ASEM

Departamentul Finanțe și Asigurări

Lucru individual:

Tema:” Problemele sistemului fiscal atual al Republicii Molova”

A realizat:Bostanica Doina
Gr.MKL-161 fr
Coordonator : Dr.Conf.Un.
Aureliu Mărgineanu.

Chișinău 2019
 Sistemul fiscal constituie unul din cele mai importante elemente ale relaţiilor economice de
piaţă, de eficacitatea lui depinde, în mare măsură, succesul reformelor economice ulterioare.Din
acest motiv trebuie tratate cu multă cumpătare recomandările înaintate vizavi de schimbarea
sistemului fiscal existent, calculînd nu doar efectul de moment, ci şi impactul reformei asupra
tuturor sferelor economice şi financiare.Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea impozitelor
instituite într-un stat care-i procură acestuia o bună parte din veniturile bugetare.

Sistemul fiscal este expresia voinţei politice a unei societăţi organizate pe un anumit teritoriu, care
dispune de o independenţă satisfăcătoare pentru a-şi asigura, prin intermediul organelor
reprezentative, „proiectarea” şi „dotarea” cu o serie de reguli juridice, şi în special,fiscale.Apariţia şi
evoluţia sistemelor fiscale sunt legate în mod inseparabil de procesul de satisfacere a nevoilor
umane şi de existenţa organizării sociale a umanităţii.Fiecare stat, din antichitate şi până astăzi, şi-a
format propriul său sistem fiscal, mai mult sau mai puţin perfecţionat.Sistemele fiscale
contemporane constituie un produs al istoriei civilizaţiei umane,evoluţia acestora oglindind evoluţia
structurilor social-economice, a curentelor ideologice şi politice, a cercetării ştiinţifice din ultimele
câteva secole.

Componentele sistemului fiscal al Republicii Moldova

Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar al RM şi include următoarele

elemente:

• sistemul de impozite şi taxe ;

• legislaţia fiscală;

• aparatul fiscal.

Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei fiscal activează aparatul
fiscal, având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale statului.Eficienţa sistemului fiscal
depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. În sistemul de impozite trebuie să se respecte
unele principii, cum sunt:

- echitatea;

-simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de impunere;

- claritatea obligaţiilor şi drepturilor contribuabililor.

Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a taxelor, să propunăun nivel

optimal al fiscalităţii, care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar agrava situaţia materială a
populaţiei. Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituirea impozitelor
şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale. Aparatul fiscal trebuie sa dirijeze activitatea
de instruire a contribuabililor în materie de impozit, să coordoneze aşezarea şi perceperea corectă a
impozitelor.

Conform Codului Fiscal sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi
taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute
de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la modificarea, în limitele competenţei lor,

acotelor, a modului şi termenelor de achitare a impozitelor şi taxelor locale şi la aplicarea
facilităţilor suplimentare, care se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările
corespunzătoare ale bugetelor locale. Cotele impozitelor şi taxelor locale modificate de către
autorităţile administraţiei publice se numesc cotele concrete ale impozitelor şi taxelor locale.Cotele
concrete ale impozitelor şi taxelor locale nu trebuie să depăşească cotele maxime.

Legislaţia fiscală a RM.

Legislaţia fiscală (drept fiscal) pune în evidenţă ansamblul reglementărilor juridice,financiare

categoria normelor juridice privind veniturile publice care se realizează primordial cu specificul
fiscal al impozitării. Potrivit necesităţilor de realizare practică a veniturilor bugetul,reglementarea
juridică a impozitelor şi taxelor cuprinde 2 categorii de norme juridice:

Categoria I - norme privind obiectul şi subiectele debitare de impozite, taxe şi celorlalte venituri
bugetare.

Categoria II - norme privind procedura fiscală a stabilirii şi încasării impozitelor şi taxelor, precum
şi a soluţionării litigiilor dintre contribuabili şi organizaţiile fiscale ale statului.

Prima categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit necesităţilor de a institui legal
fiecare impozit în parte, precizându-se obiectul, subiectul impozabil sau taxabil,tariful de calcul,
termenii şi alte condiţii de plată a acestora.Cea de a doua categorie cuprinde formele fiscale de
natură procedurală, potrivit necesităţii de stabilire şi încasare a impozitelor, precum şi de definitivare
a lor în cazuri decontestare. Alăturat acestora, legislaţia fiscala este completată cu acte normative
care reglementează sancţiunile aplicabile contribuabililor care declară corectitudinea obiectului
impozitului sau săvârşesc alte infracţiuni fiscale, precum şi cu acte normative privind
executareasilită a impozitelor şi taxelor. În realitatea financiară impozitele, taxele şi alte venituri
bugetare fac parte din strategia finanţelor publice şi în cadrul acestora sunt reglementate nu
autonom, cicoordonat cu reglementările cheltuielilor publice, bugetului de stat şi împrumutului de
stat,coordonat cu natura de drept public a acestor compartimente structurale ale finanţelor
publice.Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor criterii de aplicare
a legii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca necesităţile şi interesele finanţelor publice să fie protejate
şi realizate în mod raţional şi conform maximelor fundamentale a impunerii.

Aplicarea în timp a legii fiscal este bazată pe principiul anualităţii impozitelor. Aplicarea în spaţiu
a legii fiscal este dirijată de principiul teritorialităţii impozitelor, coordonat cu cerinţa de evitare a
dublei impuneri a veniturilor.

În RM legislaţia fiscală este reprezentată prin:

Codul Fiscal, care conţine 9 titluri:

Titlul 1 „Dispoziţii generale” în vigoare din 01.01.1998

Titlul 2 „Impozitul pe venit” în vigoare din 01.01.1998

Titlul 3 „Taxa pe valoarea adăugată” în vigoare din 01.07.1998

Titlul 4 „Accizele” în vigoare din 01.01.2001

Titlul 5 „Administrarea fiscală” în vigoare din 01.07.2002

Titlul 6 „Impozitul pe bunurile imobiliare” în vigoare din 01.01.2001

Titlul 7 „Taxele locale” în vigoare din 01.01.2005

Titlul 8 „Taxele pentru resursele naturale” în vigoare din 01.01.2006

Titlul 9 „Taxele rutiere” în vigoare din 01.01.20072.

Alte acte legislative adoptate în conformitate cu Codul Fiscal, cum ar fi:

-Codul Vamal;

-Legea Bugetului pentru anul corespunzător;

-Instrucţiuni elaborate în baza titlurilor Codului Fiscal;

-Regulamente;

-Decrete ale Preşedintelui RM;

-Hotărâri ale Guvernului şi altele.

Politica fiscală evoluează şi se perfecţionează continuu sub imboldul dezvoltării economice, ea

nefiind stabilă odată pentru totdeauna, şi se adaptează corespunzător necesităţilor într-o anumită
etapă, în funcţie de obiectivele politice, economice şi sociale din ţară.

În cadrul Republicii Moldova, putem identifica un ansamblu de factori ce influenţează politica

fiscală si anume:

- factorii economici, care determină creşterea produsului intern brut şi, pe această bază, sporeşte
veniturile impozabile;

-factorul demografici - ce determina mărirea numărului contribuabililor; factorul monetar

(dobânda, creditul)ce îşi transmite influenţa prin preţ; factorii sociali, a căror influenţă este tot mai
puternică pe măsura accentuării rolului social al statului, care presupune redistribuirea resurselor în
scopul satisfacerii nevoilor de educaţie, sănătate, securitate socială şi menţinerea ordinii publice;

-factorii tehnologici se caracterizează prin dezvoltarea tehnologiilor informaţionale care contribuie

la creşterea calităţii serviciilor furnizate de către organele fiscale, iar înnoirea echipamentelor,
introducerea de noi produse, retehnologizarea,informatizarea facilitează procesul de administrare
fiscală şi reduce costurile de funcţionare a organelor fiscale;

- factorii de natură financiară ce sintetizează, de fapt, influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea
cheltuielilor publice, a căror creştere determină sporirea resurselor financiare publice.

Un alt factor ce influenţează politica fiscală îl constituie acordurile internaţionale existente pentru
evitarea dublei impuneri, instrumentele şi procedeele de aplicare a acestora în străinătate, efectele
asupra economiei naţionale, astfel încât să fie eliminate distorsiunile din cadrul schimburilor
economice.

Totodată, în procesul de implementare a politicii fiscale, Republica Moldova se confruntă cu unele

probleme specifice statului moldav. Ulterior, una dintre aceste probleme o constituie integritatea
statului şi lipsa unor hotare bine definite cu toate atributele sale (servicii vamale etc.) fapt ce
determină importul mărfurilor supuse accizelor fără achitarea acestora.

Conform Constituţiei,Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Transnistria, regiune separatistă situată la frontiera de est a Moldovei, şi-a stabilit propriile hotare,
autoproclamându-se ,,Republica Moldovenească Nistreană” (R.M.N.), nefiind recunoscută
internaţional. Conflictul transnistrean constituie una dintre principalele cauze care frânează procesul
de dezvoltare a principalelor ramuri economice, inclusive cea industrială, deoarece majoritatea
structurilor industriale ale Republicii Moldovei sunt localizate în Transnistria, alături de centralele
electrice importante. Imposibilitatea exercitării controlului asupra întregului său teritoriu vamal
determină reducerea veniturilor şi taxelor vamale acumulate în bugetul naţional. Conflictul
transnistrean generează consolidarea evaziunii fiscale prin importul şi exportul mărfurilor cu
destinaţia Transnistria prin punctele vamale controlate de Chişinău, acestea fiind, de fapt,
comercializate direct în Moldova sau fiind reimportate, după ce o perioadă de timp au fost stocate în
Transnistria. Aceasta permite ca circa 80% din mărfurile importate să nu fie supuse accizelor.

Un caz aparte îl constituie produsele petroliere care se importă în Republica Moldova. Necesităţile
anuale ale Republicii Moldova în produse petroliere sunt estimate la circa 1 milion 200 mii tone. În
realitate, anual, prin sistemul vamal controlat de autorităţile moldovene este importată o cantitate
totalăde 300-400 mii tone, restul ajungând în ţară în mod fraudulos prin Transnistria. Potrivit unor
date oficiale, care au fost date publicităţii de către Departamentul de Statistică şi Sociologie
(actualul Birou Naţional de Statistică al Republicii Moldova), în anul 2003, aproximativ 80% din
volumul total al produselor petroliere au fost importate în Moldova prin intermediari şi zonele off-
shore, nefiind supuse accizelor. Astfel, atât timp cât persistă problema transnistreană, va stagna în
continuare dezvoltarea economică a Republicii Moldova şi se va consolida evaziunea fiscală.

Un alt factor ce generează frânarea implementării unei politici fiscale eficiente îl constituie existenţa
interesului corporativ,manifestat prin ,,iertarea’’ obligaţiunilor faţă de bugetul statului. Datoriile de
impozite ale antreprenorilor mici, cât şi ale întreprinderilor mari formează o povară moartă care
determină apariţia unei economii tenebre. În acest sens, statul recurge la amnistia fiscal care este o
măsură oficială prin care contribuabilul îşi poate şterge „tabla fiscală” şi începe conformarea întru
totul cu obligaţiile fiscale în perspectivă. Instituirea amnistiei fiscale prin iertarea necondiţionată a
datoriilor şi penalităţilor întreprinderilor, care au comis evaziuni fiscale, creează un sentiment de
injustiţie din partea plătitorilor de impozite oneşti. De asemenea, amnistiile fiscal nu doar abat
resursele destinate executării,dar pot, de asemenea, avea efecte negative asupra nivelului de
disciplină fiscală şi anume:

- personalul trebuie instruit şi transferat în alte funcţii, trebuie imprimate şi elaborate noi blanchete,
trebuie pregătite instrucţiuni;

- se poate cauza stagnarea activităţilor ordinare de percepere a impozitelor;

- amnistia are un impact defavorabil asupra moralului şi motivaţiei administraţiei fiscale;

- amnistia poate oferi contribuabililor restanţi sau nedisciplinaţi oportunitatea de a „scăpa” de un

audit complet, prin reducerea sau eliminarea penalităţilor şi amenzilor sau chiar şi a unei părţi din
impozitul datorat. Prin efectuarea regulată a unei amnistii fiscale bugetul statului va rămâne
diminuat, cresc în ritm rapid cheltuielile statului, iar veniturile vor fi acumulate prin diferite
modalităţi în rezultatul cărora nu se va putea menţine echilibrul bugetar.

Prezenţa masivă a tranzacţiilor în natură şi a decontărilor reciproce, în relaţiile dintre agenţii

economici şi sistemul bugetar stabileşte noi probleme în implementarea politicii fiscale. În
consecinţă, în rezultatul încheierii tranzacţiilor prin casă sau prin transfer, între doi agenţi
economici, o parte a sumei băneşti se varsă în bugetul de stat. În prezent, agenţii economici recurg la
diferite modalităţi de încheiere a tranzacţiilor pentru a obţine un oarecare profit şi a evita vărsarea
unei sume băneşti în bugetul de stat.

Un alt factor ce stagnează implementarea politicii fiscale în Republica Moldova îl constituie

utilizarea ineficientă a resurselor financiare pe destinaţii concrete. Politica fiscală se realizează cu
scopul acumulării veniturilor prin colectarea taxelor şi impozitelor pentru acoperirea cheltuielilor.
Însă, în prezent, se efectuează alocări sporite în domenii cu posibilităţi pentru sustragerea fondurilor,
de obicei, proiecte complexe din punct de vedere tehnic. De asemenea, resursele financiare colectate
se utilizează în domenii cu o necesitate mai puţin importantă, în rezultatul căreia domeniile cu
destinaţii concrete sunt limitate în asigurarea cu resurse financiare.

Luând în considerare lipsa unui mecanism efectiv de control atât asupra organelor administrative
centrale/locale cât şi asupra persoanelor fizice şi juridice în calitate de contribuabil, determină
apariţia unei administrări fiscale insuficiente, iar în rândul contribuabililor se comit erori în procesul
de colectare a taxelor şi impozitelor. În consecinţă, are loc reducerea legitimităţii în organele de stat
datorită neeficacităţii controlului financiar din partea organelor abilitate.
Unul dintre cei mai importanţi factori ce asigură impedimente în implementarea unei politici fiscale
eficiente îl constituie economia tenebră. Economia tenebră reprezintă totalitatea formelor de
activitate economică ce nu sunt oglindite în statistica oficială; tipurile de activitate ce creează
valoarea adăugată, dar nu sunt înregistrate conform legislaţiei, din motive de evaziuni fiscale şi
condiţii social-economice neprielnice pentru funcţionare în cadrul economiei formale(oficiale). În
Republica Moldova, cota economiei tenebre, în raport cu economia oficială, este în creştere
continuă, ceea ce duce spre diminuarea disciplinei economice şi financiare, ceea ce se reflectă
negativ asupra veniturilor bugetare.

Printre activităţile economiei tenebre din Republica Moldova le putem enumera pe următoarele:
tăinuirea producţiei şi veniturilor,

operaţiunile ilicite de export-import,

privatizarea ilicită,

producerea şi comercializarea produselor falsificate sau fără licenţă,

corupţia.

O alta problemă a implementării politicii fiscale în Republica Moldova o constituie evaziunea

fiscală. Evaziunea fiscal reprezintă sustragerea, sub orice formă, de la plata obligaţiilor legale către
stat, adică ascunderea sub diferite forme a surselor şi cuantumului de venituri impozabile. Cel mai
cunoscut sens dat evaziunii fiscale e „arta de a evita căderea în câmpul de atracţie a legii fiscale”,
concept care aparţine lui M.C. de Brie şi P. Charpentier.

În Republica Moldova s-au conturat multiple forme ale evaziunii fiscale, iar cele mai des întâlnite
fiind următoarele: vânzări nedeclarate, care apar cu frecvenţa cea mai mare şi sunt de multe ori greu
de descoperit.

Practic, vânzările de bunuri sau prestările de servicii se fac fără întocmirea documentelor
corespunzătoare şi, evident, fără înregistrări în contabilitate; omiterea înregistrării, când agentul
economic neînregistrat beneficiază de un avantaj care nu i se cuvine, comparative cu ceilalţi
comercianţi concurenţi, care vor solicita clienţilor T.V.A.; înţelegeri între vânzători şi cumpărători
de a schimba bunuri sau servicii fără plată, gen barter, cu plată redusă, fără factură sau, eventual, cu
o factură de valoare redusă; deducerile false, care se întâlnesc frecvent şi se realizează prin
întocmirea de facturi false, prin utilizarea repetată a aceloraşi facturi pentru deducere sau prin
folosirea de facturi care se referă la cumpărări inexistente; erorile de înregistrare, care au influenţă
destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dacă sunt frecvente sau dacă valoarea lor este mare;
Aplicarea incorectă a cotei zero sau a scutirilor, care pot conduce la diminuarea serioasă a sumelor
cuvenite bugetului de stat, mai ales dacă este asociată cu facturi false, fiindcă altfel plătitorul
deT.V.A. nu are cum să profite de această practică; cereri de rambursare nejustificate, când se
solicită rambursarea taxei aferente unor mărfuri exportate sau pentru bunuri la care legea dă drept de
deducere, fără însă ca în realitate aceste operaţiuni să fi fost efectuate. O situaţie mai des întâlnită
este aceea a solicitării deducerii T.V.A., pentru acelaşi bun exportat, de către doi agenţi economici,
peconsiderentul că documentele privind bunul respectiv au circulat prin mai multe societăţi
comerciale.

În concluzie, putem afirma că economia ţării se va afla în proces de stagnare atâta timp cât nu se
întreprind măsuri de îmbunătăţire a sistemului fiscal, se vor modifica structura şi metodele de lucru
ale organelor de control, se va modifica legislaţia privind pedeapsa pentru activităţile ilicite şi
tăinuirea veniturilor.

În scopul soluţionării problemelor ce apar în procesul de implementare a politicii fiscale, consider

necesar întreprinderea unor măsuri stricte de înlăturare a factorilor ce stagnează procedura de
acumulare a veniturilor fiscale în bugetul de stat.

Ulterior, este necesar de a se soluţiona conflictul transnistrean în vederea stabilirii exacte a hotarelor
Republicii Moldova şi a stopa procedura de importare în mod fraudulos a mărfurilor pe teritoriul
Republicii Moldova prin Transnistria. Totodată, datorită faptului că toţi cetăţenii sunt egali în faţa
legii şi fiecare cetăţean trebuie să-şi onoreze obligaţiile fiscale faţă de bugetul de stat, este necesar
de a interzice aplicarea amnistiei fiscale. O altă măsură eficientă în acest sens o constituie şi stoparea
operaţiunilor ilicite de export-import prin asigurarea Serviciului Vamal cu personal instruit în
domeniul combaterii fraudelor şi corupţiei.

Efectuarea unui control sistematic asupra produselor comercializate pe teritoriul Republicii Moldova
ar genera stoparea comercializării produselor falsificate sau fără licenţă; iar pentru combaterea
evaziunii fiscal este necesară adoptarea şi implementarea în Republica Moldova a Legii privind
combaterea evaziunii fiscale. În acest sens, ar fi de dorit şi crearea unei agenţii care să dispună de
personal instruit şi competent în vederea desfăşurării unei activităţi de combatere a evaziunii fiscale
pe teritoriul Republicii Moldova.
Prin realizarea unei politici fiscale eficiente, bugetul statului va acumula veniturile necesare
acoperirii cheltuielilor în vederea satisfacerii intereselor generale ale societăţii.

La fel serviciul Fiscal de Stat se confruntă cu mai multe probleme, deşi în ultima perioadă au fost
înregistrate progrese în ceea ce priveşte modernizarea administrării fiscale.

„În diverse circumstanţe, obstacolele şi dificultăţile pot fi interpretate bivalent: sau acestea sunt nişte
obstacole ce barează calea spre dezvoltare, sau, din contra, nişte oportunităţi de a identifica
elementele insuficiente în bunul mers al acestora. Ţinând cont de acest fapt, putem conchide că
problemele şi neajunsurile Serviciului Fiscal nu reprezintă decât noi direcţii de evoluare şi
perfecţionare”, se menţionează în raport.

Astfel, pe parcursul perioadei curente, Serviciul Fiscal a evidenţiat un şir de probleme cu care se
confruntă şi care urmează a fi soluţionate:

1. Lipsa unui statut juridic unitar al Serviciului Fiscal care nu asigură în totalmente unificarea
practicilor, proceselor şi procedurilor, precum şi tratarea univocă a contribuabililor şi limitează
mobilitatea personalului din organul fiscal;

2. Menţinerea restanţelor faţă de Bugetul Public Naţional, care afectează nivelul de încasare a
veniturilor şi de diminuare a decalajului fiscal;

3. Controalele fiscale insuficient de aprofundate care diminuează eficienţa acestora;

4. Nivelul scăzut de încasare a obligaţiilor fiscale calculate suplimentar în procesul controalelor

fiscale, care nu asigură aplicare în practică a răspunderii pentru încălcări fiscale;

5. Ridicarea nivelului de profesionalism al angajaţilor, care să le permită să înţeleagă mai bine

diferite activităţi specializate care sunt desfăşurate de contribuabili, cum ar fi: telecomunicaţiile,
sectorul petrolier, financiar, de construcţii, de extragere a mineralelor, şi altele;

6. Sistemul informaţional fiscal actual care nu permite evidenţa detaliată şi administrarea

eficientă a veniturilor fiscale;

7. Exercitarea unor atribuţii nespecifice organelor fiscale, precum şi exercitarea unor activităţi
pentru alte entităţi, care implică alocarea de mijloace şi timp în scopuri nefiscale şi contribuie la
majorarea costului de administrare fiscală;
8. Rolul redus al Serviciului Fiscal în procesul de investigare şi urmărire penală a cazurilor de
evaziune fiscală care nu asigură eficacitate în instrumentarea acestor cazuri;

9. Calitatea joasă a legislaţiei fiscale care provoacă neclarităţi, duble interpretări şi

nemulţumirea contribuabililor.

Totodată, în raport se menţionează că aceste probleme vor fi abordate în Strategia de dezvoltare a

instituţiei pentru anii 2016-2020. Pe termen scurt, principalele obiective ale Serviciului Fiscal sunt:
încurajarea conformării voluntare pentru asigurarea unei colectări rapide, la costuri reduse, precum
şi combaterea evaziunii fiscale şi a oricăror altor forme de evitare a declarării şi plăţii obligaţiilor
fiscale.

O alta problema il constitue sectorul bancar .

Republica Moldova are o economie fragilă şi la orice şoc de pe piaţa externă trece pe minus.
Finanţarea afacerilor este anevoioasă în condiţiile în care dobânzile ard la buzunar oamenii de
afaceri, chiar dacă BNM a relaxat politica monetară. Băncile rămân unica sursă pentru afacerile din
Moldova în condiţiile în care alte pieţe sunt subdezvoltate. Sistemul financiar din Republica
Moldova abia de ajunge la limita de jos a economiei. Aceasta poate supravieţui dacă finanţele
disponibile sunt la 70-80% din PIB. Ponderea creditelor acordate persoanelor juridice constituie
84,2% din totalul creditelor. În ceea ce priveşte transparenţa sectoarelor bancare, actualmente în
lume există zeci de organizaţii internaţionale şi interguvernamentale implicate activ în elaborarea
standardelor pentru combaterea spălării banilor şi evaluarea eficacităţii statului în implementarea
acestor standarde.

După intrarea în recesiune a Republicii Moldova, businessul din ţară şi-a redus turaţiile în condiţiile
în care exporturile s-au comprimat, iar creditele au devenit foarte scumpe. Cei mai mulţi şi-au redus
producţia şi aşteaptă vremuri mai bune şi ieftinirea împrumuturilor.

Investigarea fraudelor bancare din Republica Moldova este lentă, fără o delimitare clară între diferite
tipuri de fraude care au avut loc în sistemul bancar. Sunt admise multiple scurgeri de informaţii, care
au menirea să modeleze o percepţie publică asupra investigării fraudelor bancare convenabilă
guvernanţilor. La moment putem constata o mimare a investigării active a fraudelor, fondurile
fraudate nefiind practic recuperate. Doar o investigaţie credibilă poate stabili cu exactitate actorii,
coordonatorii şi instituţiile implicate în fraudă, mărimea fondurilor extrase, beneficiarii reali, pentru
ca ulterior să fie posibilă recuperarea, cel puţin, a unei părţi din mijloacele fraudate.
O soluţie eficientă de redresare a situaţiei ar fi iniţierea investigaţiilor internaţionale independente pe
faptul spălării banilor, fraudelor bancare, încercărilor de legalizare a banilor fraudaţi. În cazul în care
nu se va purcede de urgenţă la efectuarea unor atare investigaţii, Republica Moldova riscă să se
transforme într-o zonă de instabilitate regională, cu risc de realizare a diverselor scheme criminale
internaţionale, inclusiv de spălare de bani şi legalizare a capitalurilor frauduloase.

Concluzie:
Actualmente R.M. este în procesul de elaborare şi implimentare a unui sistem fiscal modern.
Modalitatea impozitării trebuie să se bazeze pe principiile eficienţii, echitării şi simplităţii care
implică administrarea aceleiaşi rate pentru toţi contribuabilii, iar ratele impozitului pe venitul
persoanelor fizice şi juridice au fost sincronizate. Cu alte cuvinte rata maximă a impozitului pe venit
pentru persoanele fizice şi rata pentru întreprinderi sînt aceleaşi. Deasemenea, există doar trei nivele
pentru impozitarea venitului persoanelor fizice.

Una din condițiile stringente pentru îmbunătățirea mediului fiscal este componenta de administrare
fiscală. Aceasta reprezintă un domeniu operațional de implementare a politicilor, un sistem de
instrumente reglementate pentru gestiunea taxelor și impozitelor – pe de o parte. Pe de alta – este
vorba de procedurile pe care contribuabilii le au la îndemînă și pe care trebuie să le urmeze pentru
a-și îndeplini obligațiile fiscale. De la momentul înregistrării fiscale pînă la încetarea activității,
companiile trebuie să urmărească un ciclu continuu de conformitate delimitat pe mai multe
componente, dintre care cele mai importante sunt cele declarative și de plată.
Ţinînd cont de experienţa unor ţări din zonă, care au fost silite să implementeze programe de
consolidare bugetară în contextul unui mediu extern nefavorabil, R. Moldova are oportunitatea de
apromova reforme cuprinzătoare în materie de fiscalitate şi de cheltuieli publice, urmărind
imperativul optimizării sistemului de impozitare; relaxării şi flexibilizării politicii fiscale cu
implicaţii asupra echităţii şi coeziunii sociale, încrederii ca bun public în societate; reformarea şi
consolidarea capacităţii administrative şi de procedură fiscală pentru maximizarea veniturilor
provenite din economia nefiscalizată (informală, tenebră).

Creșterea veniturilor publice din contul combaterii evaziunii fiscal trebuie să dobîndească o
dimensiune de strategie politică în R. Moldova. Acest deziderat urmează să fie principala cale
pentru realizarea obiectivului consolidării fiscal-bugetare.

Important, să avem convingerea că agravarea situaţiei din economie trebuie să constituie o motivaţie
urgentă pentru luarea de măsuri adecvate, astfel încît, perioada de criză economico-financiară
actuală să fie folosită pentru a soluţiona o serie de aspecte de restructurare și de dezvoltare
economică, inclusiv de recuperare a declinului economic.