Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURPINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………………….3
CAPITOLUL 1: DOBÂNDA
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………….……………...………………12
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….…………………………………………………13
2
INTRODUCERE
Câteva noţiuni introductive Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 13 din 24 august 2011 privind
dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru
reglementarea unor măsuri fi nanciar-fi scale în domeniul bancar, dobânda remuneratorie reprezintă
dobânda datorată de către debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată
pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, în timp de dobânda
penalizatoare reprezintă dobânda datorată de către debitorul obligaţiei băneşti pentru
neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă. În literatura de specialitate din domeniu, au fost
elaborate o diversitate de modalităţi de exprimare a ratei dobânzii, acelea considerate de către
autoare a fi cele mai relevante sunt prezentate în cele ce urmează:
• sumă de bani care se plătește pentru un împrumut, reprezentând un anumit procent din
suma împrumutată (DEX);
• prețul plătit pentru împrumutarea, respectiv utilizarea, unei sume de bani pentru o anumită
perioadă de timp, adică suma pe care debitorul este nevoit să o achite creditorului, pentru banii luaţi
cu împrumut (Wikipedia);
• modalitate de remunerare a creditului de către debitor, pentru utilizarea capitalului care a
fost împrumutat. Din acest punct de vedere, dobânda reprezintă „preţul” capitalului împrumutat, fi
ind studiată în mărime absolută şi în mărime relativă (Dardac Nicolae, Barbu Teodora, „Monedă”).
• rata dobânzii constituie preţul care trebuie plătit, la termenul stabilit prin contract, în
vederea obţinerii imediate a unui anumit număr de unităţi monetare (Jesús Huerta de Soto, „Moneda,
creditul bancar şi ciclurile economice)”;
• preţ al bunurilor din momentul curent (actual) exprimat în bunuri din momente viitoare
(Murray N. Rothbard, „Man, Economy and State: A Treatise on Economic Principles”).
3
CAPITOLUL 1. DOBÂNDA
1.1 CONCEPT
4
• ratele dobânzilor practicate de celelalte bănci comerciale.
b) Dobânda percepută: exprimă dobânda încasată de bănci de la clienții care beneficiază de
creditele acordate. Factorii de influență ai acestei dobânzi sunt:
• erodarea monetară
• nivelul cheltuielilor cu operațiunile bancare
• gradul de risc
• profitul bancar
5
C. Din punct de vedere al relației existente între rată dobânzii și rată inflației, se realizează
distincția între dobânda nominală și dobânda reală.
-dobânda nominală este acea rată de schimb între valoarea prezența a monedei și valoarea viitoare
a acesteia.
-dobânda reală este reprezentată de rată de schimb între valoarea prezența a bunurilor și
serviciilor și valoarea viitoare a acestora. Această este influențată de balanță de plăti, deficitul
bugetar și cursul de schimb.
D. Din punct de vedere al perioadei t pe care se acordă creditul și al capitalizării dobânzii se poate
face distincția între dobânda simplă și dobânda compusă.
dob% n
Dob = Sold x ----------- x --------
100% N
Unde:
Sold (lei) – soldul depozitului la care se efectuează calculul dobânzii;
Dob. % - rată dobânzii procentuale stabilită de bancă pentru depozitul respectiv;
n – numărul de zile de păstrare a depozitului;
N – numărul de zile în an.
Ca valoare, dobânda percepută de o bancă pentru sumele date cu împrumut poate fi:
· Dobândă fixă, care rămâne nemodificată pe toată durata contractului.
· Dobândă variabilă, care se modifică pe perioada contractului în funcție de diferite criterii, cel
mai frecvent fiind vorba despre indicatori monetari.
6
Creşterea dobânzilor americane s-a propagat până în Germania şi celelalte ţări vest-
europene.Explicaţia plauzibilă constă în faptul că pieţele financiare internaţionale sunt dominate de
marii investitori instituţionali care încearcă să obţînă pentru activele aflate în posesia lor, cele mai
bune randamente posibile.
Riscul ratei dobânzii se defineşte că fiind impactul defavorabil privind fluctuaţiile în rata
dobânzii asupra venitului net al dobânzii şi asupra valorii economice a capitalului.
7
CAPITOLUL 2. RATA DOBÂNZII
2.1. FACTORII DE INFLUENȚĂ A RATEI DOBÂNZII
Rată dobânzii este o mărime variabilă în timp. Nivelul și dinamică ei sunt rezultatul acțiunii
concomitente, convergente și contradictorii, a mai multor factori generali și specifici, cu influențe
directe sau indirecte cum sunt: rată profitului, raportul dintre cererea și oferta de capital de
împrumut, riscul pentru cel ce acordă capital de împrumut, inflația, durata creditului, politică
guvernului.
Rată dobânzii este în strânsă legătură cu rată profitului, trebuind să fie mai mică decât
această. În caz contrar, întreprinzatorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin
investiții, ar trebui să consume întregul profit sau chiar mai mult pentru a plăti dobânda, ceea ce ar
face nerentabilă activitatea lor.
Cererea și oferta de capital de împrumut este un factor cu acțiune amplă și directă asupra
ratei dobânzii. Dacă presupunem că avem situația unei piețe cu concurență perfectă, creșterea cererii
de capital atrage o ridicare a ratei dobânzii și invers; nivelul dobânzii, în urma confruntării cererii și
ofertei de capital este dat de punctul de intersecție dintre curba cererii și ofertei de capital de
împrumut. Punctul de intersecție unde cererea este egală cu oferta determina dobânda de echilibru.
Riscul pentru cel ce acordă capitalul de împrumut este un alt factor care influențează
nivelul dobânzii. Cu cât posibilitatea returnării capitalului de împrumut este mai mare, cu atât riscul
este mai mic și rată dobânzii mai redusă. Dimpotrivă, cu cât riscul este mai mare, cu atât și dobânda
este mai ridicată.
Inflația, de regulă, determina majorarea ratei dobânzii, în vederea compensării reducerii
puterii de cumpărare a banilor.Inflația însa poate duce și la sporirea ofertei capitalului de împrumut,
având în acest caz că efect tendința de scădere a ratei dobânzii.
Politică guvernului poate influență într-un sens sau altul evoluția ratei dobânzii. Atunci când
pe piață capitalului de împrumut se manifestă puternic factorii care acționează în direcția creșterii
ratei dobânzii, guvernul poate interveni în sensul stopării acestui proces, stabilind un plafon maxim
al ratei dobânzii. Efectele pot fi însa contradictorii. Solicitanții de credite își vor spori cererile în
condițiile unei dobânzi mai reduse, ofertanții însa care se văd descurajați de reducerea ratei dobânzii
vor micșora oferta de credit, ceea ce se va concretiza într-o cerere de credite de împrumut
nesatisfăcută, în condițiile în care există disponibilități bănești în economie.
8
2.2. DETERMINAREA RATEI DOBANZII
Rată dobânzii depinde și de conjunctură economică. În perioadele de relansare economică,
pentru stimularea investițiilor, rată dobânzii scade, în timp ce în perioade de recesiune această
crește.
Problema „corectitudini” ratei dobânzii este extrem de importantă și adesea insuficient
tratată în analizele economice. Pentru a se determina rată dobânzii, trebuie avute în vedere
următoarele considerații:
1) In ceea ce priveste rata dobânzii, aceasta nu este fixată de bănci. Rată dobânzii nu este
rezultatul mecanic al unor factori carețîn de voință unui om sau a unei instituții. Dobânda este un
fenomen social mult mai complex. Ea reflectă modul în care indivizii apreciază bunurile prezente în
raport cu bunurile viitoare. Altfel spus, rată dobânzii rezultă din preferință societății pentru
consumul imediat în dauna economisirii (consumului viitor).Cu cât indivizii pun un preț mai mare pe
consum, cu atât bunurile viitoare au o importantă mai mică. Invers, cu cât societatea prețuiește mai
mult viitorul și, în consecință, economisește o parte mai mare din venit, cu atât bunurile viitoare sunt
mai importante față de cele prezente.Că o concluzie rata dobânzii este rezultatul interacțiunii a
milioane de indivizi, fiecare cu preferință lui subiectivă de consum și economisire. Dacă rată dobânzii
este în ochii unora prea ridicată atunci de acest fapt nu sunt responsabile băncile, ci populația, care
nu economisește atât de mult
2) Băncile acționează ca intermediar în tranzacțiile bunuri prezente – bunuri viitoare. În
virtutea acestei funcții băncile își opresc o marja, care să acopere riscul operațiunilor de
intermediere. Această marja, care stă la baza profitului bancar se stabilește pe piață, ca și rata
dobânzii, prin concurență dintre bănci. Cu cât numărul băncilor este mai ridicat, cu atât rată
profitului obținută de acestea va scădea, ceea ce va reduce diferența dintre rată dobânzii la depozite
și rată dobânzii la credite.Din acest punct de vedere, o posibilă explicație pentru rată înalta a
dobânzii active în țară nostra este insuficienta concurență din industria bancară românească.
Dar, pentru acest fapt, iarăși responsabile nu sunt băncile, ci statul, care prin reglementări stufoase
sufocă practic liberă intrare pe piață a unor noi concurenți.
3) Un alt factor important în stabilirea nivelului dobânzii pe piață esterată anticipată a
deprecierii monedei. Cu cât este mai mare rată inflației, cu atât este mai ridicată rată
dobânzii. Din păcate, nici această considerație nu joacă în favoarea reducerii ratei dobânzii în
România.
9
4) Nu în ultimul rând, rată dobânzii din economie este afectată de intervenția directă a
guvernului asupra pieței creditului. În România, statul s-a împrumutat masiv de la bănci și de la
populație pentru a acoperi deficitul bugetar. Această politică a secătuit oferta de împrumuturi, iar
investitorii privați au rămas, în consecință, fără astfel de resurse. Nu-i de mirare că oamenii de
afaceri s-au plâns ani la rând de politică așa-zis restrictivă a băncilor, dar băncile nu au făcut altceva
decât să-și urmeze propriile interese, acordând împrumuturi peste împrumuturi guvernului, fără că
sacul fără fund al acestuia să fie vreodată umplut. În prezent, statul își finanțează cheltuielile
atrăgând fonduri la o rată a dobânzii de 17%-18%.
10
DAE sau Dobânda Anuală Efectivă este un concept impus atât de către Uniunea Europeană, cât
și de către Statele Unite ale Americii, cu ajutorul căruia se exprimă, sub formă de procent, costul total
al unui instrument financiar.
Principalul scop al acestui indice este acela de a oferi clientului posibilitatea de a compara
foarte simplu, ușor și eficient costurile creditelor.
Dobânda Anuală Efectivă are rolul de a reduce la un numitor comun toate costurile pe care
o persoană le va suporta atunci când accesează un credit.
Altfel spus, DAE transformă, practic, totalitatea comisioanelor și a taxelor în procent, care apoi
este anualizat și a cărei valoare este raportată la soldul inițial.
În felul acesta, cu ajutorul DAE, indiferent de ce taxe sau comisioane decide o instituție
financiară să solicite, orice credit, luat prin orice creditor, poate fi comparat cu oferta oricărui
alt creditor, într-o manieră simplă, obiectivă și reală.
Dacă faci o comparație între DAE și rata dobânzii asupra căreia te-ai înțeles atunci când ai optat
pentru un credit, procentul diferit se va datora costurilor suplimentare, care pot fi, dar nu se
limitează la:
Taxă de analiză dosar
Comision de administrare
Comision de procesare
Comision de acordare
Cost pentru interogarea Biroului de Credite
Prime de asigurări de viață
Comision de retragere a fondurilor
11
bancii sunt obligati sa o inmaneze solicitantilor de credite. Mai mult, nivelul DAE trebuie prezentat
de banci in toate ofertele promotionale, astfel incat sa dea posibilitatea clientilor sa compare costul
imprumuturilor.
In final, nivelul dobanzii anuale efective trebuie sa fie inscris si in contractul de credit.
Riscul ratei dobanzii îl constituie riscul pierderilor la care este supusa o banca în urma
modificarii ratelor dobanzii.
Acest risc apare cand activele bancii (creditele, investitiile etc.) devin scadente sau ale caror
preturi noi se stabilesc în alta perioada de timp decat la pasivele bancii (depozitele, împrumuturile)
care reprezinta sursa de mijloace pentru active. Fluctuatiile ratei dobanzii pot afecta profitul unei
banci, valoarea economica de baza a activelor, pasivelor si posturile extrabilantiere ale bancii.
12
Analiza diferentelor de scadenta – un sistem unic pentru evaluarea si dirijarea riscului ratei
dobanzii. Analiza diferentelor de scadenta stabileste riscul la care este supus venitul net aferent
dobanzii, ca rezultat al modificarii ratelor dobanzii.
Rapoartele cu privire la analiza diferentelor indica suma activelor si pasivelor sensibile la rata
dobanzii ale unei banci (atat posturile bilantiere cat si extrabilantiere) al caror pret va fi stabilit din
nou în decursul unei perioade specificate de timp. Pentru a stabili valoarea riscului la care este supus
profitul bancii, este necesar ca în fiecare perioada din activele sensibile la rata dobanzii de scazut
pasivele sensibile la rata dobanzii pentru a obtine “diferenta” de la stabilirea noilor preturi pentru
acea perioada.
Aceasta diferenta poate fi înmultita la o modificare presupusa a ratelor dobanzii pentru a obtine o
aproximatie a modificarii venitului net aferent dobanzii care este o consecinta a unei fluctuatii a ratei
dobanzii. În cazul în care pasivele depasesc activele în perioada data de timp se obtine o diferenta
negativa, ceea ce înseamna ca o majorare a ratelor dobanzii pe piata ar putea cauza o reducere a
venitului net aferent dobanzii.
În cazul în care activele depasesc pasivele în perioada data de timp se obtine o diferenta pozitiva
si înseamna ca venitul net aferent dobanzii al bancii se poate diminua ca rezultat al micsorarii ratei
dobanzii pe piata.
13
CONCLUZII
Rata dobânzii este unul dintre instrumentele aplicate în sistemul economic al instituţiilor care
reprezintă oferta de credit, pentru a obţine profit. Marja dintre dobânda oferită şi dobânda primită constituie
nucleul modelului de formare a profi tului. Studiul diferitelor tipuri şi forme de dobândă a evidenţiat
corelaţiile relevante dintre indicatorii care descriu dobânda.
Astfel, rata dobânzii reale şi rata dobânzii nominale sunt direct proporționale, în timp ce rata
dobânzii reale şi gradul de depreciere monetară reprezentat de infl aţie sunt invers proporționale.
14
BIBLIOGRAFIE
15
- Anghelache C., Anghel M.G. (2007). Simple interest and discounting, Revista Economie Teoretică şi
Aplicată, Supliment Decembrie, volumul 3, nr. 2 (507)
- Dardac N., Barbu T. (2009). Monedă, Editura ASE, Bucureşti
- Bistriceanu G. (2014). Noţiuni bancare fundamentale, Editura Economică, Bucureşti
- *** www.bnro.ro – site-ul oficial al Băncii Naţionale a României
-Roxin,L =Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
16