CULTURĂ ŞI PARTICIPARE POLITICĂ

CONSULTANT: IGOR BOŢAN

SEMNIFICAŢIA CULTURII ŞI PARTICIPĂRII POLITICE:

 Cultura politică reprezintă sistemul de percepţii şi atitudini, bazat pe valori fundamentat din punct de
vedere istoric, care determină formularea şi comportamentul îndreptat spre atingerea obiectivelor de
către indivizii şi grupurile sociale şi instituţiile unei societăţi.
 Instituţiile publice şi private, precum şi cetăţenii se manifestă ca subiecţi ai procesului politic în
raporturile reciproce, sînt determinate, în mare parte, de cultura politică.
 Influenţarea politicilor publice, promovate de instituţiile de stat din partea organizaţiilor, grupurilor şi
indivizilor care urmăresc scopuri politice, sociale, economice, ecologice etc., implică participarea care
developează caracteristicile de bază şi de manifestare a culturii politice.
 Rezultanta acţiunilor subiecţilor instituţionalizaţi şi/sau neinstituţionalizaţi ai procesului politic,
îndreptate spre exercitarea funcţiilor specifice sau realizarea drepturilor cu care sînt înzestraţi, reprezintă
principala caracteristică a evoluţiilor social-politice.
 Nivelul dezvoltării culturii politice şi gradul participării cetăţeneşti la luarea deciziilor este determinant
pentru procesului politic, care se poate solda cu progres social-economic, stagnare sau regres urmat de
ruinarea sistemului social-politic existent.
 Procesul politic poate avea drept ţinte atingerea a trei obiective fundamentale: securitatea naţională în
toată complexitatea ei; dezvoltarea economică pentru asigurarea bunăstării cetăţenilor şi diminuarea
dezechilibrele sociale; asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
 Buna guvernare presupune existenţa unui înalt grad de cultură politică prin participarea cetăţenilor la
luarea deciziilor pentru influenţarea procesului politic în vederea atingerii obiectivelor sociale.
DIAGNOZĂ:
 Impactul modernizării
 Republica Moldova se află de aproape două decenii într-un proces de modernizare şi tranziţie de la un
sistem social-economic şi politic la altul, bazat pe valori diferite.
 Şocurile politice, economice şi sociale generate de modernizare şi tranziţie au fost amplificate de cîţiva
factori colaterali foarte puternici: „criza identitară”; conflictul transnistrean; influenţe din exterior asupra
proceselor interne.
 Fenomenele colaterale menţionate subliniază fragmentarea culturii politice moldoveneşti pe segmente
etnice, lingvistice, regionale etc.
 Realităţile din perioada modernizării au creat noi clişee negative pentru perceperea Republicii Moldova,
atît în interior de către cetăţeni, cît şi în afara ţării: cea mai săracă ţară din Europa; exportatoare de forţă
de muncă ieftină; verigă şi ţară de origine a emigraţiei ilegale, a traficului cu fiinţe umane etc.
 Republica Moldova are, în prezent, cel mai înalt “indicele al statelor falite 1” printre ţările Europei,
calculat în baza a 12 indicatori, influenţaţi de procesul politic şi implicit de gradul culturi politică.
 Principalul succes al modernizării se regăseşte în instaurarea în Republica Moldova a unui sistem de
instituţii democratice conform standardelor europene.
 Modernizarea societăţii per ansamblu nu a putut, în mod obiectiv, fi sincronizată cu modernizarea rapidă
a instituţiilor. Instituţiile publice şi cele ale societăţii civile au fost modernizate în baza unor modele şi
standarde de împrumut, care şi-au demonstrat eficienţa în medii cu o cultură politică corespunzătoare.
 Republica Moldova, numită şi “satul Europei” in virtutea faptului că este ţara cu cea mai înaltă pondere
a populaţiei rurale, are şi o cultură politică preponderent arhaică sau parohială , cu cea mai mare inerţie
faţă de opunere modernizării. Caracteristica respectivă se regăseşte în preferinţele electorale ale
cetăţenilor şi în gradul de participare la treburile publice.

1
http://www.foreignpolicy.com/story/cms.php?story_id=3865&page=0

1
  Nivelul culturii politice din Republica Moldova nici nu poate fi estimat în baza unor studii cu caracter
empiric, acestea fiind, practic, lipsă. O estimare de ansamblu, bazată de considerarea efectelor
modernizării prin democratizare permite concluzionarea că nivelul culturii politice s-a dovedit a fi
impropriu pentru asigurarea unei funcţionări eficiente a noilor instituţii democratice, precum şi pentru
atenuarea efectelor factorilor de şoc care au însoţit modernizarea.
 Valori şi percepţii
 Valorile împărtăşite de cetăţenii moldoveni pot fi identificate în mod implicit prin consultarea
cercetărilor sociologice2. Atitudinea faţă de sărbătorile: religioase şi de familie (roşu); cu caracter
internaţional (galben); şi naţionale (albastru), indică asupra cîmpul semiotic al valorilor, întrucît
sărbătorile sînt prilejuri de manifestare a sentimentelor de entuziasm, admiraţie sau bucurie pentru
anumite evenimente şi valori simbolice.

 Sărbătorile naţionale, legate de statalitatea şi ordinea constituţională a Republicii Moldova, sînt cel mai
puţin populare. Popularitatea scăzută a sărbătorilor naţionale legate de statalitate este în dezacord cu
nivelul percepţie pozitive a faptului de a fi cetăţean al Republicii Moldova – peste 70% sînt mîndri sau
foarte mîndri că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi doar 15 – 25% sărbătoresc evenimentele legate
de statalitate.

2
Toate graficele din acest raport sînt făcute în baza datelor Barometrul de Opinie Publică, www.ipp.md

2
  Există o corelaţie între popularitatea unor sărbători şi perioada de timp cît acestea se află în cîmpul
valoric al comunităţii: sărbătorile creştine – mai mult de un mileniu; sărbătorile internaţionale – din
perioada sovietică; sărbătorile naţionale – în ultimii 16 – 18 ani, de după perioada sovietică.
 Autorităţile, forţele politice, alţi subiecţi ai procesului politic “explorează” cîmpului semiotic al
valorilor, pe care nu le împărtăşesc întru totul, în scopuri de profit politic. Aceste atitudini generează
adesea conflicte ce relevă nivelul culturii politice: ctitorirea construirii sau reconstruirii lăcaşelor sfinte
etc., de către demnitari cu înalte funcţii publice sau lideri de partid care recunosc în mod public că nu
sunt credincioşi şi în virtutea doctrinei pe care o împărtăşesc, mai degrabă, subminează încrederea în
sinceritatea lor decît o întăresc; utilizarea metodelor de “convingere” a oamenilor de afaceri să susţină
financiar iniţiativele ctitorilor cu înalte funcţii publice; lansarea proiectelor de reconstruirea a mitologiei
statalităţii moldoveneşti în baza meritelor marilor înaintaşi şi susţinerea Bisericii Ortodoxe; tratamentul
inegal al cultelor religioase în favoarea unuia, inclusiv după pronunţarea unor hotărîri la CEDO de
condamnare a Republicii Moldova şi asumarea unor obligaţiuni faţă de Consiliului Europei prin
acceptarea recomandărilor acestuia.

 Explorarea de către instituţiile publice a cîmpului valoric din considerente de profit politic pune în
pericol şi imaginea internaţională a Republicii Moldova. Şeful statului a cerut în mod expres suportul
Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei pentru partidul de guvernămînt într-un context legat de protestul
reprezentanţilor Mitropoliei împotriva Legii despre cultele religioase şi părţile lor componente. Legea
nu a fost promulgată, deşi proiectul legii a fost expertizat la nivel internaţional, făcînd parte din pachetul
de angajamente faţă de Consiliul Europei.

 Tratamentul inegal al diferitor categorii de cetăţeni împiedică depăşirea stării de fragmentare a culturii
politice. Atitudinile autorităţilor continuă să fie discriminatoare faţă de cei care au avut de suferit de pe
urma regimului din perioada pre-independenţă, faţă de cei care au luptat ca simpli ostaşi în timpul celui
de al doilea război de partea diferitor părţi beligerante şi chiar faţă de memoria lor, deşi s-a scurs mai
mult de jumătatea de secol.

IMPLICAŢIILE CULTURII POLITICE ASUPRA BUNEI GUVERNĂRI :

 Stabilitatea politică
 Modernizarea Republicii Moldova implică necesitatea unei bune guvernări, care este realizabilă doar în
condiţiile existenţei a unui grad minim de stabilitate politică.
 Datele sondajele de opinie, comportamentul electoral şi intenţiei de protest ale cetăţenilor în situaţii de
criză şi nemulţumire reprezintă indicatorii pentru estimarea a stabilităţii politice.

3
 Pe parcursul ultimilor şase ani majoritatea absolută a cetăţenilor Republicii Moldova au fost nemulţumiţi
de direcţia generală de evoluţie a lucrurilor. Acest lucru s-a manifestat abia recent în comportamentul
electoral, la alegerile din 3 iunie 2007, şi ceva mai devreme în perioada protestelor din 2002-2003.
 Modalităţile de reacţie a organizaţiilor politice şi a cetăţenilor la provocările de ordin social-economic şi
politic caracterizează anumită măsură nivelul culturii politice. În Republicii Moldova acest nivel poate fi
estimat drept unul foarte scăzut pe motiv că cetăţenii sînt puţin interesaţi de politică.

 Gradul de încredere a cetăţenilor în capacitate lor de a influenţa hotărîrile autorităţilor la nivele local şi
naţional este, de asemenea foarte scăzut, corelîndu-se foarte strîns cu gradul de interes pentru politică.
Nu există indicatori clari care să demonstreze cauzalitatea – cetăţenii nu se interesează de politică
fiindcă nu cred că pot influenţa hotărîrile instituţiile publice sau viceversa. Acesta poate însemna că
ambele afirmaţii sînt corecte, mai mult sau mai puţin, în egală măsură.

4
 Stabilitatea politică se estimează conform modelului Gallup International în baza interacţiunii a doi
parametri măsuraţi în cadrul sondajelor de opinie: guvernarea în baza voinţei poporului; alegerea liberă
şi corectă a reprezentanţilor poporului în organele publice elective. Modelul Gallup identifică patru
categorii de cetăţeni ca urmare a răspunsului la întrebările despre alegerile şi conducerea ţării după
voinţa poporului: Da, Da – Mulţumiţii (Piloni ai democraţiei); Da, Nu – Dezamăgiţii; Nu, Da –
Indiferenţii (spectatorii); Nu, Nu – Nemulţumiţii.

 Indicele stabilităţii politice în Republica Moldova a fost estimat drept negativ şi în continuă scădere în
2006. Manifestarea factorilor cu impact negativ asupra stabilităţii politice a crescut în intensitate în
2007: aprecierea dată de observatorii locali internaţionali alegerilor locale generale din iunie 2007 a fost
sub aşteptări; calitatea şi transparenţa proastă a adoptării deciziilor s-a developat în modalitatea lansării
de către şeful statului a “reformei liberale”, care a luat prin surprindere Guvernul; calitatea proastă a
justiţiei, atestată de şirul mereu crescînd al condamnărilor Republicii Moldova la CEDO, a fost
subliniată de modalitatea soluţionării “cazului Pasat”, care a pus în evidenţă dependenţa politică a

5
 justiţiei, etc. Toate aceste lucruri au impact direct asupra percepţie că “ţara nu este condusă după voinţa
poporului”.
 Estimarea nivelului scăzut al stabilităţii politice nu are impact imediat. Acesta serveşte drept indicator că
printr-un anumit concurs de circumstanţe pot apărea conflicte în/între ramurile puterii sau pot izbucni
mişcări de protest. În ultimii şase ani nu au avut loc conflicte între ramurile puterii de genul conflictului
dintre Ministerul Apărării şi Preşedinţie ţării în 1996 sau de genul conflictul constituţional dintre
Parlament şi Preşedinţie în 1999-2000. În perioada 2002-2004, au avut loc doar acţiuni de protest
organizate de opoziţie împotriva unor politici guvernamentale.
 Cultura şi potenţialul de protest
 Datele BOP3 din perioada 2001 – 2005 atestă că aproximativ 10% din cetăţeni au participat la vreo
acţiune de protest. Ceva mai mult de 15% admit posibilitatea de a participa la acţiuni de protest în caz de
necesitate.
 Proteste în Republica Moldova sînt, de obicei, paşnice. Subiectele cele mai contestate prin intermediul
protestelor stradale sînt cele legate de: interpretarea istoriei şi modalitatea de predare a acesteia în şcoli;
probleme lingvistice, precum denumirea limbii de stat şi oficializarea statutului limbii ruse; soluţionarea
conflictului transnistrean prin federalizare, sau încercarea revizuirii a statutului de „stat unitar” al
Republicii Moldova.
 Coincidenţa aproximativă a procentajului celor care afirmă că sărbătoresc evenimentele legate de
statalitatea Republicii Moldova şi procentajul celor care au afirmat că au participat sau că sunt gata să
participe la manifestaţii de protest relevă o relaţie semnificativă.
 În perioada 2005 – 2007 proteste în masa pe marginea problemele menţionate nu au avut loc din cauza
parteneriatului politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene la care a fost parte principală
forţă politică capabilă să organizeze proteste în masă - PPCD. După anunţarea consumării
“parteneriatului politic” de către partidul de guvernămînt, opoziţia a indicat asupra posibilităţii reluării
acţiunilor de protest în eventualitatea dacă se va încerca soluţionarea problemelor de maximă
sensibilitate fără luarea în consideraţie a punctelor de vedere ale acesteia.
 În perioada parteneriatului politic, au avut loc un şir de proteste organizate de partidele de opoziţie
împotriva politicilor guvernamentale, precum şi proteste ale „deţinătorilor de patente” ca urmare a
modificării legii în cauză. Proteste respective au avut un anumit impact asupra rezultatelor alegerilor
locale din iunie 2007, dar nu au avut suport masiv, lucru care indică asupra ierarhia problemelor de
maximă sensibilitate.
 Sindicatele din Republica Moldova, practic, nu organizează proteste împotriva politicilor
guvernamentale. În ultimii 3 – 4 ani sindicatele şi-au consumat energiile în conflicte de ordin intern.
Unificarea în 2007 a sindicatelor într-o singură confederaţie a fost apreciată drept un fenomen pozitiv pe
motiv că energiile consumate anterior în conflicte interne pot fi îndreptate spre apărarea drepturilor
salariaţilor. Nu există indicatori că aceste aşteptări se vor adeveri sau nu.
 Degajarea tensiunilor protestatare are loc prin supapa emigraţiei celei mai active şi competente forţe de
muncă. În conformitate cu datele Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) în martie 2007 peste
hotarele ţării se aflau aproximativ 300.000 de cetăţeni moldoveni. Estimările unor instituţii
internaţionale admit că această cifră ar putea fi de două ori mai mare.
 Impactul comportamentului electoral
 În Republica Moldova, în mod normal, corecţia politicilor publice se face prin instituţia alegerilor. Patru
cicluri electorale au pus în evidenţă că, în principiu, în Republica Moldova succesiunea la guvernare se
realizează în mod periodic, paşnic şi, în general, în conformitate cu normele şi standardele general
acceptate.
 Alegerile nu aduc în mod iminent la înlăturarea tensiunilor şi a instabilităţii politice. Procesul electoral,
precum şi rezultatele alegerilor servesc uneori contrar aşteptărilor drept temei pentru creşterea
instabilităţii politice. Fragmentarea culturii politice, ca urmare a persistenţei urmărilor divizării

3
Barometrul de Opinie Publică, IPP, Mai 2007

6
 societăţii pe criterii etno-lingvistice, religioase, politice se regăseşte în rezultatele agerilor, care se
deosebesc semnificativ după criteriul urban-rural, nord-sud, majorite-minoritate etnică. În dependenţă de
rezultatele alegerilor, neîncerderea reciprocă şi suspectarea de manipulări din partea autorităţilor
generează conflicte cu potenţial de destabilizarea politică.
 Ultimele trei campanii electorale din Republica Moldova au primit aprecieri mai negative decît cele
precedente din partea misiunilor specializate de observare internaţională, desfăşurate sub egida OSCE.
Alegeri au fost apreciate drept relativ libere, dar departe de a fi corecte şi conforme standardelor
internaţionale. Nu au fost atestate vreo dată manipulări masive cu voturile alegătorilor în ziua alegerilor.
Pretenţiile faţă de Republica Moldova se reduc la: lipsa de voinţă în asigurarea condiţiilor egale pentru
concurenţii electorali, în special a accesului egal la mass-media electronică: utilizarea de către partidul
de guvernămînt a resurselor administrative: hărţuirea reprezentanţilor opoziţiei.
 Partidele politice au devenit principalele instituţii care asigură relaţia dintre alegători şi instituţiile
publice. În cele patru cicluri electorale nici un candidat independent nu a putut deveni deputat. În
organele reprezentative de nivel local doar 5 – 15% din consilieri şi primari sunt aleşi în afara filierelor
partinice. Sondajele de opinie relevă că această stare de fapt nu se datorează încrederii cetăţenilor în
partide, ci sistemului electoral proporţional utilizat pentru alegerea deputaţilor şi consilierilor. Sondajele
de opinie relevă că majoritatea absolută a cetăţenilor pledează pentru schimbarea sistemului electoral în
favoarea votului uninominal, lucru respins cu regularitate de către clasa politică.
 în Republica Moldova, în prezent, sînt înregistrate 28 de partide politice. În conformitate cu legislaţia în
vigoare la înregistrare partidele trebuie să aibă cel puţin 5000 de membri, însemnînd că ar trebui să
existe cel puţin 140.000 de membri de partid sau, cel puţin, aproximativ 6% din cetăţenii ar fi trebuit să
fie membri de partid. În realitate, partidele mari (PCRM, AMN, PDM, PPCD) declară că au de la 20 –
30 mii membri, ceea ce e credibil luînd în consideraţia capacitatea lor de a înainta mii de candidaţi la
funcţii de primari şi consilieri locali şi, de asemenea, de a înainta mii de reprezentanţi ai formaţiunilor în
calitate de oficiali electorali în organele electorale, observatori etc.
 Nivelul culturii politice, văzut prin prisma atitudinii cetăţenilor faţă de instituţiile ce-i leagă cu puterea
de stat – partidele, este pus în evidenţă prin faptul că majoritatea absolută a cetăţenilor pledează pentru
existenţa unui singur partid politic. În condiţiile existenţei unui partid dominant – Partidul Comuniştilor
(PC) această atitudine este parţial explicabilă. Este îngrijorător gradul de decepţie sau intoleranţă faţă de
existenţa pluripartitismului.
 Cele patru cicluri electorale de după declararea independenţei Republicii Moldova sugerează că
perioadele de stabilitate relativă a rating-urilor formaţiunilor politice durează aproximativ 1,5 – 2 cicluri.
Rezultatele ultimelor 4 campanii electorale parţial confirmă această concluzie.

7
  Contradicţia dintre preferinţele cetăţenilor de a vota nominal şi pledoaria clasei politice de a menţine
votul listelor de partid se regăseşte în descreşterea constantă a numărului de alegători care participă la
alegeri.

POLITICI GUVERNAMENTALE:
 În perioada de după declararea independenţei Republicii Moldova, demnitari de cel mai înalt rang,
reprezentanţii diferitor forţe politice şi instituţii non-guvernamentale au lansat iniţiative de identificare a
„ideii naţionale”, care ar permite depăşirea divizării antagoniste pe criterii politice a societăţii
moldoveneşti.
 Rolul „ideii naţionale” trebuia să fie hotărîtor în diminuarea riscurilor destabilizării politice, cauzate de
atitudinile forţelor politice faţă de principalele probleme cu potenţial de polarizare a opiniei publice.
Problemele respective s-a profilat foarte clar în ultimul deceniu prin protestele pe care le-au generat.
Este vorba de: modalităţile de interpretare a istoriei cu impact asupra problemei identităţii naţionale şi
lingvistice; modalitatea de soluţionare a conflictului separatist din raioanele din stînga Nistrului;
vectorul politicii externe; politicile social-economice şi de asigurarea a drepturilor cetăţeneşti.
 Iniţiativa care s-a bucurat de un suport, practic, unanim a fost Declaraţia cu privire la parteneriatul
politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene, votată in corpore de toţi deputaţii la prima
şedinţă a noii legislaturi din 24 martie 2005. Documentul are la bază consensul larg al tuturor
fracţiunilor parlamentare în ceea ce priveşte promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic
spre integrarea europeană. Ideea parteneriatului politic pentru realizarea obiectivelor integrării
europene a fost acreditată neoficial cu potenţial de a suplini ideea naţională.
 În cadrul parteneriatului politic toate fracţiunile parlamentare s-au angajat să întreprindă eforturi în
vederea: soluţionării paşnice şi democratice a problemei transnistrene; asigurării stabilităţii instituţiilor
democratice; asigurării independenţei sistemului judecătoresc; combaterii corupţiei; dezvoltării libere a
mijloacelor de informare în masă, respectării drepturilor minorităţilor naţionale, dezvoltării sociale,
reducerii sărăciei, ameliorării climatului investiţional şi afirmării plenare a rolului limbii de stat.
Acţiunile invocate aveau menirea să apropie Republica Moldova de satisfacerea criteriilor necesare
pentru integrarea europeană.
 Parteneriatului politic a avut rezonanţă şi suport internaţional. Politicile publice cu caracter de
consolidare social-politică au fost desfăşurate preponderent sub auspiciile unor strategii elaborate şi/sau
susţinute de instituţii şi structuri internaţionale: Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei;
Planul de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova; Obiectivele Mileniului.
 Lupta pentru putere şi metodele utilizate în acest sens în cadrul alegerilor locale generale din 2007 au
relevat că pentru partidul de guvernămînt menţinerea la putere prin orice mijloace prevalează asupra
parteneriatului politici şi asupra scopului în numele căruia a fost încheiat acesta. Această concluzie este

8
 una de bază pentru caracteristica culturii politice din Republica Moldova. (Vezi cazul special – Alegeri
2007).
DEMOCRAŢIA PARTICIPATIVĂ CA ELEMENT AL CULTURII POLITICE:
 Asimilarea bunelor practici
 Scopul strategic declarat de integrarea europeană a sugerat împrumutul şi implementarea adaptată în
Republica Moldova a bunelor practici de cooperare a instituţiilor publica cu instituţiile societăţii civile.
Articolul I-47 al proiectului Constituţiei Uniunii Europene stabileşte în mod expres printre obiectivele şi
valorile Uniunii – democraţia participativă ca modalitate de implicare permanentă a cetăţenilor şi
grupurilor interesate în activităţi de influenţare a deciziilor instituţiilor reprezentative şi executive
oficiale.
 Obiectivele menţionate urmează a fi atins prin: oferirea cetăţenilor şi organizaţiilor cetăţeneşti a
posibilităţii de a cunoaşte viziunile şi intenţiile instituţiilor publice pentru a le putea influenţa; dialogul
permanent, deschis şi transparent a instituţiilor publice cu organizaţiile societăţii civile, implicarea
acestora în soluţionarea problemelor de interes public.
 În perioada parteneriatului politic, Parlamentul şi Guvernul, în special Ministerul Afacerilor Externe şi
Integrării Europene (MAEIE) au manifestat o deschidere fără precedent pentru cooperarea cu
organizaţiile societăţii civile avînd drept scop atragerea acestora în implementare strategiilor naţionale
susţinute de către partenerii externi.

 Potenţialul şi imaginea organizaţiilor non-guvernamentale

 Potenţialul organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova rămîne subdezvoltat 4. Totuşi, în ultimii
3 – 4 ani modalităţile de participare şi autoorganizare a structurilor non-guvernamentale (ONG) au
suferit schimbări semnificative. În perioada 1997 – 2003 ONG-urile moldoveneşti au fost preponderent
preocupate de probleme interne ale sectorului asociativ, organizînd patru forumuri naţionale pentru
dezbaterea chestiunilor referitoare la cadrul de activitate, rolul lor şi relaţiile cu autorităţile publice. În
perioada 2003 – 2007, sub presiunea unor factor externi, legaţi de obligaţiile Guvernului, ONG-urile: au
putut participa într-o măsură inedită la monitorizarea implementării unor strategii naţionale; au reuşit să
se autoorganizeze în coaliţii şi reţele pe criterii de specializare şi împărtăşire a aceloraşi viziuni pentru
realizarea unor proiecte şi acţiuni concrete.
 Studiul sociologic „Dezvoltarea sectorului non-guvernamental din Republica Moldova” efectuat de
SBS Axa împreună cu Centru CONTACT în 2006 relevă de o manieră complexă gradul de dezvoltarea şi
potenţialul organizaţiilor non-guvernamentale. Ministerul Justiţiei şi organele administraţiei publice
locale au înregistrat pînă în 2007 peste 6.500 de NGO-uri, dintre care aproximativ 54% activează la
nivel naţional şi 46% la nivel local. În ţările din Europa Centrală şi de est numărul ONG-urile ce revin la
100.000 de cetăţeni este de 5 – 10 ori mai mare decît în Republica Moldova. În ţările europene din CSI
doar în Belarus numărul de ONG-uri la 100.000 de cetăţeni este mai mic ca în Republica Moldova.
 Rating-ul de dezvoltare al ONG-urilor din Republica Moldova este mult mai slab decît cele ale ONG-
urilor din Europa Centrală, precum şi a celor din Europa de Sud Est. În spaţiul CSI, gradul de dezvoltare
al ONG-urilor moldoveneşti este depăşit de cele din Ucraina, Georgia şi Armenia.
 Durabilitatea dezvoltării ONG-urilor moldoveneşti este în dependenţă directă de finanţarea din fondurile
străine. Acest fapt amplifică imaginea proastă a ONG-urilor în ochii cetăţenilor şi a mass-media, care le
califică de o manieră persiflantă drept “devoratoare de granturi”. În consecinţă nivelul de încredere a
cetăţenilor în organizaţiile societăţii civile, deşi mai înalt ca cel al partidelor şi sindicatelor, este foarte
scăzut.
 Un lucru remarcabil este că în perioada parteneriatului politic nivelul de încredere al cetăţenilor în
ONG a depăşit nivelul de încredere în Parlament şi Guvern.

4
Freedom House. Nation in Tranzit 2006. Democratization from Central Europe to Eurasia. Edited by Jeannette Goehring

9
  Cooperarea organizaţiilor non-guvernamentale cu instituţiile statului
 Parlamentul a adoptat la 29 decembrie 2005 Concepţia privind cooperarea dintre Parlamentul
Republicii Moldova şi societatea civila, prin care s-au stabili principiile şi mecanismul general de
interacţiune între Parlament şi reprezentanţii societăţii civile, consultarea permanentă între aceste
instituţii.
 Iniţiativa forului legislativ a fost urmată de alte instituţii publice. Preşedintele Republicii Moldova a
semnat în decembrie 2005 - ianuarie 2006 decretele Concepţiei securităţii naţionale şi Concepţiei
Politicii Externe, care prevedeau reprezentanţilor societăţii civile la elaborarea documentelor
respective.
 Exemplele de bun augur privind deschiderea spre colaborarea a instituţiilor statului cu societatea civilă
au fost urmate de iniţiative mult mai importante, vizînd implicarea ONG-urilor în elaborarea de politici
publice legate de: asigurarea transparenţei procesului decizional; elaborare a legislaţiei administraţiei
publice; amendare a legislaţiei cu suportul ONG-urile specializate în domeniile respective etc.
 Sondajele de opinie relevă că ONG-urile moldoveneşti îşi văd rolul în cooperarea cu autoritpţile publice
după cum urmează: colaborarea cu autorităţile guvernamentale în vederea elaborării strategiilor;
implementarea acestora; monitorizarea realizării lor şi înaintarea unor concluzii şi recomandări;
consultanţă şi informarea reciprocă. Motoul preferat al ONG-urilor moldoveneşti este „noi suntem
câinii de pază şi trebuie să vedem cum se realizează o politică sau alta”5.
 Pentru asigurarea unei implementări transparente a SCERS Guvernul de comun acord cu un şir de
ONG-uri au constituit Consiliul pentru Participare. ONG-uri participante şi-au evoluat contribuţiile după
cum urmează: participarea la întruniri naţionale, conferinţe, dezbateri(54,7%); mediatizarea problemelor
cheie în domeniile de referinţă (30,2%); exercitarea influenţelor prin intermediul unei reţele naţionale
(24,8%)6.
 Memorandumului privind cooperarea în procesul integrării europene, elaborat de Ministerul
Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) a fost lansat pentru discuţii publice ]n mai 2007. El
prevede cooperarea MAEIE cu organizaţiile societăţii civile în vederea atingerii obiectivului integrării
5
Sondaj CBS AXA
6
Ibidem

10
 europene şi a Strategiei de informare şi comunicare pentru integrare europeană a Republicii Moldova.
Ca document de intenţii, Memorandumul a fost semnat de către MAEIE şi peste 30 de organizaţiile ale
societăţii civile. El prevede: necesitatea consolidării cooperării între administraţia publică şi societatea
civilă în procesul implementării documentelor bilaterale între Republica Moldova şi Uniunea Europeană
şi respectiv a realizării integrării europene a Republicii Moldova; asigurarea accesului continuu la
informaţia privind procesul de integrare europeană a Republicii Moldova în ţară şi peste hotarele ei;
coordonarea programele, proiectele şi activităţile lor în domeniul integrării europene; implicarea
reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile în evenimentele şi activităţile organizate în contextul
realizării politicii de integrare europeană a ţării; schimbul de informaţie şi experienţă privind procesele
care se desfăşoară la nivel naţional şi local atât în contextul implementării Planului de Acţiuni RM-UE,
cât şi în vederea realizării politicii de integrare europeană a Republicii Moldova; cooperarea în procesul
de implementare a Strategiei de Informare şi Comunicare pentru Integrare Europeană.
 Guvernul a lansat în perioada iunie – iulie 2007 programul Obiectivele Planului Naţional de
Dezvoltare 2008 - 2011 şi principiile procesului de participare. În cadrul a cîteva zeci de seminare de
dezbateri au participat destul de modest cîteva zeci de ONG-uri ţintind să atingă următoarele obiective:
realizarea unui consens asupra priorităţilor de dezvoltare a ţării pentru perioada imediat următoare;
promovarea spiritului de apartenenţă a întregii societăţi faţă de obiectivele şi priorităţile pe termen
mediu ale ţării printr-un dialog continuu şi deschis; asigurarea unei legături retroactive între autorităţile
publice centrale şi locale, şi societatea civilă; crearea condiţiilor de participare a tuturor părţilor
interesate la procesul de definitivare a documentului, în scopul realizării unei mai bune coeziuni în
cadrul societăţii.
 În afara proiectelor de rezonanţă menţionate mai sus cîteva sute de organizaţii s-u manifestat activ prin
largi reţele şi coaliţii la proiecte cu caracter social, ecologic, de apărare a drepturilor omului, promovării
unui proces electoral liber şi corect. Diverse estimări atestă că doar aproximativ 15 – 30% din
organizaţiile societăţii civile moldoveneşti sunt permanent sau periodic active în realizarea principiilor
democraţiei participative.
RISCURI:
 Calitatea culturii politice, marcată de o inerţie pronunţată faţă de schimbare, subminează eforturile de
modernizare a Republicii Moldova. Consecinţele culturi politice subdezvoltate se regăsesc în statutul
Republicii Moldova de “cea mai săracă ţară a Europei”. Incapacitatea de modernizare rapidă a societăţii
moldoveneşti riscă să conserveze acest statut. Din aceleaşi considerente, Republica Moldova riscă să-şi
menţină pentru mult timp înainte statul de ţară cu cel mai înalt „Indice al statelor falimentare” din
Europa.
 Inerţia în depăşirea înapoierii social-economice cauzată de cultura politică existenţă riscă să accentueze
sindromul depopulării Republicii Moldova. Noua politică emigraţională a Federaţiei Ruse, precum şi
noile politici de atragere a forţei de muncă de calificare medie ale Uniunii Europene vor avea o putere de
scurgere irezistibilă a forţei de muncă din Republica Moldova în eventualitatea incapacităţii acesteia de
a consolida speranţele de modernizare rapidă.
RECOMANDĂRI:
 Este necesară menţinerea parteneriatului strategic în vederea integrării europene. Nu există o altă idee
cu potenţial de idee naţională pentru Republica Moldova.
 Implementarea cu bună credinţă a obligaţiunilor Republicii Moldova în vederea satisfacerii criteriilor de
integrare europeană.
EVALUAREA COSTURILOR ŞI RECOMANDĂRILOR PROPUSE:
 Ridicarea nivelului culturii politice necesită, în primul rînd, înţelegere şi bunăvoinţă. Costurile legate de
ridicare nivelului culturii politice sunt incluse în costurile legate de funcţionarea instituţiilor publice,
precum CEC, CCA, Teleradio Moldova, instituţiile de învăţămînt, etc.

11
Dle Botan am citit articolul si cred ca este binevenit asa cum este.
Dar asi avea niste precizari:

1. La compartimentul riscuri - Cred ca aici ar fi bine de accentuat inca o pozitie, cred importanta ce tine de
cultura politica, ori mai bine zis de manifestarea ei. Acapararea puterii politice si economice de o anumita
grupare (ori grupari) duce vizibil la constientizarea de catre electorat a imposibilitatii si incapacitatii de a
influenta procesul politic, iar de aici - la apatia politica. Acest lucru s-a manifestat din plin la alegerile
anticipate pentru primaria capitalei.

2. EVALUAREA COSTURILOR ŞI RECOMANDĂRILOR PROPUSE:

ESTE NEVOIE DE O SERIE INTREAGA DE EMISIUNI CU CARACTER DE ANALIZA POLITICA, DEZBATERI
POLITICE CARE AR CULTIVA TOLERANTA POLITICA, AR AJUTA LA COMENTAREA MULTOR DIN DECIZIILE
ADOPTATE DE INSTITUTIILE POLITICE, BINEINTELES FARA PARTIZANAT POLITIC, ONEST. NUMAI ASA POATE
FI CASTIGATA INCREDEREA CETATENILOR, ÎI PUTEM READUCE LA O ACTIVITATE CIVICA CONSTIENTA SI LA
DEPASIREA HANDICAPULUI ACTUAL.

3. RECOMANDĂRI:
ÎN REZULTATUL TRANSPUNERII ÎN PRACTICA A ACESTOR PREVEDERI AM PUTEA OPRI ALUNECAREA SPRE
„ZONA GRI A” DEMOCRATIEI NOASTRE PROVINCIALE.
igor@e-democracy.md

12