Energia din biomasa

EVOLUTIA IN TIMP A CONSUMULUI DE BIOMASA

INTRODUCERE
Sursele regenerabile de energie (energia eoliană, energia solară, energia hidroelectrică,
energia oceanelor, energia geotermală, biomasa și biocombustibilii) constituie alternative la
combustibilii fosili, care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la diversificarea
ofertei de energie și la reducerea dependenței de piețele volatile și lipsite de fiabilitate ale
combustibililor fosili, în special de petrol și gaze.
Uniunea Europeană este lider în domeniul tehnologiilor de producere a energiei din surse
regenerabile. Aceasta deține 40% din brevetele în domeniul energiei din surse regenerabile la nivel
mondial, iar în 2012, 44% din capacitatea mondială de producere a electricității din surse
regenerabile (cu excepția energiei hidroelectrice) se afla pe teritoriul UE.
Aproximativ 1,2 milioane de persoane lucrează în prezent în industria energiei din surse
regenerabile în Uniunea Europeană. Legislația UE privind promovarea surselor regenerabile a
evoluat în mod semnificativ în ultimii ani. Cadrul politic viitor pentru perioada de după 2020 se află
în discuții.
Biomasa reprezintă o formă de stocare a energiei solare în energia chimică a
moleculelor,fiind o masă de materie organică de origine biologică, care cuprinde toate formele de
material vegetal şi animalcrescute pe suprafaţa terestră, în apă sau pe apă, precum şi substanţele
produse prin dezvoltarea biologică (D.O. Hall, 1981).
Termenul de biomasă se aplică masei de substanţă biodegradabilă generată de dezvoltarea
organismelor vii, fie ele microorganisme, plante sau animale. Termenul includeprodusele agricole,
deşeurile și reziduurile rezultate din procesele tehnologice agricole (paiele de cereale, resturile de
la producerea zahărului, amidonului, berii, tutunului, samburii de fructe din industria conservelor,
produsele secundare din industria viei si vinului-corzile de vie, ciorchinii si samburii de strugure,
crengile rezultate prin lucrarile de intretinere a livezilor, etc.), deseurile din silvicultura și industriile
conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor urbane vegetale si animale.
Ea asigură nu doar hrană, ci și energie, materiale de construcție, hârtie, țesături,
medicamente și susbstanțe chimice.
Din punct de vedere energetic, termenul “biomasă” se referă la materia organică ce poate fi
convertită în energie. Principalele categorii de biomasă care pot fi utilizate în acest scop sunt
materia lemnoasă, reziduurile vegetale din agricultură şi reziduurile animale din zootehnie, precum
şi culturile şi plantaţiile dedicate valorificării energetice.
Pe lângă acestea, se au în vedere şi reziduurile municipale (resturi provenite de la
toaletarea copacilor, întreţinerea parcurilor, etc.), gunoiul menajer sau unele reziduuri provenite din
industria alimentară.
Fotosinteza este procesul prin care plantele transformă energia solară în energie chimică.
Aceasta din urmă poate fi convertită ulterior în energie termică şi/sau electrică pentru uz industrial
sau rezidenţial, precum şi în combustibili pentru transport, fig. 2.5.1.
Fig. 2.5.1 Conversia energiei solare in energie chimica-termica-electrica-combustibili