Colegiul Tehnic Alexe Marin

Slatina Judetul Olt

PROIECT

Tema: Vopsirea parului

Indrumator : ELEV:

Veselu Maria Burtea Ioana Cristina

2014-2015

1
 Argument

Principalul impuls al femeilor atunci cand decid sa isi schimbe culoarea

de par il reprezinta consultarea cu fidelitate a tendintelor. Insa acestea
nu sunt cel mai important factor de care trebuie sa tinem cont atunci
cand optam pentru o schimbare de look si asta din cauza faptului ca "ce
se poarta" nu este echivalent cu "ce ti se potriveste".

Trasaturile care te individualizeaza si care iti caracterizeaza feminitatea

sunt cele care dicteaza adevaratele tendinte. Asa cum in moda silueta
selecteaza stilurile care ti se potrivesc, in domeniul hairstyling-ului,
trasaturile faciale impun nuantele pentru care poti opta ca sa obtii un
look natural.

De ce trebuie sa tii cont in alegerea unei noi culori de par? Culoarea

pielii, a ochilor si nuanta naturala de par sunt factorii care influenteaza
paleta de culori atunci cand vorbim de vopsirea podoabei capilare.

2
 CUPRINS :

CAPITOLUL I

I.1.Generalitati.Scopul activitatii de coafura, frizerie, manichiura si

pedichiura si destinatia lucrarilor obtinute.

I.2.Baze teoretice pentru obtinerea lucrarilor estetice,,Vopsirea parului’

CAPITOLUL II

II.1.Evaluarea si consilierea clientului.

II.2.Instrumente, aparate, materiale si produse folosite in salonul de

infrumusetare.

II.3.Tehnica de lucru

CAPITOLUL III

III.Controlul tehnic de calitate si reguli de protectie a muncii in salonul

de infrumusetare.

3
 Capitolul I

I.1.Generalitati. Scopul activitatii de coafura, si destinatia lucrarilor

obtinute ;

ASPECTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ

În meseria de coafor este de ştiut că fiecare clientă are o concepţie
personală în ceea ce priveşte felul în care să i se facă coafura.
Încrederea clientei trebuie câştigată prin convingere, ceea ce necesită o
atenţie deosebită, competenţă profesională, cunoştinţe temeinice,
prezenţă deosebită şi simţ estetic.
Persoanele care desfăşoară astfel de activităţi sunt obligate să-şi
însuşească aspectele profesionale şi de tehnica securităţii muncii în
domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, încât să nu expună la pericol
de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie cât şi
a clientului.
Discreţia, conştiinciozitatea, seriozitatea profesională, amabilitatea,
demnitatea sunt trăsăturile importante care trebuie să caracterizeze pe
orice lucrător din această ramură profesională. Specificul acestei meserii
constă în aceea că se execută nu numai lucrări cu caracter de igienă ci
şi lucrări menite să ducă la înfrumuseţarea aspectului parului, precum şi
lucrări de corectare a anumitor defecte. Astfel, lucrările de coafura sunt
menite să mascheze prin diferite procedee şi tehnici o conformaţie
defectuoasă a parului. Orice client trebuie tratat politicos fără a i se lăsa
impresia că i s-au observat hainele modeste, profesia sau unele defecte
fizice. Nu trebuie uitat că meseria de coafor-stilist este în slujba
populaţiei şi că lucrătorii sunt la dispoziţia clientelei. Meseria de coafor

4
se dezvoltă în funcţie de modă ajungând până la artă, de aceea pentru a
ţine pasul cu moda este indicat ca lucrătorul să-şi ridice în permanenţă
nivelul profesional, participând la cursurile de specializare, la expunerile
teoretice şi demonstraţiile practice şi să consulte în mod constant,
literatura de specialitate.
La intrare, clientul va fi întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi poftit în
salon.La punctul de lucru, lucrătorul va păstra în permanenţă ordinea şi
curăţenia, va pregăti materialele necesare lucrării, va steriliza
instrumentarul şi va observa cu atenţie parul şi în special pielea capului.
Potrivit Ordinului Ministerului Sanatatii Publice nr. 1136/2007, coafura
trebuie sa cuprinda urmatoarele etape: spalarea si dezinfectarea
mainilor esteticianului si ale clientului examinarea pielii,capului si parului
clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice.

 Tehnica aranjarii parului de-a lungul timpului

Parul este o minunata podoaba naturala care influenteaza si

complecteaza aspectul exterior.

Coafura aleasa trebuie sa constituie elementul care confera, poate

cel mai mult personalitate tinand cont de configuratia fetei, de varsta si
de calitatea parului. Istoria demonstreaza ca in coafura tendintele modei
sunt numeroase.

Moda este totdeauna si expresia unei anumite stari de spirit, o

legatura launtrica intre ‘’noi si epocile’’ de la care preluam ‘’cele mai noi
creatii’’ ale noastre. Indeosebi femeia are o tendinta inascuta de a
imbraca mereu o haina noua.

Ea gaseste in croitoreasa, coafor, estetician sau cosmetician,

complici necesari ai acestor transformari. Femeia evita primejdia
banalitatii, ea stabilind un echilibru intre frumusete si sanatate ca rezultat
al eforturilor liber consimtite de modelare a ceea ce natura i-a oferit.

5
 Fiecare faza a culturii umane a dat nastere unor conceptii proprii
despre frumusete, care urma sa fie atinsa cu ajutorul mijloacelor
cosmetice.

Prin frumusete ne-am cladit, epoca de epoca, noi stalpi ai

civilizatiei cu speranta in bine si frumusete, omenirea a reinviat de cate
ori era sa apuce prada dezastrelor: prin frumusete cladim tot ce ne
inconjoara si in ea gasim unul din marile sensuri ale daruiri noastre.
Spre frumusete tindem ca spre un ideal. Intre frumusete traim si visam.

Consideram dintotdeauna cu ce podoaba, parul a fost ingrijit si

aranjat intr-o mare diversitate de forme. Aceasta aranjarea urma sa
confere (asigure) femeii farmec si personalitate.

De aceea forma coafurii e evoluat de-a lungul timpului cunoscand

anumite particularitati.

In secolul I femeile etrusce purtau parul lung, apoi dupa veacuri

mai tarziu il impleteau in jurul capului, iar peste alti o suta de ani, buclele
dadeau farmec fetei.

In Grecia antica, la inceput, sub influenta orientala, barbatii si

femeile isi aranjau parul in bucle si codite geometrice aranjate, fixate cu
ajutorul unor fire de sarma .

In epoca clarica, barbatii renunta la parul lung, iar femeile isi

piaptana parul spre spate si il prind intr-un coc la ceafa.

Roma antica preia si dezvolta cu rafinament deosebit tehnica

aranjarii parului.

Sub influenta popoarelor germanice, femeile romane foloseau

peruca si cozi blonde, isi vopseau parul in functie de resursele materiale,
mergand de la prebeul praf de caramida pana la regeasca pulbere de
aur. Rolul nostrum este acela de a infrumuseta, dar acest lucru nu se
face standard si mai ales oricum.

Clienta care vine la noi isi doreste ceva anume, isi pune speranta
in priceperea si imaginatia noastra. Lucrarea pe care o executam, fie ca
este tuns, vopsit, permanent sau altceva, trebuie facuta cu
professionalism, cat mai aproape de dorinta solicitantului. Dar, pe langa

6
exceptia manuala, in meseria noastra trebuie sa beneficiem de tact,
rabdare, migala, un dezvoltat simt al frumosului, al formei si echilibrului,
in asa fel incat clienta sa plece multumita nu numai pe plan fizic, cat si
psihic.

Specificul meseriei de frizer, coafor, manichiura, pedichiura

consta in aceea ca se executa lucrari cu caracter de igiena, dar si lucrari
care infrumuseteaza, prin schimbarea totala sau partiala a look-ului
(infatisarii) ori prin mascarea unor imperfectiuni fizionomice sau
craniene. Aceasta meserie are deci o latura mai delicata, clientii dorind
sa beneficiem de lucrarile de infrumusetare intr-un cadru intim si cat mai
discret.

Stilistul este un artist, in meseria sa el nu executa comenzi

urmarind tipare ci creaza un look original care sa avantajeze persoana.
Stilistul da sfaturi asupra ingrijirii parului sau a pielii capului astfel incat
sa fie evitate sau tratate anumite inconveniente cum ar fii: matreata,
deteriorarea firului de par sau a tenului, etc.

Un stilist nu isi cauta clieti, el este cautat de acestia pentru ca isi

demonstreaza zilnic competenta profesionala prin lucrari pe care le
executa, prin sfaturile pe care le da si prin comportament ireprosabil.

Meseria de coafor si frizer se dezvolta continuu in functie de moda,

ajungand pana la arta.

Un bun coafor nu trebuie sa se rezume numai la cele ce si-a

insusit in anii de ucenicie, ci este necesar sa tina pasul cu toate noutatile
ce survin in meserie, sa-si insuseasca metodele de lucru avansate.
Acest lucru contribuie in mare masura la inbunatatirea calitatii lucrarilor
in scopul unei cat mai bune deserviri a clientului.

Exigentele clientului, care cresc pe zii ce trece, trebuie satisfacute

intr-o masura cat mai mare.

Pentru a fii la curent cu tot ce este nou, modern, este indicat

lucratorului sa consulte sis a studieze revistele de specialitate.

Lucratorul trebuie sa respectele dorintele clientei, dar nu

intotdeauna este indicate realizarea intocmai a coafurii dorita de
aceasta; uneori coafura sau tunsoarea dorita nu o avantajeaza.

7
 In aceste cazuri coaforul are datoria de a propune clientei un alt
gen de tunsoare, de coafura, care i-ar avantaja mult mai bine fizionomia.

Exista situatii, si acestea destul de frecvente, cand clienta lasa la

aprecierea coaforului executarea unei coafuri, pieptanaturi, cu conditia
ca pieptanatura respectiva sa-i avantajeze fizionomia, deci sa contribuie
la infrumusetarea ei. In aceste cazuri trebuie intai studiata fizionomia si
apoi sa I se execute coafura cea mai indicate.

Evul mediu impune o tinuta sobra si in ceea ce priveste coafura.

Timp de secole parul era strans si acoperit, sustinut de o panglica sau
cu un cerc metallic.

In timp ce frumusetile medievale erau admirate pentru parul lor

impletit, uns cu uleiuri, doamnele renasterii etalau coafuri mult mai
stralucitoare potrivite stilului lor sofisticat si mai aranjat.

Dupa simplitatea coafurilor doamnele din Venetia sau Florenta

care numai isi spalau parul si apoi il coafau usor, a aparut stilul baroc.

Acest stil a creat coafuri inconfortabile, sofisticate si plicticoase,

asa-numite ‘’LOIS al XIII – XIV – lea”.

Stilul Bococa de mai tarziu era realizat atat cu par natural, cat si cu
peruci de catre pionerii coaforilor profesionisti de astazi.

Pieptanaturile erau recorduri de extravaganta si volum, cu imensa

coafura care adeseori necesita sa fie sprijinita pe la spate de un servitor
pentru a nu cadea.

Pentru a constituii asemenea coafuri, coaforii erau obligati sa

foloseasca ondulatoare pentru a le face doamnelor bucle. Buclele erau
apoi indelung pictate cu alb de plumb Rhandos, combinat cu lac oriental
pentru a le mentine volumul parului in timpul lungilor serate.

Ingrijirea parului cat si aranjarea lui a fost si este o problema din

cele mai indepartate timpuri.

Se schimba anii, se schimba moda, se schimba si coafurile; pornim de la

ideea ca fiecare femeie trebuie sa se tunde sau sa se coafeze in functie
de varsta, statura sau forma fetei, deci cum ii sta cel mai bine.

8
Anatomia şi fiziologia firului de păr
Părul este partea cea mai expusă acţiunii factorilor atmosferici cum ar fi:
praf, vapori toxici, agenţi poluanţi, raze ultraviolete.
Atât prin structură, cât şi prin funcţiile sale, părul este un organ viu, care
ia naştere dintr-un germen.
Celulele se înmulţesc, germenele se dezvoltă, căpătând forma unei
sfere goale în interior. În structura celulei se pot distinge trei tipuri de
straturi:
-stratul exterior – ectoderma – care asigură legăturile cu exteriorul;
-stratul interior – endoderma – care reglează nutriţia;
-stratul intermediar – mesoderma.
Anatomia părului
Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea
glandele sebacee şi papilele capilare. Părul extrage din stratul exterior
(ectoderma) substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din
mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi
totodată şi restul funcţiilor sale (hrană, respiraţie, musculatură, activitate
nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea
generală a organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea
dermatologică şi prin influenţarea circulaţiei sanguine, a nervilor şi a
glandelor.

9
-epiderma – stratul de solzi;
-cortex – stratul fibros – care asigură rezistenţa părului;
- măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie specială, cu o
rezistenţă slabă, formată din celule slab îmbibate, separate prin bule de
aer. La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele
sanguine şi cele necesare pentru transportul hrănii, organele respiratorii
ale părului şi nervii.
Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar
sistemul nervos parasimpatic asigură activitatea nervoasă a glandelor
sebacee. Acţiunea celor două sisteme nervoase este contradictorie.
În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor
sebacee şi a stratului germinativ.
Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul
creşte concomitent cu învelişul epidermic până la nivelul de „vărsare” a
glandei sebacee. Deasupra locului de „vărsare” a canalului glandelor
sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina – glanda sebacee
alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se află într-o cavitate fibroasă ce
protejează stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui acţiune
„zbârleşte” părul la frisoane sau dă senzaţia „pielii de găină”.

10
Fiziologia firului de păr
Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului
depinde în mare măsură şi de condiţiile extreme, de îngrijire, de
acţiunea agenţilor fizico-chimici exteriori. În unele cazuri se vorbeşte
despre o materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou.
În medie, durata de viaţă a firului de păr este de 5 – 7 ani.
Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi
se desfăşoară astfel:
- producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;
- producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină
compusă din oxigen, hidrogen, carbon, azot şi sulf.
Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a
organismului. De exemplu, la femei, după sarcină, papilele care au avut
de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai sensibile. Creşterea
părului şi secreţia sebumului sunt influenţate de 3 factori: hrana, secreţia
glandelor şi nervi.
Baza chimică necesară în formarea keratinei, a pigmenţilor sau a
sebumului secretat de glandele sebacee depinde de:
- hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau aminoacizi);
- transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism
(starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor endocrine)
- agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de integritatea vaselor
sanguine şi de variaţiile volumului de sânge transportat.

11
Tipuri de păr

În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă

astfel:
1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă
uşor în stare umedă. Prezintă elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul
solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi
spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu
P.H. neutru.
2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este
determinat de cantitatea redusă şi de grosimea redusă a firului.
Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un
aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită
substanţelor ( de exemplu, compuşilor de calciu), care aderă la păr din
exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra
părului şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire
să crească mai lung de nivelul umerilor.
12
Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu volumul. Părul tuns
drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scară. În principiu
ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil
pufoase.
3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap,
pieptănătura îşi pierde repede volumul şi forma pufoasă. Cauza constă
în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se
răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu
mătreaţa se formează un strat umed, care se aşează pe scalp şi duce la
astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira,
modificânduşi negativ aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi
considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât este
necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel
secreţia suplimentară de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează
produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime, nici balsam,
nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile
căderii părului. Părul gras nu se piaptănă prea des pentru că intensifică
dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul
şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile
care sunt lipite de cap. Este indicată şi ondualrea chimică precum şi
decolorarea şuviţelor de păr.
4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată,
firele conţin fibre puternice de keratină care se opun oricărui efort de
modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime
insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce
au la bază gălbenuş de ou, lanolină sau lecitină.
5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este
discontinuu, sfărâmicios.

13
Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui
proces de îmbătrânire, iar vârfurile despicate. Se recomandă folosirea
unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe
de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.
6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi
stabil, şi cel mai adesea uscat, din această cauză fiind şi friabil. Părul
ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului
drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i
imprima forma dorită, deoarece tinde mereu spre forma sa iniţială.
Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe
nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi friabil. Buclele pot
deveni mai strălucitoare cu ajutorul lacului ce conţine grăsimi sau ulei de
rapiţă. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi
netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte,
cărarea şi bretonul evitându-se.
7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte
în vârtejuri ceea ce împiedică aranjarea lui. Ondularea chimică ce
îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate
speciale pentru păr uscat sau deteriorat.
8.părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect
sănătos. Stratul cornos este întreg, părul luceşte, este elastic şi moale.
Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul
creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful
părului care a crescut de la cărare până la lobul urechii are vârsta de un
an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări,
a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii de
pieptănături pe an. În final părul s-a degradat. Stratul solzos care apără
firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor

14
mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de
refacere, nivelează şi încleiază stratul solzos. Este foarte important ca
după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr
deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe
stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare, în loc de substanţe nutritive se
folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai mare de
substanţe de refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.
Atenţie:
1.fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar
vârfurile părului sunt acoperite cu o peliculă protectoare.
2.părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi
mai mult. Peria este bună pentru păr uscat de la natură pentru că ajută
ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele de păr.
3.pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele
cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf, care nu afectează stratul solzos. Nodurile
sau ghemotoacele din părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie şi răbdare.
Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.
Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de mii de ani.
Dintotdeauna, notiunea de frumusete a fost asociata cu cea de
curatenie. in cele mai indepartate vremuri, oamenii foloseau grasimile si
uleiurile pentru a-si curata si netezi pielea; alifiile din ulei de palmier,
ricin, untura, miere si te i-au aparat de insolatii, frig, vant ori arsuri.
A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata literatura despre felul in
care omul si-a mentinut, ingrijit ori chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim
la Cleopatra, la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a
scris un "cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre (Popeea, sotia lui
Nero, folosea o lotiune de fata ce continea miere in amestec cu lapte de
magarita) si chiar la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu
produsele naturale ce le stateau la indemana.

15
I.2 Baze teoretice pentru obtinerea lucrarii “Vopsirea parului”

Vopsirea se adaptează la fizionomia, silueta şi vârsta persoanei,

îmbrăcămintea şi variaţiile modei. În general, coaforul trebuie să fie la
curent cu toate variaţiile modei pentru a alege şi executa clientelor cel
mai avantajos din punct de vedere estetic. În executarea unei vopsiri nu
este permisă neglijarea aspectului estetic general al clientei.
Înainte de executarea vopsirii se va examina cu atenţie conformaţia şi
fizionomia clientei şi anume:
rotundă;
prelungită;
triunghiulară.
statura clientei:
- înaltă;
- scundă;
- mijlocie.
silueta clientei:
· grasă;
· medie;
· slabă.
profilul:
nas mare;
nas cârn;
nas cu deviere de sept;
bărbie;
bărbie proeminentă;
frunte îngustă;
frunte lată;
frunte bombată;
gât subţire;
16
 gât lung;
gât gras;
gât scurt şi gras.
Aceste observaţii sunt foarte importante pentru coafor. Ele îl ajută să
găsească vopseaua cea mai potrivită care să atenueze, să mascheze
defectele sau să sublinieze unele trăsături frumoase.
Ce trebuie să facem înainte de vopsit? Întotdeauna, coafeza/coaforul tre
buie să facă testul de toleranţă a vopselei asupra clientei; să se aleagă
vopseaua împreună cu aceasta; să constate care este calitatea părului
clientei, gradul de degradare, procentul de fire albe, dacă a mai fost
vopsită sau decolorată, pete de altă nuanţă, culoarea naturală a părului
clientei.
După aceste constatări şi după discuţia cu clienta, trebuie pregătite
produsele şi ustensilele de lucru(vopseaua se pregăteşte întotdeauna în
faţa clientei). Ustensilele pentru vopsit sunt aceleaşi ca şi pentru
decolorat: manta, pensulă de vopsit, mănuşi, vazonaş, piepten cu dinţii
rari. Vopseaua se poate aplica, de la caz la caz, fără operaţii prealabile
ca decolorarea sau spălarea. În cazul unui păr normal sau foarte gras se
recomandă spălarea lui înainte – degresarea – şi aplicarea vopselei
pe părul umed. În cazul unui păr degradat şi usct se recomandă ca el să
fie nespălat.
În cazul în care procentul de fire albe este de peste 50%, aplicarea se
începe din faţă. În cazul părului blond se poate face o repigmentare
(vezi mai jos). Înaintea vopsirii, coafeza are datoria de a executa un test
de toleranţă aplicând o cantitate minimă de vopsea în spatele urechii. Se
va verifica după 24 de ore.
Ca şi în cazul culorii pielii, ea este dată de pigmenţi. Pigmentul
colororant din firul de păr se află în epiteliul foliculului şi este format din
granule de melanină de culoare maron închis, neagră sau un roşu difuz.

17
Prin culoare se înţelege senzaţa vizuală prin care au loc două
fenomene: senzaţia de culoare percepută de ochiul uman şi proprietatea
unui corp de a fi colorat. Cele două fenomene depind de lumină.
Culorile se împart în douăp categorii: culori uşoare, deschise şi culori
grele, închise.
Capitolul II

II.1 Evaluarea si consilierea.

Instumente, aparate, poduse si materiale folosite la realizarea

melcilor

1. Privirea si pipairea parului pentru a-i putea aprecia structura si nivelul

de ingrijire.

2. Masurarea grosimii si determinarea sectiunii firului de par.

3. Evaluarea sistematica,in baza unui plan de diagnoza:

a) Cunostinte privind:

- continutul instructiunilor privind aranjarea parului pentru

prelucrarea ulterioara;

- structura si proprietatile parului;

- felurile si cauzele vatamarii parului ( exemplu:despicarea si

ruperea;)

- importanta structurii de moment a parului si a starii lui de

ingrijire,pentru tratamentele ulterioare;

- indicii de recunoastere ale atacului de paduche.

b) Pentru realizarea coafurii si stabilirea posibilitatilor de tratare,alaturi

de desimea si lungimea firelor de par,sunt importante mai ales
sectiunea,calitatea si nivelul de ingrijire al acestuia.

c) Firul de par poate avea sectiunea rotunda,ovala ori in forma de banda

18
fiind subtire,mediu ori gros.

d) Prin observare si pipaire se poate stabili cum este parul, de exemplu:

- moale pana la dur;

- destins pana la valvoi;

- neted pana la poros

- suplu pana la casant

- stralucitor pana la mot.

e) Multitudinea secretiilor pielii capului si starea parului sunt decisive

pentru ingrijirea si celelalte actiuni ale parului.

f) Vatamarea tijei parului ca despicarea,ruperea,strivirea nu se pot

"repara".

II. 2. Instrumente si materiale

Se foloseste la uscarea si aranjarea parului.

Climazon :
Scafa sau bazin cu scurgere :
Substante dezinfectante pentru distrugerea microbilor:
apa oxigenata, pt dezinfectarea ranilor si a ustensilelor, deoarece nu
ataca metalul
hipermanganatul de potasiu
spirt medicinal
Alcool
acid boric (cristale fine albe, este un antisptic mai slab, nu este
otravitor, nici oxidant, este folosit ca dezinfectant sub forma de solutie 30
gr acod boric in 1 l apa incalzita) bromocet 10 se dizolva in apa fiarta.

19
Materiale si produse necesare la executarea anumitor lucrari de
coafat:
Produse utilizate pentru igiena:
vata
sapun
sampon, etc.
Produse utilizate cu scop antiseptic:
alcool
vata.
Produse utilizate in scop curativ:
sampon pentru ingrijire
lotiuni tonice
creme tratament curative
creme hranitoare.
Guleras pentru scurgere solutii
Folie aluminiu
Casca pentru suvite
Croseta pentru scos suvite
Ace pentru coc

plan de diagnoza

creion

eventual fisa de cartoteca.

Pregatirea

a. Pregatirea tuturor obiectelor de care aveti nevoie;

b. Puneti clientului pelerina de protectie.

20
Observarea si pipairea parului

A. Ondulati parul si stabiliti densitatea si aspectul cu ajutorul

criteriilor din partea intai a

planului de diagnoza.

B. Scrieti concluziile dumneavoastra in plan (concluziile pot fi

inscrise si pe fisa de cartoteca).

C. Stabiliti structura parului conform partii a doua a planului de

diagnoza,rasucind intre degete mai multe fire si bagand mana in intreg
parul.

D. Scrieti constatarile dumneavoastra in plan.

E. Pieptanati parul si stabiliti daca el revine sau nu la forma initiala.

F. Apreciati capacitatea de revenire si notati constatarea in partea a

treia a planului de diagnoza.

G. Verificati daca exista vatamari vizibile ale parului si treceti

concluziile in parea a patra a planului.

2.Masurarea grosimii si a sectiunii firului de par

a) luati in mana un aparat de masurat grasimea firului de par si cu

cealalta mana ridicati un fir;

b) cu ajutorul rotitei miscati cele doua palpatoare ale aparatului;

c) introduceti firul de par intre cele doua palpatoare ale aparatului;

d) eliberati incet,rotiti in asa fel incat firul de par sa ramana fixat intre
palpatoare;

e) cititi valoarea si treceti in partea a cincea ,spalatul unu a

diagnozei;
21
 f) scoateti firul de par din aparat si faceti cu el funda;

g) masurati sectiunea firului in funda;

h) scrieti noua valoare in spatiul doi;

i) repetati aceasta procedura de masurare la toate punctele indicate

in planul diagnoze;

j) scoateti valoarea medie conform tablei;

k) incercati comparativ sa testati grosimea si cu degetele pentru a

va dezvolta in acest mod propriu simt de apreciere;

l) cu ajutorul partii a sasea din planul de diagnoza stabiliti grosimea

parului si sectiunea parului.La firul oval ori in forma de banda diametru
"unu" este mai mic decat diametrul "doi".

Pentru stabilirea grosimei firului se alege diametru "unu" retineti

concluziile dumneavoastra.Deseori la acelasi client grosimea firului si
sectiunea lui sunt foarte diferite . "Sectiunea" locul in care diametru
firului de par este cel mai mare.

Stabilirea tratamentelor anterioare aplicate parului si a solicitarilor

deosebite la care a fost supus:

a) Urmariti criteriile planului de diagnoza numarul 1- 4 ,stabiliti ce

tratamente au fost probabil aplicate parului si la ce solicitari deosebite a
putut fi supuse acesta.

b)Scrieti concluziile dumneavoastra in partea a saptea a planului de

diagnoza.

c)Interogati clientul asupra tratamentului anterior si mentionati in

scris si aceste date.

d)Comparati concluziile dumneavoastra cu declaratia clientului si

stabiliti diferentele dintre ele;ar putea necesita o clarificare mai
amanuntita si ar putea fi importante pentru tratamentul ulterior.De
exemplu ar putea fi limitate posibilitatea de tratare ulterioara in ceea ce
priveste vopsitul cu saruri metalice sau cu unele produse naturale.

e)Intrebati clientul daca are probleme cu parul si inregistrati datele.

22
 Concluzii pentru tratarea ulterioara;

-Plecand de la concluziile dumneavoastra stabiliti :

:ce tratamente vor fi aplicate ;

:ce preparate vor fi folosite.

-Inregistrati concluziile in planul de diagnoza in partea a opta.

l.Discutiile de cosiliere se impart in urmatoarele patru faze:

1 . faza de intampinare si contact;

2 . faza de informare;

3 . faza de cosiliere;

4 . faza de incheiere si de confirmare.

Exista foarte multe posibilitati de expunere a discutiei.Prin aceste

indrumari facem incercarea de a reduce la esential domeniul dificil si
complex la preocupari pentru client si al discutiei de consiliere.

1.Faze de intampinare si contact:

Plecam de la premiza ca clientul doreste deja sa urmeze un

tratament.

a) Saluta-ti cu amabilitate clientul:

-indreptati-va spre el;

- zambiti;

- vorbiti clar si rar;

- straduiti-va sa aveti cu el o discutie de aproape,de

exemplu:strangeti-i mana apoi spuneti-i "va conduc la locul
dumneavoastra" si indicati cu mana directia.

b) Straduiti-va ca inca din momentul salutului sa "cititi" clientului:

- aspectul exterior de exemplu varsta ,dimensiunea, figura,

23
imbracaminte, accesorii, ochelarii, frizura;

- modul de a se misca;

- modul de exprimare si limbajul folosit;

- dipozitia si indicii de personalitate.

c) Luati clientului piesele de imbracaminte pe care acesta le scoate.

d) Insotiti clientul spre locul unde va fi servit.De obicei va exista un

timp de asteptare, in care ii veti oferi materialele de informare.

2.Faza de informare.

a) Asezati-va lateral in fata clientului pentru a nu-i vorbi "de sus".

b) Puneti o intrebare clara pentru a afla dorinta clientului si

eventualele sale probleme de exemplu "Ce pot face astazi pentru
dumneavoastra?"

c) Asteptati linistit raspunsul si conduceti dumneavoastra

discutia,punand intrebari,pana va veti forma o imagine clara asupra
dorintelor,problemelor clientului.

d) Confirmati-i ca la-ti ascultat si ca la-ti inteles spunand de exemplu

"Da v-am inteles deci dumneavoastra a-ti dori ..."

e) Explicati clientului ca este importat ca mai intai sa examinati

starea parului si pielea capului.

f) Realizati examinarea intr-un moment favorabil, intrebati-l pe client

daca nu ar fi interesat de rezultatul obtinut.

g) Sa i se prezinte si alte posibilitati indicate pentru tratament.

3.Faza de consiliere.

a) Alegeti-va materialele demonstrative (plansa,coala,suvite de

par,fotografii ori schite proprii) care sa ilustreze ideile dumneavoastra:

- pentru a reprezenta dorintele si problemele clientului recunoscute

24
de dumneavoastra.

- pentru a consilia clientul in legatura cu posibilitatile de realizare a

dorintelor sale.

- pentru a ocaziona propunerile de noi tratamente in legatura cu

tehnica produsele ori forma.In sfaturile date de dumneavoastra
introduceti si elemente de moda.

b) Evitati avantajarea clientului si oferiti-i alternative, daca aveti

senzatia ca el este inca nehotarat.

c) Prin formularile dumneavoastra aratati clar clientului ca va

preocupati, efortul de a-l intelege si de a-l sfatui.

4.Faza de inchiere si de confirmare.

a) Rezumati posibilitatile luate in discutie in cazul dat.

b) Limitati-va la acea propunere de tratament spre care credeti ca

inclina clientul.

c) Analizati aceasta solutie cat mai amanuntita folosind material

documentar sau direct pe client.

d) Repetati intrebari ,convingeti-va ca client a inteles corect totul si

ca este de acord cu tratamentul propus.

e) In final, laudati clientul si confirmati-i ca a ales bine solutia.

f) Faceti introducerea in faza de tratament oferind clientului un ziar,o

cafea.

g) Realizati tratamentul pentru a obtine confirmarea finala.Din cand

in cand urmariti daca clientul manifesta satisfactie.

h) Dupa tratament intrebati clientul daca este multumit utilizati toate

posibilitatile pentru a arata clientului rezultatul.

i) Oferitii clientului "secrete" de coafura-frizerie recomanda-tii

produsele si da-tii sfaturi pentru ingrjirea parului acasa.

25
 Greseli ce trebuie evitate.

a) Nu ati realizat faza de intampinarea si de contact;

-clientul este nesigur;

-clientul pleaca din start cu o impresie negativa.

b) Nu ati indentificat caracteristicile individuale ale parului si pielii

capului.

-sunt trecute cu vederea elemente esentiale;

-nu este posibila o consiliere cu un scop corect.

c) Clientul este "convins"sa accepte un anumit tratament.

-clientul se simte"convins".

-se pierde increderea in tratamente.

d) Consilierea are loc fara documentarea de alternanta,coafura nu

este prefigurata.

-clientul nu isi poate forma o imagine asupra viitorului sale

coafurii.

-se poate ajunge la neintelegeri si la nemultumirea clientului.

e) Nu se discuta temerile,obiectiile sau intrebarile clientului;

-clientul se simte insuficient consiliat si neluat in serios

f) Se uita indrumarea si recomandarea de produse pentru casa;

-clientul poate avea greutati la toaleta zilnica a parului;

-clientul se simte insuficient consiliat;

-clientul este nemultumit si nu mai revine.

26
 II.3 Tehnica de lucru -"Vopsirea parului"
Tehnica vopsirii:
La bază, se au în vedere trei metode:
tonalizarea;
colorarea;
decolorarea.
1.La tonalizare, pigmenţii coloranţi înconjoară firul de păr acoperind
numai suprafaţa exterioară a firului de păr.
2.Prin colorare, pigmenţii pătrund şi în interiorul firului de păr.
3.Decolorarea distruge parţial sau total pigmenţii părului.

1.Produsele tonalizatoare se găsesc sub formă de spumă, lichide,

creme şi se recunosc prin aceea că nu conţin oxidant care să se
amestece suplimentar în colorant. Preparatul se aplică pe părul umed
aşa cum se prezintă el în comerţ. Produsele de tonelizare conţin
coloranţi direcţi care colorează pigmenţii sub formă definitivă. Ei
înconjoară firul de păr ca o peliculă, pătrunzând în cel mai bun caz doar
în stratul de suprafaţă al firului de păr.
Produsul de tonalizare de culoare închisă întăreşte doar culoarea
naturală a părului. Pigmenţii de aceeaşi nuanţă cu cea a părului pot da
numai reflexe, iar cei deschişi nu sunt vizibili pe un păr de culoare
nazurală închisă, ci numai pe o culoare a părului deschisă sau pe păr
decolorat.
Avantajele tonelizării: nu atacă stratul de keratină; schimbarea culorii
este reversibilă.
Dezavantajele tonalizării: nu se poate face părul mai deschis la culoare;
părul cărunt poate fi doar nuanţat; părul închis devine mai întunecat la
culoare, dar nu pentru mult timp.

27
2.Vopsirea schimbă pentru mult timp culoarea părului.Produsele sunt
uşor de recunoscut pentru că în ambalajul acestora se găseşte oxidantul
care trebuie amestecat în colorantul de bază. Vopseaua este constituită
din: colorantul de bază, care poate fi emulsie sau cremă, această
substanţă fiind constituită din particule microscopice care pătrund într-o
primă etapă dincolo de stratul solzos al firului de păr; oxidant, care
e leagă de colorantul din prima etapă de pigmentare, mărind volumul
pigmenţilor, astfel că aceştia se fixează în firul de păr.

Dezavantajele vopsirii: în funcţie de gradul de modificare al culorii se

poate observa după vopsire părul crescut la rădăcină.
Alergia: Dintre toate produsele cosmetice, coloranţii ocupă primele locuri
din cauza reacţiilor alergice. Eate bine ca orice clientă avem, în mod
special dacă nu s-a mai vopsit niciodată, să-i facem testul. Acesta se
execută în felul următor: se aplică pe corp într-un loc mai puţin vizibil, un
pic de vopsea, care se lăsa 24 ore urmărindu-se reacţia evidentă prin
colorarea pielii.
Tonurile reci vs. tonurile calde

Culorile de vopsea care se potrivesc tonurilor

reci sunt blond ultra deschis cenusiu, blond
platinat, chihlimbar, rosu acaju, roscat
castaniu, cafeniu, mahon, castaniu inchis,
negru albastrui si negru abanos.

Evita tonurile aurii, care iti dau un look prea

dramatic. Evita, de asemenea, orice culoare
de par cu subtonuri galbene, in special gama
tonurilor de rosu, satenul deschis irizat si

28
satenul auriu.

Culorile de vopsea indicate pentru tonurile

calde includ blondul miere si capsuna sau
auriu, ciocolatiu deschis, rosu cupru, saten
deschis, saten rece si castaniu inchis.

Evita blondul platinat, negrul albastrui, care

te face sa pari stearsa, si reflexele cenusii,
care te imbatranesc.

Pasul 1: Alege culoarea vopselei in functie de culoarea pielii

Culoarea pielii se incadreaza in doua categorii: tonuri reci si tonuri calde.

Afla in ce categorie te incadrezi!

Tonurile reci sunt caracterizate de urmatoarele trasaturi:

Fiind definite de subtonuri albastre si rosiatice, tonurile caracterizeaza

extremele. Daca ai pielea palida, cu pistrui, si se arde usor in urma
expunerii la soare sau, din contra, maslinie, cu tenta exotica si foarte
bronzata, te inscrii in categoria tonurilor reci.

Tonurile reci pot include si pielea medie, cu pometi rozalii, pielea care
prezinta cuperoza si zone rosiatice sau albastrui in zona ochilor.

Tonurile calde sunt definite de urmatoarele trasaturi:

Pielea se bronzeaza repede si dobandeste o nota aurie, culorile variaza

intre mediu si masliniu. Pometii au o tenta rozalie naturala, caracteristica

29
pielii mai deschise, sau subtonuri piersica, in cazul in care ai un ten
masliniu.

Culorile de vopsea pentru care poti opta includ blondul miere si capsuna
sau auriu, ciocolatiu deschis, rosu cupru, saten deschis, saten rece si
castaniu inchis.

Evita blondul platinat, negrul albastrui, care te face sa pari stearsa si

reflexele cenusii, care te imbatranesc.

Pasul 2: Alege culoarea

vopselei in functie de
culoarea ochilor

Daca ai ochii albastru

inchis, gri albastrui,
caprui sau negri, este
important de stiut ca
acestia sunt asociati cu
nuantele reci de piele.
Poti alege dintre culorile
de vopsea mentionate la
aceasta categorie.

Daca ai ochii verzi, verzi

albastrui, caprui deschis
sau cu irizatii aurii, poti
alege culorile de vopsea
asociate tonurilor de
piele calde.

30
Pasul 3: Alege culoarea vopselei in functie de culoarea naturala a
parului

Atunci cand decizi sa iti schimbi culoarea parului, este important ca

alegerea coloristica pe care o faci sa complimenteze nuanta naturala a
podoabei tale capilare.

Ca si ghid de orientare, nuantele naturale de par asociate cu tonurile

calde sunt saten inchis cu reflexe aurii sau rosiatice, blond capsuna si
blond auriu.

Nuantele naturale de par care intra in categoria tonurilor reci sunt

cafeniul, negru albastrui, saten cenusiu, saten chihlimbar, rosu acaju,
blond platinat si blond ultra-deschis.

Pentru a-ti schimba culoarea parului, opteaza pentru nuantele de

vopsea indicate in categoria tonurilor reci, respectiv calde.

Daca vrei sa mizezi pe un look natural, alege o nuanta cu doua tonuri

mai inchisa sau mai deschisa decat culoarea ta naturala. Daca vrei o

31
schimbare dramatica, opteaza pentru o culoare total diferita, insa care
se regaseste in seria mentionata.

Capitolul III

Controlul tehnic de calitate si reguli de protectia muncii in salonul de

coafura

Norme de igiena pentru protectia clientilor

Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se
aplica dispozitiile Ordinului ministrului sanatatii publice nr.
261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007, cu
modificarile ulterioare.
1. Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate
trebuie curatate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor
legale in vigoare, respectandu-se recomandarileproducatorului.
2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica
folosinta se folosesc pentru un singur client.
3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta
trebuie indepartate imediat dupa ce au fost folosite la un client.
4. Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre
producatorul aparatului utilizat in acest scop, trebuie sa fie disponibile in
cursul actiunilor de inspectie.
5. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate
sanitara specializata. Daca sterilizarea se efectueaza in alta parte decat
locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin
urmatoarele documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;

32
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat
folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
6. Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor
Hotararii Guvernului nr.
956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile
ulterioare.
7. Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se
prepara, se pastreaza si se utilizeaza conform instructiunilor
producatorului.
8. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al
producatorului, folosite pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in
privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru
au fost preparate.
9. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat
prin stergere si pulverizat cu un produs biocid.
10. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat
individual in ambalaje aprobate pentru sterilizare sau in seturi care sunt
folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate
cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea.
Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii
corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc
inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este
obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in
locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile
sau dezinfectate.
11. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in
privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici.

33
12. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor
producatorului aparatului se inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in
cursul actiunilor de inspectie.
13. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si
dezinfectare, efectuate conform prevederilor Ordinului ministrului
sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de
catre persoana responsabila.
14. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
15. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in
vigoare, care nu a fost folosit in decurs de 24 de ore de la data
sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se
pentru instrumentarul presterilizat.
16. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa
demonstreze in cadrul inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost
executate corect si optim.
17. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe
documentatia furnizata de producator in care sa fie descrisa metoda de
sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a
sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de
inspectie. Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea
instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile
producatorului de mentinere a sterilitatii.

34
18. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina
inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea disponibile in timpul
actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar,
fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
19. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului
de lucru, precum si ori de cate ori este necesar, de catre personal
calificat.
20. Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza
separat, se depoziteaza, se transporta si se neutralizeaza, in
conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr.
219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea
deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile
rezultate din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.
Norme de protectia muncii
Locul de munca trebuie sa se prezinte curat, aerisit, instalatiile ingienico-
sanitare sa functioneze in bune conditii, sa existe o alimentare
corespunzatoare cu apa potabila.
Dupa fiecare client, trebuie sa fie stearsa masa de lucru Este indicat sa
se foloseasca numai instrumentele lucratorului, dupa ce au fost
dezinfectate si sterilizate.
Daca constatam ca un client are o boala dermatologica, se atentioneaza
acesta in modul cel mai discret pentru a se prezenta de urgenta la
medic. spele pe maini, iar la terminarea lucrului este obligat sa repete
operatiunea.

35
 Bibliografie

1. Secretele frumusetii. Ed. Medicala, Bucuresti,1969,

Alexe Valeria

2.Cosmetica moderna, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1972,

Alexe Valeria,Alexe Al.

3.Sanatate si frumusete, Ed. Medicala, Bucuresti, 1968,

Cernatescu Vera,Cosmovici Ludmila

4.Cosmetica si sanatete, Ed. Medicala, Bucuresti, 1984,

Cosmovici Ludmila, Zisu L.

5.Din secretele frumusetii. Ma coafez singura, Ed.

Ceres, Bucuresti, 1970

6.Ingrijirea parului, Ed. Medicala, Bucuresti, 1959,

Voinea A.

*Wella Profesional

36