ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

FACULTATEA CONTABILITATE
CATEDRA CONTABILITATE, AUDIT ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ

Politicile contabile
(pe baza materialelor “Zorile” SA)

PROIECT LA CONTABILITATE

Autor:
studenta gr. CON 161,
învăţământ cu frecvenţă redusă,
Gherman Cristina
______________________
(semnătura)
Conducător ştiinţific:
Dr., conferențiar universitar,
Popovici Angela
_____________________
(semnătura)

Chişinău - 2019
 Planul proiectului la contabilitate cu tema
”Politicile contabile”

Introducere…………………………………………………………...……………….3

1. Conţinutul şi rolul politicilor contabile.................................................6

2. Elaborarea politicilor cobntabile…………………………………………..9

3. Dezvăluirea politicii contabile…………………………………………...12

4. Selectarea şi aplicarea politicilor contabile...........................................14

Încheiere……………………………………………………………………….…….16

Bibliografie………………………………………………………………....……….18

Anexe…………………………………………………………….…………….........19

2
 Introducere
Indiferent de mărime, orice firma are nevoie de aplicații economice. Acestea sunt acele
aplicatții care sprijină rezolvarea problemelor de natură economică, care ocupă un procent
extrem de important în economia unei organizații.
De exemplu, orice firmă trebuie să-și facă o contabilitate, să aibă o gestiune să urmarească
cheltuielile și încasările, să platească salariile, etc. Dacă este o societate comercialaă cu activitate
de comerț en-gros, cu amănuntul, import sau prestări servicii, este clară necesitatea unei
posibilități de urmarire cu exactitate a fluxului mărfurilor, folosind diferite elemente de
identificare la vânzare, garanție sau service.
Actualitatea temei.
Problematica legată de politicile contabile este dezbătută frecvent în mediul academic dar
şi în cel de afaceri. De asemenea, reglementările contabile în vigoare stabilesc obligativitatea
pentru toate entităţile de a elabora şi aplica politici contabile proprii, adaptate la specificul
tranzacţiilor pe care le derulează.
Pornind de la importanţa politicilor contabile în procesul general de contabilizare a
tranzacţiilor economice, în primul capitol, am tratat conţinutul şi rolul politicilor contabile.
În capitolul 2, m-am referit la elaborarea politicilor cobntabile.
Capitolul 3 prezintă dezvăluirea politicii contabile.
Iar capitolul 4, conține informații privind selectarea şi aplicarea politicilor contabile.

Scopul proiectului constă în aprofundarea datelor teoretice și dezvoltarea politicilor

contabile la întreprinderea “Zorile” SA.
Obiectul cercetării îl constituie suportul informațional aferent veniturilor din activitatea
operaționlă la întreprinderea “Zorile” SA.
Firma “Zorile” SA este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, numarul de identificare
de stat –codul fiscal 1002600001349 (Anexa 1) la data de 15.08.1995.
Societatea pe Acțiuni (SA) “Zorile”este persoană juridică și își desfașoara
activitatea în conformitate cu legislația în vigoare și Politicile contabilea întreprinderii pe anul 2016
(Anexa 2 ).

Pentru fomularea unei concluzii privind analiza performanțelor întreprinderii, se v-a face o
apreciere în dinamică a indicatorilor activității economice a entității. Acești indicatori contribuie
la determinarea rentabilității întreprinderii. Sursa din care sunt extrase datele din Tabelul 1 sunt
extrase din Bilanțul contabil (Anexa 3) și Situația de Profit și Pierdere (Anexa 4).
3
 Rentabilitatea reprezintă un indicator a eficienței care exprimă capacitatea entității de a
câștiga profit, astfel se determină 3 tipuri de rentabilitate :
- Rentabilitatea veniturior din vânzări care reflectă capacitatea întreprinderii de a obține
profit în urma vânzării produselor finite, mărfurilor, prestării serviciilor, adică
caracterizează mărimia profitului obținut de entitate la fiecare leu din VV ;
- Rentabilitatea activelor, care caracterizează capacitatea entității de a obține profit în
rezultatul utilizării bunurilor economice, indiferent de sursa de formare a acestora ;
- Rentabilitatea financiară care reflectă eficiența mijloacelor proprii în procesul
activității economice a entității care caracterizează mărimia profitului net (PN) obținut
pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.

Tabelul 1

Aprecierea în dinamică a indicatorilor activităţii economice a entităţii

“Zorile” SA

№ Indicatorii Anul Anul Abaterea Ritmul

precedent curent absolută creşterii
1 Venitul din vânzări, mii lei 73014,853 73185,788 +170,935 100,2341
2 Costul vânzărilor, mii lei 51734,726 56345,769 +4611,04 108,9129
3 Profitul brut, mii lei 21280,127 16840,019 -4440,108 79,13496
4 Rezultatul din activitatea 7306,419 2073,595 -5232,824
operaţională, mii lei 28,38046
5 Profitul până la impozitare, mii 4037,658 4489,664 +452,006
lei 111,1948
6 Profitul net, mii lei 3196,132 5293,291 +2097,16 165,6155
7 Valoarea medie a activelor, 593861,132 695163,578 +101302
mii lei 117,0583
8 Valoarea medie a capitalului 519292,359 524585,649 +5293,29
propriu, mii lei 101,0193
9 Rentabilitatea vânzărilor, % 29,15 23,01 -6,14
(rd. 3: rd. 1) x100 78,93654
10 Rentabilitatea activelor, % 0,68 0,65 -0,03
(rd. 5 : rd. 7) x 100 95,58824
11 Rentabilitatea capitalului 0,62 1,01 +,039
propriu, %
(rd. 6 : rd. 8) x 100 162,9032
Sursa: Raportul financiar petru anul 2018

Concluzie: În conformitate cu rezultatele obținute în urma analizei rentabilității vânzărilor,

activelor și a capitalului se poate de concluzionat următoarele: Rentabilitatea vânzărilor deține
cea mai mare pondere, în ambii ani, a rentabilității întreprinderii care în anul efectiv constituie
23% chiar dacă s-a micșorat față de anul precedent cu 6,14% ceea ce reprezintă un efect negativ

4
care este generat de majorarea costului vânzarilor cu 4611 mii lei față de anul precedent. La fel și
Rentabilitatea activelor s-a diminuat față de anul 2017 cu 0,03%, cu toate că nu este o micșorare
semnificativă, întreprinderea trebuie să utilizeze mai eficient activele întreprinderii, adică să
majoreze valoare activelor mai mult de 170,935 mii lei cum au facut-o în acest an deoarece
Rentabilitatea activelor acum constituie doar 0,65%. Fapt pozitiv că a crescut rentabilitatea
capitalului propriu până la 1,01% datorită majorării capitalului propriu cu 5293,29 mii lei față de
anul precedent sau cu un ritm de creștere de 163% ceea ce este apreciat pozitiv.
Cu toate că Profitul net sa majorat față de anul precedent cu 2097,16 mii lei, trebuie de
menționat că rezultatul din activitatea operațională a înregistrat o pierdere de 5232,824 mii lei
ceea ce înseamnă că entitatea trebuie să gestioneze mai detailat activitatea operațională, iar
managerii acesteia trebuie să caute soluții de majorare a profitului din activitatea operațională.
Deci se poate de spus că întreprinderea dispune de reserve interne de majorare a profitului
net. Se poate de afirmat ca întreprinderea “Zorile” SA, își utilizează eficient resursele având un
potențial mare de creștere a Profitului.

“Zorile” SA are drept gen de activitate:

- fabricarea încălțămintei;
- Favbricarea articolelor de voiaj și marochinărie, a articolelor de harnașament și a altor
articole din piele;
- Comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei;
- Comerț cu amănuntul al încățămintei și articolelor din piele, în magazine specializate;
- Comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin Internet;
- Cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii;
- Închirirerea și exploatarea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;
- Alte activitățo respective și distractive n.c.a.

Capitalul social în anul 2019 constituie 193005576 lei.

Director general: BENDERSCHI VIOREL, în funcție până la data de 26.04.2022.

5
 I. Conţinutul şi rolul politicilor contabile

Politici contabile constituie instrumentul principal de realizare a prevederilor S.N.C.

Politici contabile reprezintă documentul, ce reglementează principiile şi variantele de ţinere a
contabilităţii fiecărei entităţi în parte.

Potrivit noţiunii stipulate în Legea contabilităţii nr. 287 din 15.12.2017„politici contabile
— totalitate a conceptelor de bază, caracteristicilor calitative, regulilor, metodelor şi procedeelor,
aprobate de conducerea entităţii, pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare”.

În conformitate cu prevederile art.18 alin (2) din Legea contabilităţii nr. 287 din
15.12.2017, persoanele responsabile de ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară sînt obligate:

a) să asigure organizarea şi ţinerea contabilităţii în mod continuu din data înregistrării de

stat a entităţii pînă la data lichidării acesteia;
b) să asigure elaborarea, aprobarea şi aplicarea politicilor contabile în conformitate cu
standardele de contabilitate și alte acte normative elaborate în conformitate cu art. 8 alin. (1)
lit. b);
c) să asigure elaborarea şi aprobarea:
– planului de conturi contabile de lucru al entităţii, după caz;
– procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;
– formularelor documentelor primare şi a registrelor contabile;
– regulilor privind circulaţia documentelor şi tehnologia de prelucrare a informaţiei
contabile;
d) să asigure întocmirea completă şi corectă, precum și integritatea şi păstrarea
documentelor contabile;
e) să organizeze sistemul de control intern;
f) să asigure documentarea faptelor economice şi reflectarea acestora în contabilitate;
g) să asigure respectarea actelor normative prevăzute la art. 8 alin. (1);
h) să asigure întocmirea, prezentarea şi publicarea, după caz, a situaţiilor financiare în
conformitate cu prezenta lege, standardele de contabilitate și alte acte normative prevăzute la
art. 8 alin. (1).La stabilirea modului de selectare, aplicare şi modificare a politicilor contabile,
trebuie să se aplice prevederile SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile,
erori şi evenimente ulterioare”.

6
 Potrivit prevederilor SNC noi, reieşind din cerinţele standardelor internaţionale orice
entitate aplică diferite principii, reguli de organizare şi ţinere a contabilităţii activelor
imobilizate, activelor circulante etc. Ca rezultat, entitatea poate deţine mai multe politici
contabile, reieşind din prevederile concrete ale sistemului de reglementare normativă a
contabilităţii elementelor patrimoniale respective.

Toate aceste politici trebuie centralizate într-un document de dispoziţie (hotărîre,

dispoziţie, ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii
şi raportarea financiară şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii începînd cu prima zi a
perioadei de gestiune următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate. În acest
context trebuie de remarcat, că politicile contabile ale entităţii nou-create se aplică de la data
înregistrării de stat a acesteia.

Fiecare entitate de sine stătător trebuie să selecteze politici contabile pentru recunoaşterea
şi evaluarea tuturor elementelor de activ şi pasiv.

Proiectul politicilor contabile poate fi elaborat:

 în cadrul entităţii de către o comisie special creată pentru acest scop în cadrul entităţii;
 de către firme de audit sau de consulting.

Politici contabile selectate apoi se prezintă spre aprobare conducătorului. La unele entităţi
politici contabile pot fi adoptate mai întîi de către fondatori printr-o decizie de protocol sau de
către Consiliul de directori şi apoi, în final, semnat de către persoana responsabilă pentru ţinerea
contabilităţii.

În cazul în care sistemul de reglementare normativă a contabilităţii referitor la un aspect

sau o problemă concretă nu stabileşte metodele de ţinere a contabilităţii, entitatea are dreptul să
elaboreze metoda respectivă. În acest caz, trebuie să fie urmărite prevederile:

 Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;

 SNC şi IFRS în care sînt reglementate aspecte similare;
 altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.
 Politici contabile ale entităţii trebuie să cuprindă patru compartimente de bază:

1. Dispoziţii generale;
2. Procedee contabile pentru care actele normative prevăd diferite variante;

7
 3. Procedee contabile elaborate de sine stătător (art. 16 alin. (4) din Legea
contabilităţii);
4. Anexe la Ordinul privind politicile contabile.

Trebuie de avut în vedere că în politicile contabile nu trebuie incluse procedeele cu o

singură variantă de realizare întrucît acestea sînt unice şi obligatorii pentru utilizare. Din acestea
pot fi menţionate:

 componenţa şi modul de formare a costului de intrare a activelor imobilizate şi circulante;

 modalitatea de reflectare a stocurilor în situaţiile financiare;
 modul de contabilizare a diferenţelor de curs valutar, etc.

Entitatea utilizează formularele registrelor contabile, elaborate de sine stătător), care sînt
prezentate în anexa la politici contabile.

Situaţiile financiare se semnează de către conducătorul (directorul) entităţii şi contabil şef

(art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea contabilităţii) şi se prezintă pe suport de hîrtie (art. 33 alin. (1)
din Legea contabilităţii). Variantă admisibilă: situaţiile financiare se prezintă în formă
electronică (pe suport magnetic sau în reţeaua Internet).

Politici contabile trebuie să indice şi perioadele inventarierii, de exemplu: inventarierea

stocurilor se efectuează trimestrial la începutul acestuia, iar inventarierea imobilizărilor corporale
are loc anual pînă la 30 noiembrie al fiecărui an.

Noţiunea de prag de semnificaţie pentru RM este relativ nouă. Astfel Legea contabilităţii
prevede că prag de semnificaţie — caracteristică calitativă şi cantitativă a informaţiei contabile, a
cărei omitere sau denaturare influenţează deciziile economice luate de utilizatori în baza
informaţiei prezentate, iar SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi
evenimente ulterioare” prin prag de semnificaţie stabilesc un criteriu prestabilit de către entitate
pentru determinarea necesităţii de a prezenta sau corecta informaţii în situaţiile financiare, luînd
în considerare posibilitatea influenţei acestor prezentări sau corectări asupra deciziilor
economice ale utilizatorilor.

Pragul de semnificaţie se determină în mărime absolută sau relativă cum ar fi o sumă fixă
sau un procent de la mărimea elementului (grupului de elemente) din situaţiile financiare. Pragul
de semnificaţie se stabileşte în politicile contabile ale entităţii ca:

 un criteriu unic aplicabil pentru toate elementele situaţiilor financiare, sau

8
  ca cîteva criterii pentru grupe separate de elemente.

Entitatea apreciază de sine stătător semnificaţia erorilor luînd în considerare natura,

precum şi mărimea acestora în comparaţie cu pragul de semnificaţie.
Variantă admisibilă: pragul de semnificaţie se stabileşte în mărime relativă pentru grupe
separate de elemente contabile şi constituie, de exemplu, pentru elementele de bilanţ 2% de la
valoarea totală a activelor la sfîrşitul perioadei de gestiune, iar pentru elementele situaţiei de
profit şi pierdere — 5% din suma anuală a veniturilor din vînzări.
Politicile contabile trebuie selectate şi aplicate în mod consecvent pentru fapte economice
similare în cursul perioadei de gestiune, precum şi de la o perioadă de gestiune la alta.

II. Elaborarea politicilor contabile

Politica de contabilitate reprezintă o totalitate de convenții, principia, reguli, metode și

procedee adoptate de conducerea entității pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor
financiare.
Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor financiare și trbuie să fie
elaborată de fiecare întreprindere care desfășoară activitate de întrprinzător și este înregistrată în
Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate, apartenența ramurală și forma juridică de
organizare a acesteia.
Politica de contabilitate a întreprinderii se elaborează la constituirea întreprinderii și se
precizează pentru fiecare an de gestiune. Adoptarea și precizarea politicii contabile se
perfectează printr-un document organizatoric de dispoziție.
Procedura formării și aprobării politicilor contabile este stabilită autonom de fiecare
întreprindere. Politica contabilă aleasă poate fi examinată și adoptată prin decizia de protocol a
fondatorilor sau ale Consiliului de directori, iar după aceasta trebuie să fie aprobată de
conducătorul întreprinderii.
Responsabilitatea pentru formarea și respectarea piliticilor contabile o poartă conducătorul
întreprinderii.
Poitica contabilă a întreprinderii trbuie să conțină minimum:
- sistemul contabil utilizat;
- varianta aleasă a sistemului contabil simplificat;
- forma de ținere a contabilității;
- metode de evaluare a activelor și datoriilor;

9
 - metodele de calculare a uzurii activelor pe termen lung;
- modul de constituire și contabilizare a veniturilor, cheltuielilor și rezultatului financiar;
- alte aspecte metodice și de organizare a contabilității.

Modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele cazuri prevăzute de

paragraful12 al S.N.C. 1:

 a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);

 b) schimbării proprietarilor;
 c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a
contabilităţii;
 d) elaborării noilor procedee de contabilitate.

Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de

dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.), indicînd data intrării în vigoare.

Conform prevederilor S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, politica de

contabilitate trebuie să fie inclusă în calitate de compartiment separat în nota explicativă a
raportului financiar.

Modificările în politica de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi

luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare, urmează a fi examinate şi publicate în
anexele la rapoartele financiare.

În conformitate cu S.N.C. 1 la alegerea și argumentarea politicii contabile, întreprinderea

trebuie să pornească de la convențiile respective și să respecte următoarele principii
fundamentale ale contabilității (prudența, prioritatea conținutului asupra formei, importanța
relativă) .
La alegerea și argumentarea politicilor contabile a unei întreprinderi concrete, în afară de
convențiile fundamentale și principiile sus menționate, este necesar a lua în considerare următorii
factori:
a) forma de proprietate și statutul organizatorico-juridic al întreprinderii;
b) apartenență de ramură și tipul de activitate;
c) proporțiile întreprinderii;
d) structura organizatorică de gestiune și existența subdiviziunilor structural, nivelul
de libertate a acțiunilor în problemele privind formarea prețurilor, livrarea
producției,
10
 e) strategia dezvoltării economic-financiare;
f) recuperarea cheltuielilor;
g) nivelul dotării tehnice a întreprinderii, inclusive computerizarea;
h) nivelul de calificare a cadrelor;
i) situația economic;
j) starea sistemului de reglementare normativă a contabilității și fiscaliății.
Numai analiza sistematică și evidența tuturor factorilor pot să contribuie la elaborarea
politicilor contabile argumentate și optime a întreprinderii.
În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative şi
normative ce se referă la contabilitate (legile și actele legislative adoptate de Parlamentul
Republicii Moldova, decretele președintelui Republicii Moldova, S.N.C., comentariile privind
aplicarea S.N.C., Planul de Conturi Contabile și alte acte normative aprobate de Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova).
Procedura formării politicii contabile privind o problem concretă a contabilității constă în
alegerea unei variante din câteva admise de acte legislative și normative, în justificarea metodei
alese, pornind de la particularitățile activității întreprinderii și acceptarea acesteia în calitate de
bază pentru ținerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare.
De exemplu S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” recomandă
următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:

 metoda casării liniare,

 metoda proporţional volumului producţiei fabricate (lucrărilor executate),
 metoda soldului degresiv,
 metoda degresivă cu rată descrescătoare.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a

uzurii, care corespunde politicii de renovare a mijloacelor fixe şi de formare a cheltuielilor şi
veniturilor.

S.N.C. 18 “Venitul” prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea

serviciilor: pe fiecare tranzacţie şi pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea
variantă care permite a determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune.
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilității nu stabilește metodele de ținere a
contabilității privind o problem concretă, întreprinderea este în drept să elaboreze autonom sau
cu ajutorul firmei de consulting metoda respectivă, pornind de la cerințele actelor legislative și
S.N.C.
11
 Variantele și regulile de evaluare și contabilizare a activelor, veniturilor și cheltuielilor
acceptabile pentru o întreprindere pot să influențeze negativ asupra rezultatelor activității altei
întreprinderi sau să fie absolute inutile pentru aceasta.

Asfel în conformitate cu S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” prevede

pentru evidenţa curentă a stocurilor următoarele metode:

1. metoda costului normat,

2. metoda vînzării cu amănuntul,
3. metoda de identificare
4. metoda FIFO,
5. metoda LIFO,
6. metoda costului mediu ponderat.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă, care într-o măsură
mai mare corespunde cerinţelor de ţinere a evidenţei stocurilor la această unitate.

Politica de contabilitate pentru anul curent trebuie să fie aprobată de conducătorul

întreprinderii la finele anului precedent şi intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de
gestiune. Întreprinderea nou-creată îşi elaborează politica de contabilitate pînă la prima
prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la înregistrarea
întreprinderii. Procedurile şi metodele contabile alese pînă la aprobarea politicii de contabilitate
se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.

III. Dezvăluira politicii contabile

Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor financiare şi trebuie să
fie adusă la cunoştinţa tuturor categoriilor de utilizatori de informaţii contabile: acţionari,
investitori, creditori, personalul întreprinderii, organele fiscale şi financiare etc. Forma de
prezentare a politicii de contabilitate este determinată de întreprinderea însăşi. Utilizatorilor de
informaţii le poate fi prezentat fie ordinul privind politica de contabilitate, fie extrasele din acesta
care reflectă procedeele şi metodele principale utilizate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea
rapoartelor financiare. Însă în orice caz politica de contabilitate trebuie să fie inclusă într-un
capitol special al anexelor la rapoartele financiare anuale. Rapoartele financiare trimestriale pot
să nu cuprindă informaţii referitoare la politica de contabilitate în cazul cînd în ultima n-au fost
introduse modificări din data prezentării rapoartelor precedente care cuprind politica
12
de contabilitate.Explicaţiile la politica de contabilitate trebuie să fie clare, succinte şi să nu
dubleze informaţia conţinută în alte capitole ale raportului financiar anual.
În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite procedeele şi metodele de ţinere a
contabilităţii, acceptate la elaborarea politicii de contabilitate, care influenţează substanţial
asupra aprecierii rezultatelor activităţii întreprinderii şi luării deciziilor de către utilizatorii de
rapoarte financiare. Se consideră esenţiale acele metode de ţinere a contabilităţii, fără
cunoaşterea cărora este imposibilă evaluarea veridică de către utilizatorii rapoartelor financiare a
stării patrimoniale şi financiare, fluxului de numerar şi rezultatelor activităţii întreprinderii.
Principalele procedee şi metode de ţinere a contabilităţii adoptate la formarea politicii de
contabilitate a întreprinderii şi care urmează să fie dezvăluite în rapoartele financiare sînt
următoarele:
- procedeele de evaluare a activelor nemateriale, mijloacelor fixe şi metodele de calculare a
amortizării, uzurii acestora;
- metodele de evaluare a investiţiilor pe termen lung şi pe termen scurt în părţi legate şi
nelegate;
- modul de evaluare şi calculare a costului stocurilor de mărfuri şi materiale;
- modul de evaluare şi contabilizare a creanţelor pe termen lung şi pe termen scurt;
- metodele de evaluare şi modul de contabilizare a corecţiilor la datoriile dubioase;
- modul de contabilizare a cheltuielilor pentru lucrările de cercetări ştiinţifice,
experimentare şi proiectare;
- modul de creare şi contabilizare a rezervelor incluse în capitalul propriu;
- modul de contabilizare a creditelor bancare şi împrumuturilor, de constatare şi
determinare a cheltuielilor aferente împrumuturilor, condiţiile de capitalizare a acestora;
- componenţa şi modul de formare şi contabilizare a rezervelor pentru cheltuieli şi plăţi
preliminate;
- componenţa şi modul de constatare şi contabilizare a veniturilor şi cheltuielilor pe feluri
de activităţi ale întreprinderii;
- modul de contabilizare a arendei, instrumentelor financiare;
- nomenclatorul şi modul de contabilizare a impozitelor, inclusiv impozitele amînate;
- modul de contabilizare a cheltuielilor pentru pensii şi plata indemnizaţiilor personalului;
- modul de reflectare în contabilitate a rezultatelor variaţiilor cursurilor valutare;
- criteriile de stabilire a sectoarelor industriale şi geografice şi metodele de repartizare a
veniturilor şi cheltuielilor între sectoare;
- modul de contabilizare a subvenţiilor guvernamentale.

13
 Componenţa şi conţinutul informaţiei referitoare la politica de contabilitate privind unele
probleme concrete ale contabilităţii, care urmează să fie dezvăluită în rapoartele financiare, sînt
determinate de fiecare întreprindere, pornind de la cerinţele S.N.C. respective.
În cazul în care politica de contabilitate a întreprinderii este elaborată în baza convenţiilor
fundamentale ale contabilităţii, stabilite de prezentul standard, acestea pot să nu fie declarate în
rapoartele financiare. La elaborarea politicii de contabilitate în baza convenţiilor diferite de cele
stipulate prin prezentul standard, aceste convenţii, cauzele aplicării, precum şi consecinţele
acestora în expresie valorică trebuie să fie elucidate în rapoartele financiare.
Politica de contabilitate a întreprinderii trebuie să fie prezentată în preambulul anexelor la
rapoartele financiare pe anul de gestiune. Rapoartele financiare intermediare (trimestriale) ale
întreprinderii pot să nu conţină informaţii privind politica de contabilitate, în cazul în care
aceasta din urmă nu a suferit modificări din momentul întocmirii rapoartelor precedente, care
cuprind politica de contabilitate.
Modificările politicii de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi
luării de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare în perioada de gestiune sau în
perioadele ulterioare, precum şi cauzele acestor modificări, şi evaluarea consecinţelor acestora în
expresie valorică urmează a fi dezvăluite în mod distinct în anexele la rapoartele financiare.
Publicitatea politicii de contabilitate nu justifică reflectarea incorectă sau inexactă a
informaţiilor şi nu exonerează conducerea întreprinderii de răspundere pentru nerespectarea
normelor stabilite de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare.

IV. Selectarea şi aplicarea politicilor contabile

Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător şi se aprobă pentru
fiecare perioadă de gestiune de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară.

Entitatea nou-creată aprobă politicile contabile pînă la prezentarea situaţiilor financiare

pentru prima perioada de gestiune.

Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie (hotărîre, dispoziţie,

ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii şi
raportarea financiară şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii începînd cu prima zi a perioadei
de gestiune următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate. Politicile contabile ale
entităţii nou-create se aplică de la data înregistrării de stat a acesteia.

14
  Politici contabile: recomandări la elaborare și aprobare
Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare
normativă a contabilităţii care prevede diferite variante de recunoaştere, evaluare şi contabilizare
a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate,
metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaştere a veniturilor din prestarea
serviciilor).
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte metodele de ţinere a
contabilităţii referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este în drept să elaboreze
metoda respectivă. În acest caz, se aplică, în următoarea consecutivitate, prevederile:

1) Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;

2) Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS în care sînt reglementate aspecte

similare;
3) altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.

 Metode de ținere a contabilității elaborate de entitate

În politicile contabile nu se includ procedeele cu o singură variantă de realizare întrucît
acestea sînt unice şi obligatorii pentru utilizare (de exemplu, componenţa şi modul de formare a
costului de intrare a activelor imobilizate şi circulante, modalitatea de reflectare a stocurilor în
situaţiile financiare, modul de contabilizare a diferenţelor de curs valutar reprezintă procedee cu
o singură variantă de realizare şi nu trebuie incluse în politicile contabile).
La selectarea şi aplicarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază şi
caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare prevăzute de Legea
contabilităţii şi a Standardelor Naţionale de Contabilitate.
Politicile contabile se prezintă în situaţiile financiare în modul prevăzut de prezentul
standard şi SNC "Prezentarea situaţiilor financiare".

Politicile contabile trebuie selectate şi aplicate în mod consecvent pentru fapte economice
similare în cursul perioadei de gestiune, precum şi de la o perioadă de gestiune la alta.

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulilie și practicile specific

aplicate de societate la ținerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare.
Principalul obiectiv al politicilor contabile în Societate este formarea informației
opportune, detailate , veridice și consistente cu privire la activitatea societății și situația ei
patrimonială și financiară.
Conducerea societății stabilește politicile contabile pentru operațiunile derulate și prin
intermediul acestora își fundamentează deciziile

15
 Încheiere
Deci, după cum noi am analizat,am vazut că principală sursa de date a sistmului
informational economic este contabilitatea, a cărei sfera de acţiune o reprezintă întreprinderea.
Cea mai prezentă în toate domenile contabile de astazi este informatia economica despre
întreprindere.
Noi am observat că datele economice trec prin mai multe etape care formeză fluxul
informational economic.

Contabilitatea reprezintă un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare,

înregistrare, generalizare a elementelor contabile și de raportare financiară.

Contabilul modern este implicat nu numai în ținerea registrelor (evidenţa contabilă), ci și

într-o serie de activităţi ce implică planificare, soluţionare a unor probleme, orientare a
acţiunilor, evaluare, control și audit. Contabilul de azi ţine cont de necesităţile fundamentale de
informare ale utilizatorilor interni și externi.

Informaţiile difuzate de entitatea “Zorile” SA se supun unor reguli, care prezintă anumite
cifre prin intermediul conturilor. Evident că datele oferite de contabilitate nu sânt unicele care
caracterizează entitatea economică, dar ele constituie elementul esenţial de analiză și apreciere a
situaţiei agentului economic.

La nivelul întreprinderii, contabilitatea este cel mai important element al sistemului

informațional, deoarece:

* cele mai multe decizii la nivel microeconomic sânt luate pe baza informațiilor furnizate
de contabilitate;

* permite managerilor și utilizatorilor externi de informaţii să aibă o imagine a întregii

entităţi;

* realizează legătura cu celelalte componente ale sistemului informațional al întreprinderii,

prin integrarea informațiilor privind aceste activități într-o bază comună.

Rolul contabilității la entitate este de a furniza informaţii cantitative, preponderent de

natură financiară, realizate de entităţile economice în scopul de a fi utilizate în luarea deciziilor
strategice (economice).

16
 Ca la orice întreprindere, în cadrul “Zorile” SA, modul de organizare a contabilității are
atât avantaje cât și dezavantaje.

Unele din avantaje:

- Econoisirea timpului;
- Experiența experților contabili;
- Reducerea riscului profesional;
- Asigurarea continuității.

Dezavantajele (riscuri):
- Motivarea scăzută a angajaților;
- Neatingerea tuturor obiectivelor;
- Perturbarea activității;
- Nerespectarea calendarului de implementare, ș.a.

În baza cercetării aspectelor metodologice ale contabilității veniturilor din activitatea

operațională, a fost argumentată necesitatea unor noi abordări aferente elaborării politicii de
contabilitate (Anexa 2), aplicării documentelor primare, registrelor și conturilor contabile,
precum și generalizării informațiilor în rapoartele financiare.

În urma calculelor efectuate la analiza Rapoartelor financiare și în urma rezultatelor

obținute se pot afirma următoarele concluzii:

Entitatea se află în evoluție economic. Cel mai mare venit îl aduce activitatea operațională
care în cazul nostrum este vânzarea mărfurilor și prestarea serviciilor de transport. Pentru o
majorare a venitului pe viitor se recomandă de a pune baza pe comercializarea mărfurilor
deoarece acestă operațiune deține cea mai mare cotă din total venituri din activitatea
operațională.

Cu toate că Profitul net sa majorat față de anul precedent cu 2097,16 mii lei, trebuie de
menționat că rezultatul din activitatea operațională a înregistrat o pierdere de 5232,824 mii lei
ceea ce înseamnă că entitatea trebuie să gestioneze mai detailat activitatea operațională, iar
managerii acesteia trebuie să caute soluții de majorare a profitului din activitatea operațională.
Deci se poate de spus că întreprinderea dispune de reserve interne de majorare a profitului
net. Se poate de afirmat ca întreprinderea “Zorile” SA, își utilizează eficient resursele având un
potențial mare de creștere a Profitului.
17
 Bibliografia

I. Acte legislative şi normative

1.1 Codul Fiscal al Republicii Moldova;

1.2 Legea contabilităţii nr.287 din 15.12.2017. contabilităţii și raportării financiare,
Publicat: 05.01.2018 în Monitorul Oficial Nr. 1-6 art Nr : 22 . Data intrarii in vigoare :
01.01.2019
1.3 Monitorul oficial 88-91/182,30.12.1997;
1.4 SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare”;
1.5 SNC "Prezentarea situaţiilor financiare".

II. Manuale, monografii şi lucrări didactice

2.1.Nederiţa A. Contabilitate financiară, Ediţia a II-a., Chişinău, ACAP, 2003, 640 p;

2.2. Contabilitate financiară. - Chiţinău: ACAP, 2003. 637 p;
2.3. Planul de conturi contabile 2018;
2.4. Revista "Contabilitate şi Audit”.2002 nr.5.

III. Site-ografia

3.1 Politici contabile, modificările estimărilor contabile, www.contabilsef.md;

3.2 Politici contabile, transfer de practici de la profesioniști, conținutul și rolul politicilor
contabile, www.monitorul.fisc.md;
3.3 Politici contabile, principii de bază și caracteristici, www.ibn.idsi.md
3.4 Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Chişinău, 2008. www.minfin.md .

18
19