Circa 85% din productia mondiala de gaze naturale provine dinAmerica de Nord, C.S.I.

si tarile
Europei.
Industria gazelor naturale în România. În PodisulTransilvaniei, sub forma de "focuri vii", gazele
naturale au fost semnalatedin 1672, iar în Podisul Moldovei din anul 1904. Prima sonda cu un debit
de864.000 m3/zi a fost pusa în functiune la Sarmasu în anul 1908, la Zau deCâmpie, Turda, Saros
(în prezent de Deleni), Copsa Mica, Sincai. Suntprezente 67 de câmpuri gazeifere în Bazinul
Transilvaniei, din care 54 aufost descopeite dupa 1950.
Exploatarile sunt prezente în trei zone în Podisul Transilvaniei:în partea nordica, în Câmpia
Transilvaniei, cu exploatari la Sarmasel,Bogata, Zau de Câmpie, Oarga si Puini; în partea centrala
cu exploatari laDeleni, Bazna, Cetatea de Balta, Copsa Mica, Nou Sasesc, Sângiorgiu dePadure,
Miercurea Nirajului; în zona sudica cu centrele Ilimbav, Rusi,Dealu Frumos.
Gazele de sonda(petroliere) sunt legate de perimetrulzacamintelor de petrol, fiind semnalate
în zona subcarpatica a Moldovei(Pârjol, Tazlau Balcani, Secuieni); în Podisul Moldovei
(Gaiceanca,Glavanesti); în Subcarpatii Curburii (Gura Ocnitei, Câmpina, Bustenari); înSubcarpatii
Getici si Podisul Getic la Ticleni, Bustuchini, Poiana Lacului,Vata, Ciuresti; în Câmpia Româna
(Valea Plopilor, Urziceni, Ianca,Oprisenesti, Jugureanu);în Câmpia de Vast (Dudestii Vechi,
Satchinez,Varias, Ortisoara, Biled); în depresiunea Brasovului la Ghelinta siComandau.
Productia de gaze naturale în 1938 a fost de 311 mild. m3, ceade gaze de sonda de 1820 mild. m3.
Consumul mare de gaze naturale a dus lacresterea productiei în 1989 de 37.807 mild. m3, scazând
apoi, în 1991, la24.807 mild. m3.
Carbunele. Carbunele asigura aproximativ 35% din necesarulmondial de energie. Este primul
combustibil fosil utilizat pe scara larga. Ceamai mare parte s-a format in perioada carbonifera in
urma cu 286-360 demil. de ani. Padurile tropicale, ferigile uriase si alte plante au putrezit si aufost
acoperite de pamant. In timp ce plantele putrezeau, substantele organicese transformau in turba- se
mai formeaza si acum in anumite zone- si apoi,treptat, se intarea, devenind lignit (carbune maro)
pentru ca in final sa devinahuila.
Elementul constituent principal al carbunelui este carbonul.Carbunele cel mai vechi si cel
mai dur este antracitul care are 98% carbon.Lignitul, carbunele mai " tanar ", avand aproximativ
1mil.de ani, continedoar 30% de carbon.
Clasificarea carbunelui
A. carbune superior:
1. antracit - putere calorica (7800-9350 kcal/kg) si o concentratie de 89,5-96,6% C;
2. huilã - putere calorica de 7000-9000 kcal/kg si o concentratie de 76-90%C. Huila si antracitul
reprezinta 75% din rezervele mondiale de carbune.
B. carbune inferior:
1. Carbunele brun – putere calorica de 5600-7600 kcal/kg si un continut de6,5-7,5% C, fiind folosit
la fabricarea cocsului si în termoenergie
2. Lignitul - carbune energetic cu un continut de carbon de 30-65% C, avândo putere calorica mica,
de 2600 - 4100 kcal/kg.
Grosimea si adâncimea la care se gasesc straturile de carbuniinfluenteaza activitatea de exploatare a
carbunelui. Situarea acestor straturila adâncime mare determina investitii foarte mari. Sunt mine în
care selucreaza la adâncimi de 1000 m, cum sunt cele din bazinele Ruhr-ului si dinScotia, Tara
Galilor, Anglia.
Rezerve mondiale. În ultimii 50 de ani, rezervele sigure siprobabile de carbuni au fost evaluate
între 10000-11000 miliarde tone, dincare 1000 miliarde tone sunt rezerve certe (75% carbunele
superior si 25%carbune inferior - Paul Averrett, SUA, 1967). Din totalul
rezervelormondiale 95% se afla în emisfera nordica, predominând carbunele superior;2/3 din
rezervele acestea sunt detinute de CSI, China si SUA.
Productia mondiala de carbune în 1995 a fost de 3.492.347mii tone. Exploatarea carbunelui se
face în mina cât si în cariera (exploatarela suprafata).
Bazinele carbonifere se pot clasifica dupa: a). vechimeaexploatarii - bazine din secolul al
XVIII-lea (Midlands, Yorkshire, Pas deCalais), bazine din secolul al XIX-lea (Ruhr, Saar, North-
Appalachi, valeaJiului, Donetk); bazine noi (Karaganda, Kuznetk, Peciora - CSI, Ville -Germania,
Komlo, Damodar - India, Hubei - R.P.Chineza). b). varietatea decarbune exploatat se disting:
bazine de huila si antracit, carbune brun silignit: Most (Cehia), Lausitz (Germania), Moscova,
Motru. Se pot întâlni si:bazine foarte mari cu peste 100 milioane tone pe an: Donetk,
Kuznetk,China de Nord-Est, Silezia Superioara, bazinele North Appalachi, Illinois,Hubei, Beijing-
Kailuam; bazine mijlocii (Motru, Valea Jiului, Karaganda,Kansk-Acinsk, Moscova, Ostrava-
Karvina); bazine mici (Comanesti, Tebea,Alba, Northumberland).
Comertul cu carbunireprezinta o parte importantaaschimburilor economice internationale.
Astfel, SUA si tarile Europei de Vestsunt specializate în exportul carbunelui cocsificabil. Aceste
exporturivizeaza tari din Europa si, în mod special, Japonia. CSI exporta carbune dinbazinul Donetk
spre Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria (pe Dunare), precumsi spre alte zone ale Europei. Australia
si India exportacarbunele cuprecadere spre Japonia. Mari importuri de carbune sunt facute de
Japonia,Marea Britanie, Franta.
Zacaminte de carbuni în România - raspândirea geografica.
Antracitul, carbunele cu cele mai multe calorii (8-9000 cal/kg),aflat în cantitati mici la
Schela (jud.Gorj).
Huila este prezenta în doua bazine:
- Bazinul Banatului, cu centrele Anina, Doman, Secul, Ponor si spre defileulDunarii la Baia Noua,
Bigar, Cozla.
- Bazinul Petrosani, situat pe cursul superior al Jiului, bazin care contribuiecu peste 80% la
productia de huila. Sunt prezente 25 de straturi; stratul nr. 3,numit si principal, are o grosime de 40
m la Petrila si de 55 m la Lonea.
Circa 4 straturi au o grosime între 2 si 6 m, restul sub l m grosime. Huila segaseste în
perimetrul Petrila (Est) si Câmpul lui Neag (în Vest).
Centre importante de exploatare sunt la: Aninoasa, Lonea,Petrila, Livezeni, Dîlja, Salatruc,
Hobiceni, Barbateni, Câmpul lui Neag.Statii de sortare si spalare a carbunelui se afla la Coroiesti.
La nivelul anului1996 productia de huila si antracit a fost de 53,3 mil. t.
Carbunii brunisunt situati î n partea de est a bazinuluiPetrosani cât si în bazinul Tebea
(Mesteacan) din Apuseni, în bazinulComanesti (Asau, Comanesti, Darmanesti),bazinulAlmasului
(Ticu,Tamasa, Cristolitel, Surduc). Productia de carbuni bruni a fost în 1996 de576 mii t.
Lignitul este concentrat în Subcarpatii Getici si Podisul Getic,fiindexploatat în urmatoarele
bazine care dau cea mai mare parte dincantitatea de 35,9 mil. t, cât s-a produs în anul 1996:
a. Bazinul Motru-Jilt-Rovinari Se individualizeaza trei concentrari:
- Motru, cu centrele Lupoaia, Horasti, Leurdea, Plostina, Rosiuta, Motru;
- concentrarile Jilt si Rovinari cu centrele: Rovinari, Rosia de Jiu, Gârla,Cicani.
b. in bazinul Vâlcea se exploateaza în centrele Alunu, Berbesti, Cucesti;
c. bazinul Husnicioara în Podisul Getic;
d. alt bazin al Munteniei Centrale Subcarpatice include gruparile:
- Schitu Golesti (Berevoiesti, Jugur, Sotînga, Doicesti, Flipestii de Padure),ce aprovizioneaza
termocentralele de la Doicesti;
- bazinul Ceptura;
e. in perimetrul vailor Barcaului si Crasnei se afla exploatari la: Varzari,Sarmasag, Popesti,
Voivozi, Borumlanca, Chiesd, Ip, Zauani;
f. pe Valea Crisului Repede la Bratca, Cornatel, Vadu Crisului.
Turba - cel mai nou carbune, cu o putere calorica redusa sub3500 cal/kg si grad ridicat de
umiditate, este utilizata ca îngrasamânt azotat.
În zonele înalte, muntoase, apar tinoavele (turbari) în depresiunile: Dornelor,Fagaras, Ciuc,
Calatele cât si în regiunile mai joase si mlastinoase din Sud-Vestul tarii, pe Valea Somesului si în
localitatea Dersca (Botosani).
 Rezervele mondiale de carbune. Ultimele estimari arata cam901 mild.de tone care pot fi
exploatate eficent. Daca se iau in considerare sirezervele ale caror costuri de minerit sunt mult mai
mari, cantitatea totalaeste estimate la aproximativ 1.800 de mild.de tone. La rata actuala de
consum rezervele ar putea dura peste 200 de ani.
Aproximativ 25% din rezervele de carbune sunt detinute deChina, Rusia si S.U.A. S.U.A.detine 35-
36% din totalul de resurse.
Masuri adoptate pentru siguranta energetica. Vorbind inzilele noastre de siguranta
energetica, nu poti evita principala sursaconsacrata de peste 150 de ani, si anume petrolul.„Profetii“
asupra pericolului de epuizare a resurselor petroliere mondialesunt cunoscute de multa vreme;
dintre acestea amintim:
– Svante Arrhenius, fizician suedez, autorul teoriei disocierii electrolitice aionilor, laureat al
Premiului Nobel in 1903, a prezis in 1923 epuizarearesurselor mondiale de petrol in 20 de ani,
adica in 1943;
– Edgar Faure, om politic si jurist de origine franceza, presedinte alConsiliului de Ministri in 1952
si 1955, a preconizat in 1939 sfarsitulpetrolului in 10 ani, adica in 1949;
– Harvey O’Connor, de origine americana, se intreba cat vor mai existaresurse de petrol, fara sa
raspunda direct la aceasta intrebare;
– Jean Chardonnet, in 1973, prevede epuizarea petrolului in anul 2000;
– Jean Marie Chevalier, tot in 1973, prevede de asemenea epuizareresurselor de titei in anul 2000.
Toate aceste previziuni se bazau pe raportul dintre rezerveledovedite si extractia de titei, respectiv
consumul mondial de petrol la unmoment dat.
În anul 2007 niciuna dintre previziunile sumbre deepuizare a petrolului nu s-au adeverit, din
fericire, ceea ce ne face sa credemca nici previziunile actuale, potrivit carora rezervele mondiale de
titei ar fiepuizate in cca 40 – 45 de ani, iar cele din Romania in cca 33 de ani, nu sevor adeveri,
datorita descoperirii de noi zacaminte potentiale de petrol sitrecerii unora dintre acestea in categoria
zacamintelor cu posibilitati certe deexploatare.
Mai importante decat previziunile asupra sfarsitului rezervelorde petrolsunt caile de
economisire, de reducere a risipei de petrol pentruscopuri energetice si utilizarea mai rationala a
acestei nepretuite materiiprime pentru transformarile chimice si petrochimice.
Privind problema din acest punct de vedere, Romania are ocapacitate operationala de
prelucrare de 23,5 mil. tone pe an, din care inca semai trimit in petrochimie ca materii prime numai
cca 0,8 mil. t/an naftapentru piroliza la Arpechim Pitesti, ceea ce reprezinta un raport de chimizare
de 3,40%, mult sub media realizata in tarile din Europa Centrala si de Vest,de 10 – 12 %. Din
aceasta cauza, una dintre prioritatile strategiei energeticea Romaniei o constituie cresterea gradului
de valorificare a titeiului, princresterea capacitatilor de productie a etilenei si propilenei, precum si
aproduselor petrochimice de baza.
Romania se afla in prezent pe ultimele locuri din Europa in ceeace priveste productia si consumul
de produse petrochimice pe cap delocuitor, loc deloc de invidiat, in ciuda faptului ca dispunem inca
de resurseindigene de titei, dispunem de o indelungata experienta in petrol sipetrochimie si avem
capacitati petrochimice nefolosite, inca operationale.
Se resimte lipsa unei strategii nationale concrete de prelucrare integrata atiteiului, a gazelor
asociate si a gazului metan, mai cu seama dupaprivatizarea unora dintre acestea, care sa tina seama
atat de acoperirea uneiparti a consumului energetic, dar si de valorificarea produselor petroliere
inproduse chimice, petrochimice, fire si fibre chimice si ingrasaminte.
Riscurile potentiale majore din perioada urmatoare constau in:epuizarea unor resurse energetice de
natura minerala si crestereasemnificativa a pretului energiei.
In contextul globalizarii si al scaderii resurselor energetice denatura minerala la nivel mondial, se
impune elaborarea unei strategiinationale privind siguranta energetica a Romaniei.
Strategia nationala privind siguranta energetica va trebui sa iain considerare toateformele de
energie posibile, privite prin prismaresurselor indigene care trebuiesc exploatate rational, dar si din
import,accesibile la pretul pietei. Elaborarea unui pachet de legi care sa vizezesiguranta energetica
a tarii pe termen mediu si lung presupune antrenareaunor specialisti din diferite domenii, care au
cunostinte temeinice in domeniul resurselor de energie si de materii prime de natura minerala sau
vegetala - petrolului, gazelor asociate, gazelor naturale, carbunilor,biocarburantilor,energiei
hidraulice, energiei nucleare, energiei solare,energiei eoliene, biomasei si altor forme de energii
nepoluante.

La nivelul cunostintelor tehnologice actuale, energia solara,eoliana si hidroenergia nu

pot acoperi nici macar consumul actual al tarilordin Europa, deoarece tehnologia utilizarii energiei
solare se afla in "epoca depiatra", energia eoliana nu poate fi utilizata pe arii extinse, iar
hidroenergianecesita investitii foarte mari.
Strategia energetica a Romaniei trebuie sa ia in considerareracordarea la sursele de petrol si gaze
prin conducte magistrale, atat lasursele din Est, mai putin sigure si imprevizibile, cat si la sursele
din MareaNordului si din bazinul Marii Mediterane.
Ca strategie generala, Romania ar trebui:
– sa conserve resursele de petrol si gaz metan existente prin mentinerea uneiextractii la nivelul
practicat astazi si importul diferentei necesare pentruacoperirea consumului intern;
– sa valorifice resursele de petrol si gaz metan cu precadere in chimie sipetrochimie, ingrasaminte
agricole, prin acordarea de facilitati economice –fiscale producatorilor (a se vedea propunerea
legislativa de modificare aLegii petrolului);
– sa dezvolte Centrala Nucleara de la Cernavoda, date fiind experientaacumulata, resursele de
uraniu si productia proprie de apa grea de la Halanga–Turnu-Severin;
– sa dezvolte energia hidraulica, mai putin poluanta si mai ieftina, dar carenecesita investitii majore;
– sa dezvolte productia de biocarburanti (bioetanol, bio-diesel, DME –dimetileter) din resurse
vegetale regenerabile;
– sa incurajeze cercetarile autohtone in domeniul energiei solare, eoliene sial altor energii
neconventionale si nepoluante.

http://docslide.net/documents/rezervele-de-petrol-gaze-naturale-si-carbuni-pe-glob.html