V O L . X V I I I ( S » i . Nouă) No.

2 A P R I U E - 1 U N I E 1933

REVISTA DE FILOSOFIE
Director.: G. RADl^LESGU'MOTRU, Profesor Ia Universitatea din Bucureşti

P R O B L E M E SOCIALE

B I S E R I C A ŞI P A C E A

Conferinţa de astăzi îşi are fireşte o legătură cu atmosfera

apăsătoare a actualităţii, atmosferă cu zările foarte întunecate şi
brăzdată de fulgere, care dacă deocamdată şerpuiesc în gol, s a r
putea ca mâine să lovească în plin. Insă osebit de această legătură,
conferinţa de astăzi, cu subiectul ce şi l a ales, a mai fost probabil
determinată şi de o împrejurare recentă, de care cei mai mulţi dintre
Dvs, aţi luat desigur cunoştinţă. Este vorba de apelul — produs şi
răspândit deunăzi — al unui om de Stat englez, care astăzi nu mai
joacă un rol covârşitor, dar care altă dată a avut un rol extrem de
însemnat, dobândind atuncea un prestigiu, care poate să-i hrănească
şi autoritatea lui de astăzi, chiar dacă n'o mai împrospătează cu ni­
mic' Este vorba de Loyd George care a lansat un apel către toate
bisericile creştine pentru ca, dându-şi mâna frăţeşte, să înceapă so­
lidar, o acţiune eficace pentru apărarea păcii ameninţate.
Din apelul acesta se degajează două idei, două lucruri prin­
cipale: întâi convingerea acestui om de stat englez, că pacea este
un bun suprem al omenirei, ce trebueşte apărat din toate puterile şi
pentru păstrarea acestei păci, trebue să se ceară şi concursul unor
forţe care de obiceiu nu sunt militante, ci mai mult contemplative ;
şi în al doilea rând ideia că biserica, prin autoritatea ei seculară, prin
prestigiul pe care-1 procură pe de o parte sutele de generaţii dis­
părute cari au îngenunchiat pe lespezile ei, iar pe de alta, raza de
veşnicie şi fiorul de infinitate care se degajează din toată fiinţa
sa. — biserica aceasta ar fi sortită, în aceste împrejurări lugubre,
să poată isbuti, chiar dacă nimeni altul n'ar mai putea să reuşească.
Cu ideia că pacea este un bun suprem al omenirei cred că ne
putem acorda cu toţii foarte uşor. Deşi sunt încă multe persoane
obsedate de crâmpeie filosofice contestabile, ca de pildă că războiul
este prima lege a naturii, că el are misiunea să regenereze omenirea,

1) Conferinţă ţinută la Fundaţia Dalles, în ziua de 8 Aprilie 1933.

VW
Liviu Rusu

epocă neliniştită, care nu se mulţumeşte cu aparenţele, ci Ie scrutează

şi le interpretează. Este o epocă în care societatea omenească vrea
o participare mai activă la orânduirea vieţii, fie că reuşeşte sau nu,
că este bine sau rău. Pentru aceea generaţiile nouă nu se mai regă­
sesc în arta lui Grigorescu, ele se regăsesc mai repede în arta lui
Luchian, care este mai dinamică şi mai plină de sforţări. Grigorescu,
în dorinţa lui de linişte şi armonie, s'a oprit mai la suprafaţă, fiindcă
adâncurile ascund forţe misterioase şi neliniştitoare, care tulbură
armonia sufletului. Luchian în schimb a coborât mai adânc şi pentru
aceea el s'a apropiat mai mult de sobrietatea şi dârzenia baladelor
noastre populare.
Dar orice direcţie ar lua cursul vremurilor, Grigorescu va
rămâne un mare creator, fiindcă avea calitatea primordială ce se
cere dela un artist: sinceritatea. El n'a redat decât ceeace simţea
cu putere, pentru aceea opera lui este plină de viaţă. Vioiciunea,
seninătatea şi armonia din opera lui Grigorescu redau cu fidelitate
tendinţa de cristalizare şi unificare a eului nostru naţional. In pictura
noastră Grigorescu este întâiul care şi-a spovedit sincer întreaga-i
simţire — lucru fără de care încă nu s'a născut operă de artă dura­
bilă — şi prin aceasta el s'a apropiat de sufletul nostru.

LIVIU R U S U
 PROBLEMELE SOCIOLOGIEI C O N T E M P O R A N E
(Urmare şi sfârşit)

Cu toată afinitatea pe care am constatat-o între Tarde şi

Durkheim în ceea ce priveşte intuiţia lor despre rolul „invenţiuni-
lor" sau „valorilor" în edificarea realităţii sociale, divergenţa lor
principală consistă în chipul cum îşi înfăţişează ei raporturile din­
tre valorile sociale şi indivizii grupaţi în societate.
Atitudinile posibile în această chestiune s'ar putea reduce la
patru tipuri fundamentale şi le găsim adoptate de diferiţi autori
:sub forme mai pure sau mai amestecate, mai palide sau mai acuzate.
Pentru o mai plastică şi explicită redare, ne vom servi de
patru schiţe figurative.
1 1 5
i i r j*

Fig. I.

In figura întâia, indivizii sunt elementul static şi reprezentaţi

•ca regiuni determinate din spaţiul social. Săgeata care reprezintă
1
elementul mobil, este „valoarea". Avându-şi originea în individul I
«a îl părăseşte şi se propagă în spaţiul social, trecând dela el la in­
2 3 4
dividul I , dela acesta la I , dela acesta la I şi aşa mai departe.
Indivizii se leagă între ei prin valorile care-i traversează.
E vizibil pentru oricine că avem aci aface cu expresia cea mai
1
simplă a concepţiei lui Tardc. Punctul I e inventatorul, — iar cele­
2 3 4
lalte: I , I , I , sunt imitatori:. Invenţia e valoarea oare circulă dela
un punct la altul al spaţiului social.
In figura II. Cercul central C, simbolizează suma reprezen­
tărilor sau „valorilor" colective. Punctele I, I, I, — numerotate, —
reprezintă pe indivizii a căror personalitate nu importă (deci sub-
stituabili unii altora). Săgeţile centrifuge, dela centru către pune-
unei violenţe care totdeauna cuprinde ca atare elemente turburi şi
chiar primejdioase.
Se pare totuşi că ideia de pace în ultimul timp a făcut pro­
grese şi chiar progrese reale. Nu de mult răposatul om de stat.
Briand, spunea îiitr'unul din discursurile sale că „pacea mai este
combătută de unii, dar nu mai este batjocorită de nimeni". Astfel
pacea ar fi, în orice caz, luată în serios, din moment ce nu mai e
luată în râs. Mai ales dela ultima încăerare mondială, s'a lăţit con­
vingerea că pe viitor războaiele, cu grozavele mijloace technice mo­
derne, nu vor mai face la urmă cu putinţă vechea împărţeală între
învinşi şi învingători; că toată lumea va eşi învinsă, inclusiv popoa­
rele învingătoare. De aceia un agresor viitor se va asemăna — după
vorba aceluiaş Briand — cu faimosul Samson, care pentru a-şi strivi
adversarii, a dărâmat coloanele templului, iar templul prăbuşindu-se
a sdrobit pe vrăjmaşii adunaţi acolo, dar odată cu asta a pierit şi
Samson. Cam aceasta este perspectiva războaielor viitoare.
Ideia păcii este o ideie care a făcut progrese; o ideie aşa de
intim legată de natura speţei omeneşti, încât, oricare ar fi vicisitu­
dinile istorice, ea are toate şansele să se înfăptuiască într'o zi. Che­
stiunea e însă ca ziua să nu vie prea târziu, atunci când ome­
nirea va fi complect sleită şi incapabilă să mai continuie opera de
civilizaţie. . >
Pacea este un bun care nu mai poate fi amânat şi nu mai poate
consola pe nimeni cu îndepărtate perspective viitoare.
împărăţia ei trebue să vie repede. — în orice caz ar trebui să
se tragă concluzii statornice, din ororile ce par a se uita. La defi­
nitivarea unei păci ce se arată precară — domolind isbucnirile in­
conştiente şi atavice, biserica nu numai că poate avea un rol,' dar
t

unul de frunte şi unul dintre cele mai fericite-pe linia eficacităţii.

Biserica este o instituţie care îşi înfige rădăcinile în transcendent şi
prin postulatele ei fundamentale, este oglindirea cea mai directă, cea
mai nealterată a divinităţei însăşi; biserica este mai calificată ca
oficine să apropie,. să grăbească realizarea acelor ideale care scân­
teiază în zări depărtate, — idealul păcei între oameni şi între po­
poare. Căci, în definitiv religia, dacă mi-aşi permite să-i dau o
definiţie rezumativă, este afirmaţia anticipată, cu mult anticipată, a
mari/or realizări viitoare ale omenirei. Ea anticipează, şi devansând
cu precizie transparentă, este poate şi mai chemată decât alte insti­
1
tuţii să contribue la grăbirea acelor realizări ).
Tot acel predicator despre care v'am amintit, Lacordaire. vor­
bind despre Dumnezeu, de care biserica leagă tot cursul eve-

. 1 ) Din faptul anticipării abrupte a unor lucruri care abia în ziua reali­
zării se vor lega cauzal în lanţul evenimentelor istorice, rezultă în bună parte,
caracterul ei, mistic şi iraţional.
nimeritelor, zice : Dumnezeu este pe de o parte lucrul cel mai
clar şi pe de altă parte lucrul cel mai nepătruns". Ca să explicăm
această afirmaţie, vom aminti că sunt laturi obscure în ideia de divi­
nitate, cum sunt fără îndoială eternitatea şi infinitul, despre cari
noi putem avea o vagă presimţire fără a le putea cuprinde în ca­
drele priceperei noastre; pe de altă parte însă sunt şi laturi foarte
clare, anume corelaţia care trebue să existe între ideia de Dumnezeu
şi principiile de justiţie, de morală şi de pace.
Evident, Divinitatea n'a fost concepută lâ fel în toate tim­
purile. Au fost anume religii care îl concepeau pe Dumnezeu, crunt
şi răzbunător. Insă, Dumnezeu, aşa cum îl concepe creştinismul, este
icoana bunătăţii, a justiţiei şi a păcei. Fireşte — cum spuneam —
nu s'a ajuns dintr'o ,dată la această concepţie şi aşa se explică cum
oameni cari concepeau în chip diferit pe zei, aveau îh viaţa practică
altă atitudine. Aşa bunăoară îmi aduc aminte de o tragedie a lui
Voltaire, în care un creştin cade asasinat de un păgân, şi în momen­
tul în care creştinul este lovit de moarte, îl apostrofează astfel pe
omorâtorul său: „Recunoaşte deosebirea între Dumnezeii pe cari îi
slujim: al tău ţi-a poruncit uciderea şi răzbunarea, pe când al meu
în momentul când mă asasinezi, îmi porunceşte să te plâng şi să
te iert". ••. .
Natural că în limba lui Voltaire textul este şi mai frumos decât
în traducerea prozaică pe care v'am făcut-o în româneşte. Şi pentru-
că am văzut că aţi gustat această apostrofă, îmi permit să o repet
şi în limba originală :
„Des Dieux que nous servons connais la différence.
Les tiens t'ont commandé la meurtre et la vengeance,
Et le mien quand ton bras vient de m'assassïner.
M'ordonne de te plaindre et de te pardonner".
Evident. Dumnezeul creştin este imaginea anticipată a înfră-
ţirei popoarelor, a civilizaţiei şi a culturei, iar de noţiunea de cul­
tură este de sigur indisolubil legată şi idei& de pace. Aşi putea să
spun şi mai mult decît atîta şi să amintesc că trecerea delà politeism
la monoteism a fost determinată între altele de faptul că oamenii
au dobîndit o conştiinţă cît mai clară de armonia care există în
întregul Univers; constatarea acestei armonii a fost un factor esen­
ţial care. a determinat înaintarea delà politeism la monoteism.
Mai mult decît atît. Această armonie îndată ce a mijit mai
clară, a făcut chiar pe politeişti să-şi rectifice într'o măsură con­
cepţia pluralităţii zeilor : instituind deasupra tuturor divinităţilor un
zeu comandant, un zeu generalisim, care stabilea o concordanţă între
acţiunea lor.
Era o tranziţie sipre unificarea lor dephnă şi asta tocmai pen­
tru a se explica armonia, ce se constata în Univers.
cu numărul şi frecvenţa lor, ele dobândesc o rezistenţă şi o soliditate
pe care nici Unul din punctele de sprijin (indivizii) nu le-ar putea-o
da. Este aceea ce am numit altădată adevăratul „organism social",
alcătuit din valori circulante, iar nu din indivizi ; e „corpul psiho-
morfic" al societăţii, al cărui proces fiziologic consistă într'o con­
tinuă mişcare de primenire sau substituire a valorilor, fie în masa.
totală a Valorilor unui grup (tradiţia, cultura), fie în conştiinţa indi­
viduală, unde se oglindeşte o parte din acest joc, atât cât poate
prinde ea din colţul său. De aceea figura I V corespunde, într'o
măsură, lumii speciale pe care o putem întrevedea în teoria „duelului
logic" a lui Tarde, în teoriile lui Majewski şi ale lui Kozlowski. E , în
tot cazul, vorba de un solid care ia naştere numai datorită convergen­
ţei unei multiplicităţi de forţe. Ca şi în atomul material al fizicienilor
moderni, care ia naştere din mişcarea rapidă a câtorva infime corpu­
scule, simpla oprire a mişcării sau confluenţei şi relaţiunilor de forţe,,
ar însemna o imediată dispariţie a întregului edificiu.
Realizarea unei sociologii, exclusiv pe baza acestei concepţii,
este poate de aşteptat de aci 'nainte. E a ar face de fapt din toate
valorile posibile ceeace teoria fundamentală a economiei clasice face
numai din valorile de utilitate.
Cu toate avantagiile pe care le-am găsi uneia dintre aceste
patru reprezentări schematice, şi teoriei sociologice corespunzătoare,
trebue să recunoaştem că obiectivitatea ştiinţifică nu ne-ar putea
justifica o atitudine exclusivă ci ne'recomandă, mai curând, paralela
şi relativa acceptare a tuturor acestor moduri de a privi vieaţa
socială.
încă mai mult, poate că părăsirea unei atitudini unilaterale şi
recunoaşterea simultană a mai multor puncte de vedere posibile ne-ar
garantă constituirea unei adevărate sociologii generale. O aceiaş rea­
litate poate oferi aspecte extrem de diferite între ele, după perspec­
tiva din care o observăm şi după cum punem accentul interesului,
nostru pe unele sau pe altele dintre elementele date. O ştiinţă sin­
tetică trebue să acorde şi să compare aceste date de detaliu.

Secţiunea HI.

Factorii sociali şi raporturile lor

Dintre toate considerentele care au determinat pe unii autori
să trateze faptele sociale în termeni de biologie, unele au fost com­
bătute, altele au fost părăsite de la o vreme chiar de autorii respec­
tivi ( cazul lui Schaeffle şi al lui Worms, care s'au făcut cunoscuţi ca
partizani ai organicismului, dar delà o vreme au renunţat la această-,
atitudine). Unele argumente au fost păstrate chiar de cei mai „au-
tonomişti" — ca să zicem aşa — dintre sociologi. Aşa de pildă,
distincţiunea dintre fiziologic şi morfologic, dintre funcţiune şi struc­
tură organică ( anatomică ) este o distincţiune păstrată şi consacrată
de Durkheim şi şcoala sa, ca unul din cele mai importante domenii
sociologice. E distincţiunea de care vorbeam mai sus. între „a tace"
şi „a fi". E a a creat un capitol special, acel al morfologiei sociale,
şi a prilejuit multe studii şi cercetări.
„Precum, la individ, vieaţa psihică variază după compoziţia
anatomică a creerului care o susţine, deasemenea fenomenele colec­
tive variază după constituţia substratului social" — zice Durkheim,
în „Regles de la méthode" (pag. 3 2 0 ) . Morfologia studiază, după
acesta : ,,substratul vieţii colective", de exemplu : „numărul şi natura
părţilor elementare din care e compusă societatea, felul în care sunt
ele dispuse, gradul de coalescenţă la care au ajuns, distribuţia popu­
laţiei pe suprafaţa teritoriului, numărul şi natura căilor de comuni­
caţie, aspectul locuinţelor, etc." (loc. cit. pag. 1 7 ) .
Desigur, în acelaş timp, morfologiei îi revine sarcina unei cla­
sificări a „societăţilor" sau „grupelor sociale", precum şi studiul a tot
2 4
ce se referă la acest substrat omenesc al vieţii sociale ) .
Dar Durkheim însuşi. (Règles d. 1. méth. — pag. 17-18), şi
unii dintre adepţii săi şi mai mult. recunosc că orice dată morfo­
logică presupune un prealabil proces de formaţiune din care e greu
să o separi în chip precis : „Căile de comunicare nu sunt decât albia
pe care curentul regulat al schimburilor şi migraţiunilor şi-a săpat-o
el însuşi, curgând mereu în acelaş sens". O întreagă gamă de nuanţe,
fără soluţiune de continuitate, reţine cele mai caracterizate fapte de
structură, legate de acele libere revărsări ale vieţii sociale care nu
s'au fixat încă într'o formă definită", (loc. cit. pag. 1 9 ) . Aceasta
înseamnă că statica socială nu este net separabilă de dinamica
2 5
socială ).
Pentru a examina procesul naşterii unui grup social şi acel a l
prefacerilor lui, e necesar să distingem cele două tipuri de date pe
care el le presupune : substratul omenesc, deoparte, adică : totali­
tatea indivizilor consideraţi ca suporturi ale unor conştiinţe, — iar
de altă parte: ceea ce Durkheim numeşte: masa de „reprezentări
colective", deci: sistemul de „valori circulante", factorul ideal, fac­
torul axiologic, formând lumea pur socială, transcendentă indivizilor.

2 4 ) Intre operele al căror cuprins contribue, cel puţin într'o măsură, la

„morfologia socială" vezi Durkheim: , L a division du travail social"; C. Bougle:
„Les idees egalitaires" (1S99) şi „ L a democraţie devant la science" ( 1 9 0 4 ) .
Moret et Davy, „Des clans aüx empires" 1923, etc. Pentru chestiunile care ţin
de această „morfologie socială" — în sensul lui Durkheim, se poate consultă cu
folos: „Völkerpsychologie" a lui Wundt.
25) R. Hubert „Manuel elem. de Sociologie" — 1925, — pag. 23.
140 I. Petrovici

loc de refugiu pentru amărâţi şi pentru descurajaţi; idealurile cre­

ştine trebuie să fie idei directive pentru transformarea vieţii sociale.
Rolul Bisericei creştine nu este să consoleze pe câţiva amărâţi şi pe
câţiva deziluzionaţi, limitându-se la scopul consolidării individuale ;
rolul ei este să aducă mântuirea colectivă îndrumând pe calea lumi­
noasă a idealului, dinamismul vieţii noastre sociale.
. Prin urmare intervenţie activă, intervenţie militantă. Au fost
numeroşi cugetători care au înţeles această necesitate. Montesquieu
de pildă spune lapidar că „religia nu trebuie să se mărginească să
institue dogme, ci trebuie să le dirijeze", iar un cugetător francez
contemporan, Seailles, adaogă: „Religia trebuie să fie viaţă, iar nu
un automatism de ritualuri şi de gesturi magice". Prin acest militan­
tism îşi poate face sie-şi .servicii nepreţuite, printre altele că ar putea
să învioreze adevărurile religioase însele.
Marele filosof englez, John Stuart Mill, într'o operă celebră şi
pe drept, admirată, opera „Despre libertate", ne vorbeşte despre
avantajele erorii. — Eroarea serveşte la ceva? — Serveşte — răs­
punde J . St. M i l l . — pentru că obligă, adevărul să lupte cu dânsa
şi în această polemică adevărul se înviorează, se împrospătează, se
reînoieşte. Adevărul creştin nu va avea decât să câştige într'o luptă
«iergică şi oricât de hotărâtă. Evident, Biserica creştină a avut
epoci în care a fost mai vie decât astăzi, şi asta pentrucă lupta în-
*r'una cu ereziile dogmatice. Astăzi o atare luptă ar fi mai demodată.
Dar întrucât Biserica are şi o menire socială, se cuvine ca tot aşa
de energic să lupte cu ereziile sociale şi printre acestea războiul
este una dintre cele mai mari.
într'o asemenea luptă, într'o asemenea atitudine militantă. Bi­
serica ar putea să antreneze o mulţime de lume chiar în afară de
turma credincioşilor săi obişnuiţi. Căci există liber-cugetători cari
sunt adânc pătrunşi de sublimitatea principiilor morale şi oamenii
care zic că nu cred în Dumnezeu, dar cred în principiile morale,
pentru mine sunt credincioşi mascaţi sau credincioşi care nu-şi dau
seama de credinţa lor adevărată. Mai cu seamă acei cari nu se re­
strâng să recunoască valoarea imperativă a principiului moral; mai
ales acei cari nu se mărginesc să spună „îmi fac datoria, orice ar fi
să fie", ci mai adaugă o nuanţă în plus, spunând: „am confienţă
în triumful legilor morale", aceia sunt oameni cari au conştiinţă re­
ligioasă, deşi acoperită sau nu destul de lămurită.
Iată de câte forţe ar putea să dispună Biserica dacă înţelege
să fie militantă, dacă înţelege să lupte, — şi ar fi într'adevăr clipa
supremă ca să înceapă o cruciadă în favoarea păcii.
Eu nu zic numai de Biserica noastră naţională, fiindcă nu poate
fi vorba de propagandă, locală c i de una mondială.
Ideile de pace sunt mântuitoare dacă radiază pe toată supra­
faţa planetei, pe când dacă se răspândesc numai într'o parte, ar
putea să fie periculoase. Dar o luptă pe . care ar întrepride-o bise­
ricile creştine, simultan sau asociat, ar corespunde, .marilor lor mi­
siuni şi ar putea să apropie idealul păcii la un moment în care ne
mai putem folosi de el, căci ax putea să vie o zi când pacea nu va
mai avea valoare, sau va sosi sinistră ,într'un cimitir imens, fiindcă
se poate întâmpla ca ultimul război să fi fost realmente cel din urmă,
care s'a mărginit să slăbească omenirea, fără să o distrugă cu de­
săvârşire.
Aşa că în momente ca acestea, în adevăr supreme, rolul Bise­
ricii, în această direcţie, este indicat delà sine.
Omenirea, avem cei mai mulţi impresia, nu se mai poate men­
ţine în vechile forme şi tipare şi, atunci înaintea ei nu mei există
decât două drumuri : sau să se înalţe într'o formă nouă, mai largă
şi mai comprehensivă, sau să alunece în prăpastie şi să ajungă la
pieire.
De aceia voi încheia această conferinţă cu o afirmaţie care
poate părea un paradox, dar care pentru mine este un profund ade­
văr: cu o Biserică paşnică mai lesne vine războiul, cu o Biserică,
luptătoare mai degrabă se asigură pacea.

I. PETROVICI
 gioase, muzicale, coreografice, etc. îşi sunt corelative, prezintă unele
:

afinităţi; ades inefabile, mai toţdeuna constatabile.. Taine a schiţat

într'a sa ,,Philosophie de l'art" ademenea raporturi. John Stuatt
MM, în nepreţuitul său articol „Civilisation" (din 1836) remarcase
asemenea corelaţiuni necontestabile, dar Doamna de Staël — încă
din 1800 prezentase raporturile dintre literatură şi instituţiile so­
>

ciale, continuând astfel pe Montesquieu care studiase un fel de

..biocenoză" a legilor.
Factorul ideal al vieţii sociale poate deci să fie studiat separat,
abstracţie făcând de influenţele sale reciproce cu factorul antropo­
logic, individual şi gregar. Realitatea acestui „factor ideal" este
însă de natură pur socială. El nu există decât socialmente, şi tot ce
există socialmente trebue să-J conţină. El este realitatea centrală a
vieţii sociale. Totuşi sociologia, până astăzi nu 1-a introdus fără de
rezerve între obiectele ei ci i-a destinat o ramură specială : filosofia
culturii, care e considerată mai mult ca un domeniu periferic sau
mixt şi a fost şi tratat astfel. Procupările care au absorbit mai mult
pe sociologi sunt cele privitoare la raporturile acestui factor cu fac­
torul fizîco-antropologic, cu repercusiunile lor reciproce.
. Cu alte cuvinte, cele trei chestiuni speciale care trelbuesc elu­
cidate pentru deplina înţelegere a vieţii sociale,-ar fi următoarele:
1°. Problema culturii în genere, a esenţii şi structurii ei, a alcă­
tuirii şi transformărilor eri. E problema „factorului ideal" sau „axio­
logic"; e problema simplexiei şi corelaţiunilor reciproce ale „valo­
rilor circulante".
11°. Problema repercusiunii „factorului ideal asupra celui an­
tropologic; problema dirijării şi modificării manifestărilor indivi­
duale prin acţiunea „factorului ideal". Dar aceasta e pe deoparte
tocmai problema ..civilizaţiei" (ca educaţie a grupului) şi de alta : a
„educaţiei" (civilizare o, individului). Unul dintre efectele pe care
aceasta acţiune le implică este însăşi coheziunea socială a indivizilor.
Altul e contagiunea socială (cum sunt: alcoolismul, sinuciderea) în
ceea ce are ea pur sufletesc şi abstracţie făcând de factorul antro-
pologie-individual.
0
I I I . Problema influenţii exercitate de către particularităţile
raselor şi de toţi factorii bio-fiziologici asupra „factorului ideal" (a-
supra structurii, naturii, naşterii şi evoluţiunii lui). Apoi: repercusiu­
nile împrejurărilor materiale asupra civilizaţiei şi educaţiei, deci
asupra fizionomiei grupelor sociale. Considerentele darwinismului
social, cum sunt: lupta pentru existenţă, concurenţa, imperialismul,
selecţiunea şi ierarhia (stratificarea socială), în măsura în care pot
fi constatate în vieaţa socială, urmează a fi tratate tot, în cadrul celei
de a treia probleme speciale. Deasemenea, tot aci intră acţiunea
individului omenesc, prin particularităţile sale psihologice şi fiziolo­
gice, asupra vieţii sociale ; .în special : rolul „geniului", rolul ..inven­
tatorului", al „prestigiului personal", al „propagandistului", al „agi­
tatorului" şi al „criminalului".
Enumerarea de mai sus e, fireşte, incompletă. Ea are, aci nu­ >

mai un caracter descriptiv.

Dintre toate chestiunile mai sus enumerate, nu ne vom putea
însă ocupă aci de cât de acelea care ne par mai importante pentru
cei ce doresc să cunoască directivele principale ale cugetării socio­
logice actuale. încă şi dintre acestea, schiţa noastră rapidă nu va
putea releva decât pe cele de natură pur teoretică şi cu oarecarL
vecinătăţi filosofice, lăsând deoparte aplicările practice care ţin de
politică, politică socială, higiena socială şi eugenie, —• şi cu atât mai
muit pe cele cu caracter economic.

Cap. II

PROBLEME SPECIALE

Secţiunea I

Factorul Ideal sau Axiologic

Un uz îndelungat a făcut să i se caute „Factorului ideal' sur­
sele şi explicaţiile în afară de sine însuşi şi s'a părut multora că
numai în acesl sens se poate cerceta şi află ceva despre el în spnit
ştiinţific. In expunerea problemei generale a sociologiei am arătat
;
ide ie şi concepţiile mai importante çare solicită o menţiune specială
în schiţa noastră. Duelul logic şi acuplarea logică (după Taidc).
teoria reprezentărilor colective şi aceea a „societăţii ca depozitară
şi creatoare de ideal", — (după Durkheim), corelaţiunile între di­
verse tipuri de idei şi valori (delà Montesquieu până la Taine şi
Tarde), iată punctele noastre de plecare. Ceea ce ne propunem este
să găsim contribuţiunile de detaliu pe baza cărora s a r putea edifi.â
de aci 'nain te o teorie a factorului ideal sau axiologic, luat ca o
realitate de sine stătătoare, privit în el însuşi, — abstracţie făcând
de soclul său fizic şi antropologic.
Pentru o mai metodică redare, se pot distinge şi grupa aspec­
tele şi detaliile după trei puncte: 1 ) Natura factorului axiolojicr
2 ) Apariţia, formarea lui şi elementele sale structurale; 3 ) Legile
manifestărilor sale.
144 Liviu Rusu

Evident că aceasta este o schematizare rigidă, care niciodată

nu este acoperita în întregime de cíatele realităţii. In realitate nici­
odată nu găsim persoană care să corespundă numai unuia din cele
două aspecte. Fiecare dintre noi este animat de aceste două forţe
contradictorii, deosebirea este numai în predominanţa într'un anumit
grad a uneia din ele, iar în urma acestei predominanţe de înclinarea
într'o direcţie sau alta.
Aceşti doi factori nu sunt factora puri. Ei totdeauna, sunt în­
soţiţi de anumite repercusiuni asupra psihicului nostru dând astfel
:

o coloratură specifică întregei noastre vieţi sufleteşti. Tipul dinamic,

prin făptui că este răscolitor şi dornic de acţiune, faţă de semeni în­
clină măi mult spre atitudini agresive. Pé el îl atrag, situaţiile unde
poate să activeze. Chiar şi în situaţiile aşa zise liniştite el caută
motiv de luptă. Dacă se simte atras de semenii săi, motivul esen­
ţial este faptul că se poate lua la întrecere cu ei. Pe acest tip complex
şi neastâmpărat îl numim cu un termen mai general tip demonic.
Tipul demonic este tipul omului frământat, însetat după prilejuri de
afirmare, pentru care lumea este un cosmos în plină frământare şi
agitaţie. Tipul demonic este veşnic chinuit de întrebări, chiar şi si­
tuaţiile cele mai simple ascund pentru el taine neliniştitoare. Pentru
el lumea are valoare în măsura în care îi pune probleme şi îl mână la
acţiune, cu zel neobosit el ţinteşte către acel semn de întrebare care
se ascunde în dosul aparenţelor. D e aceea zbuciumul, neliniştea şi
neîncrederea nu^l părăsesc nici o clipă. Faţă de tipul acesta, tipul
aşa zis static e caracterizat prin încrederea şi seninătatea cu care
priveşte lumea. Liniştea pentru el e firească, nu se dedă la atitudini
agresive, dc asemeni este atras nu fiindcă se poate afirma faţă de
ei, ci fiindcă este îndemnat de o reală simpatie. Pentru aceea îl
numim tip simpatetic. Tipul demonic are un suflet dârz, dornic de
manifestare, cel simpatetic este dornic de linişte şi de tot ce este
bun şi frumos, îl distinge delicateţa sufletească. Demonicul se com­
place în acţiune, simpateticul în contemplaţie.
Nici unde nu se găsesc aceste tipuri aşa de clar exprimate ca
în domeniul artei. Creaţiile tipului demonic sunt pline de sforţare şi
înclinări spre problemele .adânci ale realităţii, pe când ale tipului
simpatetic sunt delicate şi au tendinţă de idealizare. In muzică de ex.
Beethoven şi W a g n e r sunt demonici, Mozart şi Haydn simoatetici.
In domeniul artelor plastice, care ne interesează aici, găsim acelaş
lucru. Arta clasică a antichităţii este produsul unor tipuri simpa­
tetice cu tendinţa spre linişte şi idealizare, pe când grupul Lâokoon,
pHn de suferinţă şi de încordare trădează un temperament demonic,
a cărui realitate e plină de zbucium. Demonicul viguros al lui Michel
Angelo,., contrastează cu simpatia plină,de gingăşie care emană din
tablourile lui Rafael. In arta modernă un tip demonic prin excelenţă
este V a n Gogh. Un şes, subiect foarte potrivit pentru a reda liniştea,
este la V a n Gogh un clocot de linii şi culori. Cei câţiva copaci, care
 Din problemática sufletească a bú N . Grigorescu 145

apar în depărtare, par un joc diabolic de flăcări care ţâşnesc din-

tr'un infern ascuns. Faţă de el Millet şi toată şcoala delâ Barbizon
reprezintă tipuri simpatetice.
. Opera lui Grigorescu, în întregime, vorbeşte despre un tip
simpatetic. Prin toate elementele artei sale Grigorescu aparţine ace­
stui tip. începând cu technica şi terminând cu concepţia, cu ideea
ce se desprinde din opera sa, el este un continuu imn duios şoptit
în limbaj colorat naturii surâzătoare.
Mijloacele technice în pictură sunt linia şi culoarea. Se con­
stată adesea că la unii artişti domină unul, la alţii altul din aceste
mijloace. Conturul energic, deci linia, este caracteristica tipului de­
monic. In trăsăturile apăsate, care merg uneori până la duritate, se
exprimă imbolduri agresive; predominarea desenului dă robusteţe
şi mişcare operei. Grigorescu nu face parte din această categorie.
Linia precisă, desenul, contururile de delimitare de forme sunt a-
proape înăbuşite în tablourile sale. Forma se destramă treptat în
nepreciziunea fondului, său mai bine zis din ceaţa fondului se în­
cheagă pe nesimţite o formă armonică cu întregul. Preocuparea lui
este nuanţarea culorii. Dar şi culoarea este întrebuinţată într'un
anumit fel. In această privinţă é interesantă comparaţia lui Grigo­
rescu cu Luchian; acesta, apropiindu-se de tipul demonic, are contu­
ruri mai pronunţate, iar când este vorba de culoare, recurge la con­
traste puternice, la evidenţierea unei culori prin altă culoare. Prin
contrast se exprimă mai bine frământarea, de aceea florile lui Lu­
chian vorbesc de un adevărat pârjol sufletesc. Nu în acest fel domină
:
culoarea la Grigorescu. Nu suferinţă, răsvrătire şi luptă vrea el să
redea. Prin culori dulci/fără contraste, îh pete mari ce se pierd în
nuanţe mai închise şi mai deschise şi care trăesc pentru armonia vi­
zuală a ansamblului, el produce un efect de neţărmurită linişte şi
împăcare. Ochiul se odihneşte şi întârzie pe pânza atât de .armonic
concepută. Nici o asperitate, nici o umbră de răsvrătire nu vine să
tulbure armonia desăvârşită a culorilor. E o curgere lină déla o
nuanţă de culori la alta, e un joc luminos de raze blânde. Iată de ce
întreaga atmosferă a tablourilor sale e de o delicateţă rară. Un val
de viaţă caldă şi surâzătoare te învălue în contemplaţia acestor ima­
gini senine.
La acest efect de o rară blândeţe, contribue şi alegerea su­
biectelor de către Grigorescu. Toate concordă cu sufletul său idea­
list. Subiectele lui de predilecţie sunt peisagiul luminos, cald, scăldat
în soare, femeia şi copilul. Dar nu orice femee îl atrage. In scenele
rustice care i-au fost atât de dragi, el n'a zugrăvit ţăranca cu urmele
lăsate de suferinţă, cu trupul împovărat de muncă brută şi de lipsuri.
El n'a văzut de cât trupul delicat ce lunecă suplu sub albeaţa de
zăpadă a iei, a fragedei ţărăncuţe. Ţiganca lui e surâzătoare şi plină
de frăgezime. Ciobănaşul lui Grigorescu nu e bătut de ploi şi vân­
turi, ci calcă sprinten cu gingăşia unei făpturi fără griji. Dintre
'462 Eugerriu Sperantia

tratează despre o îume a valorilor, cu notele ei proprii, lume care

îşi are fundamentele în vieaţa colectivă. Fiinţele acestei lumi, adică
valorile, „nu tind numai să-şi prelungească propria lor vieaţă, ci se
străduesc să facă posibilă o vieaţă superioară ; ele nu apără numai
interesele materiale (ale oamenilor) ci fac posibilă dominaţia unui
3 0
ideal" ) .
§ 2. Factorul ideal apare odată cu vieaţa socială şi nu poate
există o separaţie între ele. In teoria sa principală, T&rde s'a preo­
cupat tocmai de căutarea procesului psihologic prin care factorul
axiologic ia naştere şi 1-a găsit că se confundă cu imitaţia, dar amă­
nuntul acesta interesează sociologiceşte mai puţin decât însuşi stu­
diul înlregei mase de „invenţiuni" în continuă concurenţă dar şi în
continuă acumulare şi reciprocă susţinere. Această „mosă", cu adânci
corelafiuni poate fi desigur studiată în originea şi formarea ei. Vom
găsi indicaţii în acest sens de obicei în studiile care se preocupă ex­
clusiv de influenţele mediului fizic şi antropologic, — dar alături
ş i printre acestea, vom întâlni şi oarecari încercări asupra evoluţiei
-autonome a „culturii şi civilizaţiei". Astfel a fost, într'un trecut
•destul de depărtat teoria celor trei faze, a lui Vico, — renovată
succesiv de St. Simon si Comte. T o t a ş a : teoria lui Herder, care
arată istoria omenirii îndreptată spre o perfecţiune care să oglin­
dească în ordinea morală pe Creator, tot cum îl oglindeşte armonia
naturii.
Un jurist filosof dela mijlocul secolului trecut, H. Ahrens. în
TiUimul capitol al cursului său de Drept natural ( 1 8 3 8 ) , anticipează
în mod surprinzător o adevărată teorie sociologică. El arată că so­
cietatea e un total de instituţii organice supuse unor legi identice de
independenţă şi corelaţie, că ea nu e „statul" ci e mai curând un fel
d e confederaţie constituită de diverse ordine: politic, religios, ştiin­
ţific, artistic şi moral. Unitatea socială nu-şi are sediul într'un organ
ci stă mai curând în corelaţia lor şi se manifestă prin acordul şi
liberul joc armonic al tuturor funcţiunilor. Bine căutând, aceste func­
ţiuni sau instituţiuni se reduc la categorii de scopuri, deci în termi­
nologia modernă: la categorii sau tipuri de „valori". Instituţiunile
•sunt, de fapt, produse de ale reprezentărilor colective şi, într'un
sens, reprezentări colective ele însele.
Sociologii contemporani francezi, mai ales în unele tratate ele­
mentare, alcătuite după programa şcolară, disting, întocmai ca şi
Ahrens odinioară, diversele domeniii ale vieţii sociale. întâlnim ast­
fel capitole speciale dedicate sociologiei economice, domestice, poli­
tice, juridice, morale, religioase, ştiinţifice şi artistice. Fiecare cu­
prinde o schiţă a principalelor teorii referitoare la instituţia, sau la
categoria de valori respectivă. E , ca metodă propedeutică şi ca sis-

3 0 ) Ç . Bougie, ..Leçons de sociologie sur l'évolution des valeurs", 1922.

tem de informaţie istorico-bibliografică, un procedeu comod şi avan-
tagios. Sociologiceşte şi logiceşte el are, însă. dezavantagiul că nu
face distincţia între adevăraţii factori ai vieţii sociale şi nu urmă­
reşte în mod sistematic şi în adevărat spirit ştiinţific raporlurile
dintre ei. Distincţiunea domeniilor speciale şi analiza teoriilor res­
pective e numai o parte din ceea ce trebue să cuprindă un tratat
de sociologie generală. Aceste capitole sunt mai curând introduceri
sumare în ştiinţele sociale speciale. ,
Câteva importante dificultăţi se ridică însă în enumerarea şi
analizarea domeniilor speciale. Simţim întotdeauna nevoe, în a-
semenea cazuri ca, în conformitate cu vechile principii ale meto­
dei lui Descartes, să divizăm „dificultăţile" în atâtea părţi câte sunt
posibile şi totodată să efectuăm pretutindeni enumerări complete
încât să fim siguri că nimica n'a rămas omis. Intre domeniile vieţii
sociale, ca şi 'n orice» alte aspecte ale" Vieţii în genere, diviziunile şi
:

distincţiunile "precise sunt imposibile deoarece între toate manife­

stările vieţii există o strânsă şi neînlăturaibilă continuitate. Dupăcum
e imposibil să descoperim graniţe tranşate între vertrebrate, intre
diversele familii ale aceluiaş ordin, între varietăţile aceleiaşi specii,
astfel e imposibil să se arate cu exactitate unde se isprăvesc mani
festările sociale religioase şi se încep cele.,,pur morale", unde sunt
graniţele dintre arte şi tehnică, între artă şi morală, între morală şi
drept etc. Graniţele lor s'ar înfăţişa cu mult mai puţin precis decât
ale florei şi faunei acvatice pe o hartă a oceanului Pacific.
Când distincţiuni tranşate nu se pot obţine, este de înţeles că
nici enumerări complete nu pot fi pretinse. Dacă distincţiunile sunt
arbitrare, atunci în loc de enumerare obţinem o înşirare indefinită.
Au încercat unii autori să găsească un criteriu fix după care să
distingă tipurile de valori, activităţi şi instituţiuni sociale. G. D e
3 1
Greef ) a dat o interesantă scară evolutivă sau genetică, încercând
în această ştiinţă modificarea şi spiritul general pe care teoriile trans­
formiste le-au introdus în sistematica zoologiei. începând cu feno­
menele economice, prin care se face trecerea de la biologie la socio
loqie, el le ierarhizează în ordinea următoare: genezice (familiale şi
civile), artistice, filosofice şi ştiinţifice, morale, juridice politice. T a ­
bloul e ingenios şi nu e lipsit de o relativă şi limitată verosimilitate.
Totu&i dacă în zoologie se poate realiza o „sistematică" destul de.
spinoasă şi ea. aceasta se datoreşte faptului că acolo avem de atace
cu particularităţi materiale şi sensibile ale indivizilor precis contu­
raţi in spaţiu. In lumea socială însă, spaţialttatea şi materialitatea nu
ne pot veni în ajutor spre a tranşa graniţe măcar relative.
Originea comună, deci indistincţiunea originară, a diverselor

3 1 ) G. De Greef, Introduction â la Sociologie, voi. I, 1886, pag. 193^—214;

şi întreg voi. II, 1889.
148 ' Liviu RUSM

tot ce a creat Grigorescu, se apropie de concepţiile raţionaliste, At*

mosfera tablourilor sale în bună parte este în concordanţă cu tră­
săturile esenţiale ale concepţiilor raţionaliste despre lume şi viaţă.
( S ă nu ne mire apropierea unui artist de concepţii raţionaliste. Să
nu uităm că raţionalism nu înseamnă lipsă de sentiment. In domeniul
artei un curent prin excelenţă raţionalist este clasicismul francez.
Dar cine ar putea spune că Racine nu are sentiment?). In concep­
ţiile raţionaliste totul este explicabil în virtutea unor legi. De aici
armonia şi claritatea acestor concepţii, în opoziţie cu concepţiile
demonice pline de mister şi îndoeli. Şi deoarece totul este explicabil,
deoarece fiecare element al naturii este pe deplin clarificat în func­
ţie de legile acestei naturi, în aceste concepţii nu este nimic tulbu-
burător, nimic ce ar putea nelinişti — de aici încrederea şi senină­
tatea. In concepţiile raţionaliste problema infinitului nu este pe pri­
mul plan. Infinitul îl găsim în centrul preocupărilor demonice, fiindcă
tipul demonic este muncit de forţele misterioase, nevăzute şi neexpli­
cabile, ceea ce îl determină ca' dincolo de ceea ce este perceptibil,
adecă dincolo de ceea ce este finit, să presupună puteri care izvoresc
din adâncuri, imperceptibile şi deci nemărginite. Concepţiile raţio­
naliste sunt bine închegate, rotunjite şi echilibrate, pentru aceea în
ele nu vom găsi pe primul plan infinitul misterios, ci finitul, mărgi­
nirea sigură şi clară. Raţionalistul este stăpân pe toate elementele
concepţiei sale, pentru aceea de regulă este optimist. Demonicul este
zguduit de misterele infinitului şi pentru aceea înclină mai mult spre
pesimism. Tipul demonic este aşa de mult sub stăpânirea forţelor ce
izvoresc din adânc, încât ia atitudinile cele mai variate şi adesea cu
totul contradictorii. Dimpotrivă în concepţiile raţionaliste domină
consecvenţa. Această consecvenţă o regăsim în toată opera lui Gri­
gorescu.
Atitudinea faţă de lume a tipului simpatetic este o atitudine
de împăciuire. P e el lumea îl mulţumeşte aşa cum este şi pentru
aceea el se adaptează la ea. Tipul demonic dimpotrivă este muncit
de revoltă, el pretutindni vede probleme şi este împins să intervină
la rezolvarea lor. El nu se mulţumeşte cu lumea aşa cum este, pentru
aceea nu el se adaptează la această lume, ci tinde să transforme
lumea după vederile sale.
Privitorul atent şi cu puţină vibraţie în suflet va desprinde
din opera lui Grigorescu următoarea concepţie, ca o supremă po-
vaţă pentru viaţă: „Bucurâţi-vă de viaţă, fiindcă ea este frumoasă,
plină de lumină şi înălţare. Nu vă revoltaţi împotriva ei, fiindcă în
ea stăpâneşte bunătatea. Cheia vieţii este în mâna voastră. Nu pre-
tindenţi lumii mai mult de cât vă poate da — şi veţi fi mulţumiţi".
Cam acestea le rostesc operele lui Grigorescu în limbajul lor mut.
Se spune despre Grigorescu — şi cu drept cuvânt — că este
un pictor specific român. Dar în tot ce s'a scris până acum despre
Grigorescu, ca motiv principal al specificului său naţional se invoacâ
 Din problematica sufletească a lui N . Grigorescu 149

faptul că el a descoperit peisagiul românesc, cu ţăranca şi ciobanul

nostru. Nimic mai greşit ca această părere. D e când există artă, nu
subiectul tratat a determinat calitatea artistului. Chiar înainte de
Grigorescu mulţi pictori streini au trecut prin ţara românească, trec
si acum şi vor mai trece. Dar pictând subiecte româneşti ei nu au
devenit pictori români. Dacă ar fi aşa, atunci toţi pictorii renaşterii,
la care abundă subiectele biblice, ar însemna să fie evrei de cult
vechiu. Shakespeare are mai multe drame cu subiect roman, dar cu
drept cuvânt spune Goethe că romanii lui Shakespeare sunt englezi
în carne şi oase. Nu subiectele tratate fac pe Grigorescu un pictor
român, ci ceeace a pus din sufletul său, concepţia faţă de lume şi
viaţă pe care a exprimat-o în operile sale. Grigorescu, mai mult de
cât alţii, a exprimat echilibrul sufletesc al poporului nostru, al acelui
popor care este vesel, blând şi iertător. Prin aceasta este el al nostru.
Grigorescu a exprimat acel echilibru, care veacuri dearândul ne-a
oprit să ieşim din măsură chiar atunci când suferinţele erau prea
mari şi care în clipe de victorie ne lua orice dorinţă de răzbunare.
Acesta este specificul românesc al lui Grigorescu. Restul este decor
exterior, pe care oricine îl poate reda, dar nu oricine poate reda
calităţile sufleteşti, fiindcă pe acestea trebue să le simtă cu toată pu­
terea sufletului său.
Dar nu trebue să uităm că ceeace a redat Grigorescu este
numai o parte din specificul românesc. Nici o persoană umană şi
nici o colectivitate nu are numai forţe de echilibrare, ci are şi forţe
de răscolire, care mână la acţiune. Aceste două forţe sunt în necon­
tenită luptă şi în decursul desvoltării istorice ele alternează în izbândă:
uneori predomină una, alteori alta. Grigorescu reprezintă o epocă
din viaţa poporului nostru, în care echilibrul era pe primul plan.
Aproape o jumătate de veac poporul nostru fusese într'o frământare
cumplită, în decursul căreia s'a închegat ca naţiune şi stat unitar.
In mod firesc această perioadă a fost'jrmată de o perioadă de linişte,
pentru a consolida cuceririle făcute. A fost o perioadă de odihnă
după sforţările pe care le-a făcut societatea românească, şi totodată
o perioadă de reculegere în vederea noilor sforţări ce aveau să se
reclame în curând. Această perioadă de echilibru o reprezintă Gri­
gorescu în creaţiile sale. Nu-i de mirare că în aceeaş epocă apare
semănătorismul, în frunte cu Vlahuţă, Coşbuc şi Delavrancea. al
căror scris este şi el animat de un echilibru robust. Şi uşor se poate
înţelege pentru ce în această epocă Grigorescu a fost deadreptul
adorat; epoca îşi găsea în el oglinda fidelă. Dar totodată nu-i de
mirare că astăzi Grigorescu nu se mai bucură de aceeaş trecere.
Vremurile s'au schimbat, trăim într'o epocă de fermentaţie intensă,
fermentaţie care după unii este sterilă, după alţii este productivă,
dar în orice caz este o epocă agitată, care este pătrunsă de alte
idealuri decât liniştea contemplativă. Epoca noastră nu admiră na­
tura contemplând-o, ci o admiră cucerind-o. Epoca noastră este o
150 Liviu Ruau

epocă neliniştită, care nu se mulţumeşte cu aparenţele, ei le scrutează

şi le interpretează. Este o epocă în care societatea omenească vrea
o participare mai activă la orânduirea vieţii, fie că reuşeşte sau nu,
că este bine sau rău. Pentru aceea generaţiile nouă nu se mai regă­
sesc în arta lui Grigorescu, ele se regăsesc mai repede în arta lui
Luchian, care este mai dinamică şi mai plină de sforţări. Grigorescu,
în dorinţa lui de linişte şi armonie, s'a oprit mai la suprafaţă, fiindcă
adâncurile ascund forţe misterioase şi neliniştitoare, care tulbură
armonia sufletului. Luchian în schimb a coborât mai adânc şi pentru
aceea el s'a apropiat mai mult de sobrietatea şi dârzenia baladelor
noastre populare.
Dar orice direcţie ar lua cursul vremurilor, Grigorescu va
rămâne un mare creator, fiindcă avea calitatea primordială ce se
cere dela un artist: sinceritatea. El n'a redat decât ceeace simţea
cu putere, pentru aceea opera lui este plină de viaţă. Vioiciunea,
seninătatea şi armonia din opera lui Grigorescu redau cu fidelitate
tendinţa de cristalizare şi unificare a eului nostru naţional. In pictura
noastră Grigorescu este întâiul care şi-a spovedit sincer întreaga-i
simţire — lucru fără de care încă nu s'a născut operă de artă dura­
bilă — şi prin aceasta el s'a apropiat de sufletul nostru.

LIVIU RUSU
 PROBLEMELE SOCIOLOGIEI C O N T E M P O R A N E

(Urmare şi sfârşit)

Cu toată afinitatea pe care am constatat-o între Tarde şi

iDurkheim în ceea ce priveşte intuiţia lor despre rolul „invenţiuni-
ior" sau „valorilor" în edificarea realităţii sociale, divergenţa lor
principală consistă în chipul cuim îşi înfăţişează ei raporturile din-
ître valorile sociale şi indivizii grupaţi în societate.
Atitudinile posibile în această chestiune s a r putea reduce la
patru tipuri fundamentale şi le' găsim adoptate de diferiţi autori
.sub forme mai pure sau mai amestecate, mai palide sau mai acuzate.
Pentru o mai" plastică şi explicită redare, ne vom servi de
;patru schiţe figurative.

Fig. I.

In figura întâia, indivizii sunt elementul static şi reprezentaţi

<ca regiuni determinate din spaţiul social. Săgeata care reprezintă
1
elementul mobil, este „valoarea". Avându-şi originea în individul I
ea îl părăseşte şi se propagă în spaţiul social, trecând delà el la in-
2 3 4
'dividul I , delà acesta la I , delà acesta la I şi aşa mai departe.
Indivizii se leagă între ei prin valorile care-i traversează.
E vizibil pentru oricine că avem aci aface cu expresia cea mai
1
•simplă a concepţiei lui Tarde. Punctul I e inventatorul, — iar cele­
2 3
lalte: I , I , I*, sunt imitatorii. Invenţia e valoarea care circulă delà
un punct la altul al spaţiului social.
In figura II. Cercul central C, simbolizează suma reprezen­
tărilor sau „valorilor" colective. Punctele I, I, I, — numerotate, —
reprezintă pe. indivizii a căror personalitate nu importă (deci sub-
'Stituabili unii altora). Săgeţile'centrifuge, delà cfenfcru către pune-
tele I, reprezintă lacţiiunea de influenţă şi constrângere exercitată)
asupra indivizilor de către reprezentările sau valorile colective. S ă ­
geţile centripete arată gravitarea indivizilor spre acelaş centru. Prin.
faptul că mai mulţi indivizi suferă o aceiaşi acţiune, o aceiaşi sub-
jecţiune din partea aceluiaş centru de forţe, ei sunt implicit legaţi
între ei, comunicând unii cu alţii prin centrul la care aderă şi către-
care gravitează.
T

-s
r
Fig. II.

In acest sens, Durkheim, vorbind despre clanurile totemice-

spune: „Unitatea grupului nu e perceptibilă decât graţie numelui
colectiv pe care-1 poartă toţi membrii, şi emblemei — deasemenea
colectivă — care reproduce lucrul designat prin acest nume". Acea­
stă emblemă e o reprezentare colectivă generală care la rândul ei
se referă la o multiplicitate sistematică de reprezentări de detaliu:
totalul credinţelor şi valorilor clanului, de aceea el e un „izvor de
forţe misterioase... de energii nouă". Reprezentările colective (al­
cătuind iniţial în istoria societăţilor omeneşti, religiunile) au ca:
efect de a „lega între ei pe oamenii care aderă la ele, de a-i uni
2 3
într'un acelaş grup, trăind o aceiaş vieaţă" ) .
Deosebirea principală între figurile I şi II e că în figura II,
valorile atrag conştiinţele individuale în jurul lor, pe când în fig.
I valorile trec printre conştiinţe, înşirându-le ca mărgelele pe un:
acelaş fir.

2 3 ) Em_ Durkheim, „ L e formes élémentaires de la vie religieuse" (1912)1,

vezi în ordinea citatelor noastre de mai s u s : pag. 3 3 4 , 314 şi urm. şi 6 1 .
 1 2 4
In fig. III, elementele principale sunt spaţiile I , I , P, I , re­
prezentând conştiinţele individuale; iar liniile punctate, terminate în
vârf de săgeată, arată diferitele feluri sau forme de reciprocă in­
fluenţă a fiecăruia, de către fiecare. Ele sunt determinate de parti­
cularităţile personale ale fiecărui spaţiu I, particularităţi reprezentate
de aspectele geometrice ale laturilor. Acesta ar fi desemnul repre­
zentând sub forma cea mai simplă concepţia lui Şimmel. E interac­
ţiunea conştiinţelor, ca fenomen social. Conştiinţele ca unităţi psi-
cologice, apar ca singura realitate pozitivă. Valorile există înlăun-
trul acestor conştiinţe. Interacţiunea nu e o realitate distinctivă,

Fig. III. Fig. I V .

•exterioară conştiinţelor, ci numai rază virtuală, proectare a modi­

ficărilor produse în conştiinţe. Legăturile dintre conştiinţele indivi­
duale imaginează, astfel, virtual, diverse desemnuri (după tipul liniei:
dreaptă, concavă, convexă) plasând pe individ în anumite roluri"
precise faţă cu ceilalţi. Acţiunile rămân însă exterioare numai în
.sensul că lasă individului o interioritate psihologică pe care el şi-o
păstrează relativ neatinsă, ca pe un spaţiu izolat, inaccesibil străinilor.
In sfârşit un al patrulea mod de reprezentare schematică a ra­
porturilor dintre conştiinţele individuale şi valorile colective, ar fi
(fig. I V ) acel în care conştiinţele individuale n'ar figura decât ca
simple puncte geometrice, fără dimensiune socială. Ele ar fi aci numai
locul de convergenţă al curentelor de valori şi ar servi numai ca
puncte de reper pentru direcţiunile acestor curente. Liniile repre­
zintă însă aci, nu numai distanţele dintre indivizi, nu numai acţiunea
reciprocă dintre indivizi ci, (ca şi în fig. I ) realitatea vie a valorilor
care nu numai că circulă dela o conştiinţă la alta, dar, mai ales, se
şi influenţează ele între ele, se organizează într'o ţesătură complexă,
•aşa încât se susţin reciproc, ca firele pânzei de păianjen. Proporţional
cu numărul şi frecvenţa lor, ele dobândesc o rezistenţă şi o soliditate
pe care nici unul din punctele de sprijin (indivizii) nu le-ar putea-o»
da. Este aceea ce am numit altădată adevăratul „organism social",
alcătuit din valori circulante, iar nu din indivizi; e „corpul psiho-
morfic" al societăţii, al cărui proces fiziologic consistă într'o con­
tinuă mişcare de primenire sau substituire a valorilor, fie în masa.
totală a valorilor unui grup (tradiţia, cultura), fie în conştiinţa indi­
viduală, unde se oglindeşte o parte din acest joc, atât cât poate
prinde ea din colţul său. D e aceea figura I V corespunde, într'o-
măsură, lumii speciale pe care o putem întrevedea în teoria „duelului
logic" a lui Tarde, în teoriile lui Majewski şi ale lui Kozlowski. E , în.
tot cazul, vorba de un solid care ia naştere numai datorită convergen­
ţei unei multiplicităţi de forţe. Ca şi în atomul material al fizicienilor
moderni, care ia naştere din mişcarea rapidă a câtorva infime corpu-
scule, simpla oprire a mişcării sau confluenţei şi relaţiunilor de forţe,
ar însemna o imediată dispariţie a întregului edificiu.
Realizarea unei sociologii, exclusiv pe baza acestei concepţii,
este poate de aşteptat de aci 'nainte. E a ar face de fapt din toate-
valorile posibile ceeace teoria fundamentală a economiei clasice face:
numai din valorile de utilitate.
Cu toate avantagiile pe care le-am găsi uneia dintre aceste
patru reprezentări schematice, şi teoriei sociologice corespunzătoare,
trebue să recunoaştem că obiectivitatea ştiinţifică nu ne-ar puteâ-
justificâ o atitudine exclusivă ci ne recomandă, mai curând, paralela
şi relativa acceptare a tuturor acestor moduri de a privi vieaţa.
socială.
încă mai mult, poate că părăsirea unei atitudini unilaterale şi
recunoaşterea simultană a mai multor puncte de vedere posibile ne-ar
garantă constituirea unei adevărate sociologii generale. O aceiaş rea­
litate poate oferi aspecte extrem de diferite între ele, după perspec­
tiva din care o observăm şi după cum punem accentul interesului
nostru pe unele sau pe altele dintre elementele date. O ştiinţă sin­
tetică trebue să acorde şi să compare aceste date de detaliu.

Secţiunea III.

Factorii sociali şi raporturile lor

Dintre toate considerentele care au determinat pe unii autori
să trateze faptele sociale în termeni de biologie, unele au fost com­
bătute, altele au fost părăsite de la o vreme chiar de autorii respec­
tivi (cazul lui Schaeffle şi al lui Worms, care s'au făcut cunoscuţi c a
partizani ai organicismului, dar déla o vreme au renunţat la această
atitudine). Unele argumente au fost păstrate chiar de cei mai „au-
tonomişti" — ca să zicem aşa — dintre sociologi. Aşa de pildă,
distincţiunea dintre fiziologic şi morfologic, dintre funcţiune şi struc­
tură organică (anatomică) este o distincţiune păstrată şi consacrată
de Durkheim şi şcoala sa, ca unul din cele mai importante domenii
sociologice. E distincţiunea de care vorbeam mai sus. între „a face"
şi „a fi". E a a creat un capitol special, acel al morfologiei sociale,
şi a prilejuit multe studii şi cercetări.
„Precum, la individ, vieaţa psihică variază după compoziţia
anatomică a creerului care o susţine, deasemenea fenomenele colec­
tive variază după constituţia substratului social" — zice Durkheim,
în „Regles de la méthode" (pag. 3 2 0 ) . Morfologia studiază, după
acesta : substratul vieţii colective", de exemplu : „numărul şi natura
părţilor elementare din care e compusă societatea, felul în care sunt
ele dispuse, gradul de coalescenţă la care au ajuns, distribuţia popu­
laţiei pe suprafaţa teritoriului, numărul şi natura căilor de comuni­
caţie, aspectul locuinţelor, etc." (loc. cit. pag. 1 7 ) .
Desigur, în acelaş timp, morfologiei îi revine sarcina unei cla­
sificări a „societăţilor" sau „grupelor sociale", precum şi studiul a tot
24
ce se referă la acest substrat omenesc al vieţii s o c i a l e ) .
Dar Durkheim însuşi. (Règles d. 1. méth. — pag. 17-18), şi
unii dintre adepţii săi şi mai mult, recunosc că orice dată morfo­
logică presupune un prealabil proces de formaţiune din care e greu
să o separi în chip precis : „Căile de comunicare nu sunt decât lalbia
pe care curentul regulat al schimburilor şi migraţiunilor şi-a săpat-o
el însuşi, curgând mereu în acelaş sens". O întreagă gamă de nuanţe,
fără soluţiune de continuitate, reţine cele mâi caracterizate fapte de
structură, legate de acele libere revărsări ale vieţii sociale care nu
s'au fixat încă într'o formă definită", ^loc. cit. pag. 1 9 ) . Aceasta
înseamnă că statica socială nu este net separabilă de dinamica
2 5
socială ) .
Pentru a examina procesul naşterii unui grup social şi acel al
prefacerilor lui, e necesar să distingem cele două tipuri de date pe
care el le presupune : substratul omenesc, deoparte, adică : totali­
tatea indivizilor consideraţi ca suporturi ale unor conştiinţe, — iar
de altă parte: ceea ce Durkheim numeşte: masa „de—^epcezeatări
colective", deci: sistemul de „valori circulante^, factorul ideal, fac­
torul axiologic, formând lumea puirsocială;-transcendentă indivizilor.

24) Intre operele al căror cuprins contribue, cel puţin într'o măsură, la
„morfologia socială" vezi Durkheim: „La division du travail social"; C . Bougie:
„Les idées égalitaires" (li899) şi „Lâ démocratie devant la science" (1904).
Morer et Davy, „Des clans aux empires" 1923, etc. Pentru chestiunile care ţin
de această „morfologie socială" — in sensul lui Durkheim, se poate consulta cu
folos: „Völkerpsychologie" a Iui Wundt.
25) R. Hubert „Manuel efem. de Sociologie" — 1925, — pag. 23.
Substratul omenesc e terenul pe care încolţeşte şi trăeşte simplexia
(ţesătura) de valori. Această simplexie de valori este imponderabilul,
de covârşitoare importanţă, care-i poartă pe indivizi ca pe mario­
nete, folosindu-se chiar de particularităţile de constituţie ale in­
divizilor.
Ceea ce urmăreşte morfologia socială este, de fapt, să cunoască
repercusiunile pe care le au aceste proprietăţi ale mediului fizico-
antropologic, asupra simplexiei de valori, asupra factorului ideal al
vieţii sociale, —- privit în structura sa şi în condiţiile circulaţiuni va­
lorilor care-1 alcăţuesc. Dimpotrivă, ceea ce voeşte „fiziologia so­
cială" este să constate acţiunea inversă: influenţa acestei simplexii
de valori asupra mediului omenesc, antropologic; chipul cum se
mişcă şi se transformă omul, izolat sau în grupe, sub acţiunea va­
lorilor pe care i-le infuzează vieaţa socială. Pe scurt: dacă indivizii
formează cadrul sau terenul pe care se desvoltă şi trăeşte simplexia
valorilor, atunci: morfologia studiază influenţa cadrului asupra va­
lorilor, iar fiziologia socială studiază acţiunea valorilor asupra ca­
drului.
Rămâne însă o întrebare: aceşti doi factori, cărora sociologia
are să le studieze acţiunile reciproce, nu pot oare să fie studiaţi în
afară de aceste acţiuni reciproce? Şi studiul lor prealabil nu e oare
necesar pentru înţelegerea raporturilor dintre ei ?
Factorul antropologic, luat în afară de acţiunea spiritului so­
cial asupra sa. e un simplu subiect de studiu zoologic. E astăzi în
afară de orice îndoială că individul omenesc rămâne un simplu ani­
mal, „homo sapiens ferus" (cum 1-a numit un autor: A. Rauber,
care a adunat numeroase relatări despre indivizi omeneşti crescuţi
din copilărie singun, prin locuri sălbatice) atunci când este sustras
oricărei „interacţiuni a conştiinţelor". Fondul ancestral, slab com­
plicat cu oarecari posibilităţi şi predispoziţii ce decurg din unele
accidentale variaţiuni congenitale: iată cu cât vine „omul" în vieaţa
socială ! Adăogând la aceasta şi un număr de particularităţi psihofi-
ziologice care poate că se pot observa într'adevăr la indivizii ome­
neşti, atuncea când se află în atrupamente, în stare gregară (parti­
cularităţi ce variază cu numărul indivizilor, cu frecvenţa contactului
şi cu durata lui), avem liniile generale ale factorului antropologic,
observat în afară de acţiunea factorului ideal (valorile circulante).
El poate fi studiat în ramuri de ştiinţă specială: fiziologie, antropo­
logie propriu zisă, psihologie, psiho-tehnică, psihiatrie, caracterio-
logie, endocrinologie, grafologie, hematologie, demografie, etc. De­
sigur, între datele actuale ale acestor ştiinţe, multe, cele mai multe,
cuprind realităţi în care se repercutează puternic influenţa vieţii so­
ciale, — pentru că ele nu s a u putut obţine de cât prin observarea
indivizilor disponibili şi aceştia sunt, toţi, membri ai societăţii. Sunt
destule indicii că societatea nu face decât să desvolte predispoziţii em-
brionare. Atâta vreme, însă, cât ele ar fi numai embrionare ar fi şi
imperceptibile. In tot cazul, sociologiei nu-i incumbă să studieze
„factorul antropologic" separat. Alte ştiinţe stau în serviciul acestui
scop, şi pot procură sociologului datele ce i-ar fi necesare.
A luă însă în consideraţie „factorul ideal", masa sau sistemul
valorilor circulante, în afară de orice raporturi cu factorul antropo­
logic, nu este nici de prisos sociologului, nici nu depăşeşte rolul său.
Raporturile dintre diversele grupe de valori circulante, modul
cum ele se domină reciproc şi cum se repercutează unele în altele,
cum se exclud, cum se sprijină sau se întovărăşesc, constitue o serie
•de probleme de înaltă importanţă pentru înţelegerea culturii omeneşti,
a evoluţiei şi a legilor ei. Problema determinismului economic ţine
intr'o largă măsură mai mult de acest domeniu decât de acel al rela-
ţiunilor dintre cadrul antropologic şi factorul ideal. Astfel într'al
XlII-lea capitol al scrierii sale despre „Burghez", Werner Sombart
arată că „omul economic" modern, ferment al vieţii economice şi al
capitalismului actual urmăreşte „utilităţi" foarte dubioase, utilităţi
de un caracter atât de depărtat de profitul imediat sau personal al
întreprinzătorului. încât acesta apare prea adeseori ca un sacrificat,
ca un martir al giganticelor proecte de afacerifMarele om de afaceri
care plăsmueşte, conduce şi animează marile întreprinderi, departe
de a putea trăi biologiceşte mai bine din perspectiva veşnicei ex­
pansiuni a afacerilor sale. e mai curând, progresiv îngropat sub com­
plexitatea lor. El le urmăreşte însă cu „pasiunea" cu care savantul
îşi urmăreşte confirmarea unei ipoteze sau apostolul, triumful unei
•credinţe. Avem aface'aci, maî-curând, cu un fel de „sublimare" (în
sens freudian) a utilului, înţr'o valoare socială intelectualizată. In
opera citată a lui Max Weber, deasemenea se poate vedea în ce
măsură economicul şi spiritualul se împletesc împreună, în desvol-
26
tarea istorică a vieţii s o c i a l e ) .
Dupăcum diversele specii ale florei şi faunei unei regiuni au
între ele anumite raporturi, alcătuind ceea ce s'a numit de natura-
liştii moderni „biocenoza" (un fel de solidaritate, sprijin şi tolerare
reciprocă a celor mai diferite specii -dintr'o aceiaş regiune), astfel
valorile ce predomină într'un anumit grup social par a înfăţişă şi ele
o stare biocenotică. Aceasta face, de pildă, că un anumit stil arhi­
tectonic, o anumită organizare politică, un anumit mod de produc-
ţiune economică, o modă de îmbrăcăminte, anumite manifestări reli-

26) O interesantă expunere asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre W,

•Sombart şi Max Weber, în această privinţă.: Dr. Erich Fechner: „Der Begriff der
historischen Wirkfaktoren (Vergleich und Ausgleich zwischen Sombart und M a x
W e b e r ) " . — art. în: Archiv für Sozialwissenschaft und Sozialpolitik, — 63
Band, I. Heft. — 1930.
gioase, muzicale, coreografice, etc. îşi sunt corelative, prezintă unele
afinităţi; ades inefabile, mai totdeuna constatabile. Taine a schiţat
într'a sa ,.Philosophie de l'art" asemenea raporturi. John Stuart
MM, în nepreţuitul său articol „Civilization" (din 1836) remarcase
asemenea corelaţiuni necontestabile, dar Doamna de Staël — încă
din 1800, prezentase raporturile dintre literatură şi instituţiile so­
ciale, continuând astfel pe Montesquieu care studiase un fel de
„biocenoză" a legilor.
Factorul ideal al vieţii sociale poate deci să fie studiat separat,
abstracţie făcând de influenţele sale reciproce cu factorul antropo­
logic, individual şi gregar. Realitatea acestui „factor ideal" este
însă de natură pur socială. El nu există decât socialmente, şi tot ce
există socialmente trebue să-1 conţină.-El este realitatea centrală a
vieţii ^Tiale. Totuşi sociologia, până astăzi, nii 1-a introdus fără de
rezerve între obiectele ei ci i-a destinat o ramură specială : filosofia
culturii, care e considerată mai mult ca un domeniu periferic sau
mixt şi a fost şi tratat astfel. Procupările care au absorbit mai mult
pe sociologi sunt cele privitoare la raporturile acestui factor cu fac­
torul fizico-antropologic, cu repercusiunile lor reciproce.
Cu alte cuvinte, cele trei chestiuni speciale care trebuesc elu­
cidate peiitru deplina înţelegere a vieţii sociale, ar fi,unnătoareler
1°. Problema culturii în genere, a esenţii şi structurii ei, a alcă­
tuirii şi transformărilor ei. E problema „factorului ideal" sau „axio­
logic"; e problema simplexiei şi corelaţiunilor reciproce ale „valo­
rilor circulante".
11°. Problema repercusiunii „factorului ideal asupra celui an­
tropologic; problema dirijării şi modificării manifestărilor indivi­
duale prin acţiunea „factorului ideal". Dar aceasta e pe deoparte
tocmai problema ^civilizaţiei" (ca educaţie a grupului) şi de alta : a
„educaţiei" (civilizare a individului). Unul dintre efectele pe care
aceasta acţiune le implică este însăşi coheziunea socială a indivizilor.
Altul e contagiunea socială (cum sunt: alcoolismul, sinuciderea) în
ceea ce are ea pur sufletesc şi abstracţie făcând de factorul antro­
pologic-individual.
111°. Problema influenţii exercitate de către particularităţile
raselor şi de toţi factorii bio-fiziologici asupra „factorului ideal" (a-
supra structurii, naturii, naşterii şi evoluţiunii lui). Apoi: repercusiu­
nile împrejurărilor materiale asupra civilizaţiei şi educaţiei, deci
asupra fizionomiei grupelor sociale. Considerentele darwinismului
social, cum sunt: lupta pentru existenţă, concurenţa, imperialismul,
selecţiunea şi ierarhia (stratificarea socială), în măsura în care pot
fi constatate în vieaţa socială, urmează a fi tratate tot, în cadrul celei
de a treia probleme speciale. Deasemenea, tot aci intră acţiunea
individului omenesc, prin particularităţile sale psihologice şi fiziolo­
gice, asupra vieţii sociale ; în special : rolul „geniului"; rolul ..inven­
tatorului", al .,prestigiului personal", al „propagandistului", al „agi­
tatorului" şi al „criminalului".
Enumerarea de mai sus e, fireşte, incompletă. E a are, aci, nu­
mai un caracter descriptiv.
Dintre toate chestiunile mai sus enumerate, nu ne vom puteà.
însă ocupă aci de cât de acelea care ne par mai importante pentru
cei ce doresc să cunoască directivele principale ale cugetării socio­
logice actuale. încă şi dintre acestea, schiţa noastră rapidă nu va.
pitteà releva decât pe cele de natură pur teoretică şi cu oarecari
vecinătăţi filosofice, lăsând deoparte aplicările practice care ţin de
politică, politică socială, higiena socială şi eugenie, — şi cu atât mai
mult pe cele cu caracter economic.

Cap. II

PROBLEME SPECIALE

Secţiunea I

Factorul Ideal sau Axiologic

Un uz îndelungat a făcut să i se caute „Factorului ideal' sur­
sele şi expl.'caţiile în afară de sine însuşi şi s'a părut multora că.
numai în acest sens se poate cerceta şi află ceva despre el în spuit
ştiinţific. In expunerea problemei generale a sociologiei am arătat
;
ide îe şi concepţiile mai importante care solicită o menţiune specială,
în schiţa noastră. Duelul logic şi acuplarea logică (după Tarde).
teoria reprezentărilor colective şi aceea a „societăţii ca depozitară,
şi creatoare de ideal", •— (după Durkheim), corelaţiunile între di­
verse tipuri de idei şi valori (delà Montesquieu până la Taine şi
Tarde), iată punctele noastre de plecare. Ceea ce ne propunem este
să găsim conlribuţiunile de detaliu pe baza cărora s'ar putea edifi.à
de aci 'nainte o teorie a factorului ideal sau axiologic, luat ca o
realitate de sine stătătoare, privit în el însuşi, — abstracţie făcând
de soclul său fizic şi antropologic.
Pentru o mai metodică redare^se pot distinge şi grupa aspec-
Jtele şi detaliile după trei puncte: Qj) Natura factorului axiolojicr
•?J/ Apariţia, formarea lui şi elementele sale structurale;'®) Legi'er
manifestărilor sale.
 § 1. Din cele de mai sus, reese suficient sensul pe care trebue
•să-1 dăm termenului „factor ideal sau axiologic", şi, implicit, se cu­
noaşte şi natura pe care i-o atribuim, Intr'o scriere anterioară ( T r a ­
diţia şi rolul ei social) am încercat să arătăm că totalul tradiţiunilor.
— adică al conţinuturilor de conştiinţă cari circulă şi se propaga
delà spirit la spirit, — poate fi înfăţişat ca un veritabil organism,
ca un „corp" imponderabil (psicomorf) care trăeşte totuşi şi ma-
nirestă aceleaşi particularităţi ca fiinţele vii. Concepţia aceasta are
to evidentă afinitate cu teoriile care prezintă „culturile" sau „civili­
zaţiile" ca pe nişte organisme înzestrate cu o vieaţă proprie. S ă
amintim, pedeoparte pe Oswald Spengler, — bine cunoscut azi, iar
27
de altă parte pe autorul polonez Erasm de Majewsky ).
Primul priveşte cultura ca pe un organism a cărui soartă e
legată de solul pe care creşte. Dependenţa aceasta faţă cu „Land-
schaft-ul" nu ne preocupă aci, ci ţine de secţiunea a treia a acestui
capitol. Ceea ce avem de reţinut aci este circumscrierea „cultuni"
ca un tot viu, care cuprinde într'însul toată emanaţia spirituală a
unei alcătuiri sociale.
Poate mai clar şi definit înfăţişează Majewski factorul acesta
pe r a r e i socoteşte ca pe un al patrulea tip de realitate. Cristalul,
celula vie şi organismul sunt manifestări ale celorlalte, pe care le
designează sub literele A, B , C. Realitatea ,,D" e un tot ; esenţa
şi substanţa lui nu poate fi „societatea" singură, — adică genera­
litatea oamenilor legaţi prin limbaj, — şi nici „societatea" împreună
•cu creaţiunile sale dar necesarmente trebue să fie : totalul ideilor
societăţii (,,le tout des idées de la société"), o realitate ce isvo-
răşte din societate sau, mai bine zis, se desvoltă pe ea. Acest an­
samblu, pe care autorul 1-a numit: realitatea D sau „civilizaţia'' e
totodată o fiinţă reală în care rezidă un fel de vieaţă de ordin su-.,
peiior şi care scapă simţurilor indivizilor omeneşti (vezi Théor. de
L'H. — Introducerea, pag. X I I I ; şi 5 c . de la Civ, — passim.).
Dacă avem oarecari restricţiuni de făcut aci, ele se referă mai
ales la termenul „Civilizaţie" asupra căruia planează azi multă echi-
vocitate. Credem că prin cultură ar trebui să se înţeleagă: totali­
tatea scopurilor ultime pe care le făureşte vieaţa spirituală şi le
imprimă activităţii, iar prin civilizaţie, mijloacele create prin acti­
vitatea mintală şi prin care se urmăreşte realizarea scopurilor ultime
şi generale. Cultura are un sens etic-axiologic; civilizaţia aie un
sens mai mult tehnic. E drept că un acelaş obiect, o aceiaşi repre-

2 7 ) O . Spengler, „Der Untergang des Abendlandes (Umrisse einer M o r ­

phologie der Weltgeschichte)". —• 2 vol. — ediţia originală 1918, ediţie refăcută •
1923.
E. de Majewsky, ,,La science de la Civilisation (ou de la réalité . D". -—
Prolégomènes et bases pour la philosophie de l'histoire et la sociologie" 1908.
acelaş: „La théorie de l'homme et de la Civilisation" Paris, 1911.
 e 161'

zentare, poate să aparăValterna/iv , ^ c a scop şi ca mijloc. Atunci e,.

alternativ, element al civilizaţiei W4lement de cultură, cu specificaţia
că nu e element de cultură decât când e scop ultim sau scop în sine
iar nu simplu scop provizoriu sau tranzitoriu în vederea înlesnirii
altuia. Astfel se înţelege cum multe manifestări pot avea numai apa­
renţa culturală, cum la multe popoare o civilizaţie superioară poate
sta in serviciul unei culturi sărace şi, viceversa, o cultură bogată.
poate ti servită de o civilizaţie rudimentară. Printr'un fel de „hete-
rogonie" în sensul celui pus în vedere de Wundt, în Etica sa, — un
fapt poate să-şi schimbe destinaţia sa şi din scop în sine să devină
mijloc pentru alt scop sau invers. Astfel, unele speculaţii ştiinţifice,
urmărite pentru ele însele, pot deveni o cale practică pentru împli­
nirea unor scopuri, sau unele practici utile pot delà o vreme să fie
urmărite pentru ele însele ; desprinse de orice utilitate. Pentru cazul:
întâi, întreagă astronomia, calculul infinitezimal, fenomenele radio­
activităţii. Pentru cazul al doilea, după unii autori: primele desem-
nuri omeneşti ar fi avut scopuri practice, graţie concepţiilor magice
predominante la primitivi, din această activitate s'ar fi născut arta
desemnului şi a picturii care constitue azi scopuri ultime, deci fapte
2 8
cultura'e ) .
Factorul axiologic al vieţii sociale nu cuprinde însă numai ele­
mentele a ceea ce s'ar putea numi ,,cultură" în sensul de mai sus. El
cuprinde tot ce este element de vieaţă sufletească, pus în circulaţie
delà conştiinţă la conştiinţă. Cu aceste rezerve, şi luând termenul
..civilizaţie" al lui Majewski în sensul pe care i-1 dă el, trebue să re­
cunoaştem existenţa acelei realităţi „ D " pe care, după cum s'a văzut,,
o recunosc în ultimă analiză şi Tarde şi Dürkheim.
Că factorul ideal sau axiologic se înfăţişează ca o manifestare
a dinamismului vital, — aceasta e un adevăr pe care dacă nu I a u
desvohat în mod expres, l-au simţit şi l-au formulat, cel puţin în
treacăt, numeroşi autori. Espinas definise societatea omenească: „or­
ganism de idei". Influenţat de Tarde, aplicase ,,duelului logic" teoria
darwinistă a luptei pentru existenţă. Aprofundând o atitudine spe­
cială a filosofiei bergsoniene, Ed. Le Roy insistă adeseori asupra vie.
ţii proprii a „invenţiunilor", analoagă cu aceea a fiinţelor vii, reamin.
29
tind poate pe Tarde, poate pe Noire ). (Gândul unei ,,filiaţiuni"
a formelor culturale, a manifestărilor spiritului omenesc se confirmă
de altfel şi prin teoria descendenţii tuturor artelor şi ştiinţelor din
atitudinea religioasă primitivă). C. Bougie, de altă parte, acceptând
., cea mai interesantă şi mai originală din observaţiile lui Dürkheim,

2 8 ) v. / . Morgan, „L'humanite préhistorique"; S. Reinach. .Apollo (Histoire

de l'art)" şi:•„Cultes, mythes et religions" (volumul I ) ; în Wundt „Elemente
der Völkerpsychologie" şi în „Völkerpsychologie" volumul III.
2 9 ) Ed. Le Roy, „Les origines humaines et l'Evolution de l'intelligence"
1928; şi: „L'exigence idéaliste et le fait de l'évolution" 1927.
 tratează despre o lume a valorilor, cu notele ei proprii, lume care
îşi are fundamentele în vieaţa colectivă. Fiinţele acestei lumi, adică
valorile, „nu tind numai să-şi prelungească propria lor vieaţă, ci se
străduesc să facă posibilă o vieaţă superioară ; ele nu apără numai
interesele materiale (ale oamenilor) ci fac posibilă dominaţia unui
3
ideal" U-
Factorul ideal apare odată cu vieaţa socială şi nu poate
există o separaţie între ele. In teoria sa principală, Tarele s'a preo­
cupat tocmai de căutarea procesului psihologic prin care factorul
axiologic ia naştere şi 1-a găsit că se confundă cu imitaţia, dar amă-
nuniul acesta interesează sociologiceşte mai puţin decât însuşi stu­
diul întregei mase de „invenţiuni" în continuă concurenţă dar şi în
continuă acumulare şi reciprocă susţinere. Această „mosă", cu adânci
•corelatiuni poate fi desigur studiată în originea şi formarea ei. Vom
găsi indicaţii în acest sens de obicei în studiile care se preocupă ex­
clusiv de influenţele mediului fizic şi antropologic, — dar alături
;şi printre acestea, vom întâlni şi oarecari încercări asupra evoluţiei
•autonome a „culturii şi civilizaţiei". Astfel a fost, într'un trecut
destul de depărtat teoria celor trei faze, a lui Vico, — renovată
•succesiv de St, Simon şi Comte. T o t aşa: teoria lui Herder, care
• arată istoria omenirii îndreptată spre o perfecţiune care să oglin­
dească în ordinea morală pe Creator, tot cum îl oglindeşte armonia
naturii.
Un jurist filosof dela mijlocul secolului trecut, H. Ahrens. în
-ultimul capitol al cursului său de Drept natural ( 1 8 3 8 ) , anticipează
în mod surprinzător o adevărată teorie sociologică. El arată că so­
cietatea e un total de instituţii organice supuse unor legi identice de
independenţă şi corelaţie, că ea nu e „statul" ci e mai curând un fel
•de confederaţie constituită de diverse ordine: politic, religios, ştiin­
ţific, artistic şi moral. Unitatea socială nu-şi are sediul într'un organ
ci stă mai curând în corelaţia lor şi se manifestă prin acordul şi
"liberul j o c armonic al tuturor funcţiunilor. Bine căutând, aceste func­
ţiuni sau instituţiuni se reduc la categorii de scopuri, deci în termi­
nologia modernă: la categorii sau tipuri de „valori". Instituţiunile
sunt, de fapt, produse de ale reprezentărilor colective şi, într'un
sens, reprezentări colective ele însele.
Sociologii contemporani francezi, mai ales în unele tratate ele­
mentare, alcătuite după programa şcolară, disting, întocmai ca şi
Ahrens odinioară, diversele domeniii ale vieţii sociale. întâlnim ast­
fel capitole speciale dedicate sociologiei economice, domestice, poli­
tice, juridice, morale, religioase, ştiinţifice şi artistice. Fiecare cu­
prinde o schiţă a principalelor teorii referitoare la instituţia, sau la
•categoria de valori respectivă. E , ca metodă propedeutică şi ca sis-

30) C. Bougie, „Leçons de sociologie sur l'évolution des valeurs", 1922.

tem de informaţie istorico-bibliografică, un procedeu comod şi avan-
tagios. Sociologiceşte şi logiceşte el are, însă. dezavantagiul că nu
face distincţia între adevăraţii factori ai vieţii sociale şi nu urmă­
reşte în mod sistematic şi în adevărat spirit ştiinţific raporturile
dintre ei. Distincţiunea domeniilor speciale şi analiza teoriilor res­
pective e numai o parte din ceea ce trebue să cuprindă un tratat
de sociologie generală. Aceste capitole sunt mai curând introduceri
sumare în ştiinţele sociale speciale.
Câteva importante dificultăţi se ridică însă în enumeraren şi
analizarea domeniilor speciale. Simţim întotdeauna nevoe, în a-
semenea cazuri ca, în conformitate cu vechile principii ale meto­
dei lui Descartes, să divizăm „dificultăţile" în atâtea părţi câte sunt
posibile şi totodată să efectuăm pretutindeni enumerări complete
încât să fim siguri că nimica n'a rămas omis. Intre domeniile vieţii
sociale, ca şi 'n orice alte aspecte ale vieţii în genere, diviziunile şi
distincţiunile precise sunt imposibile deoarece între toate manife­
stările vieţii există o strânsă şi neînlăturaibilă continuitate. Dupăcum
e imposibil să descoperim graniţe tranşate între vertrebrate, intre
diversele familii ale aceluiaş ordin, între varietăţile aceleiaşi specii,
astfel e imposibil să se arate cu exactitate unde se isprăvesc mani
testările sociale, religioase şi se încep cele.,,pur morale", unde sunt
graniţele dintre arte şi tehnică, între artă şi morală, între morală şi
drept etc. Graniţele lor s'ar înfăţişa cu mult mai puţin precis decât
ale florei şi faunei acvatice pe o hartă a oceanului Pacific.
Când distincţiuni tranşate nu se pot obţine, este de înţeles că
nici enumerări complete nu pot fi pretinse. Dacă distincţiunile sunt
arbitrare, atunci în loc de enumerare obţinem o înşirare indefinită.
Au încercat unii autori să găsească un criteriu fix după care să
distingă tipurile de valori, activităţi şi instituţiuni sociale. G. De
31
Greef ) a dat o interesantă scară evolutivă sau genetică, încercând
în această ştiinţă modificarea şi spiritul general pe care teoriile trans­
formiste le-au introdus în sistematica zoologiei. începând cu feno­
menele economice, prin care se face trecerea de la biologie la socio
logie, el le ierarhizează în ordinea următoare: genezke (familiale şi
civile), artistice, filosofice şi ştiinţifice, morale, juridice, politice. T a ­
bloul e ingenios şi nu e lipsit de o relativă şi limitată verosimilitate.
Totuşi dacă în zoologie se poate realiza o „sistematică" destul de
spinoasă şi ea. aceasta se datoreşte faptului că acolo avem de aface
cu particularităţi materiale şi sensibile ale indivizilor precis contu­
raţi in spaţiu. In lumea socială însă, spaţialitatea şi materialitatea nu
n e pot veni în ajutor spre a tranşa graniţe măcar relative.
Originea comună,, deci iiidistincţiunea originară, a diverselor

31) G. De Greef, Introduction â la Sociologie, voi. I, 1886, pag. 193—214;

şi întreg voi. II, 1889.
 164 Eugendu Speramtia

tipuri de valori şi activităţi, apoi nesfârşitele şi multilateralele lor

repercusiuni reciproce, fac ca în fiecare dintre ele să existe ceva
din vieaţa celorlalte. Toate ştiinţele şi credinţele apar iniţial in
atitudinea religioasăr-Toate artele succesive se găsesc implicate în
dansul primitiv, şi dintre cele plastice chiar: arta statuară. Dar dan­
sul primitiv e fapt social cu caracter religios. Toate „normele" sociale
(drept, morală, politică) decurg din normatiuni religioase. Acest
arbore genealogic, are poate cu adevărat religiunea catulpină ini
ţială sau ca rădăcină, dar ramificarea e departe de a fi simetrică şi
regulată. Ramurile se grefează vecinie unele pe altele, metisându-ser
în toate chipurile posibile. Oricât de diferite şi depărtate s'ar părea
că sunt unele între ele, precum de exemplu : tehnica producţiunii şi
ideile religioase, influenţele lor reciproce nu se pot nega. Aşa: ideile
religioase sunt surse de scopuri sau idealuri fundamentale care pot
I schimba radical preocupările, orientările generale şi deci şi activi­
tatea omenească într'un timp şi grup anumit. Ideile religioase, in-
\ fluenţând concepţiile filosofice şi cercetările ştiinţifice, pot apoi ajuta
sau stânjeni unele reforme de ordin tehnic. Viceversa, o reformă de
ordin tehnic, ca tiparul, poate ajută propagarea unor idei religioase,
dar chiar prin această propagare poate suscită controverse, schisme
şi reforme.
Spuneam mai sus că diferitele tipuri de valori se concretizează
în instituţiuni. Nici o altă definiţie nu se poate da „Instituţiei" decât
aceea de: totalitate de acţiuni sociale, alcătuind un sistem.
O instanţă judecătorească, de pildă, nu se caracterizează nici
prin localul unde se adăposteşte, nici prin persoanele de care se
serveşte, nici de materialul pe care-1 utilizează; toate acestea pot să
se schimbe dar instanţa să rămână aceiaş. E a e un mod de acti­
vitate, un total sistematic de acte judiciare exereitându-se în con-
diţiuni date, după norme proprii şi într'o durată de timp nede­
terminată.
O lege, dacă poate fi privită ca o instituţie, constitue de ase­
menea: un mod de acţiune; e un principiu care lucrează, influenţează,
produce efecte ; are o existenţă proprie, nu materială şi nici exclusiv
subiectivă dar socială, şi există ca instituţie numai prin eficacitatea sa.
O şcoală, o instituţie bancară sunt, — ca şi tribunalul, ca şî
legea, simple „reprezentări colective"; însă acestea servindu-se de
anumite organe (care pot fi indivizi omeneşti) desfăşoară fiecare un
sistem de acţiuni sociale şi în măsura eficienţii lor de acest fel, sunt:
instituţiuni.
In aceiaş sens s'ar putea arăta că şi „persoana" este o insti-
tuţiune. In societate, individul nu există prin latura trupească, roate-

I
rială, a fiinţei sale ci prin acţiunile pe care Ie exercită asupra „cir­
culaţiei valorilor", asupra cursului total al vieţii interspirituale. Fie­
care persoană exercită şi sufere anumite repercusiuni în ambianţa
sa, dar fiecare posedă un mod propriu de a se manifesta; fiecare
pune anumite valori în circulaţie, datorită nevoilor, aspiraţiilor şi
posibiiităţillor sale. Aptitudinile, profesiunea, starea civilă, gustul,
cunoştinţele, moralitatea, iată laturi de manifestare ale instituţiei
care e: persoana.
Invers, toate instituţiile se prezintă ca persoane; unele mai
puţin complexe, pentrucă activitatea lor e mai unilaterală.
La rândul lor, instituţiile ierarhizate, alcătuesc laturi diverse
de activitate ale „grupului constituit", el însuşi fiind instituţia şi
purtând aceleaşi caractere analoage cu persoana. Statul e astfel un
mod de acţiune socială, complex şi cuprinzător, decurgând dintr'un
tip de norme şi reprezentări colective ca orice altă instituţiune, dar
avându-şi şi el anumite trăsături distinctive.
Prin acţiunea statului nu trebue să se înţeleagă faptele mate­
rial efectuate de indiviza asupra cărora statul îşi exercită dominaţia
sa: nu tot ce se comite în „cuprinsul" material (teritorial) al sta­
tului, revine statului. Statul se manifestă numai prin influenţa pe
care o exercită spiritual, asupra valorilor circulante, asupra ideilor
şi sentimentelor, cari la rândul lor pot deveni moduri de conduită
3 2
ale indivizilor. Existenţa statului e o existenţă ideală ) ca a tuturor
instituţiunilor şi ca a societăţii în genere.
' tŞPţJ? Factorul ideal sau axiologic, atât în totalitatea sa cât şi
în manifestările de detaliui, prezintă un număr de trăsături distinc­
tive care decurg totuşi şi ele din natura sa vitală. El are o vieaţă a
sa proprie şi tinde atât la conservarea cât şi la expansiunea sa. Orice
fiinţa vie îşi creează în ea şi prin ea însăşi mijloacele regulatorii şi
regeneratorii, pentru conversaţiune şi pentru expansiune. Atâta
vreme cât unii agenţi morbizi, de disoluţiune, pot fi în mod spontan
înăbuşiţi sau eliminaţi, — fiinţa vie este şi viabilă. Slăbirea sau dis­
pariţia mijloacelor spontane regulatorii şi regeneratorii constitue,
dimpotrivă, o ameninţare sau chiar o sentinţă de moarte.
Un tip de „cultură", un „sistem de valori" care tinde să dis­
pară, cuprinde într'însul germenii morţii dar nu cuprinde în măsură
suficientă antidotul. Intre aceşti germeni ai morţii se pot considera
toate formulele obscurantiste şi sceptice, toate formulele misonieste
(neofobe) şi toate formulele de extrem egalitarism, deoarece toate
tind: fie să distrugă valorile circulante, fie să împiedice circulaţia lor.
Orice sistem de valori, de toate tipurile compatibile între ele,
tinde nu numai să persevereze în timp, în conştiinţele care-1 cuprind,
dar să cucerească şi alte conştiinţe, să se propage: mai întâi în con.
ştiinţele nouă (ale generaţiilor tinere) dar de aci decurge şi tendinţa
de propagare prin cucerirea de conştiinţe străine, anexate pân'atunci
altor culturi. Avem în primul caz: „educaţia", — pe care P. Bartk

32) Hans Kelsen, „Hauptprobkme der Staaterechteiehre" (ed 2-a, 1923) şi

.•AUgemeine Staatslehre" (1925).
o numeşte „Fortpflanzung der Gesellschaft" (propagare reproduc­
tiva a societăţii). E cucerirea lentă a acelui puhoi de barbari, (cum
spune Robert Pinot, —- colaborator la „Science sociale") care se in­
sinuează necontenit în societate. É procesul de luare în posesiune a
unor conştiinţe neocupate încă de nici o idee şi de nici o valoare
culturală. Avem, în al doilea caz: prozelitismul, care presupune nu
numai o luare în posesiune ci, mai întâi un „duel logic" pentru su­
primarea vechilor idei şi valori ce ocupaseră anterior „terenul" (con­
ştiinţele).
Sociologul italian Corvado Gini a căutat şi enunţat o definiţie
a organismului viu, aplicabilă tuturor fiinţelor vii şi „societăţii"
inclusiv. „Se numeşte organism (zice definiţia s a ) , un sistem în
echilibru staţionar, dotat cu autoconservare". Această definiţie o
aplică apoi societăţii, considerată ca o comunitate de oameni şi bu­
23
nuri ;.
Cum însă bunurile nu au această calitate prin simpla lor ma­
terialitate, ci ca valori şi deci în ordinea ideală, iar oamenii nu par­
ticipă nici ei materialmente la vieaţa socială ci: fie ca persoane, fie
ca puncte de sprijin în circulaţia valorilor, putem vedea, într'adevăr
în societate; un sistem în echilibru staţionar şi dotat cu autoconser­
vare, dar un sistem de idealităţi, nu de corpuri; un sistem în echi­
libru dinamic, al unor elemente dinamice ele-însele.
Diversele fenomene pe care biologia generală le relevă ca ine­
rente desfăşurării Vieţii în genere, trebue să-şi aibă deci corelativele
lor şi 'n vieaţa acestui organism „sui generis". Evoluţie, diferenţiere,
adaptare funcţională, mutaţiune funcţională şi chiar: reproducţiune,
(privită ca o ramificare a unui acelaş „curent"), toate aceste moda­
lităţi de manifestare a vieţii se vor întâlni deci sub aspecte speciale
în evoluţia socială.
Intre particularităţile fenomenului vital, luat în ansamblul său,
trebue amintită şî cea pe care naturalistul Th, Eimer a pus-o în ve­
dere o dată : ceea ce se poate afirmă despre vieaţa îh genere, se
poate afirmă despre fiecare segment parţial al ei.
m In vieaţa factorului ideal, fie ce ramură, fiecare tip de valoare
şi fiece mod de acţiune, corespunzând diverselor tipuri de valoare,
confirmă aceleaşi legi ca orice fenomen de vieaţă. Tipurile de va­
loare se formează printr'o lentă diferenţiere evolutivă, fiecare sufere
adaptări la împrejurările în care se desfăşoară. Vieaţa socială s a r
putea privi ca o convieţuire, reciprocă influenţare şi reciprocă adap­
tare a diverselor sisteme de „cultură" pe de o parte, apoi, mai în
detaliu, a diverselor instituţii şi tipuri de valori care alcătuesc un
atare sistem de cultură, şi tot aşa mai departe: a diverselor conţi-

3 3 ) Corrado Gini, ..Sociologia" (Lezioni raccolte e compilate dalla Dott.

Lapenna e del Dott. Parboni. 1926—27. Pag. 70.
mituri de amănunt, a stărilor sufleteşti şi ideilor propagabile, luate
fiecare la „singular". D e exemplu: cultura franceză din timpul lui
Frédéric cel Mare, influenţând pe cea germană; sau: concepţiile fi­
losofice neo-hegeliene din Italia de azi, repercutându-se în organi­
zarea învăţământului; sau în fine: noţiunea ştiinţifică a undelor hert-
ziene. crescând, amplificându-se şi co-adaptându-se cu aceea a tu­
bului electronic dă o formaţiune nouă: radiofonia actuală; totaşa:
filozofia schopenhaueriană şi teoria darwinistă a selecţiunii, dau
iondul filosofiei lui Nietzsche.
Legea biogenetică, postulând relativa repetare a filogenezei
în ontogeneză, pare a se afirma, destul de timid, în evoluţia fac­
torului axiologic, şi intra ramurilor sale : ea e de fapt un caz special
al legii lui Eimer, de mai sus. Legea lui Spencer despre evoluţia delà
militarism la industrialism, legea lui Sumner Maine despre evoluţia
societăţilor delà autoritate la contractualiţate, .dacă sunt admise, se
aplică şi în mare şi în mic, atât proceselor parţiale cât şi istoriei
integrale a minţii omeneşti.
Legea „celor trei faze" a lui Comte a fost susţinută de acesta
ca aparţinând atât spiritului omenesc în genere cât şi celui indivi­
dual. Discutată şi respinsă până şi 'n amănuntele sale, ea rămâne
totuşi admisibilă numai ca o vagă afirmare despre necesitatea suc­
cesiunii unor faze evolutive în aspectele istorice ale culturii şi ale
vieţii sociale. Că prima fază ar fi teologică, a doua metafizică şi
a treia pozitivă, aceasta se poate susţine cu atât mai puţin cu cât pe
lângă protestul psihologiei se adaogă şi acel al logicei : termenii
aceştia sunt plini de echivoc şi impreciziune. Cu mult mai acceptabilă,
3i
faţă cu exigenţele ştiinţei contemporane pare teza lui Louis Weber )
despre succesiunea şi necontenita alternare a două faze în istoria
spiritului omenesc : o fază speculativă şi teoretică urmată şi prece­
dată de b fază în care domină inteligenţa practică şi industrială.
Istoria culturii nu se poate înţelege şi reconstitui decât prin sinteza
acestor două aspecte. Fazele acestea s'ar putea distinge însă şi psi-
hologiceşte în vieaţa individuală. „Humanismul pragmatist" al lui F.
C S. Schiller din Oxford este tocmai o teorie a cunoştinţii care se
întemeiază pe concepţia că între gândirea teoretică şi activitatea prac­
tică există o legătură indisolubilă. Gândirea nu se desăvârşeşte decât
prin activitatea practică, iar fără ea e ca un organ amputat din
corpul unei fiinţe vii. Teoria fazelor ritmice a lui L. Weber ar re­
prezinte, pe planul filogenetic ceea ce concepţia lui Schiller constată
pe planul ontogenetic.
Atât tipurile de valori, luate ca ansambluri şi manifestate în
instituţii cât şi diversele conţinuturi de conştiinţă individuală (care

3 4 ) Louis Weber, „Le rythme du progres". — Paris, 1913.

168 Eugetìdu Speratìftia

treime să se înfăţişeze tot ca valori pentru a puteà circula) pot fi

obiectul unei „biologii a valorilor circulante".
Ştiinţa economiei este, sau poate fi de fapt. în ceea ce are ea
comun cu sociologia, o biologie a vaWilor de utilitate. E a studiază
condiţiunile naşterii (producţiunea), circulaţiunii şi morţii lor. De
fapt, prin consumare nu trebue să înţelegem numai distrugerea sau
moartea valorilor de utilitate, ci rezultatul unui mod special de
funcţionare şi ades: de reproducere, cteci termenul acesta ar trebui
să-1 înlocuim, preferabil, cu acel de .Jntrebuinţare" („emploi", „ G e .
fcffauch"). In lumea organismelor animale şi vegetale, moartea e o
consecinţă firească a reproducerii, iar reproducerea e principala func­
ţiune a individului în specie. Astfel şi producţiunea valorilor de uti­
litate nu are de scop o ulterioară simplă distrugere, nimicire, ci
transformarea energetică sau reproducerea valorilor sub o altă formă.
După cum energiile de diferite tipuri se transformă unele în
altele, confirmând postulatul identităţii naturii lor, — astfel valorile
utile se pot „consuma" spre a naşte alte valori utile sau şi alte
tipuri de valori. Savantul care se hrăneşte c a orice muritor, distruge
în aparenţă „valori utile", dar de fapt le transformă în valori de alt
ordin. Viceversa, valorile artistice (de ex. o execuţie muzicală) pot
fi la rândul lor producătoare de valori utile. Distrugerea concomi­
tentă cu funcţiunea depinde de unele împrejurări extrinseci ale valo­
rilor; depinde de „fungibilitatea sau nefungibilitatea" mijloacelor de
manifestare a valorilor.
Valorile economice, convertibile în valori de alt ordin, deşi se
referă la obiecte materiale, mr Sunt ele însele de natură materială ci
sunt tot conţinuturi de conştiinţă (am desvoltat această idee într'o
lucrare a noastră: Fenomenul social).
René Hubert spune în privinţa aceasta: „Chiar fenomenele
de aparenţă materială, un schimb de mărfuri, fixarea unui preţ, cre­
şterea unui trafic, se traduc tot prdntr'un joc de reprezentări în con­
ştiinţa indivizilor cari participă la ele". Şi de aceea extrage acest
caracter al sociologiei : „ea are drept obiect reprezentări sau stări
de conştiinţă colective, întru atât cât acestea s'au materializat în
diverse insti tu ţiuni".
Dar toate valorile ar putea să fie tratate şi studiate după ace-
laş plan ca şi cele economice : există o producţiune, o circalaţiune, o
întrebuinţare şi funcţionare reproductivă şi în vieaţa operelor sau
şi a curentelor artistice (v. Brunetière) şi în vieaţa normelor juri­
32
d i c e ) şi în vieaţa limbilor sau a cuvintelor, (vezi operele lingui-
ştilor: Schleicher, Withney, Darmestaeter, Dauzat, Vendryes, etc.)
şi se pot extrage reguli generale aplicabile tuturor valorilor circulante.
Astfel, o hipereconomie ar fi capitolul central într'o biologie a va­
lorilor circulante.

3 5 ) v. Gabriel Tarde, „Les transformations du droit".

 Secţiunea I J .

Repercusiunile factorului iaeal asupra celui antfop0logic.

Diferite împrejurări de ordin psihologic şi tefegic pot
conlucra la alăturarea mai multor indivizi într'un grup. Â$rvâ Espi-
nas a arătat în celebra sa c a r t e : ,„Les Societes animales", Hisdarile
şi condiţiile stabilirii unei tovărăşii (parar^arr, eopiengaHgte, s m r .
tualiste) între indivizi de specii diferite sau a user ş r i w a ţ ,.inter
aequos". Intre indivizii omeneşti însă, are loc m chip exclusiv, ceea
1
ce F. H. Giddings numeşte: „Conştiinţa apartinenţei la o aceiaşi
specie" • * ) . B a poate fi c o t B i J e r a t Ă ca t a r efect a r imitaţiei l e e i p j o c c .
Imitaţia între indivizi de aceiaş specie, s a » de specii apropiate, poate
fi recunoscută ades, la multe animale. Hachet->Soup{et relatează o b ­
servaţia sa asupra unor porumbei închişi într'p cuşcă; atunci când
alţii, de afară, capătă grăunţe, încep şi aceştialalţi să ciufulească
în sec, lovind cu ciocul în podele. Un păun desţeagă picioarele altui
păun, fiind în prealabil obicinuit să-şi aplice sje-şi această acţiune.
Intre simpatie şi imitaţie e, după cât se pare, o identitate de natură.
Conştiinţa apartinenţii comune revelează aceiaş fapt vital profund
care stă şi la baza simpatiei. In vieaţa sufletească evoluată, atiac-
ţiunea simpatică inconştientă devine însă un fapt de conştiinţă, ex­
primabil sub forma dublă: a unui postulat (în gândirea logică) şi a
unui imperativ categoric (în raţiunea practică). Max Scheller, a stu­
37
diat într'o profundă a n a l i z ă ) postulatul pe care orice gândire
omenească îl implică, în atitudinea sa socială, că: în afară de „eul"
propriu există şi alte „euri". După Scheller, în însăşi percepţiunea
„eului" intern, sunt date condiţiunile unei percepţiuni, a „eurilor"
3S
exterioare. După Th. Litt ) conştiinţa e completă numaSlai noţiunea
„Noi", şi e parţială în : „eu" şi „tu". In tot cazul, psihologiceşte, este
foarte probabil că simpatia, — ca atitudine instinctivă şi inconştientă
trebue să fi suferit anumite influenţe speciale, în sensul desyoltării
u n
omenescului din noi, pentru a puteş deveni postulat logic, un
act intelectual, conştient. Simpatia inconştientă care există şi Ia
păuni trebue să fi suferit o reliefare şi confirmate printr'o cale spe­
cială, în fiecare fiinţă orneneasscă şi 'n toate fastele omeneşti. In
acest sens, nimica nu poate să fi ajutai atâta cât actele de expre-
siune. Atunci când pentru prima dată eiepresiunea ta ţi-se revelează
ca „înţeleasă" de altul, presupunerea conştientă a repercusiunei eului

36) F. H. Giddings, „The Principl« of Socioiogy", 1896 (existä trad.

franc. 1897 si germ.
37) Max Schellet, „Wessen und Formen der Sympathie", — ed. I —
1913; ed. III. 1926.
38) Th. IM, ..Individom und Gewetascfcaft" (Grundfeguag der K u l J u r p b i -
losophie), — ed. HL 1926. '
 tău în „ceva" din afară (care trebue să fie tot un „eu") developează
ceea ce eră obscur ascuns, — explicitează ceea ce eră implicit în sim­
patia instinctivă.
Din acel moment, expresiunea care eră o simplă emisiune ne­
intenţionată, .devine: vorbire. '' ' '
Vorbirea,, comunicaţia/este primul fenomen social, dar şi pri­
mul fenomen de. inteligenţă specific omenească. Eul fiecărui om îşi
descopere propria sa existenţă în momentul când şi prin faptul că a
/descoperit pe al altuia.
Cel dintâi conţinut de conştiinţă care poate să fi circulat tre­
bue să fie şi cel mai bogat în posibilităţi, dar şi cel mai imprecis şi
vag. Prima şi cea mai simplă „idee" care este sugerată şi circulă
dela conştiinţă la conştiinţă, odată cu apariţia vorbirii, este o ati­
tudine spirituală care conţine simultan conştiinţa unei interiorităţi
subiective şi pe aceea a similarităţii eurilor comunicante.
Intre indivizii care îşi pot comunica astfel vestea (acoperită sub
motivaţiuni de ordin inferior, cu totul material,, concret) că : ei
există şi coexistă ca „euri", ca entităţi spirituale, — între aceştia s e
stabileşte prima legătură care trece de gregaritatea animală şi de-
ivine adevărata legătură socială.
E a este şi prima apropiere, prima forţă de cohesiune dintre
conştiinţe, urzind astfel primul grup social.
Simpatia şi spiritualitatea sunt, deci, condiţiile gemene şi prea­
labile ale vieţii sociale. Circulaţia conţinuturilor de conştiinţă e
prima condiţiune constitutivă. Cu cât circulaţia e mai intensă şi mai
frecventă, cu cât debitul ei e mai bogat, cu atât şi vieaţa soc'ală e
mai intensă şi ea. Debitul bogat presupune însă o mare multiplici­
tate de conţinuturi de conştiinţă în plină circulaţie. Cum aportul de:
creaţiune al unui individ este limitat, debitul bogat presupune aportul
unui număr cât mai mare de indivizi.
Conţinuturile circulante fiind elementul care stabileşte legă­
turile, fiind elementul cohesiu.nii, comportându-se deci ca şi corpu­
rile dotate cu forţă magnetică, simplexîa lor (factorul ideal) este
agentul.unificator, nucleul imponderabil al grupurilor sociale.
întreagă statica şi dinamica socială variază după statica şi
dinamica acestui nucleu.
In primul rând, natura'„valorilor" care domină într'un grup
Wprimă grupului o anumită fizionomie. Activitatea, manifestările
exterioare (aşezarea spaţială a edificiilor, construcţiunea drumuri­
lor, mărfurile consumate, destinaţia dată materiilor prime, etc.) şi
tot ce sociologii actuali numesc „morfologie socială", constitue un
reflex al valorilor (idei, tendinţe) predominante într'un grup.
Implicit, ..materialul omenesc" e influenţat şi el : media vieţii
se lungeşte sau se scurtează, condiţiile fizice şi psihologice ale viîţif
indivizilor (luaţi separat sau în masă) se modifică. Epidemiile, ne-
bunia, alcoolismul, criminalitatea, natalitatea, moravurile sexelor, re­
gimul alimentar, fapte ale vieţii fiziologice, sunt profund influenţate
de elementele ..factorului ideal".
Delà Tutgot şi Condorcet s'a înţeles şi recunoscut că progre­
sul spiritului omenesc poate modifica radical cursul vieţii materiale
şi s'a pornit curentul de intensificare a culturii maselor. E drept că
pedeoparte, teoreticeşte, determinismul economic, iar de altă parte
unele constatări de ordin statistic (privitor la diminuarea natalităţii,
sporirea imoralităţii etc. care ar fi concomitente cu răspândirea cul­
turii intelectuale) au atenuat ceva din entuziasmul culturalist de
odinioară. E probabil însă, că decepţia a fost cauzată de o falsă
înţelegere a termenului „cultură". Răspândirea cunoştinţelor de abe­
cedar a fost considerată ca un criteriu al culturii, iar simpla dovadă
a frecventării şeoalei elementare, a fost privită ca un criteriu al ace­
stui criteriu. In asemenea condiţii, e firesc ca statisticele să ne aducă
39
surprize ). Când vorbim însă despre influenţa factorului ideal
asupra vieţii fiziologice, nu avem de presupus nici o nuanţă evalua­
toare, nici unuia dintre cei doi factori. Nu e vorba de o influenţă în
bine sau în rău — pentrucă aceşti termeni nu designează nimic
decât în raport cu un anumit ideal prestabilit; sociologia constată,
fără să „aprecieze".
Indiferent, deci, dacă influenţa este întotdeauna avantagioasă
unor anumite corpuri, ea este afară de orice contestare. Cursul vieţii
fiziologice al unui grup de indivizi sufere adânci perturbări, dato­
rite atât faptului că unele stări de conştiinţă se răspândesc între
indivizi şi-i apropie, unificându-i într'un tot social^— cât şi naturii
particulare a acelor stări care atrage fatal anumite conduite din par­
tea unui număr de indivizi. Desigur, aceleaşi conţinuturi de con­
ştiinţă nu atrag aceleaşi exteriorizări, nu provoacă aceleaşi reac-
ţiuni, oricare ar fi mediul antropologic unde s'ar fi însămânţat. Reac-
ţiunea va fi un fel de rezultantă a celor doi factori : cel ideal şi cel
antropologic. Insă tot atât de sigur e că oricare conţinuturi de con­
ştiinţă, atunci când circulă ca valori, într'o masă gregară, creează
necesarmente o cohesiune oarecare, mai durabilă sau mai efemeră,
mai strânsă sau mai laxă. De oricare dintre aceste conţinuturi se
poate spune ceea ce Durkheim spunea despre emblema totemului la
primitivii australieni: din ea pare că emană acele forţe misterioase
cu care oamenii se simt în raport", — sau ceea ce tot acelaş spunea
despre practicile cultuale : „ele strâng legăturile care unesc pe in­
divid de societate" (v. ...Formes élément, pag. 316 şi 3 2 3 ) . „Func­
ţiunea de unificare spirituală este indispensabilă menţinerii cohe-

3 9 ) In „Şcoala mtundi", D-l S. Mehedinţi spune: „Alfabetul' nu poate

schimba sufletul". A se vedea expunerea suocdintă a raportului dintre „progresul
social" şi cultura intelectuală, în importanta operă: Alfredo Niceţono, „Les indices
numériques de la civilisation et du progrès" Paris, 1921, pag. 1 3 3 — 1 4 4 .
 siunii sociale", — astfel rezumă R. Hubert această teză care emană
din toată opera lui Durkheim.
Intre particularităţile care atrag ideilor circulante o specială
.putere de cohesiune este gradul de abstracţiune sau generalitate.
{Durkheim susfœe că abstracţiunea în genere e un produs social.
Conceptul, -— exprimat prin cuvânt, — e un reziduu de gândire
colectivă. El cuprinde un sens cu atât mai bogat şi mai larg cu cât a
fost mai mult şi mai adânc elaborat socialmente. Ades el cuprinde
ceea ce individul izolat m a r fi fost în stare să perceapă dar ceea ce
înţelepciunea colectivă a adunat de a lungul secolelor (loc. cit. pag.
618—-627). întreagă logica omenească şi toate „categoriile" gândirii,
mai mult ori mai puţin „apriorice" în aparenţă, — cum e spaţiul şi
40
timpul, ar fi sedimentări de ale vieţii s o c i a l e ) .
Dacă vieaţa socială s a r fi desfăşurat în alte condiţii, logica
omenească ar fi fost alta, cred unii dintre adepţii lui Durkheim, şi
mai mult chiar, Levy-Bruhl a căutat să aducă dovezi că vieaţa so­
cială a unor societăţi primitive a produs psihologiceşte, asupra indi­
vizilor anumite influenţe care le-a determinat o mentalitate diferită
de a noastră, mentalitatea primitivă, pentru care există alte legi
41
logice şi alte categorii de gândire, decât pentru n o i ) . Tema e
ispititoare, dar e departe de a fi rămas fără adversari. (E. Meyerson,
Loisg, O. Habert, etc.). Chiar dacă din aceste teorii ale adepţilor
lui Durkheim nu rămâne nimic în picioare, e lucru în afară de în­
4 2
doială că fără vorbire, gândirea conceptuală n a r fi ceea ce e ) .
Omul care ar trăi izolat, ar gândi în modul pur intuitiv al ani­
malului. Cu cât într'o idee se întâlneşte efectul unui mai amplu
proces mintal, colaborarea mai amplă a colectivităţii este de pre­
supus.
Poate însă că o reciprocă a alegaţiunii lui Durkheim are mai
multe şanse de adevăr i conceptele cele mai apropiate de concret, cu
(caracter mărginit şi particular, nu posedă suficientă putere cohesivă.
Religiunile ale căror idei centrale au un caracter concret, sau se
referă la obiecte „particulare", limitate î a spaţiu şi timp, — nu pot
fi decât ale unor grupări limitate şi efemere, şubrede şi labile. Astfel
diversele sisteme totemice alcătuesc mici grupări religioase cu o
foarte modestă cifră de participanţi, pe întinderi teritoriale fără nici
o însemnătate. Dimpotrivă, dacă religiunile superioare sunt cele mai

4 0 ) In specia! iucrărife şcoalei) lui Durkheka. î a «Aimée Sociologique";

vezi şi: H. Hubert eţ M. Mauss, «Mélanges d'Histoire des retgions". Paras.
1909.
4 1 ) v. L. LevyBruhl „ L a imentatté primitive", 1922 şi „Les fonctions
mentales dans les sociétés inférieures", -—1910. Ch. Blondei, „ L a mentalité
primitive".
4 2 ) F. BrurtoA, „ L a pensée et hi femţfue", — 1922; — H. DxlacroiK,
i X e langage et la pensée;, 1924, vezi şi art. nostru: „Acţiunea limbii vo*feti» asu­
pra vieţii psihice" în Revista de Filosofie, 1938, pag. 1 1 9 — 1 3 4 şi 2 5 0 — 2 5 8 .
 m

răspSfldîte, posed! milioane de adepţi, aceasta decurge tocmai din

caractirtfi l«ff, «Ritual, abstract, al ided centrale; calitate pe care
a avut-o înainte de a se răspândi şi graţie căreia s'a răspândit.
Cum riti poate să existe, pentru mintea omeneaică o idee mai
largă şî mai cuprinzătoare decât aceea a Spiritului absolut, atot
creator ş! *tot ctrprinzător (stăpânitor), e firesc ca rd^junea. cre­
ştină al cărui obiect e tocmai această idee, şi care afirmă expMcit
aspiraţia inerertă. a oricărei minţi omeneşti către acest absolut, e
firesc, zic, c a religiunea creştină să aibă cea mai mare forţă dp
expansiune, cohesiune şi durată. E unica religiune universală posi­
bilă, — dar şi ideea cu cele mai mari puteri de unificare şi solida­
rizare socială a omenirii.
Negreşit, teoria aceasta necesită o desvoltare, al cărui loc nu
poate fi în schiţa de faţă.
Conţinuturile de conştiinţă nu se reduc la elemente pur inte­
lectuale. Psihologia modernă nu mai admite existenţa stărilor inte­
lectuale pure, fără o intensă nuanţare afectivă şi activă (adică vo­
luntară). Orice sta^-e de conştiinţă cuprinde simultan toate modurile
de reacţiuni psihice dar variabil dozate. Desigur, predominarea unor
elemente asupra altora în structura unui conţinut de conştiinţă nu
poate rămânea fără de urmări în acţiunea cohesivă pe care acest
conţinut o poate exercita atunci când e pus în circulaţie socială.
4 3
G. Tarde a făcut odinioară ) distincţiaîntre ,?m4dţ}ffle'l^şi_,.pur
blic". Mulţimea sau gloata e un rezultat inform şi nestabil, agregat
rudimentar, mai mult material, de indivizi de strânsură. Publicul,
alcătuit tot ca şi „mulţimea", are un caracter superior. leoătura
dintre indivizi fiind de natură mai mult intelectuală. Sutele de flă­
mânzi care în timp de foamete devastează un depozit de alimente,
constitue o mulţime de tip inferior. Cetitorii aceluiaş ziar. însufleţiţi
de aceiaş opinie, formează un tot, un grup, — chiar fără contactul
spaţial şi material ci numai prin conştiinţa fiecăruia că are „con­
sensul" unui grup numeros. F. Schneersohn, recunoaşte şi el maselor
o structură anumită t>e care i-o determină interesul general şi care-i
asigură cohesiunea. Acest „interes general" e, incontestabil, o stare
de conştiinţă colectivă dar cu nuanţă pronunţată afectivo-instinctivă.
De aceea şi „comportamentul" ei va fi altul decât al acelei grupări
mai mult intelectuale, pe care o numim „un public". Ceea ce cau­
zează diferenţele de comportament şi de fizionomie trebue să fie
tocmai diferenţa de structură a „nucleului" în jurul căruia gravi­
tează indivizii. Mulţimea manifestă întotdeauna- tendinţe active şi
pasionale. Dacă elementul açtiy-afectiv nu e îndeaţuns de pronun­
ţat, atunci mulţimea nu se menţine, se risipeşte, ori nici nu parvine
să se închege..Intreagă cartea, bine cunoscută, a lui Gustave Le Bon

4 3 ) G. Tarde, „L'opinioo et la foute", 1901.

 (Psychologie des foules) insistă asupra iraţionalităţii şi asupra infe­
4
rioarei intelectualităţii a mulţimii* ). Faptul e cunoscut şi de unii
dintre numeroşii adversari ai lui G. Le Bon (ca Gerh. Colm şi T.
Geiger). i
Publicul pare a fi însă o grupare socială efectuată prin acţiu­
nea coheslvaa unui „nucleu" în care predomină unele elemente inte­
lectuale. Daca, însă, e imposibil să distingem cu perfectă preciziune
între public şi mulţime, aceasta se datoreşte tocmai inexistenţii ele­
mentelor psihologice pure : „afect" şi „gândire" şi combinaţiilor lor,
în proporţii diferite între ele şi cu elementul activ: „voinţă" şi „in­
stinct".
Atunci când „nucleul" are o structură simplă, presupunând o
singură acţiune sau o singură categorie de acţiuni, când consistă
într'o singură idee sau pasiune, atunci grupul de indivizi pe care-i
poate întruni împrejur e firesc să fie mai omogen decât atunci când
nucleul e el însuşi un total, mai mult ori mai puţin unitar, o ţesătură
complexă cu multiple răsunete şi isbucniri posibile, în planul ac­
ţiunii. Aci stă deosebirea dintre grupurile amorfe ca „mulţimea"
şi „publicul", — şi grupele organizate şi ierarhizate.
Clanul primitiv australian, e, sub raportul acesta, mai amorf
decât naţiunea, pentrucă, după cum o arată Dürkheim, clanul e o
reunire de indivizi care poartă un acelaş nume şi se raliază în jurul
unui acelaş semn sau emblemă (totemul). „Suprimaţi numele şi
semnul care-1 materializează, şi clanul nu mai e nici reprezentabil"
(loc. cit. pag. 3 3 4 ) . întreagă activitatea clanului, în ce are ea comun
şi caracteristic, se reduce la o serie de consecinţe şi aplicări ale con­
cepţiei despre totemul cu care tinde să se identifice, în anumite
sensuri.
E de notat că legătura de sânge nu mai este recunoscută de
unii dintre sociologii actuali ca fiind adevăratul fundament al cla­
nului şi familiei. La început, pivotul clanului şi al familiei p ă r e a fi
4 5
un principiu de participaţie mistică ) . Wundt recunoaşte că funda­
mentul clanului e altul decât consanguinitatea, dar crede totuşi că
descendenţa comună este cea mai veche legătură între indivizii gru­
purilor. Clanul a f fi numai o asociaţie bărbătească (Völkerpsycho­
logie, vol. V I I ; pag. 2 5 0 şi urm.) dar presupune iniţial o comună
descendenţă. Comunitatea de origine se întâlneşte într'adevăr con-

4 4 ) împotriva ideilor iui Gustave Le Bon s'au ridilcat de c â t v a timp foarte

numeroase critici'. Vezfc A. Vierkandt, „GeseMschaftslehre" ( 1 9 2 3 ) ; G. Colm,
„Die Masse'! (îni Archiv für Sozialwissenschaft und Sozialpolitik.- Bd. -52, Heft
3, — 1 9 2 4 ) ; Th. Geiger „Die Masse unld ihre Aktion" ( 1 9 2 8 ) . O bogată expu­
nere cu întinsă bibliografie în art. „Sozialpsyohologie im Deutschland" de L. H.
1
Ad. Geck. în „Archiv für Rechts- und Wirtschaftsphilösophi>e''. (Iulie 1929, pag.
544—615).
4 5 ) G. Davy, „Elements de socilogie ( I ) , 1 9 2 4 ) ; vezi şi G. Davy et Motet
(op. cit.); Dürkheim (op. cit.).
 firmată la multe clanuri totemice ca fiind o justificare tradiţională a
unităţii clanului, dar la alte asemenea grupuri totemiste, totemul
4 6
are alte explicaţiuni mai mult ori mai puţin fantastice ) •
In tot cazul ceea ce perzistă este o „reprezentare colectivă",
transmisă din generaţie în generaţie, completată şi comentată prin
alte reprezentări colective aderente şi strângând în jurul lor conştiin­
ţele grupate ale unui număr de indivizi cari îndeplinesc anumite
condiţiuni. Numai în măsura în care reprezentările totemice funda­
mentale, printr'o lentă evoluţie, se desvoltă, cresc în abstracţiune
deci se spiritualizează şi simultan se amplifică prin progresive ade­
renţe, — între indivizii clanului se produce probabil p diferenţiere,'
după rolurile care le revin în activitate, în legătură cu cultul totemic.
Ierarhizarea urmează în mod necesar. O interesantă comparaţie s a r
putea face, sub acest raport, între vieaţa materială a triburilor Arunta
ori Waramunga din centrul Australiei şi vieaţa materială ceva mai
47
complexă a malgaşilor din M a d a g a s c a r ) , paralel cu o comparaţie
între sistemele lor de reprezentări colective.
In perfect acord cu cele de mai sus, este azi tendinţa de a se
defini şi Naţiunea, nu după criteriul consaguinităţii ci după al ade­
ziunii la un acelaş sistem de conţinuturi sufleteşti. Renan este cel
care a dat cea dintâi formulă fericită, în care se cuprindea unitatea
de tradiţii şi aspiraţii: ,,Une nation, c'est pour nous une âme, un
esprit, une famille spirituelle, résultant dans lè passé de souvenirs
de sacrifices, de gloires, souvent de deuils et de regrets communs;
dans le présent, du désir de continuer à vivre ensemble. Ce qui con­
stitue une nation ce n'est pas de parler la même langue ou d'appar­
tenir au même groupe ethnographique, c'est d'avoir fait ensemble de
grandes choses dans le passé et de vouloir en faire encore dans
l'avenir". Sau: „La terre fournit le substratum, le champ de la lutte
et du travail ; l'homme fournit l'âme... L'homme est tout dans la for­
mation de cette chose sacrée qu'on appelle un peuple. Rien de ma­
tériel n'y suffit, une nation est, un principe spirituel résultant des
complications profondes de l'histoire, une famille spirituelle, non
un groupe déterminé par la configuration du sol". Aceasta o spune
după ce arătase că nici rasa, nici limba, nici interesele, nici condi­
4 8
ţiile geografice nu sunt suficiente pentru a defini naţiunea ).
Deci, cu termenii noştri, pe deasupra unui grup gregar, care e

4 6 ) / . Frazer art. „Totemiism" în Bncydlopedia Britannica; de acelaşi'

„The Totemiism'' (study of comparativ etfanogiraphy, 1887) — asupra ,;rudeniei":
René Maunien .„Esşads sur les. groupements sociaux" 1929.
4 7 ) Arnold van Gennep, „Tafoou et Totémisme à Madagascar" Paris..
1904.
4 8 ) Ernest Renan, v . volumul: „Discou-rs et conférences" 1887, — (pentru
primul pasagiu citat aci: v. Prefaţa volumului Pentru al doilea pasagiu: con-
ferenţa: „Qu'est-ce qu'une Nation?", ( 1 8 8 2 ) . . . . . . .
176 Eugeüro Speraotia

factorul antropologic, — apare un sistem de conţinuturi de con­

ştiinţă care-1 îmbrăţişează şi îi dă o fizionomie nouă. (vezi ale noa­
stre: „Fenomenul social", pag. 104 şi urm.; şi „Factorul Ideal"
cap. I — I I ) . E cert că, istoriceşte, primele grupări care se pot numi
„sociale" trebue să fi fost formate prin acţiunea pe care conţinuturile
de conşta»|ă a exercită asupra unui grup gregar preexistent (grupul
gregar fiind simpiă colonie sau jaxtafBtpere de indivizi animali).
E însă tot atât de adesfărat că, apoi. şi procesul invers începe a se
petrece. Idei şi sentimente, create şi emise de câte o conştiinţă in­
dividuală, se propagă stabilind legături sufleteşti între indivizii risi­
piţi pe ori ce distanţe; antrenaţi de forţele care-i leagă, aceştia se
pot găsi la un moment adunaţi împreună, într'o juxtapunere spa­
ţială care însă nu mai e de aceiaş natură cu cea gregară, — pen-
trucă nu mai e de aceiaş origine. Alte forţe îi poartă acum : spi­
rituale, — pe când grupul gregar e fundat de forţe fiziologice, in­
stinctive, pur animale.
Exemple de apropieri spaţiale, pricinuite de legături spirituale
preexistente ar fi: congresele internaţionale, ştiinţifice, economice,
e t c ; întrunirile politice, adunarea cruciaţilor într'o armată, forma­
rea familisterului lui Godin ( 1 8 5 9 ) ; exodul evreilor către Palestina
eliberată după răsboiuil mondial; pelerinagiul wagnerienilor la Bay-
reuth; etc.
Ne aflăm în faţa a două tipuri de grupări sociale care se
deosibesc prin procesul formaţiunii lor, adică prin ordinea în care,
tn acest proces, se succedă apariţia gregarităţii şi apariţia factorului
ideal.
- Intr'wna: gregaritatea preexistă, factorul ideal apare ulterior
şi imprimă grupului o vieaţă propriu zis socialăHn^cea de a doua,
factorul ideal precedă, apărând dintr'o conştiinţa individuala, —
vieaţa socială iea naştere prin propagarea lui şi, în sfârşir;vo grupare
gregară poate luă şi ea fiinţă, juxtapunâhdu-se spaţial indivizii le­
gaţi prin aceiaş factor ideal: ea confirmă în chip sensibil legătura
pur spirituală preexistentă.
Dacă nu ne înşelăm, există o mare asemănare între raportul
acestor două tipuri de grupări sociale şi raportul dintre ceea ce
Tonnies, cu şcoala sa, numeşte : „cele două forme sociale" : ,,Ge-
9
meinschaft" şi „Gesellschaft" * ) . Comunitatea (Gemeinschaft),
leagă pe individ de grup prin legături de ordin animal, vegetativ,
societatea (Gesellschaft) dă individului deplina libertate de parti­
cipare sau de separaţie. E firesc: comunitatea e mai întâi gregâritate
biologică; cohesiunea ei se bazează pe forţe de altă natură decât
cele psihice; — pe când societatea e produs al forţelor şi atitudine!

49) Ferdinand Tönnies, „Gemeinschaft und Gesellsdhaft, (Grundbegriffe

der reinen Soziologie)", ed. III. 1920.
spirituale şi de această atitudine spirituală a individului depinde
dacă se va lăsă ori nu stăpânit de acţiunea „factorului ideal" respec­
tiv. Progresul vieţii mintale, creşterea eficienţii „ideilor", rolul tot mai
accentuat al spiritului în vieaţa omenească e de fapt unul şi acelaş
lucru cu victoria pe care o câştigă treptat „societatea" asupra „co­
munităţii" deci asupra animalităţii.
Acest progres presupune o continuă îndepărtare dela apro­
pierea fiziologică, materială şi geografic* ş r o simultană reparti­
zare şi grupare pe baze de-o tot mai preponderentă spiritualitate.
Grupările teritoriale sunt inferioare gjra^feftf „interese" iar ace­
stea sunt inferioare celor din credinţe şi idealuri. Naţiunea, departe
de a fi în declin în favoarea unui cosmopolitism vag şi utopic, este
în ascendenţă, graţie fondului ei spiritual. Statal' pur teritorial e
inferior statului naţional pe care-I consacră tot mai mult progresul
spiritualităţii omeneşti. Acesta la rândul său, nu exclude federaliza­
rea universală pe baza unor scopuri superioare, în vederea urmăririi
valorilor morale şi intelectuale, pentru a înlătura distrugerea ace­
stora prin răsboi bestial, pentru a ajută, dimpotrivă, libera şi intensa
circulaţie a valorilor şi implicit, odată cu creşterea socialităţii, cre­
şterea indefinită a spiritualităţii.
Deosebirea dintre chipul în care credem că trebue înfăţişat
raportul dintre „cele^teuă forme sociale", şi chipul în care-1 înfăţi­
şează Tonnies, se reduce în ultimă analiză la o atitudine evaluativă.
Tonnies iea o poziţie pesimistă, văzând în triumful socialităţii: nu
pe al spiritului ci pe al egoismului subiectiv care distruge armonia
iniţială a grupurilor gregare (comunităţi). D e aceea el înfăţişează
evoluţia istorică a vieţii sociale ca pe un „mers patologic".
Insă, dacă Durkheim a arătat că spiritul e de fapt societatea
— aceasta e numai o jumătate de adevăr, pentru că în acelaş timp
este poate şi mai adevărat că : societatea e spirit. Creşterea vieţii
sociale este progresul spiritualităţii. Durkheim nu e chiar atât de
departe de Hegel cât s'ar crede.
*
-—Acţiunea factorului ideal asupra factorului antropologic poate
să se refere la indivizii omeneşti, luaţi ca exemplare ale vieţii ani­
male, la „ O M " în genere, înţelegând aci specia întreagă cu istoria
şi destinul său, dar şi la individul omenesc luat în singularitatea sa.
Acţiunea asupra individului este cea care se denumeşte deo-
bicei: „educaţie".
Cum au văzut-o predecesorii lui Comte, şi Comte el însuşi şi
mulţi alţii: Littre, Guyau, Roberty, Vierkandt, Descamps, Gaston,
Richard, etc. educaţia e un proces de vieaţă socială şi viceversa,
vieaţa socială e, în totalul ei, educativă. Individul omenesc, dela
 50
începutul vieţii sale, sufere „presiunea s o c i a l ă " ) , pe care n'o
poate evita, de care nu se poate dispensa. „Opera educatoare reedi­
tează, rezumând-o şi prelungind-o, dar şi individualizând-o, opera
•creatoare a istoriei universale a popoarelor", — (zice D. Drăghi-
cescu) „ea e un fel de cvintesenţă a istoriei". De aceea „din analiza
minuţioasă a acţiunii educative" am putea să ne dăm seama despre
chipul „cum istoria a influenţat şi fasonat omul şi cum, sub presiu­
nea evenimentelor, omul a devenit conştient, reflectat si rezona­
5 1
bil" ).
Studiul relaţiuni'lor dintre orientarea sufletului individual şi
acţiunea curentelor sociale, a ideilor şi sentimentelor care alcătuesc
ambianţa individului, precum şi studiul rolului social pe care-1 are
de îndeplinit individul şi pe care educaţia trebue să-1 asigure, au
creat o ramură specială de ştiinţă, cuprinzând pedagogia socială şi
sociologia pedagogică. Mişcarea are reprezentanţii cei mai însem­
naţi în America, Franţa şi Germania. Chestiunea fiind prea de
detaliu, indicăm aci numai numele autorilor ale căror opere pot
servi acelor ce ar dori să se iniţieze. In America: G . H. Colley („So­
cial Organistion"), John Dewey („Democracy and Education", în­
clină sociologia către un fel He aplicare a psihologiei sociale la edu­
5 2
caţie ) .
In Germania sunt de remarcat o serie de scrieri de „Sozialpă-
dagogik", bazate pe principii foarte diferite dar convergente în oa-
xecari tendinţe : Kerschensteiner, Bergemann, Natorp, Buchenau,
5 3
etc. ).
In Franţa, caracteristică este mişcarea grupului ,,Société in­
ternationale de Science' Sociale" care a editat o bogată serie de
studii monografice periodice: „La science sociale" (actualmente în­
treruptă). Aci sunt de remarcat Ed. Demolins, P. de Roussières,
Descamps care pe lângă cercetările teoretice şi diverse „anchete" se
folosesc de un adevărat câmp de experienţă socialpedagogică: cu­
54
noscutul institut de educaţie „nouă": ,,Ecole des R o c h e s " ) .

5 0 ) Durkheim, „Education et sociologie" ( 1 9 2 2 ) ; Eug. de Roberty, „So­

ciologie de faction" !908 . Bougie, op. cit. 1 9 2 2 ) . I n t r a noastră „Fenomenul
(

social", ideea centrală este tocmai raportul dintre educaţie şi vieaţa socială.
5 1 ) D, Drăghicesco ,.L'Idéal créateur. Essai psycho-sociologique sur
l'évolution sociale". Paris,, Alcan, 1914.
1
5 2 ) Pentru lămurire mai detaliate: F. W. Roman, „Plaoe de ia sociologie
dans l'éducation aux E t a t s Unis (trad. franc. Paris, 1923) şi: R. Jezequd, „Les
théories sociologiques récentes a u x Etats-Unis". — art. în Revue de Metaph. et
de Morale 1927.
5 3 ) Pentru lămuriri a se vedeà a noastră: „Concepţii şi perspective din
pedagogia actuală" şi: August Messer, „Pädagogik der Gegenwart", 1926.
5 4 ) In .colecţiunea: „ L a science sodale", afară de fascicolele annale cu*
prinzând buletinul institutului ..Ecole des Roches", a se v e d e à : Fascicola No. 3 1 ,
an. 21: de G. C?erc, Hugh Bell şi A. Pexinotte, —• şi faisdicoäa N o . 2 Z an. 21: de
 Intre diversele acţiuni sociale cu caracter educativ, nu trebue
socotită numai cea şcolară. Orice gen de producţiune mintală. — cu
tendinţă de propagare, are un caracter educativ şi poate schimbă
cu ceva vieaţa socială cum şi conduita „factorului antropologic".
Legile şi întreagă activitatea conducătorilor politici adevăraţi, au un
caracter de educaţie. Religiunea, arta, ştiinţa, modifică încetul cu
încetul structura sufletească a generaţiilor, dar atrag, în acelaş timp,
nenumărate repercusiuni asupra posibilităţilor şi înfăţişării fizice:
schimbări în activitatea de muncă, desvoltări de aptitudini, rafinări,
deviaţiuni, mutilaţiuni, degenerescente, etc. Werner Sombart a ară­
tat, în 1911, influenţele tehnicei asupra vieţii sufleteşti. Aceasta e
şi ea o formă de acţiune a societăţii (a factorului ideal) asupra ele­
mentului omenesc, indivizii. Dar nu numai indivizii, în parte, sufăr
o influenţă remarcabilă din nevoia de a se adapta instrumentelor şi
procedeelor tehnice pe care le mânuesc, — cu ei împreună omenirea
întreagă evoluează într'o anumită direcţiune. O controversă socio­
logică, cu larg răsunet în public şi în literatură, este în curs: nu
atât asupra problemei dacă o oarecare influenţă se exercită de către
tehnică, asupra omenirii ,ori nu, — ci mai cu seamă asupra pro­
blemei: în care direcţie se produc aceste influenţe? Soluţia unei pro­
bleme depinde însă întotdeauna şi de sensul termenilor ei, de defi­
niţia conceptelor implicate, de ceea ce spiritul vede sau pune „ab
initio" în datele problemei. De aceea, dacă tehnica e privită numai
ca un contact cu materia, dacă în instrument sau maşină nu vedem
decât elementul material şi inert şi numai procesul strict mecanic,
— atunci nu ne putem aştepta ca acţiunea asupra spiritului ome­
nesc să fie alta decât acţiunea pur materială şi mecanică. Aceasta
e şi atitudinea adoptată de duşmanii maşinei şi ai tehnicei. Walther
Rathenau, L. Romier, în Europa, Tagore şi Gandhi în lumea veche,
reprezintă nota ostilă „mecanizării" vieţii, alături de un mare număr
de literaţi: e de altfel teza cea mai populară graţie influenţii litera­
ţilor asupra opiniei publice actuale. E a are între sursele sale bine
discernabile: răspunsul lui Rousseau la chestiunea Academiei din
Dijon, anti-artificialismul acestuia şi mai ales, ecoul său modern:
neocynismul mistic al lui To/sroù-Dacă însă tehnica e privită ca un
triumf al iniţiativei vitale şi al spiritului omenesc, dacă în instru­
ment sau maşină vedem o creaţiune a spiritului care tinde să su­
prime mcovoerea omului sub forţele naturii şi să aducă natura sub
ordinele omului, atunci aspectul sub care ne apare tehnica este altul.
Principiul generator şi animator al maşinei este spiritul, dar nu
spiritul individual ci cel social. In activitatea lor, atât inventatorul

Paul Descamps, „Les trois formes essentielles de l'éducatx«i moderne. Leur évo­
lution comparée". Intre scrierile lui Ed. DemoUns: „L*éducaSon modrne: ,,L'école
des Roches", — şi „ A quoi tient la supériorité des Anglo-Saxons".
 cât şi constructorul maşinei, pun la contribuţie întreagă masa d e
gânduri, cunoştinţe, sugestiuni, aspiraţii şi evaluări pe care le-au
pnmit din mediul lor social. Individul care a trăit şi, s a format în-
tr'un grup social e un rezumat si o cvintesenţă a lui. Prin acţiunile
individului se înfăptueşte opera grupului. Spiritul social pătrunde în
materia brută ori de câte ori se confecţionează un instrument sau o
maşină. Fireşte, dacă, la rândul său, acel ce foloseşte produsul t e t ­
nicei sufere şi el o influenţă din partea lui, influenţa aceasta va fi
o nouă repercutare a spiritului social asupra individului, asupra
muncii, activităţii şi a tuturor condiţiilor vieţii sale psihice şi fizice.
Tehnica apare astfel, unui mare număr de scriitori care adoptă un
punct de vedere apropiat de acesta, ca o cale de spiritualizare a
muncii şi tot de odată de eliberare a omului de sub tirania naturii
5 5
oarbe ) .
I Abia cunoscând complexa şi multilaterala influenţă a factorului
| ideal, se poate înţelege procesul formării unei „personalităţi" morale
şi psihologice. Numai prin această cunoaştere se poate înţelege deplin
şi *se "justifică cu atât mai mult importanţa pe care D-l Rădulescu-
Motcu o acordă profesiunii în formarea personalităţii, importanţa
pe care D-l S. Mehedinţi o acordă muncii şi uneltelor ca determi­
nând personalitatea unui p o p o r * ) .

Secţiunea III
Repercusiunile factorului fizic-antropologic asupra factorului
ideal.
In studiul repercusiunilor exercitate asupra factorului ideal
de către factorul antropologic, adică de către particularităţile indi­
vizilor omeneşti, se pot distinge: Particularităţile pe care aceştia
le manifestă din cauza numărului şi densităţii grupului în care trăesc;
<S) Cele ce provin din condiţiunile exterioare şi <Q Particularităţile
interioare, inerente individului omenesc, tipului psihologic, tempera­
mentului, apoi tipului antropologic (rasei), cum şi individului ca
reperezentant al speciei (cu caracterele generale ale ori cărui om).
Asupra acestor trei categorii de repercusiuni, în cele mai im­
portante aspecte ale lor, vom trată în cele trei paragrafe ce urmează.

55) In acest sens= Reuleaux -(18S4). K. Th, ReinhM (1901), Ukich

Wendl (1906), Zschimmer (1920), Viktor Engelhardt (1922), Coudenhove-Kar
lergi (1922), Fr. Dessauer (1928), H. Weinreich (1928) etc. In oricare din cele
mai recente scrieri de la răsfaoil încoace (afară de a Itiii Coudenhove'Kalergi),
bibliografie bogată.
56) C. Răduleseu-Motm, «PersooaJisoiai energetic" 1927 (partea I, cap.
II, partea II, cap. IV şi cap. V (secţiunea a S-(a).
S. Mehedinţi, „Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi
uneltele sale" (1920) — şi: „Coordonate etnografice. Civilizaţie si cutară",
1930.
 ^ ] / . Numărul şl densitatea. Observaţia că numărul şi densi­
tatea indivizilor într'un grup social influenţează asupra modului de
vieaţă, asupra „civilizaţiei" şi „moravurilor", nu e dintre cele prea
recente. Istoricul arab Ibn-Chaldun ( 1 3 3 2 — 1 4 0 6 ) care poate fi con­
siderat între cei mai vechi precursori ai sociologiei moderne, şi care
şi-a propus să înlăture erorile ce decurg din „ignorarea esenţei şi
naturii societăţii sau civilizaţiei („Omran")", a remarcat căi-„gradul
civilizaţiei variază cu numărul populaţiei; cu cât populaţia e mai nu­
5 7
meroasă cu atât civilizaţia e mai deplină" ) . Totodată însă din
cauza lăcomiei de câştig pentru lux, cresc viţiile şi impudoarea, —
zice acelaş autor şi reproduce o formulă pe care o atribue unui „spi­
rit superior": „Oraşul unde se plantează mai mulţi lămâi, primeşte
prin ei vestirea apropiatei sale ruine" (op. cit. pag. 304/259), de
oarece, — cum o arată inai departe: „viţiile mărilor oraşe tind către
oprirea propagării speciei, datorit perversiunilor" (pag. 3 0 5 / 2 6 0 ) " ;
aci: „se pierde energia de activitate şi curagiul dar creşte lenea şi
mândria" (pag. 306/260).
Iată şi o aplicare de detaliu, care seamănă minunat cu unele
din acele legi sociale ale ştiinţei actuale, ori cu „repercusiunile" din
cercetările delà „Science sociale": „ori ce artă al cărui exerciţiu nu
e reclamat într'un oraş, rămâne cu totul neglijată" de pildă: băile de
abur (constată Ibn-Chaldun, după spiritul timpului său) nu pot
subsista decât în oraşele foarte mari unde le solicită sensualitatea
derivată din lux şi bogăţie. Dacă se construesc aiurea, cad curând
in părăsire şi ruină (pag. 312/266),
Pesimismul lui Ibn-Chaldun şi antiurbanismul său sunt expli-'
cabile, dată fiind mentalitatea epocei. Prin aglomerarea de indivizi;
este firesc să se accenteze acele particularităţi care se găsesc mai
frecvent la un număr mai mare dintre ei. Calităţile de ordin supe­
rior, spiritual, înnaltele preocupări culturale şi artistice nu erau prea '
frecvente atunci, pentru ca accentuarea lor să prevaleze şi să pre­
domine faţă cu reliefarea viciilor. Totuşi, cu toată redusa lor am­
ploare, însufleţirea şi progresul lor au fost îndeajuns de vizibile şi
în secolul X I V pentru ca Ibn-Chaldun să le remarce. Concepţiile
morale ale mediului său erau însă departe de a acorda artelor aten­
ţia şi valoarea pe care le-o dăm astăzi. Rousseau e mult mai aproape
de noi, — şi a suferit toate influenţele Renaşterii, — şi totuşi, nu
numai că vorbeşte în acelaş ton, dar a reuşit să determine în public
o întoarcere către vechea atitudine: împotriva oraşului şi a produ­
selor sale. Indiferent însă de aprecierile sale, e cert că Ibn-Chaldun
a simţit corelaţiunea dintre numărul indivizilor grupaţi si unele ma­
nifestări sufleteşti sociale.

5 7 ) Vezï „Prolégomènes d'Ibn-Khatdoun", traduction française p a r . M .

Slane. Paris, 1863. Pag. 3 0 1 ; in original pag. 256.
 In vremea noastră, Tarde, care vedea o strânsă asemănare între
omul supus acţiunii unuiTEphotizor şi omul intrat sub acţiunea su-
gpestiunii sociale, observă că nicăierea această înstrăinare a indivi­
dului faţă cu sine însuşi, această cădere într'un fel de vis agitat,
nu se manifestă mai puternic decât în oraşele mari care sunt, toc­
mai, vieaţă socială sub forma cea mai concentrată.
In operele lui Durkheim. (Division du travail social) întâlnim
o teorie proprie cu privire la efectele creşterii de densitate a grupu­
lui: \ creşterea densităţii atrage o progresivă creştere a diviziunii
muncii; diviziunea muncii atrage o mai mare variabilitate a tipurilor
, individuale. Individul devine într'adevăr, cum spune Comte, din ce
în ce mai incapabil de a trăi singur din cauza specializării sale şi
inaptitudinii progresive de a-şi răspunde singur tuturor propriilor
sale nevoi. Dar paralel, chiar graţie creşterii, specializării, creşte şi
singularizarea individului, reliefarea personalităţii sale din ce în ce
mai unică. Paralel cu dependenţa individului faţă de grup, speciali­
zarea măreşte şi dependenţa întregului grup faţă cu fiecare perso­
nalitate. SoGietatea primitivă e o societate de tip segmentat, adică
j formată din repetarea unor agregate asemănătoare între ele, ca şi
inelele viermilor anelizi; aceste agregate sunt clanuri sau familii (op.
cit. pag. 1 5 0 ) . Dimpotrivă, societăţile mai avansate sunt constituite,
nu prin repetarea unor segmente similare şi omogene, dar ca un
sistem-de organe diferite între ele, având roluri diferite şi formate
'ele înşile din părţi elementare diferenţiate (op. cit. pag. 1 5 7 ) . Ele
nu sunt, nici în ce priveşte juxtapunerea lor, asemănătoare segmen­
telor, n'au aşezare uniformă, lineară, ci sunt „coordonate şi subor­
donate unele altora în jurul unui acelaş organ central" (op. cit. —
•loc. cit.)-. Aceasta e societatea de tip organizat (cu solidaritate orga­
nizată preponderentă).
Durkheim crede că prin creşterea diviziunii muncii şi reliefa­
rea individului, conştiinţa colectivă pierde treptat din forţa ei, pen­
tru că reprezentările colective pierd treptat din concretitudinea lor
(cum arătam mai sus) şi devin tot mai abstracte. Divinitatea pare
a se retrage tot mai mult din realitatea materială (unde primitivul o
întâlnea insistent la tot pasul) şi îşi rezervă o regiune a sa tot mai
distinctă, tot mai îndepărtată şi mai inaccesibilă. ( S ă amintim aci
însă, ceea ce Durkheim n'a văzut, că implicit ideea de divinitate
''dobândeşte un ascendent, o autoritate tot mai mare cu care poate
^influenţa şi strânge în jurul său un grup tot mai numeros de spi­
rite credincioase). Durkheim insistă însă asupra faptului că indi­
vidul luat separat suferă o tot mai slabă constrângere în acţiunile
sale din partea reprezentărilor colective (inclusiv cele religioase):
„Quand Dieu est loin des choses et des hommes, son action n'est
plus de tous Ies instants et ne setând plus â tout" (IP. 2 7 5 ) . Astfel,
„devenind tot mai raţională, conştiinţa colectivă devine tot mai
puţin imperativă şi „stânjeneşte tot mai puţin libera desvoltare a
variaţiunilor individuale" (pag. 2 7 6 ) . Fatal atunci, tradiţia lucrează
mai puţin asupra acţiunilor fiecăruia. Grupul, comunitatea mai co-
herentă şi mai compactă iniţial, — îşi pierde consistenţa. Indivizii
rup mai uşor legăturile comunitare şi deci mai uşor se produc emi­
grările. La rândul lor, acestea aduc amestecurile de rase. Spiritul
de inovaţie creşte dar dispare respectul pentru vârstă. Gustul pen­
tru inovaţii capătă o mai mare intensitate. Noutatea, — zice Durk­
heim, — capătă acum acelaş prestigiu ca acel pe care-1 aveau odi­
nioară datinele consacrate ale strămoşilor (pag. 2 8 2 ) . Creşterea
emigrărilor se petrece totdeuna în favoarea itarilor oraşe. Cu dis­
pariţia societăţii de tip segmentar, deci, evoluăm rapid spre urba­
nism. Chiar locuitorii micilor localităţi, prin mobilitatea generală a
lucrurilor şi a oamenilor (călătorie, corespondenţă) intră, progre­
siv, în tot mai multă legătură cu oraşul mare. Vieaţa sufletească
urbană, a oraşului mare, se insinuează rapid peste tot. Locuitorul
micului târg de provincie, care se interesa mai 'nainte numai de
vecinii săi, şi de membrii comunităţii locale, — se ocupă tot mai
puţin de ei pentru că ei tin tot mai puţin loc în existenta sa
(pag. 2 8 7 ) . ' ' '
Toate aceste consecinţe ale creşterii numărului şi densităţii
populaţiei, aşa cum le înfăţişează Durkheim, ar putea fi traduse în
limbagiul lui Tónnies ca: „victorii ale Societăţii asupra Comuni­
tăţii". Ele sunt, de fapt, o treptată rupere a indivizilor din grupu­
rile gregare, — fiziologice şi geografice, — şi o regrupare a lor
după liniile de forţă ale valorilor circulante. Aceasta pare o con­
secinţă firească a creşterii populaţiei, în număr şi densitate. Totuşi
trebue să observăm, cu René Hubert, că singură, această creştere
n'ar putea da aceleaşi rezultate în mod automatic. Trebue ca, de '
fapt, nu atât indivizii să se înmulţească ci raporturile dintre ei.
Fără aceste relaţiuni, efectele densităţii n'ar urmă, — pe când
simpla înmulţire a relaţiunilor, fără creştere a densităţii, şi numă­
rului, dau aceleaş efecte. Efectul e deci mai mult al „frecvenţei", —
al unei: „înalte frecvenţe sociale", — de cât al densităţii. Creşte­
rea şi înmulţirea mijloacelor de comunicaţie a persoanelor, şi mai
ales de propagare a conţinuturilor de conştiinţă (idei şi sentimen­
te), constitue fenomenul explicativ al .fizionomiei vieţii sociale con­
temporane.
Desigur, în mod indirect, densitatea populaţiei face să crească
probabilitatea întâlnirii şi a intrării în legătură a indivizilor şi deci
atrage într'o măsură oarecare efectele arătate ale frecvenţei.
Ori pe o cale, ori pe alta, chiar dacă ceea ce numeşte Durk­
heim conştiinţa colectivă, pierde din forţele sale de acţiune, — to­
tuşi, cum vieaţa socială decurge din „interacţiunea conştiinţelor". —
legăturile multiple fac să crească multilateral cohesiunea grupului.
Acestea cu o condiţie: un patrimoniu de valori să continue a se
păstra, inalterat şi imuabil într'un grup anumit. Altfel, pierzându-şi
nucleul stabil care-i dă o fizionomie stabilă, grupul îşi pierde iden­
titatea cu sine însuşi şi intră într'o stare fluidă, fantomatică. Dacă
excesiva creştere a densităţii, sau mai bine zis a frecvenţii, consti­
tue delà o vreme un fapt cu efecte morbide, distructive, şi dacă di­
minuară lor, sub o anumită limită anihilează posibilitatea relaţiu-
nilor, sau cel puţin a progresului, se pune întrebarea: care este şi
cum se poate determina gradul cel mai favorabil de frecvenţă ori
de densitate, pentru vieaţa socială şi pentru indivizii sociali?
g
Un original studiu al lui E. Dupréel'° ) enunţă această pro­
blemă în chipul următor: ,.Déterminer, pour une humanité grandis­
sante, le point à partir duquel les inconvénients qui résultent de la
densité l'emporteront sur les avantages qui résultent de l'état de
croissance". Autorul insistă asupra relativităţii criteriului acestui
optimum. Relativitatea decurge din infinita diversitate a concepţiilor
şi a destinaţiilor ce se pot formula cu privire la vieaţa socială.
• Problema, ca atâtea altele, rămâne deschisă.

§ 2. — Condiţiile fizice, exterioare. împrejurările mediului ex­

tern care influenţează într'o măsură apreciabilă asupra vieţii sociale,
asupra tipului de valori circulante şi deci asupra factorului ideal,
sunt în primul rând cele care ^determină acţiunea omenească prin
faptul că satisfac sau contrariază nevoile fireşti fiziologice. Din
această categorie fac parte împrejurările climatice, apoi tot ceea ce
putem designa sub numele de bogăţie naturală: animală, vegetală
şi minerală şi, — în sfârşit, — împrejurările care decurg din poziţia
geografică a grupurilor unele faţă de altele sau faţă de regiunile
de producţie a elementelor utile vieţii (condiţii topografice), cu un
cuvânt: condiţiunile economico-geografice. In al doilea rând sunt
împrejurările care, impresionând în mod special conştiinţele, deter­
mină introducerea sau preeminenţa unor anumite reprezentări în cu­
rentul valorilor colective.
Bogăţiile naturale determină modul în care un grup îşi va
procura hrana şi deci determină felul activităţii de muncă. Acestei
chestiuni îi corespund o bună parte din contribuţiile adepţilor deter­
minismului economic. Termenul .^ewreaùe" cuprinde un sens echi­
voc. Ele se referă: când la condiţme~~fizice exterioare, despre ale
căror influenţe ne vom ocupa aci, când la manifestările naturii uma­
ne, (precum: nevoia de a se hrăni, de a se adăposti, de a se îm­
brăca, etc.). Atât unele cât şi altele influenţează, în felul lor cursul
şi desfăşurarea vieţii sociale, dar avem aface în tot cazul cu două

58)Eup. Dapréd, „Loptimum de population et ses critères", va: Revue

de l'Institut de Sociologie (Soîvay) 1928, Janvier-Mars.
 serii de influenţe diferite. Deoparte stau împrejurări exterioare, cu
consecinţele ce urmează din contactul cu ele, indiferent dacă înde­
plinesc o utilitate sau nu. De altă parte stau particularităţile naturii
umane, modul de a se comporta şi de a reacţiona, indiferent dacă e
pricinuit de condiţiuni exterioare sau interioare, naturale sau artifi­
ciale. Linele dintre ele sunt considerate ca „economice" (de ex.:
nevoia de hrană); altele stau în legătură cu vieaţa sau conservarea
speciei şi deşi prezintă un grad de „utilitate", nu poartă numele de
„economice'.'. Nevoia genezică, afecţiunea maternă, impun ş; ele
.un număr de acţiuni; aceste acţiuni, în măsura în care satisfac o
nevoe sunt utile. Există astfel o întreagă ierarhie de utilităţi neeco­
nomice, culminând cu nevoile religioase, artistice, filosofice. Ceea
ce s a numit „homo oeconomicus" ar voi să fie omul, privit numai
în reacţiuniie sale utile, fiziologice, faţă cu natura exterioară şi ma­
terială. E uşor de înţeles că o asemenea considerare e o abstrac­
ţiune şi nu corespunde omului real. Definiţia acestui „homo oecono­
micus" nu va putea fi niciodată aplicată efectiv pentrucă nici fizio­
logicul nu se separă vreodată de psihologic în chip complet, nici
utilul nu e atât de uşor .determinat. De altă parte, natura exterioară,
materială, nu produce nici un fel de reacţiune prin ea însăşi ci
numai graţie excitabilităţii fiinţei omeneşti. Această excitabilitate e
atât de ordin psihologic cât şi de ordin fiziologic, variază după
timp şi loc şi variază şi după modul de âpercepţiune al indivizilor.
Iar apercepţiunea indivizilor este într'o foarte largă măsură un pro­
dus al acţiunii exercitate de „factorul ideal" al grupului social res­
pectiv.
Economia, ca ştiinţă ce studiază producţiunea şi vieaţa bogă­
ţiilor, devine tot mai mult conştientă de dificultatea de a-şi defini
obiectul pentru că între producţiunea „utilă" şi producţiunea „de
lux" o demarcaţiune precisă nu se poate desemna. Ştiinţa de pildă
- e obiectul unei speciale munci de producţiune; ea preocupă, într un
chip foarte palid, pe economişti ; totuşi ea nu e indiferentă progre­
sului tehnic. De aceea s'a căutat să se garanteze şi juridiceşte pro­
prietatea intelectuală. Tot astfel şi producţiunea artistică intră tot
mai adânc în rândul „producţiunii" în genere. S'ar putea spune că
opera de artă nu preocupă economia decât în măsura în care re­
prezintă o echivalenţă cu valorile economice şi că tocmai valoarea
pur ideală care caracterizează arta rămâne economiceşte irelevantă.
Dar între aceste două tipuri de valori este o atât de strânsă rela-
ţiune, şi la originea lor şi 'n efectele lor ultime, încât e cert că nici
arta nici producţiunea economică („pur economică") n'ar fi fost
ce sunt astăzi dacă una din ele n'ar fi existat. Şi una şi cealaltă e
producţiune, una serveşte scopurilor imediate ale vieţii mai mult
ori mai puţin materiale, cealaltă serveşte scopurilor „mai depărtate",
mai mult ori mai puţin spirituale: şi una şi alta „serveşte", e deci
utilă şi utilităţile lor se deosibesc printr'un: „mai mult ori mai pu
5 9
ţ i n " ) . Astfel, dacă voim să cuprindem în noţiunea „homo oeco-
nomicus" toate particularităţile ce rezultă din căutarea utilităţilor,
vom vedea că încetul cu încetul vom reintegra pe „homo oecono-
micus" în „homo psychologicus".
Este desigur o strânsă legătură între factorii economico-geo-
grafici şi repartizarea oamenilor pe glob (de care ne-am ocupat în
paragraful precedent). Studiul acestei legături nu e însă propriu
zis sociologic, deşi poate fi de mare utilitate sociologiei. E l revine
60
geografiei u m a n e ) .
E cert că regiunile bogate vor fi mai atrăgătoare şi vor de­
termina aglomeraţiuni omeneşti mai mari, - - cu condiţie să fie şi
accesibile (topograficeşte) dar şi clima să fie suportabilă. Insă ce
fel de vieaţă socială se va naşte într'o regiune, ce fizionomie v a
avea grupul şi în ce măsură această fizionomie depinde de condi­
ţiile economico-geografice, iată întrebări la care este extrem de greu
să se răspundă.
In privinţa aceasta sociologii de la „Science sociale" au tentat
stabilirea unor „repercusiuni", despre care monografiile publicate
în această colecţie caută să dea cât mai multe informaţiuni. Edmond
Demoiins a publicat şi o foarte concentrată sinteză asupra rezulta­
telor la care au ajuns colaboratorii săi colectând cele mai impor­
6 1
tante dintre observaţiile l o r ) .
Astfel găsim aci constatări generale de felul următor: „Sără­
cia solului desvoltă micile fabricaţiuni, ades întovărăşite de colpor­
taj" (pag. 4 4 ) : „Foca contribue la menţinerea muncii în comuni­
tate, la Eschimoşi" (p. 3 6 ) sau: „maniocul face să dispară caniba­
lismul în anumite regiuni ale Africei" (pag. 4 0 ) .
Activitatea de muncă, profesiunea, e însă determinată şi de
alte condiţii, — climatice şi topografice. In privinţa condiţiilor to­
pografice, un mare număr de fapte şi ipoteze au fost emise de
aceiaşi şcoală, şi în special de reprezentantul ei cel mai activ şi cu
0 2
autoritate, Ed. Demoiins. într'o lucrare cunoscută ), acesta dis-

5 9 ) René Mounier, „L'Economie politique et la sociologie". 1910.

6 0 ) Importante date se pot găsi! în: Fr. Ratzel, „Anthropogeographie";
1891,, P. Vidal de la Blache. ..Principes de Géographie humaine (publicată după
manuscrisul autorultuiil d'e E d . De Martonne) 1922; / . Brunhes, „ L a Géographie
humaine" 1911 (apărtită mai recent într'o ediţie augmentată în trei volume) şi:
Lucien Favre (în colaborare c u L» Bataitlon), „ L a terre et l'évolution humaine"
(Bibi. de Synthèse historique) 1 9 2 3 .
6 1 ) Éd. Dzmolins ,,Répertoire de répercussions sociales"; 1907; Intre mo­
nografiile şcoalei, de remarcat: P. Bureau, ,he paysan des Fjords de Norvège"
(2 vol. 1905-—6); Louis Arqué: „Les P a y s - B a s et la Plaine Saxonne", 1908;
C . Borict et J. Poncien „Le type savoyard"_ 1907; G. Olphe-Galliard „Le pay­
san'basque d'il Labourd à travers les âges", 1905, etc.
6 2 ) Ed. Demoiins, „'Gomment l a route orée le type social", 2 vol. ( a 7 - a
mie 1 9 2 7 ) . De acelaş: „Les Français d'aujourld'hui", 2 vol. 1898—900.
tinge diversele tipuri de „drumuri" pe care, după natura locului, le
pot parcurge indivizii unor grupuri geografice: drumul de stepă,
de tundră şi savană; drumul de pădure; drumul deşertului, drumul
văilor; drumul maritim; drumul platoului (de munte) şi drumul
mixt. Fiecărui tip de drum i se datoreşte, după autor, un anumit
tip social etnic: albanezul, trăind pe drum de munte iea apucătu­
rile răsboinice; drumul de pădure dă tipul vânătorului care trăeşte
în familii diseminate cu migraţiuni periodice, etc. ca indianul sau
negrul african.
Profesiunea şi modul de trai atrage la rândul său puternice
repercusiuni în modul de construcţie, în instrumente, în limbaj (ti­
pul drumului de pădure, vânător, vorbeşte o limbă care, din cauza
slabei cohesiuni dintre familii se divide repede în foarte multe mici
dialecte şi sub-dialecte ) dar şi în preocupări. Cu alţi ochi priveşte
marea acel care trăeşte fie pescuind, fie străbătând-o cu nava pen­
tru scopuri comerciale, — şi cu alţi ochi locuitorul pământului ferm,
al munţilor sau al şesului întins; alte surprize, alte griji, alte impre-
siuni şi reprezentări vor culege din drumurile lor cei situaţi în
puncte diferite, alte aprecieri vor suferi, alt loc şi alte efecte vor
avea deci reprezentările care circulă delà conştiinţă, în grupuri di­
ferite geograficeşte şi „economiceşte".
Natura solului determină procedeele de construcţiune şi o se­
rie de consecinţe de ordin sufletesc. „Raporturile de acest gen între
fizic şi psihologic (zice Dupréel) nefiind studiate direct de nici o
ştiinţă nesocială, avem dreptul să conchidem că pot face obiectul
63
unui studiu special" şi acesta îi revine sociologiei ) pe lângă stu­
diul celorlalte „raporturi".
O foarte interesantă serie de observaţiuni istorico-etnologice
se găsesc, în privinţa aceasta, într'o operă postumă a juristului
64
Rudolf von Jhering ). într'o secţiune a cărţii (zweites Buch),
autorul enunţă: „Credinţa mea este următoarea: Babilonianul este
ceea ce 1-a făcut solul pe care se găsea; în tot ce a produs, natura
i-a dat imbold. Deoarece natura a refuzat să-i dea lemnul şi piatra,
i-a dat prin aceasta imbold să-şi facă un. surogat artificial: cărămida.
Deoarece i-a dat mari fluvii navigabile şi marea, i-a dat imbold
spre construirea corăbiei (v. op. cit. § 31 şi pag. 142—173; apoi
pag. 2 0 5 — 2 6 5 ) . Cărămida cuprinde în sine jumătate din lumea ba­
bilonică. A doua jumătate e cuprinsă în „corabie". Cărămida a pri­
cinuit arta construcţiunii şi separaţia dintre ea şi munca manuală.
Munca de construcţie a necesitat introducerea diviziunii babilonice

6 3 ) Eaq. Dupréel, „Le rapport social (essai sur l'objet et la méthode de

la sociologie)" Alcan 1912.
j
6 4 ) H. von Ihering, „Vorgeschiehte der Inda- Europăer"_ publicată la L e i p
r

zlg în 1894. Cartea a apărut şi în traducere franceză: ,,Les Indo-Européens

avant l'histoire, 1895, Paris.
 a timpului, invenţia ceasornicului de apă (clepsidra.) etc. Arta con-
strucţiunii a născut geometria, aritmetica şL arta plastică. De pe
urma ei a luat naştere oraşul iar cu acesta; cultura, fortificaţiile ce­
tăţii, apoi argila arsă folosită ca document: scris, conservatul pe un
timp nelimitat (folosit atunci pentru scopuri juridice dar servind azi
i s t o r i e i ) \
! Diferenţele topografice şi climatice aduc diferenţe în alimen­
taţie, îmbrăcăminte, locuinţă, deci o sursă importantă de r e p r e s e s
tări, preocupări şi aprecieri, imprimând şi ele urma lor în fizionomia
.spirituală a grupului.
Dar deosebit de condiţiunile economico-geografice, nenumă­
rate altele sunt influenţele fizice exterioare care se exercită asupra
„nucleului spiritual" al grupurilor sociale. O scriere unică, până
acuma, în felul ei, cu bogate observaţiuni şi inferenţe, în această
privinţă, a fost publicată de W- Hellpach încă cu douăzeci de ani
în urmă.
S e tratează aci despre anumitele dispoziţii sufleteşti pe care
vremea, clima, solul şi peisagiul înconjurător le provoacă în fiecare
6 3
i dintre n o i ) . Din punct de vedere social fenomenele acestea îşi au
şi ele importanţa lor. Aşa de pildă, se constată aci că deficitul de
iumină provoacă după o trecere de vreme, inatracţiunea pentru
muncă, scădere de rendement, deprimare sufletească, lipsa plăce­
rii de a trăi, scăderea forţelor, sexuale şi scăderea interesului pen­
tru orice (op. cit. pag. 1 0 8 ) . N e putem gândi la unele înclinări
sufleteşti ce se întâlnesc la anumite categorii de oameni: cei care
lucrează în funduri de mină, cei care au crescut în subsoluri sau lo­
cuinţe neluminate. Intr'un grup alcătuit de astfel de indivizi ome­
neşti, e firesc s ă încolţească şi să .circule conţinuturi de conştiinţă
1 adecvate, dispoziţiilor psihologice comune. Agenţii mediului fizic lu­
crează în mod selectiv asupra elementelor „factorului ideal".
In ceea ce priveşte „peisagiul ambiant", priveliştea, Hellpach
crede c ă are o şi mai mare importanţă decât clima, în determinarea
vieţii şi caracterului unui popor. Desigur, persoanele culte sunt
mai impresionabile, faţă cu aspectele naturii, atunci când e vorba
de contemplarea artistică, estetică. Massele populare estetizează
cu mult mai puţin sau aproape de loc, — dar aceasta nu împiedecă
aspectele naturii sâ-şi exercite, pe îndelungate, efectele lor. Astfel,
observă autorul, ramurile germanice de origine munteană sunt mai
productive şi mai talentate în direcţiunea artistică decât cele de
câmpie. (Oarecari observaţii au fost emise, în sensul acesta, şi mai
de mult, de Edg. Quinet. In timpul nostru, F. Ratzel — pe baze

65) W. Heüpach, ,JDie Geopsychischan Ersdieinungen. Wetter, Klima

Boden und Landschafe in ihren Eilnfluiss auf das Sedenteben" (ed. I, 1711; ed.
III, refäcutä 1925. Leipzig).
ştiinţifice, — şi O. Spengler, într'o tonalitate mai lirică, au atins
aceleaşi chestiuni).
Afară de aceste feluri de influenţe, curiozitatea pe care o
poate aţâţa un fapt al mediului extern, în afară de orice interes,
fie prin inexplicabilul naturii sale, fie, din contra, prin regularitatea
sa, poate introduce în conştiinţa colectivă o sumă de reprezentări
şi valori, mai mult ori mai puţin importante. Folclorul stă martor al
acestei înrâuriri. Legendele, cântecele şi în genereToate producţiu-
nile literare populare au, e drept, după cum o cred mulţi autori, un
66
caracter utilitar ), având fie destinaţia de a explica un fapt ne­
înţeles, fie de a atrage oârecari avantagii şi favoruri delà fiinţele
sau „forţele" supra-naturale. Dar obiectai legendelor, cântecelor,
nu este întotdeauna un obiect util sau utilizabil, — şi nu utilităţii
lui se adresează atenţia celor ce recită sau narează. Pământul (în
totalitatea lui. sau accidentele sale de teren, sau elementele mai
impresionante ca stâncile, vulcanii) cerul, apele, flora, fauna, toate
elementele lumii externe (vezi Sebillot, op. cit.) furnisează folkloru-
lui inspiraţii, observaţii, practici şi superstiţii. Intre ele, cerul şi
astrele au un rol preponderent. Vieaţa socială, a tuturor popoarelor
ar fi fost cu totul alta dacă o perpetuă perdea de nori ne-ar fi făcut
imposibilă vederea astrelor (chiar dacă clima şi vegetaţia ar fi ră­
mas aceleaşi). H. Poincaré făcuse remarca aceasta odată, referin-
du-se numai la repercusiunile ştiinţifice şi tehnice ale observării
astrelor, dar repercusiunile literare, artistice şi religioase ale simplei
contemplări a astrelor sunt incomparabil mai puternice. E suficient
să ne gândim de pildă cu Hellpatch (op. cit. pag. 1 1 4 ) , la particula­
ritatea ce o are clarul de lună de a ne sugera gânduri fantastice şi
oârecari fiori de frică : ,,die gespensterschaffende Macht des Mond-
lichts", — pentru a înţelege vivacitatea unor atari reprezentări în
vieaţa colectivă.

§ 3. Particularităţile inerente fiinţei omeneşti, se pot împărţi

în: generale^ raiale, şi individuale. Variaţiunile individuale, atunci
când constituesc abateri delà caracterul rasei, sunt sTfflpìe" excepţiuni,
iar când constituesc abateri delà caracterele generale, ale întregului
gen omenesc, sunt considerate ca „anormale". Individualul nu se
opune atât rasialului cât generalului.
Problema raselor şi aportul lor la variaţiunile şi fizionomia fac­
torului ideal e una dfntre problemele cele mai pasionante ale epocei
npastre.
Controversa, se poate spune că a fost deschisă de către isto­
ricul Edward Gibbon care într'a sa „History of the decline and

6 6 ) vezi:" A. Vari Gennep, „ L a formation des Légendes", 1910; pag. 1 3 —

20; Paul Sébillot, „ L e Folklore", 1913; pag. 45; 52; etc.
fall of the Roman empire" (1782—-1788) arăta că pe când lumea
romană era în plină degenerare rasială, înfăţişându-se ca o lume de
indivizi chirciţi, barbarii de la nord (germanii) cu statură falnică
şi sănătoasă, se întinseră pe teritoriul imperiului ruinat spre a aduce
regenerarea şi spre a pregăti apariţia rasei celei nouă, care după
curgere de secole avea să aducă spiritul de libertate, iubirea de arte
şi de ştiinţe, adică: Renaşterea.
Peste ideea lui.Gibbon se a d a o g ă ideea darwinistă a selecţiunii
celor mai apţi, prin luptă.
Astfel s'a născut convingerea că rasa omenească cea mai bine
dotată va eşi învingătoare şi evoluând, va da o rasă nouă, strălu­
cită, întrecând pe omul de azi a ş a cum omul de azi întrece pe
maimuţă.
E ideea supraomului lux, Nietzsche,
Sub influenţa acestor concepţî^^uh curent literar-social iea
naştere, — cu tendinţa de a înfăţişa tocmai rasa lui Nietzsche ca
posedând atât aptitudinile necesare pentru a învinge cât şi cele pen­
tru a da urmaşi superiori. învingătorii vor fi adevăraţii stăpânitori,
dar şi conducători ai supravieţuitorilor celorlalte rase. Contele Arthur
Gobineau, Vacher de Lapouge, Ammon, Chamberlain sunt repre­
zentanţii cei mai proeminenţi ai acestei atitudini, aşa numită: şcoala
67
antroposociologică ). Ea a provocat mai ales în Germania actu­
ală o stare de spirit caracteristică. Sub psihoza răsboiului, nume­
roase manifestări ale acestui spirit apar în producţiunea literară şi
chiar în unele domenii de graniţă ale ştiinţei germane şi multe ră­
sunete se resimt până azi. Mişcarea hitleristă, rasismul, reprezintă
în curentele politice populare faţa pasională, afectivă şi activă a
acestei doctrine.
Autorii care au participat la această controversă, manifestân-
du-se ca adepţi ai antroposociologismului, n'au adus o documentare
ştiinţifică de acord cu cerinţele cele mai riguroase. Intre scrierile
care s'au străduit mai mult în acest sens, una care a provocat sen-
saţie şi discuţie este o încercare a lui Weltmann care caută să arate
că dintre principalele două sute de persoane proeminente ale ,,Re­
naşterii" italiene, 8 5 % sau 90 sunt, fie de rasă germană curată, fie
un amestec cu sânge alpin-mediteranean în care predomină totuşi
cel german.

6 7 ) /. Arthur de Gobineau, „Essai sui\ l'inegalite des races humaines'*

( 1 8 5 3 — 5 5 ) ; Vacher de Lapouge, ,Jjes selections sociales" şi ,1'Aryen" (ambele
în 1896 ; Ammon ( O t o ) „Die natürliche Auslese beim Menschen", 1893, şi
„Die Gesellschaftsordnung und ihre natürlichen Grundlagen" 1899. H. St. Cham­
berlain, „Die Gitundfeigen des X I X - t a i Jahrhunderts". Ediţia definitivă 1900
urmează însă imici schimbări până la ed. X - a ( 1 9 1 2 ) .
Dintre acestea, opera lui Chamberi'ain este. superioară celorlalte. Autorul
e un excelent stilist, diletant de geniu, cu foarte .întinsă şi variată informaţie:
opera nu e însă ştiinţificeşte ireproşabilă-
 Desigur, i-a trebuit autorului o trudă, o răbdare şi o nesfârşită-
serie de ingenioase procedee pentru a-şi procura argumentele cu care
să-şi susţină tema. Dacă tema s'ar confirma, ea ar arăta un formi­
dabil aport antropologic, al rasei, în formarea şi aspectele unei cul­
turi, deci în structura „factorului ideal" al unei grupări sociale. Dar
concluziile lui Woltman au fost combătute, împreună cu toate datele
şi inferenţele antroposociologismuluî. Unii dintre adepţii ideei se
sprijină pe date arheologice (Gobineau era assiriolog), alţii pe ştiin­
ţa antropologică (Ammon). Antropologia (în special cu Steinmetz
şi Herz) respinge repercusiunea rasei asupra caracterelor culturii. O
desminţire categorică şi definitivă e totuşi imposibilă. Definitiv nu
poate să fie decât ceea ce e aprioric.
Caractere fiziologice de rasă există, şi dacă ele nu sunt abso- i
lut şi fără de excepţie constatabile la toţi indivizii aparţinători unei
rase, sunt cel puţin statisticeşte predominante.
De altă parte, că există, — şi în ce sens trebue căutată spre a
fi descoperită, — o relaţiune între structura organică şi caracterul
individual, aceasta s'a arătat cu probe puternice în ultimul timp, de
către specialiştii caracteriologiei, mai ales pe considerente de fizio­
8
logie humorală sau endocrinologie" ).
Dacă între viaţa fiziologică şi cea psihologică: există reciproce
repercusiuni, nu se poate nega predominarea unor anumite particu­
larităţi sufleteşti într'un grup de oameni cu o structură fiziologică ase­
mănătoare, cum sunt rasele în care predomină o anumită formă a
craniului şi a sistemului osos cum şi o anumită pigmentaţie. Particu­
larităţile fiziologice trebue să aibă, ca repercusiuni, unele înclinări
afectivo-instinctive, unele aptitudini intelectuale şi anumite aptitudini
de acţiune. Acestea vor forma substratul înăscut al direcţiunii pe care
o vor lua interesul, atenţia, Curiozitatea şi vor constitui un „parti-
pris" ocult şi inconştient în aprecierile subiective ale diverselor re­
prezentări, o oarecare afinitate inexplicabilă pentru unele lucruri,
sau repulziuni pentru altele.
Pe aceste consideraţiuni desigur că nu se poate sprijini o
confirmare a antroposociologismului pangermanist, dar se confirmă
cel puţin principiul fundamental al teoriei lui Taine, care soco-

6 8 ) Privior Ba relaţiunea dintre structura organo-fiziologică şi particulari­

tăţile psihologice există, mai recente şi meritorii, studiile lui E. Kretschmer,
„Körperbau und Charakter" Zürich, 1922; — ediţia 7—8 completată 1929, Ber­
lin. Privitor la structura ortgamică a raselor vezi A. Basler, „Einführung in die
Rassen- und Gesellschaftsphysiologie", 1925. K Wolff. ..Rassenlehre" 1927:
Franz Weidenreich „Rasse und Körperbau"^ Berlin 1927. Valoroase contribu­
ţii, pe aceste baze, la ştiinţele sociale se află" în operele lud Pende ( N ) : '„Dalia
medicina alia sociologia" Palermo 1921; Endocrinologia e psicologia," (în: Qua-
dreni di psicologia, vol. V I I I , 1921) şi „ L a biotipologia umana", vezi şi Giuseppe
Vidoni, „Valore e limiti deH'eridocrinologia" Torino, 1923. (aplicări la crimi­
nologie, cu o prefaţă de N. P e n d e ) .
 teste rasa ca pe un element determinant în producerea operei de
artă. -
Fără a ocoli prin fiziologie, (după cum ştiinţa nouă a hemato­
logiei caută să stabilească anumite formule corespunzând tipurilor
fiziologice sau raselor), ştiinţa psihologică va putea de aci înainte
să, stabilească statistic, prin medii generale, profilul psihologic al
unei.rase, deci ceea ce se numeşte: „specificul naţional". S'ar obţine,
prin această metodă, un număr de formule de oarecare fixitate şi
generalitate, utilizabile mai ales în recunoaşterea aptitudinilor de
muncă, în cunoaşterea „rendementului" de producţiune al unui po­
por. „Specificul naţional" obţinut astfel prin cercetare psihotehnică,
ar fi însă schematic şi abstract, ar arăta grade şi posibilităţi sub
formă cantitativă, dar nu manifestări efective. Nu ne putem aştepta
ca el să dea o adevărată oglindă a rasei sau poporului. N'ar fi
exclus ca popoare, al căror profil psihotehnic să fie foarte asemă­
nător, să se manifeste în arta şi în „stilul" lor general, în marile
acţiuni istorice, în moduri radical diferite. Deosebirea între aspectul
viu, acţiunile concrete, ale unui popor — şi schema sa psihotehnică
ar fi cam aceiaş ca între profilul psihotehnic al unui Anatole France
sau al unui Rembrandt, şi oricare dintre operele realizate de întrea­
gă personalitatea artistului respectiv, — sau, aceiaş ca deosebirea
dintre o impresionantă melodie şi formulele matematice care ar re­
prezenta intervalele. Tocmai de aceea elementul etnografic e atât
88
de preţios în cunoaşterea sufletului n a ţ i o n a l ) . E foarte just, tot­
odată, că dacă în căutarea „specificului naţional" sau „rasial" ne
sprijinim pe date de ordin „cultural" deci spiritual, nu ne mai pu­
tem aştepta să descoperim trăsăturile pur antropologice ale grupului
respectiv şi deci nu mai putem controla prin ele adevăratele reper­
cusiuni antropologice asupra „factorului ideal". E , în cazul acesta,
extrem de greu să ştii care sunt manifestările care decurg din struc-
,'tura factorului omenesc, şi care sunt cele ce derivă din reprezen­
tările şi sentimentele colective, păstrate în circulaţie de şirurile ge­
neraţiilor.
Q^altă teorie care, pornind de la diferenţele de rasă, înfă­
ţişează o serie de repercusiuni de ale lof asupra civilizaţiei, asupra
organizării sociale şi, deci, şi asupra ceea ce am numit: „factorul
70
ideal", — este teoria „luptei dintre rase", a Ini Gumplowicz ),

6 9 ) Pentru determinarea „ispeci-ficulud românesc". Institutul Social Român,

sub conducerea d-lui praf. D. Guşti a lotneprins de câtva timp o serie de anchete,
prin observăţiuni etnografice.' L u c r a r e sunt în curs. După o bogată recoltă de
date, v a urma selecţiiuoea şti sinteza. Cum e vorba de cercetări. comparative,
codfnulntarea c u rezultatele unor asemănăoare anchete la alte .popoare nu va fi
nici ea de prisos. Specificul e o „diferenţă specifică", îmiăuntrul unui „genus
proximum": t .
7 0 ) L. Gumplowicz, „Rassenkaimpf" 1883 . „Grundriss der Soziologie';
 Aderând la teoria polifiletică a omenirii (împotriva monofi-
letismului sau moiiogenetismului, care acordă tuturor raselor o ori­
gine comună) acest autor cearcă, să arate că apariţia organizării po­
litice, juridice, şi morale se datoreşte luptei dintre hoardele primi­
tive, neorganizate şi cu structură interioară omogenă, dar profund
străine între ele şi diferite. în privinţa originei, aptitudinei şi a
modurilor de a trăi. Unele hoarde au dispoziţii pacinice şi vieaţă
sedentară. Altele sunt nomade şi răsboinice. Preocupările, îndemână­
rile şi instrumentele lor corespund felului de vieaţă şi temperamen­
tului. Cele sedentare se nutresc din produsele solului (de aceea
sunt de obicei mai numeroase), cele răsboinice se nutresc din pră-
dăciuni (de aceea trăesc de obicei în grupuri mici). Hoardele seden r

tare sunt în genere mai laxe, iar cele nomade mai coherente. Dacă se
întâmplă să cadă o hoardă răsboinică asupra uneia paşnice, în atac
energic şi hotărît, victoria este de mai 'nainte decisă de partea celor
mai înarmaţi şi mai exercitaţi în luptă. Din completa înfrîngere a celor
sedentari, iea naştere o suprapunere de rase pe acelaş teritoriu, —
învingătorii devin stăpâni, devin clasa avută, conducătoare, militară
iar învinşii devin robi, clasă producătoare,, supusă şi dispreţuită.
Statul e, după Gumplowicz, conducerea unei majorităţi de către o
minoritate. Legile sunt norme destinate să asigure privilegiile şi
stăpânirea. Morala dominantă e deasemenea, acomodată interese­
lor clasei stăpânitoare. Conflictul şi apoi suprapunerea raselor este
condiţia iniţială a progresului şi civilizaţiei.
In teoria lui Gumplowicz şi a altor autori contemporani cu
71
aceiaşi atitudine ) se observă desigur puternicele sugestiuni dar-
winiste.
• Tendinţele răsboinice, nevoia de luptă şi concurenţă nu e
însă un caracter rasial ci constitue o notă comună a întregului gen
omenesc, o particularitate antropologică generală. Din împrejură­
rile în care lupta se produce, din modalităţile în care se desfăşoară
şi din rezultatele pe care le ajunge, decurg în chip firesc un număr
de situaţiuni care înrâuresc asupra „civilizaţiei" şi „culturii", asupra
structurii factorului ideal.
Cu tot obiceiul consacrat, cu toată distincţiunea pe care o
face limbagiul uzual, este imposibil să stabilim o perfectă distinc-
ţiune între muncă şi luptă. Munca este o luptă cu mediul, lupta
este un mod al muncii. Sunt acţiuni care cuprind clar ambele mo­
duri de acţiune asupra mediului ambiant: vânătoarea nu e mai
puţin muncă decât luptă, nici viceversa. Cele mai vechi, cele dintâi
unelte de muncă sunt totodată şi cele dintâi arme de luptă. Deose-

71) v. G. Ratzenhofer, „Wesen und Zweck der Politik (als Theil der
Sociologie und Grundlage der StaatgwissenschaifteTi)", 3 vol. 1893 (Leipzig);
F. Oppenheimer, „De* Staat" (1918) si „System der Soziologie". 1922—24.
birea dintre ele depinde de natura obiectului; acţiunea exterioară e
aceiaş, numai împrejurările diferă. Termenul vechiu grecesc „ergon"
designează atât lupta cât şi munca, e oarecum echivalent cu „sfor­
ţare activă", „eficienţă" (trăsăturile caracteristice ale realităţii care
te sileşte s'o recunoşti).
In orice acţiune de muncă sau de luptă, există atât tendinţa
de apărare cât şi cea de cucerire. Dar pe când noţiunea de apă­
rare sau conservare e, prin esenţă, statică, — noţiunea de cucerire
are un caracter dinamic.
Oricum şi oriunde s a r manifesta, vieaţa cuprinde o tendinţă
inevitabilă de expansiune. Această tendinţă a fost numită de Ernest
Seilliere : „imperialism" (prin analogie cu tendinţa similară, obser­
vabilă în viaţa statelor).
.^..ImpetialisiBui este după Seilliere, „acea tendinţă primordială
a naturíf omeneşti, care împinge atât pe indivizi cât şi grupările
sociale ...să-şi pregătească în cea mai mare măsură posibilă un viitor
de pace şi bună stare prin exerciţiul şi augmentarea raţională a pu­
terii. Căci puterea este o garanţie luată din prezent asupra viitoru­
lui; ...nu-ţi poţi asigura putinţele şi mijloacele de trai, oricâte ai
7 2
avea acum, decât dobândind tot mai multe" ) .
Fiece organism social oferă spectacolul unei tendinţe imperia­
liste, în toate direcţiile care corespund intereselor sale vitale. O
societate comercială urmăreşte o augmentare a capitalului şi a di­
videndelor. O grupare politică urmăreşte creşterea tuturor mijloa­
celor sale de acţiune (partizani, oratori, fonduri). Linele confesiuni
urmăresc creşterea numărului de adepţi, altele: numai creşterea ra­
porturilor cu divinitatea. Cum fiecare grup social presupune un
nucleu spiritual, un sistem de idei sau credinţe sau măcar o idee
mai mult ori mai puţin activă, -— expansiunea grupului în timp şi
spaţiu înseamnă expansiunea ideei. I
O strânsă afinitate se poate constata între anumite tendinţe
sociale şi tendinţa imperialistă. Seilliere înfăţişează curente cum e:
romantismul, misticismul şi chiar democratismul şi socialismul ca
pe nişte tendinţe imperialiste. Misticul urmăreşte să-şi stabilească
legături cu principiul deţinător al forţelor supreme, să se confunde
chiar cu el ori măcar să-şi augmenteze sufletul,' ori să-şi lărgească
graniţele universului său. E o îmbogăţire interioară, virtuală, care
însă satisface nevoia de „expansiune". Romanticul e, după Seilliere,
un mistic de un tip special, iar socialismul e o tendinţă imperialistă,
<le dominaţie şi dictatură, reprezentancl tendinţele egoiste de ex­
7 3
pansiune şi exclusivă stăpânire, a claselor de jos ) .

7 2 ) Ernest Seilliere, „ L a phiiosophfe de Flmpérialisme (voi. III: L'irn-

périalisrne démocratique) Paris, 1907; pag. 4.
7 3 ) Seilliere, , iMysticisme et domination" ( 1 9 1 3 ) şi: „Le romantisrne",
1925. Despre opeira lui E . SeJlîiere au scris: L. Estéve, R. Gillouin, J. Boudeau,
Lichtenberger, Dr, Papillault, etc.
 Teoriile imperialismului sunt, în fondul lor, mult apropiate şi
de acord cu curentul freudian şi cu teoriile înrudite. Apropierea e
şi mai pronunţată faţă cu atitudinea lui Alfred Adler. E vorba aci
de convingerea că, din întunericul subconştientului, instinctele de­
termină multe dintre gândurile şi acţiunile noastre de a căror ori­
gine nu ne putem da seama suficient. Intre instinctele noastre, cel
pe care Freud îl vede mai activ este cel sexual, însă nevoia de pu- j
tere, nevoia de dominaţie, („Wille zur Macht" a lui Nietzsche) lu-l
crează şi ea, poate în mod mai eficace.
Freud a încercat să-şi aplice teoriile sale, metoda sa psiho-
analitică, şi la studiul fenomenelor sociale. După el, psihologia
mulţimilor, hipnoza colectivă şi până şi instinctul gregar, sunt de­
rivate sexuale. Justiţia, deasemenea e un derivat al geloziei sexuale.
Ceea ce, la popoarele primitive, s a numit „tabu!* (o acţiune inter­
zisă de colectivitate, către care însă inconştientul simte o puternică
atracţiune) presupune, după Freud, o tentaţiune înfrânată şi pre­
zintă mari analogii cu unele nevroze sexuale; în fine şi în „totem",
zăreşte vestigii ale „complexului- lui- Qedip"., ale tendinţelor primi­
7 4
tive incestuoase ) .
Seilliere a remarcat apropierea dintre teoriile sale şi cele freu-
diene, însă vede chiar şi în convingerile psihoanaliştilor de azi
manifestarea unui fel nou de imperialism şi consideră această miş­
75
care ca o anexă a imperialismului g e r m a n ) .
In sfârşit, o altă teorie sociologică ale cărei analogii cu freu­
dismul, pe de o parte, şi cu concepţia lui Seilliere, de alta, sunt
neîndoelnice, este teoria lui Vilţredo Pareto. Economist şi sociolog
iatlian, acesta se bucură de o deosebită admiraţie în unele cercuri
sociologice actuale. El porneşte^se pare, dela concepţia spenceriană
a predominării sentimentului în toate actele oamenilor şi deci în
toată atitudinea lor socială. Pe de altă parte însă, ideea lui „Homo
oeconomicus" şi concepţia determinismului economic îi precizează
sensul şi direcţia generală a sentimentelor. Pe aceste baze, Pareto
construeşte teoria sa care face distincţie între faptele sociale „rezi­
duale" şi cele „derivate". Nevoile, instinctele, sentimentele, intere­
sele, — elemente lipsite de caracterul raţional, stau la baza tuturor
acţiunilor sociale, determinându-le producerea, cursul şi aspectul.
Acestea sunt „constantele psihologice" reziduale. T o t ce e însă mit,
credinţă sau ideal, în măsura în care apare ca nuanţând Vieaţa so­
cială a unei epoci, într'un anumit grup, este o simplă derivaţiune.

7 4 ) v. Siqm. Freud, „Masseapsychalbgie und Ich-Attalyse", 1929; (există

şi în trad. fr. 1 9 2 4 ) ; şi: „Totem et Tabou" (traci, franc.) 1924. vezi şi: G. L .
Duprat, „Psychanalise freudieime et socioJogie" (extras din Revue Internationale
•de Sociologie, 1 9 2 4 ) .
7 5 ) Ernest Seilliere, „Le neoromantisrrie em Allemagne. I Psychanalyse
freudienne ou psychologie' imperialiste", 1928.
 Raportul dintre „reziduu" şi „derivaţiune" în aceste consideraţiuni,
e aproape acelaş ca raportul dintre fenomen material şi epifenomen,
în concepţiile materialiştilor moderni (Huxley, Le Dantec); e acelaş
raport ca între vis şi instinctul „refoule" din teoriile freudiene; .sau.
în sfârşit, ca între misticism (sau romantism) şi tendinţele imperia­
liste substratuale, în teoriile lui Seilliere (poate acelaş, iarăşi, ca
între „ficţiunile" mintale şi nevoia de acţiune, în teoriile pragma-
tiste cum e aceea a lui V<aihinger). Nu e mai puţin adevărat că
Pareto recunoaşte că: dacă reziduurile sunt cauze ale derivaţiunilor,
derivaţiunile exercită şi ele un fel de „retroacţiune" (action en re-
tour) asupra reziduurilor. Totuşi reziduurile sunt iniţiale, originare
şi indispensabile. E aci întreagă teoria acţiunii factorului antropo­
7 6
logic asupra factorului ideal, exprimată printr'o scurtă enunţare ) .
In strânsă legătură cu studiul „imperialismului" stă problema
| ierarhiei sociale, mai ales în scrierile autorilor influenţaţi de dar-
wmism.
In opera lui Gumplowicz, stratificarea socială apare ca un re­
zultat al luptei dintre rase cu aptitudini diferite.
T o t ca o consecinţă inevitabilă a luptei sociale apare ea în
scrierile „antroposociologilor" şi, mai recent, într'o scriere a lui
7 7
Fr&nk.H.ank.ns ) . Insă între aceştia din urmă este o fundamen­
tală deosebire: pe când gobiniştii văd, în păstrarea pură şi intactă
a raselor superioare, o garanţie de progres, — dimpotrivă Hankins
aduce puternice argumente spre a dovedi nu numai că rasele pure
7 8
nu contează în istorie ) dar că valoarea cultural-productivă a unui
grup social creşte proporţional cu eterogeneitatea sa rasială. Ames­
tecurile fecunde (datorite în primul rând cuceririlor) sunt cauza
superiorităţii unor popoare sau rase asupra altora. Această supe-:
rioritate se marchează mai cu seamă prin proporţia de indivizi su­
periori, de spirite geniale. La concluzii similare ajunge şi Kreglin-
73
ger ) cave crede că niciodată o naţiune izolată n a prestat opere
de primul rang. •
In tot cazul, în oricare dintre concepţiile acestea, ierarhia sau
c
, inegalitatea dintre" oameni apare a o consecinţă inevitabilă a unor
;P împrejurări naturale, şi ca fapt natural ea însăşi. Aceasta contra-
V zice ideologia stereotipă răspândită în mase de egalitarismul utopic
al revoluţiei franceze. : .
/Diferenţele de aptitudini dintre rase,.par a justifica din anu­
mite puncte de vedere colonizările albe în regiunile raselor pigmen-

76) Vilfredo Pareto, „Trăite de sociologie generale", 2 voi. 1917 vezi şi:
G. H. Bousquet, „Precis de sociologie d'après Viifredb Pareto", 1925.
77) F. H. Hankins, „The Rada! Basis of Civilization", 1926.
78) In privinţa inferiorităţili» dacă nu chiar a inexistenţii raselor pure se
poate consulta cu. fotas scrierea hii E. Pittard.Xjes races et l'histoire MJ24.
79) i?. KrÇglinger, „La religion d'Israël";'1926.
tate,. spiritul de „protecţiune" al raselor civilizate asupra celor îna­
poiate. Ele sunt originea „elitelor". E iarăşi una dintre problemele
cele mai discutate azi. In această problemă putem distinge mai
multe aspecte de amănunt: problema originei, problema necesităţii
şi rolului elitelor, problema vieţii şi evoluţiei elitelor.
In ceea ce priveşte oncjinea, în afară de teoriile sus men­
ţionate trebue relevată o serie de constatări interesante ale D-rului
s n
Mac-Aulifţe, autor al unor cercetări de caracterologie fiziologica ) .
Ar exista patru tipuri structurale, pricinuite de ereditatea con-
diţiunii sociale: a ) tipul respirator (ereditatea celor ce duc vieaţa
nomadă, purtaţi de animale, necesitând hrană puţină dar trăind în
aer abundent) b ) tipul digestiv, (ereditatea clasei bogate; hrană
abundentă, sănătoasă, variată); c ) tipul muscular (ereditatea de
muncitori, mai ales agricoli, necesitând mişcare şi a e r ) ; c ) tipul ce­
rebral: fructul mediului social orăşănesc, în ţările civilizate. Fiecare
dintre reprezentanţii acestor tipuri este adaptat mediului său ere­
ditar dar nu trăeşte bine, deci nu se simte mulţumit într'un mediu
prea deosebit.
După cum „muscularul", plasat într'un birou, rămâne fără o
suficientă exercitare a funcţiunilor musculare şi se îmbolnăveşte, iar
sportul sau lucrul manual i-ar reda sănătatea, — astfel tipul „cere­
bral", plasat într'o uzină, ca uvrier, — suferă, e nemulţumit, e agitat
şi fireşte, subversiv; de îndată ce îşi creează însă o situaţie cores­
punzătoare fiziologiei sale, un loc de conducere, un mandat politic
etc. organismul său dobândind o predominare a funcţiunilor cere­
brale, atunci e capabil să-şi dea toată măsura aptitudinilor sale şi
redevine sănătos.
Aplicând mai departe această teorie, am putea conjectura că
sportul modern este o isbucnire de ordin fiziologic, o cerinţă ere-|
ditară, manifestată de acei membri ai societăţii urbane care au încă
puternice rădăcini ancestrale rurale.
într'un studiu celebru al său, Alph. de Candolle a căutat să
stabilească şi să enumere condiţiunile favorabile desvoltării oame­
81
nilor cu deosebită vocaţiune pentru ştiinţă şi munca intelectuală ).
Intre aceste condiţiuni, douăzci la număr, întâlnim: buna stare
materială, tradiţia intelectuală dealungul mai multor generaţii, pro­
ximitatea şi raporturile frecvente cu lumea şi civilizaţia şi altele,
care, în majoritate, implică vieaţa orăşenească pe de o parte, şi ere­
ditatea de altă parte, care să prelungească aceleaşi înclinări.
Decurând, cercetările foarte minuţioase ale profesorului rus.
P. Şor&kin (actualmente la Universitatea din Minnesota) au adus

8 0 ) Dr. Léon Mac-Auliffe, „Les tempéraments", Paris, 1926.

8 1 ) Alphonse de Candolle, ..L'hérédité et la sélection dans l'espèce hu­
maine", publicat c a anexă la volumul: Histoire des sciences et des savants, 1873.
o serie de confirmări importante, celor de mai sus. Arătând că inte­
ligenţa este caracteristica elitei (după Lucien Ramier caracteristica
elitei este „creaţiunea" ) , arată printr'o multiplă comparaţie de sta­
tistici că^înteligenţele cele mai remarcabile se produc într'o covâr­
şitoare proporţie în clasele superioare, că „stratificarea socială" şi
inteligenţa sunt întotdeauna coordonate între ele, că : o inteligenţă
superioară e aproape întotdeauna o condiţie necesară elevaţiunii
sociale pentru persoanele originare din straturi inferioare şi că, de
asemenea, pentru menţinerea unui individ sau unui şir de generaţii,
îa un nivel social ridicat, inteligenţa e cu atât mai obligatorie. „ D a c ă .
masele, de atâtea ori mai numeroase de cât opresorii lor, le-ar fi
S 2
mintal egale sau superioare, ele le-ar fi răsturnat cu siguranţă" ) .
După Tarde, după d-rul Iacobi, după Sorokin, etc.; populaţia
rurală îşi pierde necontenit şi periodic spuma inteligenţelor celor mai
alese care gravitează către oraşe. Astfel, cu timpul, tot ceea ce
cuprindea predispoziţii ereditare superioare se concentrează în ma­
rile centre urbane iar satele rămân cu materialul cel mai .,écrémé",
cel mai sleit de superioare predispoziţii intelectuale ereditare. Dacă
la aceste consideraţii se adaogă influenţa favorabilă exercitată de
mediul orăşănesc asupra nivelului intelectual (vezi mai sus: Mac-
Aulifţe şi de Candolle) e mai uşor de înţeles de ce pătura condu­
cătoare se strămută tot mai mult la oraşe, şi de ce în guvernare,
în cultură, în progresul civilizaţiei, oraşele dau tonul. Acestea toate,
însă, sub rezerva ca demonstraţiile de mai sus să rămână în picioare
8 3
faţă cu argumente contrarii care s'ar ridica de aci înainte ) .
Intr'un alt sens, căutând istoriceşte originile autorităţii, deci
ale ierarhiei sociale, trebue amintit / , Frazer care, în câteva
84
scrieri ) a susţinut originile magice ale regalităţii. In tot cazul, fac­
tori de ordin ideologic (magico-religioşi, în primul rând) trebue să fi
intervenit în repetate rânduri în creearea distincţiunilor dintre in­
divizi. L a j c J ^ u L i o r ^ e i ^ e a ^ e l create imprimă epocelor lor marca
lor^dfe^nejţiyj^ Forţa care creează elitele via fi fatal forţa pe care
o vor cultiva şi o vor folosi ele, iar întreagă epoca dominaţiei lor
va purta urmele' ei.
In privinţa vieţii ^şi evoluţiei elitelor se pot semnala multe lu­
crări interesante. In primul rând: „teoria circulaţiunii elitelor, a lui

8 2 ) Pitirim Sorokin, „StratiJilcaition sociale et intelligence" (Paris Giard)

1927.
8 3 ) A se vedea: C. Bougie, „ L a démocratie devant la science" şi „Les
idées égalitaires".
8 4 ) J . Frazer, ..Lecfcurjes on the early hîâtory of Kiingship", 1905; (trad.
franc. 1 9 2 0 ) . şi , , L a tâche de Psyché" (trad. franc, după ed. Il-a din 1913)
1914. vezi şi: Comuni.carea lui S. Reinachx „L'origin; de la Souveraineté" in
«L'autorité et l'hiérarchie", tomul X V din Annales de l'Institut International de
sociologie cuprinzând lucrările congresului din Paris, 1927. T o t în scelaş volum,
importantă comunicarea lui G. Dupraf, „ L a sociologie des hiérarchies sociales"-
 Vilfredo Pareto, poate fi considerată ca armonizându-se, perfect
cu teoria fiziologică a originelor ei, aşa cum s'ar putea schiţa pe
baza constatărilor lui Mac-Auliffe. După Pareto, elitele sunt alcă-,
tuite din elementele cele valoroase ale grupurilor sociale; prin apti­
tudinile şi chiar nevoia lor de a conduce, ele se remarcă, se des­
prind din mase şi dau tonul. Dacă însă în ascensiunea lor se lovesc
de bariera inexpugnabilă pe care ar opune-o elitelor vechi, fortifi­
cate în „caste", — atunci elementele ridicate de jos agită masele
în numele egalităţii şi justiţiei, în numele drepturilor poporului. Dacă J
elita veche e încă viguroasă, atunci rezistă mult noilor competitori
şi lupta durează. Din momentul când elita începe să degenereze şi
să slăbească, slăbiciunea i se marchează prin faptul că începe a
împrumuta ideologia maselor şi începe a-i face concesiuni (în ace-
laş sens, vezi: Sorokin, op. cit.). Odată ruptă bariera, şi casta veche,
dislocată, — elita cea nouă începe propria ei consolidare şi evo­
luează întocmai ca şi cea precedentă, închizându-se progresiv într'o*
8 5
castă monopolizatoare ) .
O altă încercare, puţin cunoscută, însă conştiincios lucrată şi
documentată prin fapte concrete, după tradiţia şi metoda şcoalei
86
lui Le Play şi Henri de Tourville, aparţine lui P. de Roussiers ).
Elita modernă, după acest autor, se formează graţie complexităţii
crescânde a vieţii sociale şi augmentării numărului şi frecvenţii
raporturilor sociale. Funcţiunea elitei este de a da direcţiuni în
vederea ..acţiunilor concertate" de care se simte tot mai multă
nevoe. Elita e un organ pe care-1 creează nevoia de disciplină şi a r ­
monizare, care decurge din eterogeneizarea socială. Elita modernă
nu mai poate fi însă un singur grup unitar ca restrânsele oligarhii
de odinioară: „elita de care avem nevoe azi nu trebue să fie numai
mai numeroasă ci şi variată"; corespunzând tuturor marilor direc­
ţiuni sociale: armată, atelier, comerţ, intelectualitate, sindicate, in­
terese publice, etc. Arătând condiţiile pe care trebue să le îndepli­
nească elita pentru a corespunde misiunii sale, mai ales în dirijarea
muncii agricole, în dirijarea muncii industriale şi într'a comerţului,
— arătând că modul cum se impune o atare elită este însăşi apti­
tudinea în activitate, dovedită prin spiritul de iniţiativă, prin promp­
titudinea introducerii celor mai bune mijloace (aptitudini care pre­
supun şi inteligenţă, şi voinţă dar şi un remarcabil spirit de sacrifi­
ciu şi idealism), autorul conchide: „L'elite n'est pas un luxe, maisţ
un besoin primordial".

8 5 ) Teoria a fost expusă de Pareto în mai multe scrieri: vezi op. cit.
şi ..Introduction a u x Syst. Socialistes", 1925. U n mic studiu de exemplificare s
acestei teorii: Dr. Marie Kolabinska ..Circulation des élites en France", (Lau­
sanne, 1 9 1 2 ) .
8 6 ) Paul de Roussiers. , , L a formation de l'Elite dans la Société moderne"
(Bibl. de la Science Sociale, 1 9 1 2 ) .
 Tot în aceiaş materie, acelaş autor continuă cercetările sale
87
într'o altă lucrare apărută în preajma răsboiului m o n d i a l ) . Aci el
accentuează rolul ..ideilor. generale" pe care Comté îl văzuse odi­
nioară ca indispensabil în conducerea societăţilor diferenţiate. Dar„
pe lângă aceasta, autorul arată că indivizii din elită trebue să fur-j
niseze maselor modele de imitat şi să „personifice idealul". In acest
chip, ; din punct de vedere moral, religios, intelectual: „ce sont les
idées de l'élite pensante qui cheminent dans les cerveaux, avec
d'inévitables déformations"... zice P. de Roussiers, reînviind astfel
fără să vrea imaginile de odinioară ale lui Tarde.
O enumerare a calităţilor pe care trebue să le posede o elită
(mai ales intelectuală) se găseşte într'ô scurtă expunere a lui L e
s8
Chatelier ) unde găsim câteva formulări lapidare precum: „La
mystique de l'égalité impose le nivellement par le bas". Adresân-
du-se tineretului universitar autorul spune: „ M ă adresez celor din­
tre d-voastră care au dorinţa să se ridice deasupra mijlociei şi cred
rcă toţi sunteţi în acest caz". Iată o predică pe care revoluţionarii
lui Robespierre ar, fi răsplătit-o cu eşafodul.
D e semnalat ar mai fi. un interesant studiu al unui autor rus,,
studiu aflat numai în manuscris dactilografiat, şi fără dată, în bib­
89
lioteca Institutului de Sociologie (Solvay) din B r u x e l l e s ) . Auto­
rul, priveşte elita ca pe un grup social în. corpul altui grup mai
larg. Funcţiunea şi natura elitei e enunţată astfel: „acest grup,
acest nucleu, care va extrage din grupul întreg, condensând-o, o
tendinţă nouă şi îi va permite acestei tendinţe să devină acţiune,
va fi compus din indivizii cei mai bine adaptaţi şi pe care-i numesc,
în acest sens: cei mai buni, elita" sau: „Ceea ce caracterizează elita,
modificatoare a vieţii grupului, este tendinţa de a accentua voinţa
\ rudimentară şi vagă, difuză în toată societatea, şi de a antrena după
ea toate voinţele înrudite".
Elitele, acestea se formează, după autor, în chip spontan,
pretutindeni unde se manifestă vieaţa socială: în jocurile copiilor,
la popoarele primitive, într'o expediţie ştiinţifică, într'o întrunire
care deliberează sau şi într'un grup de persoane care se plimbă.
Elitele sunt reprezentative ale tendinţelor în mase dar în acelaş
timp sunt revelatoarele lor şi înfăptuitoare. Tendinţele zac latent.,
elitele le surprind, le accentuează şi le pun în funcţiune. Dispariţia!
elitelor care au creat unele instituţiuni poate aduce grave desorga-
nizări în vieaţa grupului. „Elitele mor întotdeauna când se desa-
gregă tendinţele pe care le reprezintă (exemplu: o pace îndelungată

8 7 ) P. De Roussiers: ,.La fonction de l'élite dans la société moderne"

(Bibi. de la S c . Soc. 1 9 1 4 ) .
8 8 ) Henri Le Chatelier, „ L a formation des élites", 1928.
89) N. Yvanitzku, „Les élêtes sociales" {redactat în tot cazul după
răsboi).
face să scadă valoarea militarilor; ...cu mutaţiuinle tehnice moderne,
dispar succesiv categorii întregi de capacităţi, specialiştii procedee­
lor abandonate. Elita poate însă să.supravieţuiască tendinţe pe care
o reprezintă, mai remarcă autorul, Ivanitzky, dar atunci nu mai
face corp cu grupul ci iea caractere parazitare".
Dar dintre toţi autorii care au tratat asupra rolului şi necesi­
tăţii elitelor în vieaţa socială, niciunul n'a făcut-o în chip mai stră­
90
lucit decât /. Izoulet ).
„Adevărul e, (zice acesta), că numărul cel mare e al indolen­
ţilor şi al obtuzilor şi că lumea nu merge decât după o mână de clar­
văzători şi îndrăzneţi... Faptul enorm al civilizaţiei nu e susţinutj
decât prin eroismul unei elite, — dela. şeful de echipă la şeful de
stat. Mulţimea... ce ar fi ea fără elita cea adevărată, fără genii şi
eroi, fără oamenii de invenţiune şi iniţiativă, fără spiritele ingenioase
şi inimile generoase, fără focarele de căldură şi, lumină dela care
se luminează şi se încălzeşte bezna noastră îngheţată?... Geniul, şi
eroismul sunt pentru omenire, cai soarele pentru natură, izvor.de
viaţă", (pag. X X V I I I Introduction). .
„Floarea şi fructul cugetării,nu se desăvârşesc decât în Elită.
Acolo trebue să le cauţi", (pag. 6 5 3 ) . -
„Idealul nu e oare fermentul realului? Aspiraţia spre ideal nu
e ea resortul însuşi al progresului ? Visul nu e oare isvorul invizibil
al acţiunii?... Poetul., o ştiţi, e creator (greceşte: „poiein" = a face, a
creea) , — înţeleg:, creator de aspiraţii, deci de acţiuni, deci de
instifuţiuni... (pag. 654) ...Poetul e creatorul cetăţii" (pag. 6 5 5 ) . '
Aceste din urmă două pasagii (dela pag. 654 şi 6t>5) rezumă
de fapt un întreg sistem de filosofie socială, bazat tocmai pe rolul
pe care Izoulet îl recunoaşte indivizilor de elită, — sau, ca să ne
întoarcem la nomenclatura noastră ştiinţifică şi prozaică: bazat pe.
recunoaşterea integrală a rolului îndeplinit de factorul ideal în
vieaţa socială şi de contribuţia factorului psiho-antropologic la alcă­
tuirea factorului ideal.
In legătură cu necesitatea elitelor şi cu rolul lor în stat, dis­
cuţii întinse au loc astăzi, dar ele ţin de ramura specială a pol .tic »i
9 1
şi cadrul studiului nostru nu ne mai permite să le abordăm ) .

EUGENII! SPERANTIA

9 0 ) J . Izoulet, „ L a cité moderne, Métaphysique de la sociologie", ed. I.

1890, ediţia consultată: 1901 (ed. V L a ) . Ediţie recentă amplificată.'sub titlul:
„La Sainte Cité ou l'AmSiMmarxismie", 2 volume; ed. Albin Michel, Paris 1930.
9 1 ) Pentru oârecari orientări: vezi René Hubert, - L e principe d'autorité,
dans l'organisation démocratique", si: Louis Rougier „ L a mystique démocrati­
que ", 1929.
R E F O R M A R E A PRf»GMATISTĂ A LOGICII

T E O R I I L E LOGICE A L E LUI J O H N D E W E Y

încercarea noastră de a prezenta teoriile logice ale filosofului

pragmatist american John Dewey va urma o anumită ordine de eva­
luare personală mai curând decât una istorică, bazată pe desvolta-
rea cronologică a ideilor acestui gânditor.
Vom începe, aşadar, cu ceiace ne pare mai esenţial în doctrina
sa şi anume vom trata despre caracterul activ şi cu consecinţi em­
pirice al cunoaşterii. Prezentând aceasta vom întrebuinţa, în primul
rând, recenta carte a Profesorului Dewey The Quest for Certainty
(Cercetarea Certitudinii).
A doua parte a acestui esseu va trata mai mult despre gândire
însăşi şi descriind procesul cunoaşterii astfel cum e conceput de
Profesorul Dewey vom întrebuinţa, mai cu seamă, cărţile sale How
we think (Cum gândim) şi Essays in Experimental Logic [Esseuri
despre (sau în) Logica Experimentală].
In a treia şi ultima parte a acestei lucrări vom încerca să con­
figurăm sintetic ceiace se înţelege prin instrumentalism şi să stabilim,
dacă e posibil, posiţia distinctivă şi originală a acestei doctrine în
contrast cu celelalte tipuri de pragmatism contemporan, dintre care
humanismul Profesorului F . C. S. Schiller şi pragmatismul concep-
tualist al Profesorului C. I. Lewis ni par, după câte ştim, cele mai
importante.

Relaţiunea cunoaşterii şi acţiunii.

1
Ideile fundamentale ale studiului The Quest for Certainty )
tratează tocmai relaţiile dintre cunoaştere şi acţiune. Teza principală;
a acestei cărţi este prezentarea metodei de a schimba lumea prin

1) J . Dewey, The Quest foc Certainty, Gifîord Lectures. 1929. N e w R e -

epubUc Edition, New-York, 1929.
 1
acţiune, spre deosebire de aceia de a o schimba prin emoţii şi i d e i ) .
Profesorul John Dewey, ca toţi pragmatiştii, crede în acţiunea prac­
tică şi în activitatea plină de responsabilitate. Această acţiune nu
este fireşte practică în sensul obţinerii pâinei de fiecare zi. Filo­
soful american concepe atât cunoaşterea cât şi practica drept „mij­
loace de a produce bunuri—excelenţe de orce fel—sigure în existenţa
2
experienţată" ) . O spune dealtfel şi într'un esseu mai vechi: ,,A
3
cunoaşte este tocmai ceva ce noi îndeplinim" ) . Scopul lucrării The
Quest for Certainty este de a arăta cum această îndeplinire în fapt
poate să fie mai bine şi mai sigur întrebuinţată şi cum acţiunea prin
rezultatele ei ar putea conduce la o certitudine cognitivă.
Cunoaşterea noastră despre realitate este în termenii unei con­
tinui interacţiuni între cele două aspecte ale aceluiaş proces, care-i
cunoaşterea activă. Profesorul Dewey refuză vederile acelea care
consideră că realitatea poate fi cunoscută independent de şi înainte
de a fi controlată de acţiune. Cunoaşterea nu este independentă de
acţiune, crede d-sa, şi nici acţiunea de cunoaştere. Standardurile şi
testele validităţii cunoaşterii sunt de găsit în consecinţele acţiuni»
deschise („overt action") şi nu în ceiace este fixat prior ei şi inde­
4
pendent de ea ) . Cu alte cuvinte, gîndirea este concepută cu articu­
larea faptelor ordinare, ca o funcţie de cercetare plină de îndoeli
(„doubt-inquiry function") şi care devine cunoaştere pe măsură ce
este îndeplinită. Noi acţionăm cu ea şi cunoaştem viaţa ca un obiect
de ştiinţă. Noi operăm sau experienţăm lucrurile, pe care le luăm
drept evenimente, în acelaş fel ca ştiinţa, când le acceptă ca în­
tâmplări sau evenimente. „Cunoaşterea este ea însăşi un mod de
acţiune practică şi este drumul interacţiunii prin care alte interac­
ţiuni naturale devin supuse unei direcţiuni"'').
Prin urmare, Profesorul Dewey pledează pentru gândirea ştiin­
ţifică şi nicidecum pentru vreo gândire a priori, adică o gândire în
afara experienţii sau pentru gândirea estetică. El pare să recu­
noască o distinctă poziţie între gândirea ştiinţifică, în care ideile
lucrează, şi cunoaşterea estetică, în care ideile sunt izolate de efi­
cienţa lucrativă. D e fapt, d-sa atribue Grecilor acest tip ultim de
cunoaştere „ca o îmbucurare estetică a proprietăţilor naturii privită
8
ca o operă a artei divine" ) . Ştiinţele grecilor şi ale evului-mediu au
acceptat lucrurile aşa cum produceau ele bucurie sau suferinţă, pe
când ştiinţa modernă experimentală le controlează. Aceasta porneşte
cu ceiace este dat drept material care să servească pentru inter-

1) op. cit. p. 3.
2) ibixd, p. 37.
3 ) John Dewey, Essays in Experimental L~q C T h e University of Chi­
c a g o Press, 1916, p. 3 3 1 .
4) The Quest [or Certaintu, p. 73.
5) ihid. p. 107.
6) ibid. p. 100.
 pretări şi investigaţii mai îndepărtate. Natura însăşi este pentru
pragmatist o provocare sau invitare la acţiuni mai desvoltate, pre­
cum şi la modificări. Pragmatistul crede că natura nu trebue accep­
tată şi plăcută, ci mai curând controlată sau operată. Consecvent cu
aceste puncte de vedere, Profesorul Dewey advocă de bună seamă
o cunoaştere ştiinţifică a naturii, cunoaşterea maturii nu ca o per­
fectă şi terminată realitate, ei ca un proces deschis şi perfectibil,.In
această privinţă mai cu seamă, d-sa urmează principiile fundamen­
tale ale pragmatismului, care concepe valoarea existenţii ca ceva
dinamic şi practic iar nicidecum a priori ori static.
Şi aceasta pentru simplul motiv că nevoia indispensabilă a
vieţii noastre este „de a ajusta lucruri ca mijloace, ca resurse, altor
1
lucruri ca s c o p u r i " ) . Sau într'o altă formă, pentru a face şi mai
clară concepţia instrumentalistă a pragmatismului lui John Dewey,
„valoarea procesului existenţial este apreciată de relaţia dintre lu­
cruri ca mijloace şi lucruri ca consecinţe".
.' Din'puiict de vedere logic, ordecâteori introducem în lume
acest fel de proces de evaluare —- prin aplicarea metodii ştiinţi­
fice*— noi putem fi siguri că urmările sau consecinţele acestor ope­
raţii pot să ne ofere o bază de certitudine, o convingere în valoarea
faptelor sau ideilor încercate experienţial. Valoarea ideilor este lu­
crul produs de ele. „Claritatea şi ordinea obiectelor percepute sunt
introduse când formele sunt judecate în relaţie cu operaţiunile, şi
acestea la rândul lor în relaţie cu lucrul produs".
Caracterul funcţional al ideilor şi faptelor este eficient şi cert
pe măsura realizărilor sau îndeplinirilor lor. Profesorul Dewey este
gata să recunoască oficiul constructiv al gândirii, caracterul ei activ
şi productiv, cu condiţia să înţelegem şi noi că funcţiunea gândirii
este experimentală. Pentru John Dewey, idealismul este ceva expe­
rimental şi nicidecum ceva abstract raţional sau ceva pur empiric.
„Ideile sunt planuri şi proecte anticipatorii care îşi au efectul în
2
concreta recohstrucţiune a condiţiilor antecedente ale existenţii" ).
Un alt important punct de vedere logic al teoriei Profesorului
Dewey este acela de a considera ideile şi idealurile drept ipoteze
şi nu finalităţi şi prin urmare drept elemente supuse încercării prac­
tice prin urmările operaţiilor pe care ele le îndeplinesc. Aceste con­
sideraţii conduc la o altă aserţiune fundamentală, anume că acţiunea
este în inima ideii, sau, mai precis, că cunoaşterea este ea însăşi un
3
fel de acţiune ) .
Dacă, prin prisma acestor consideraţiuni, privim viaţa ca un
deschis proces de experienţă nu este greu de a înţelege că obiectele
cunoaşterii nu sunt niciodată finale, ci doar elemente permanente pen-

1) ibid. p. 155.
2) ibid. pp. 166 si 167.
3 ) ibid. p. 167.
tru noui cunoaşteri sau instrumente pentru noui cercetări. Ca atare
noi avem să ţinem seama că tot ceiacc cunoaştem este produsul unei
cercetări din trecut, căci obiectele cunoaşterilor precedente sunt ipo­
teze lucrative (working hypotheses) pentru situaţiuni noui.
Profesorul Dewey nu voeşte a concede că măcar unele din
fazele cercetărilor pot fi fixate. Această tentativă de a fixa sau izo­
la unele faze ale procesului cognitiv este după filosoful de care ne
ocupăm o eroare fundamentală a tradiţionalelor teorii ale cunoaşterii.
Cunoaşterea, în concepţia de care ne ocupăm, nu este nici
statică şi nici fixă. Dimpotrivă, precum am indicat, cunoaşterea pen­
tru John Dewey este dinamică, pentrucă ea este o activitate special
dirijată. Şi acest fel de activitate tocmai pentru a fi condusă cu
1
succes implică inteligenţă sau metodă ) .
In legătură cu această teorie a cunoaşterii ca acţiune modifi-
catorie, Profesorul Dewey argumentează într'un chip foarte intere­
sant că adevărul unei astfel de concepţii ar putea fi întărit şi de
către principiul indeterminaţiunii prezentat de Heisenberg. Această
teorie de fizică, 'atât de mult utilizată astăzi de către filosofii englezi
şi americani, care par a atribui fizicii rolul de ştiinţă bazică pentru
filosofie (considerând deci fizica drept metafizică), nu numai că
distruge vechea teorie de spectator al cunoaşterii, dar afirmă că „cu­
noaşterea este înţeleasă a fi un participant la ceiace ce se cunoaşte
final". Legile ştiinţifice înseşi sunt, deci, determinate de interacţiu­
nea a ceiace există. Aceasta înseamnă că toate obiectele experienţii
posedă un caracter problematic şi că, pentru a cunoaşte cu adevărat,
noi trebue să ne procurăm date sensibile sigure, care prin felul lor
au un status dublu, pe deoparte fiind definite, localizate şi indivi­
dualizate iar, pe de alta, fiind implicate într'o continuitate de inter­
acţiuni şi schimbări. De aici rezultă ceiace accentuiază la tot pasul
John Dewey şi anume: valoarea orcărui proces cognitiv depinde de
metoda prin care este obţinut.
Supremaţia metodei este inima teoriei pragmatiste şi John
Dewey nu se putea depărta de ea. Prin aceasta el dovedeşte şi mai
limpede că este tot atât de departe de intelectualism cât de realism
sau de empiricism. Căci pentru el, obiectul şi certitudinea cunoaşterii
nu consistă nici în obiecte matematice ori logice (ca pentru filosofii
intelectualişti) nici în datele sensibile (ca pentru realişti şi empi-
ricişti) şi nici măcar în obiectele ştiinţei fizice (ca pentru unii gân­
ditori dualişti şi idealişti). Pentru profesorul Dewey obiectul cunoa­
şterii residă în experienţa de fiecare zi şi în inteligenta dirijare a ei
prin acţiune metodică. El declară limpede, că cunoaşterea nu este
actul unui spectator din afară, ci al unui participant înăuntrul ştiin­
ţei naturale şi sociale. In acest caz, el este îndreptăţit, deci, să con-

1 ) The Quest for Certainty, p. 204.

sidere până şi pe Newton ca pe un om de ştiinţă care în numele ob­
servaţiei empirice a inserat lumii ştiinţifice un fundamental raţiona­
lism matematic.
Lipsa de certitudine, fiind o chestiune de practică, noi o putem
înlătura sau rezolva localizând dificultăţile cu ajutorul metodii ştiin­
ţifice şi apoi lucrând cu ele, noi le putem înlătura sau remedia de
1
abinelea ) .
Empiricismul experimental al lui John Dewey identifică valo­
rile cu fructele unei activităţi metodic ori inteligent condusă. Carac­
terul problematic al realităţii devine cert şi valabil ordecâteori oarue •
nii ştiu să acţioneze asupra realităţii cu ajutorul metodii ştiinţifice.

II

Gândirea Experimentóla.

Precum s'a putut vedea, în The Quest {or Certainty autorul

acestei cărţi a avut deaface mai mult cu problema metodii ştiinţi­
fice în general. El a arătat clar importanţa acestei metode pentru
cunoaştere cât şi pentru acţiune, precum a oferit şi o interpretare
lumii noastre în care progresul poate fi asigurat numai prin acţiune
metodică, observaţie controlată şi operaţiune finală.
Acţiunea umană numai ea şi nicidecum realitatea per se sau
ideile per se, poate oferi un adevăr adequat şi prosperitate. Una din
principalele contribuţii ale cărţii acesteia este încrederea în cercetarea
experimentală care alungă izolarea cunoaşterei de acţiunea deschi­
să. S ă mergem acum şi mai adânc în această direcţie a teoriei despre
Logică a Prof. Dewey, în ciuda faptului că acest filosof nu a scris
încă o Logică sistematică şi împotriva altui fapt, anume că poziţia
sa faţă de Logica Formală nu este atât de precisă şi clară ca aceia
a Profesorilor Schiller sau Lewis, despre ale căror teorii epistemo­
logice ne vom ocupa altădată mai pe larg.
De fapt How we think este mai curând o elaborată lucrare
educativă, în aparenţă scrisă mai mult pentru uzul profesorilor decât
pentru gânditorii interesaţi în problemele fundamentale ale Logicii,
pe când Essays in Experimental Logic aduc interpretări şi critice
despre teoriile altor gânditori decât ale autorului însuşi, de pildă
despre teoriile lui Lotze, William James şi Bertrand Russell. In cri­
tica pe care Profesorul F . C. S. Schiller o face cărţii The Quest for
Certainty, d-sa ne informează că Prof. Dewey este în curs de a
scrie o Logică şi profită de această ocazie pentru a pune filosofului

1) ibid. p. 229.
american câteva întrebări, care i se păreau neclare sau insuficient
1
desvoltate în cartea de care ne-am ocupat în primul rând a i c i ) .
Cu toate acestea, sarcina noastră nu este chiar aşa de grea
pentru motivul că Profesorul Dewey atinge, direct sau indirect, a-
proape toate conceptele fundamentale ale Logicii, ca de pildă înţe­
lesul (meaning), silogismul, judecata, inferenţa, validitatea, defini­
ţia, ideia, conceptul, etc.
După d-sa reflecţiunea logică conţine cinci etape importante şî
distincte :
1. O dificultate simţită. Aceasta înseamnă că avem o proble­
mă care trebue descoperită sau o greutate care trebue depăşită, deoa­
rece gândirea începe într'o situaţie ambiguă şi care propune alter­
native. Cu alte cuvinte „vreo dificultate specifică" ocazionează ori
evocă gândirea.
2. Localizarea şi definirea acestei dificultăţi. Se formează, a-
dică, un plan-tentativă sau un proect pentru a rezolva această difi­
cultate simţită sau problemă.
3. Suggestig. unei soluţiuni posibile. Această soluţiune este do­
bândită cu ajutorul experienţii trecute şi al cunoaşterii priore.
4. Desvoltarea prin raţionare i a implicaţiilor suggestiei. Aceasta
înseamnă că ajutorul experienţii trecute şi al cunoşterii priore nu
este deajuns. Avem nevoe.de a culege date adiţioanle, de a reflecta
asupra suggestiilor. In această etapă apar diferenţele dintre gândi­
rea bună şi cea rea.
5. Observaţii conduse mai departe şi experiment care duce la
acceptarea sau respingerea suggestiei. Aceasta înseamnă concluzia
de încredere sau neîncredere în suggestie şi implicaţiile ei raţionale.
2
Aceste cinci etape ) sunt sau constituesc baza teoriei logice
a Profesorul John Dewey, care concepe deci gândirea ca nimic alt­
ceva decât ca o regulare sistematică a condiţiilor sub care observaţiile
sunt îndeplinite, precum şi ca o severă disciplină a habitului de a
3
desvolta suggestiunile primite ). Ordecâteori aceste două caracte­
ristici, anume regularea sistematică şi disciplina severă, există, noi
avem o dovadă, o probă pentrucă ,,a proba un lucru înseamnă în
primul rând a-1 încerca, a-1 testa" (,,to prove a thing means pri-
4
marily to try, to test it.") ) . Exercitarea gândirii sau inferenţa tre­
bue să fie încercată şi dovedită nu numai la început dar ,,ceiace-i
important este ca fiecare inferenţă să fie o inferenţă experimentată

1) F . C- S. Schiller, „Note Critice la T h e Quesi for Certainty" în Mind,

London, July 1930.
2 ) John Dewey, How we think. D. C. Heath C o . Publishers. C h i c a g o ,
1910, pp. 72, 11, 12 13 si următoarele.
3) ibid. p. 2 1 .
4 ) ibid. p. 27.
 1
<a tested inferenee)" ) . Iar când aceasta nu e posibil, noi trebue să
discriminăm cti grijă între credinţele experimentate (tested beliefs)
purele 'aserţiuni, bănueli sau opinii.
Desvoltarea gândirii cere, printre alte resurse naturale ca
promptitudine, flexibilitate, fertilitate de suggestii, spirit ordonat, —
curiozitate, echilibru mental şi concentrare. Aceasta din urmă, con­
centrarea, este remarcabil definită ca însemnând „varietate şi schimb
de idei combinate într'o singură tendinţă susţinută, îndreptându-se
2
către o concluzie unificată" ) .
Ne-am apropiat astfel şi mai mult de problema gândirii logice,
asupra căreia Prof. Dewey are multe de spus. D-sa concepe ter­
menul „logic" în trei sensuri: 1. în sensul lui cel mai,larg, orce gân­
dire care isprăveşte concluzîy este logică ; 2.' în sensul cel mai strâmt,
„logic" se referă la ceiace se dovedeşte a urma în mod necesar din
premize: 3 . „logic" mai înseamnă deasemenea „grija sistematică,
negativă sau pozitivă, pe care o avem cu scopul de a salvgarda re-
flecţiunea astfel ca ea să conducă la cele mai bune rezultate în con­
3
diţiile dat;" ) .
Fireşte că Prof. Dewey este interesat mai cu seamă în acest a\
treilea aspect al termenului „logic", dar deşi accentuiază aceasta,
d-sa nu ia poziţie hotărîtă împotriva celorlalte două concepţii, cum
o face de pildă filosoful pragmatist Schiller. Profesorul Dewey pri­
veşte logica drept un proces perfectibil, deoarece spiritul în fiecare
etapă a desvoltării lui îşi are propria lui logică. In How we think,
autorul se ocupă în primul rând de formarea habitului de a gândi
corect. Şi aceasta o face bazându-se în aşa de largă măsură pe
Psichologie încât O demarcaţie între caracterele psichologice şi logice
ale gândirii nu este posibilă de tras. Pentru gânditorul de care ne
ocupă, atât „psfchologicul" cât şi „logicul" sunt etape sau stadii
4
într'un acelaş proces de creştere n o r m a l ă ) . Educaţiei îi revine rolul
de n desvolta sau forma această creştere în chipul cel mai sigur şi
mai util.
Pe de altă parte, gândirea reflectivă îşi are o dublă mişcare în
organizarea faptelor şi condiţiilor şi această organizare ea o efec-
tuiază introducând legături sau termeni mijlocitori. Gândirea are o
mişcare „dela datele primite parţial şi confuz către o suggerată şi
comprehensivă situaţie" şi o altă mişcare „înapoi dela acest întreg
suggerat — care aşa suggerat este un înţeles, o idee — la faptele
particulare, astfel ca să le lege unele cu altele precum şi cu fapte
5
adiţionale asupra cărora suggestia a îndreptat a t e n ţ i a " ) .

1) ibid. p. 27.
2) ibLd. p. 40.
3 How we think, p. 56.
4) ibid. p. 62.
5) ibid. p. 79.
 Prin urmare, din cele arătate, putem vedea că înserarea de
noui fapte şi proprietăţi porneşte inductiv ca un experiment iar ob­
ţinând un înţeles intelectual ea este din nou desvoltată, încercată,
aplicată sau verificată. Inducţia ştiinţifică înseamnă deci regulare şi
selecţie — prin eliminare analitică şi accent asupra aceia ce este rele­
vant — a datelor cu scopul de a simplifica ori facilita formarea con­
cepţiilor şi teoriilor explicative. Pe de altă parte, şi deducţia ar
putea încă dela început să călăuzească inducţia pentrucă „regularea
sistematică-a inducţiei depinde de stăpânirea unui corp de principii
generale care ar putea fi aplicate în chip deductiv examinării sau
1
construcţiei de cazuri particulare pe măsură ce ele apar" ) .
Este poate interesant pentru o limpede conturare a teoriilor
•lui John Dewey să amintim încă şi felul în care d-sa concepe şi alte
elemente fundamentale ale Logicii. Aşa de pildă, judecata este pen­
tru d-sa o inferenţă ce începe ca o controversă, desvoltând un pro­
ces de definire şi isprăvind cu o decizie finală. Judecata cere deci
capacitatea de expertiză în alegerea evidenţii şi această calitate pe
care am mai putea-o chema tact, înţelepciune, pătrundere, discer­
2
nământ este în parte instinctivă sau înnăscută ), dar reprezintă dea-
semenea şi rezultatul unei lungi obişnuinţi (habituation) cu operaţii
asemănătoare în trecut. Instrumentalismul lui John Dewey se vede şi
aici destul de accentuat: judecata este, în fond, întrebuinţarea ideilor
ca mijloace, ca instrumente. Aceasta pentru simplul motiv că pentru
orcare pragmatist şi deci şi pentru gânditorul Dewey, ideile sunt
„instrumente (tools) într'o examinare reflectivă care caută să re­
zolve o problemă". Ideile sunt într'un anumit sens, semnificaţii sau
sensuri conştiente şi tentative, care pot servi adevărului practic.
La fel şi propoziţiunile nu sunt altceva decât factori în completarea
unei situaţii concrete, pe care o conduc la propria-i concluzie. Toate
propoziţiunile categorice (care exprimă descoperiri şi afirmaţii, deci)
sunt ipotetice, adevărul lor având să coincidă cu consecinţele lor
3
puse la încercarea practicii ).
Ajungând la conceptul „sens" sau „semnificaţie" (meaning) ni
se pare că deşi acest concept este central ;n teoria logică a Profeso-
lruui Dewey, el nu se bucură nici de o expunere clară precum nici
de o interpretare în afară de orce criticism. Filosoful american iden­
tifică sensul sau semnificaţia (meaning) cu înţelegerea (under-
standing) „A spune că nu înţelegi cutare lucru şi că acesta nu are
niciun sens, nicio semnificaţie sunt echivalente". ( „ T o say that you
4
do not understand it and that it has no meaning are equivalents") ) .
Semnificaţia sau sensul sunt deci pentru John Dewey elemente

1) ibid. o. 93.
2) ibid. p. 104.
3 ) John Dewey, Essays in Experimenta! Logic, pp. 3 3 8 , 347.
4) How we think, p. 117.
•obiective. A pătrunde, a prinde sensul sau semnificaţia unui lucru
şi a-1 înţelege înseamnă pentru d-sa unul şi acelaş lucru. Dar Pro­
fesorul Dewey trecând peste faptul că sensul (meaning) este întâi
personal sau subiectiv şi că apoi devine general şi verbal, păstrează
în teoria d-sale una din dificultăţile capitale ale Logicii Formale,
adică ale acelei logici care nu ţine seama de indivizi şi de coeficienţa
lor logică. Nu este adevărat, credem noi, că atunci când „limba en­
gleză este înţeleasă, persoana pătrunde deodată sensul sau semni­
1
ficaţia (meaning) cuvântului paper" ). Căci auzind expresiunea
verbală ,paper' o persoană care posedă perfect engleza încă ar putea
să înţeleagă prin „paper" cel puţin trei lucruri diferite şi anume: ziar
(newspaper), o lucrare scrisă pentru serninâriile universitare (term-
paper) sau coală de hârtie (a sheet of paper), căci pentru toate
aceste lucruri atât de diferite, în vorbirea curentă englezii şi mai ales
americanii întrebuinţează doar cuvântul 'paper'. Dar nu numai exem­
plul ales de filosoful american este nefericit, ci mai cu seamă con­
cepţia sa în privinţa noţiunii meaning, care în româneşte îşi are
echivalentul nu numai în termenii semnificaţie şi sens, dar şi în acela
de înţeles. Nu am întrebuinţat termenul de înţeles pentru a nu pro­
voca o confuzie între el şi termenul înţelegere, acesta din urmă con­
stituind tocmai echivalentul românesc al termenului englez under-
standing.
Pentru Profesorul Dewey sensul, semnificaţia sau înţelesul
(toate acestea traducându-se pe englezeşte cu termenul meaning)
•originează într'o situaţie obiectiv socială, spre deosebire de concepţiile
altor pragmatişti pentru care meaning originează în contextul per­
sonal, ca de pildă pentru William James şi F. C. S. Schiller. John
Dewey se gândeşte prea mult, poate, la familiaritatea unor anumite
obiecte de reflecţie care ne vin pe calea habitului. Pentru acest motiv,
el crede într'un fel de formalism logic social sau într'un proces de
a dobândi sensurile, za membre semnificative ale unei situaţii şi nu
ca concepţii personal relevante, care ar urma să fie subsequent con­
fruntate cu experienţa comună. „Toţi cei de o altă rasă par la fel
2
vizitatorului străin" ), scrie d-sa, socotind că pentru a-i distinge
noi am trebui să ne formăm habitul de a-i distinge. Totuşi, împo­
triva faptului că s'ar putea ca noi să nu avem o adequată înţelegere
a acestor oameni de rasă străină, fiecare din noi, însă^ poate avea sau
găsi privitor la aceşti oameni un sens, o semnificaţie, un înţeles al
său propriu. Fiecare din noi caută să interpreteze, greşit sau nu, rea­
litatea externă şi în acest sens fiecare poate avea meaning într'o
situaţie fără a avea numaidecât şi understanding al acestei situaţii.
William James a distins nu numai între un fel de cunoaştere intimă

1) ibid, p. 118.
2) J. Dewey, How we think, p. 122.
şi o alta „despre" („knowing by acquaintace" şi „knowing about")
dar el a distins şi concepţiunea faţă de sens (meaning), recunoscând
că sensul aparţine factorului subiectiv, („meaning pertains to the
1
'fringe' of the subjective side" ) . Profesorul Schiller a desvoltat şi
accentuat şi mai mult importanţa semnificaţiei reale. Pentru d-sa
2
înţelesul real (real meaning) este întoadeauna personal ) şi trebue
distins de înţelesul sau sensul verbal ori social. Profesorul Dewey
omite sau nu vrea să facă astfel de diferenţieri, precum refuză să
observe că „orşice lucru are un sens sau un înţeles pentrucă orşice
3
este considerat a avea un înţeles" ( F . C. S. Schiller) ) . Precum am
indicat, John Dewey consideră că înţelesul şi înţelegerea (meaning
şi understanding) originează într'o situaţie externă şi obiectivă, unde
meaning fiind standardizat devine sau este o concepţie.
Poate că am exagerat această lipsă a teoriei logice a Prof.
Dewey, dar suntem .siguri în .tot cazul, că deşi autorul studiat aici re­
cunoaşte că sensul este ceva indefinit, d-sa nu ne oferă o explicaţie
elaborată a acestei îndefiniri. Indefinire pe care am văzut că alţi
pragmatişti o lămuresc tocmai prin caracterul ei subiectiv. Toată
dificultatea Profesorului Dewey provine de acolo că d-sa nu obser­
vă că adesea un nedefinit înţeles (nedefinit din punct de vedere
social) poate fi totuşi un clar şi definit înţeles personal şi că prin
urmare definirea unui înţeles (meaning) trebue opusă nu vagului
lui propriu ci lipsei de uz comun.
In legătură cu sensul şi semnul lui linguistic putem aminti în
treacăt încă o divergenţă între logicianii pragmatişti, John Dewey
şi F . C. S. Schiller. Pe când primul crede că sensul poate fi fixat
printr'un semn linguistic şi conservat pentru uzul viitor, celălalt, Pro­
fesorul Schiller. socoate că un semn verbal poate tot atât de bine
să-şi păstreze sau să nu-şi păstreze sensul lui. John Dewey pare să
4
nu distingă nici între conectiunea verbală si conectiunea l o g i c ă ) .
D -sa scrie că „hmbagiul leagă şi organizează înţelesurile precum le
selectă şi le fixează" pe când noi credem că ar fi mai .adevărat a
spune tocmai inversul, anume că înţelesurile personale au tendinţa
de a fixa (sau mai bine încă. a defini) şi organiza limbagiul, care
prin el însuşi este doar verbal.
In contrast cu toate aceste dificultăţi şi lipsuri, Profesorul
Dewey ne oferă totuşi o teorie logică în general precisă şi clară,
bazată, după cum am accentuat, pe gândirea experimentală sau ştiin­
ţifică. D-sa distinge înte gândirea abstractă (în care gândirea este
întrebuinţată ca un mijloc pentru mai multă gândire încă) şi între

1) William James, The Principtes of Psuchcioqii, H. Hoit, New-York.

voi. I, p. 472.
2) F . C. S. Schiller, Logic for Use, Macmilian, New-York. 1930, p. 53.
3) ifoid. p. 51.
4) J. Dewey, How tve think, p. 175.
gândirea concretă (în care gândirea este întrebuinţată ca un mijloc
pentru un anumit scop, bun sau valoare dincolo de ea înseşi) şi
fireşte, este interesat în cea de-a doua. Căci cea de-a doua, gân­
direa concretă, oferă intimitatea cu faptele şi tot ea ajută formarea
spiritului prin observaţie, interpretare şi operare.

III

Câteva consideraţiuni despre instrumentalismul lui John Dewey

în relaţie cu alte tipuri de pragmatism.

Cartea Essays in Experimental Logic publicată pentru prima

dată în 1916 ne ajută a înţelege mai bine poziţia teoriei logice a
lui John Dewey întrucât cartea aceasta include diferitele faze ale
gândirii sale, începând cu „Câteva etape ale gândirii logice" ( 1 9 0 0 )
şi cu cele patru esseuri publicate în 1903 de către Universitatea din
Chicago ca parte a publicaţiilor ei deceniale.
Aproape dintru început, Profesorul Dewey a conceput gân­
direa ca o funcţie ce cercetează, plină de îndoială, realitatea pre­
cum şi ca o activitate socială, ca ceva responsabil pentru ideile şi
înţelesurile fixate în termeni care întrupează o anumită atitudine
1
habitúala de a cunoaşte ) . Interesat în controlarea concretă a idei­
lor, Prof. Dewey nu crede, totuşi, că metoda ştiinţifică este singura
cale a Logicii. Dimpotrivă, el are multe observaţiuni apreciative asu­
pra logicii aristotelice şi nu crede deloc, ca Profesorul Schiller, că
Logica Formală este doar un joc de cuvinte. Dar nu-i mai puţin
adevărat că preferinţa filosofului american se îndrepta către ştiinţa
inductiva şi empirică, considerând că valoarea acesteia constă în
actualizarea faptelor pentru întrebuinţarea subsequentă.
In esseurile publicate în 1903, Prof. Dewey aducea un ele­
ment nou în aprecierile sale faţă de Logică : importanţa Psicho-
logiei şi a metodii psicholtagice în Logică. In aceste esseuri tratând
despre principiile logice ale lui Lotze, autorul accentuiază valoarea
Psichologiei funcţionale pentru Logică cât şi pentru Educaţie, pre­
cum subliniază şi faptul că Logica nu poate propăşi fără a lua în
consideraţie antecedentele psichologke şi stimulii gândului (ca ele­
mente ale întregii situaţii). Lotze diferenţia gândul de antecedentele
lui. Dewey întăreşte continuitatea procesului de gândire, în con­
tinuă creştere, ca o situaţie reconstructiva. Numai astfel crede John
Dewey putem noi evita contradicţiile teoriilor lui Lotze, adică atunci
„când gândirea este concepută a fi un eveniment specific în mişcarea

1) J. Dewey, Essays in Experimental Logic. pp. 1 86—187.

lucrurilor experienţate. avându-şi ocazia ei specifică şi locul ei
1
specific" ) .
Din aceiaşi colecţie de esseuri putem noi configura prin con­
trast cu interpretările pe care Dewey le aduce teoriilor unor filosofi
ca William James, J . S. Mill sau B . Russell, poziţia proprie a auto­
rului şi mai cu seamă determina în ceiace consistă instrumentalismul
său propriu. Această pentru a amplifica şi rezuma ceiace deja The
Quest for Certainty ne-a indicat într'o oarecare măsură.
Instrumentalismul Profesorului Dewey nu este o teorie meta­
fizică, ci o metodă de cunoaştere, referindu-se la natura procesului
de cunoaştere. Instrumentalismul înseamnă că a cunoaşte este în-
tr'adevăr ceva ce facem, efectuăm. El este o teorie behavioristă de
2
a gîndi şi cunoaşte ) . Termenul instrumentalism ca şi cel pragmatic
înseamnă regula de a referi orce gândire reflectivă la consecinţe
pentru a obţine un sens final şi o dovadă practică. Acţiunea sau
practica este fundamentală pentru „această metodă de orientare".
Valoarea consecinţelor depinde tot atât de mult de aceste
consecinţe înseşi cât şi de condiţiile care conduc la ele. Rezultatul
nu trebue să fie judecat independent de întreaga situaţie, ci ca o
funcţie a ei. In acest ch:'p, pragmatismul şi specia aceasta a lui, in­
strumentalismul, au toată atenţia atât faţă de mijloace cât şi faţă de
scopuri; faţă de condiţiile primare cât şi de consecinţele lor. Instru­
mentalismul defineşte gândirea prin funcţia ei, prin lucrul produs,
3
prin consecinţele efectuate ) .
Gândirea isprăveşte în experiment şi ca atare este o actuală
alterare a situaţiei fizice antecedente. Datele sunt mijloace, instru­
mente de cunoaştere şi nu obiecte de cunoaştere. Rezultatele experi­
mentelor, deasemenea, sunt sau pot deveni date pentru experimente
viitoare. Natura procesului de cunoaştere este de a ne revela ceiace
este real în sensul de a- fi real într'o anumită coexistenţă parti­
4
culară ) .
Pus în contrast cu idealismul, realismul şi empiricismul, — in­
strumentalismul ia realitatea ca mijloc de cunoaştere, ca un proces
dinamic în care noi participăm ca agenţi modificatori. Pentru instru-
mentalişti, adică pentru John Dewey şi numeroşii săi discipoli ame­
ricani, realitatea există doar în măsura în care noi o cunoaştem prin
metodă ştiinţifică şi o putem opera cu ajutorul acestei metode.
Instrumentalismul este de acord cu filosofia neo-realistă că
5
datele şi înţelesurile sunt obiective ), crede într'un idealism al ac­
6
ţiunii ) precum se bizue, deasemenea, şi pe aspectul empiric al exi-

1) ibid. p. 127.
2) ibid. p. 3 3 1 .
3) ibid. p. 3 1 .
4) ibid. p. 38.
5) ibid. p. 4 6 .
fij The Quest foc Certainty, p. 312.
stenţii noastre. Pe de altă parte, în contrast cu realismul cât şi cu
idealismul, instrumentalismul socoate că, precum formulase William
James, „realitatea... pentru pragmatist este încă în devenire, în fa­
cere (in the making)". Instrumentalismul priveşte gândirea şi da­
tele nu ca scopuri în sine, ci doar ca instrumente pentru altceva. El
trasează consecinţe de tot felul.
Pentru a încheia, credem că o comparaţie între acest fel de
pragmatism deweyan şi celelalte două feluri principale de pragmatism
contemporan concepute de Profesorul Schiller şi Lewis, ar da o mai
1
solidă situare istorică şi critică obiectului acestui esseu ) .
Diferenţa între instrumentalismul lui John Dewey şi huma-
nismul lui F . Schiller, consistă, după noi, în următoarele puncte :
1. Profesorul Schiller acordă Psichologiei individuale un loc
mai important decât Prof. Dewey, care pare să pornească în eva­
luările sale mai mult dela situaţia externă sau socială decât dela
contextul psichologic individual. Profesorul Schiller accentuiază con­
ştiinţa experimentatorului, sau factorul personal în experimentare,
pe când Profesorul Dewey vorbeşte de metoda ştiinţifică sau de
inteligenţă ca efectuându-se dela sine, aparte de un organism sau
de un agent. Prof. Schiller nu trece cu vederea că diferenţa indi­
viduală este un important factor în experienţă. In esseul său „Axiome
ca Postulate", d-sa spune limpede că cu cât o fiinţă este mai inteli­
2
gentă cu atât mai capabilă de experimente este e a ) . Prof. Dewey
trece peste factorul individual în favoarea experienţii sociale şi în­
conjurătoare (environmental), elemente care la rândul său Prof.
Schiller nu le omite întrucât d-sa acordă atenţie deosebită selecţiei
!

naturale, experienţii comune şi sensului comun (common sense).

2. Prof. Dewey nu are o atitudine definită faţă de Logica
Formală aşa cum o are protrivnicul ei, F . Schiller. Prof. Dewey
este interesat mai mult în instrumentalismul educativ al Logicii decât
în destinul acestei ştiinţe.
3. Omiţând importanţa elementului personal în procesul de

1) E s t e interesant, poate, de ştiiult, că John Dewey după ce a profesat la

University of Chicago, formând acolo un curent sociologic şi pedagogic bazat
pe pragmatism, a trecut la Columbia University din New-York, unde încă predă
şi astăzi cursuri, împărţindu-şi activitatea-i filosofică intre această universitate
şi Universitatea Harvard, de lângă Boston, unde a predat şi William James,
precum şi idealistul absolutist, Josiah R o y c e sau filosoful neo-crittic şi esteticia­
nul G- Santayana. In momentul de faţă tot la Harvard predă praigmatistul kan­
tian, C . I. Lewis, de care ne vom ocupa altădată mai pe larg. Relativ la praa;-
matistul englez, F . C . S. Schiller, acesta, după ce a predat aproape, tot timpul la
una din universităţile din Oxford îşi împarte acum activitatea între Anglia şi
America, predând un semestru la Oxford şi altul la University of Southern Cali­
fornia din Los Angeles. Este greşti a se crede, însă, că în Statele-Unite pregma-
tismul este singurul curent predomnitor în filosofie. .
2 ) F . C. S. Schiller, „Axioms as Postulatos" în Personal Idealism, p. 55.
•cunoaştere, concepţiile Profesorului Dewey în privinţa sensului şi a
propoziţiunii sunt neclare şi câteodată ambigui. D-sa nu vrea să vadă
că înţelesul este întâi personal şi că propoziţiunea este numai verbală
până ce ea devine judecată, — concepţie pe care Profesorul Schiller
o accentuiază continuu în consideraţiunile sale de Logică.
4. Dewey poate fi numit şi interpretat ca un instrumentalist
naturalist, pe cînd Schiller ca un pragmatist humanist. D e fapt,
Dewey este cerut mai curând de naturalişti, sociologi şi pedagogi şi
chiar de un anumit fel de gânditori realişti, pe când Schiller ne
pare mai apropiat de psichologismul individual al lui William Ja­
mes precum şi de o anumită filosofic idealistă şi activistă.
Intre intrumentalismul Prof. Dewey şi pragmatismul concep-.
1
tuni al Prof. C. I. L e w i s ) aflăm următoarele deosebiri:
1. Prof. Lewis crede în conceptele a priori întrebuinţate de
judecată şi inferenţă ca mijloace de interpretare categorică. A priori
pentru d-sa înseamnă tot ceiace poate fi menţinut în faţa întregii
experienţe, fie ce-ar fi. In sensul lui Lewis, a priori nu este ceva
absolut ci ceva definitiv şi analitic în natură şi mai ales, cert în
contrast cu generalizările empirice care sunt „la voia experienţii
viitoare". Prof. Dewey nu crede în elementul aprioric al cunoaşterii.
2. Realitatea este privită de Profesorul Lewis ca fiind mai or­
donată, mai orânduită decât experienţa pentrucă realitatea este ex­
perienţa care este categorizată. Prof. Dewey este interesat în rea­
litate doar în măsura în care ea poate fi operată sau actualizată de
gândire şi acţiune.
3 . Prof. Lewis distinge între Psichologie şi Logică, socotind
că ..Înţelesul (meaning) trebue să fie oarecum identificat înainte ca
el să fie corelat cu conduita (behavior) sau cu sistemul motor sau
cu orşice altceva. Şi trebue să fie identificat ca ceva întrucâtva comun
la două spirite înainte ca diferenţele psichologice individuale să
1
fie pertinente faţă de el" ) .
Conceptualismul lui C. I. Lewis este fundat pe asumpţia ra­
ţionalităţii comune a spiritelor, deosebindu-se deci cu tărie faţă de
pragmatismul bazat pe usagiul social ( J . Dewey) sau pe contextul
personal ( F . Schiller).
4. Intr'un alt sens însă Prof. Lewis e mai aproape de Prof.
;

Dewey şi anume atunci când el consideră propoziţiunile ca mijloace

simbolice de a relata cunoştinţele anterioare. De bună seamă, Prof.
Lewis este interesat, în primul rând, în structura simbolică a siste­
mului ştiinţific, pe când Prof. Dewey pare să fie de acord adesea

1) Clarerace Irving Lewis, Mind and the Wmld-Ocder. C h . Scribner's

Sons, New-York, 1929.
2) ibid. p. 72.
cu vechile teorii ale Logicii din cauza indeciziei sale în multe che­
stiuni. Pe de altă parte, spiritul în teoria deweyană nu joacă un rol
important aşa ca în teoria logică a Prof. Lewis, unde spiritul este
acela care introduce felul lui propriu de a alege datele şi unde gân­
direa îşi construeşte din datele sensibile lumea expenenţii.
Pentru a încheia putem spune că Profesorul John Dewey a
adus lumii logice importante şi valoroase teorii, fără a le fi tratat însă,
într'un mod sistematic şi complet, aşa cum au încercat alţi gânditori
pragmatişti. Interesul său în Logică este încă parţial: a căutat să-i
aplice instrumentalismul ştiinţific acolo unde a putut, fără a-şi fi
complicat scopul, cu preocupări de felul acesta: trebue Logica For­
mală să mai trăiască sau este de vreun folos Logica Simbolică? Ast­
fel de preocupări le-au avut şi le au alţi pragmatişti, a căror reforme
în Logică sunt cu totul radicale. John Dewey a adus, totuşi, Logicii
noui lucruri pe care le-a susţinut cu devoţiune, sinceritate şi o co­
vârşitoare preparare intelectuală. S e poate foarte bine, însă, ca
viitoarea sa Logică să fie preocupată tocmai cu studiul acestei ştiinţe
ca un întreg precum şi cu rostul ei în condiţiile prezente, care au
determinat filosofia şi ştiinţa să revizuiască şi să reformeze atâtea sis­
teme şi concepţii.

PETRU COMARNESCU
(1931).
 PSIHOLOGIA CLIPEI D E SPAIMA

(Contribuţii la psihologia accidentelor).

CUVINT ÎNAINTE

Cercetările de faţă nu au nuanţă de definitivat, ci ele închid

o încercare de lămurire, doar. Viaţa sufletească, în turburătoarea ei
complexitate, nu poate fi deocamdată în întregime descifrată, astfel
că străduinţele noastre către o înţelegere integrală a vieţii de con­
ştiinţă, pot fi încă considerate ca neînsemnate contribuţii.
Analiza noastră s'a aplicat asupra unor cazuri reale de spaimă
şi de accidente, aşa că toate afirmaţiile şi observaţiile se reazimă
în cea mai mare măsură pe realitate. Cu aceasta nu vrem deloc să
susţinem că concepţia noastră este definitivă, că ei nu i se pot aduce
obiecţiuni, sau că experimentele în jurul spaimei sunt epuizate de
noi. Trăirei spaimei, cu coloritul ei sguduitcr şi caracteristic şi mai
ales cu repeziciunea declanşării şi desfăşurării ei, îi rămîne necesară o
explicare completă atunci cînd psihologia, ca ştiinţă, va fi ajuns la
maturitate. Dificultatea auto-observării în cazurile de spaimă, pre­
cum şi alterarea şi siluirea întregii vieţi sufleteşti, contribue ca ex­
plicarea să fie destul de palidă, cu atît mai mult cu cît viaţa sufle­
tească, în desfăşurarea ei normală, nu este cu totul lămurită. In ca­
drul acestei idei se situiază şi lucrarea de faţă.
Studiul nostru se mărgineştşe numai la trăirile violente de
spaimă şi care pot fi asemănate cu o emoţie puternică. Trăirile de o
nuanţă mai uşoară sunt, desigur, şi ele cuprinse aci. In cazul cînd
din lectura acestei lucrări cetitorul îşi va schiţa o epinie sceptică,
dînsul este rugat să controleze afirmaţiile noastre printr'o încercare
de auto-observare, la o eventuală trăire a spaimei. Vom fi astfel
corectaţi, completaţi şi vom căpăta, poate, sugestii nouă.
Experimentele necesare şi premergătoare lucrării au fost exe­
cutate în Institutul de Psihologie al Universităţii din Wurzburg-
Bavaria, sub directa supraveghere a profesorului Karl Marbe şi
privat-docent M. Schorn. Iar unele experimente, mai mult de com­
pletare şi verificare, au fost efectuate în Laboratorul de Psihologie
experimentală al Universităţii din Bucureşti, condus de D-l Prof.
C .Rădulescu-Motru.
 INTRODUCERE

,,Obstipui steterunque comae et vox faucibus

haesit".
Virgil, Aeneis II 774.

Din străduinţele psihologiei de a se elibera de sub jugul filo-

sofiei, pentru a se afirma ca o ştiinţă independentă şi exactă, — n'au
lipsit erorile. Imprumutînd dela ştiinţele naturale metodele experi­
mentale şi matematice şi explorînd în deosebi domeniul simţurilor,,
psihologia îşi închide cercetările în concluzia că viaţa sufletească nu
poate fi decît o sumă de elemente, simţiri şi fapte de conştiinţă.
Pentru acele vremuri, care marcau abia începuturile psihologiei în
general, această concepţie sumativă apărea destul de naturală şi aşa
se explică de ce asociaţionismul a persistat vreme îndelungată în
principiul că trăirile de conştiinţă se pot explica prin jocul mecanic-
asociativ al reprezentărilor. Afară de aceasta, psihologia a încercat
să .lămurească procesele psihice ca atare, făcînd abstracţie de indi­
vidul care le trăia. Psihologia avea, aşa dar. o pronunţată coloratură
obiectivistâ. Acest punct de vedere însă, precum şi rezultatele cer­
cetărilor — care au adus totuşi apreciabile contribuţii în domeniul
psihologiei simţurilor —, nu puteau fi complet satisfăcătoare, cu atît
mai mult cu cît procesele psihice superioare rămîneau neexplicate.
Faţă de concepţia obiectivistâ, care era reprezentată mai ales prin
asociaţionismul sensualist şi acţionismul sensorio-motoric, psihologia
subiectivistă ia o altă poziţie; pentru dînsa, viaţa sufletească este o
unitate, o totalitate şi fiecare proces psihic, fiecare trăire trebue pri­
vită ca o unitate structurată, la formarea şi desfăşurarea căreia ia
parte întreaga personalitate şi anume — după părerea noastră —
o parte pasiv şi o parte activ (cuvîntul „parte" are aci sensul de
„aspect"). Curentele psihologice nouă (psihologia individuală, psi-
hoanaliza, caracterologia, psihologia vieţii, e t c ) , pornesc dela dife­
renţele individuale, explicînd procesele psihice în strînsă şi naturală
legătură cu eul trăitor.
In jurul anului 1900, datorită necesităţilor şi cerinţelor practice
ale vieţii cotidiane, psihologia începe să-şi lărgească orizontul şi
prinde să explice pe om în activitatea lui obişnuită, de toate zilele.
Psihotehnica, ultima ramură a psihologiei, a întreprins explicarea
vieţii sufleteşti a omului, acesta considerat ca „homo faber" şi me­
todele acestei psihologii aplicate, au fost la început aceleaş pe care
le-a întrebuinţat odată psihologia sensualistă şi atomistă: experi­
mentul şi calculul matematic. Prin aceasta psihotehnica a săvîrşit
aceiaş greşală socotind că viaţa sufletească nu este decît o
sumă de elemente. Psihotehnica însă, n'a stăruit multă vreme în
această eroare, ci a recunoscut în scurt timp că cercetările asupra
proceselor psihice şi asupra personalităţii trebue să aibă la bază prin-
cipiul-dogmă: viaţa sufletească este o unitate. Cu toată această re­
cunoaştere de ordin general, totuşi se pare că astăzi psihologia apli­
cată nu s'a scuturat cu totul, n'a renunţat definitiv la teoriile şi me­
todele sensualiste şi atomiste, căci lupta dintre psihologia obiec-
tivistă şi cea subiectivistă nu este de loc sfîrşită, ci formează încă
punctul nevralgic al psihologiei în general. Ideologia veche, care
numără destui reprezentanţi contemporani, exercită desigur precise
influenţe şi asupra psihologiei aplicate, ceea ce, după părerea noa­
stră, creiază dificultăţi dintre cele mai serioase. In studiul de faţă
va fi reprezentat punctul de vedere subiectivist care, deşi este la
începuturile lui, s'a dovedit totuşi a fi cel mai ştiinţific, cel mai aproa­
pe de realitatea interioară şi cel mai bogat în sugestii, căci o psiholo­
gie subiectivistă conduce mai repede la o justă cunoaştere a omului,
decît psihologia care cercetează periferia vieţii de conştiinţă, doar.
In toate activităţile, indiferent de nuanţa lor, omul participă
dinamic — de fapt nici nu ne putem reprezenta o activitate unde
individul să nu influenţeze dinamic; — el desvoltă şi trăeşte o viaţă
sufletească şi de conştiinţă normală. Uneori individul activ trăeşte
evenimente deosebite, colorate cu un entuziasm pronunţat, ceea ce
ar marca avînturi şi meliorism, iar altădată acelaş individ este prada
frămîntărilor interioare care trebuesc puse pe seama insucceselor
din viaţă. Se întîmplă însă uneori ca această liniştită curgere a
vieţii sufleteşti — stream, după James, — să-şi piardă liniştea nor­
mală şi explicarea o găsim în devierea vieţii de conştiinţă din drumul
ei normal; consecinţele acestor stări speciale sunt cunoscutele tur-
burări psihice pe care noi suntem obişnuiţi să le numim cazuri psiho­
patologice, cazuri în care eul este afectat în parte sau în totul şi
cînd personalitatea capătă o fizionomie caracteristică. Sunt însă şi
cazuri, tot aşa de interesante şi importante ca şi cele mai sus po­
menite, cînd cursul natural al vieţii sufleteşti este siluit de excitaţii
puternice sau de trăiri cu o coloratură neobişnuită, cazuri care evo-
luiază în conformitate cu structura intimă a individului şi care totuşi
se deosebesc de cele patologice prin durată, schimbări somatice şi
consecinţe. O maladie psihică sau nervoasă durează mai mult decît
o zi — facem cu totul abstracţie de paranoia sau dementia praecox
care chinuesc ani îndelungaţi bolnavul, — manifestările sunt destul
de nuanţate şi urmarea, adeseori după ani de tratament, este sau
vindecarea, sau moartea. Trăirea însă, de care va fi vorba aci şi
care ocupă cu violenţă şi pe neaşteptate conştiinţa, se desfăşoară de
obicei în foarte scurt timp, iar schimbările organice (somatice) sunt
mai totdeauna aceleaş, acestea deosebmdu-se totuşi în intensitate.
Moartea Survine foarte rar ca o consecinţă imediată a trăirei şi
atunci condiţiile au fost cu totul speciale; acelaş lucru despre ne­
vrozele uşoare sau accentuate, care se nasc numai atunci cînd indi-
vidul are predispoziţii nervoase, nevroze care totuşi nu prezintă în
totdeauna un pericol real.
Trăirea care ne interesează în studiul de faţă este fenomenul
spaimei, care se declanşează şi evoluează mai ales cînd individul se
găseşte cu psihismul său în faţa unei primejdii cu totul neaşteptate.

P A R T E A I.

Plecînd de la diferitele activităţi ale individului (profesiuni),

trebue să mărturisim din capul locului că foarte puţine sunt profe­
siunile a căror exercitare să nu ceară participarea completă a per­
sonalităţii ca o unitate structurată. Analiza psihologică a dovedit su­
ficient că majoritatea profesiunilor cer participarea întregei vieţi su­
fleteşti şi că acele activităţi care sunt în strînsă dependenţă de posi­
bilităţile primejdiilor şi de riscurile accidentelor, silesc pe individ sa­
şi desvolte toate aptitudinile lui. Am amintit deja în treacăt că la
exercitarea unei activităţi, nu toate aptitudinile iau parte activă, ci
unele din ele se comportă pasiv. Cu aceasta nu vrem să afirmăm că
aptitudinile pasive sunt cu totul excluse, ci că ele rămîn pe un plan
secundar, de unde însă influenţează de o anumită manieră aptitu­
dinile active. Fiecărei aptitudini îi corespunde o anumită parte din
complexul profesiunii, iar declanşarea şi chiar închegarea aptitu­
dinilor într'o structură care favorizează corecta exercitare a activi­
tăţii respective, are loc intenţionat şi complet conştient din partea
individului activ; mecanicizarea intervine numai în cazul unei în­
delungi repetări. Aptitudinile active nu acţionează aşa dar izolat, ci
ele formează o unitate cu aptitudinile pasive şi activitatea condu­
cerii unui vehicul de pildă, trebue privită nu ca un „mosaic al unor
factori special diferiţi", ci ca o activitate unitară, ca o unitate de des­
făşurare a personalităţii; „factorii participanţi nu au valoare func­
ţională decît în raport cu totalitatea întregei activităţi" (Poppelreu-
1
ter, 135) ) .
Am afirmat că în viaţa profesională, acţiunile conştiente ale
omului, intenţia de a săvîrşi o anumită activitate, joacă un rol de
frunte. In momentul primejdiei însă, intenţiile sunt de cele mai multe
ori complet excluse şi de data aceasta foafe aptitudinile concurează,
adică unitatea structurată a personalităţii participă în întregime;
această participare globală şi totală a vieţii psihice, este o atitudine
originară, primitivă şi naturală de apărare în faţa primejdiei. In
asemenea momente, individul nu-şi mai poate utiliza conştient func­
ţiunile (aptitudinile), căci intenţiile cu colorit volunar au rămas,
sau au fost gonite undeva, în adîncurile vieţii sufleteşti, subcon-
ştiente sau inconştiente. Acum acţionează instincte, tendinţele impul-

1) Indicele bibliografiei consultate, va fi redat în numărul viitor.

sive, care sunt mai puternice decît voinţa, căci din punct de vedere
ontogenetic instinctele au acţionat pe scara evoluţiei mult mai curînd
decît voinţa, adică atunci cînd nu putea fi vorba de un ,,homo sa­
piens" şi cînd înţelegerea şi chiar voinţa erau subordonate vieţii in­
stinctelor. Facem astfel o categorică deosebire între acţiunile con­
ştiente, cînd subiectul ştie ce vrea, putînd după plac provoca de­
clanşarea aptitudinilor, dintre care unele sunt active şi altele pasive,
— şi între trăirile ciudate cînd toate aptitudinile sunt active, fără
ca la aceasta individul să fi contribuit cu vre-o intenţie.
1
In profesiunea de conducător de vehicul ), din pricina multi­
lateralităţii activităţii, toate aptitudinile participă activ şi blocul psi­
hic rămîne totdeauna actual. Unitatea structurată poate fi însă des-
strămată cu uşurinţă, cu greutate, sau chiar de loc, aceasta fiind în
imediată dependenţă de structura interioară a fiecărui individ. Iată
dar că, deşi viaţa sufletească este o minunată unitate, totuşi sunt
trăiri care o violentează şi îi distrug unitatea. Asemenea procese au
loc în momentele de primejdie şi starea de spaimă este caracterizată
tocmai printr'o completă distrugere a unităţii psihice. Nu este ne­
cesar să mai insistăm asupra amănuntului că spaima poate fi trăită
nu numai de individul activ (ca şofeur, etc.), ci şi de ori care alt
individ neactiv şi anume atunci cînd te aştepţi mai puţin la aceasta.
După cercetările contemporane (Moede, Stern, Rupp, Kron-
feld, Selz, Lahy, Gemelli, Camus, Nepper, Show, Viteles, M c . Cauts,
Wayenburg, etc.). întreprinse asupra profesiunei de conducător de
vehicul (automobil, avion, vapor, locomotivă), cele mai însemnate şi
mai necesare aptitudini care constituesc blocul interior, unitatea psi­
hică a conducătorului, ar fi :
1. Inteligenţa, memoria, atenţia, prinderea şi înţelegerea ime­
diată a imaginilor, aptitudinea de observare.
2. Aptitudinea de a reacţiona, agilitate (preciziune motrice şi
repeziciune).
3 . Voinţă, caracter.
4. Iritabilitate minimă, prezenţă de spirit.
Exercitînd o puternică şi repede influenţă negativă asupra
funcţiunilor psihice, spaima destramă blocul care închide aceste func-

1) Punctul nostru de pleoare în analiza psihologică a emoţiei spaimei, este

profesiunea conducătorului de vehicul (automobil, avion, locomotivă, tramway,
e t c ) . Ni s'ar putea obiecta că atitudinea noastră este unilaterală; ea este însă în-
trucîtva legitimată prin intenţia noastră de a prezenta amplu o singură idee,
o singură problemă. în loc de a ne rezuma la apocrife înşiruiri de idei, fără
vre-un folos imediat şi mai ales practic.
Profesiunea conducătorului de vehicul este un punct de plecare doar, căci
noi nu ne-am rezumat la analiza spaimei trăită numai de această categorie de
indivizi. Datele noastre se pot apoi perfect armoniza cu orice profesiune şi cu
orice categorie de indivizi
ţiuni. Tema noastră este să încercăm o explicare a naturii spaimei,
a influenţei acesteia asupra vieţii sufleteşti şi consecinţele acestei
trăiri.
Analiza specială, explicarea amănunţită şi completă dar mai
ales psihologică a fenomenului de spaimă n'a fost, după cît ştim
noi, întreprinsă şi ceea ce s'a făcut este departe de a da satisfacţie
aceluia care vrea să pătrundă adînc în viaţa de conştiinţă. Unii cer­
cetători ca Lehmann, Weber ( 1 9 3 ) şi Lange ( 9 6 ) , şi-au înHreptat
în deosebi atenţia asupra simptomelor fiziologice, iar psihologia apli­
cată nici nu s'a gîndit să încerce o explicare psihologică completă
a fenomenului, deşi la examenele psihotehnice profesionale se dă
destulă importanţă (teoretică!) aptitudinei de a fi sau a nu fi ,,spe-
rios". Faptul că un proces psihic este examinat şi chiar „măsurat",
fără o suficientă şi prealabilă observare şi cunoaştere a lui, ne for­
mează anumite convingeri asupra unor anumite metode psihoteh­
1
n i c e ) . Doar Lubrich ( 1 0 7 ) s'a aplicat să cerceteze cu ceva mai
multă amănunţime fenomenul spaimei, dar explicaţiile lui sunt in­
complete, unilaterale şi nesatisfăcătoare, neatingînd decît tangenţial
problema (asupra concepţiei lui Lubrich vom reveni). Deasemenea
Giessler ( 5 3 ) a adus contribuţii interesante la analiza fenomenului
de spaimă, dar el a tratat numai formele atenuate, neglijînd pe cele
violente, care prezintă mai multă pregnanţă; afară de aceasta, Giess­
ler a neglijat cu desăvîrşire problema structurii psihice de care de­
pinde naşterea şi dispariţia trăirei spaimei, precum şi modul de
reacţiune. In fine, psihiatrii care s a u ocupat cu nevroza spaimei, nu
i-au dat o suficientă lămurire psihologică, mărginindu-se la consta­
tarea apariţiei şi evoluţiei maladiei şi numai din punctul de vedere
al afectării sistemului nervos.

I. Experimentele originale asupra funcţiunilor izolate.

Ca unitate structurată, viaţa sufletească nu poate fi încă exa­
minată şi cu atît mai puţin măsurată, căci aci este vorba de calităţi,
prin excelenţă. Psihologia experimentală şi practică n'a reuşit pînă
acum să închege o metodă suficientă de cercetare şi prindere globală
a totalităţii psihice, aceasta cu atît mai mult cu cît investigaţii asu­
pra personalităţii şi structurilor psihice sunt în plină desfăşurare.
Se analizează astăzi, izolat, funcţiunile, pentru a se stabili raportul
lor cu totalitatea. Mai sunt totuşi destui cercetători care să pri­
vească unitatea psihică drept suma funcţiunilor, ceea ce noi am

1) Psihologia aplicată, aşa cum evoluiază ea astăzi, abundă în asemenea

grave erori. Ea se serveşte de rezultatele cercetărilor de psihologie, rezultate
care sunt abia începuturi de lămuriri şi care poartă încă un pronunţat caracter
ipotetic. însemnătatea aeestor începuturi de explicare este exagerată de către psi­
hologul practic, ca şi cum aceste rezultate ar reprezenta ultimul cuvînt al ştiinţei
psihologiei !
negat şi respins principial. Totuşi, pentrucă deocamdată nu putem
avea o metodă adequată, am întreprins analiza izolată a influenţelor
spaimei asupra fiecărei funcţiuni — aceasta ca introducere în tema
noastră, — dar fără să uităm sau să neglijăm raporturile strînse
1
dintre funcţiuni ). Ca excitant pentru declanşarea spaimei, ne-am
servit de un foc de revolver, destul de utilizat şi de către alţii şi
anume de către Weber, Damas, etc., care s'au străduit să stabi­
lească schimbările fiziologice în urma spaimei (şocul emoţional), de
către W . Stern cu prilejul examenelor sale de aptitudini pentru wat-
mani, de Erich Stern la examenele asupra aviatorilor, de R. W.
Schulte care a examinat personalul poliţienesc, de Lubrich care a
analizat aşa numita „secundă de spaimă", de Hackebusch în cerce­
tările asupra secreţiunei adrenalinei prin provocarea unei emoţii pu­
ternice, etc. Noi am preferat excitantul acustic celui optic, pentrucă
el este, după cum a putut să constate Weschler, mai puţin „intelec-
tualizat" decît cel optic, fiind şi mai favorabil provocării unei emoţii.
Pe lîngă rezultatele absolute, noi am ţinut seama şi de datele
obţinute printr'o observaţie sistematică a subiectelor în timpul expe­
rienţelor (comportament, date caracterologice), precum şi de acelea,
furnizate de subiect prin auto-observare. Prin observaţie sistematică
înţelegem prinderea corectă a expresiilor de orice nuanţă din partea
subiectului şi anume înainte, în momentul detunăturii şi după aceasta:
acţiuni sau mişcări executate, mimică, cuvinte pronunţate, etc. Ca
subiecte de experienţă ne-au servit şcolari de ambe sexe din clasa
7-a şi a 8-a (sistemul german de învăţămînt), precum şi persoane
mature, în majoritate studenţi.
I. Inteligenţa, — Nouă şcolari, între 14 şi 15 ani. Ca test
ne-a servit cunoscuta probă „Ordonarea de cuvinte". Exemplu : eu
pentrucă doctor mama este mea duc la bolnavă mă. In 5 şedinţe
din 5 zile diferite (consecutive), "s'au cTat spre rezolvare cîte două
probe (rînduri), de o aceiaş greutate. Instrucţiuni (după o prealabilă
experienţă la tabelă):
„Aceste rînduri cu cuvintele dezordonate, trebuesc ordonate
de voi într'o frază cu înţeles, fără însă să omiteţi vre-un cuvînt şi
fără a adăuga sau schimba vreunul".

1) Experimentele noastre în laborator au încercat să determine gradul de

influenţă, negativă sau pozitivă, al emoţiei spaimei asupra diferitelor funcţiuni
psihice. In privinţa rezultatelor parţiale obţinute, noi am evitat să prezentăm con-
cluziuni prea ample; aceasta ni s'a părut c u deosebire dificil (şi întrucîrva ne­
ştiinţific), pentrucă. în laborator, subiectele a u fost examinate numai pentru o
funcţiune psihică. Aceiaş individ n'a putut fi supus unei serii întregi de expe­
rienţe (inteligenţa, atenţia, memoria, e t c ) , căci de la prima experienţă' subiectul
a ştiut deja despre ce poate fi vorba în experienţele următoare. Emoţia spaimei
nu mai putea fi, a ş a dar, declanşată a doua o a r ă c u aceiaş intensitate şi cruditate.
Repetăm, experimentele au servit ca introducere şi ca bază reală, ca încercare de
prezentare de date obiective; cetitorul îşi poate însă formula concluziile care-i
convin, sau, mai bine spus, care s'ar desprinde din studiul de faţă.
 La fiecare şedinţă şi la fiecare subiect, s'a măsurat cu crono-
metrul timpul de execuţie şi s'au dat note dela 1—10. La a 5-a
şedinţă şi anume 4 secunde după comanda „începeţi", a urmat de­
tunătura. Iată rezultatele şedinţei a 5-a, comparate individual cu cele­
lalte 4 :
a) In 4 cazuri timpul de rezolvare s'a mărit.
b) In 2 cazuri timpul s'a micşorat.
c ) In 4 cazuri nota a fost mai mică.
Observaţii: Surpriză, tresărire (nu prea pronunţată). Rîset şi
veselie,
2. Memoria. — a ) Zece studenţi, între 19 şi 32 ani. In 6 şedinţe
din 6 zile diferite, am prezentat, cu ajutorul unui kymographion, 10
silabe fără sens; fiecare silabă a fost privită 1,5 sec. şi subiectul a
trebuit să reproducă de fiecare dată în scris, silabele reţinute. La
a 6-a şedinţă a avut loc detunătura. Rezultate:
Numărul s i 1 a be I o r r e p r o d u s e
r. curen

Cu
Subiectul Experienţe fără excitant
excitau!

I 11 III IV V VI

1 Bi . . . 6 4 5 7 4 3 +
2 Dü . . . 4 3 3 4 6 3
3 Fri . . . 2 2 3 4 2 1 +
4 Ru . . . 6 5 4 5 5 2 +
5 Fi . . . 2 2 3 2 1 2
6 Wi . . . 5 6 5 6 2 3
7 We . . 3 2 3 2 2 -+
8 Ma . . 3 5 4 6 4 6
9 La . . . 3 4 4 3 4 2 +
10 Glü . . 2 5 4 5 3 2
Tabela 1
Imediat dupa ultima şedinţă, subiectul a trebuit să răspundă
în scris la următoarele 2 întrebări:
1. La care şedinţă aţi fost împiedicat să lucraţi normal şi de ce
natură au fost piedicile ?
2. V a influenţat întrucîtva detunătura? Cum şi în ce măsură?
întrebările au fost puse numai atunci cînd subiectul n'a făcut
mărturisiri spontane (ceea ce, de-altfel, s'a întîmplat în majoritatea
cazurilor). Redăm cîteva răspunsuri caracteristice:
 Subiectul Bi.: „Detunătura mi-a încrucişat atenţia cu gîndul:
excitaţia pentru spaimă de care s'a vorbit atît a venit totuşi! Acest
gînd mi-a declanşat intenţia de a mă sustrage influenţei excitaţiei:
aceasta mi-a întărit, cred. atenţia, dar numai pentru scurtă vreme".
Subiectul Fri.: „Excitaţia m'a silit, dimpotrivă, să-mi concen­
trez şi mai mult atenţia asupra silabelor următoare".
Subiectul Ru.: „Piedica a fost foarte puternică; a fost un fel
de presiune care mă concentra necontenit la acea trăire a detunăturii,
astfel că am fost împiedicat să reţin silabele. Am fost zăpăcit, ceea
ce mi-a influenţat negativ memoria; detunătura a fost aşa de ne­
aşteptată, încît liniştea mea anterioară s'a „rupt", făcînd loc unei
ciudate stări de conştiinţă (asemenea unei „curse" din care nu pu­
team ieşi").
Subiectul W e . : „In momentul detunăturii, nu mi-am mai putut
aminti silabele privite înainte. Activitatea mea de gîndire a fost
împiedicată".
Subiectul Ma.: „Detunătura mi-a dat impulsul să mă stră-
duesc şi mai mult să reţin silabele".
Subiectul La.: „Am putut ceti, dar n'am putut reţine. N'am
fost zăpăcit, doar sgomotul din capul meu a dat gîndurilor o altă
direcţie".
1
c) A doua serie de experienţe ) a fost făcută cu şase stu­
denţi, între 19 şi 23 ani. In 5 şedinţe imediat consecutive, li s'au
prezentat colectiv subiectelor cîte 10 silabe fără sens. Timp de ex-
S I L A B E R E Ţ I N U T E

SUBIECTUL Experienţe fără excitant Cu excitant

1 II III IV V

P 2 3 2 2 2
G 5 2 3 1 2
J 3 3 5 2 —
I 3 2 3 1 3
M 2 3 2 2 —
A 5 5 4 4 3

Tabela II

1) Experienţele indicate la punctul b au fost executate în Laboratorul

de Psihologie experimentală al Universităţii din Bucureşti, condus de D-l Prof.
C, Rădulescv Motru.
 M
226 " I- — - Nestor

punere: 15 secunde. Timp de reproducere: 30 secunde. La a 5-a

experienţă, 3 secunde după începerea ei, s'a intercalat detunătura.
Rezultate : vezi tabela II.
3. Prinderea şi înţelegerea imediată a imaginilor, a) 18 copii
{9 fete şi 9 băeţi), între 13 şi 15 ani. Cu ajutorul unui aparat de
proiecţie şi cu un declanşor fotografic automat, am expus, timp de
•o secundă, tabele cu cîte 9 semne (litere, cifre şi figuri simple).
Exemple:
E 5 R M 3 D V 2 L
S B 6 W I 8 R Z 5
o N A H P e cd W •

Figura I
In 5 şedinţe (5 zile), am expus fetelor cîte 5 tabele, fiecare
cuprinzând 9 semne; totalul proiecţiilor a fost 25, iar al semnelor
225. La fiecare şedinţă s'au făcut cîte două experienţe prelimi­
nare, pentru pregătirea interioară. La a 5-a şedinţă, imediat după
semnalul „Atenţie" (aşa dar între semnal şi proiecţie), s'a produs
detunătura. Rezultate : la a 5-a experienţă, s'a micşorat în două
cazuri numărul semnelor corect prinse.
Băeţilor li s'au proiectat într'o singură şedinţă 8 tabele (după
ce două tabele străine au servit pentru pregătire). La a 5-a tabelă
s'a adăugat detunătura. Rezultate (comparînd cele două jumătăţi):

N-rul semnelor corect prinse

SUBIECTUL A H-a
L-a jumătate
jumătate

A 13 9
B 8 11
C 10 13
D 13 14
E 11 13
F 12 11
G 16 12
H • 12 11
I 12 13
 b) Experienţa a fost continuată cu 4 studenţi, între 20—23
ani. Au fost expuse 7 cartoane cu cîte 9 semne, o secundă fiecare
carton. Primele două expoziţii au fost pentru pregătirea interioară.
La al 7-lea carton, s'a adăugat focul de revolver. Rezultate :

Experienţe fără excitant Cu excitant

SUBIECTUL
! n III
1 iv
V

G 2 3 3 4 1
M 6 5 4 3 2
L 4 3 3 4 3
G 4 3 4 3 3

Tabela I V

4. Atenţia. Acestei funcţiuni i-am acordat un deosebit interes

şi am executat 5 serii de experienţe, cu 50 de subiecte. Testul utili­
zat a fost acela al lui Pieton: într'un timp limitat, subiectul trebue să
bareze două semne dintr'un total de 1600 (figura 2 redă o parte
din test).

c\ o- 9 >3 q^ i d-o p p q^ o- 9 b t\-a 6 -a cf 6

O- 9 b O,, • — • â â c f c f c j a c f c f rf\j o_ cp b
-op o 6 p 0 9 b q o - r / - a 6 p -o
v 0 9 b q^o
6 cf p - a - a (p \j t \ o - r p - a r/_o fa A o b q^ o- 9
9 t i q^ o- 9 p c f - a -o 6 9 b q ^ o - g p -o -p - a â
cf p cf cf c f ' b c\ d - 9 b q^ o- 9 b c\ 6 cf â p p
b o- 9 b rf 6 p cf cf 6 -o - a cf 6 0 9 b q^o
p â - a p 6 o- 9 b q ^ o - g V i c \ o- 9 p p cf 6 cf
o- 9 b q^ o—a p - a A c f b rj^ r> a Vj c f - a p c f - a
s
-a cf â 4 - o 9 D a D - c : o - 9 b
v r>6 r / 6-o 6
g b o- 9 6 cf c f - a - a -o - A c f - a cf q^ o- 9 b .

Figura 2.

a) 11 băeţi, între 14 şi 15 ani, au rezolvat în 5 şedinţe testul,

•dîndu-li-se însă un cîmp limitat' cu "semne. Timpul de executare a fost
individual măsurat şi la şedinţa 5, imediat după comanda „începeţi",
a urmat detunătura. Rezultate:
I. In 5 cazuri timpul de lucru s'a mărit.
II. In 3 cazuri timpul de lucru s'a micşorat.
III. In 2 cazuri s'a mărit numărul semnelor omise.
I V . In 4 cazuri s'a mărit numărul semnelor fals barate.
b) 9 fete, între 14 şi 15 ani, au executat testul în aceleaş con-
diţiuni, cu singura deosebire că în timpul experienţelor s'a căutat să
li se distragă atenţia prin ariile unui gramofon. Rezultate :
I. I n 2 cazuri timpul de lucru s'a mărit.
II. In 6 cazuri timpul de lucru s'a micşorat.
III. Intr'un caz s'a mărit numărul semnelor omise.
Observaţii: spaimă uşoară.
c) 11 băeţi, între 14 şi 15 ani, au primit spre rezolvare acelaş
test. In timpul experienţelor, atenţia le-a fost distrasă de un anumit
număr de bătăi ale unui metronom şi care trebuiau simultan numă­
rate. Rezultate:
I. In 9 cazuri timpul de lucru s'a mărit.
II. In 3 cazuri s'a mărit numărul semnelor omise.
III. In 2 cazuri s'a mărit numărul semnelor fals barate.
d) 9 băeţi între 13 şi 14 ani, au barat semnele timp de 7
minute. Primele 2 au fost socotite timp de pregătire, iar în al 5-lea
minut (respectiv al 3-lea), revolverul şi-a jucat rolul. Rezultate:

Nr. semnelor Nr. semnelor

Cîm pul global al semnelor
omise fals barate
Subiectul
M i n u t e
i
1 J III IV V i |n lli IV V 1 11 IU IV V
II 1
A 65 87 65 52 49 4 4 4 2 1 1 3
B 59 75 72 99 90 2 1 4 9 8 - ——
C 114 88 85 126 125 6 — 2 12 10
-
—— —— 1
—

D 62 92 55 85 63 2 12 5 2 2 - — ———
E 78 73 61 95 84 1 — 6 4 — ——— I
F 107 99 130 119 99 5 3 10 7 1 2 1- —
G 55 54 60 69 72 2 1 2
4 —— — — 1—
H 77 41 66 3 1 2 4 4 1 1 2 1 —
47 73
I 141 114 186 146 139J27 26 3 4 2 0 12 1 3 1 ——
 e) Z e c e studenţi între 18 şi 24 ani, au rezolvat, cîte patru
minute, de două ori, testul lui Pieton, în aceiaş şedinţă, la intervale
de două minute (pausă). Treizeci secunde după comanda „începeţi",
1
la şedinţa 2-a, experimentatorul a făcut uz de revolver ) . Rezulta­
tele au fost interpretate din 2 puncte de vedere: calitate şi cantitate.
Calitatea s'a calculat după o formulă specială (Pieron, Claparede):

_ j f
calitatea —
*- în care j — numărul semnelor just barate,
J +
° f = „ fals ..
o = ,, „ omise.
Cantitatea = numărul semnelor just tăiate.
Reprezentarea grafică a rezultatelor:

E x p e r i e n j a E x p e r i e n j a
fără excitant cu excitant
Subiectul
Cantitate Calitate Cantitate Calitate

M 41 0,904 45 0,893
G 64 1 51 0,956
E 81 0,956 48 0,920
L 49 0,960 24 0,958
Gr 43 1 47 0,814
Gh 50 0,952 54 0,963
T 85 0,988 44 0,974
S 58 0,933 41 0,820
Ma 90 0,990 68 0,985
H 46 0,9 7 36 0,9.2

Tabela V I

La experienţa cu excitant este evidentă — la unele subiecte —

o diminuare o coeficientelor de cantitate şi calitate; dacă focul de
revolver n'ar fi fost intercalat, atunci desigur că, în virtutea exerci­
ţiului, rezultatele celei de a doua experienţe ar fi fost mai bune.

1) Experienţele de sub punctul e, au fost executate la Bucureşti (Labo­

ratorul de Psihologie experimentală).
 5. Dexteritatea manuală, iritabilitatea, exactitatea motrice. —
Doi studenţi, între 20 şi 22 ani, au fost supuşi, în trei şedinţe, probei
cu aparatul lui Couve (fig. 3, Scheibenauisgefcer): din 4 în 4 secunde,
maşina emite cîte o fisă de metal numerotată. Subiectul introduce
fisa într'o cutie vertical aşezată, în deschizătura numărului respec­
tiv. 5 secunde după începerea ultimei şedinţe, s'a intercalat detună­
tura. Rezultate: la ultima experienţă un subiect a sortat fals două
fise. Observaţii: ambele subiecte au fost puternic afectate: tresărire
violentă, privire speriată, uşoară paliditate, mişcări nesigure şi nc-
coor donate.

Figura 3.

Declaraţia subiectului Tie. : „Am devenit nervos şi nu m'am

mai putut concentra. Mi-am revenit în ceea ce priveşte con­
centrarea, dar nervositatea a persistat, ceea ce — mai ales la înce­
put — a fost o piedică. Corporal, sunt încă sub influenţa spaimei".
Declaraţia subiectului Ra.: „De îndată ce am reflectat că de­
tunătura aparţine însuşi experienţei, mi-am revenit, dar mîna mi-a
rămas încă multă vreme nesigură şi tremurîndă. Am mai fost ne­
gativ influenţat şi de încordata mea aşteptare (pîndă) a unei alte
detunături".
6. Iritabilitate minimă, exactitate motrice. Prezenţă de spirit. —
La acest din urmă experiment, pe care noi l-am socotit principal din
întreaga serie, am plecat dela principiul că conducătorul unui vehicul,
în exercitarea profesiunii lui şi mai ales în cazuri dificile, are de exe­
cutat anumite mişcări, înfr'o anumită ordine (succesiune). Prin exer­
ciţiu, individul capătă oarecare siguranţă în mişcări, care îl ajută
mult în cazurile primejdioase, aci cerîndu-se o repede executare. Este
vorba deci de mişcări coordonate, care sunt desigur condiţionate şi
de liniştea interioară şi care conduc la unul şi acelaş scop: o condu-
cere corectă a vehiculului şi o evitare rapidă şi adequată a primej­
diei. Aşa numitele „aparate de reacţiune", complicate şi costisi­
toare, neglijează această directă şi naturală coordonar.e a mişcărilor
şi ele se opresc la o simplă şi unilaterală coordonare între excitaţie
şi mişcare şi nu la o coordonare între mişcările însăşi. In momentele
de primejdie însă. odată excitantul ( a - ) perceput, urmează imediat
nu mişcări simple, ci coordonate: pedala-frîna-volanul-claxonul, etc.
Bazaţi pe acest principiu director şi hotărîtor pentru noi în aptitu­
dinea de a evita accidente, ne-am gîndit la o experienţă originală,
simplă şi necostisitoare, dar mai ales adequată. Rezultatul acestor
reflecţii s'a concretizat în construirea unui cadru de lemn, cu 9 găuri
numerotate (provizoriu) şi cu 9 dopuri, tot de lemn. Numerotarea
este neobişnuită (figura 4 ) şi subiectul trebue să schimbe între ele

Figura 4.

•dopurile, însă în ordinea indicată de locul numerelor. Executarea

probei cere o anumită dexteritate manuală (dopurile nu trebuesc
prea mult introduse, căci cad; sunt necesare apoi dela început miş­
cări juste şi precise), memoria locului, atenţie distributivă şi linişte.
Cîteva zile, în experienţe individuale, subiectele au exercitat proba
pînă cînd au fost capabile s'o execute cu ochii legaţi. Numerele au
fost apoi îndepărtate de pe cadru şi subiectului i s'a cerut să execute
de 5 ori, în două şedinţe diferite, schimbarea dopurilor, dela i — 9 ; în
ultima şedinţă, pistolul a intrat în funcţiune. Timpul a fasf măsurat
şi comparat, dar noi am dat o deosebită însemnătate observării su­
biectului, comportamentului acestuia în şedinţele cu şi fără detună­
tură. Proba a fost experimentată cu 21 subiecte^ dintre care 9 băeţi
intre 12 şi 14 ani, 10 fete între 13 şi 14 ani şi doi studenţi între
22 şi 27 ani. Rezultate :
a) In 10 cazuri timpul de lucru s'a mărit (7 fete, 3 băeţi).
b) In 6 cazuri timpul de lucru s'a micşorat.
c ) In 6 cazuri dopurile n'au aparţinut numerelor respective
(juste).
d) Intr'un caz seria întreagă (dela 1—9) a fost reîncepută.
Diverse mărturisiri spontane : „In momentul detunăturii, n'am
1
mai ştiut la ce număr eram". „Sunt ca şi mort; n'am mai ştiut de
nimic". „La detunătură n'am igîndit nimic ; chiar după aceea, tot
nimic". „După detunătură, a bîzîit ceva în capul meu"..
Observaţiile experimentatorului: I. Paliditate. 2. Tremurătu-
ră. 3. Surpriză. 4. Stupoare. 5. Zăpăceală; subiectul rămîne dezolat
înaintea cadrului, neştiind ce să mai facă. Subiectul rămîne împietrit
cu mişcarea deja începută, pînă cînd aude comanda-, „Mai departe".
Subiectul priveşte întrebător pe experimentator, relijîndu-şi apoi în­
cet lucrul. Subiectul priveşte pe experimentator, rîde prosteşte şi
rămîne multă vreme perplex. 6. Tresărire violentă. 7. Subiectul începe
să lucreze mai impulsiv şi mai nervos, cu o grabă [febrilă, dar ne­
glijent. 8. Subiectul lucrează cu întreruperi. 9. Subiectul se trage
violent înapoi. Subiectul şe depărtează într'o clipită de cadru, în­
dreaptă priviri întrebătoare către experimentator şi* reîncepe numai
după ce acesta i-a strigat.de 3 ori „Mai departe". l6. Subiectul este
aproape să cadă peste cadru şi cu privirea zăpăcită cere ajutor.
11. Subiectul are mişcările mai greoaie şi gîndeşte; destul de mult
asupra direcţiei mişcării. 12. Subiectul lucrează mai degajat, mai si­
gur şi mai elegant decît înainte.
(Aceste observaţii privesc în mare măsură pe fete).
* «
. . . . * , . *

In această serie de experienţe (de la 1—6), aplicate asupra di­

verselor funcţiuni psihice, am avut aşa dar 111 subiecte care au
reacţionat diferit la excitaţia din afară. Concluziile obiective care
se desprind din rezultatele şi datele obţinute, ar fi: în 56 cazuri,
adică 50,4%, s'a putut constata cu claritate o influenţă negativă,
adică randamentul s'a micşorat; la aceasta se adaugă simptomele
corporale caracteristice şi care presupun anumite schimbări în do­
meniul somatic. In 37 cazuri, adică 3 3 % , randamentul nu prezintă
variaţii, revelatoare, iar în 18 cazuri, adică 16,2%, s'a putut con­
stata chiar o urcare a randamentului căci, plecînd dela structura
psihică a fiecăruia, sunt indivizi al căror factor volitiv este biciuit
şi îmboldit, ei putînd astfel lucra mai repede şi mai bine (Piorkowski,
134). Mai adăugăm că rezultatele experienţelor, au arătat cu preg­
nanţă că nu toţi indivizii sunt afectaţi de spaimă şi aceasta se pune
desigur în directă legătură tot cu structura interioară.
 Datele obiective obţinute prin experienţele executate în labo­
rator, declaraţiile subiectelor şi observaţiile noastre sistematice, stu­
diul emoţiilor în general şi al emoţiei spaimei în particular — studiu
întreprins înaintea noastră de numeroşi cercetători (psihologi, fizio-
logi, psihiatri), precum şi analiza psihologică a accidentelor (de cale
ferată, avion, automobil, catastrofe maritime, e t c ) , ne permit con­
statarea de crdin general că fenomenul spaimei are ca urmare o
zăpăceală subiectivă şi trecătoare, care este însoţită de simptome fi­
ziologice particulare, totul explicîndu-se prin declanşarea unei emoţii,
de care vom vorbi mai tîrziu. In- clipa de spaimă (amintim: vio­
lentă ! ) , care nu este altceva decît o puternică criză emoţională (şoc),
individul trăeşte aşa dar un syndrom confusional (zăpăceala) şi unul
emoţional. Aceste două syndrome nu sunt trăite separat sau con­
secutiv, ci ele formează o unitate. Pentru o mai adequată şi eficace
explicare a trăirei clipei de spaimă violentă,' noi am despărţit, arbi­
trar desigur, syndromul confusional (pe care l-am raportat mai ales
la funcţiunile intelectuale) de cel emoţional (în care am înglobat, pe
lîngă starea afectivă sui generis şi modificările viscerale).
Se poate desigur presupune că în starea de spaimă se înglo­
bează şi frica, dar aceste două stări nu pot fi nicidecum egalate.
După Lehmann şi Stekel ( 1 5 9 ) , frica este aspectul cronic, pe cînd
spaima este cel acut, o creştere, violentă a fricei. Afară de aceasta,
frica este o depresiune în aşteptarea uiiui rău oarecare (Frobes, 4 6 ) ,
este un afect al aşteptării şi al „pîndei", cum se exprimă Lotze
( 1 0 4 ) , pe cînd Spaima se caracterizează tocmai prin neaşteptare, ex­
citaţia impunîndu-se nemijlocit. Apoi, individul căruia îi este frică,
are o reprezentare oarecare, chiar cînd aceasta nu este cea justă, pe
cînd la spaimă reprezentarea lipseşte, ea venind mai tîrziu. Insfîrşit,
la spaimă individul trăeşte o sguduire violentă a eului, o emoţie deci,
pe cînd în starea de frică se observă o iritare atenuată doar, legată
de un sentiment de nesiguranţă, acesta accentuîndu-se tocmai prin
reprezentările care se succed, mai mult sau mai puţin repede. Ceea
ce însă spaima şi frica au comun, sunt fără îndoială simptomele cor­
porale, mai intensive însă şi mai sguduitoare în cazul spaimei. In
starea de frică, simptomele fiziologice urmează o linie ascendentă
e
a_^-—"" b, P cînd ta spaimă ele încep dintr'odată de pe culme
(b) b " şi cu violenţă.

2. Încercarea de explicare psihologică a syndromului confuzional

al spaimei (starea de zăpăceală).

Analiza atentă a cazurilor de spaimă violentă, conduce la con­

cluzia că în syndromul originar unitar se integrează şi cel confu­
sional, care poate fi explicat prin întrepătrunderea şi comprimarea
-violentă şi silită a reprezentărilor în conştiinţă. Această întrepă-
trundere (încîlcire), se poate accentua pînă la pierderea conştiinţei,
sau pînă la nevroză; totul depinde de intensitatea excitaţiei, dar mai
ales de unitatea de structură psihică a individului.
Syndromul confuzional cunoaşte diferite trepte şi fiecare este
în imediată dependenţă de intensitatea şi violenţa excitaţiei, de ca­
litatea acesteia, de condiţiile exterioare („atmosfera" în care are loc
trăirea spaimei) şi de dispoziţia psihică momentană a individului
respectiv. In cadrul acestor afirmaţii, vorbim de o zăpăceală uşoară
şi de una puternică, ultima mareînd o alterare a întregii vieţi su­
fleteşti. Tema noastră este acum să analizăm această zăpăceală pro­
nunţată, adică trăirea spaimei violente, care se caracterizează nu nu­
mai printr'o emoţie puternică, ci şi printr'o atacare şi siluire a vieţii
reprezentărilor.
A avea „prezenţă de spirit" într'o situaţie primejdioasă, în­
seamnă a rămîne cu viaţa de conştiinţă neinfluenţată, adică a men­
ţine cursul liniştit, normal al gîndurilor şi reprezentărilor, căci con­
trariu individul „îşi pierde capul". In clipa de spaimă însă, repre­
zentările nu mai sunt o creaţie originală a conştiinţei proprii; cursul
reprezentărilor este nemijlocit luat cu asalt, siluit de excitaţiile din
afară care, cu violenţă şi cu o neobişnuită repeziciune, caută să-
ocupe întreg cîmpul conştiinţei. In clipa de spaimă, procesul per­
cepţiei nu mai este normal,, el rămîmnd incomplet, neterminat, căci
excitaţia intensă şi neaşteptată îi rupe cu violenţă posibilităţile de
legătură între lumea din afară şi cea dinăuntru. Intre percepţie şi
excitaţie pe deoparte şi între percepţie şi conştiinţă pe de alta, nu
mai este nici-o legătură normală. Despre excitaţia din afară, con­
ştiinţa nu mai are decît o foarte slabă şi întunecată reprezentare, sau
chiar nici-una. Frîngerea, ruperea raporturilor normale, provoacă o
sdruncinare trecătoare a echilibrului sufletesc şi această nouă şi par­
ticulară stare psihică se caracterizează nu numai printr'o lipsă totală
de înţelegere, ci ea reprezintă o unitate (structură) interioară ciu­
dată, în care se contopesc un puternic afect şi schimbări în dome­
niul somatic.
Nu numai că reprezentările cad într'o reciprocă alergare şi
nu numai că ele se prind şi se încrucişează într'o goană neobişnuit
de repede — ceea ce ar putea sufidant lămuri zăpăceala, — dar, în-
clipa de spaimă, la indivizii cu anumite dispoziţiuni şi cu structuri
psihice speciale, reprezentările sunt presate în interior; ele se con­
tractează cu violenţă, se strîng în ele înşile, ca şi cum ar voi să se
apere de ceva rău şi primejdios, închizîndu-se în ele înşile în faţa
unei primejdii nevăzute, dar întrucîtva bănuite. Contracţiunea are
loc însă aşa de repede, încît în acel moment conştiinţa apare goală,
acel .stream of consciousness" este pentru o clipă întrerupt şi indi­
vidul trăeşte impresia unei căderi totale în ceva întunecat de nede­
finit („Sunt ca şi mort"!).
 In starea afectivă, golul acesta al conştiinţei prezintă un colo­
rit cît se poate de particular, căci la baza lui se găseşte tocmai un
„trop plein" de reprezentări, ceea ce ar putea pare paradoxal. Totuşi,
„aceste goliri şi umpleri", serie Lorze ( 1 0 5 ) , „nu sunt procese po­
trivnice, căci golirea nu înseamnă desigur o simplă absenţă a repre­
zentărilor, ci prezenţa unui număr aşa de mare încît atenţia nu poate
prinde nici-una pentru a o fixa în conştiinţă".
Clipa de spaimă se caracterizează prin „comprimare", „con-
tracţiune", „înăbuşire", „rostogolire", etc... — Wundt ( 2 0 1 ) a putut
constata că la 9paimă — ca şi la mirare, bucurie intensă şi mînie —
se produce mai întîi un puternic sentiment de oprire (inhibiţie), de
reţinere şi toate celelalte conţinuturi de conştiinţă, sentimente ca şi
reprezentări, sunt înăbuşite. Şi, după cum vom vedea mai tîrziu, in­
fluenţa spaimei asupra proceselor fiziologice se caracterizează tot
printr'o „contracţiune" a vaselor şi muşchilor. Afară de aceasta, în
momentele de spaimă intensă, individul se strînge în el însuşi, ca şi
cum ar căuta acolo apărare. De aceea, se poate presupune că în
clipa de spaimă chiar şi complexele de reprezentări se contractă,
presîndu-se. Afectul provoacă aşa dar comprimarea violentă a repre­
zentărilor si aceasta dă sentimentul particular şi vag al golului de
conştiinţă. In clipa de spaimă, rolul emoţiei este cu deosebire carac­
teristic, pentrucă aceasta predomină; intensitatea ei este mult mai
mare decît intensitatea puterii de „cunoaştere". De altfel, o stare
afectivă nu poate creşte în intensitate decît dacă reprezentările se
estompează; în criza emoţională, nici ideile şi nici imaginaţia n'au
suficientă putere pentru echilibrare, aşa că „a cunoaşte" şi „a simţi"
nu pot coexista cu o aceiaş intensitate (Ribot, 139, p. 1 8 8 ) . — Z ă ­
păceala (syndromul confusional), se caracterizează deci printr'o lipsă
totală de înţelegere a situaţiei, căci în clipa de spaimă nu se găseşte
în conştiinţă nici-o reprezentare clară. Comprimarea violentă a siluit,
răpit şi nimicit valoarea positivă a reprezentărilor, adică însuşirea
acestora de a ne informa cu claritate asupra lumii interne şi ex­
terne. Afirmînd că simptomele corporale sunt primare, James ( 7 5 )
nu uită să adauge că, iniţial, nu se formează în conştiinţă nici-o re­
prezentare precisă a primejdiei. In definitiv, o reprezentare a primej­
diei nu se poate chiar deloc forma, căci o reprezentare nu este
totdeauna decît o reprezentare reprodusă. In general, pentru a
avea o reprezentare despre ceva, trebue c?\ noi să fi avut în prealabil,
cumva şi cîndva, percepţia. In clipa de spaimă, nu se formează nici-o
repezentare, căci acestea sunt foarte rar percepute. Conştiinţa acti­
vează în general, cu reprezentări obişnuite, cu acelea care se repetă,
în virtutea sensaţiilor respective care şi ele se remarcă printr'o frec­
ventă revenire. Sensaţiile, resp. reprezentările care se formează rar,
nu mai sunt reţinute în conştiinţă, ci sunt înăbuşite în vre-un colţ
întunecos al vieţii sufleteşti, mai înainte însă de a-şi fi schiţat con-
 1
ştiinţa vre-o atitudine oarecare vis-à-vis de aceste rare reprezentări ) .
Situaţiile primejdioase reale sunt deasemenea rare, deaceea conştiin­
ţei îi sunt străine astfel de reprezentări, căci materialul corespun­
zător de sensaţii se afirmă la intervale mari de timp. Despre o pri­
mejdie netrăită, sau despre primejdie în general, noi nu putem avea
decît cel mult un concept tot general, însă nu reprezentare; iar o
reprezentare a conceptului nu putem avea, ceea ce Berkeley a în­
cercat să demonstreze (în „Principiile cunoştinţei omeneşti"). Dar
chiar atunci cînd am avea o reprezentare a primejdiei, ea a rămas aşa
de întunecată, aşa de „înăbuşită", încît va fi necesar un anumit timp
pînă cînd ea să revină în centrul aperceptiv: acest timp poate dease­
menea caracteriza syndromul confusional al spaimei. Apoi, con­
ştiinţa reacţionează în virtutea Junei pregătiri care presupune şi re­
prezentări deja formate, iar Marbe ( 1 1 0 ) a dovedit că „cunoscutul"
2
şi „obişnuitul" au o influenţă fundamentală asupra pregătirii ).
Spre deosebire de stările bazate pe experienţă, trăirea neobiş­
nuită şi nemijlocită declanşează o spaimă reflexivă, fără raport la
cauza iniţială; în acest caz „nu gîndeşti la nimic, nu interpretezi si­
tuaţia, nu încerci să-ţi faci vre-o reprezentare nici despre gradul de
primejdie al întîmplării şi nici despre situaţie" (Révész, 138, p. 2 2 3 ) .
In această ordine de idei, apare ca o evidentă eroare afirmaţia lui
Arndt ( 5 ) că clipa de spaimă ar fi „perioada dintre hotărîrea de a
reacţiona şi reacţiunea însăşi". Noi am căutat să dovedim însă că
clipa de spaimă este ceva originar, primar, o clipă în care nu se
formează nici-o reprezentare, cu atît mai puţin o hotărîre. Arndt mai
greşeşte confundînd clipa de spaimă cu timpul de reacţhme; aceasta
este însă o ulterioară şi ultimă verigă a întregului proces.
O altă dovadă că raritatea trăirii primejdiei este un factor
hotărîtor în formarea reprezentării corespunzătoare, este atitudinea
(comportamentul) copiilor şi tinerilor în clipele de primejdie. Ei rîd
adeseori ( a se vedea protocolul experienţelor) şi nu arată nici-o

1) Experienţa şi cunoştinţele ajută pe individ să-şi inhibeze emoţiile. „Sa-

voir est une condition de sang froid. Mais savoir, c'est se souvenir" (Essertier,
3«, p. 1 7 ) .
2) Unii cercetători (mai ales psihiatri), afirmă că syndromul confusional
observat la criza emoţională,, este consecinţa intoxicării rezultate din insuficienţe
viscerale şi anume din insuficienţele hepatice şi renale, datorite inhibiţiilor func­
ţionale pe care le provoacă emoţia (Dumas, 29, I, p. ICO). Nu încercăm să ne­
găm aceste afirmaţii, care rămân totuşi, pentru noi, o explicare fiziologică a
syndromului confusional al spaimei, — ci adăugăm doar că turburările viscerale
influenţează puternic viaţa psihică şi cursul reprezentărilor. A f a r ă de aceasta,
noi suntem înclinaţi să înglobăm turburările organice în syndromul emoţional, nu
în cel -confusional. N u pierdem însă deloc din vedere, qpinda aslupra .unităţii"
trăirei emoţiei spaimei. (Cercetătorii aceştia vorbesc însă de syndromul confusio­
nal post-emoţional, ca rezultat al intoxicării, syndrom care poate dura zile; noi
raportăm însă afirmaţiile noastre la syndromul confusional care durează o clipă
doar şi care este trăit numai în clipa spaimei violente).
 înţelegere pentru seriozitatea situaţiei ; ei nu trădează nici măcar
bănuiala că o detunătură sau o stricăciune gravă la maşină, ar putea
pune viaţa în primejdie, sau că ar putea avea alte grave consecinţe.
Ei interpretează situaţia cu uşurătate şi cînd impresia este prea pu­
ternică, atunci este declanşată o atitudine instinctivă. Abia după
experienţă vine o mai repede înţelegere a situaţiei. Trăirea spaimei
provoacă o orbire psihică trecătoare şi atitudinea conştiinţei este
ca şi aceea a unui copil care, din lipsa experienţii şi a aptitudinei
de înţelegere, nu poate pricepe, nu-şi poate tălmăci un obiect arătat
lui pentru întîia dată. După îndelungate cercetări şi observaţii, Marbe
( 1 1 4 ) a putut să constate că din pricina ne(re)cunoaşterii primej­
diei, tendinţa către accidente este mai pronunţată la tinerii sub
20 ani.
In clipa de spaimă reprezentările cad aşa dar victimă unei vio­
lenţe externe neaşteptate şi ele rămîn atîta vreme dezarmate şi neac-
tive, pînă cînd o nouă .reprezentare, care probabil este elaborată din
rezervele subconştiente şi inconştiente ale vieţii sufleteşti, aduce o
înţelegere pentru eul propriu şi pentru situaţie. Blocul cu reprezentări
1
comprimate, încearcă atunci să se destindă ) şi cea dintîi reprezen­
tare care se afirmă în conştiinţă, este aceea că „ceva s'a petrecut".
Individul respectiv percepe excitaţia fără însă a o înţelege şi pînă
cînd reprezentarea adevărată îşi face loc, fantasia lucrează febril,
provoacă toate iluziile posibile, ceea ce influenţează defavorabil ten­
2
dinţa de recîştigare a echilibrului sufletesc ) . Ceva mai tîrziu, după
structura psihică a individului, conştiinţa ia faţă de excitaţie o ati­
tudine mai pronunţată şi contribue la înţelegerea completă a situa­
ţiei şi prin aceasta la liniştire. Destinderea însă şi mai ales luarea
linei atitudini imediate depinde, după cum vom vedea şi mai tîrziu,
3
de o anumită motilitate psihică ) .

1) Destinderea se efectuiază lent sau repede — după structura psihică

individuală — şi cdată cu ea se infiripează şi ideea clară despre ceea ce trebue
cu adevărat de făcut. După noi, panica îşi are originele tot în această destindere
•a reprezentărilor, destindere care întîrzie însă şi care nu se face complet. Apoi,
l a panică s a u comprimat centre izolate dar puternice de reprezentări şi poate fi
deci vorba de o multiplicitate de destinderi; pe cînd la spaima simplă este
unilateralitate, un singur centru care se comprimă, un singur bloc.
2 ) In clipa de spaimă .imaginaţia are un rol compensator; individul nu
poate descifra nemijlocit realitatea, atunci caută deslegări în imaginaţia sa. Acea­
sta ajută, într'o măsură oarecare, la reabilitarea conştiinţei.
In această ordine de idei, trăirea spaimei ar fi stimulentul gîndirei. Emoţia
a răpit funcţiunilor intelectuale starea lor de repaos relativ şi de liniştită curgere,
silindu-le la o activitate febrilă, uneori halucinantă chiar.
Reprezentarea originară şi care a avut o legătură cu obiectul, cu exci­
taţia, a fost de mult înăbuşită de alte reprezentări care se întrepătrund, se aso­
ciază cu frînturi de amintiri, de „urme mnesice", ceea ce contribue la accentuarea
syndromului confusional.
3 ) Formarea reprezentării depinde de structura mintală individuală. Unii
pot avea o reprezentare globală despre obiect, ceea ce conduce nemijlocit la în-
 Un număr mare de cercetători vorbesc despre „surpriză" în
cazul spaimei, care ar putea avea ca urmare syndromul confusional
şi chiar pierderea con.tiinţei. Noi respingem principial acest punct
de vedere; în starea surprizei cursul reprezentărilor nu este complet
distrus, ci noi ne găsim într'o stare particulară doar, fără să fim
complet zăpăciţi. Pierderea conştiinţei (nu în înţeles patologic), în­
seamnă absenţa totală a reprezentării situaţiei şi aceasta nu se în-
tîmplă în cazul surprizei. Mai departe, la surpriză, situaţia poate
fi prinsă în întregime şi repede, pe cînd la spaimă aceasta are loc abia
după restabilirea echilibrului sufletesc. Frobes ( 4 6 ) nu egalează
spaima cu surpriza, ccnsiderînd-o pe aceasta un grad inferior al
celei dintîi, iar Ribot ( 1 3 9 ) numeşte şocul surprizei o formă „ate­
nuată" a fricei. Cînd surpriza prezintă un caracter violent — indi­
ferent dacă o raportăm la emoţii depresive sau euforice, — atunci
o numim spaimă, nu surpriză.
Durata syndromului confusional în clipa de spaimă, este foarte
dificil de stabilit, căci naşterea, consecinţele şi dispariţia afectului
spaimei sunt în foarte strînsă. dependenţă de constituţia psihică in­
dividuală, de dispoziţia momentană şi de condiţiile externe care pot
varia. Penim a constata (măsura) durata zăpăcelii, noi am orga­
1
nizat experienţe speciale ) şi am obţinut valori între 20—30 secunde,
cu 14 subiecte mature. Aceste valori însă şi chiar altele care s'ar
mai putea căpăta, nu se pot nicidecum generaliza şi lua ca criteriu
obiectiv (etalon) de caracterizare in divid uială, căci valorile rămîn în
strînsă legătură cu structura psihică a fiecăruia. In cazuri de acci­
dente judecătorul (german) acordă (şofeurului, de pildă), un aşa
numit timp de graţie, care poate scuza atitudinea şi reacţiunea indi­
vidului prin influenţa negativă a spaimei. Acest timp a fost stabilit
la una secundă („Schrecksekunde"). întrebare: cum poate judecă­
torul să acorde acest timp-scuză fără să cunoască în prealabil apti­
tudinile psihice ale individului ? Cum poate constata judecătorul că
şofeurul X s'a speriat întradevăr ? N'ar fi mai bine ca aptitudinea
de a fi sperios precum şi temperamentul, să fie cunoscute înainte de
eliberarea permisului de şofeur ?

ţelegere; alţii însă, cu absenţa mobilităţii intelectuale, au nevoe de tatonări, de

prinderi parţiale. Aceştia din urmă cad victima tendinţei către metodă şi deşi în
alte cazuri pot fi superiori tipurilor din categoria 1, la trăirea spaimei sunt totuşi
mult mai turburaţi.
1) Un buton (tastă) în legătură cu cronoscopul Hipp, trebuia continuu
apăsat de subiect. In timp ce atenţia acestuia era concentrată asupra unor cal­
cule mintale (adunări de cifre, strigate de experimentator), s'a intercalat detună­
tura : subiectele care s'au speriat, au tras instinctiv degetul de pe buton, iar acul
cronoscopului s'a pus în mişcare pînă cînd el a fost din nou oprit prin reapăsa-
rea butcnului. Ne grăbim însă mărturisim că aceste experienţe nu pot prezenta
o valoare absolută. Experienţa noastră este prezentată ca o indicaţie, doar.
 3. Influenţarea negativă a funcţiunilor psihice, în clipa de spaimă.

Reprezentările constitue o viaţă proprie, însemnată şi hotărî-

toare pentru procesele de conştiinţă. Ele se leagă, se contopesc cu
celelalte funcţiuni psihice şi este deci dela sine înţeles că atunci cînd
viaţa reprezentărilor va fi atacată de fenomenul spaimei, vor suferi
şi celelalte funcţiuni ca atenţia, memoria, etc. Ce se întîmplă cu
funcţiunile psihice în clipa de spaimă ?
a. Memoria este greu încercată şi Horn ( 7 2 ) , care a analizat
un mare număr de întîmplări cu spaimă, a putut să constate în multe
cazuri un grad înalt de amnezie ; indivizii erau conştienţi că ,,ceva"
s'a întîmplat, dar nu erau în stare să dea explicaţii asupra întîmplării,
deşi aptitudinea memoriei nu arăta nici o turburare. Zăpăceala acută,
care se observă desigur numai în cazurile grave şi la persoane cu
anumite dispoziţiuni, are, după Horn ( 7 2 ) o asemănare cu stările
care caracterizează amentia şi histeria. Turburările amnestice şi
dezorientarea pentru spaţiu, timp şi persoane, pot dura — după
1
Horn (72) şi Stierlin ( 1 7 0 ) — ore întregi şi chiar zile ) . Ceva mad
mult: în clipa de spaimă, individul uită ceea ce el trebue să facă
şi chiar ceea ce a învăţat. (Hallbauer, 5 9 ) , iar Lahy ( 9 3 ) socoteşte
asemenea persoane tipUri care, prin excelenţă, mai pot provoca şi
alte accidente. Kuhne ( 9 1 ) descrie cazul real al unui institutor care
în urma spaimei a pierdut memoria cifrelor.
După părerea noastră, turburările memoriei se datorează vio­
lenţei şi mai ales repeziciunei excitaţiei. Pentru ca în memorie s ă
rămînă vre-o urmă, este necesară o anumită dispoziţie interioară (Ein-
stellung), o pregătire şi afară de aceasta excitaţia trebue expusă un
anumit timp. In clipa de spaimă însă, funcţiunea memoriei este şi ea
silită la o activitate abnormă, din pricina repeziciunei excitaţiei şi ca­
racterului ei violent. Un accident se întîmplă totdeauna pe neaştep­
tate, durata lui este foarte scurtă, aşa că individului nu-i mai rămîne
în memorie nici-o urmă. Behounek ( 1 1 ) , care a luat parte cu Nobile la
expediţia polară, povesteşte că ,,în clipa catastrofei totul s'a petrecut
aşa de repede, încît nimeni n a putut fi conştient de originile catastro­
fei"; iar Lundborgh, care căutînd să vină în ajutorul sinistraţilor a că­
zut cu avionul, întreba mai tîrziu „ce a spus după catastrofă, căci el a
uitat totul" ! In clipa de spaimă, fixarea în memorie este împiedicată
de şocul emoţional. Stările afective ajută de obicei procesului de
fixaţie, dar la emoţiile prea violente, fixarea amintirii evenimentelor
care au întovărăşit sau precedat şocul afectiv, este împiedicată de o
perturbaţie a organismului, atingîndu-se astfel metabolismul nervos

1) Aceste simptome. care durează ore şi zile, fac parte din syndromur
confusional patologic, pe care noi însă l-am deosebit tranşant de syndromiM con-
fusional normal şi care durează o clipă numai, în momentul trăirei spaimei vio­
lente. Asupra acestei deosebiri, revenim şi în paginile următoare.
 (Pieton, 1 3 3 ) . La spaimă nu poate fi totuşi vorba de o amnezie or­
ganică, aceasta presupunînd şi o leziune, ci de o amnezie funcţio­
nală, de o „inhibiţie funcţională" (Dejerine). Pentru Dumas (29,
II, p. 9 8 — 9 9 ) însă, această amnezie este aparentă numai; totul
se reduce la o pseudo-inerţie, la o pseudo-obnubilaţie. Amintirile nu
sunt dispărute, ci inhibate doar. „Emoţia tinde să producă amnezie
anterogradă, prin oprirea travaliului constitutiv al percepţiei şi am­
nezie retrogradă, prin întreruperea bruscă a cursului conştiinţei, ceea
ce împiedică amintirile să se fixeze" ; „de aci, fragilitatea amintirilor
recent cîştigate şi slăbirea puterii normale de evocare". Aşa dar, ne­
siguranţă în evocarea amintirilor şi imposibilitatea — pentru o anu­
mită perioadă de timp — a fixării corecte a evenimentelor post-
1
• emoţionale ) .
b. Atenţia este, în clipa de spaimă, oa şi exclusă. Această
funcţiune ar fi îngustarea conştiinţei în favoarea unui anumit obiect
şi în clipa de spaimă, din pricina comprimării violente a reprezentă­
rilor, conştiinţa se îngustează mult mai mult şi cu violenţă, ceea ce
provoacă oprirea, excluderea funcţiunii atenţiei. Excitaţia vine din
afară, însă conştiinţa se îngustează înspre interior şi atenţia — fiind
şi dînsa cuprinsă în conştiinţă, — nu se mai poate îndrepta către
excitaţia din afară pentru a reacţiona, ci şi ea se îngustează în inte­
rior odată cu conştiinţa.
După Frobes ( 4 6 ) , caracterul subiectiv al atenţiei este „senti­
mentul activităţii (ocupaţiei) noastre cu un obiect" ; în clipa de
spaimă însă, noi nu mai avem acest sentiment, ceea ce contribue în
bună parte la formarea „golului" conştiinţei şi la căderea totală în
•ceva de nedefinit.
Influenţele spaimei sunt mai pronunţate la individul &ctiv, con­
centrat asupra unei activităţi oarecare, căci atenţia este deja prinsă
de diverse tendinţe şi frămîntări; Selz ( 1 5 6 ) a făcut observaţia că
în conştiinţă nu mai rămîne loc pentru alte gînduri şi acţiuni şi acest
autor încearcă să dea următoarea explicaţie nenumăratelor accidente
ce se întîmplă cu prilejul aterisării avioanelor (ciocniri cu avioanele
deja existente pe teren) : acţiunea aterisării captează aşa de mult
atenţia pilotului, încît în conştiinţă nu mai rămîne deloc spaţiu şi
pentru observarea avioanelor care stau în drum. Afară de aceasta,

1) Aceste indicaţii au o deosebită însemnătate pentru psihologia judiciară

(psihologia martorului şi a mărturiilor). In cazuri de crime sau delicte grave,
martorii declară „ce au văzut", sub ipresitane de Jurământ. D a c ă însă, în clipa cînd
evenimentul a avut loc martorului i«a fost dedlamsaităi o stare afectivă specială
(respectiv emoţie puternică) atunci (perceperea n'a mai fost normală, datele perce­
pute au fost false şi mărturiile n'au, în acest caz, decît o valoare extrem de
relativă. De aci se poate conchide necesitatea cunoaşterii temperamentului mar­
torului, căci afectivitatea şi emotivitatea sunt calităţi temperamentale. Psihologia
-mărturiilor formează un capitol însemnat al psihologiei experimentale (vezi cer­
cetările lui W . Stern, Claparede, Rudlowski, e t c ) .
adîncirea într'o activitate face dificilă şi schimbarea rapidă a dispo­
ziţiei interioare (Umstellung), după cum au constatat Lubrich ( 1 0 7 )
şi A, Franzen ( 4 5 ) , prin experimente de laborator. Horn (72) şi
Reichardt ( 1 3 7 ) au observat de asemenea că nici-o alterare psihică,
nu are loc la pasagerii care dorm în tren şi că sguduirea sistemului
nervos este ca şi nulă.
In cazul unei concentrări puternice a atenţiei, se găse?c in con­
ştiinţă anumite constelaţii care favorizează spaima şi îi accentuiază
influenţele, căci conştiinţa, înainte de trăirea spaimei, se găseşte deja
îngustată şi ajută astfel, în mod nevinovat, la comprimarea repre­
zentărilor şi apercepţiilor. Pentrucă excitaţia ţîşneşte cu totul pe ne­
aşteptate şi pentrucă adaptarea cere o anumită pregătire, atenţia, ca
funcţiune de obiectivare a conştiinţei, nu se mai poate adapta în mod
1
normal intensităţii violente a excitaţiei ). Posibilităţile de adaptare
atîrnă în mare măsură de aptitudinea individului de a-şi schimba,
modifica rapid dispoziţia interioară (Umstellbarkeit).
Din cele amintite mai sus, reese clar că — în special Ia profe­
siunea de conducător de vehicul — îndreptarea şi concentrarea aten­
ţiei asupra unui singur obiect, este legată de posibilitatea acciden­
tului. Psihotehnicianul a tras de aci concluzia interesantă că un con­
ducător de vehicul, trebue să aibă aptitudinea atenţiei distributive.
La această însuşire, diferenţele individuale joacă un rol însemnat,
căci sunt unele tipuri care pot prinde „configuraţii", adică mai multe
obiecte care constituesc o structură unitară şi alte tipuri care îşi pot.
îndrepta atenţia numai asupra unui obiect. Aceste diferenţe indivi­
duale se pot desigur stabili prin experienţe adequate.
c. Cîndirea obişnuită cade şi dînsa, în clipa de spaimă, victima
excitaţiei nemijlocite ; individul nu mai este în stare să-şi ordoneze
gîndurile şi pentrucă nu poate fi „stăpîn pe situaţie", nu va şti să se
elibereze din această stare. Căci individul nu are nici măcar înţele­
gerea situaţiei. Prinderea unei situaţii în care se iveşte brusc o-
piedică, sau în care atitudinea nehotărîtă a unui terţiu accentuiază
în aşa fel dificultatea, încît într'o clipă totul ar putea lua aspectul
unei primejdii, — cere desigur mai complicate operaţii de gîndire
decît în cazurile normale. Nu e suficient ca omul să înţeleagă situa­
ţia şi să reacţioneze într'un fel oarecare, ci el trebue, în acelaş timp,
să reflecteze dacă reacţiunea intenţionată corespunde cu adevărat
scopului şi dacă mişcarea executată va avea consecinţele cele mai
favorabile. In cazul spaimei acute, aceste operaţii nu mai au loc ;

1) Weber afirmă că spaima a r contribui la creşterea atenţiei involuntare.

Aceasta pare perfect valabil, numai .că această creştere are loc imediat după-
clipa de spaimă. Dacă în clipa crizei emoţionale violente, individul şi-ar păstra
funcţiunea atenţiei nealterată (ba chiar crescută în intensitate!), atunci el n'ar
trăi nici-odată cu adevărat emoţiile. Complet „imuni" în ceea ce priveşte emo
ţiile, pot fi numai indivizii din al căror corp viaţa s'a scurs !
"242 I.—M. Nestor

1
ele trebuiesc terminate în cîteva sygma d o a r ) şi pentrucă excitaţia
vine asupra conştiinţei ca o furtună brusc deslănţuită, vor fi violen­
tate şi gîndirea obişnuită şi inteligenţa, aceasta din urmă fiind apti­
tudinea de a găsi posibilităţile c d c mai favorabile pentru a răspund?
adequat constelaţiilor din afară.
d. Procesele voluntare nu rămîn neinfluenţate în clipa dt
.spaimă. S'a vorbit deseori de o paralizie a voinţii. Chiar la expe­
rienţele noastre originale — şi anume la proba cadrului şi dopurilor
de lemn, — am văzut subiecte care din cauza spaimei au rămas ca
şi împietrite, neputîndu-se mişca imediat, deşi comanda „Mai depar­
te" le-a fost energic repetată. Paralizia voinţii pare să fie provocată
deo paralizie a sentimentului şi a sensaţiei şi Stierlin ( 1 7 0 ) raportează
că la cutremurele de pămînt din sudul Italiei (Messina-Reggio) şi
Valparaiso, s'au văzut foarte mulţi indivizi care au rămas ca şi în­
rădăcinaţi înaintea caselor ce se dărîmau, pierzîndu-şi prin aceasta
viaţa sub dărîmături. Binet ( 1 4 ) expune cazul unui copil de 5 ani
care, surprins de tramway în mijlocul drumului, a rămas acolo împie­
trit, nereacţionînd nici la strigătele watmanului şi nici la acelea ale
pasagerilor, trebuind în cele din urmă să fie îndepărtat cu forţa de
către un trecător. In actul voluntar se înglobează şi reprezentarea
scopului, a ţelului. In clipa de spaimă individul nu are nici înţelegere
şi nici reprezentarea despre situaţie şi deci nici reprezentarea scopu­
lui şi pentrucă nu este nici-un motiv voluntar clar. nu se poate ne­
mijlocit traduce nici actul voluntar corespunzător. După clipa de
2
;spaimă, se poate însă vorbi de o reacţiune voluntară, pregătită );
individul a ,,prins" situaţia, centrele asociative îşi reiau normal acti­
vitatea şi se pot schiţa măsuri adequate. In cele mai multe cazuri
totuşi, reacţiunea voluntară nu are loc, căci desfăşurarea normală a
actului voluntar este împiedicată de afect şi măi ales de turburările
.somatice (contracţia vaselor, paralizia muşchilor, etc). Tendinţa de-
terminatoare de care vorbeşte Ach, pare să fie în clipa de spaimă
condiţionată de gradul şi intensitatea comoţiei şi totodată de consti­
tuţia sistemului nervos ; şi pentrucă trăirea spaimei atacă viaţa de
conştiinţă, individul nu mai reacţionează voluntar, ci instinctiv. La
spaimă, aceste acţiuni instinctive sunt adeseori cele mai adequate
şi Ach ( 1 ) a dovedit deja că procesul randamentelor bune şi de
scurtă durată se reazimă nu pe o hotărîre proprie, ci ele se desfă­
şoară instinctiv. Cu atît mai mult, cu cît în clipa de spaimă rolul con­
ştiinţei este foarte redus, ea nemai putînd ordona ; factorul „inte­
lectual" este astfel eliminat şi Wundt ( 2 0 1 ) numeşte acţiuni instinc­
tive „acele acte voluntare care apar fără amestecul unor cauze inte­
lectuale, adică dintr'un singur motiv care stăpîneşte conştiinţa". ( A -

1) O sygma este a mia parte dintr'o secundă . .

2) Numai emoţiile slabe, uşoare, pot fi inhibate de efortul voluntar.
supra reacţiunei instinctive, în clipa de spaimă, revenim mai amplu
în partea I V - a a lucrării).
Este dela sine înţeles că nu numai spaima poate paraliza voinţa.
Degerarea, de pildă, este caracterizată tot printr'o paralizare, printr o
toropeală, care răpeşte voinţii orice activitate intenţională (Frobes,
4 6 ) . Deosebirea constă totuşi în aceea că la spaimă paralizarea voin.
ţii nu are loc treptat ci survine brusc, avînd şi o durată mai scurtă
decît degerarea.

4. Dispoziţia psihică momentană şi aptitudinea de a o schimba rapid.

( Einstellung-Umstellung).

Procesele voluntare nu se desfăşoară izolat, ci ele sunt contopite

cu alte funcţiuni psihice, totul constituind viaţa sufletească obişnuită,
a cărei curgere este condiţionată de impresiile dinăuntru şi de acelea
ale lumii din afară (sensaţii şi percepţii). Curgerea normală a vieţii
sufleteşti şi a proceselor psihice în general, mai este condiţionată şi
de dispoziţia personală, care se explică prin dispoziţii momentane sau
durabile şi care joacă deasemenea un rol în trăirea spaimei. împăr­
tăşind concepţia lui M ă r i e (112, 113, 1 1 4 ) , noi deosebim dispoziţia
momentană a personalităţii de cea obişnuită, înţelegând prin perso­
nalitatea unui individ totalitatea aptitudinilor sale psihice şi fizice.
Aci va fi vorba deocamdată numai de dispoziţia momentană, ne
grăbim însă să accentuăm că aceasta este în strînsă legătură cu cea
obişnuită, care constitue sîmburele personalităţii. Dispoziţiile mo­
mentane sunt adeseori numai mici devieri de la dispoziţia obişnuită;
cele momentane formează procese speciale cu impresiile lumii din
afară căci, în concluzie, dispoziţiile nu sunt decît „modificări ale
mecanismului psihofizic, provocate de percepţii ocazionale" (v. Kries,
89, p. 2 9 ) , modificări care, după părerea noastră, pot avea şi o
durată scurtă (de pildă „voia bună"). Noi privim totuşi dispoziţia
de bază, obişnuita, pe care noi o vom numi identitatea vieţii sufle­
teşti în timp, drept cel mai însemnat — dacă nu chiar central —
factor al structurii interioare şi al temperamentului. La o dispoziţie,
noi nu găsim numai o atitudine intelectuală, conştientă, ci cooperează
întreaga viaţă psihică. Mai adăugăm că dispoziţia se afirmă uneori
cu totul subconştient. Oeser ( 1 2 7 ) deosebeşte dispoziţia pasivă în
care conştiinţa se comportă pasiv, totul fiind numai un proces cere­
bral cu o condiţionare subcorticaiă, — de cea activă, unde, dimpo­
trivă, influenţează un moment dinamic şi unde pe primul plan se
afirmă tendinţe puternice selective. Oeser atribue acestor dispoziţii
active o origină corticală.
Naşterea unei dispoziţii, privită ca o concentrare momentană
sau durabilă într'o singură direcţie a totalităţii aptitudinilor, nu se
întîmplă dintr'odată, ci urmează o linie ascendentă ; impresiile nouă
 sunt apercepute, modificate şi adaptate interesului şi structurii psi­
hice. Asupra proceselor de structurare a trăirilor actuale, experienţa
trecută exercită o puternică influenţă ; vechile trăiri se contopesc în
cele nouă şi împreună cu tendinţele diverse, formează constelaţii, un
bloc : în viaţa de toate zilele acesta este totdeauna activ. Dispoziţia
momentană pare a fi o structură în care se înglobează tendinţe şi
impulsuri de ordin afectiv şi intelectual, structură cu o anumită inten­
sitate şi de o anumită durată. Coloratura, intensitatea şi durata ei,
sunt condiţionate de individualitate şi desigur că dispoziţiile momen­
tane vor urma linia diferenţelor individuale. La trăirea spaimei blocul
1
este distrus, destrămat de intensitatea şi violenţa excitaţiei subite )
şi cu cît blocul — adică dispoziţia — a fost mai puternic, mai consis­
tent, cu atît mai mult va fi necesar un timp mai lung pînă cînd să se
constitue o nouă dispoziţie care să aducă înţelegere pentru situaţie şi
care să determine reacţiunea potrivită. Distrugerea dispoziţiei vechi
este chiar necesară şi cît individul se strădueşte să elimine din con­
ştiinţă gîndurile vechi, cu atît mai repede se va forma o nouă dispo­
ziţie care va ocupa conştiinţa. In clipa distrugerii blocului psihic, s a r
părea că funcţiunile nu mai cooperează pe linia unei înţelegeri totale
şi unitare, ci fiecare îşi trăeşte separat clipa ei. Raportarea funcţiu­
nilor }a funcţiunea-structură de înţelegere — pe care o definesc ad-
hoc „super-conştiinţă", — nu mai are loc. In clipa de spaimă, func­
ţiunile îşi au o viaţă ciudată, particulară şi izolată. — Orice funcţiune
este de altfel în legătură cu un centru nervos care poate fi afectat
în clipa emotivă; funcţiunile sunt dinamice, „curg" împreună (coo­
perare) în activitatea lor, ca şi reprezentările (cu care formează acel
stream al conştiinţei). întreruperea cursului conştiinţei ar încremeni,
pentru o clipă, şi funcţiunile, ceea ce ar da impresia unor trăiri
separate.
Pe lîngă constituţia psihică a individului, dispoziţia momen­
tană este hotărîtoare pentru apariţia stării de spaimă. Un individ
poate astfel, într'o anumită dispoziţie, să fie vizibil turburat şi spe­
riat de o excitaţie cu totul fără însemnătate (vezi nota 1 ) , iar altă­
dată o excitaţie puternică nu are nici-o influenţă, deşi în alte cazuri ar
putea provoca nevroza spaimei. Raportul dintre dispoziţia momen­
tană şi excitaţiile externe, poate fi lesne constatat prin auto-obser-
vare în viaţa cotidiană : pe stradă, de pildă, suntem violent speriaţi
de clopoţelul unei biciclete, iar trei ore mai tîrziu un puternic claxon
de automobil, care se găseşte foarte aproape de noi, n'are asupra
noastră nici-o influenţă. Dispoziţia momentană se aseamănă aci cu
o concentrare în sine însuşi a individului şi am arătat deja că aceasta

1) „Intensitatea" şi „violenţa" sunt interpretate numai de noi ca atare,

totul raportîndu-se la dispoziţia noastră momentană. In realitate, excitaţia poate
să fie foarte slabă* dar faptul că dispoziţia noastră nu cuprinde în ea şi pregătirea
pentru recepţia normală a excitaţiei, aceasta ne apare „bruscă", „intensă" sau
„violentă" !
 favorizează apariţia stării de spaimă. Prin cercetări experimentale
şi statistice, Marbe ( 1 1 4 ) a dovedit că un accident revine totdeauna
personalităţii momentane a individului şi că fiecărei dispoziţii mo­
mentane a personalităţii, îi corespunde o tendinţă momentană pentru
accidente. Aci nu putem face desigur abstracţie de structura totală
a personalităţii. (Afirmaţiile de mai sus nu trebue însă să ne con­
ducă la o falsă şi pripită concepţie asupra naturii şi conduitei indi­
viduale. Salturile dela o situaţie la alta sunt explicate, credem, sufi­
cient de această dispoziţie momentană, dar nu trebue neglijată nici
latura temperamentală a chestiunii. Considerînd tocmai aceasta, am
fi înclinaţi să mărturisim că temperamentul nu urmează o linie
dreaptă, ci deviază prin salturi quasi-inexplicabile. Există totuşi un
,,rang de sensibilitate" — Todoranu, 174 — care rămîne o constantă
în diversele situaţii din viaţă).
Constituirea rapidă a unei dispoziţii nouă, adică a unui bloc unde
primează înţelegerea pentru situaţie, presupune aptitudinea de flexi­
bilitate, aptitudinea de a-şi modifica repede interiorul (Umstellbar-
keit). In momentele de primejdie şi de spaimă nu mai este vorba de
o apariţie treptată, ci dispoziţia nouă se constitue nemijlocit: ele­
mentele disparate se adună repede, reprezentări nouă se asociază,
pentru ca prin aceasta situaţia să fie înţelească ca o totalitate. Dis­
poziţiile obişnuite se formează prin apercepţia proceselor izolate ;
aptitudinea de modificare interioară urmează de obicei aceleaş legi,
însă în clipa de spaimă este necesară o rapidă şi totală apercepere
a situaţiei şi aci îşi afirmă importanţa acel factor dinamic amintit, a
cărui intensitate şi mod de evoluare atîrnă de timpul individual. Tipul
„dezintegrat" — din concepţia lui Jaensch, — este, de pildă, îndrep­
tat mai mult asupra randamentului şi pare totdeauna stăpîn pe dis­
poziţiile sale, căci el poate avea oricînd o clară înţelegere a situaţiei;
deaceea el posedă, după cum crede Oeser ( 1 2 7 ) , aptitudinea de a-şi
modifica rapid interiorul, contrariu tipului „integrat" care se con­
centrează asupra trăirei, adică lumea dinăuntru şi cea din afară se
integrează, se contopesc într'o unitate coherentă a eului. Această cu­
fundare totală şi subiectivă într'o situaţie sau obiect (Einfühlung),
stînjenesc dispoziţiile interioare de a forma repede dispoziţia nouă şi
de aceea tipul integrat nu poate fi prea flexibil. In starea de spaimă
tipul integrat nu va da dovezi de mobilitate psihică, pe cînd desinte-
gratul se va adapta imediat. După rezultatele unui mare număr de
experimente executate în institutul poliţienesc din Berlin, Lubrich
(107) afirmă cu destulă hotărîre că spaima şi evitarea unei primejdii,
depind prin excelenţă de prezenţa aptitudinii de a-şi schimba rapid
interiorul. Pe de altă parte Franzen ( 4 5 ) înţelege prin această apti­
tudine „trecerea voluntară de la o activitate la alta", ceea ce nouă
ne apare foarte îndoelnic. In asemenea momente participarea voinţii

1) Subliniat de noi.
este foarte redusă şi am încercat să explicăm aceasta atunci cînd am
vorbit despre paralizarea voinţei. Aptitudinea flexibilităţii este aşa
dar condiţionată de factori adînci şi în prima linie^de structura in­
ternă (temperamentală şi instinctivă) care, în clipa cîe spaimă, nu
se sinchiseşte deloc de voinţă. In lumina cercetărilor nouă din jurul
psihologiei temperamentului, noi suntem înclinaţi să credem că apti­
tudinea de a-şi schimba repede interiorul (flexibilitate), este o în­
suşire prin excelenţă temperamentală. Desigur că Fmnzen a studiat
numai flexibilitatea normală, deşi această însuşire este mult mai
necesară în situaţii anormale, primejdioase.

5. Prezenţa de spirit. (Singele rece).

Noi considerăm flexibilitatea drept factorul de bază al prezen­
ţei de spirit; căci a avea această aptitudine, înseamnă a înţelege
repede situaţia, a-ţi schimba repede dispoziţia adaptîndu-te lumii din
afară şi a reacţiona imediat cu mişcări corespunzătoare. Prezenţa de
spirit nu trebue să intervină în secunda de spaimă sau ceva mai
tîrziu, ci o clipă mai de vreme ; căci ,,sîngele rece" închide şi un anu­
mit grad de prevedere. Conducătorul de vehicul, de pildă, se găseşte
în prezenţa unei situaţii ce nu pare primejdioasă dar care, cîteva
clipe mai tîrziu, ar putea lua aspectul unei catastrofe. A avea aci
prezenţă de spirit înseamnă ca, nemijlocit, să înţelegi situaţia înainte
de accident, a te adapta cu justeţă şi a căuta să eviţi primejdia.
Arndt ( 5 ) numeşte chiar prezenţa de spirit o „declinare a aptitudinii
de prevedere". In definitiv prezenţa de spirit cooperează la evitarea
unui accident, căci după catastrofă această aptitudine nu mai are
un rol aşa de însemnat. Prevederea posibilităţilor de accident este
însă exclusă atunci cînd întîmplarea survine brusc ; în asemenea
situaţii, a avea prezenţa de spirit înseamnă ca, simultan cu desfă­
şurarea primejdiei şi mai ales înainte de terminare, situaţia să fie
înţeleasă şi să se reacţioneze în consecinţă. A avea prezenţă de spirit,
după clipa spaimei, înseamnă a prinde repede ce s'a întîmplat, a te
adapta şi a reacţiona just. La înţelegerea situaţiei joacă un rol în­
semnat tipul individual ; prinderea imediată şi luarea unei deciziuni
adequiate, depinde de amănuntul dacă individul este un tip analitic,
avînd astfel predilecţie pentru amănunte, pentru elemente constitu­
tive, sau tip sintetic, putînd înţelege situaţia ca o structură unitară,
ceea ce facilitează luarea deciziunii şi reacţiunea. După părerea noas­
tră, prezenţa de spirit îşi are rostul înainte sau după spaimă, căci
,,clipa" este trăită fără excepţie de către toţi indivizii. Durata spaimei
la acei care au prezenţa de spirit este însă aşa de neînsemnată, încît
ea trece neobservată.
Prezenţa de spirit presupune fără îndoială şi stăpînire de sine
(aptitudine inhibitivă) şi această însuşire nu o au aceia al căror echi­
libru sufletesc n'a fost niciodată sdruncinat, ci aceia care, după pu-
 ternice sguduiri îşi pot restabili echilibrul interior, indiferent dacă
pentru aceasta este necesară o nouă grupare a relaţiilor interioare
(Miiller-Freienţels, 1 2 5 ) . Această concepţie sprijină afirmaţia noas­
tră că prezenţa de spirit şi flexibilitatea devin active după spaimă.
Căci în acest caz o simultaneitate este exclusă ; spaima este o trăire
a eului, dar tot o astfel de trăire este şi încercarea de restabilire a
echilibrului. In viaţa psihică normală aceste două procese nu pot
fi simultan trăite, căci eul nu se poate despica şi nu poate, într'un
acelaş proces, să trăiască şi spaima şi să se stăpânească. In defi­
nitiv, dacă sguduirea n'ar fi primară, ce nevoe ar mai avea eul să se
stăpîneiască în clipa de spaimă ? In stare normală, individul nu se
apără nicidecum împotriva unei întîmplări care nu a avut loc !
Prezenţa de spirit pare să fie înăscută şi joacă un roi hotărîtor
mai ales în profesiunea conducătorului de vehicul. Este totuşi de la
sine înţeles că prezenţa de spirit este necesară în toate activităţile
noastre, căci primejdia poate surveni nu numai în tren, automobil,
etc., ci oriunde. Este de asemenea clar că prezenţa de spirit presupune
întreaga personalitate, întrucît în clipa primejdiei toate funcţiunile
psihice se actualizează într'o unitate. După trăirea spaimei, se ob­
servă în prima linie o accentuare a atenţiei ; aceasta pare însă că
se întăreşte delà sine şi Weber ( 1 9 3 ) numeşte spaima o stare ac­
centuată a atenţiei involuntare (vezi nota 1, p. 2 4 1 ) .
Nu mulţi indivizi au prezenţă de spirit şi Poppelreuter (135)
crede că, în situaţii primejdioase, numai un procent de 10% se pot
comporta cu sînge rece. Acest autor mai adaugă că aptitudinea în
chestiune nu este normală, ci destul de rară. Supunînd unei amănun­
ţite analize "individuale şi după criterii psihologice 300 accidente avia­
tice, Selz ( 1 5 6 ) conchide că în cele mai multe cazuri absenţa pre­
zenţei de spirit şi a atenţiei distributive au condus la catastrofă. Ca
să precizăm, nu prezenţa de spirit este ceva rar, cum afirmă Poppel­
reuter, „ci spiritul de prevedere" care, fie că precede prezenţa de
spirit, fie că este cea dintîi etapă a aceştia, joacă rolul de generator,
ordonator şi ponderator de atitudini.
(Instanţele judecătoreşti condamnă destul de des pe acei care,
din pricina absenţei prezenţei de spirit, au provocat accidente. A nu
avea această aptitudine, nu este însă vina individului şi nu justiţia
sau o persoană arbitrară pot inocula aptitudini psihofiziologice. Vi­
novată însă apare instituţia care acordă permise de conducător de
vehicul fără ca în prealabil să cunoască structura psihică a indivi­
dului şi fără să ştie mai dinainte cum va r&acţiona X sau Y in ca­
zuri primejdioase. Examenul psihologic de aptitudini se impune deci
ca o imperioasă necesitate. Arndt ( 5 ) , împărtăşind ideile lui Aisberg,
accentuiază că lipsa prezenţei de spirit nu constitue o vină, căci se
poate cere unui şofeur să cunoască legile circulaţiei, dl adăugind grija
pentru o corectă conducere, dar nu i se poate pretinde să aibă apti­
tudinea „rară" a prezenţei de spirit).
L—M. N E S T O R
( V a urma)
 PROBLEMA NEANTULUI

Cu prilejul studiului d-lui I. Petrovici: „Ideia de neant".

S'ar părea la prima vedere şi după înţelegerea obişnuită, că preocuparea::

filosofilor de ideia de neant e inoperantă saiu în orice c a z oţibaisă. Deci inutilă.
E a a r fi dovada cel mult <a posibilităţilor infinite ale minţii de a folosi o gimnastică:
sau o echilibristică, ingenioase. C u toalte acestea, filosofii, pentru cari ceiace e
superfluu după toată lumea, este poate chestiunea cea mai serioasă, s'au preo­
cupat dintotdeauna cu problema neantului. Obiect al ironiei şi al desconsiderarea,
asta în cel mai bun caz. de către toţi aceia cari judecă lucrurile după măsura
bunului simţ. Filosofia e însă dincolo de orice bun simţ posibil. E chiar în
conflict cu el. Fiindcă acesta nu poate constitui criteriul pentru fundamentarea
teoretică a lumii. Aşii putea spune că bfaraul simit este în ochirii filosofului, crite­
riul cel mai nesigur pentru aflarea adevărrlui. In ciuda părerei deci, comune, că
neantul ar fi o chimară, fiindcă el exprimă c e v a neexiistent, aşa dar exprimând
neexistenţa, el nu poate fi, — filosofii au considerat totuşi că problema neantului
intră în categoria acelora pe care s'au deprins să le numească : ultime sau prime.
Deoarece ideile de ultim şi de prim coincid teoretic pentru a exprimai ceiace
ontic este tot una. A ş a se explică şi dece de ex. pentru fiilosofui Hegel, văzute
fiind acum fenomenele pe un plan ontologic, existenţa şi non-existenţa. neantul,
cbnsiderate ca începutul şi sfârşitul lucrurilor, sunt unul şi acelaş. Sau. se explică
şi dece la filosoful cu mare autoritate astăzi, Martin Heikfegger, neantul e „cu­
prinderea" totalităţii ex'stenţei însăşi. (Nu mai stărui asupra ideei lui Heidegger
că omul e şi locul metafizic al neantului). Pentru aceşti filosofi, neantul'
există. Asta mă îndeamnă să precizez mai departe, că am ajuns la celalt pol al
întelegerei noastre privitoare la neant. D a r în acelaş timp şi la încheierea, că
între existenţa şi neexistenţa a ceiace nu există, a neantului, se mişcă întreaga
problematică a chestiunei. Cu singura observare, că neexistenţa neantului e de­
parte de a avea aci înţelesul pe care criteriu] bunului simţ îl dă deobiceiu ideei
de neant. Vreau adică să spun, că deşi sunt unii filosofi cari neagă neantului
orice existenţialitate. negaţiunea lor are întotdeauna c fundamentare teoretică.
In realitate însă, pozSţfrmea filosofilor faţă de această „ultimă" problemă-
este explicitată prin două planuri de privire a ei şi anume : unul ontologic care
la rândul său se bifurcă în conceperea neantului ca pe o existenţă relativă sau
una absolută, şi unul logic, izvorât din faptul teoretic al negărei sau negatiunei
neantului însuşi. (Această negare este un infinitiv substantival). Ceiace e fireşte
cu totul altceva decât a vorbi de neant ca subiect, ca existenţă ontologică cu
alte cuvinte.
In nlanul ontologic deci, vom găsi pe unii filosofi cum e de ex. H. Ric-
kert. printre cei contemporani, cari vor da neantului mai mult o existenţialitate
relativă, adică îl vor privi ca c e un existenţial ..nimic". Care^e-de€t „altceva"
decât ceiace poate fi „ceva". ExLstenţia/Btatea aceasta îi revine apoi neantului
 în filosofía lui H. Rickert, şi din considerarea care nu trebue niciodată să fie
uitată, că acest filosof a studiat ontologic însăşi ideia de „a fi" c a predicat, din-
tr'o propoziţie oarecare: A este B . Adică a studiat predicatul B , văzut ca o exis­
tenţialitate. Iar această exiistenţiaJitete e când o simplă fortmiă de gândire
:şi deci are existenţă ca atare, când se referă la un subiect pe care îl explică, sau
îi dă predicarea sau adjectivarea posibilă şi este prin aceasta, o formă de cu­
noaştere. Am privit însă lucrurile în ipoteza eă folosim un predicat afirmat, care,
atât în cazul când este o formă de gândire cât şi în acela când este o formă
de cunoaştere, este în ambele ipoteze, o existenţialitate. Este. In ipoteza însă,
când avem de a face cu predicatul negat, cu neantul deci, cu non-existenţa, non-
„a fi", neantul sau predicatul negat rămâne o simplă formă de gândire. E l nu
se aplică nici unui subiect pe care să-1 determine sau despre care a r putea să
afirme ceva. Adică nu devine niciodată un predicat :de cunoaştere. Din această
cauză, neantul aparţine lumii ideilor transcendente. E l nu poate a v e a nici un
subiect. E o formă de gândire şi numai atât. In acest caz, avem de aface cu
neantul în înţelesul lui de absolut şi despre care şt<m numai, nu că nu există,
•asta ar fi fals exprimat, ci numai atât: că nu este de cunoscut. Dar „este". De
aceia H. Rickert consideră mai departe c ă neantul, c a r e aparţine unei lumi trans­
cendente, nu este posibil de a fi cunoscut ştiinţific. Bl şi afirmă că metafizica
având de obiect tocmai st'jdiul acestei franscendentalităţi,—ou e posibilă ca
ştiinţă. Ştiinţa e posibilă numai într'o lume a predicatului afirmat, întrucât aci
nu lucrăm cu forme de gândire, ci cu forme de cunoaştere. In genere vorbind
însă, întrucât considerăm c ă neantul are o existenţialitate, ei trebue să fie privit
ca fiind relativ la lumea concretă. In care ipoteză, neantul nu este o exitenţia-
litate negativă, ci e una pozitivă: Fiindcă ştab acest aspect, el este numai „alt­
ceva" decât ceiace sub perspectiva predicatului afirmat c a existenţă, este a-
ceiace ontologic numim „ceva".
Cu totul opus ideei că neantul trebue să fie privit numai în raport cu
• existenţialitatea lui „ceva" pentru a căpăta dignitatea unui neam relativ, filosofía
lui Martin Heidegger nu consideră, .neantul d e c â ţ _ c a „ o existenţialitate absolută,
cu distincţia -că omul fiind locul metafizic al' neantului însuşi (ceiace ne poate
•duce la afirmarea c a r a eterului psiholbgiSt-alconicepţiei lui Heidegger), şiîn acelaş
•timp, fiind şî în. existenţă, —• existenţiatotatea în totalitatea ei este în neant. Este
în om. Aşa că, înaintea oricărei afirmări ce am putea să o facem despre exis­
tenţă, facem afirmarea că existenţa este în neant. Existenţa nu se naşte din neant.
Dacă am considera asa lucrurile, a m reveni la vechia dispută filosofică: , cum
adică se poate naşte ceva din nimic". Existenta este numai neantul. A ţ a că,
mai departe, -în farriina acestor precizări, întrebarea lui Martin Heidegţjer: „dece
•există o realitate în loc rîe n'rric". îşi capătă semnificaţia că obiectul metafizicei
:
este tocmai această întrebare. Şi în acelaş t mp, c ă metafizica nu numai că pre­
cede ontologia, dar face posibilă o ontologie a cunoaşterei. în sens rickcrtian
. chiar. Ceiace inversează fireşte punctul de vedere al lui H. Rickert. pentru care,
cum am văzut, metafizica imposibilă ca ştiinţă devine sau este o parte numai,
ca existenţialitate transcendentă, a ontologiei. Pentru IM. He5deig,ger însă, deaceia.
metafizica este. posibilă. D a r nu este deloc necesar pentru noi. să ne întrebăm
•cum este ea posibilă r a ştiinţă. Dignitatea metafizicei nu are nevoie să fie mă­
surată după criteriile ideei ştiinţei.
D a c ă am studia acum ideia de neant, prin metoda închiderei în paranteză
(prin metoda fenomenologică adică), pentru a o putea privi şi mai bine în esen-
ţialitatea ei ontologică, am putea eventual igăsi, datorită acestui mijloc, o infini­
tate de nuanţe, de aspecte, cari a r face cercetarea noastră extrem de frumoasă
în rezultatele ei, deşi tot atât de anevoioasă în efectuarea ei. Lucrurile sublime
sunt însă pe cât de frumoase, pe atât de dificile. Rămânând aşadar la un plan teo­
retic de a privi lucrurile, singurul pe care voiesc să-1 am acum în vedere (plan
pe care l'am găsit poate prin însuşi mijloail parantezărei despre care vorbesc',
•ideia de neant se leagă de astădată cu probfama începutului fitlosofiei. A ş a cum de
altminteri pe planul ontologic, (chestiunea s'a legat c u problema începuitomi exis­
tentei, a ontologiei deci. In cadrul teoretic, lucrurile se îmbină însă cu întreba­
rea: dacă existenta fiind cugetată, există într'adevăr. Cogito ergo sum este înce­
putul oricărei- filosofii. Cugetarea îmi- dă convingerea existenţei mele şi apoi pe
aceia a existenţei lumii. Dar cu toate .că datorită acestei cugetări am ajuns la
convingerea existenţei lumii, se pune altă întrebare şi anume: dacă primatul este
al cugetării sau al existenţei. C u alte cuvinte, dacă a c e a s t ă cugetare nu confirmă
decât ceeace independent de faptul lui cogito, a existat totuşi din totdeauna. Sau
dacă ideile noastre ipot „fi'" fără exdstenţialitatea concretă la care ele a r avea
de pildă, să se raporteze. C u m sunt ideile ca atare, propoziţiile ca atare. Aceste
idei ar fi ca o existenţialitate ideală, ireală. Deci ,şe pune îattebm**. dacă pu­
tem -gândi ceva pentru ca acest ceva să existe înSotdeauna. Asta ne-ar duce
poate la înlăturarea criticei kantiene că nu orice este gândit, e" totodată şi exis
tent. Sau-să ne întrebăm: de vreme ce orice „este" nu poate fi în afară de logos,
logosul nu se leagă întotdeauna" "de "existenţă? Sau logosul e tot una cu existenţa.
Sau şi cu nonexistenţa. de vrerile ce logosul se leagă în filosofia lui Platon, mai
mult cu- nonexistenţa decât cu existenţa. Punem întrebarea: ce sunt în acest caz
acele „forme de gândire" despre care ne vorbea H . Rickert? Sau, nu putem în­
cheia că nonexistenţa ca formă de gândire, c ă neantul adică, are teoretic aceiaşi
justificare ca şi nonexistenţa, tot ca formă de gândire, văzută pe un plan ontic?
Problema neantului nu este aşadar una pe care am putea să o considerăm
cu o eftină ironie, .că a r fi pentrti filosofi prilejul nimerit al unor acrobaţii min­
tale cu care s'ar făli sau ar putea să sperie pe naivi. Ci este dimpotrivă, prin
problematica şi dialectica ei, turburătoare pentru oricine ştie să vadă adâncurile
ei abisale. Deaceia problema aceasta a atras prin frumuseţea şi înfricoşările ei.
toate minţile filosofice autentice, într'adevăr. Delà Platon la Hegel, delà Hegel
la Bergson, Heidegger şi H. Rickert.
In filosofia românească ea l'a atras pe Vasile Conta care în „Teoria On-
dulaţiunilor", admitea ideia unui neant relativ. Şi astăzi, pe d-1 profesor I. Pe-
trovici care a publicat un studiu asupra . ŢHjp»r- de nrnn '" rA* " r a r ă claritate
1

şi elevaţie„inte4eGtug/lă. Studiul -acesta a apărut în revista „Gândirea" (anul

rau
XIII, No. V ) . , . conccmîtènï' " a r - pBfc*iww«w hri-—în—.'.Séances• et tra
vaux de l ' A c a d é m i e " d è s sciences morales et politiques" (Mars—Avril
1 9 3 3 ) , — şi e redarea camunicărei pe care d-1 I. Petrovici a făcut-o la
Academia de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris, la 4 Martie din acest an.
Punem întrebarea: cane e poziţia tartă de d-sa, c u (privire la problema în dis­
cuţie? In primul rând, trebue să notez că d-1 profesor I. Petrovici, trecând în
revistă pe filosofii cari au respins ideia existenţialităţii absolute a neantului
(Conta, Bergson, Blondei, QswaW TCûlpe), pe~aceja cari au afirmat ideia exis-
tenţei lui nemărginite (Charles Renouvier, JuTés Lachelier, L: Brunschvicg, Mar­
tin Heidegger), cât şi pe aceia cari au căutat o soluţie intermediară problemei
(cum ar fi de ex. Schopenhauer), — relaţionează delà început ideia de neant,
în descrierea pe care o face conceptului acesta, cu ideile de odihnă__şi de vid
absolut, idei cu care suntem deprinşi să asociem neantul, din totdeauna. Sau cu
trecerea delà nimic la ceva, care după d-1 profesor I. Petrovici nu e posibilă.
( C e i a c e - a d a o g — a r - f i fireşte contrar şi părerii filosofilor D. H. Kerler, e x ­
pusă pe larg în cartea sa: „Weltwille untd Wertwille", şi Kurt Sternberg, expusă
în lucrarea sa recentă: ,,Die Geburt des E t w a s aus dem Nichts"). S a u . e u ideia
de moarte, sau cu ideia de fericire ultimă, voind parcă prin aceasta să ne
amintească faptul real că neantul are şi rezonante afective în sufletul omenesc.
De o necontestată valoare însă este observaţia iniţială pe care d-1 I. Petrovici
o face şi anume, că trebue să acceptăm posibilitatea existenţei neantului din
considerarea caracterelor „iraţionale şi precare ale existenţei", sau să considerăm
legitimitatea acestei idei din faptul însuşi al prezenţei sale în mintea noastră, şi
care e „conceptibilă în cadrul cugetării abstracte". Odată admisă existenţa ideei
de neant,, şi cum pe dealtă parte nu putem accepta, după d-1 Petrovici, trecerea
delà nimic la ceva, indepedent de împrejurarea că aceasta a r presupune şi tre-
cerea delà netemporal la temporal, sau delà posibilul pur la real, — neantul
absolut nu poate fi conceput nici înaintea existenţei, nici după ea. E mai uşor
să gândim că el coexistă cu lumea. Faptul însă c ă nu putem deduce lumea din
neant şi pe deasupra, considerarea că lumea sensibilă nu poate fi explicată prin
ea însăşi, ne îndrituesc cu toate acestea, neputând folosi neantul, să recurgem
ta un alt concept explicator al lumii. L a conceptul de incognoscibil, care ne
liberează nu numai de neant, dar care în acelaş timp, fiindcă este tot una cu
ideia de Dumnezeu, poate fi pentru noi însuşi principiul explicator căutat al
lumii. Trebue să recurgem la incognoscibil, spune _d-l I. Petrovici, fiindcă nu
putem explica lumea prin—neant. (Neantul este negaţia absolută). Numai ideia
de "incognoscibil ne permite să scoatem pe „ceva" din „altceva". Nu putem
cunoaşte incognoscibilul este drept, însă îl putem concepe ca pe „un absolut
odihnitor ca şi neantul, dar care departe de a fi c a acesta, abisul şi vidul total,
ar fi tocmai existenţa complectă şi necesară". In felul acesta, întrucât imaginăm
incognoscibilul pentru a scăpa de neant, incognoscibilul „este o etapă către
ideia de Dumnezeu, resortul care ne împinge către conceperea absolutului". E un
ţărm unde gândirea s e poate odihni. Intr'un .cuvânt, „ideia de Dumnezeu e
echivalentul existenţial şi fecund al ideei de neant, radicaimente goală şi sterilă".
Spiritul caută pe Dumnezeu aşa dar. In acest caz, am putea gândi c ă spiritul
absolut poate să nu mai conceapă neantul, în planul divinităţii, fiindcă sub
această perspectivă, ideia de neant poate să apară ca un non-sens. Ideia de
neant ne-a readus deci în Dumnezeu. A ş a că, dacă ideia de neant „ne-a înde­
părtat de Dumnezeu, tot ea ne readuce spre dânsul şi graţie ei încercăm a urca
din nou spre dânsul".
Pe un plan epistemologic, problema se pune pentru d-1 I. Petrovici. aşa :
neantul este negarea absolută. A c i intră în joc cuvântul „da" şi simetricul său
„nu". Şi întocmai cum în logică judecata negativă, cum explică printr'o coincidenţă
de vederi din cele mâi interesante, atât d-1 I. Petrovici, cât şi-Jules Lachelier, —
presupune o afirmare eronată, care e necesar să fie îndepărtată, aşa cum dealt-
minteri o judecată afirmativă poate să înlăture , o negare falsă, care se opune
adevărului' , tot astfel, iumea creată a pus delà început bazele negării şi ale
neantului". „Naşterea lui ,,nu" a însoţit geneza lumii". Posibilitatea de a nega
merge până la negaţia totală. Această negaţie caracterizează gândirea noastră,
spune mai departe d-1 I. Petrovici. E a poate „să se separe de orice existenţă
concretă, chiar dacă rămâne legată uneori de câteva axiome formale dar atât
de sărace încât existenţa reală nu a r putea să isvoreaseă din ele". Prezenţa
negativului acesta aşa dar, ne aminteşte în legătura şi eu acei „cogito" cartesian
despre care am vorbit, —• tocmai precizările ce le-am făcut mai sus cu referire
la planul teoretic sub care poate să fie privită problema neantului. Prin apro­
pierea însă ce am făcut-o c u Jules Lachelier, tema poate avea şi o importanţă
logică, care nu depăşeşte, este adevărat, însemnătatea celeia în discuţie, aci.
In cadrul logicei ca ataTe, ea rămâne totuşi plină de sugestii.

Nu ştiu dacă am izbutit să fixez cât mai precis punctul de vedere al

d-lui I. Petrovici, în rezolvarea problemei neantului. Pot afirma însă, că în tot
timpul descrierei problemei şi în tot cursul analizei ce am încercat să o fac,
am avut covârşitoarea impresie, probabil şi din pricina diversităţii' tematicei se­
cundare şi din cauza felului în care chestiunile pot fi soluţionate, c ă mă aflu,
nu atât în faţa unui studiu asupra „ideei de neant", studiu prin care un învăţat
român a adus înaintea unei înalte instituţii de cultură din străinătate înţelegerea
temeinică a unei probleme şi vederile sale personale asupra ei, ci mai ales, c ă
mă găsesc în prezenţa unei lucrări de o excepţională valoare şi de proporţia
unui adevărat op filosofic. A m avut deaceia în acelaş timp şi convingerea, că
odată cu această nouă lucrare a sa, d-1 I. Petrovici a făcut şi începutul de
realizare a unor creaţiuni spirituale de maturitate. Şi pe cari le aşteptăm amplu
înfăptuite, cât mai curând.
——w I. B R U C À R
 R E C E N Z I I

I. B R U C Ă R : Filosofi şi sisteme. (Societatea Română de Filosofie. 1933. X V - f -

.427 pagini).
N u poate fi vorba de o „prezentare" a d-lui T. B r u c â r , . î n aceste câteva
rânduri care urmează. D-sa scrie la „Revista de Filosofie" încă din 1924—25.
Lucrările d-sale : acea convingătoare „Filosofie a lui Spinoza", cât şi acele studii
de discuţie subţire şi informată din „Probleme noui în Filosofie" au apărut toate
în editura Societăţii Române de Filosofie. Ceeaoe înseamnă că d-1 I. Brucăr
este bine încetăţenit în cadrele acestei reviste şi a mişcării ei. Dar trebue sem­
nalată fecunditatea d-sale în planul filosofici şi curajul cu care îşi duce Ia capăt
întreprinderile. Căci nu putem califica altfel gestul acesta, bogat de promisiuni,
de a scrie şi e d i t a o lucrare de peste patru, sute de pagini, într'o, specialitate
în care nici măcar studenţii facultăţilor respective nu te citesc. Numai judecând
după perseverenta d-sale într'o ordine de preocupări care nu plăteşte'(căreia
i se asociază colaborarea săptămânală cu interesante însemnări filosofice în re­
vista „România literară") — şi încă am fi îndreptăţiţi să afirmăm c ă d-1 Brucăr
slujeşte cu mult folos filosofia românească.
Dar d-1 Brucăr face mai mult decât atât. Informează, amplu şi divers,
asupra cugetătorilor străini ; actualizează la noi problemele şi polemicile la
ordinea zilei într'alte părţi; însfârşit, gândeşte chiar, pe cont propriu, deschizând
perspective, proectând lumini şi pregătind soluţii, pe care i le dorim cât mai
apropiate.
Ultima d-sale lucrare este edificatoare în acest sens. Alcătuită dintr'o
serie de studii, unele din ele apărute chiar în „Revista de Filosofie". fragmentară
în ceeace priveşte problemele discutate, unitară totuşi în ceeace priveşte semni­
ficaţia lor — ea se întemeiază deopotrivă pe informaţie şi pe efort original. Să
cercetăm deci contribuţia d-lui Brucăr, mai ales î n , această din urmă direcţie.
Având să coordoneze un material filosofic bogat şi dizident, d-sa se
sileşte să-i dea o semnificare cât mai strânsă ; şi cum materialul privea o serie
de sisteme a căror interpretare trebuia făcută, d-1 Brucăr încearcă să dea un
nou înţeles conceptului de interpretare a filosofiei. Iată a ş a dar prima întrebare
din metodica d-sale: cum este posibilă interpretarea filosofiei ?
Evident, nu poate fi vorba aci de posibilitatea ca ştiinţă a interpretării
filosofiei. Conţinutul filosofiei nu e alcătuit din date empirice, singurele suscep­
tibile de-a se constitui ştiinţific ci cel mult din valori. A ş a d a r niu e vorba decât
de posibilitatea intepretării ca disciplină. ( U n ' f e l de disciplină c a acelea din
„ştiinţele spiritului", va explică mai târziu autorul; sau, şi mai bine, o ştiinţă
de valori). Rostul acestei discipline este să caute, dincolo de orice relativism,
de orice ordin, „esenţialitatea ideativă" a unui sistem de filosofie. Ceeace duce
evident la utilizarea metodei fenomenologice, singura care se mişcă pe planul
esenţelor.
Să descriem aşa dar, continuă autorul, şi să purificăm conceptul de inter­
pretare a filosofiei. E a nu este istorie a filosofiei. Istoria cercetează în timp, noi
 fugim tocmai de timp; istoria vede linear, interpretarea vrea proectiv; în
sfârşit istoria operează cu sume, în timp ce aci e vorba de totalităţi. L a fel cfu
istoria, sau împreună cu ea, trebuesc eliminate din conceptul de interpretare a
filosofici: studiul biografiei filosofilor şi prejudecata factorilor culturali. T o a t e
acestea, utile în alte părţi, nu-şi găsesc locul într'o cercetare „esenţială" a
sistemelor. Aci trebue surprinsă realitatea ultimă. Căci sistemele sunt şi ele rea­
lităţi, dar realităţi spirituale, creiate de mintea n o a s t r ă ; realităţi de valori,
;anume, obiectivate însă în forme istorice. Cum putem, acum, străbate dincolo
de aceste obiectivări?
Metodele obişnuite de investigaţie nu ne duc la nimic. Metoda criticistă
pune accentul pe cunoaştere, dar nouă ne trebue o realitate. Metoda pozitivistă
pune accentul pe enumerarea notelor empirice, în timp ce nouă ne trebue o
viziune globală şi pură a sistemului. E necesară deci o nouă disciplină, cu un
nou mijloc de investigaţie, cu un nou ochiu, „ochiul tectonic". Dar nici o
altă metodă curentă nu ne duce la rezultatul dorit: singură o metodă intuitiv
cognitivă, o metodă a „celui de-al treilea atribut" în înţeles spinozist, poate fi
fericită.
Prin această metodă, interpretarea filosofiei este însfârşit capabilă să
Teaducă sistemele la anumite unităţi: probleme tipice, aonceipte corelate şi con­
cepte opuse, polare. P e acest fundal există chiar o „coincidentă a contrariilor".
Sistemele se reduc într'o unitate finală, l a o lume ideada unică, lumea realităţii
spirituale, despre care nn ştim decât acest lucru, c ă esfe. Interpretarea filosofiei
nu vede lucrurile în ultimă instanţă decât „ontic". Sistemele apar ca obiectivările
realităţii spirituale. Interpretarea filosofiei reface, într'un anumit sens, drumul
dela obiectivări la esenţe. Şi de aceea cete doulă categorii care f a c .posibilă inter­
pretarea ca disciplină sunt: fenomenalitatea şi unitatea. Fenomenalitatea singură
ar duce la simple explicări, deci la istorie a filosofiei. Categoria unităţii' e cea
care aparţine în propriu interpretării filosofiei. Gratie ei se găsesc nu numai
.problemele tipice şi conceptele corelate ale sistemelor, dar şi determinarea lor
(toate acestea, evident, dincolo de planul istoriei).
Intepretarea filosofiei e deci altceva decât un simplu referat istoric, altceva
încă decât o explicare a sistemelor. E s t e o teorie metafizică.' E s t e sensul de
a ţi, ca realitate de valori, al fiiceofiei însăşi.

Nu vom contestă farmecul deosebit şi forţa acestei noui întocmiri a con­

ceptului de interpretare a filosofiei. E s t e aci un capital de efort original şi justi­
ficare sistematică peste care nu se poate trece uşor. D a r ne întrebăm dacă nu
cumva d. Brucăr, în truda d-sale de a da o nouă semnificaţie interpretării filo­
sofiei, nu a făcut mai mult decât îşi propusese. Intr'adevăr d-sa pornise dela
necesitatea teoretică de a fundă interpretarea filosofiei ca disciplină autonomă ;
şi ajunge, e drept, la întemeierea c a posibilă a interpretării filosofiei, făcând însă
imposibilă filosofia. Căci ce mai îndeamnă filosofia şi problemele ei, dacă „in­
terpretarea" e dusă •până la capăt? N u se dizolvă totul în acel ocean de
existenţă pură şi simplă? Nu sfârşeşte filosofia în acea , coincidenţă a contra­
riilor" ? Nu înseamnă moartea filosofiei unificarea ei perfectă ?
Iar dacă filosofia nu se reduce la un moment unic ci la câteva tipuri
reductibile de probleme, aşa cum arată, în altă parte, d-1 Brucăr, atunci încă
anumite dificultăţi persistă. Căci admiţând adevăn.r;ă constatarea d-sale c â pro­
blemele în filosofie se repetă, întrucât „viziunea noastră dă un număr restrâns
de probleme" Cpag. 18) — nu recădem, prin această „viziune a noastră", într'un
relativism din care vroiserăm să evadăm ?
Şi. pe urmă, cum operăm cu această nouă disciplină a interpretării filo­
sofiei? N e lipsim cu totul de istoria filosofiei, de biografiile filosofilor, de in­
fluenţa factorilor culturali? Şi, dacă nu, care e dozajul?
 Iată câteva nedumeriri care nu vor scădea, sperăm cu nimic, „Discursul"
introductiv al d-lui I. Brucăr. N u e mai ptuţin adevărat însă c ă discursul acesta
nu justifică decât în parte restul. lucrării. Sunt acolo o serie de studii deosebit
de interesante şi de utile prin ele însele. T r e c e r e a în revistă a unor gânditori ca:
C . R.-Motru. A . Spaier, A . Liefoert, E . Husserl, H. Rickert, Lucian Blagai, Berţj-
son şi K. Fiedler — n u a r e imediat nevoe de semnificarea pe care le-o d ă
introducerea. Linele din ele au fost publicate, după cum arătam, înainte de apa­
riţia volumului care conţine Discursul asupra interpretării filosofiei. Crede d-1
Brucăr că ele au fost înţelese şi preţuite mai puţin ?
Vrem să spunem, cu alte cuvinte c ă , oricât ar vroi autorul, Discursul şi
restul lucrării constitue, poate, două momente distincte. Unul de reflecţiune mi­
nuţioasă şi interesantă desigur, asupra interpretării; altul de interpretare spon­
tană şi directă a sistemelor. Crede, iarăş, d-1 Brucăr c ă cetitorul nu e capabil
şi el de spontaneitate în înţelegerea unei interpretări şi are nevoe de pregătirea
laborioasă a introducerii ?
Pentru această reţinere în spontaneitate, cartea d-lui Brucăr suferă câte­
odată. E semnificativă prefaţa, în care autorul găseşte loc să schiţeze „esenţa"
prefeţei. Parcă, prea multă metodă.
Nu-i facem d-lui Brucăr nici un moment nedreptatea să afirmăm că toate
acestea pornesc din teama d-sale de a nu fi simplu . comentator, din nevoia de
a şi semnifica altfel munca. D a r i-am apune, atunci, cât de bine ne-ar prinde să
mai avem comentatori ca d-sa, în regatul filosofiei noastre.
C. N O I C A

L L I C I A N B L A G A : Cunoaşterea Lueiferică. Stadiu filosofic. (Sibiu, Dacia T r a

iană, 1 9 3 3 ) .

Cunoaşterea Lueiferică niui-il decît continuarea celuilalt studiu filosofic al

d-lui Lucian Blaiga, Eonul Dogmatic, în care d-sa cercetează un aspect oarecum
inedit ai dogtmei, anume caracterul ei epistemologic. Pentru d. Blaga aceste „an­
tinomii transfigurate", care sunt dogmele trebuesc studiate nu numai din punctul
de vedere al temeiniciei lor religioase şi ontologice, ca pînă acum, ci şi în po­
sibilitatea lor de funcţionare epistemologică. Eonul Dogmatic cercetează, cu
alte cuvinte, structura intelectuală a dogmei, care deşi nu urmează o adec-
vaţiune logică între <yîud şi realitate. închide în ea „ o ciocnire de termeni" con­
stituind astfel un mod nou de intelectualitate, fundamental deosebit de gân­
direa obişnuită sau de viziunile mitice. Dogma este interpretată de d. Lucian
Blaga c a o stare a intelectului ec-static, adică a intelectului care se exprimă
„net şi definitiv în afară de funcţiile sale logice'" şi care „sare din sine, din
încheeturile sale funcţionale, utilizând totuşi concepte intelectuale". Dogm3, ca
produs al intelectului ec-static potenţează misterul, dîndu-A un fel de adîncime,
contrar celuilalt fel de cunoaştere c a r e împuţinează misterul. Metoda minus-
cunoaşterii este găsită de autor tocmai ca un mijloc nou de cunoaştere a dogmei,
ca o garanţie de controlare a dogmei, de variere a conţinutului ei. „Minus-
cunoaşterea nu înseamnă lipsă de cunoaştere şi nici o etichetă inofensivă apli­
cată erorilor cunoaşterii, ci o cunoaştere cu anume direcţie oarecum contrară
celed obişnuite, cunoaştere capabilă de progres şi spor imprevizibil în acest
sens". (Eonul Dogmatic, p. 1 7 5 ) .
Asupra acestei noui cunoaşteri- îşi concentrează atenţia filosofică d.
Lucian Blaga în Cunoaşterea Lueiferică, pătruns, poate, de gradul c ă această
nouă metodică nu a fost suficient d a s v o t a t ă în cealaltă lucrare şi poate nici
destul de înţeleasă de cetitori în latura ei lucrativă în filosofic.
Autorul distinge două feluri de cunoaştere de natură diferită. Unul este
cunoaşterea paradiziacă în care cunoaşterea îşi este sieşi suficientă, această
cunoaştere caraeterizându-se ..printr'o integrală ataşare plină de încredere la
obiect, a ş a cum obiectul se 'prezintă pe planul intuiţiei, al abştracţiunei, sau
aJ imaginaţiei, (p. 2 0 ) . După d. Blaga această cunoaştere paradiziacă nu cu­
noaşte problematicul, fenomenul central al ei fiind determinarea obiectului,
1
primit aşa integral, — nedespicat, cum spune autorul, — şi fără niciun gînd
de iscodire ipotetică, plină de tragism şi contradicţie. Obiectul acestei cu­
noaşteri este mai mult faptul, orizonurile ei fiind restrînse.
Dimpotrivă, altele sunt orizonturile cunoaşterii luciferice care atrage în
năzuinţele ei tocmai misterul, nevoia de a deosebi întir'un obiect ceiace se arată
şi ceiace se ascunde, adică elementul fanic şi cel criptic. „Obiectul cunoaşterii
luciferice este întotdeauna un „mister", un „mister" care deoparte se arată prin
semnele sale şi de altă parte se ascunde după semnele sale" (p. 2 1 ) . Această
cunoaştere provoacă o criză în obiect, răpind conţinutului unitatea lui de li­
nişte. Pe cînd în cunoaşterea paradiziacă misterul niu intervine decît .ca un
hiat, în cunoaşterea luciferică misterul este problematizat, este deschis, inte­
lectul foncţionînd faţă de el într'uin chip dinamic şi tragic, mereu săp&id ob­
scuritatea misterului, degajînd părţi* luminoase şi! îrufnuntîndu-se către alte în­
tunecimi. In cunoaşterea luciferică obiectul dat cunoaşterii: nu mai e suficient,
ci e luat doar c a simptom, al adevăratului obiect. „Cunoaşterea luciferică des­
;

chide un mister nu spre a-1 lăsa deschis, ci spre a-i imprima pe urmă variaţiile
de cari misterul e susceptibili", (p. 2 9 ) . C u alte cuvinte, necunoscutul în cu­
noaşterea paradiziacă este o lacună, o lipsă, un hiat c a r e poate fi găsit sau
înseriat, pe cînd în cealaltă cunoaştere, lucilferjică» necunoscutul este misterul,
care poate fi cunoscut printr'un „salt" intelectual în adâncimile lui, în partea
lui nearătată, criptică, care astfel este atenuată, lăsând intelectului! alte por­
ţiuni de mister de a fi deslegate cognitiv, de a fi pătrunse. Această operaţie
se întreprinde cu ajutorul ideilor teoretice sau dirijate, construindu-se un întreg
orizontul de posibilităţi nesfîrşite, provocându-se treptat o serie de crize în obiect,
despărţindu-se, — sau despieîndu-se cu violenţă — fan'.cul, partea ce se arată,
de criptic, partea ce nu se arată dintr'un mister.
S ă -dăm un exemplu luat de d. Blaga pentru a ilustra acest mers al cu­
noaşterii luciferice. (p. 44 şi urm.) „Cunoaşterea se găseşte în faţa .unor fapte,
să zicem, în legătură O J lumina, c u modul de propagare a ei, cu reflexia, re­
fracţia, interferenţa acesteea, cu dispersiunea spectrală, etc. Acest material devine
obiect al cunoaşterii luciferice prin aceea că e socotit ca un complex de semne
al unui mister, sau ca latură fanică a obiectului în criză. Cunoaşterea luci­
ferică, punînd astfel o problemă iscodeşte din pragul fanic al misteruliuii crip­
ticul acestuia, cu intenţia de a-1 scoate la iveală... Se ştie c ă ştiinţa e x a c t ă s'a
oprit la un moment dat l a soluţia c ă cripticul în discuţie e „ondulaţie în eter".
Prin această construcţie imaginară (ondulaţie în eter) s'a revelat, cel puţin
intenţionai, cripticul misterului în chestiiuine".
Logiceşte, fazele şi momentele cunoaşterii luciferice sunt astfel rezu­
1
mate de autor: I. faza punerii problemei, a ) deschiderea unui mister, prin
actul provocării crizei luciferiice în obiect (despicarea în fanic şi criptic), b)
anularea virtuală a determinaţiiiniilor conceptuale ale materialului fanic, c )
degradarea virtuală a fanieumii şi punerea unui accent esenţial p e criptic. II.
F a z a de trecere spre soluţionarea problemei: a ) utilizarea unei idei teorice
ca suport pentru saltul în erilptiioul misterului deschis. Prin el s e produce o
tensiune interioară în problemă şi se deschide c ) o zare interioară în problemă.
1
III. F a z a soluţionării problemei: a ) enunţarea unei construcţii teoretice, b)
acordarea indirectă a acesteia cu fanicul iniţial, prin accesorii teoretice sau
ne-teoretiee, c ) degradarea de fapt a fanieului, anularea şi înlocuirea lui unora
din determinaţiunile sale conceptuale (dislocarea categorială), (p. 9 5 ) .
Dacă acestea sunt modalităţile de funcţionare ale cunoaşterii luciferice,
rostul ei e acela de a deschide misterele existenţii şi de a le imprima variaţii
calificative, (p. 1 1 8 ) . De bună seamă poate să fie cazuri cînd să ne găsim în-
 imposibilitate de a mai soluţiona partea criptică.a unui mister, aflîndu-ne deci
în faţa unei zero-cunoasteri lueilferice, ajungând chiar l a o permanentizare a
misterului. D a r cînd aceasta niu se întîmiplă, intelectul poate trece fie în do­
meniul plus-cunoaşterii fie în al miinus-cuaoaşterei. Trecând în domeniul
nlus-oanoaşterei intelectul se acoperă cu l o g i c a . s a asupra materialului dat.
Trecând în celălalt domeniu, al minus-cunoaşterii. intelectul ese din func­
ţiunile sale logice, devenind ec-static şi transfigurând antinomiile misterului,
•căci „minus-cunoaşterea se caracterizează în genere prin forma antmomAcă a
tezelor ei", (p. 1 3 1 ) .
S ă vedem acum, fireşte .pe scurt .şi mai mult afirmativ, neavSnd loc pen­
tru discuţii desvoltate, care este valoarea acestei contribuţii a d-fai Lucian
Biaga în filosofde şi dacă într'adevăr cunoaşterea fuciferică este un fel nou şi
1
neutilizat până acum de gînditordi ififlosolfiei şi iştiiaţei . C ă lucrarea d-lui Blaga
ar conţine o seamă de analize juste şi subtile, mai ales în domenii oarecum
puţin frequentate, iată o, afirmaţie care credem că nu o v a contrazice nimeni.
In această privinţă meritul d-safe este considerabil şi perspectiva epistemologică
în care se situiază destul de originală. D a r această perspectivă este, totuşi,
metafizică, pentrucă porneşte şi năzueşte către o realitate pe care gânditorii,
în genere, nu au valorificat-o suficient: milsterml. Latura de mister era pentru
mulţi egală cu incogooscibilul sau c u neantul. D. B l a g a în ambele volume r e ­
cente de filosofic g'a străduit să arate c ă şi misterul poate fi în cadrul teoriei
1
cunoaşterii o sufsă, un obiect pentru noui funcţiuni, noi varieri calitative, pre­
cum pentru Cunoaştere în sine noui prilejuri de dirijare şi disociaţie. Argumen­
tarea s a epistemologică, porneşte, aşadar, dintr'o necesitate metafizică, ito-
plicîad existenţa misterului şi totodată crezând într'o actualizare istorică a
cunoaşterii dogmatice, într'un nou „eon" cum ne-a indicat Ia finele lucrării
Eonul Dogmatic. Ceiace este important de reţinut pentru motivul că numai
-datorită acestei porniri metafizice autorul a luminat epistemologiceşte metoda
despicării misterului' şi această variere a mijloacelor de cunoaştere, — rezul­
tatele sale epistemologice trebuind deci să fie confruntate cu o eventuală
luminare a metafizicii Ion. C u alte cuvinte tratarea sa epistemologică, socotim,
trebue măsurată în rezultatele ei prin metafizică. Ori tocmai aceasta refuză să
primească d. Blaga, închizîndu-se într'o epistemologie, autonomizată de orice
ontologie. D. B l a g a este interesat nu atîta în_ a ne a r ă t a cuim salturile în
criptic ar putea să ne aducă la adevăruri ontologice mai adânci, cît a ne con­
vinge, pe cale criticistă, cum gîndirea omenească a progresat în luminarea me-
•camismului cunoaşterii, în elucidarea felului cum cunoaştem noi. Aici d. Blaga
prin Eomtl Dogmatic şi Cunoaşterea Luctferică a găsit să 'gpue lucruri noui,
mai precis să lumineze în chip consistent aspecte mai puţin studiate ale acestei
funcţii spirituale. Atrăgînd atenţia în mod sistematic asupra dinamismului in­
telectului şi putinţa lud de a depăşi anumite limite raţionale şi suficiente, d.
Blaga a mărit cîinpul de înţelegere al cunoaşterii. Acesta, credem, este me­
ritul principal al său. D a r această cunoaştere luciferică, care depăşind logicul
.şi netemîndu-se de contradicţii, ci dirijîndu-se peste ele, caută să deschidă
mistere, nu ni se pare osebită prin natură de cealaltă şi nici rămînînd opusul
ei într'o dualitate ireductibilă. De fapt, cunoaşterea se poate diferenţia prin
nuanţe, prin grade, mai ales prin sensuri şi poate lucra prin afirmaţii comode,
c a şi prin negaţii comode. Pentru a susţine unicitatea cunoaşterii luciferice d.
Blaga a fost nevoit să traseze o seamă de deosebiri între logică şi dialectică,
între intelectul erustatic şi cel ecstatic, între teoretizare şi problematizare. A -
ceasta mai cu seamă pentrucă şi d-sa vedea într'unele din acestea elemente
luciferice amestecate cu altele paradiziace. Nouă, însă, ni se pare că ceţac?
a făcut d-sa în ultimă analiză revine (la aceasta: a redus chipul logic pentru a
face în afara lui loc cunoaşterii luciferice. Ceiace ne întrebăm dacă e util şi
relevant. C ă c i tot atît de bine a r fi putut d-sa în cadmil unei concepţii logice,
— in care să fie înglobate şi varietăţile, abaterile relative delà logic, — ac­
centua nuanţele luciferice.
Dialectica hegeliană ne pare în acastă privinţă destul de luciferică, de
vreme ce în hegelianism se face mai bine decît orunde substituirea ideii statice
a substanţei prin ideia dinamică a subiectului şi cunoaşterea se înfruptă din.
opoziţii peste care trece spre noui sinteze. D a c ă la raţionalişti; tip Leibniz
legea raţiunii suficiente leagă gândirea de realitate, la Hegel conştiinţa conr t

tradicţiilor străbate şi deschide mistere aproape într'un chip ludferic. Ce-i acea
tensiune de care vorbeşte d. Blaga decît un fel de hegeliană pornire a gînduiui
din interior faţă de forma universală, dînd conţinut particular faptului sau rea­
lităţii ? S'a vorbit despre hegelianismul concepţiei bergsoniene despre tensiune.
Se poate vorbi, cu atit mai- uşor, despre continua tendinţă a cunoaşterii luci­
ferice de a deschide misterul, de aA despica în felul lui Hegel c a un proces
continuu, infinit, spărgînd ltaijtaţille aduse filosof iei de criticismul kantian. L a
Hegel ca şi în studiul de care ne ocupăm accentul n a este pus atâta pe raţiunea
suficientă, deci. cît pe negaţia care este admisă fără a contrazice, cît pe opo­
ziţia interioară de a transfigura antinomiile şi nu a le rezolva static, ci di­
namic. D. Blaga, prevăzător faţă de astfel de obiecţii, scrie: „în tezele dinamice
sinteza nu este postulată, ci e realizată totdeauna într'un concept, căruia îi
corespunde un ce concret", (p. 1 3 2 ) . Aceasta, chiar dacă ar fi adevărat, se
tălmăceşte prin schimbarea caracterului epistemologiei: pentru Hegel epistemo­
logia era metafizică, ,pe când pentriu- contemporani este altceva independent de
metafizică'. D a r în afară de aceasta, adică indiferent de referirea la realitate,
procesul dialectic hegelian depăşeşte radical 'logica raţiunii suficiente, adică
în terminologia d-lui Blaga, paradiziacul pentru lucifenic.
Pentru noi, deosebirea dintre cele două cunoaşteri, paradiziacă şi lu­
ciferică, se poate lămuri după felul oum cunoaşterea se întemeiază pe raţiune
suficientă (fiind în acest caz paradiziacă) sau ţine a trece în câmpul' mai dra­
matic al opoziţiilor şi penumbrelor, netemînduTse asemeni lui Hegel de contra­
dicţii, ci sintetizîndu-le în unităţi provizorii. In acest sens, cunoaşterea lucA-
ferică se întîlneşte şi în latura epistemologică a mai tuturor ipotezelor ştiin­
ţifice ale lui Eddington (faţă de natura lumii fizice).
F ă r ă a vroi cîtuşi de puţin să răpim d-dui Lucian Blaga excepţionafal
merit de a fi semnalat în mod temeinic un cîmp funcţional al cunoaşterii în
care, dacă s'a lucrat mult, nu tot atât s'a judecat asupra lui, trebue să dedarăm,
totuşi, c ă nu suntem convinşi că atunci cînd e vorba de cunoaştere lucifericăa
avem deaface cu vreun mod nou şi neutilrzat de cunoaştere şi diferit, prin na­
tură, de celelalte. Poate c ă mai adevărat ar fi de spus c ă d. Lucian Blaga
valorifică anumite aspecte şi sensuri şi porniri ale cunoaşterii umane, utilizate
mult şi pînă aoum, dar fără deplina conştiinţă c ă ele nu sunt confuze, ci, ca
şi celelalte, la fel de utile şi de limpezi în raport cu natura obiectului către
care se îndreaptă. ,. «
Credem a fi, deasemenea, aproape de adevăr când vedem în gîndirea
d-!ui Blaga desvoltarea unui drum trasat de anume elemente de filosofie mistică
şi simbolică şi de accentuări leibniziene, hegeliene şi bergsoniene, — care, îm­
preună, acordă spiritului în momentele cunoaşterii un caracter activ şi' cons-
»triuctiv iar nicidecum pasiv, contemplativ şi limitat ia o suficienţă superficială.
Caracter activ -care -chiar în faţa misterului încă nu şovăeşte de a disocia
spre a prinde şi adinei părţife de adevăr şi proectînd ipoteze şi (problematici,
spre infinit.

PETRU COMARNESCU
O N A R L Y : Patru mart educatori: John Locke, Vasile Conta, Sigmund Freud.
Gccrg Kerschensteiner. (1933, Bucureşti, „Cultura Româneasca", X I I I
- f 258 p . ) .
D-l Narly a socotit c ă „pedagogia românească are încă multă nevce
de imbolduri productive" şi credem c ă aceasta 1-a îndemnat să prezinte patru
autori, suficient cunoscuţi de noi Românii (opera educativă a lui Locke, de
pildă, este tradusă şi în limba noastră), dar ale căror idei despre educaţie, a r
putea a v e a totdeauna un interes. Prezentarea aceasta este rezultatul unor analize
minuţioase şi susţinute ale operelor autorilor studiaţi, ceeace ne hotărăşte să
subscriem pentru calitatea cărţii d-lui Narly. Totodată, alegerea expresă a
celor .patru autori, nu este arbitrară şi întâmplătoare, ci ea este îndeajuns mo­
tivată de intenţia d-lui N. de a expune idei care sintetizează frământări peda­
gogice contemporane. Pedagogia este datoare să utilizeze, de pretutindeni, ma­
terial şi metode care i-ar lărgi cadrul şi care i-ar arăta cele mai eficace linii
de aplicare. De aceea d-l N. a studiat altădată pe Tolstoi (Vezi „Tolstoi edu­
cator", 1 9 2 9 ) , iar .astăzi s'a oprit la Freud, Kerschensteiner, Conta şi Locke,
desprinzând din operele unora (Locke) ceeace a rămas valabil de-alungul
vremurilor şi discutând critic preocupării»* spirituala ale celorlalţi, preocupări
c a r e sunt de o covârşitoare actualitate.
D-l N. nu pune probleme absolut nouă. Ceea ce, însă, îi justifică stră­
duinţele, este faptul c ă d-sa accentuiază, reliefează idei care par nevralgice
pentru pedagogia românească; meritul d-sale este astfel evident, căci impri­
marea corectă şi sigură, cere uneori repetări multiple şi sforţări susţinute, care
reuşesc să împrăştie atmosfera de indiferenţă şi să găsească înţelegere şi chiar
aplicare.
In cadrul celor afirmate, nimănui nu-i va fi penibil s5 afle. poate din
nou, că pedagogia socială a lui Locke este încă isvor preţios de sugestii pentru
tendinţele pedagogice actuale, întrucât Locke a preconizat cu pătrundere edu­
caţia armonică a „omului" în general. C a o completare utilă a oricărui sistem
educativ. Conta mai cerea şi un control sever al corpului profesoral. Iar Freud,
c a r e este prezentat c a un educator de „avant-gardă". a arătat cu pregnanţă c ă
metoda psihanalitică poate ajuta la cunoaşterea mai adâncă a sufletului copi­
lului, la selecţionarea raţională a reprimărilor (ceea ce condiţionează evoluţia
normală a copilului) şi la sublimarea, 1a canalizarea instinctelor către principii
morale. O altă cale favorabilă pentru sublimare este şi munca; Georg Kerschen­
steiner, ideologul şcoalei muncei, a făcut din explicarea şi fundamentarea r a ­
ţională a acesteia, centrul preocupărilor vieţii. D-l Narly, analizând sublimarea
In educaţie, găseşte apropieri între şcoala muncei şi psihanaliză. Scopul este
comun, dar domeniile si mai ales metodele rămân oarecum deosebite. Afară de
acestea, Freud este depăşit de Kerschensteiner, întrucât acesta prezintă im
sistem şi o metodă prin excelenţă pedagogică, mai completă decât la Freud
si cu posibilităţi mai sigure de realizare. Pentru K., caracterul moral se poate
forma numai prin muncă ; munoa moralizează şi ea tinde la conturarea unui
cetăţean-personalitate. care se va cor.duce în Stat conform principiilor etice.
D-l Narly nu rezumă, simplu şi unilateral, principiile educative ale acestor
„patru mari educatori", ci situiază problemele în cadrul gândirei totale, uni­
tare, a fiecărui autor. De aceea, d-sa expune sistematic filozofia socială şi po­
litică a lui Locke. sistemul filosofic al lu! Conta, doctrina psihanalitică a lui
Freud (amintind aci şi de Adler, Jung şi Pfister) şi analiza caracterului moral
după Kerschensteiner. Această procedare, care închide obiectivitate şi spirit
ştiinţific, i-a permis d-lui N. şi oarecare atitudini critice, susţinute şi care au
rolul de completă lămurire.
Liniile trase ce d-i N.. în volumul de faţă, rămân aşa dar interesante
nu prin noutate, ci prin actualitate; prin reliefarea lor, d-l Narly ajută, cu com­
petenţă, la difuzarea principiilor pedagogice cu caracter de „imbold productiv"
pentru mişcarea pedagogică românească,
I. — M. N E S T O R
P E T R U C O M A R N E S C U : Homo Americanas. (Editura Vremea, 1 9 3 3 ) .

Plecând dela convingerea c ă „tipul social însumează şi simbolizează ca­

racterul unui popor şi prin contact cu el, se deschide celui curios poarta prin­
cipală şi mare a întregului de viaţă şi gândire al unei comunităţi", d. Petru
Comarnescu ne dă o reuşită descriere tipologică a principalelor tipuri repre­
zentative ale vieţii americane: businessmanull, femeia de club, preotul, profesorul,
studentul, sportsmanul, fata modernă, intelectualul, policemanul şi banditul;
negrul, evreul şi imigrantul.
Din această inteligentă descriere, ştiinţifică şi literară deopotrivă, făcută
după o metodă sinoptică, a vieţii americane aşa cum este ea sintetizată în
tipurile desprinse se poate închega, cred, destul de íitmiped'e fizionomia specifică
a lui Homo Americanus.
Surprinderea caracterelor esenţiale şi motivelor tipice ale vieţii sociale
este o muncă destul de anevoioasă. Rare sunt, din această cauză, tipologiile
sociale reuşite.
Un remarcabil simţ de observate, o intuiţie pătrunzătoare asociate cu o
abilitate evidentă de orientare în dedalul complicat al unei lumi noi în oare a
fost adus, au ajutat d-lui Petru Comarnesciu să învingă toate dificultăţile şi să ne
dea o bună carte despre omul american.
Se cuvine subliniat mai ales o calitate a lucrării: încercarea de pătrun­
dere şi descriere din interior a acestei civilizaţii şi culturi aşa de particularizate
prin raport cu cele europene. Majoritatea studiilor făcute prin călătorii suferă
de această lipsă : o expficitare a motivelor interioare cari deslănţuesc actele şi
determină conduitele umane. Descrierea morfologică exterioară nu este însă
1
suficientă pentru cunoaşterea unor realităţi vii şi fluide cum sunt cele sociale.
Viaţa, în orice forme ar fi turnată, pentru a fi cunoscută se cere trăită sau
intuită în substanţialitatea ei. Aceasflă urmărire pe laturea interioară distinge
observaţia suculentă şi stadiul metodic al d-lui Petru Comarnescu.
Dobândim o imagine cu totul nouă şi profund reveiantă a vieţii de dincolo
de ocean, decât cea existentă în conştiinţa noastră. Absenţa tragismului, a in-
doelii în faţa sensului ultim al vieţii,, a diabolismului, a conştiinţei morţii;
rădăcina optimismului sănătos şi bunătatea funciară a omului american, relie­
fează ...spiritul de necontenită şi sintetică prefacere" al unei lumi nü aşa de
pragmatista şi lipsită de spiritualitate, cum o apreciază europeanul rafinat de-o
cultură prea veche, şi subţiată pentru a se împăca cu vitalitatea construcţiilor
transoceanice.
O lume care ignoră neantul, moartea şi frica de necunoscut aparţine vii­
torului degajat de tristele umbre ale prezentului şi de balastul unor tradiţii
obsedante.
Acest elan înspre realizări şi înălţări către perfecţiune de care este pă­
trunsă America, îmi pare că 1-a surprins magistral autorul.
D. Petru Comarnescu dă aci material îmbelşugat pentru o judecare filo
sofică temeinică a culturii şi civilisaţiei americane, pe care o promite.
Vioaie, elastică şi inteligent scrisă, această lucrare (care ar fi fost si
mai reuşită dacă pe unele locuri abundenţa amănuntelor şi literaturizarea prea
accentuată n'ar întuneca esenţialul şi tipicul) se prezintă ca unul dintre cele
mai serioase eseuri de tipologie socială din literatura noastră.
N. T A T U .

A. M A N O I L : Viaţă sufletească şi emotivitate. (Bucureşti, 1 9 3 3 ) .

• .După cum există corelaţii între biologic, fiziologic şi psihologic, tot aşa
s'au stabilit corelaţii posibile între diferitele acte, funcţiuni şi procese psihice.
In psihologie s'a ajuns la problema ccrelaţiunilor sufleteşti plecând dela cerce­
tările de biologie şi biemetrie.
 D. Manoil îşi propune să cerceteze în acest studiu o problemă de psiho­
logie generală: „care este relaţia, sau mai exact, oare sunt corelaţiunile exis­
tente, între emotivitate şi celelalte funcţiuni psihice" (p. 1 1 ) . Şi anume î n t r e :
emotivitate şi voinţă, emotivitate şi aptitudine-interes, emotivitate şi atenţie.
Partea întâia a lucrării, cuprinzând consideraţiii şi fundamentări teoretice,
este întregită de o parte experimentală. Aci se întrebuinţează calculul matematic
şi metoda experimentală pentru stabilirea gradelor de corelaţie existente între
diferitele funcţiuni psihice şi emotivitate.
Din cercetările autorului, cari nu au decât modesta pretenţie de a pune
o problemă de interes general, reese că între emotivitate ca stare constituţio­
nală şi diversele funcţiuni suffleteşti', când acestea intră în sinteze psihice, există
totdeauna strânse raporturi. C e v a mai mult: emotivitatea întreţine structurile
psihice, ajutând chiar la formarea unora dintre ele. Diferitele funcţiuni ale
psihicului uman se structurează şi evoluiază pe baza şi în lăuntrul factorului
emotivităţii. Aceasta se înfăţişează ca un factor determinant fundamental şi ca
parte integrantă în acelaş timp, constituind într'un fel ambianţa în care se
desvoltă diferitele sinteze psihice. Prin raport cu grupele de funcţiuni, emoti­
vitatea variază mai mult decât cu funcţiunile în parte.
Oridecâteori avem de aface cu v r e o atitudine sau sinteză psihică, emoti­
vitatea apare ca un caracter variind concomitent.
întrucât -corelaţiile au şi o utilitate teoretică, explicativă a produselor
psihologice, şi o utilitate practică pentru psihologia aplicată şi pedagogie, aportul
la capitalul ştiinţific, al lucrări; d-lui Manodl, este evident.
N. T A T U

L U C I A N B O L O G A : Lectura tineretului. (Cluj Institutul de Psihologie, 1933, —

V - f -118 pagini).
Numele autorului, îndeajuns de cunoscut din scrierile anterioare, — cola­
borator la „Psihologia configuraţiei" şi autor al „Psihologiei vieţii religioase" —
precum şi editura în care apare, sânt garanţii suficiente de seriozitatea ştiinţifică,
a acestei noui lucrări şi ne-ar putea dispensă de a o mai recomanda atenţiunei
cetitorilor. Totuşi, actualitatea subiectului tratat cât şi noutatea s a ne cer să
ne oprim asupră-i.
Considerat izolat, faptul de a şti care este lectura tineretului, nu a r e p r e a
mare importanţă pentru psihologie; dacă se stabilesc însă raporturi de paralelism,
între preferinţa pentru anumite lecturi şi desvoltarea personalităţii individului,
atunci desigur c ă este de o importanţă covârşitoare a şti care este obiectul lec­
turilor şi cum variază preferinţele individuale pentru cetit în legătură cu vârsta,
cu sexul sau cu structura psihică. Problema cunoaşterii individualităţii copilului
şi adolescentului formează astăzi centrul preocupărilor psihologilor şi educato­
rilor ; respectarea tendinţelor impulsurilor şi structurilor sufleteşti ale fiecărei
individualităţi este principiul de bază al pedagogiei moderne. A avea date
precise asupra individualităţii fiecăruia este deci condiţia sine qua hon pentru
a-1 putea dirija cu mijloacele pe care le are la îndemână pedagogia. Deaceia
şi sforţările tuturor psihologilor şi pedagogilor se îndreaptă către găsirea de
metode precise care să permită sondarea adâncurilor fiinţei omeneşti în scopul
de a putea desvălui elementele constitutive ale fiecărei individualităţi.
Studiul sistematic al preferinţelor pentru lectură poate servi cu folos
drept metodă adjuvantă pentru cunoaşterea individualităţii punându-ne la în­
demână date preţioase privind diferitele aspecte afe structurii psihofisiolo-
gice. In mod indirect pot fi puse în lumină anumite trăsături de caracter sau de
temperament şi se poate urmări procesul evolutiv al diferitelor tendinţe specifice
individului.
D-l Bologa înţelegând problema în toată complexitatea sa şi bazându-se
pe un material bogat ne dă, în lucrarea d-sale, posibilitatea de a avea o vedere
de ansamblu asupra întiregei chestiuni, dferindu-ne perspective nouă prin intere
pretarea pe care D-sa o dă datelor de ordin statistic pe care le-a cules.
Lucrare sistematică, în c a r e rigiditatea cifrelor este atenuată prin subti­
litatea "interpretativă a autorului, „Lectura tineretului" aduce o seamă de lă­
muriri şi preciziuni care pot folosi atât psihologului cât şi pedagogului şi în
genere tuturor celor care, îngrijindu-se de higiena mintală a tinerilor, ţin să le
pună la îndemână lecturi potrivite cu structura psihică sau cu gradul de des-
voltare al fiecăruia.
G. C. B O N T 1 L A

E D M U N D H U S S E R L : Méditations cartésiennes. — Introduction à la phéno­

ménologie. (Paris, Armand Colin, 1931, V i H + 1 3 4 p a g - ) .

Ni se pare că reprezintă un semn de maturitate al unei filosofii faptul

acesta c ă ea se poate, la un moment dat, insera în istorie. Căci el dovedeşte
trei serii de lucruri : depăşirea fazei iniţiale, faza polemică a sistemelor de
filosofie, în care în numele adevărului nou se resping toate adevărurile vechi —
în primul rând ; dobândirea unei expresii precise şi controlabile de sine, —
într'al doilea rând; însfârşit, atingerea unui punct maxim de luciditate, prin
recunoaşterea că nu se poate filosofâ în afara unor anumite tipuri de filosofie
sub al. căror .semn, numai, o fitoisofie nouă se .poate simţi asigurată.
.Din acest punct de vedere apariţia aşteptatelor „Meditaţii carteziene"
—• o serie de prelegeri ţinute de Husserl în 1929 la Sorbona în limba germană,
refăcute apoi, traduse şi publicate în cea franceză — constitue marele eveni­
ment al fenomenologiei. Afirmaţia lui Husserl, delà prima pagină, că fenomeno­
logia este întrucâtva un neocartezîaniilsm, nu înseamnă numai ataşarea acesteia
de o nobilă tradiţie filosofică, d a r este, propriu vorbind, actul ei de botez,
constituirea unui drept de viaţă c a r e mu-i v a putea fi refuzat de azi înainte.
Căci nu vedem cum s'ar putea să nu se ţină seamă, cel puţin acum, de miş­
carea fenomenologică. Integrarea ei în istorie — iată ultimul serviciu pe care
putea să-1 aducă Edmund Husserl disciplinei pe care a creat-o. Gânditorul
acesta de peste şaptezeci de anii poate s ă nu mai dea nimic nou; hârtiile
sale, despre care se vorbeşte totuşi aşa de mult, pot s ă nu conţină nimic deo­
sebit. Fenomenologia nu este, mai puţin, o disciplină constituită şi destinul ei
mai puţin trasat.

Există un anumit „sens etern" în întrebările lui Descartes. Să siurprindă

acest sens şi să-1 urmeze — iată îndreptăţirea fenomenologiei, afirmă Husserl
In ultima sa lucrare. D a r tendinţa către subiectivism e cea care închide în ea
un sens etern (pag. 4 ) . Prin aceasta, adaogă Husserl, Descartes inaugurează
un tip nou de filosofie : tipul filosofiei orientată către subiect. Şi astfel se face
trecerea delà obiectivismul naiv la subiectivismul transcendental. D a r tocmai în
acest subiectivism vede Husserl posibilitatea de refacere a filosofie}, care e com­
plect lipsită de legătură interioară, astăzi. Iată de ce o reîntoarcere la spiritul
cartezianismului se impune.
Prima meditaţie. întocmai ca Descartes, Husserl caută un punct de plecare
cert. Mai mult încă. Descartes îşi dădea dinainte un ideal, geometria, sau fizica
matematica. E l nu v a face nici atât. S ă punem de o parte toate ştiinţele, chiar
şi logica; să le ridicăm acestora exactitatea şi valoarea, sau să nu mai credem
în ele, pur şi simplu. Ce ne v a rămâne? V a rămâne încă „trăirea" unor anu­
mite tendinţe şi activităţi ştiinţifice trăirea unui, ideal ştiinţific de evidenţă şi
absolutism. A ş a dar primul principiu metodic: evidenţa (pag. 1 1 ) .
L a prima vedere, evidenţa lumii pare incontestabilă. De fapt însă e şi ea
un obiect de afirmare şi de aceea n'o putem lua c a „obiect prim". Conţinuturile
mele sufleteşti, care-mi raportează despre această lume, sunt neîncetat prezente.
Dar ele şi-au pierdut validitatea pentrucă nu mai cred în ele. Prin „reducerea."
aceasta, evidenţa luimei este pierdută. C e evidenţă pot avea, acum? Evidenţa
unui eu pur cu „trăitul" Său pur (adică neinterpretat) şi cu ale sale cogitaliones
(în sens cartezian: idei, dorinţe, percepţii, e t c ) . Acesta este domeniul transcen­
dental şi el constitue punctul de plecare al filosofiei c a ştiinţă (pag. 18 urm.).
A doua meditaţie. Experienţa transcendentală — această subiectivitate
:

transcendentală concretă — dă astfel o ştiinţă nouă, ştiinţa subiectivităţii abso­

lute. E a începe prin egologie (studiul ego-ului), cu descrierea conţinutului unui
eu care şi-a aplicat reducerea. D e aceea descrierea, nu e psihologică, întrucât
aci conţinutul" conştiinţei a r aparţine lumei, care e pusă c a existând ; ci feno­
menologică (pag. 2 7 ) .
Descrierea trebue să ţină seamă, în primul rând, de faptul c& acelfe
cogitaţii ale eului, luate în sens cartezian se raportează necontenit ia ceva din
lume, cu toate c ă lumea a fost pusă „între paranteze". A ş a dar faptul inten­
ţionalităţii e faptul fundamental în fenomenologie. D a r conştiinţa, întrucât e
conştiinţă a ceva, prezintă acest ceva c a o unitate identică a unei multi­
plicităţi de modalităţi ale conştiinţei (pag. 3 5 ) . Aci începe o lume întreagă de
fapte, nedescrise încă până la fenomenologie şi care sunt faptele strudurei sin­
tetice. F ă r ă ideea de sinteză intenţionalitatea nu este fedindâ; căci prin ea
se constitue obiectul intenţional, care este călăuza noastră în cercetările trans­
cendentale (pag. 4 3 ) .
A treia meditaţie. D a r descrierea vieţii intenţionale trebue necontenit în­
soţită de constatarea că adevăratul său caracter fundamental este tendinţa către
evidenţă. Realitatea nu este pentru conştiinţă decât un corelativ al verificaţiei
evidente. Iar un obiect realmente existent indică um sistem particular care cu­
prinde toate evidenţele raportându-se la el (pag. 5 3 ) .
A patra meditaţie. Analiza fenomenologică ţinteşte de fapt mai mult decât
obiecte realmente existente. Pentru a obţine mai mult, să facem în imaginaţie, să
varieze experienţa în cât mai multe moduri posibile. V o m avea astfel eidos-ul
experienţii iar analizele noastre vor avea o „generalitate esenţială". Dar pentru
a a v e a conştiinţa intuitivă desăvârşită a universalului, trebue, în acelaş fel, să
facem să varieze eul, să-1 faicem să devină un eidos-ego. Numai asa vom ajunge
la o fenomenologie eidetică. Şi c e este aceasta decât fiîosofia primă, disciplina
aceea absolută, capabilă să fundamenteze toate ştiinţele, pe care o căiutâ Des-
cartes? (pag. 6 1 ) .
De aci rezultă că tot ce există pentru conştiinţă se constitue în ea însăşi,
prin această filosofic primă. Fiinţa chiar nu e decât o formaţiune a subiecti­
vităţii transcendentale (pag. 7 2 ) . P e această cale se ajunge la un idealism trans­
cendental care nu este decât explicifarea eului ca subiect de cunoştinţe posibile.
A cincea meditaţie. D a r nu cădtm astfel în solipsism? Cum e posibil
„celălalt", un alter ego? O cercetare antentă ne v a aduce la concluzia că putem
concepe alt organism prin asemănare, ceeace nu înseamnă raţionament prin
analogie ci apercepţie asimilantă (aprezentaţie) (p. 9 3 ) . Organismul străin se
dovedeşte organism prin aceea că se comportă concordant. Pe această cale se
constitue o comunitate între unităţi vii. între monade. D a r intersubiectivitatea
merge mai departe, constituindu-se întruna transcendentală, în comuniunea in­
tenţională a fiinţelor, adică. Aşadar nu poate fi vorba de solipsism, cu toate
c ă tot ceeace există pentru mine nu-şi ia sensul existenţial decât din mine.
'Cu respingerea acestei obiecţii Husserl îşi încheie meditaţiile. Graţie lor
el afirmă a fi atins „posibilitatea concretă a ideii universale de ştiinţă carte­
ziană" (pag. 1 3 0 ) . D a r aceasta nu s'a realizat decât prin fenomenologie, care
înseamnă luare de conştiinţă de sine, radicală. T o a t e ştiinţele celelalte, chiar
şi logica, operează naiv. E l e trebuesc fundate prin cercetarea fenomenologică
ai cărui mers este: dela egologia solipsistă la fenomenologia intersubiectivă şi
abia apoi la ştiinţele apriorice.
Căci idealul ştiinţelor deductive nu e cel valabil. Trebue altceva, o uni-
versală luare de conştiinţă de sine (pag. 1 3 4 ) . „Ştiinţa pozitivă e o ştiinţă a
fiinţei care s'a pierdut în lume". S ă pierdem lumea, prin reducerea fenomeno­
logică, şi abia apoi vom regăsi fiinţa •— încheie Husserl.
Iată într adevăr neo-oartezianism. Refuzându-se tuturor apropierilor care
s'au făcut între el şi Platon, Hume, Kant. Cohen — Husserl se situează, după
treizeci şi ceva de ani de precizare a gândirii sale în constelaţia lui Descartes.
D a r cu cât conţinut nou şi cu ce bogată răsturnare a atâtor valori filosofice,
nu o f a c e ? Evident „Meditaţiile" nu sunt toată fenomenologia. Sunt o „intro­
ducere". Nici opera întreagă a Iui Hussel nu înseamnă toată fenomenologia ci tot
o introducere. D a r ele fixează un cadru în care tot ce s'a făcut în planul fe­
nomenologiei se poate mişca in voie. Un cadru de istorie, în primul rând ; o spu­
neam i a început. D a r mai ales un cadru de a d e v ă r : sensul acela etern al între­
bărilor lui Descartes.
C. NOICA

C Â T E V A CĂRŢI DESPRE SPINOZA C U PRILEJUL C E L O R 300 ANI

D E L A N A Ş T E R E A SA.

Aniversarea celor 3 0 0 ani delà naşterea lui Spinoza, venită numai după
c â ţ i v a ani delà comemorarea celor 2 5 0 ani delà moartea sa, a preocupat pe
filosofi şi pe editori, într o măsură destul de însemnată. Congresul care a avut
loc în Septembrie 1932 la Amsterdam!, unde s'au adunat nu numai admiratorii lui
Spinoza, dar şi emeriţi cunoscători ai iiiosofiei sale, a precizat pnn comuni­
cările ce s'au făcut c u acest prilej, unele noul aspecte s u b . c a r e ar putea să fie
privită astăzi filosofia aceasta şi unele caractere de importanţa ale ei pentru
gândirea contemporană. Lucrări asupra filosofiei lui Spinoza, ocazionale, s'au
•tipărit şi retipărit, destule. Altele însă, c a şi cum ar fi fost scrise în afară de
ocazia acestei comemorări şi aniversări, au lost publicate în răstimpul de cinci
.ani care desparte cele două evenimente. C u privire la aceste din urmă lucrări,
s'ar putea spune că ele a r urma să fie privite, tocmai din această pricină, sub
perspectiva cu care însuşi Spinoza i-a învăţat pe filosofi să vadă lumea şi
fenomenele, sub perspectiva atributului eternităţii.
In rândul acestora aşadar, a r fi să însemn în primul rând lucrarea lui
Lewis Robinison, „Kommentar zu Spinozas Ethik" (erster Bând, ed. Felix
Meiner, Leipzig 1 9 2 8 ) , preţioasă pentru minuţiositatea cu care studiază , Etica"
şi pentru explicitătilc ce le face asupra părţii întâi şi a doua a ei. D a r şi pentru
partea introductivă, unde^se fac precizări asupra ordînei cronologice a scrierilor
lui Spinoza, şi mai cu samă se aduc oarecari lămuriri istoriografie?, în acelaş
timp, privitoare la relaţia: Spinoza şi Descartes.
Aşi pune în legătură acest comentariu, din pricina unor asemănări tema
tice numai, aşa dar nu din cauza felului exegetic cum este concepută lucrarea
lui Lewis Robinson, — cu volumul lui Pierre Lachièze-Rey, intitulat: ..Les ori­
gines cartésiennes du Dieu de Spinoza' (ed. F . Alcan, Paris, 19321. Lachièze-
Rey caută aceste origini studiind în primul rând „Micul tratat". Capitolul asupra
ideii de Dumnezeu şi atributele spinoziene, c a şi acelea asupra „substanţei şi
atributului" şi „unitatea divină" expuse avându-se în vedere acest „mic tratat",
sunt scrise cu o deplină cunoaştere a bibliografiei problemei şi cu însuşiri de
analiză aprofundată, însuşiri pe care trebue neîndoios să le subliniez. Deşi lu­
crarea este puţin greoiu scrisă. (Pentru aceia însă c a r e au un interes aparte
pentru problema originilor cartesiene ale doctrinei lui Spinoza, găsesc că dezvol­
tările acestea a r putea fi puse în legătură şi cu lucrarea lui Albert Léon; ..Les
•éléments" cartésiennes de la doctrine spinozite .sur les rapports de la pensée et
de son objet", apărut la Felix Alcan, Paris, 1 9 0 7 ) .
 T o t aşa ar fi să notez lucrarea de sinteză a lui Franz E r h a r d : : „Die W e l -
anschauung Spinozas" (ed.i Strecker u. Schroder, Stuttgart, 1928)- Cartea e
cu atât mai atrăgătoare pentru cercetătoimil obiectiv al filosofiei lui Spinoza, cu.
cât Franz Erhardt este un foarte butn cunoscător al problemelor şi a scris a -
supra lui Spinoza,, încă în 1908,, cartea c u răsunet: „Die Philosophie des Spi­
nozas im Lichte der Kritik" (ed. O. R. Reisland, Leipzig). Şi mali ades, fiindcă
în prefafa nouii sale lucrări el declară că şi după atâta vreme delà apariţia
primului său comentariu, menţine în întregime punctul său de vedere. Cine
cunoaşte prima carte a îui Erhardt, foarte clar scrisăi, ştie c ă acesta neagă ca­
racterul de sistem filosofiei lui Spinoza, căreia îi lipseşte, cum spune, o fi •
losofie a religiei. Dimpotrivă, cei mai mulţi dintre comentatori stărue tocmai
asupra caracterului de sistem a l filosofiei lui Spinoza. Chiar şi adversari ai fi­
1 1
losofiei sale, cum este între alţii şî filosoful A . Liebert, cred' aeeastau F r a n z E r ­
hardt mai critică însăşi metoda deductivă folosită de Spinoza pentru a construi
edificiul grandios al „Eticei" saie. A m arătat în lucrarea mea: ,.Filosofia lui
Spinoza" (apărută în 1931 ) , c â t de greşită este părerea lui F r a n z Erhardt asupra
sistemului spinozian în legătură ou filosofia redigi-ei, când tot acest edificiu este
o încercare de explìfcitare a coretătufliui om-divinita-tie. C e i a c e de altfel şd cons­
titue "obiectul de preocupare a filosofiei religiei c a atare. Astfel, nu mai cred
1
că a r fi necesar s ă stăruii asupra acestei probleme. Aşi vrea totuşi să amintesc
cercetătorului care s a r preocupa de filosofila religiei în gândirea lui Spinoza, de
1
existenţa „Tratatului teologiccnpolitic", fiindcă ar afla din lectura acestei opere,
poate tot atât de fundamentală c a şi „Etioal", o serie de probleme subsumante
celeia generale şi a r vedea, îmbinând şi c u „ E t i c a " lucrările, c ă învinuirea de
ateism pe care tot Franz Erhardt o aduce lui Spinoza, nu poate să rămână în
picioare. Deşi acest tratat este o critică inoisfvă a religiei tradiţionale şi a filo­
sofiei reEgiei biblice.
In afară de textul original al operilor lud Spinoza, cred însă că şi cartea
lui Leo Strauss : „Die Reldgionskritì'k Spinozas atls Grundlage seiner Bibelwis-
senshaft" (Akademieverlag, Berlin, 1930),, i-ar tfi acelufflaş cercetător, iun excelent
îndreptar. Citez însă această 'lucrane totodată şi pentru valoarea ei în sine, do­
cumentară,, c u ample orientări asupra condiţililor' istorice ale posibilităţii criticei
religiei ca revelaţie, între altele, încercată de către Spiinozai. — lucrare ce cu­
prinde şi yre-o c â t e v a texte curioase, îindicatoare a izvoarelor die inspiraţie ale
acestei critici. Aşa, autorii clasici sunt amintiţi : Tucidide (cunoscut de Spi­
noza, prin Hobbes), Cicero, Tacit, i a r printre comentatorii evrei- aii bibliei sunt
arătaţii: Bachia, Maimonide, Àlpaikhar, Albo, etc. Printre cei moderni sunt trecuţi
în revistă: Machiavel, Glapmarius (a cărui carte: „De arcanisrerumpublicarum"
a fost găsită în biblioteca lui Spinoza), Petre Cunaeus Hobbes şl L a Peyrère.
k

1
In legătură c u problema- filosofiei religiei, dar şi cu acelea privitoare la
ideile de esenţă, existenţă şd devenire în filosofia lui Sptaoza, sau cu problema
cauzalităţii generale din această filosofie faţă die problema releologdismului ( r a ­
portată la ideia de Dumnezeu), cartea lui Peter Brunner : „Probleme der Theleo-
logie bei Maimonides, T h o m a s von Aquin und Spinoza", (ed. C a r i W i n t e r , Hei
delberg, 1 9 2 8 ) , ar fi o completatile din cele mal exicelente, a celor două amintite
mai sus.
Asupra problemei raportului sau a paralelismului psiho-fi'zic, problemă
pe care cei mai mulţi dintre comeritatori recunosc că a fost rezolvată de c ă t r e
Spinoza, opunând d'JaMsmuitii cartesdian miandsmul rezultat din raportarea ideilor
de corp (întindere) şi gândire la „unitatea" originară a tuturor atributelor şi
modurilor, a r fi s ă citez lucrarea lui Paul Siwek, profesor de filosofìe la- C r a -
covia: „ L a m e et le corps d'après Spinoza" ( E d . F . Alean, Paris, 1 9 3 0 ) . Lu-
crarea aceasta a r e un lultim capiltol privitor fa „diferenţele principale între pa­
ralelismul psiho-fizic modera şi cel al lui -Spinoza".
Acum abia pot să relev şi -cartea lud E . Ham, valoaroasă prin problematica
şi caracterul ei epistemologic, întiodlaltă: „ V o m Unendlichen Verstand. Erkenn­
tnislehre im Anschluss an Spinoza" (ed. C a r l W i n t e r , Heidelberg, 1 9 2 9 ) . A-
supra acestei cărţi urmează să mă opresc mai mult, fiindcă e a încearcă să pună
în lumină dogmatismul spinozian faţă de criticism, care, cum ştim, îşi întoarce
privirile dela spdinozism. Pentru a înlătura. însă ¡pe c â t mai mult posibil criticile
filosofiei criticiste, E . H a r r crede c ă este necesar de a părăsi ideea de a-1 con­
sidera pe Spinoza în cadrul unei temporicStăţi a trecutului (în sensul de a-1
cunoaşte de ex. în originile gandiría sale), — şi de a-1 studia în limitele unei v a ­
lorificări a filosofiei sale pentru nevoile prezentufcail E cu alte cuvinte necesar
să fie văzut, — tocmai din pricina criticismului, în .posibilităţile lui de confor­
mism, „cu conceptele şi problemele timpului nostru" (pag. 8 ) . D a c ă în această
încercare v a fi de trebuinţă să părăsim unele dded spicoziene, sau să vedem unele
lipsuri ale sistemului spinozian, nimic teoretic nu ne-ar putea împiedica s'o facem
sau să constatăm aceasta. In acest scop, ordinea sistematică a problemelor în
studiul filosofiei lui Spinoza trebue să te aceasta: problema teoriei cunoaşterii
să preceadă pe aceia a existenţei (ontologia), care la rândul ei e anticipa toare
teoriei valorilor, aşa cum o putem alia diln părţile ultime ale "„Eticei". In
felul acesta, întregul studiu se v a preocupa de problema raporturilor dintre
corp şi suflet. V a căuta să lămurească mai ales ideea de Dumnezeu, văzută
sub acest aspect: „Als tiewusstsîin überhaupt şi apoi v a considera „ideea a-
dequată", ca un concept. Cum vedem, E . H a r r încearcă să folosească oarecum
felul de a cerceta kantian problemele; pentru & adequa parcă spinozismul la
felul de a fi al cugetării contemporane şi a scoate din comportarea aceasta
faţă de ideile antinomice: dogmatism spiinozian şi criticilsim, unele concluzii îm­
potriva scepticismului la care a dus filosofía lui Kant. Studiul, după această
metodă, ai filosofiei' lui Spinoza, — întrucât tendinţele acestei filosofii siunt
„cunoaşterea unităţii pe c a r e spiritul îl a r e cu integritatea natorei', a r putea
duce poate la înlăturarea scepticismului c u resemnarea acestuia faţă de trans­
cendent, şi la înlăturarea spiritului faustic, cu specificul său de a accepta
şi voi antinomiile de tot felul, în legătură cu ştiinţa şi credinţa noastră.
Nu voiesc, din punctul de vedere "al criticei ce s'ar puiea face lucrării
1
E . Harr, s ă insist asupra „necesităţii " posibile de înlăturare a antinomiei dog-
nat:sm-criticism, ai cărei teinmeni, pe un plan fenomenal rămân întotdeauna
astfel, antinomici. Şi nici nu voesc să desvoît ideia, dacă propunerea ce ni se
face de a aşeza "filosofía lui Spinoza în .¿limítele" timpului nostru, nu e o în­
cercare de artificializare şi temporalizare, de un caracter sau de o valoare etică
dacă voim, a ceia ce este totuşi o c r e a a e valabilă pentru toate timpurile posi­
bile. Spun deaceia numai, în cadrul' acestor note informative şi fugare, că în
genere, a voi să studiem istoric şi kantian spinozismul, este poate o greşală,
• deoarece nu este de „natura" acestei filosofii de a fi' cercetată astfel. Lucrarea
lui E . riarr ar necesita, cu toate acestea, c revenire asupra tematicei şi proble­
maticei ei.

Fireşte că faptul coiocidării aniversării naşterei lui Spinoza, cu comemo­

1
rarea celor 100 de ani dela moartea luí. Goethe, în 1832, a contribuit c a unii
filosofi să reînvie tema influenţei filosofiei lui Spinoza, asupra lui Goethe. A
reapărut poate din această pricină, celebra: „Jakobis Spinoza Büchlein" (ed.
Georg Müller, München). In această privinţă însă, cred c ă studiul obiectiv, deci
ştiinţific al problemei, nu a r putea să fie făcut decât pe temeiul unei citiri directe
a operei lui Goethe : „Dichtung und Wahrheit", cât şi a studiului rar al lui
Wilhelm Dilthey, studiu pe care acesta l'a publicat în .»Archiv für Geschichte
der Philosophie" (vol. V I I , caetud 3 ) . Studiu! este de o valoare excepţională,
nu însă prin încheierile c e le face Dilthey, cu privire la precizarea influen­
ţelor lui Shaftesbury asupra concepţiei goethiene despre natură, sau cu referire
la precizarea influenţelor filosofiei stoice, a naturalismului lui Lucretiu şi a
panteismului lui Giordano Bruno. Nici din pricina încheierea paradoxale pentru,
urnii, c ă Goethe n'a fost niciodată spiinozäst. „Goethe . w a r niemals Spinozişt.
Auch nicht ein Spinozist von Leibnizischer Observanz" (pag. 3 3 3 ) . Ci din
cauză, c ă articolul lui Dilthey cuprinde intercalat în cuprinsul lui întregul text
al studiului însuşi pe oare Goethe l'a scris în 1791, asupra conceptului de exis­
tenţă şi desăvârşire a noastră, — aşadar „ein Aufsatz" asupra acestei teme,
şi care a fost descoperit de către Supham şii publica* de dânsul în ,,Goethe A r ­
chiv", sub titlul : „Aus der Zeit aer Spinoza-Studien Goethes ". Şi în plus şi
din cauza «Mneritaräiufcii! [minuţios pe care Dilthey îl face, analizând frază cu
frază, preţiosul document. N u pot referi aci mai mult asupra chestiunei. E a .
comportă o largă desvoltare, .pe c a r e îmi propun să o fac, cu atât mai mult,
c ă nu mă pot declara de acord ou Dilthey. D a r n i atât în privinţa încheierilor
sale, ci mai curând din pricina interpretării c e o face studiului goethean. şi pe
care o cred uneori falsă. S a u pe temejul c â t o r v a studii, şi ele foarte rare, cum
este acela al hii E . Cairo: „ L a philosophie de Goethe" publicat în , Revue des
deux Mondes" ( X X X V année, 15 Oct. 1 S 6 5 ) . E . C a r o e cunoscut c a autorul;
unui masiv volum: „L'idee de Diieu" (apărut la L . Hachette & C:e, Paris, în
1 8 6 4 ) . Şi cum e şi frumosul studiu a Iui. Karl Heyden: „Über das Verhältnis.
Goethe's zu Spinoza", publicat iL. „Zeilschrift für die gesammte lutherische
Theologie und Kirche" (siebeoundzwanzigster Jahrgang, în 1 8 6 6 ) .
Revenind însă la vremurile noastre, menţionez întâiu studiul amplu al
kii C a r l Gebhardt: „Der Spinozisraiss Goethes", dân vokimiul „Spinoza, vier
Reden" (ed. Carl W i n t e r , Heidelberg, 1 9 2 7 ) , — c â t şi mica lucrare a lui Bruno-
Bauch: .Goethe und die Philosophie", (ed. I. C . B . Mohr Tübingen. 1 9 2 8 ) ,
fiindcă aci, filosoful acesta neokantian, stabileşte mai mult influenţele hii Leiimiz-
şi cele ale Imi Kant, decât cele ale kiA Spinoza, asupra luì Goethe. Iar cu p r i -
vile la influenţele idhiar estetice ale lui Kant asupra nemuritorului poet, a r fi
să amintesc de valorosul stadîu al iui Karl Vonlander, p e c a r e acesta l'a pu­
blicat în Kant-Studien (Band X X X I I I . Heft 1 — 2 ) .
De o valoare nu a t â t de fundiamentailă pentru cunoaşterea lui Goethe,
în relaţia spirituală Spinoza—Goethe, a r fi şi unele scrieri romanţate, care au
apărut în 1932. Aşa e cartea lui Rudolf Keyser: „Spinoza, Bildnis eines geis­
tigen Helden" (ed. Phaidon, Berlin. 1 9 3 2 ) . Iar în unéle privinţe, cartea totuşi
mai slabă a lui J . Second: „ L a vie de Spônoza", (ed. librairie Académique»
Paris, 1 9 3 3 ) .

In cadrul lucrărilor ocazionale, a r fi să plasăm, şi volumul: „Spinoza,

nach dreihundert Jahren" (ed. Ferd. Dütamiers, Berlin u. Bonn, 1 9 3 2 ) , al lui:
Stan von Dumitì Borkowsky, o lucrare c e cuprinde un prim studiu extrem de
clar : „Der Mensch unde der Denker" un al doilea, intitulat : „Der Nachlass",
şi însfârşit un ultim capitol: „Die Erbschaft". Dunim Borkowsky e autorul' c e ­
lebrei cărţi: „Der junge Spinoza, Leben und W e r d e g a n g im Lichte der W e l : -
philosophie (ed. Achendorffcher Bucharidliung, Münster I. W . 1910) — iar
în volumul ocazional amintit, ni se citează între atâtea alitele, volumul regre­
tatului V . Gherasim : „Actüvisrniul lui Spinoza", c â t şi volumul meu : ,.Filosofia
luì Spinoza" (pag. 1 7 6 ) .
T o t în cuprinsul lucrărilor de acest fel, trebue fireşte s ă amintesc şî de:
1
„Spinoza-Festschrift", scos de către Siegfried Hessing (Cernăuţi). Cairtea
cuprinde în afară de câteva articole c a r e arată punctull de vedere judaic al
înţelegerii fi'losofiei spiinoziene, datorite scriitorilor IMartin Buber, Jacob Klat-
zkin, Josef Klausner (Der jüdische Karakter der Lehre Spinozas) Karl Sass
(Spinozas Bibelkritik und Gottesbegriff), Arnold Zweig, Simon Dubnow, M a x
Grünwald, Ignacy Myslicki şi alţii,—studiile cu totul valoroase ale lui CarE
Gebhardt : „Der gotische Jude" şi cel al lui C a r l Sigei : „ V o n grundlegendem
Dualismus in Spinozas System", cât şi studiile compatrioţilor noştri: V . Ghera-
sini: „Die Bedeutung der Affektenlehre Spinozas", Ion Petrovici: ..Eine Spinoza­
huldigung", Siegfried Heissing, Die Glückseligkeit des freien Menschen", M a r c
Marcianu „Ein Bekenntnis", I. Niemirower: „Spinozas Verehrung eines Nichi-
spinozisten", cât şi studiul subsemnatului: „Spinoza und die Ewigkeit der
Seele" (volumul e apărut la Carl W i n t e r , Heidelberg» 1 9 3 3 ) .
Cu totul frumos e însă volumaşul pe c a r e C a r l Gebhardt l'a intitulat:
„Spinoza" (ed. R e c l a m ) . C e a mai' mare parte a cărţii acestui erudit cunoscător
al filosofiei şi izvoarelor spinoziene, •— e consacrată descriere! vieţei şi' desvol-
tăriii sufleteşti a lüi Spinoza. Capitolul referitor la situaţia istorică a spinozis-
mului, e însă reluarea fugară a câtorva idei' pe care Gebhardt le-a expus în
alte lucrări ale sale. De pilidiăv capitolul ei : „Der Spinozismus als Ausdruck des
Barockks", e expunerea succintă a capitolului: »Judentum und Barock" din lu­
crarea sa: „Spinoza, vier Reden", amintită mai sus, sau a studiului: , ' W a s ist
Spinozismus", apărut ea introducere în cartea care expune textele lui Spinoza
detaşate de rigiditatea teoremelor şi definiţiilor spinoziene, şi pe care Carl Geb­
hardt a intibulat'o: „ V o n den festen und ewigen Dingen", (ed. C a r l W i n t e r ,
Heidelberg, 1 9 2 5 ) . A ş a , ouim şi capitolul': „Die vier Gleichungen des Spino­
zismus": a ) Deus sirve natura? b) Daus sive verdtas; c ) Deus sdive virtus; d )
Deus sive amor, — e redarea în totul a capitolului celor patru imanenţe despre
care ne-a vorbit C . Gebhardt, tot în: „ W a s ist Spinozismus": a ) mitul imanen­
ţei (Dumnezeu); b) logosul imanenţei; c ) etosul imanenţei; d ) erosul imanenţei.
A r trebui fireşte s ă reiau ou alt prilej, tema înţefagerei filosofiei lui Spinoza,
de către Cari' Gebhardt, fiindcă de piMa legarea spdnozdsmului c u barocul,
văzut în relaţie cu. contrareforma protestantă, ideie ce-i este scumpă, de aceia
şi revine asupra ei în lucrările sale, ca şi analogiile acestea ale imanenţei, îmi par
foarte discutabile, fiindcă artificioase. N u mai puţin totuşi, foarte interesante.
1
M ă mărginesc însă pentru moment, să enunţ numai problemul.
De o valoare c u totul osebită e broşura Iui A . Liebert: ..Spinoza, in den
Grundzügen seines Systems" (ed. F . Meiner, Leipzig, 1 9 3 3 ) , apărută ca in­
troducere la „Spinoza-Brevier" (ed. III), a aceluiaş autor. E a este extrem de
preţioasă pentru mine, nu atât pentru faptul! că redă e x a c t conţinutul filosofiei
lui Spinoza, ci din pricină că expune totodată punctul die vedere neocriticist,
dialectic, protestant faţă de dogmatismul caozal-universatot, spinozian, armonic
şi optimist. Criticele filosofiei lui Spinoza sunt, din punctul de vedere
menţionat, următoarele: a ) în legătură c u raportul metafizic dintre
gândire şi întindere; b ) în legătură c u psihologia spinoziamă, care e raţional
deductivă, întrucât toate afectele sufletului sunt Izvorâte din instinctul primar
al menţinerei propriei noastre existenţe; c ) în legătură cu etica sa, absolut
deterministă. Mai depare: a ) filosof ia lüi Spinoza este lipsită de o conştiinţă is­
torică, întrucât, ni ,se spune, ea nu are un ochiu şi pentru ceiace e individual,
pentru ceiace e dat o singură diată numai (Einmaliges), pentru, ceiace e valoare
unică; b) d ° aci, putem deduce şi' dece filosofia lui Spinoza dă aterţie numai
totalităţii (das Ganze, das AH), şi de ce ignorează individualul si iraţionalul;
c ) de ce ideia de evoluţie, de entelehie, nu are nici o însemnătate în filozofia sa
(contrar Leibniz); d ) de ce raportarea unei concepţu natural-cauzaliste în do­
meniul comportării morale, nu poate fi acceptată de kantianism, fiincă oricum
întrun fel oarecare omul interpretează realitatea după imaginea sa (nach seinem
Bilde). Ceiace, cum am arătat în „Probleme noui în filosofie", e tot una cu
faptul coperniican al iui Kant, de a plasa cosmosul în om, contrar faptului spi­
nozian de a-1 readuce pe om în cosmos. întrebarea ce se pune pentru A . Liebert,
e acum însă aceasta: cari sunt condiţiile psihice cari au contribuit c a influenţa
lui Spinoza, începând din secolul al 18-lea şi până azi, să se exercite asupra
celor mai luminate spirite. A . Liebert găseşte răspunsul în faptul existenţei unei
note personale, de umanitate. în sistemul de filosofie spinozian. După Liebert,
spinozismul nu influenţează c a o teorie, ci numai datorită rnarei confesiuni pe
care o exprimă. C u toate acestea, o confesiune comună multora dintre noi.
A ş a că, spdnozilsmiuil apare c a « n feî de trăire şi comportare a noastră tipică.
Numai prin aceasta putem s ă explicăm dece fiiosolfia lui Spinoza are
o valoare istorică atât de însemnată, şi de ce poate fi privită c a un factor de e-
voluţie. „Caracteristicele cete mai generale, spune A . Liebert, a ş a cum sunt cu­
prinse în iiinţa omenească, felul cei mai general de a percepe lucrurile c a şi ati-
•tudinele cele mai generale fată de Dumnezeul şi luime, ies la iveală dintr'însa".
D a c ă am urmări această filosofie în toate amănuntele ei, în explicările ei asu­
pra existenţei, asupra naturii, a s u p r a rolului şi locui omului în lume.
am găsi pretutindeni rădăcinile, nu teoretice, ci umane ale ei. E l e a r vorbi
atunci tuturora despre o trăire originară, c a r e îmbină realitatea cu desăvârşirea
noastră, trăire ce nu este însă altceva decât iubirea noastră religioasă pentru
orice creatură. E a nu mărturiseşte altceva decât unitatea şi puritatea existenţei-
Iuhirea aceasta, cum o ştiu cei ce cunosc filosofia lui Spinoza, nu-i însă altceva
decât iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga existenţă. Ceiace nu e altceva decât
iubirea lui Dumnezeu însuşit, iubindu-se pe sine, în propria sa existenţă. Acest
umanism aşadar, explică nxarea atracţie pe c a r e filosofia lui Spinoza continuă
să o exercite asupra noastră. Deaceia, A . Liebert încheie precizările sale ast­
fel : „Legea unităţii şi unitatea tuturor existenţelor, idleie priinalpală a spino-
zismului, se arată, d a c ă o urmărim până la adevăratele ei izvoare, nu ca! r e ­
zultatele pure ale unor consideraţii de ordin fizic-matematic, ci c a oglindirile
unei dispoziţii sufleteşti uriaşe, care e în completă opoziţie cu orice
fel de turburare dialectică şi încordare tragică. Credinţa în armonia naburei
este mult mai puternică decât conştiinţa multiplicităţii plină de conflicte şi decât
cunoaşterea tormeior multiple de existenţe individuale şi destine individuale".
Ceiace tocmai exprimă pregnant, punctul! de vedere al .criticismului, considerat
în cadrul mai general al unei concepţii asupra vieţei. Punct de vedere ce nu-1
pot, fireşte, accepta.

A m expus mai mult informativ cuprinsul c â t o r v a cărţi, mai noui, asupra

filosofici lui Spinoza. Acelea pe care le-am putut afla. D a r este neîndoios că
dela 1928 şi până azi, bibliografia asupra acestei' filosofii, trebue să fie mult
mad bogată.

I. B R U C A R
 N O T E ŞI I N F O R M A Ţ I I

CONGRESE ŢINUTE

Intre 5 — 1 0 Septembrie 1932 a avut loc la H a g a congresul filosofic pen­

tru aniversarea celor 3 0 0 de ani dela naşterea lui Spinoza. Comunicările ce au
fost făaute de către savanţii adunaţi din toate părţile lumii, au purtat asupra
următoarelor teme: raporturile dintre fizică şi metafizică în legătură cu filosofia
lui Spinoza. raporturile dintre filosofie şi religie şi în sfârşit, cercetări de ordin
general în legătură cu filosofia spinoziană. Asupra celei dintâi teme au referit
filosofii Brunschvicg şi Bachelard, asupra celei de a doua a u fost referenţi
Sassen (Niymegen), care a tratat problema din punct de vedere atomistic.
Verweyen Gebhardt, indianul Santayana, R o m a o (Lisabona), Appuhn şi B .
Alexander, care a susţinut, între altele, c ă filosofia lui Spinoza nu e în nici un
c a z o religie iar momentul "religios ce-1 găsim într'însa, a r fi de primit ca un
adaos de ordin individual. C u referire la a treia temă, au vorbit Tonnies (Spi­
noza şi Hobbes), Segond. R a v a ( P a d u a ) , Stan von Dunin Borkowski, Hoops
(Heideîberg) Rivaud, Ebbinghaus, Myslicki şi Polak. acesta din urmă făcând
apropieri între filosofia lui Spinoza şi cea a lui Kant.
*
In oraşul Marienbad a avut loc între 14—17 Septembrie 1932 un con­
gres interesant, pe care prof. Sihfes 1-a numit ,.congresul de sinteză medicinală
şi filosofie medicală". Problema generală a desbaterilor a fost aceia a noilor
cercetări de psihologie şi repercusiunea lor asupra medianei corporale. Psiholo-'
gia lui Ehrenfels ca şi filosofia biologică a lui Driesch au format punctul cen­
tral al discuţiunilor. A u făcut comunicări' între alţii: O . Schwartz ( V i e n a ) , des
pre antropologia medicinală în sens filosofic; Harkenstein ( P r a g a ) , despre in­
stinct şi intuiţie în cercetările medicale şi practica medicală; Grote (Frankfurt),
despre norma personală; neurologul Goldstein (Berlin), despre problema între­
gului (Ganzheitsproblem) în ştiinţa organismului; von Miiller (Tiibingen),
despre comportarea medicului faţă de metafizică; iar W e y l s a vorbit despre
energie ca agent de incitaţiune (felderregendes A g e n s ) .

f OVID DECROLY

L a 11 Septembrie 1932 a încetat din viaţă D-rul Ovidiu Decroly, una din
figurile cele mai proeminente ale pedagogiei belgiene şi una din personalităţile
distinse ale psihologiei aplicate şi pedagogiei experimentale contemporane.
Născut la Renaix în Belgia la 23 Iulie 1871, O . Decroly şi-a făcut stu­
diile la Universitatea din Gând unde îşi trece doctoratul în medicină în 1896.
In acelaş an, pe baza unui concurs, obţine o bursă de studii în Germania. L a
Berlin el lucrează cu profesorii Sangerhus, Mendel şi Joly. De aici el trece în
Franţa (Paris) unde lucrează timp de un an în serviciile profesorilor Raymond
şi Joffroy. ~
întors în Belgia, Decroly este numit asistent de neurologie la policlinica
D-rului Glorieux déte Bruxelles.
In 1900 el înfiinţează l a Uccle un institut special pentru educaţia capiilor
întârziaţi şi anormali, ceea ce-i aduce în 1902 promovarea la gradul de şef al
Serviciului de copii arieraţi, în aceiaş poHcliriică numită mai sus.
In 1907 călăuzit de nouile sale coneepţiuni educative sugerate de expe­
rienţele şi observaţiile făGute în institutul său pentru educaţia copiilor anormala,
el fondează la Ixelte (Bruxelles), rue de l'Ermitage: ,,1'Bcole pour la vie et par
la vie", şcoală devenită celebră în cursul anilor următori în toată lumea. Meto­
dele noui educative puse în studiu şi apoi practicate în această şcoală, bazate
pe psihologia, copilului şi idei de sociologie istorică, constituiesc doctrina u..ei
noui pedagogii revoluţionară faţă de cea oficială.
In 1910 încurajat de rezultatele obţinute el înfiinţează a doua şcoală simi­
lară la Schaerbeck.
Activitatea viguroasă desfăşurată în aceste două şcoli aduce D-ruiui
Decroly în 1912, numirea sa de director al secţiunii de Orientare profesională
şi de profesor al învăţământului special la cursurile normale provinciale, iar un
an mai târziu chemarea sa în aceiaş calitate Ia institutul superior de pedagogie
,,Buls-Tempcls".
In 1914 el fondează „Le foyer des Orphelins" pentru ajutorarea copiilor
orfani de războiu, instituţie pe care o conduce în calitate de prezident.
In 1920 Universitatea din Bruxelles îl însărcinează cu organizarea cursului
de .psihologie infantilă şi psihologie a adolescentului, iar uni a n mai târziu a -
cedaş universitate (Facultatea de Medicină) îi încredinţează cfuirsul de higiena e-
ducativă şi medico-pedagogică.
Ovide Decroly a mai profesat şi în următoarele institut® universitare şi
sociale: institutul de Hautes-Etudes, Universitatea Internaţională. Oficiul inter­
comunal de orientare profesională^ Şcoala Serviciului Social şi Şcoala de Infir­
miere vizitatoare.
In toate aceste instituţii savantul psiholog, pedagog şi medic a desfăşurat
o activitate fecundă, multiplă şi călăuzită de idiei ştiinţifice înaintate.
Lucrările sale tipărite sunt foarte numeroase şi de un deosebit interes
ştiinţific. Amintim numai c â t e v a dintre ele: 1) Les enfants anormaux au point de
vue mental ( 1 9 0 4 ) ; 2 ) La psychologie des enfants anormaux, Année Psycholo-
logique ( 1 9 0 3 — 1 9 0 4 ) ; 3 ) Contribution à l'étude de l'arriération mentale ( 1 9 0 5 ) ;
4 ) La psychologie du dessein ( 1 9 0 5 ) ; 5 ) Quelques considérations sur la psy­
chologie et la pédagogie de la lecture ( 1 9 0 6 ) ; 5 ) Inteltigenz-messungen bei
normalen und abnormalen Kindern ( 1 9 0 6 ) ; 7 ) Contribution au diagnostic des
irrégularités mentales ( 1 9 0 6 ) ; 8 ) în colaborare ou D-rul Boulkngeir: Les tests
mentaux chez l'enfant ( 1 9 0 7 ) ; 9 ) Contribution à la pédagogie de la lecture et de
l'écriture ( 1 9 0 7 ) ; 10) Expériences de mémoire visuelle verbale et de mémoire
des images chez des enfants normaux et anormaux ( 1 9 0 7 ) ; 11) La mesure de
l'intelligence chez les enfants ( 1 9 0 7 ) ; 12) Enfants anormaux. Psycho-pathologie
et traitement ( 1 9 0 8 ) ; 13) La paresse comme symptôme d'affection cérébrale
( 1 9 0 9 ) ; 14) Observations relatives au développement de la notion chromatique,
în colaborare cu D-şoara Degadd ( 1 9 1 1 ) ; 15) Observations relatives au déve­
loppement de la notion du temps chez une petite fille de la naissance à cinq ans,
în aceiaş colaboraiie ( 1 9 1 3 ) ; 16) Epreuves nouvelles pour l'examen mental et
son application aux enfants anormaux ( 1 9 1 4 ) ; 17) Séméiologie psychologique de
['affectivité et particulièrement de l'affectivité enfantine ( 1 9 2 1 ) , în colaborare
cu d-rul Vermeylen; 18) Vers l'Ecole rénovée ( 1 9 2 1 ) , în colaborare cu G. Boon;
19) La pratique des tests mentaux ( 1 9 2 8 ) , în colaborare c u Buyse.
In bibliografia aceasta sumară n'am indicat decât lucrările mai caracte­
ristice pentruca cetitorul să-şi poată face o ideie de diversele faţete ale activităţi:
lui Decroly. In realitate opera sa este mult mai bogată şi mai variată.
Meritul cel mare al acestei opere este de a fi reînoit şi adaptat metodele
educative datelor de psihologie infantilă, prin introducerea metodei globale şi a-
pelul la centrii de interes. Lucrările sale asupra testelor de inteligenţă şi caracter
contează prmtre cele mai bune studii de technică psichologică. Prin moartea sa
psichologia în -genere şi psi'chologia experimentală aplicată pierde pe unul dini
cei mai fecunzi cercetători ai săi, deschizător de drumuri noui, şi pe cel mai serios
şi mai mare specialist al său în problemele de psichologie a copiilor anormali.

C. G.
 B U L E T I N B I B L I O G R A F I C

M E T A F I Z I C A §1 T E O R I A C U N O Ş T I N Ţ E I

In Limba Română

-Anton Dumitriu: Valoarea metafizică a raţiunii. Cartea Românească, Bucu­

reşti, 1933.
Vidoni E,: Introducere în Filosofie, Săbăoani — Roman 1932.

în Limba Germană

Heidegger, Martin: W a s ist Metaphysik? 1931 Friedrich Cohen, Bonn.

Hoenigswald, H.: Grundfragen der Erkenntnistheorie, Tübingen, 1931.
Hoenigswald, Richard: Geschichte der Erkenntnistheorie. Berlin, Junker u. Dün­
haupt, 1933.
Keller, Erich: Das Problem des Irrationalen im wertphilosophischen Idealismus
der Gegenwart. Berlin, Junker u, Dünnhaupt, 1931.
Menzer, Paul: Deutsche iMetaphysik der Gegenwart, Berlin, E . S. Mittler u.
Sohn, 1931.
Ptzywara, Erich Analogia entis. München Josef Kösei u. Friedrich Pustel, 1931.
Rudolf, Otto: Das Gefühl des Ueberweltlichen. München, C . H. Beck, 1932.
Simon, Paul: Sein und Wirklichkeit. Grundfragen einer Metaphysik. München.
Hueber 1933.
Sternberg, Kurt; Die Geburt des E t w a s aus dem Nichte. Panverlag, 1932.

In Limba Italiană

Guzzo, Augusto: I dialoghi del Bruno, 1932, Torino, L . Enma.

Rensi. Giuseppe: Passato, presente, futuro. Milano, Cogliaiti. 1932.
Rpssignoli, S.: I primi passo nello studio deEa metafisica. Torino, Soc. ed. In-
ternaz., 1932.

LOGICA

In Limba Germană

Husserl, E.: Formale u. .transzendentale Logik. Halle F . Niemeyer, 1930.

Rickert H.t Die Logik des Prädikats und das Problem der Ontologie. Heidel­
berg, Karl Winter, 1930.

In Limba Engleză

Robinson, Richard: T h e Provkice of Logic. 1931, Routledge and Sons, London.

 FILOSOFIE, CULTURA

In Limba Româna

Clopoţel Ion: Un program de culturalizare a satelor. Cluj, 1933.

In Limba Francezä

Gurwiisch, L.: Les tendances actueiles de la Philosophie allemande. Paris, ] .

Vrin. 1930.
Husserl, Edmund: Mediùatìons oartésiennes. Paris Col&n, 1931.
Lévinas, Emmanuel: hat theorie de l'iatuJtian d'ans la phérrameinoJogie de HusserL
Paris, Alcan, 1930.
Vialle, Louis: Le désir du néant. Contribution à la Psychologie du divertissment,
Paris. Alban. 1933.

In Limba Germana

Bannes, Joachim: Versuch einer Darstellung und Beurteilung der Philosophie E d -

mund Husserls. Breslau, O t t o Bergmeiier, 1930.
Borowan, R.: W a s ist Kultur? Leykami, 1932.
Frank, Franz: V o n der grossen W e n d e . Die Dämonie der modernen Zivilisation
und ihre Ueberwindiuing. Innsbruck—Wien—'München, 1933.
Jaspers, Karl: Philosophie. Berlin, Springer, 1931.
Jaspers, Karl: Die geistige Situation der Zeit. Leipzig W a l t e r de Gruyten, 1931.
Kraft, J.: V o n Husserl zu Hedidegfler, Kritik der phänomenolbgiscfaein Philoso-
phie. Leipzig, Hans Buske, 1932.
Marek, Sigfried: Die Dialektik in der Philosophie der Gegenwart, 2 Halbband ed.
I, C. Mohr, 1931.
Misch, Georg: Lebensphilosqphie und Phänomenologie. Eine Auseinandersetzung!
d. Dilthey'sehen Richtung mit Heidegger u. Husserl. 2. Auflage
1931, B . G. Teubner, Leipzig u. Berlin.
Panwitz, Rudolf: Logos, Eidos, Bios. 1930. München. Hans Karl'.

In Limba Italiana

Croce, Benedetto-, T r e saggi filosofici. Palermo, litor. Ciuru\ 1932.

Ferro, A.: Spirito e corpo. Milano, Soc. an. ed. Dante Alighieri, 1932.
Manarino, Giuseppe: L a ragion d'essere della filosofia. Catanzaro, Stab. tip. G.
Àbramo, 1932.

In Limba Englezà

Emmet, Dothy M.: Whitehead's Philosophy of Organism. 1932. Macmillan and'

Co. London.
Lamond, Corliss: Issues in Immortality. 1933, H. Holt, N e w York.
Lewis, Clarence Irving: Mind and the W o r l d - O r d e r . 1931, Scribner's, New
York.
Pierce, Charles Sandersx Collected Papers, edited' by Gh. Hartshorne and P
W e i s s (Harvard University Press) Cambridge, 1931, 2 vol.
Ramsey, F.: T h e Foundations of Mathematics. 1931, Keqan Palul, London.
 ISTORIA FILOSOFIEI

In Limba Germană

•Guttman, Julius: Die Philosophie des Judentums. München, Reinhardt, 1 9 3 3 .

Winter, Eduard: Bernhard Bolzano und sein Kreis. Leipzig, Hegner 1 9 3 3 .
t

In Limba Engleză

Alexander, S.: Spinoza. University Press, Manchester, 1 9 3 3 .

Gibson, James: John Locke. Milford, London, 1 9 3 3 .
Laing, B. M,: David Hume. B e n n , London, 1 9 3 2 .
Smith, Kemp.: John Locke. University Press, Manchester, 1 9 3 3 .

FILOSOFIA RELIGIEI

In Limba Italiană

Maresca, M.: II problema della religione aella füosofia contemporanea. Millano,

Soc. e d . Dante Alighieri, 1 9 3 2 .
Jiensi, Giuseppe: Le aporie della religione. Catania, Casa ed. „Etna", 1 9 3 2 .
In Limba Engleză

Jldwards, D. Miall: Christianity and Philosophy. T. 6 T. Ctork Edinburg, 1 9 3 2 .

Laird, John: Morals and Western Religion. Edward Arnold, London, 1 9 3 2 .
Sumond, Ronald: The Main Chance. Edward Arnold, London, 1 9 3 2 .
Taggart, Mc. J. E.: Same Dogmas of Religion. Edward Amnoldt London, 1 9 3 2 .
Tagore, Rabindranath: The Religion of Man. George Allen & UnNVin London,
1931.

PSIHOLOGIE TEORETICA ŞI GENERALA

In Limba Română

Vasilescu Emilian: Suflet şi Viajă. Probleme de psihologie religioasă şi filoso-

fie morala. Bucureşti, 1 9 3 3 .

In Limba Germană

Henning, Hans: Psychologie der Gegenwart, Zweite, durchgearbeitete Auflage,

1 9 3 1 , Alfred Kröner, Leipzig, 2 1 1 p.
Jung, Carl Gustav: Die Beziehungen zwischen dam Ich und dem Unbewussten.
Zürich, Leipzig u. Stuttgart, Roscher 1933.
Koehler, Wolfang: Psychologische Probleme. Berlin, Springer 1 9 3 3 .

In Limba Engleză

Goldenweiser, Alexanden History, Psychology, and Culture. Kegan Paul Lon­

don, 1 9 3 3 .
Hirsch. N. D. M.: Genius and creative Intelligence. Sci-Art Publishers, Cam­
bridge, Mass., 1 9 3 2 .
Humphrey, George: The Nature of Learning. London, Kegan Paul, 1 9 3 3 .
Morris, Charles William: Six Theories of Mind. University Press. Chicago. 1932.
Petermann, Bruno: T h e Gestait Theory. London, Regan Paul, 1933.
Piddmgton, Ralph: T h e Psychology of Laughter. London 1933.
Roback, A. A.: Self-Consciousness and is Treatment. Sab-Art Publishers,
Cambridge, Mass., 1933.
Roback, A. A.i Personality. Set-Art Publishers, 1931, Cambridge.
Woodjones. F. R. S. and Stanley D.: T h e Matrix of the Mind. London, E d ­
ward Arnold, 1932. Porteuse.

P S I H O L O G I E E X P E R I M E N T A L A ŞI A P L I C A T A

In Limba Engleză

Morton Prince, M D.: Clinical and experimental Studies in Personality. Sci-Art

Publishers, Cambridge, Mass., 1932.

PSIHANALIZA

In Limba Franceză

Allendy, René: L a psychanalyse. Paris, Denoël et Steele, 1931, 284 p.

Baudouin, Charles: L'Ame enfantine et la Psychanalyse. 1931, Neuchâtel et P a ­
ris, Deteichax et Niestlé, 277 p.
Hesnard, A.: T r a i t é de sexologie normale et pathologique. Paris. Payot, 1933.
Jung, C.—G.: Métamorphoses et Symboles de la Libido. T r a d , de l'ail, par L . de
Vos., Paris, E d . Montaigne, 1931, 4 8 7 p.
Juing. C.—G.: L a théorie psychanalytique. ( T r . fr.) Paris, Fernand Aubier,
1932, 127 p.
Sandulescu, C. Dr.; Remarques sur la psychonalyse. Jassy, 1932.
Zulliger, Hans : L a psychanalyse à l'École. T r . fr. Collection ..Education",
Flammarion, 1930.

PEDAGOGIE

In Limba Română

Brandza, Em. M,: Pedagogia şcolară. Bucureşti, C . Românească 1932.

Claparède, Ed. Educaţia funcţională. T r a d . Marin şi Florea iNicolescu, Bucu­
reşti, Lumina^ 1933. 216 p.
Petrescu, Ì. C: Metoda pentru studiul individualităţii. Bucureşti, 1931.
Sadoveanu, Isabcla şi Angelescu, Consta I,: Psihologia copilului. E d . I. Bucu­
reşti 1933 Tip. „Ion. Văcărescu".

In Limba Franceză

Piaget, Jean: L e langage et la pensée chez l'enfant. (Études sur la logique de

l'enfant. I ) . II-ème édition. Delachaux et Niestlé, Neuchâtel et
Paris, 1930, 320 p.
S'mon, Th.: Pédagogie expérimentale. 1931.
Berger. Friedrich: Menschenbild und Menschenbildung. Die phillos-i—pädag. An-
thropologie J. G. Herders. Stuttgart, Kohlhammer. 1933.
Thorndicke, Ed. L.: Psychologie der Erziehung. (Trad. O. Bobertag) E d . 2.
Jena, Fischer 1930.
 In Limba Englezä

Piaget, ].: T h e moral Judgement of the Child. London, Kegan Paul, 1933. .
Robertson. M. A.t Life and Beauty. London, Edwiaird Arnold, 1932.
Susan Jsaacs, M. A.: Social Development in young Children!. London, Kegan
Paul,. 1933.

SOCIOLOGIE, POLITICA, E T I C A

In Limba Romàna

C. Antoniade: Machiavelli, Cultura Najionalä, 1933.

A. Corteanu: L'Evolution de l'État. J- Payot, Paris 1933.

In Limba Germana

Frankenheim, Hans: Due Entwicklung des sèttiichetn Bewajssteeins beim Kinde.

Freiburg, Herder, 1933.

In Limba Italiana

Drago. P. C: E t i c a del concreto. Bologna, 1st. ed. Emiliano, 1932.

Raguso, S.: L a Nazione e il progresso della filosofia politica. Firenze, L e Mou-
nier, 1932.

In Limba Englezä

Michael, Jerome and Adler, J. Mortimer: Crime, L a w . and social Science. Lon-
don, Kegan Paul, 1933.
Muirhead, J . H.: Rule and E n d in Morals. University Press Oxford, 1932.
Porteus, Stanley D.: T h e Psychology of a primitive People. E d w a r d Arnold,
London, 1932.
Smith. G. Elliot: T h e Diffusion of Culture. London, W a t t & Co., 1933.
Stocks, J . L.t Locke's Contribution to PoEtical Theory, University Press, O x -
ford, 1933.
7
Urban. ~\\ ilbur M.: Fundamentals of Ethics. Allen 6 Unwin, London, 1931.
Vossler, K.: T h e Spirit of Language in Civilization. London, Kegan Paul, 1933.
Wen Kwei Liao: T h e Individual and the Community. London, Kegan Paul
1933.

ESTETICA

In Limba Prancezä

Lalo, Charles: L'expression de la vie dans l'art. Paris, Alcan, 1933.

In Limba Italiana

Bertolino, Vitorio: Dfionosio e Apollo. „ P . B . S. M." Torino, Fratelli B o c a ,

1932.
Cianchdli. M.: Due estetiche. Camerino, stab. tip. Marchi, 1932.
Petroni, Luigi: Il Bello to Arte. Cita di Costello. Soc. an. tip. L . da Vinci. 1932.

Tip. „Bucovina" I. E . Torouţiu» Str. Grigore Alexandrescu % Bucureşti III.