Repartitia geografica a petrolului,gazelor naturale si carbunilor pe Globsi valorificarea acestora

Carbunele, gazele naturale, petrolul sunt resurse primareenergetice epuizabile (combustibili

minerali).
Petrolulsi gazele naturale. In secolulXX, industriasicivilizatia s-au bazat pe energia
furnizata de petrol. Rezervele de titei au dusla conflicteinternationale,
iarutilizarealoracauzatpoluaresi daunemediului inconjurator. Petrolul se compune in principal din
substante numitehidrocarbonati- molecule formate din hidrogen si carbon, alaturi de altesubstante.
Petrolul poate lua formediferite,printrecare titeiul lichid,gazele naturale sau o substanta vascoasa,
groasa, numita asfalt sau bitum.
Petrolul este o substanta organica.El s-a formatdin materie organica,respectiv din mici plante si
animale. Titeiul si gazele naturale, ca si carbunii,sunt considerati combustibili fosili.
Procesele de formare a petrolului si a titeiului. Procesul deformare a petrolului a avut loc
in urma cu milioane de ani. Cea mai mareparte a titeiului din centrul si nordul Marii Nordului s-a
format din alge sibacterii ingropate in mal si namol, pe fundul marii, in perioada jurasica.Materia
ingropata a putrezit si a fost transformata treptat in titei de catrecaldura si presiune care au
comprimat in acelasi timp si malul si namolul,transformandu-le in straturi de roca. Picaturile de titei
s-au infiltrat in susprin rocile permeabile, roci poroase sau ce contin crapaturi prin care potpatrunde
lichidele sau gazele. Titeiul si-a continuat drumul pana cand aintalnitunstrat impermeabil sausolid.
Titeiul a inceput apoi saseacumuleze in straturile de roci permeabile din imediata apropiere, numite
degeologi "capcana".
Gazele naturale se formeaza la o adancime mai mare decattiteiul. Geologii considera ca
formarea gazelor naturale in sudul MariiNordului ainceputperioada carbonifera,cand a inceput
acumulareastraturilor de carbune din plantele moarte ale mlastinilor.
Clasificarea petrolului. Dupa proprietatile fizice sedeosebesc urmatoarele categorii: petrol
foarte usor (0,730-0,820 gr/cm3);petrol usor (0,820-0,900 gr/cm3); petrol greu (0,910-1,040
gr/cm3). Dupacompozitiachimicase clasifica în:petrol parafinos,semiparafinos, aromatic,asfaltic
(naftenic). Petrolul parafinos si celsemiparafinos corespund petrolurilor foarte usor si usor.Dupa
continutul în sulf se poate clasifica în: petrol sarac insulf (sub 1%); petrol bogat în sulf (peste
1%). Continutul ridicat în sulfdiminueaza valoarea petroluluisi pune probleme deosebite în
prelucrarea saindustriala.
Utilizarile petrolului. Titeiul este important deoarece estecurat si mai ieftin decat
carbunele si mai usor de transportat decat gazelenaturale. Supranumit "aurul negru", el asigura
aproape jumatate din energiautilizata in lume. Titeiul brut este utilizat pentru producerea
combustibililor,printre care diferite tipuri de petrol, motorina sau cherosenul. Petrolul esteutilizat si
pentru producerea unor lubrifianti uleiosi si a vaselinelor necesarefunctionarii utilajelor si masinilor.
Petrolul este utilizat si la producereaasfaltului necesar soselelor si la fabricarea unei mari varietati
de produsedin industria petrochimica: cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili,fertilizatori,
fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranti,mase plastice si cauciucuri sintetice
utilizate la anvelope.
Rezervele mondiale. Titeiul si gazele naturale exista pe toatecontinentele si sub toate
platformele continentale. Unele campuri petrolieresunt in productieactiva.Alte zacaminte urmeaza
safie exploatate.Estimarile asupra duratei pe care o mai au rezervele petroliere se bazeaza pedoua
cifre: rezerveledejadescoperitecare pot fi exploatate economic,utilizand tehnologiile actuale si rata
productiei dintr-un an de referinta.
Rezervele totale de petrol din 1989 erau estimate sa dureze 41de ani, la un nivel al
productiei din 1988. Cresterea rezervelor ca urmare aunor noi descoperiri, cresterea sau diminuarea
productiei, sau utilizarea uneinoi tehnologii pot modifica aceste estimari. Inainte de 1970, Marea
Britanieera aproape complet dependenta de petrolul importat. In1969 s-audescoperit
zacaminte de petrol marin si productia a inceput in 1975, facanddin Marea Britanie un producator
important.In 1990, Marea Britanie adevenit al noualeaproducatorde titei din lume, din zacaminte
marine.
Expertii preconizeaza insa un slab declin al productiei, dar Marea Britanieva ramane unul dintre
producatorii importanti ai secolului al XXI-lea.Cele mai mari rezerve de titei se afla intarile
OrientuluiMijlociu, care detin aproximativ 65% din rezervele mondiale cunoscute. Lasfarsitul
anilor 1980, Iranul, Irakul, Kuweitul si EmirateleArabeUnitedetineau rezerve petroliere care urmau
sa ajunga peste 100 de ani, la un nivelal productiei al anului 1988. La inceputul anului 1989,
rezervele ArabieiSaudite aproximativ 25% din rezervele mondiale totale erau estimate aajunge
vreme de 90 de ani la nivelul productiei anului 1988.Gazele naturale asigura cam 20% din energia
mondiala.Ele auca principal constituent gazul metan. Rezervele mondiale de gaze naturale aucam
aceleasi dimensiuni ca si rezervele de petrol, desi se masoara in unitatidiferite. Cel mai mare
producator mondial de gaz metan este Rusia (657mild. metrii cubi anual), urmata de SUA (487
mild. metrii cubi anual),Canada (96 mild. metrii cubi anual), Olanda (80 mild. metrii cubi
anual),Marea Britanie (45 mild. metrii cubi anual).
Petrolul si industria petroliera în România. Productia de titeia României a fost de 10.718 mii
tone în 1980 si a scazut la 6613 mii tone în1993, urmând sa creasca apoi usor pâna în anul 1996
(6626 mii tone).Productia pe cap de locuitor a României este de 293 kg/loc.În privinta exploatarii
rezervelor de petrol din România, seindividualizeaza mai multe areale:
- Subcarpatii si Podisul Moldovei în bazinul Tazlaului si depresiuneaTârgu Neamt, cu exploatari la
Lucacesti, Zemes, Solont, Tetcani, TazlaulMare, Modârzau etc. Petrolul extras în zona se rafineaza,
înca din 1950, laDarmanesti si Onesti.
- Arealul Subcarpatic dintre Valea Buzaului si Valea Dâmbovitei, cucentre de exploatare în
Barbuncesti, Baicoi, Boldesti-Scaieni, Urlati, Berca,Arbabasi. Arealul Subcarpatic dintre
Dâmbovita si Jiu, cu centrele deexploatare la Merisani, Draganu, Cocu, Vedea, Mogosoaia, Poiana
Lacului,Sapata, Bogati, Babeni-Bistrita si Zatreni în jud. Vîlcea. În judetul Oltcentralele Iancu
Jianu. Zona Cîmpiei Române - cea mai recent pusa înexploatare, dupa 1960. Cele mai importante
centre la Videle, Blejesti, Roata,Schela, Cartojani, Olteni (judetul Teleorman); Corbii Mari, Titu
(judetulDîmbovita); în estul câmpiei se distinge gruparea din judetulGalati (Independenta, Schela);
judetul Braila (Oprisenesti, Liscoleanca, Ianca,Jugureanu etc.
- Zona Câmpiei de Vest situata de o parte si de alta a Muresului, cu centreleDudestii Vechi,
Ortisoara, Satchinez,Biled, Pecica, Calacea; la suddeOradea la MihaiBravu între Crisul Repede si
Somes la Suplacude deBarcau, Bors.
- Depresiunea Târgu Secuiesc cu cele mai importante extractii la Ghelita siComandau.
Productia de petrol în 1994 a fost de 6,7 mil. tone; pentru aacoperi necesarul intern, s-au importat
10-15 mil. t anual. În România existacapacitati de rafinare mari la Navodari-Capul Midia, Brazi,
Pitesti, Onesti,Teleajen, Câmpina, Brasov. Rafinariile de la Teleajen, Brasov, RâmnicuSarat sunt
profilate pe producerea de lubrefianti.
Comertul mondial cu petrol. Consumul de petrol si produsepetroliere este diferentiat pe tari, în
functie de dezvoltarea lor economica.Discrepanta dintre necesar si productiaproprie (discrepanta
evidenta lamajoritatea tarilor industrializate, dar si la multe tari mici si mijlocii) estecompensata de
activitatea de import.Europa Occidentala reprezinta cea mai mare importatoarede petrol,
evidentiindu-se statele: Franta (83.719 mii t. în 1996), Germania(102.867 mii t. în 1996), Italia
(74.288 mii t. în 1996), Olanda, MareaBritanie. America anglo-saxona constituie a doua zona
importatoare depetrol, petrol provenitdinzonaOrientuluiMijlociu si Apropiat,dinVenezuela, Mexic.
Astfel în 1996 S.U.A. a importat 373.600 mii t. petrolbrut si 92.000 mii t. produse rafinate, 44,8%
(833.000 mii t) din consumulpropriu provenind din importul de petrol brut.
Cea mai importanta zona exportatoare este Orientulmijlociu si cel apropiat care în 1996 a realizat
51,2% din exportul mondialde petrol, din care 741.000 mii t. petrol brut si 111.000 mii t.
produserafinate. A doua zona exportatoare este Africa, care realizeaza 17,07% dinexportul mondial,
respectiv 82.639 mii t. din Nigeria, 53.060 mii t. dinLibia.
Rafinarea petrolului pe Glob. Capacitatea mondiala derafinare este inegal raspândita pe glob,
ponderi mari revenind statelorconsumatoare din Europa Occidentala (26%), America de Nord
(26%), tarileEuropei de Rasarit si CSI (15%), Japonia (8%). Tarile Orientului Mijlociu,America
Latina, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Oceania, au numai 24% dincapacitatile de rafinare
mondiale. Rafinariile au fost amplasate în functie deo serie de criterii: în regiunile de exploatare, în
porturile de import sauexport, în jurul regiunilor industriale consumatoare.
Se disting patru zone de concentrare a centrelor de rafinare:
a. Zona Europei Occidentale
- Franta, cu capacitati de rafinare în zona Parisului (Vernon, Gargenville),Lyon, Le Havre, Marsilia,
Alsacia, Lorena;
- Germania prezinta localizari în zona Renano-West-faliana, în sudul tarii(Ingolstadt), Hamburg si
Köln;
- Marea Britanie are rafinarii numai în zona litorala con-centrate în estuarulTamisei(Isle of Grain,
Sellhaven, Coryton), pe tarmul Tarii Galilor(Pembroke), în estuarul Mersey (Stanlow), pe tarmul
Marii Nordului(Dundee, Killingholme, Teesport, Billingham), laMarea Mânecii (rafinariileFawley
din Southampton, cea mai mare din tara).
Cresteri mari ale capacitatii de rafinare s-au înregistrat înOlanda, cu Rotterdam si rafinaria Pemis;
apoi în Belgia cu centrul Anvers;Spania (cu rafinarii în porturile Cartagena, Tarragona, Santa Cruz);
Suediacu centrul Göteborg. CSI dispune de rafinarii amplasate în regiunile deexploatare a
petrolului de la Baku, Groznîi, Kuibisev, Ufa, Guriev, Reazanlânga Moscova; Kirisi lânga Sankt
Petersburg, Gorki, Iaroslavl, NijniNovgorod, Mozâr, Omsk, Angarsk, Krasnoiarsk, Habarovsk.
b. Zona Americii de Nord:
- S.U.A. – rafinãriile sunt amplasate în Golful Mexic si vecinatati (Houston,Texas, City, Port
Artur); în nord-estul SUA (Chicago, Toledo, Cleveland); înMidcontinent (Tulsa, Ponca City), Los
Angeles, pe Valea Mississippi laBaton Rouge.
- Canada - rafinãriile sunt amplasate în regiunea Marilor Lacuri: arerafinarii la Montreal, Sarnia,
Halifax, Vancouver. Mexicul are rafinarii laMinatitlan, Ciudad Madero, Salamanca.
c. Regiunea Caraibilor: În Venezuela se afla rafinaria Falcon-Amnay-Bay,cele din zona
Maracaibo, El Cardon sau Lorenzo, Cabimas, precum si celedin î n zona Oriente la Puerto, la Cruz
si Caripito. De asemenea, în insuleleAruba, Curacao, Trinidad-Tobago, Puerto-Rico, Virgine si
Bahamassunt amplasate mari rafinarii.
d. Asia de Sud-Est
- China - are amplasate rafinarii în porturile Shanghai, Luda, Fushun si laBeijing.
- Japonia importa petrol pentru întreaga capacitate de rafinare. Rafinariilesunt amplasate în zona
Tokio(Kawasaki, Chiba, Yokohama); îninsulaHonshu (Kobe, Osaka, Tokuyama); în insula
Hokkaido (Barato, Muroran);Shikoku si Kyushu (Oita, Onoda).
e. În Africa sunt amplasate rafinarii în porturile Durban (R.S. Africana);Conakry (Guineea),
Dakar (Senegal), Temu (Ghana), Freetown (SierraLeone), Casablanca (Maroc), Dar-es-Salam
(Tanzania), Mombasa (Kenya),Kaduna (Nigeria), Alexandria (Egipt).

Rezerve mondiale de gaze naturale. Începând din anul 1960au fost puse in valoare noi zacaminte.
Rezerva mondiala este apreciata la145.918.109 m3. Cele mai mari rezerve de gaze naturale se afla
în CSI, caredetine peste 35% din volumul total al rezervelor sigure. Aceste rezerve suntcantonate în
Siberia de Vest, pe cursul inferior al fluviului Obi, în regiuneaAsiei Centrale, în Caucazul de Nord,
Transcaucazia, Uralul Sudic, RegiuneaVolga-Ural si Ucraina Subcarpatica. În Orientul Mijlociu se
întâlnesc celemai mari rezerve descoperite în 1990 în Qatar, alaturi de cele din Iran,Arabia Saudita,
Abu Dhabi, Kuweit, Irak etc. Mari rezerve de gaze se afla peuscat si platforma litorala a Golfului
Mexic, în Midcontinent, California,Virginia de Vest si Alaska (apartin SUA). În Canada, cantitati
importante seîntâlnesc în Columbia Britanica, Alberta, la care se adauga zacaminteledescoperite în
regiunile Arcticii, Tagul Mallic, existent la gurile fluviuluiMeckenzie, în Insulele Melville si King
Cristian.
 Fig.6 Rezervele de gaze naturale (Total mondial-145.918 109 m3)
În Europa,cantitati importante sunt tinute deOlanda,Norvegia, Marea Britanie (în platforma litorala
a Marii Nordului), România,Germania, Nordul Italiei, Estul Austriei, Câmpia Mazuriana în
Polonia,Franta (Câmpia Parisului) etc. Europa detine în totalul rezervelor o ponderede peste 40%
împreuna cu CSI. În regiunea Africii de Nord în StateleAlgeria (zacamintele de la Hassi R'Mel
din Sahara, Hassi Messaoud),Nigeria, Libia, Egipt, Angola, Sudan, Gabon, s-au estimat
rezerveimportante ce reprezinta circa 6,7% din rezervele mondiale de gaze naturale.
În America de Sud, în statele Venezuela, Argentina, Braziliacât si statele andine, pe platforma
litorala Atlantica, Peru, Ecuador,Columbia, s-au semnalat importante rezerve de gaze naturale. În
Asia, gazenaturale se gasesc cantonate în regiunea de Sud-Est a Asiei, atât pe uscat câtsi în
platformele continentale ale Marii Chinei de Sud, Marii Galbene, MariiChina de Est si în Golful
Bohai. Rezerve mai mici sunt semnalate si înAustralia, în sectorul statelor Queensland, în
strîmtoarea Bass si înplatforma continentala.
Productia de gaze naturale la nivelul anilor 1988 si 1992 afost: (datele sunt exprimate in mild. m3):

Statul 1988 1992

CSI 892 808
SUA 565 515
Canada 128 121
Olanda 71 86
RegatulUnit 60 56
Algeria 53 56
Indonezia 45 50
Norvegia 41 28
România 37 25
Mexic 34 27
Venezuela 28 24