Colegiul Economic P.

S Aurelian
Slatina Judetul Olt

PROIECT

Tema: FORMAREA BUCLELOR

PLATE PORNIND DE LA RADACINA

Indrumator. Elev

SABIE IONEL STEGARU

2017-2018
1
:

Argument

Estetica

O frumusete…mereu in cautarea ta !

Atat de aproape de tine si totusi cat de departe suntem

Pentru a realiza o coafura frumoasă, coaforul trebuie sa aibă multiple

cunoştinte tehnice, nu este suficient ca acesta să se rezume numai la

punerea părului pe bigudiuri şi la o pieptănare obişnuită. Un bun coafor

trebuie să cunoasca toate procedeele tehnice încât să poată realiza

coafuri din ondule simple cu bucle vaporoase, coafuri practice de zi sau

coafuri elegante de seară

2
 .

CUPRINS :

CAPITOLUL I

I.1.Generalitati.Scopul activitatii de coafura, frizerie, manichiura si

pedichiura si destinatia lucrarilor obtinute.

I.2.Baze teoretice pentru obtinerea lucrarilor estetice,Formarea

buclelor plate pornind de la radacina’’

CAPITOLUL II

II.1.Evaluarea si consilierea clientului.

II.2.Instrumente, aparate, materiale si produse folosite in salonul de

infrumusetare.

II.3.Tehnica de lucru

CAPITOLUL III

III.Controlul tehnic de calitate si reguli de protectie a muncii in salonul

de infrumusetare.

3
 Capitolul I

I.1.Generalitati. Scopul activitatii de coafura, si destinatia lucrarilor

obtinute ;

ASPECTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ

În meseria de coafor este de ştiut că fiecare clientă are o concepţie
personală în ceea ce priveşte felul în care să i se facă coafura.
Încrederea clientei trebuie câştigată prin convingere, ceea ce necesită o
atenţie deosebită, competenţă profesională, cunoştinţe temeinice,
prezenţă deosebită şi simţ estetic.
Persoanele care desfăşoară astfel de activităţi sunt obligate să-şi
însuşească aspectele profesionale şi de tehnica securităţii muncii în
domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, încât să nu expună la pericol
de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie cât şi
a clientului.
Discreţia, conştiinciozitatea, seriozitatea profesională, amabilitatea,
demnitatea sunt trăsăturile importante care trebuie să caracterizeze pe
orice lucrător din această ramură profesională. Specificul acestei meserii
constă în aceea că se execută nu numai lucrări cu caracter de igienă ci
şi lucrări menite să ducă la înfrumuseţarea aspectului parului, precum şi
lucrări de corectare a anumitor defecte. Astfel, lucrările de coafura sunt
menite să mascheze prin diferite procedee şi tehnici o conformaţie
defectuoasă a parului. Orice client trebuie tratat politicos fără a i se lăsa
impresia că i s-au observat hainele modeste, profesia sau unele defecte
fizice. Nu trebuie uitat că meseria de coafor-stilist este în slujba
populaţiei şi că lucrătorii sunt la dispoziţia clientelei. Meseria de coafor
se dezvoltă în funcţie de modă ajungând până la artă, de aceea pentru a
ţine pasul cu moda este indicat ca lucrătorul să-şi ridice în permanenţă
nivelul profesional, participând la cursurile de specializare, la expunerile
teoretice şi demonstraţiile practice şi să consulte în mod constant,
literatura de specialitate.

La intrare, clientul va fi întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi poftit în

salon.La punctul de lucru, lucrătorul va păstra în permanenţă ordinea şi
curăţenia, va pregăti materialele necesare lucrării, va steriliza
instrumentarul şi va observa cu atenţie parul şi în special pielea capului.

4
Potrivit Ordinului Ministerului Sanatatii Publice nr. 1136/2007, coafura
trebuie sa cuprinda urmatoarele etape: spalarea si dezinfectarea
mainilor esteticianului si ale clientului examinarea pielii,capului si parului
clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice.
Suntem asa cum ne exprimam: prin grai, scris, infatisare, prin
gandire, tinuta si comportament.

Putem fi cochete sau sobre, ingrijite, pline de un simt al

echilibrului, cu o fantezie bine dozata, care sa nu creeze exagerare si
radical, inteligente si generoase, pline de voiesie si stralucire spirituala,
care sa se reflecte pe obrazul nostru, in atitudinea noastra, in gratia cu
care zambim sau pe care o raspandim feminine si pline de farmec,
frumoase.

Pe toata durata si structura vietii de azi frumosul este un dezident

al civilizatiei si progresul.

A fi frumoasa nu mai este o superficialitate, ci o virtute a fermitatii,

o exprimare a unui echilibru interior care elimina complexele psihice,
dand siguranta si bucurie, elemente care ne stimuleaza munca si
placerea de viata.

Frumusetea este virtutea esentiala a spiritului feminine si se

resfrange in toate: pe plan fizic, psihic, moral si intellectual.

Ea este mereu creatoare, prin stimuli sai impulsionand forte latente

pe care nici noi nu ni le cunoastem bine. Stim ca femeile de azi sunt
angrenate in problemele pe care le ridica viata, atat pe plan professional
si social, cat si in familie. Prin constitutia lor sunt constiincioase si
orgolioase ceea ce le face sa munceasca cu daruire si pasiune, pana la
uitarea de sine.

In climatul vietii lor cotidiene frumusetea inseamna: armonie,

educatie, tinuta, comportamente, feminitate, eleganta si rafinament cu o
unda de romantism si un strop de mister.

Am vorbit mai mult despre manierele unei coafeze pentru ca

aceasta este domeniul pe care m-i l-am cules. Datorita specificului
meseriei lucram cu oamenii, deci cu caractere. Fiecare om are un

5
caracter deosebit de al celuilalt sau particularitati care-l deosebesc de
indivizi cu caractere asemanatoare.

Uneori clienta care cere vopsirea, decolorarea parului poate sa

aleaga o culoare ce nu o avantajeaza si in aceste cazuri trebuie propusa
schimbarea culorii cu una care contribuie la indulcirea trasaturilor
fizionomiei clientei.

Increderea clientei trebuie castigata prin convingere, ceea ce

necesita atat o atentie deosebita, cat si competenta profesionala si simt
estetic.

 Tehnica aranjarii parului de-a lungul timpului

Parul este o minunata podoaba naturala care influenteaza si

complecteaza aspectul exterior.

Coafura aleasa trebuie sa constituie elementul care confera, poate

cel mai mult personalitate tinand cont de configuratia fetei, de varsta si
de calitatea parului. Istoria demonstreaza ca in coafura tendintele modei
sunt numeroase.

Moda este totdeauna si expresia unei anumite stari de spirit, o legatura

launtrica intre ‘’noi si epocile’’ de la care preluam ‘’cele mai noi creatii’’
ale noastre.. Indeosebi femeia are o tendinta inascuta de a imbraca
mereu o haina noua.

Ea gaseste in croitoreasa, coafor, estetician sau cosmetician,

complici necesari ai acestor transformari. Femeia evita primejdia
banalitatii, ea stabilind un echilibru intre frumusete si sanatate ca rezultat
al eforturilor liber consimtite de modelare a ceea ce natura i-a oferit.

Fiecare faza a culturii umane a dat nastere unor conceptii proprii

despre frumusete, care urma sa fie atinsa cu ajutorul mijloacelor
cosmetice.

Prin frumusete ne-am cladit, epoca de epoca, noi stalpi ai

civilizatiei cu speranta in bine si frumusete, omenirea a reinviat de cate
ori era sa apuce prada dezastrelor: prin frumusete cladim tot ce ne

6
inconjoara si in ea gasim unul din marile sensuri ale daruiri noastre.
Spre frumusete tindem ca spre un ideal. Intre frumusete traim si visam.

Consideram dintotdeauna cu ce podoaba, parul a fost ingrijit si

aranjat intr-o mare diversitate de forme. Aceasta aranjarea urma sa
confere (asigure) femeii farmec si personalitate.

De aceea forma coafurii e evoluat de-a lungul timpului cunoscand

anumite particularitati.

Clienta care vine la noi isi doreste ceva anume, isi pune speranta in
priceperea si imaginatia noastra. Lucrarea pe care o executam, fie ca
este tuns, vopsit, permanent sau altceva, trebuie facuta cu
professionalism, cat mai aproape de dorinta solicitantului. Dar, pe langa
exceptia manuala, in meseria noastra trebuie sa beneficiem de tact,
rabdare, migala, un dezvoltat simt al frumosului, al formei si echilibrului,
in asa fel incat clienta sa plece multumita nu numai pe plan fizic, cat si
psihic.

Specificul meseriei de frizer, coafor, manichiura, pedichiura

consta in aceea ca se executa lucrari cu caracter de igiena, dar si lucrari
care infrumuseteaza, prin schimbarea totala sau partiala a look-ului
(infatisarii) ori prin mascarea unor imperfectiuni fizionomice sau
craniene. Aceasta meserie are deci o latura mai delicata, clientii dorind
sa beneficiem de lucrarile de infrumusetare intr-un cadru intim si cat mai
discret.

Stilistul este un artist, in meseria sa el nu executa comenzi

urmarind tipare ci creaza un look original care sa avantajeze persoana.
Stilistul da sfaturi asupra ingrijirii parului sau a pielii capului astfel incat
sa fie evitate sau tratate anumite inconveniente cum ar fii: matreata,
deteriorarea firului de par sau a tenului, etc.

Un stilist nu isi cauta clieti, el este cautat de acestia pentru ca isi

demonstreaza zilnic competenta profesionala prin lucrari pe care le
executa, prin sfaturile pe care le da si prin comportament ireprosabil.

Meseria de coafor si frizer se dezvolta continuu in functie de moda,

ajungand pana la arta.

7
 Un bun coafor nu trebuie sa se rezume numai la cele ce si-a
insusit in anii de ucenicie, ci este necesar sa tina pasul cu toate noutatile
ce survin in meserie, sa-si insuseasca metodele de lucru avansate.
Acest lucru contribuie in mare masura la inbunatatirea calitatii lucrarilor
in scopul unei cat mai bune deserviri a clientului.

Exigentele clientului, care cresc pe zii ce trece, trebuie satisfacute

intr-o masura cat mai mare.

Pentru a fii la curent cu tot ce este nou, modern, este indicat

lucratorului sa consulte sis a studieze revistele de specialitate.

Lucratorul trebuie sa respectele dorintele clientei, dar nu

intotdeauna este indicate realizarea intocmai a coafurii dorita de
aceasta; uneori coafura sau tunsoarea dorita nu o avantajeaza.

In aceste cazuri coaforul are datoria de a propune clientei un alt

gen de tunsoare, de coafura, care i-ar avantaja mult mai bine fizionomia.

Anatomia şi fiziologia firului de păr

Părul este partea cea mai expusă acţiunii factorilor atmosferici cum ar fi:
praf, vapori toxici, agenţi poluanţi, raze ultraviolete.
Atât prin structură, cât şi prin funcţiile sale, părul este un organ viu, care
ia naştere dintr-un germen.
Celulele se înmulţesc, germenele se dezvoltă, căpătând forma unei
sfere goale în interior. În structura celulei se pot distinge trei tipuri de
straturi:
-stratul exterior – ectoderma – care asigură legăturile cu exteriorul;
-stratul interior – endoderma – care reglează nutriţia;
-stratul intermediar – mesoderma.
Anatomia părului
Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea
glandele sebacee şi papilele capilare. Părul extrage din stratul exterior
(ectoderma) substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din

8
mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi
totodată şi restul funcţiilor sale (hrană, respiraţie, musculatură, activitate
nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea
generală a organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea
dermatologică şi prin influenţarea circulaţiei sanguine, a nervilor şi a
glandelor.

-epiderma – stratul de solzi;

-cortex – stratul fibros – care asigură rezistenţa părului;
- măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie specială, cu o
rezistenţă slabă, formată din celule slab îmbibate, separate prin bule de
aer. La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele
sanguine şi cele necesare pentru transportul hrănii, organele respiratorii
ale părului şi nervii.
Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar
sistemul nervos parasimpatic asigură activitatea nervoasă a glandelor
sebacee. Acţiunea celor două sisteme nervoase este contradictorie.
În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor
sebacee şi a stratului germinativ.

9
Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul
creşte concomitent cu învelişul epidermic până la nivelul de „vărsare” a
glandei sebacee. Deasupra locului de „vărsare” a canalului glandelor
sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina – glanda sebacee
alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se află într-o cavitate fibroasă ce
protejează stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui acţiune
„zbârleşte” părul la frisoane sau dă senzaţia „pielii de găină”.

Fiziologia firului de păr

Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului
depinde în mare măsură şi de condiţiile extreme, de îngrijire, de
acţiunea agenţilor fizico-chimici exteriori. În unele cazuri se vorbeşte
despre o materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou.
În medie, durata de viaţă a firului de păr este de 5 – 7 ani.
Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi
se desfăşoară astfel:
- producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;
- producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină
compusă din oxigen, hidrogen, carbon, azot şi sulf.
Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a
organismului. De exemplu, la femei, după sarcină, papilele care au avut
de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai sensibile. Creşterea
părului şi secreţia sebumului sunt influenţate de 3 factori: hrana, secreţia
glandelor şi nervi.
Baza chimică necesară în formarea keratinei, a pigmenţilor sau a
sebumului secretat de glandele sebacee depinde de:
- hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau aminoacizi);
- transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism
(starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor endocrine)

10
- agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de integritatea vaselor
sanguine şi de variaţiile volumului de sânge transportat.

Tipuri de păr

În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă

astfel:
1).părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se
piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă elasticitate, luciu şi fineţe,
deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi
neted. Va fi
spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu
P.H. neutru.
2).părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este
determinat de cantitatea redusă şi de grosimea redusă a firului.
Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un

11
aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită
substanţelor ( de exemplu, compuşilor de calciu), care aderă la păr din
exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra
părului şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire
să crească mai lung de nivelul umerilor.
Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu volumul. Părul tuns
drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scară. În principiu
ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil
pufoase.
3).părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap,
pieptănătura îşi pierde repede volumul şi forma pufoasă. Cauza constă
în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se
răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu
mătreaţa se formează un strat umed, care se aşează pe scalp şi duce la
astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira,
modificânduşi negativ aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi
considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât este
necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel
secreţia suplimentară de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează
produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime, nici balsam,
nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile
căderii părului. Părul gras nu se piaptănă prea des pentru că intensifică
dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul
şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile
care sunt lipite de cap. Este indicată şi ondualrea chimică precum şi
decolorarea şuviţelor de păr.
4).părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată,
firele conţin fibre puternice de keratină care se opun oricărui efort de
modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime

12
insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce
au la bază gălbenuş de ou, lanolină sau lecitină.
5).părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos
este discontinuu, sfărâmicios.
Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui
proces de îmbătrânire, iar vârfurile despicate. Se recomandă folosirea
unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe
de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.
6).părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi
stabil, şi cel mai adesea uscat, din această cauză fiind şi friabil. Părul
ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului
drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i
imprima forma dorită, deoarece tinde mereu spre forma sa iniţială.
Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe
nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi friabil. Buclele pot
deveni mai strălucitoare cu ajutorul lacului ce conţine grăsimi sau ulei de
rapiţă. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi
netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte,
cărarea şi bretonul evitându-se.
7).părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri
creşte în vârtejuri ceea ce împiedică aranjarea lui. Ondularea chimică ce
îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate
speciale pentru păr uscat sau deteriorat.
8.)părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect
sănătos. Stratul cornos este întreg, părul luceşte, este elastic şi moale.
Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul
creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful
părului care a crescut de la cărare până la lobul urechii are vârsta de un
an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări,

13
a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii de
pieptănături pe an. În final părul s-a degradat. Stratul solzos care apără
firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor
mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de
refacere, nivelează şi încleiază stratul solzos. Este foarte important ca
după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr
deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe
stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare, în loc de substanţe nutritive se
folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai mare de
substanţe de refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.
Atenţie:
1.)fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar
vârfurile părului sunt acoperite cu o peliculă protectoare.
2.)părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi
mai mult. Peria este bună pentru păr uscat de la natură pentru că ajută
ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele de păr.
3).pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele
cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf, care nu afectează stratul solzos. Nodurile
sau ghemotoacele din părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie şi răbdare.
Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.
Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de mii de ani.
Dintotdeauna, notiunea de frumusete a fost asociata cu cea de
curatenie. in cele mai indepartate vremuri, oamenii foloseau grasimile si
uleiurile pentru a-si curata si netezi pielea; alifiile din ulei de palmier,
ricin, untura, miere si te i-au aparat de insolatii, frig, vant ori arsuri.
A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata literatura despre felul in
care omul si-a mentinut, ingrijit ori chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim
la Cleopatra, la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a

14
scris un "cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre (Popeea, sotia lui
Nero, folosea o lotiune de fata ce continea miere in amestec cu lapte de
magarita) si chiar la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu
produsele naturale ce le stateau la indemana.
Cosmetologia (kosmetikos = arta de a-si face toaleta, logos = stiinta)
sau cosmetica sta astazi la dispozitia noastra cu o imensa varietate de
proceduri si produse ce corespund datelor fiziologice ale pielii.
Pielea, aceasta mantie a organismului, trebuie ingrijita, protejata, tratata.
ingrijirile cosmetice depind, in primul rand, de tipul de ten si de calitatea
acestuia. Studiind pielea prin dirse metode (vizuala, palpare,
aparate de diagnostic moderne), observam o serie de caracteristici ce
incadreaza tenul intr-o anumita categorie, in functie de criteriile lui
morfo-functionale
I.2 Baze teoretice pentru obtinerea lucrarii Formarea buclelor pornind de
la radacina”

Există numeroase genuri de coafuri, unele mai simple altele mai

complicate. În funcţie de tipul de coafură sunt:
 coafuri de zi purtabile;
 coafuri de seară;
 coafuri estetice;
 coafuri de avangardă;
 coafuri de concurs.
Coafura se adaptează la fizionomia, silueta şi vârsta persoanei,
îmbrăcămintea şi variaţiile modei. În general, coaforul trebuie să fie la
curent cu toate variaţiile modei pentru a alege şi executa clientelor cel
mai avantajos din punct de vedere estetic. În executarea unei coafuri nu
este permisă neglijarea aspectului estetic general al clientei.
Înainte de executarea coafurii se va examina cu atenţie conformaţia şi
fizionomia clientei şi anume:
 rotundă;

15
  prelungită;
 triunghiulară.
statura clientei:
- înaltă;
- scundă;
- mijlocie.
silueta clientei:
· grasă;
· medie;
· slabă.
profilul:
- nas mare;
- nas cârn;
- nas cu deviere de sept;
-bărbie;
- bărbie proeminentă;
- frunte îngustă;
-frunte lată;
- frunte bombată;
-gât subţire;
- gât lung;
-gât gras;
gât scurt şi gras.
Aceste observaţii sunt foarte importante pentru coafor. Ele îl ajută să
găsească coafura cea mai potrivită care să atenueze, să mascheze
defectele sau să sublinieze unele trăsături frumoase.
Astfel, unei persoane scunde i se va realiza o coafură cu volum
amplasat în partea superioară a capului fără a exagera doar pentru oferi

16
prin coafură înalţime clientei. La o clientă înaltă căutam o coafură
adaptată înălţimii.
Prin coafură se pot obţine efecte optice care să ascundă defectele şi să
evidenţieze părţile frumoase oferind clientei coafura ideală.
Capitolul II

II.1 Evaluarea si consilierea clientului

Preocuparea pentru client si discutia de consiliere.

Preocuparea individuala pentru client de la sosire pana la plecare se
face prin:
1. discutie politicoasa cu folosirea a diferiti termeni de investigare
2. evidentierea situatiei initiale ca si a eventualelor probleme si dorinte
ale clientului
3. o consiliere cu caracter individualizat cu luare in considerare a
dorintelor, pentru a satisface necesitatea de informare a clientului,
pentru a oferi servicii si produse necesare si pentru extinderea
posibilitatii ulterioare de tratament
4. o servire a clientului care sa contribuie la satisfacerea lui si la
formarea unei inpresii pozitive.
CUNOSTINTE PRELIMINARE NECESARE:
Fiecare client trebuie sfatuit si servit individual, plecand de la premiza
individului ca:
- aspect
- inaltime
-varsta
-imbracaminte
- fizica.

17
Prin modelul coafurii, genotipul clientului poate fi influentat si schimbat
puternic, acest lucru este valabil in legatura cu:
 forma capului
 fetei
 corpului si dimensiunii corporale.
Conditiile purtatoare unei discutii de consiliere:
 sa fiti capabil sa evaluati profesional parul si pielea capului
 sa posedati cunostinte despre substante componente esentiale si
efectele prepraratelor
 sa aveti o privire generala asupra posibilitatii de modelare
 sa fiti la curent cu moda.
Este necesara cucerirea increderii clientului prin imaginea oferita de
coafor:
tinuta exterioara ingrijita un comportament politicos atentie si interes
fata de dorintele clientului competenta concretizata in sfaturi
profesionale detaliate, creative.
Comunicarea se realizeaza in cazul preocuparii pentru client:
-atat pe cale vorbita cat si prin limbajul corpului.
Discutiile de consiliere se pot face:
-inainte
- in timpul
- sau la incheierea oricarui tratament sau ca simpla informare.
Pentru ilustrare se vor folosi si elemente ajutatoare, ca:
- carti despre coafura
- imagini pe calculator
- tiparituri color.
Diferitele tehnici de interogare au o mare importanta in consiliere:
- intrebarile de informare va ajuta sa descoperiti dorinte si motive indica
si creaza legaturi (intrebari libere)
18
- intrebarile de confirmare nu lasa spatiul raspunsului (intrebari inchise,
cu raspuns DA sau NU). Aceasta
tehnica de investigare ar trebui aplicata numai in faza finala a discutiei
avand ca scop inlaturarea
neintelegerilor
- intrebarile alternative conduc la un anumit rezultat prin oferta limitata
de alternativa.
Discutia de consiliere se imparte in 4 faze:
Faza de intampinare si contact
Faza de informare
Faza de consiliere
Faza de incheiere si confirmare.

1.Faze de intampinare si contact:

Plecam de la premiza ca clientul doreste deja sa urmeze un

tratament.

a) Saluta-ti cu amabilitate clientul:

-indreptati-va spre el;

- zambiti;

- vorbiti clar si rar;

- straduiti-va sa aveti cu el o discutie de aproape,de

exemplu:strangeti-i mana apoi spuneti-i "va conduc la locul
dumneavoastra" si indicati cu mana directia.

b) Straduiti-va ca inca din momentul salutului sa "cititi" clientului:

- aspectul exterior de exemplu varsta ,dimensiunea, figura,

imbracaminte, accesorii, ochelarii, frizura;

- modul de a se misca;

- modul de exprimare si limbajul folosit;

19
 - dipozitia si indicii de personalitate.

c) Luati clientului piesele de imbracaminte pe care acesta le scoate.

d) Insotiti clientul spre locul unde va fi servit.De obicei va exista un

timp de asteptare, in care ii veti oferi materialele de informare.

2.Faza de informare.

a) Asezati-va lateral in fata clientului pentru a nu-i vorbi "de sus".

b) Puneti o intrebare clara pentru a afla dorinta clientului si

eventualele sale probleme de exemplu "Ce pot face astazi pentru
dumneavoastra?"

c) Asteptati linistit raspunsul si conduceti dumneavoastra

discutia,punand intrebari,pana va veti forma o imagine clara asupra
dorintelor,problemelor clientului.

d) Confirmati-i ca la-ti ascultat si ca la-ti inteles spunand de exemplu

"Da v-am inteles deci dumneavoastra a-ti dori ..."

e) Explicati clientului ca este importat ca mai intai sa examinati

starea parului si pielea capului.

f) Realizati examinarea intr-un moment favorabil, intrebati-l pe client

daca nu ar fi interesat de rezultatul obtinut.

g) Sa i se prezinte si alte posibilitati indicate pentru tratament.

3.Faza de consiliere.

a) Alegeti-va materialele demonstrative (plansa,coala,suvite de

par,fotografii ori schite proprii) care sa ilustreze ideile dumneavoastra:

- pentru a reprezenta dorintele si problemele clientului recunoscute

de dumneavoastra.

- pentru a consilia clientul in legatura cu posibilitatile de realizare a

dorintelor sale.

- pentru a ocaziona propunerile de noi tratamente in legatura cu

tehnica produsele ori forma.In sfaturile date de dumneavoastra
introduceti si elemente de moda.

20
 b) Evitati avantajarea clientului si oferiti-i alternative, daca aveti
senzatia ca el este inca nehotarat.

c) Prin formularile dumneavoastra aratati clar clientului ca va

preocupati, efortul de a-l intelege si de a-l sfatui.

4.Faza de inchiere si de confirmare.

a) Rezumati posibilitatile luate in discutie in cazul dat.

b) Limitati-va la acea propunere de tratament spre care credeti ca

inclina clientul.

c) Analizati aceasta solutie cat mai amanuntita folosind material

documentar sau direct pe client.

d) Repetati intrebari ,convingeti-va ca client a inteles corect totul si

ca este de acord cu tratamentul propus.

e) In final, laudati clientul si confirmati-i ca a ales bine solutia.

f) Faceti introducerea in faza de tratament oferind clientului un ziar,o

cafea.

g) Realizati tratamentul pentru a obtine confirmarea finala.Din cand

in cand urmariti daca clientul manifesta satisfactie.

h) Dupa tratament intrebati clientul daca este multumit utilizati toate

posibilitatile pentru a arata clientului rezultatul.

i) Oferitii clientului "secrete" de coafura-frizerie recomanda-tii

produsele si da-tii sfaturi pentru ingrjirea parului acasa

II.2.Instrumente, aparate, materiale si produse folosite in salonul de

infrumusetare.

Ustensile pentru TUNS:

1. Foarfeca pentru tuns normala. Este folosită pentru tăierea părului în
cadrul realizării tunsorilor.
2. Foarfeca de filat: cu zimti pe o parte sau cu zimti pe ambele lame.
Este folosită pentru filarea părului.

21
3. Lama de tuns.
4. Brici
5. Masina de tuns: marimi+contur
6. Peria de scuturat/pamatuf. Este folosita la indepartarea parului de pe
fata.
7. Feonul. Este un aparat electric ce se foloseste pentru uscarea si
aranjarea parului.
8. Fota. Protejeaza clienta de firele de par care cad in urma executarii
tunsorilor.

Materiale si produse necesare la executarea anumitor lucrari de

coafat:
Produse utilizate pentru igiena:
 vata
 sapun
 sampon, etc.
Produse utilizate cu scop antiseptic:
 alcool
 vata.
Produse utilizate in scop curativ:
 sampon pentru ingrijire
 lotiuni tonice
 creme tratament curative
 creme hranitoare.
Substante dezinfectante pentru distrugerea microbilor:
 apa oxigenata, pentru dezinfectarea ranilor si a ustensilelor(nu
ataca metalul)
 hipermanganatul de potasiu
 spirt medicinal

22
  alcool
 acid boric ( sub forma de cristale fine albe, este un antisptic mai
slab, nu este otravitor, nici oxidant, este folosit ca dezinfectant
sub forma de solutie 30 gr acid boric in 1 l apa incalzita)
 bromocet se dizolva in apa fiarta.
 Guleras pentru scurgere solutii
 Folie aluminiu
II.3.Tehnica de lucru a formarii buclelor plate pornind de la radacina

Parul va fi spalat sau se umezeste cu pulverizatorul si pieptenele cu dinti

rari.Melcii vor fi executati pe sectiuni aproximativ egale sau dupa
modelul coafurii.Melcii plati se folosesc in general in partile laterale,in
spate si la ceafa unde nu este volum necesar. Marimea suvitei din care
se face melcul depinde de efectul dorit.Pentru a executa un melc plat
suvita de par respectiva va fi pieptanata in directia dorita a liniei de
pieptanatura apoi incepand de la varf se rasuceste in directia dorita
pana la radacina,sau incepand de la radacina se rasuceste in jurul
degetului pana la varf.Se aseaza lipit de cap si se fixeaza cu o clema
mica .

23
 CAPITOLUL III

Controlul tehnic de calitate si reguli de protectia muncii in salonul

de coafura

Norme de igiena pentru protectia clientilor

Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se
aplica dispozitiile Ordinului ministrului sanatatii publice nr.
261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007, cu
modificarile ulterioare.
1. Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate
trebuie curatate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor
legale in vigoare, respectandu-se recomandarileproducatorului.
2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica
folosinta se folosesc pentru un singur client.
3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta
trebuie indepartate imediat dupa ce au fost folosite la un client.

24
4. Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre
producatorul aparatului utilizat in acest scop, trebuie sa fie disponibile in
cursul actiunilor de inspectie.
5. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate
sanitara specializata. Daca sterilizarea se efectueaza in alta parte decat
locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele
documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat
folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
6. Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor
Hotararii Guvernului nr.
956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile
ulterioare.
7. Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se
prepara, se pastreaza si se utilizeaza conform instructiunilor
producatorului.
8. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al
producatorului, folosite pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in
privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru
au fost preparate.
9. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat
prin stergere si pulverizat cu un produs biocid.
10. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat
individual in ambalaje aprobate pentru sterilizare sau in seturi care sunt
folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate

25
cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea.
Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii
corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc
inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este
obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in
locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile
sau dezinfectate.
11. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in
privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici.
12. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor
producatorului aparatului se inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in
cursul actiunilor de inspectie.
13. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si
dezinfectare, efectuate conform prevederilor Ordinului ministrului
sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de
catre persoana responsabila.
14. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
15. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in
vigoare, care nu a fost folosit in decurs de 24 de ore de la data
sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se
pentru instrumentarul presterilizat.
16. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa
demonstreze in cadrul inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost
executate corect si optim.

26
17. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe
documentatia furnizata de producator in care sa fie descrisa metoda de
sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a
sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de
inspectie. Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea
instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile
producatorului de mentinere a sterilitatii.
18. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina
inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea disponibile in timpul
actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar,
fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
19. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului
de lucru, precum si ori de cate ori este necesar, de catre personal
calificat.
20. Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza
separat, se depoziteaza, se transporta si se neutralizeaza, in
conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr.
219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea
deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile
rezultate din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.
Norme de protectia muncii
Locul de munca trebuie sa se prezinte curat, aerisit, instalatiile ingienico-
sanitare sa functioneze in bune conditii, sa existe o alimentare
corespunzatoare cu apa potabila.

27
Dupa fiecare client, trebuie sa fie stearsa masa de lucru Este indicat sa
se foloseasca numai instrumentele lucratorului, dupa ce au fost
dezinfectate si sterilizate.
Daca constatam ca un client are o boala dermatologica, se atentioneaza
acesta in modul cel mai discret pentru a se prezenta de urgenta la
medic. Rufaria va trebui schimbata la fiecare client. Inaintea inceperii
unei lucrari de manichiura-pedichiura este oblicatoriu ca lucratorul sa se
spele pe maini, iar la terminarea lucrului este obligat sa repete
operatiunea.
Vasul pentru inmuiat si bazinul pentru pedichiura vor fi spalate si
dezinfectate cu solutii speciale dupa fiecare client. Servetelele de
manichiura vor fi folosite la un singur client, dupa care se vor arunca.
Pentru orice defectiune ivita la aparatele, instalatiile sau tablourile
electrice, se va aduce un electrician autorizat. Este interzis sa se lucreze
fara echipament de protectie, cu el murdar sau rupt. In timpul deservirii
clientilor, lucratorul va executa operatiunea cu cea mai mare grija,
pentru a evita accidentele.
In caz de imbolnavire, lucratorul este obligat sa se prezinte imediat la
medic, totodata la controalele obligatorii.
Deosebit de importanta este cunoasterea bolilor de piele, a bolilor
profesionale, precum si masurile ce trebuiesc luate pentru prevenirea
lor.
Respectand masurile de igiena in munca, lucrand cu atentie pentru a
evita zgarierea, inteparea sau taierea si utilizand o sursa de lumina
corespunzatoare, se vor putea evita imbolnavirile, mai ales cele cu
caracter contagios, dar si neplacerile profesionale generate de acestea.
Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor
Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi
manichiurista trebuie să recunoască unele iregularităţi sau probleme ale

28
unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le deosebească de
bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care
studiază bacteriile. Bacteriile sunt clasificate în două categorii şi anume:
- patogene
- nepatogene
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele
care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice
(microrganisme). Practic se găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie,
în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de
apărare al organismului şi de a determina un proces infecţios specific,
manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate
inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:
a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează
trei tipuri de bacterii:
- displococii – produc pneumonia
- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi
netratate în piele
- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi
furuncule
b) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia – cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor

29
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se
reproduc până când celula este distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta
slăbeşte imunitatea prin distrugerea celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:
- naturală
- artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa
corpului la boli.
Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o
medicaţie sau tratament adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea
se poate executa astfel:
a) cu ajutorul agenţilor fizici:
- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează
a fi sterilizate la o temperatură ridicată de aproximativ 300-320 grade
Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă
timp de 20 minute. Această metodă nu se mai foloseşte.
- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă
de sterilizare a instrumentelor după ce acesea au fost spălate cu apă şi
săpun şi uscate.
b) cu ajutorul agenţilor chimici:

30
- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a
le distruge
Antisepticele pot fi: - tinctură de iod 2% în alcool etilic
- acid boric soluţie 5% în apă distilată
- apă oxigenată 3%
- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
Germicidele pot fi: - formaldehidă 40%
- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
- soluţie amoniac
- hipoclorit de sodiu
Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod
obligatoriu după fiecare client, fiind o posibilă sursă de transmitere a
diverselor boli.

31