Sunteți pe pagina 1din 8

CURS MEDICINA NUMARUL 9

1. LUPUS ERITEMATOS

Este o afecţiune autoimună cuprinzând o arie largă de manifestări cu interesarea limitată a pielii până la afectări severe
multiorganice.

Etiopatogenie. În producerea acestei afecţiuni intervine:

1. Predispoziţia genetică: există cazuri familiale, apare mai frecvent la cei cu HLA B8, DR2, DR3;

2. Perturbări ale sistemului imunitar: limfocitele T nu exercită un rol reglator asupra limfocitelor B, =>producţia unei cantităţi
mari de autoanticorpi:

- anticorpi antiADN dublucatenar,


- antiRO (SSA), ac impotriva unor prot RO 60,52
- anticorpi antiribonucleoproteine;

3. Factori de mediu:

- expuneri solare,
- unii hormoni,
- unele medicamente: izoniazidă, hidantoină, penicilină, griseofulvina, alfa metil dopa (mai ales sunt factori declanşatori).

Există

1. Lupus eritematos cronic,


2. Lupus eritematos subacut,
3. Lupus eritematos acut.

1. Lupus eritematos cronic cutanat (discoid)

=>Apare la :

 adulţi (30 – 40 ani),


 zonelor fotoexpuse:
- faţă,
- pavilioane auriculare,
- scalp (unde dă alopecie cicatriceala definitivă),
- gât,
- decolteu,
- dosul mâinilor.

=>Leziunile:

- plăci eritematoase, infiltrative, bine delimitate,


- acoperite de scuame aderente având pe zona dinspre piele prelungiri keratozice =>corespunzând orificiilor foliculare
=>aspect de limbă de pisică

=>Afectarea mucoaselor:

- bucale, buzele pot fi de asemenea afectate, ca şi


- mucoasele genitale si anale.

Se poate ajunge până la aspectul de ulceraţii mucoase

=>Atrofia cicatriceala: ce se dezvoltă mai târziu este prezentă în centrul leziunilor.

 Lupusul eritematos cronic localizat => ocalizarea exclusivă la cap şi gât


 Lupusul eritematos cronic diseminat=>extinderea dincolo de aceste arii
 Alte forme clinice:
- Lupus eritematos tumidus (inflitrat) cuperozic,
- cretaceu (hiperkeratozic),
- profund (paniculită lupică),
- Chillblain-lupus, cronic discoid (fix).

Histopatologic –

- epiderm atrofic,
1
- hiperortokeratoză cu dopuri keratozice infundibulare,
- degenerescenţă hidropică a stratului bazal,
- joncţiunea DE orizontalizată,
- infiltrate limfocitare dermice perivasculare şi perianexiale.

Imunofluorescenţa directă=> depozite granulare sau dense de:

imunoglobuline

complement =>situate la joncţiunea DE („banda lupică”).

Restul investigaţiilor serologice sunt normale în Lupusul eritematos cronic.

Există riscul ca 5 – 10% din Lupus eritematos să vireze spre Lupus eritematos sistemic.

2. Lupus eritematos subacut


 Leziunile :
- sunt simetrice,
- diseminate pe faţă, mâini, antebraţe, spate, scalp, presternal.
 Lipseşte hiperkeratoza foliculară şi atrofia.
 fotosensibilitatea marcată,
 artralgii,
 subfebră,
 adenopatii laterocervicale.
 anticorpi anti RO şi anti LA prezenţi în circulaţie

3. Lupus eritematos sistemic


Leziunile cutanate:
- au un aspect eritemato-edematos
- pe zonele fotoexpuse.
Pe faţă, => aspect in vespertillo (în fluture).
Jumătatea superioară a corpului, => exantem(eruptie) maculopapulos pruriginos indus de expunerea la soare.
Mai pot fi prezenţi:
- livedo reticularis (vizibilitate anormala a venulelor superficiale, desenand de cele mai multe ori pe membrele
inferioare o retea violeta sau rosie, cu ochiuri mai mult sau mai putin regulate)
- urticarie vasculitică,
- ulceraţii cutaneo-mucoase,
- purpură,
- sindrom Reynaud(constricţie şi îngustarea capilarelor cu scăderea fluxului de sânge către degetele de la mâini şi,
mai puţin frecvent, către urechi (pavilioane), degetele de la picioare, mameloane (sfârcuri), genunchi, buze sau
nas.=> FENOMENE ISCHEMICE)
- telangiectazii periunghiale,
- alopecie difuză (necicatriceală).
Criterii de diagnostic ale Lupusului eritematos sistemic (A.R.A.):
1. Rash malar;(p later ale fetei)
2. Rash discoid;
3. Fotosensibilitate;
4. Ulceraţii orale;
5. Artrită;
6. Serozită (pleurită sau pericardită);
7. Afectare renală (proteinurie, cilindri celulari);
8. Afectare neurologică (convulsii sau psihoză);
9. Afectare hematologică
- anemie hemolitică
- leucopenie ( 4000/ L)
- limfopenie ( 1500/ L)
- trombocitopenie ( 100.000/ L);
10. Modificări imunologice: celule LE sau anticorpi anti ADN nativ sau anti Sm sau reacţii serologice fals pozitive pentru lues (cu
durată de cel puţin 6 luni);
11. Anticorpi antinucleari.

TRATAMENT:

 Evitarea expunerii la ultraviolete, frig, vânt, traumatisme,


 fotoprotecţie chimică = creme ecran cu SPF > 30,de recomandat 50.

Local:

2
- dermatocorticoizi sub formă de soluţie (scalp), cremă, unguent în funcţie de forma clinică
- (ex.LOCOID, ADVANTAN, ELOCOM)
- cât mai rapid pentru evitarea apariţiei cicatricilor.

Tratamentul sistemic:

 Antimalaricele de sinteză:
- clorochină 250 – 500mg/zi,
- Hidroxiclorochină 200 –400mg/zi – 4 – 8 săptămâni;
- monitorizare oculară, hepatică, musculară.
- Examenul oftalmologic se face înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic la 6 luni (poate evidenţia depozite
corneene, retinopatie, afectarea musculaturii oculare).
 Corticoizi

Administrarea corticoizilor intern:

- rareori în Lupus eritematos cronic,


- frecvent în Lupus eritematos subacut
- întotdeauna în Lupus eritematos sistemic cu sau fără antimalarice.

Obiectivele corticoterapiei în Lupusul eritematos sistemic:

- controlul afectării sistemice,


- scăderea titrului anticorpilor anti ADN
- normalizarea nivelului complementului.

Alternative terapeutice:

- Ciclofosfamida (în afectare musculară şi renală),


- Dapsonă, Retinoizi (în formele verucoase),
- Clofazimina, sărurile de aur, Betacarotenul.

Evitarea sarcinii în Lupusul eritematos sistemic.

SCLERODERMIA

În greacă Skleros = dur.

Reprezintă o induraţie dobândită, fibrotică a pielii cu sau fără atingeri viscerale asociate.

Se aracterizată pri:

- afectarea microvascularizaţiei şi a ţesutului conjunctiv


- un proces extensiv de fibroză având drept rezultat sinteza necontrolată de colagen
- obliterarea vaselor sanguine ale pielii, plămânilor, tubului digestiv, rinichiului şi inimii

Sunt de asemenea implicaţi factori imunologici celulari (cresc limfocitele T helper, cu rol în activarea fibroblastelor).

1. Sclerodermia localizată (morfee)

Este diferită de Sclerodermia sistemică prin absenta:

- fenomenul Reynaud
- afectarea viscerală
- acroscleroza.

Forme clinice:

1. Morfeea în plăci: (Morfee= sclerodermie circumscrisa)

- La debut =>plăci rotund-ovalare, liliachii


- În evoluţiei => aspectul de tegument infiltrat, scleros, galben ceros cu suprafaţă lucioasă şi netedă, uneori plăcile sunt
deprimate datorită atrofiei.
- În plăci lipsesc secreţia sudorală, sebacee şi firele de păr;

2.Morfeea gutată:

- macule albe sidefii, mici, rotunde, uşor deprimate, multiple,


- nu au caracter sclero-indurativ;

3.Morfeea inelară:
3
- aspectul de bandă cu tendinţă la constricţie
- dispoziţie circulară în jurul degetului sau prepuţului;

4. Morfeea generalizată

- debutează ca o formă localizată,


- în timp=>plăcile confluează şi afectează trunchiul, faţa, membrele.
- Se poate asocia cu atrofie musculară;

5.Sclerodermia liniară: apare ca o

- bandă scleroasă liniară unică şi unilaterală.


- factor declanşator poate fi incriminat traumatismul.

Localizarea fronto-parietală e cunoscută ca sclerodermie „în lovitură de sabie”, afectând şi aponevroza şi muşchii subiacenţi şi se
acompaniază uneori de leziuni ale oaselor de la acel nivel (hiperostoză liniară).

2. Sclerodermia sistemică
- scleroză şi infiltraţie difuză tegumentară
- interesării multiviscerale.
- evoluţie cronică şi agravare progresivă

I. Manifestările cutanate întâlnite sunt:


1. Sindromul Reynaud declanşat de frig, are 3 stadii:
a) sincopal – degete albe, parestezice, reci;
b) asfixie – degete dureroase, cianotice, reci;
c) de eritroză – degete parestezice, roşii, calde.
2. Sclerodactilia:
- limita sclerozei nu depăşeşte articulaţia metacarpofalangiană. Pot apare
- ulceraţii dureroase se pot solda cu microcicatrici;
3.Acroscleroza:
- modificările se extind în „mănuşi şi cizmă” şi la faţă.
- Buzele sunt subţiri cu pliuri transversale radiare,
- faţa este inexpresivă = chip de icoană bizantină;

4. Scleroză cutanată difuză: scleroza afectează aproape întreaga suprafaţă cutanată.


5. Telangiectazii: la faţă şi extremitati.
6. Calcinoza dermică: noduli duri pe degete şi gambe, ce pot ulcera.

Sindromul CREST =: calcinoză, sindrom Reynaud, dismotilitate esofagiană, scleroză cutanată şi telangiectazie.

II. Manifestări extracutanate viscerale:


1. Afectare digestivă:
- scade motilitatea,
- mucoasa devine atrofică,
- esofagita peptică ulcerativă.
- radiologic aspect esofagian in bagheta de sticla.
2. Afectare renală: apare tardiv,
- proteinurie,
- retenţie azotată,
- HTA.
Este responsabilă de 50% din cauzele de deces.
3. Afectare pulmonară:
- fibroza interstiţială difuză
- imagine radiologică de fagure de miere.
4. Afectare cardiacă:
- cardiomiopatie,
- bloc atrioventicular,
- pericardită.
5. Afectare osteo-articulară şi musculo-aponevrotică
Paraclinic:

1. Capilaroscopia patului unghial: rărirea capilarelor şi megacapilarelor

2. Biopsia cutanată:

- epiderm atrofic,
- Vasele dermice sunt puţine şi au pereţi îngroşaţi.
- joncţiunea epidermică orizontalizată,
4
- masă crescută de colagen în derm.
- Dispariţia anexelor cutanate.

Pentru formele extensive:

3.Investigaţii digestive (pasaj baritat: imagine în baghetă de sticlă),

4.respiratorii (probe funcţionale respiratorii, radiografie pulmonară,

5.probe renale: proteinurie, uree, creatinină,

6.probe cardiace.

7.Autoanticorpii antitopoizomerază I (SCL 70) au prognostic prost şi se asociază la 70% din cazurile de sclerodermie sistemică
difuză.

Diagnosticul pozitiv după ARA=>un criteriu major sau două criterii minore.

 Majore: sclerodactilie proximală;


 Minore: sclerodactilie, cicatrici digitale deprimate, atrofia pulpei digitale, fibroza pulmonară bilaterală.

Tratament:

- În sclerodermia localizată:

Tratament local: infiltraţii cu corticosteroizi, DC potenţi, ionizări cu Hialuronidază, terapie cu ultrasunete şi laser soft.

Tratament general: corticoizi, D penicilamină, antimalarice, fenitoin, colchicină, vitamina E.

- În sclerodermia sistemică:

Pentru tulburările circulatorii: Nifedipină, Pentoxifilină, Captopril, Dextran 40.

Pentru tulburările sintezei de colagen: corticoterapia generală, D penicilamină, Piascledine, Colchicină.

Pentru reducerea fenomenelor imunologice: imunosupresoare: Azathioprină, ciclofosfamidă, ciclosporina.

DERMATOZE PRODUSE DE FACTORI FIZICI


Factorii fizici ce acţionează asupra pielii sunt:

1. mecanici (frecare, presiune cronică),


2. termici (rece, cald),
3. radianţi (ultraviolete, radiaţii ionizante X şi gamma).

1. Dermatoze produse de factori mecanici

a)Calozitatea (Durionul):

 apar la locul unei presiuni sau frecări constante


 la nivelul palmelor sau plante
 hiperkeratoze circumscrise, alb gălbui, netede, aspre,
 nedureroase.

Este asociat cu incaltamintea nepotrivita,prezenta deformarilor osoase si un nivel inalt de solicitare mecanica pe zona
respective.

b) Clavusul (bătătura):

- la locul de aplicare a unei presiuni permanente pe planul osos subiacent (încălţăminte strâmtă)
5
- hiperkeratoză rotundă, dureroasă,

Tratamentul lor se face cu

- keratolitice topice (acid salicilic, uree), liber sau ocluziv,


- chiuretare sub anestezie,
- crioterapie; de asemenea,

îndepărtat factorul causal => se produc recidive..

c) Escarele (ulcere de decubit):

- la persoanele imobilizate timp îndelungat (regiunea lombosacrată, în care tegumentul este comprimat continuu
între două planuri dure (ex. pat şi sacru) => determină astfel ischemie şi necroză cutanată.
- pe un fond eritemato-violaceu, gălbui=> arii de necroză şi ulcere=>suprainfecta
- pot cuprinde şi ţesuturile subiacente.

Tratament

- mobilizare,
- antiseptice(CLORHEXIDIN=BEPANTHENE PLUS),
- antibiotice topice(DERMAZIN,FUCIDIN),
- granulante(ACTOVEGIN,CURIOSIN)
- epitelizante.

d) Bule traumatice:

- frotare îndelungată cutanată cu un obiect dur (ex. încălţăminte rigidă, nouă).


- Bulele sunt intraepidermice.

2. Dermatoze produse de factori termici

a) Degerătura: apare prin


- expunere prelungită la temperaturi foarte coborâte
- favorizate de anumite afecţiuni subiacente (imunosupresie, alcoolism, tulburări circulatorii periferice).

Afectarea acrală: nas, mâini, picioare şi urechi.

În funcţie de gravitate, pot fi clasificate astfel:

1 Degerătura de gradul I:
- extremităţi reci,
- tegumente livide, dureroase
- şi/sau edem persistent;
2 Degerătura de gradul II:
- bule serohemoragice centrând o arie cianotică=> Prin spargere=>ulceraţii;

6
3 Degerătura de gradul III:
- tegumentele acrale sunt violaceu-negricioase, uscate,
- fără sensibilitate = necroză cutanată =>amputaţii spontane acrale.
TRATAMENT:

 încălzire generală şi locală,


 creme şi paste cu nitroglicerină, ihtiol, antiseptice, antibiotice.
 Intern:
- vasodilatatoare(PENTOXIFILIN),
- antiagregante(ASPENTER),
- tonice vasculare(TAROSIN).
b) Pernioza sau eritemul pernio:
- după expunere îndelungată la temperaturi moderat scăzute, în condiţii de umiditate sau vânt (vânzătorii din pieţe
şi cei ambulanţi).
- La nivelul extremităţilor dar şi pe coapse, fese,
- leziuni edematoase sau nodulare violacee, bine delimitate,
- însoţite de parestezii şi/sau durere, apărute
- Poate recidiva.

TRATAMENT:

- îmbrăcăminte adecvată,
- vasodilatatoare (Pentoxifilină, Nitroglicerină, Vitamina PP),
- AINS
- topic: băi calde, ihtiol, revulsive.

c) Arsura:

1 de gradul I: eritem şi edem dureros după expunere la temperaturi mari;


2 de gradul II: bule sero-hemoragice, apărute după un număr de ore de la contactul cu factorul termic cald;
3 de gradul III: sunt afectate dermul şi hipodermul prin necroză, apărând ulceraţii şi cicatrici post-vindecare.

In USA aproximativ 1,2 milioane de indivizi sufera arsuri annual,

 60000 necesita spitalizare


 6000 mor din cauza complicatiilor sau severitatii arsurilor.

Arsurile termice pot sa apara cand radiatia infrarosie >44 de grade Celsius. Cu cat temperature creste cu atat este necesar
un timp mai mic pentru a produce o injurie cutanata termica.

Necroza epidermului apare in 45 de minute la 47 grade Celsius

1 secunda la 70 grade Celsius.

Gradul de afectare cutanata depinde de:

- durata si intensitatea expunerii la caldura


- tipul sursei de caldura si de
- grosimea suprafetei cutanate expuse.

In timpul arderii cutanate apare=> fenomenul de denaturare celulara si de coagulare proteica:

7
- alterarea presiunii osmotice tisulare,
- vasodilatatie
- cresterea permeabilitatii tisulare => aparitia edemului.
- sunt eliberati mediatori tisulari cum ar fi prostaglandinele,bradykinina,serotonina,radicalii liberi de
oxygen,histamine ceea ce perpetueaza distructia tisulara.

TRATAMENTUL:

Arsurile superficiale:

- spălături cu apă rece, gheaţă, alcool diluat


- corticoizi sub formă de spray, loţiune sau cremă (BIOXITERACOR, OXIMED) în combinaţie cu antibiotice
şi/sau antiseptice (Triamcinolon S) Locoid crelo,Advantan milk.

În cazul prezenţei bulelor,=>se puncţionează şi se tratează cu soluţii antiseptice.

Arsurile extensive au prognostic prost şi necesită internare în Terapie intensivă.

c) Eritema ab igne:
- la locul unei expuneri prelungite sau repetate cu o sursă de căldură radiantă (calorifer, sobă etc.).
- eritem apoi hiperpigmentare reticulată

3. Dermatoze produse de factori radianţi

a) Eritemul solar: este o


- dermită acută
- după expuneri prelungite la soare, după câteva ore de la expunere. eritem viu,
- edem,
- vezicule şi/sau bule.

TRATAMENT: Preventiv, evitarea expunerilor prelungite, creme ecran, AINS (aspirină, Indometacin).

Curativ: comprese umede reci, spray-uri, creme cu corticoizi şi/sau antiseptice, alcool diluat local.

b) Radiodermite:

- acute:

1 de gradul I:
după 2 săptămâni de la expunere la radiaţii (Roentgen terapie în afecţiuni oncologice)
eritem, edem, alopecie locală;
2 de gradul II: eritem, edem, veziculo-bule, leziuni eroziv ulcerative;
3 de gradul III: ulcer profund, dureros, greu vindecabil, recidivant.
- cronice:

- la personalul medical, accidente nucleare


- după ani de la iradiere,.
- cicatrici, lipsa sudoraţiei şi pilozităţii,
- hipopigmentare
- în timp, apare un aspect poikilodermic presărat de zone indurate şi ulceraţii.