei omului. Ignorată de mai bine de câteva sute de ani ei bine în zilele noastre se
poate spune că natura a ajuns să izbucnească. A ajuns să izbucnească fiindcă ea este una care nu mai are prea
mult de trăit dacă nu se i-au mai multe măsuri de protejare a ei. Am spus că problema ecologiei au ajuns să fie
una care să aibă și implicații politice. Sunt din ce în ce mai mulți politicieni care vor să ne convingă că de fapt
problema ecologică este una care se reduce numai la viața politică. Ni se spune de mai multe ori că dacă
politicienii își vor unii forțele în cele din urmă ei bine criza ecologică va ajunge să fie depășită. Să fie lucrurile
chiar așa? Adevărul este că la nivel global sunt puțini politicieni care sunt interesați de ecologie. Ei privesc
ecologia numai ca un fel de capital politic pe care îl pot câștiga. A reduce problema ecologică la a fi una de
natură politică este probabil una dintre cele mai proaste soluții cu care putem să venim la această criză ecologică
cu care ne confruntăm în zilele noastre. Am voit să îl facem conștient pe cititor că ecologia este la fel de bine și o
problemă religioasă. Aceasta fiindcă trebuie să știm că în sens creștin ortodox este un păcat să ajungem să
poluăm natura. Nu trebuie să poluăm natura fiindcă în nici un fel acest lucru nu ne ajută. Natura este un lucru pe
care trebuie să îl vede ca o creație a lui Dumnezeu Tatăl. Ce om ajunge să distrugă lucrurile făcute de tatăl său?
Ce om ajunge să distrugă creația lui Dumnezeu Tatăl? Evident că numai un om fără de frică de Dumnezeu
Tată.148
Trebuie să știm că în materie de ecologie sunt două categorii de ecologi:
1. Ecologi profesioniști,
2. Ecologi amatori.
Care este diferența dintre cele două categorii? Diferența este că ecologii profesioniști sunt unii care trăiesc
din ecologie și se ocupă tot timpul vieții lor cu ecologia. Ei bine ecologi amatori putem să fim și noi. Un ecolog
amator a fost scriitorul francez Antoine de Saint-Exupery. Iată ce spunea el și lucrul din care deducem că el a
fost un ecolog amator: “apă tu ești nu numai necesară vieții, ci însăși viața; ești bogăția fără seamăn pe Pământ,
tu ești cea mai pură, tu ești sufletul Pământului.” La un anumit nivel toți dintre noi putem să fim ecologiști. Cum
putem să fim ecologiști?
1. Curățind pădurile noastre,
2. Curățind apele noastre,
3. Curățind râurile și mările noastre,
4. Protejând copacii,
5. Protejând fauna,
6. Protejând flora.

147BarryCommoner, The Closing Circle: Nature, Man, and Technology (Random House, 1971).
148Sunt mulși care spun rugăciunea Tatăl nostru dar nu sunt conștienți că nu trebuie să fim unii care să afirmăm numai cu buzele că
Dumnezeu este Tatăl nostru ci la fel de bine trebuie să fim unii care să facem voia lui Dumnezeu Tatăl. Iisus a fost cât se poate de
concludent când a spus: „nu tot cel ce îmi zice: Doamne, Doamne, a zis Domnul, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cela ce face voia
Tatălui Meu (Matei7, 21). Prin urmare nu este deloc creștinește și nu este deloc ortodox să afirmăm numai faptul că îi spunem lui
Dumnezeu Tatăl nostru când noi ajungem să ne manifestăm cu sălbăticie cu natura și cu ceea ce înseamnă ea. Natura este un bun pe
care noi oamenii se cuvine să îl prețuim mai mult. Trebuie să ajungem să îl prețuim mai mult fiindcă dacă nu o facem vom ajunge să
păcătuim împotriva lui Dumnezeu Tatăl. Este de datoria noastră să fim unii care să ajungem să vedem ceea ce este frumos în natură și
pentru ceea ce este frumos să depunem toate eforturile de protejare.
72
Ei bine toate aceste lucruri le putem facem noi oamenii simplii fără să avem mari cunoștințe de probleme de
ecologie. De ce? Fiindcă suntem cetățeni ai planetei și avem datoria să ne îngrijim de această planetă. De ce să
tot așteptăm al infinit să vină alții din alte țări să ne ajute și să ne facă natura să fie mult mai curată, din moment
ce acest lucru îl putem face chiar noi? Totuși se pare că sunt puțini dintre noi care vor să ajute natura. Deși cu
toții voim să ne bucurăm de roadele naturii ei bine suntem puțini cei care voim să ne asumăm natura și să facem
în așa fel ca natura să fie o prioritate a noastră. Iată de ce credem că a venit timpul să ne trezim din somn și să
acționăm față de natură până nu va fi prea târziu.149

149Louis Theodore, R Ryan Dupont, Environmental health and hazard risk assessment : principles and calculations(CRC Press, 2012).
73
74
75
76