1. Definiti conceptele de literature pentru copii. .

Literatura
pentru copii constituie astazi un domeniu de studiu aparte.
Literatura pentru copii nu este o alta literature ci constituita din
lucrarile care investigheaza un univers specific virstei mici.
Micii cititor prefer cartile mediocre, intrucit ei nu ar avea
capacitatea de a intelege specificul literaturii ca arta, fiind
impresionati in primul rind, de ceea ce numim ,,aventura’’
afirma Benedetto Croce. Literatura pentru copii constituie un
domeniu al creatiei literare si poate fi apreciata in functie de
criteriile estetice ale acesteia, este un domeniu al creatiei literale
dar se studiaza totusi aparte datorita cititorului copil careia i se
adreseaza. Scopul literaturii pentru copii este acelasi ca si a
literaturii in general educarea si transformarea omului. Ea se
studiaza ca o literature aparte, datorita cititorului copil caruia i
se adreseaza si care pina la maturizare parcurge diferite etape, la
fiecare perioada de virsta copilul cistigind noi posibilitati de
intelegere si nterpretare a operei literare. Literatura pentru copii
este o forma a artei, care prin caracterul ei de constructive
(simplitate, claritate si umanitate) este in stare sa emotioneze
sufletele copiilor.
2. Elucidati sfera de cuprindere a literaturii pentru copii.
Referindu-ne , in continuare la sfera literaturii pentru copii ,
vom consemna faptul ca si aici parerile sint impartite : unii
includ aici toate operele accesibile copiilor, altii numai pe acelea
scrise anume pentru cei mici, iar o a 3 categorie- doar creatiile
artistice inspirate de lumea copiilor, refuzind criterial ce tine de
receptarea literaturii la virstele dintii. Dar copii citesc cu pasiune
nu numai creatiile literare dedicate lor, ci si altele care, prin
valoarea lor artistica si frumusetea limbii interesaza deopotriva
sip e adulti. In acest sens, Călătoriile lui Gulliwer de Jonathan
Swift, Robinson Crusoe de Daniel Defoe sau, în perimetrul
literaturii române Amintiri din copilarie de Ion Creangă sau
Cireşarii de Constantin Chiriţă constituie doar căteva exemple
semnificative. Astăzi literatura pentru copii încearcă să-şi
consolideze temeliile, chiar dacă „hotarele" au rămas incă
flotante, înregistrând deopotrivă mituri, basme, scrieri fantastice
sau s.f. Literatura pentru copii are acum istoria sa, temele şi
capodoperele sale. Pentru a detalia componentele literaturii
pentru copii este necesar să ne întrebam care sint primele creaţii
cu care copiii intră în contact? De bună seamă, literatura pentru
copii începe, asemenea literaturii frumoase în ansamblul ei, cu
creaţiile populare orale care, la rândul lor, au constituit mai
târziu, sursă de inspiraţie şi pentru literatura „cultă". Vărstă prin
excelenţă imaginativă, copilăria „construieşte" în plan fantastic,
magic— şi este prin definiţie vârsta basmului, a literaturii
folclorice epice (în proză, ca şi în versuri) sau de extracţie
folclorică. Aşa se şi explică de ce ne place atât de timpuriu să
ascultăm şi apoi să şi citim poveşti şi basme. In mod cert, pe
copii nu-i interesează descifrarea elementelor magico-fantastice
şi semnificaţiile acestora. Copiii nu-şi dau seama de diferenţa
dintre realitate şi vis, nu pot pricepe convenţia literară, adică
acea deosebire dintre realitatea fizică şi ficţiune. Copilul, în
măsura în care anii lui puţini îl vor ajuta să savureze bas-mul,
să-i ffiteleagă frumuseţea, va trăi pur şi simplu „povestea",
bucurându-se pentru eroul basmului, care ajutat de fiinţe
ciudate, cu puteri nemărginite, va ieşi din toate necazurile,
pedepsindu-şi până la urmă duşmanul neimpăcat..Ei vor trai
povestea, aievea, spre deosebire de maturii care privesc cu ochi
critic firul epic. Asa dar literatura pentru copii „descinde din
lumea mirifică a basmului, in care conflictui polarizează
personajele in simboluri ale binelui şi răului, prin povestiri şi
schiţe, cu micile vieţuitoare, prezentate antropomorfozat. Prin
intermediul acestor creatii copilul poate realiza o binevenită
dedublare a sa, atunci când se recunoaşte în altul. Inainte de a
putea înţelege că eul său se află în mod necesar în contact cu alte
euri, el îşi află un alter-ego multiplicat in fiecare personaj cu
care simpatizează: copil, zina prinţ, iepure, gândăcel etc." Un
interes aparte manifestă copiii pentru basmele sau poveştile
cuanimale , gen Capra cu trei iezi, Ursul păcalit de vulpe,
Motanul incălţat ş. a. Aceasta prefertntă se explică prin
farmecul lumi animalelor şi micilor vietuitoare, lume populată,
precum si cea a fabulelor, de personaje dintre cele mai variate,
cu care copiii se identifică in mod frecvent. Citirea operelor de
acest fel de către copii este motivată de caracterul lor accesibil,
dat fiind faptul că stările sufleteşti şi trâsâturile personajelor se
aflâ într-o antiteza ireconciliabilă. De-o parte, se află bunătatea,
inţelepciunea, omenia, pe de altâ part răutatea, prostia, bădărănia
etc. Valorificarea virtuţilor comicului prin umor, ironie, satiră
sau grotesc aduce în prim plan diferite tipuri de comportament,
literaturea pentru copii contribuind şi pe această cale la formarea
modelarea caracterelor, la stimularea dorintei de cunoaştere şi
perfectiune. Aşadar, creatiile populare in proză au in versuri
(basmele , povestile, povestirile , snoavele, doinele, cintecele de
leagan, zicătorile, ghicitorile) au format din totdeauna fondul de
aur al literaturii pentru copii.Datinile , obiceiurile, aspiratiile
poporului, intreaga lui spiritualitate sint cunoscute prin
intermediul lecturii . Creatia populara a constituit o permanenta
sursa de inspiratie pentru literature culta, prin profunzimea si
diversitatea ideilor, ca si prin frumusetea si expresivitatea
limbajului.
3. Numiti marile teme ale literaturii pentru copii.
4. Analizati particularitatile de virsta ale copiilor si
indrumarea lecturii lor in functie de etapa de virsta.
Specificul este determinat de virstele receptarii ei de catre
cititorul-copil,formele operei artistice pentru copiii sunt impuse
urm.criterii:nivelul dezv.psihice,sfera de interese,cerinte-
preocupari ale copilului,capacitatea de patrundere a
mesajului.Virstele copilariei sunt conform treptei acumalate a
experientei de viata,de cresterea a posibilitatilor
pshice,cunoasterea treptelor de dezv.a copilului,principiul
accesibilitatii in vederea indrumarii permanente a lecturii
copilului, constituie o alta sarcina importanta.Lit.este unul dintre
modurile in care poti contribui la dezv.corecta a personalitatii
copilului 1-3 ani In aceasta perioada copilul abia incepe sa
vorbeasca iar gindirea lui este rudimentara.Pina la 3 ani copilul
strabate personalitatea inteligentei senzorio-mtorie.Copilul
caruia nu i se vorbeste intirzie mult in vorbire.La 3 ani copii sunt
atrasi de cartile cu poze insotite de texte,in poze sau in proze
ritmate.La 3 ani atentia copiilor se concentreaza intre fenomene
si relatiile dintre ei.Odata cu cresterea inaltimii si dezv.fizica
copilul dobindeste de un spor de aptitudini noi,el
scrie,citeste,afla noutati despre lumea orizontului de cunoastere
largindu-se considerabil.Pina la 3 ani el incepe sa vorbeasca.O
asemenea carte pentru aceasta virsta este adeseori un pliant cu
desene si imagini de tip relief,i se adreseaza imagini ci nu
cuvinte,cuvintul va fi folosit de adultul care-l asista pe copil,la
recunoasterea imaginilor.La 3-6 ani-copilul are deja formata
gindirea concreta bazata pe imagini si pe senzatii concrete,nu
are capacitatea de abstractizare si generalizare.Copilul mic este
impresionat de culori de miscare si de sunete.Copilului ii da
satisfactie regasirea aceleeasi formule ca si efortul de al retine in
memorie.5-7 ani-aici copii incep sa savureze textele lirice si sa
le memorizeze cu placere spre deosebire de cartea cu
poze.Poezia implica contactarea directa a artei cuvintului.Se
recomanda poeziile cu subiect din viata cotidiana Catelusul
schiop de O Cazimir,T.Topirceanu.Ocupatia in aceasta virsta
jocul ca forma de activitate de afirmare si cunoastere.Pe terenul
jocului copilul cunoaste lumea,se cunoaste pe sine,isi
dezv.gindirea intuitiva,isi formeaza trasaturi psih-moral
intuitiv.Copii sunt bucurosi sa-si exercite vorbirea si memoria de
aceea sunt indicate toate speciile ludice (proverbe
zicatori,framintari,ghicitori). Copiilor li se propun povestioare
laconice,captivante.7-10 ani-intervine o schimbare in gindirea
copilului,se ajunge pe deoparte datorita dezv centrelor de
gindire,iar pe de alta parte datorita acomodarii de noi
cunostinte.Activitatea gindirii copilului continua cu intensitate
mare fiind capabil de abstractizari si generalizari.Copilul face un
pas inainte in relatiile cu lumea inconjuratoare.Cartea ii largeste
cunostintele despre lume.11-14 ani -este perioada trecerii de la
copilarie la adolescenta.Gindirea logica este
consolidata,posibilitatile de abstractizare si generalizare
conturate,posibilitatile de intelegere,experienta de viata mult
mai variate acuma apare si se dezv.atitudinea critica fata de
opera.

5.Comentati varianta ludică a creaţiei populare (cântecele-

invocări, recitativele-numărători, versurile sau cântecele
care însoţesc jocul, frământările de limbă, ghicitorile,
glumele).
Cintecele-invocari-create intr-un trecut indepartat sint desprinse
din cintecul magic impotriva fortelor ostile ale naturii. Ele
exprimau relatia omului cu natura si erau considerate ca avind o
forta magica(fiind recitate in anumite practici). In jocurile
copiilor devin elemente ale jocului.Cintecele-invocari sint create
din dorinta copilului de a influenta aparitia unor fenomene din
natura(soare,ploaie)sau constituie simple invocatii care insotesc
anumite momente ale jocului Ex: luci,soare, luci/ca ti-oi da un
car cu nuci/nuci si cu alune/care sint mai bune/si ti-oi da
ciresi/iesi,soare,iesi.
recitative-numaratori-sint formule de eliminare ,constind din
mai multe versuri recitate printr-o numaratoare si gestica
specifica pentru a se stabili sortii,avind un continut variat.
Ex:unu,doi trei,patru,cinci/tata cumpara opinci/mama cumpara
secara/Dumneata sa iesi afara.numaratoarele jongleaza cu multe
repetari neasteptate,de sunete izolate,de silabe,de cuvinte intregi,
rolul principal revenindu-i ritmului. Surprizind universul
familial, scolar, social, cu diferite nuantari, recitative-numaratori
cunosc o gama variata de modalitati, care atrag copii:aspectul
ludic, umorul, muzicalitatea versurilor.
Framintarile de limba-reprezinta texte importante pentru
insusirea corecta a unor sunete sau cuvinte dificile prin care se
cultiva atentia,spiritul de observatie,memoria constind in
enumerarea unor cuvinte cu imbinari de sunete
similare,rimate,de obicei,si care trebuie pronuntate repede si
corect. Ex:capra sare piatra/piatra crapa-n patru/de-ar crapa si
capul caprei/cum a crapat si piatra-n patru.
Ghicitorile-reprezinta specii ale lit.populare, de mici
dimensiuni, de obicei in versuri in care se prezinta cu ajotorul
alegoriei sau al personificarii, un obiect sau fenomen,cerindu-se
identificarea acestora prin asocieri logice care au la baza diferite
figuri de stil:alegoria, personificarea, metafora, comparatia. Au
2 parti:definirea concisa sufla a obiectului,raspunsul prin care se
exprima exactitatea judecatii emise. Sunt foarte variate
referinduse la diverse aspecte:fenomene ale naturii, flora si
fauna, pot servi o modalitate eficienta de captare a atentie atit la
lectiile de l.rom cit si cele de stiinte ale naturii.
6. Analizati specificul creatiei lirice pentru copii in treapta
primara de studiu.
Poezia lirica a aparut la toate popoarele mai intîi prin creatia
orală, prin care se vor inspira ulterior poetii lumii. Lui Homer ii
sunt atribuite ciclul de Imnuri si Razboiul soarecilor cu
broastele. Poeziile lirice au fost create inca din timpul Egiptului
Antic, in jurul anilor 2600 i.hr. , sau descoperit cintece funerare,
ode, către zei si faraoni. Prin poezia lirica, eul creator isi
exprima in mod direct gindurile si sentimentele sale, reactiile
fată de fenomenele lumii exterioare si fata de propriile
metamorfoze interioare. Forta poeziei lirice nu consta intr-o
înlănțuire a evenimetelor, ci in dezvoltare temei verbale,
expresive.Oprele lirice sunt acelia in care poetul vorbeste in
numele sau,adica exprima viziunile si sentimentele cele mai
intime. In literature pentru copii, poezia ocupa un loc prioritar,
ca modalitate a literaturii de a exprima un mesaj artistic cu
ajutorul imaginilor poetice, al unui limbaj concentrat,
valorificind astfel, in structuri inedite, resursele inepuizabile ale
cuvintului. Apropierea copiilor de poezie, inca din primii ani de
viata, se explica prin atractia exercitata asupra lor de ritm, de
onomatopee, de asocierea de cuvinte. Poezia lirica pentru copii
se situeaza undeva intre lirica ,,eului’’ si lirica ,,obiectiva’’,
registrul afectiv exprimat fiind adeseori pe un nucleu anecdotic,
cu o firava succesiune de intimplari, care relifiază sentimentul
dominant exprimat. Acestia le descoperim in pastelul Iarna de
Vasile Alecsandri, Mama de George Cosbuc, in poeziile pentru
copii ale Otiliei Cazimir, Grigore Vieru, Ana Blandiana. Copii
sunt extreme de receptivi fata de universul poeziei. Dovada o
reprezinta usurinta cu care le invata, bucuria cu care le recita.
7. Motivati importanta studierii genului lyric in lectura
copiilor.
prin poezie lirică eul creatorii și Exprimă în mod direct gândirile și sentimentele sale reacție față de
fenomenele lumii exterioare și față de propriile metamorfoze în interioare. Poetul liric exprimă numai
ceea ce s-a cristalizat în conștiința lui . Singura lui preocupare ține de centralizare a gândirii în jurul unei
trăiri afective. O astfel de creație nu comunică o idee despre lucruri și despre Univers, ci un sentiment, o
stare de suflet în fața lucrurilor, a universului.In Literatura pentru copii ,poezia ocupă un loc prioritar, ca
modalitate a literaturii de a exprimă un mesaj artistic cu ajutorul imaginilor poetice, al unui limbaj
concentrat valorificând astfel , În structuri inedite, resursele inepuizabile ale cuvântului. În practica
lecturii poeziei pentru copii este bine să se țină seama de interesele acestora pentru combinațiile
originale de cuvinte precum și de aatracția pentru elementele epice. Apropiere copiilor de poezie încă
din primii ani de viață se explică prin atracție exercitată asupra lor de ritm de jocul e curent al rimelor de
onomatopee de sonoritatea intrinsecă a cuvintelor si a asocierilor de cuvinte. Procesul receptării dirijate
a poeziei, care începe la vîrsta preșcolară il introduce pe copil in universul acesteia, dezvaluindu-i ,
treptat, continutul emoțional și ideatic , precum și capacitatea de plasticitate a cuvîntului. Avînd o
atitudine sinceră, deschisă fata de viata ,de relațiile umane, copii se conectează total si serios la tot ceea
ce trăiesc atît în planul relației, cît și în acela al lumii plasmuite de literatură. Impresionati de culorile vii ,
de muzica si joc , copii caută în poezie elemente asemanatoare: imagini vizuale si auditive simple, dar
pline de dinamism și forța de sugestii, . Prin varietatea temelor poezie lărgește Orizontul cognitiv, iar
descifrarea bine orientata a textului stimulează o serie de procese intelectuale și afectiv-volițional a
dezvoltă gustul pentru frumos și imaginația creatoare. Originalitatea poeziei pentru copii se bazează pe
înțelegerea profundă a universului infantil ,definit prin aspirațiile copilului prin deschiderea îți spre
cunoaștere față de tot ce e ce e bun și frumos. Copiii sunt extrem de receptiv față de universul poeziei.
Dovadă o reprezintă ușurința cu care le învață, bucurie cu care le recită.

8. Analizati impactul pastelului la cultivarea sensibilitatii

estetice a elevilor.
Notiunea de pastel este legată de artele plastic, pastel inseamna
un desen in creion moale. Primele elemente de pastel in
literature noastra se intilnesc in poeziile lui Vasile Cîrlova, dar
adevaratul creator al specie este Vasile Alecsandri.
Anotimpurile pentru autori constituie principalul motiv de
inspiratie. Primavara este anotimpul intrarii victorioase in
existent: A trecut iarna geroasa,Cîmpul iata a inverzit,
Rindunica cea voioasa, La noi iarasi a sosit(V.Alecsandri).Vara
este anotimpul tuturor implinirilor. Pentru Ana Blandiana ,
frumusetile verii se concretizeaza in amintirile despre copilaria
petrecuta la bunici. Toamna reprezinta bogata rodului: Mere,
pere in panere, Prune bune si alone, Si gutui amarui, Cu puf
galben ca de pui ( Demostene Botez, Toamna). Iarna domoleste
natura si se astern cuminte pe cîmp, pe dealuri: Tot e alb, Pe
cimp pe dealuri, imprejur in departare (V. Alecsandri). Copii de
vorsta mica si mijlocie percep intii sensorial frumusetia
anotimpurilor, parcurgind stari ,,euforice’’ la aparitia primei
zapezi, observind primavera fenomenul inmuguririi si infloririi
pomilor, iar toamna mirosind parfumul fructelor. De aceea
pastelurile, ca poezii lirice, vin sa completeze sis a sustina
frumusetia naturii in rotatia anotimpurilor sis a explice, prin
cuvnt, ecoul acestora in plan spiritual. Nu intimplator copiii
citesc si memorizeaza cu usurinta poezii in care sunt descrise
anotimpurile, insotite de ,,haina’’ noua a naturii care le
coloreaza direct infatisarea.

9.Caracterizati poezia anotimpurilor din ciclul de Pasteluri

de V. Alecsandri.
Pastelul anotimpurilor a fost impus in literature romina de catre
Vasile Alecsandri prin creatiile publicate intre anii 1868-1869 si
apoi prin volumul din 1875, intitulat Pateluri si Legende.
Pasteluri-le reprezinta pentru Alecsandri intrarea intr-o noua
etapa de creatie; dupa exploatarea filonului popular si a celui
social—patriotic. Pastelurile sale sunt un sir de poezii, cele mai
multe lirice, de regula descrieri, toate insufletite de o simtire asa
de curate si de puternica a naturii, scrise intr-o limba asa de
frumoasa inct au devenint fara comparare cea mai mare podoaba
a poeziei lui Alecsandri. Pentru poet natura descrisa in poeziile
sale din ciclul Pasteluri este un ,,tablou. Poetul a descris natura
in toate anotimpurile. Peisajul autohton este vazut si descries in
virtutia succesiunii acestora. Poetul a compus mai intii poezii
anotipului iarna: Ianarna, Gerul Viscolul, Sania, La gura sobei.
Apoi au fost create pastelurile care evoca anotimpul primavera:
Oaspetii primaverii, Cucoarele, Noaptea, Pastele, Florile.
Poeziile de vara: Lunca din Mircesti, Malul Siretului, Cositul
Seceritul. Mai putin realizate sint pastelurile in care este descrisa
tomna: Toamna tesatoare, Vintul.

10. Comentati specificul fabulei ca specie a genului epic in

versuri.
Fabula-avea inițial 2 sensuri:1.scurtă povestire sauîntîmplare,
adeseori senzațională, oreală, cu o finalitate morală, prin care se
satirizează anumite forme de comportament sau trăături
caracterologice; 2.țesătiră anecdotică, nucleu de fapte din care se
constitue acțiunea.
Este o scurtă narațiune în proză sau versuri(în care personajele
sînt animale, plante, lucruri puse în situații omenești), cu un
conținut satiric și alegoric din care se desprinde o învățătură sau
morală. Fabula are două părți: povestirea alegorică(partea cea
mai amplă) și morala(sau învățătura). La Gr.Alexandrescu,
morala este după povestirea alegorică: „Aceasta între noi adesea
o vedem/ Și numai cu cei mari egalitate vrem”. Sînt ultimile 2
versuri din fabula Cîinele și cîțelul. Morala avînd forma unei
concluzii.
În literatura română cel mai de seamă reprezentant al fabulei
este Gr.Alexsandrescu.Prin fabulele sale cele mai cunoscute
fiind: Boulși vițelul, Toporul și pădurea, Vulpea liberală,
Dreptatea leului, Lupul moralist și, mai ales Cîinele și cîțelul. În
fabulele sale el realizează un tablou cuprinzător și pitoresc al
societății românești, de la mijlocul secolului al XIX-lea.
TEMATICA fabulelor lui este variată, de și motivul dominant
rămîne cel al imposturii. Acest defect este demascat sub toate
aspectele sale: parvenire, demagogie, fanfaronadă etc.
Scriitorulîșiintitulează adesea fabulele cu numele a două
animale, ce vordeveni personaje antitetice: Boul și vițelul, Ursul
și lupul, Mierla și bufnița, Cîinele și măgarul ș.a. În fabula Boul
și vițelul autorul satirizează insiprat parvenitismul. Elementele
alegoriei sînt luate din lumea patrupedelor. Încă din primul vers
intenția satirică este evidentă prin sublinierea asociației care se
face prin tradiție, între bou și prostie „Un bou ca toți boii, puțin
la simțire. În zilele noastre de soartă-ajutat,/Și decît toți frații
mai cu osebire,/Dobîndi-n cireada un post însemnat”.
***Fabulele sale devin, mici piese de teatru, mici scene. De
aceea modul de expunere preponderent este dialogul, cu care
adeseori începe povestirea alegorică. Totodată o narațiune
concisă și firec gradată, iar valoarea lor educativă transapre din
expunerea evenimentelor. Transuperea realității și a oamenilor
în lumea animalelor, a păsărilor și plantelor, este făcută cu
respectarea tuturor regulilor parabolei, menținînf firescul și
funcția mesajului. *Fabulele lui au un vizibil izvor al
comicului,provenit din felul cum individualizează personajele,
cum mimează naivitatea unora dintre ele și din măestria
îmbinării tuturor elementelor care formează structura lor
compozițională. Versurile aufluiditate și claritate, autorul își
alege bine personajele-toate conferind originalitatea fabulelor
sale, care au, indiscutabil, șiun caracter politic. Tipica pentru
felul cum scriitorul crează tensiunea dramatică situațiilor și iși
portretizează personajele este, fără îndoială, fabula. Cîinele și
cățelul, în care dulăul de curte Samson ține ,,un discurs” în fața
cătelului Samurache pe tema egalității dintre animale. Tema
fabulei satirizează dorința celor care vor să parvină prin orice
mijloace denotînd impocrizia și aroganța. Personajele se află în
antiteză și reprezintă niște tipuri umane generale.

11. Definiţi basmul şi motivaţi lectura lui la vîrsta copilăriei.

Basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind
mitologie, etică ,ştiinţifică, observaţie morală. Caracteristica lui
este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume animale. Din
cele mai vechi timpuri , basmul a încîntat copilăria multor
generaţii, întrucît îmbinarea realului cu fantasicul în basm
fascinează imagnaţia copiilor. Din lectura basmelor ,copiii îşi
însuşesc treptat o mare bogăţie de învăţăminte ce izvorăsc din
înţelepciunea populară. Basmul contribuie la dezvoltarea celor
mai frumoase trăsături de caracter. Din toate popoarele antice,
indienii au cea mai bogată literatură în materie de basme.
Evenimentele basmelor se situiază într-o vreme nedeterminată şi
presupune a fi fost într-un prezent etern. Forţa de atracţie a
basmului asupra copilului provine tocmai din aceea ce îl
caracterizează. Copiii admiră pe cei viteji, cu suflet bun,
generoşi, văd în ei modele spre care aspiră. Mesajul fundamental
al tuturor basmelor este victoria binelui asupra răului. Şi
personajele din basm sunt investite cu puteri supranaturale.
12. Demonstrati deosebirile tipologice dintre basm si
poveste.
Povestea este uneori apropiată de povestire ( mai ales în
poveştile lui Ion Creangă). Povestea cuprinde mai multe
elemente realiste. În mod tradiţional se consideră că povestea
este un basm mai scurt, cu mai multe elemente realiste. Povestea
este o compunere literară al cărui subiect, este o împletire de
întîmplări supranaturale , cu eroi supranaturali sau fantastici.
Basmul evenimentele basmelor se situiază într-o vreme
nedeterminată şi presupune a fi fost într-un prezent etern.
Mesajul fundamental al tuturor basmelor este victoria binelui
asupra răului. Şi personajele din basm sunt investite cu puteri
supranaturale. Basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul,
fiind mitologie, etică ,ştiinţifică, observaţie morală. Este
prezenţa formulelor narative ca formule de introducere, mediane
şi de încheiere.
13. Analizați basmul Praslea cel voinic si merele de aur
(etapele și modalitățile de narațiune, cronotopul, structura și
compoziția , personajele)
Publicat în anul 1862, în două reviste bucureștene cu
orientări politice divergente, „Țăranul romîn” și „Unirea”,
basmul a fos intitulat mai întîi Cele trei mere de aur. Acțiunea
lui se derulează în jurul a două motive: cel al inițierii în viața
adultă a feciorului unui crai și cel al trădării de frate.
Subiectul basmului. Acțiunea se petrece într-un loc și
timp nedeterminat și este declanșata de supărarea împăratului
căruia i se fura merele de aur, exact în timpul coacerii. El
vestește o răsplată substanțială pentru cei care îi vor aduce
merele și îl vor prinde pe hot. Intre vitejii care își încearca
norocul se afla și cei doi feciori mai mari ai împăratului. Toți
adorm în mod misterios chiar în noaptea cînd merele se coc și
cînd un hoț le fura. Spre surpriza tuturor numai feciorul cel mic,
Prîslea, reușește să aducă tatălui merele de aur. După ce afla
secretul vrăjii care îi împiedică pe ceilalți viteji să vegheze toata
noaptea, el își confecționează țepușe care sa nu-l lasa să
adoarmă. Plecat în urmărirea hoțului împreună cu frații sau, el
ajunge pe celălalt tărîm unde se lupta cu zmeii, eliberează trei
fete surori și le transformă palatele în mere de aramă, argint și
aur. După aceste ispravi care îi probează vitejia și înțelepciunea,
Prîslea este tradat și părasit pe taramul zmeilor de frații săi,
invidioși. Revenit printre oameni cu ajutorul unui zgriptor caruia
îi salvează copiii, el află că frații s-au casatorit cu fetele salvate
de pe tărîmul zmeilor și ca cea mai mica dintre ele refuza a-și
alege de barbat vreun pretendent. Pentru a amîna căsătoria
nedorita, tînara femeie cerea sa i se aduca trei obiecte cu valoare
simbolica: o furca cu caierul si fusul cu totul de aur, o closca cu
puii de aur, un mar de aur. Praslea ofera fetei obiectele solicitate
si face astfel posibila recunoasterea sa. Fratii sunt pedepsiti, iar
el se casatoreste cu fata care l-a asteptat cu fidelitate.
Din punctul de vedere al constructiei literare
naratiunea lui Petre Ispirescu impleteste doua conflicte:
prinderea si pedepsirea hotului din gradina cu mere de aur a
imparatului si pedepsirea fratilor tradatori. Daca pe zmei ii
omoara Praslea, pe fratii tradatori ii pedepseste Dumnezeu, ei
devenind victimele justitiei divine nedepasind proba sagetilor
inaltate in cer, ce se infig in capetele adevaratilor vinovati.
Protagonistul. Praslea este un erou justitiar, care pe
parcursul naratiunii se transforma dintr-un fecior nevarstnic intr-
un om matur, capabil a intemeia o noua familie si a conduce o
imparatie. Seria probelor pe care le traverseaza protagonistul
pentru a ajunge la varsta barbatiei este deschisa de mitul marului
Afroditei. El este exemplificat in probele depasite mai intai in
gradina tatalui, apoi pe taramul zmeilor si, in cele din urma,
printre oameni, cand revine printre ai sai. Eroul infrunta cu
istetime si curaj diversele intrupari ale raului: hoti, fiinte
fantastice, frati tradatori si invidiosi. El traverseaza doua serii de
initieri: cea de fiu respectuos si loial familiei sale si apoi pe
aceea de barbat plecat in cautarea sotiei ideale. Pe taramul
celalalt el infrunta zmeii si se salveaza datorita calitatilor morale
deosebite: generozitate si curaj.
Motive si simboluri literare. Basmul lui Ispirescu
apeleaza la mai multe mituri, devenite motive literare, precum:
marul oferit Afroditei de Paris pentru a o desemna mai frumoasa
decat Atena si Hera, mitul nuptial al castigarii sotiei dorite si de
alti barbati, mitul celor trei varste ale umanitatii (de arama, de
argint, aur), mitul fratelui tradator (al lui Cain si Abel), mitul
femeii virtuoase si al petitorilor ei (dupa modelul sotiei lui Ulise,
Penelopa), mitul pasarii salvatoare (vultur, corb, zgriptor). El
valorifica simboluri ritualice ce desemneaza atributiile femeii in
familie si in gospodarie: fusul, furca si closca cu puii de aur.
Realizari artistice. In afara naratiunii fantastice
constand in serii de probe pe care protagonitul le depaseste cu
succes, proza lui Petre Ispirescu insereaza dialoguri revelatoare
pentru conditia morala a eroilor. Cu ajutorul lor sunt aduse in
scena personajele si se declanseaza noi secvente narative.
Dialogurile fiilor de imparat cu tatal lor, ori al lui Praslea cu
fetele de imparat au valoare dramatica. Iata dialogul prin
intermediul caruia este adus in prim-plan protagonistul
naratiunii: „Timpul veni, merele incepura a se pargui; atunci fiul
sau cel mijlociu pazi si el; dara pati ca si frate-sau cel mare.
Tata-sau, deznadajduit, pusese in gand sa-l taie; dar fiul sau cel
mic, Praslea, veni cu rugaciune catre tata-sau, si-i zise:
– Tata, atatia ani l-ai tinut, ai suferit atatea necazuri dupa urma
acestui pom. Mai lasa-l, rogu-te, si anul acesta, sa-mi incerc si
eu norocul.
– Fugi d-aci, nesocotitule, zise imparatul. Fratii tai mai mari,
atati si atati oameni voinici si deprinsi cu nevoile n-au putut face
nimic, si tocmai tu, un mucos ca tine sa izbuteasca? N-auzi tu ce
prapastii spun fratii tai? Aici trebuie sa fie ceva vraji.
– Eu nu ma incumet, zise Praslea, a prinde pe hoti, ci zic ca o
incercare de voi face si eu, nu poate sa-ti aduca nici un rau.
 Imparatul se indupleca si mai lasa pomul netaiat inca
un an” .
O alta trasatura stilistica proprie lui Petre Ispirescu o
constituie proza ritmata, folosită pentru a conferi mai multă
expresivitate unor situații epice, îsn esenta conventionale: „Si se
luptara/ si se luptara,/ zi de vara/ pana seara”, „o bucata de
batoc,/ s-un picior de iepure schiop”.
Cronotopul : spațiul și timpul au valori arhaice fiind
nedeterminate, fantastice, mitice: ,,A fost odata ca niciodata…
Persoajele:sunt steriotipe statice, grupate în 2 categorii: 1.forțe
ale binelui(Prîslea) 2.reprezentanți ale răului(zmeii)
Compoziția basmului se aseamănă cu celelalte specii ale
genului epic în proză, avînd următoarea structură:
1.Expozițiunea – prezentarea spațiului și a timpului în care se
petrec evenimentele și prezentarea personajelor
2.Intriga- prezentarea faptului care face să aibă loc celelalte
evenimente ,,Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși
ostași, pe care îi pusese împăratul să pîndească, n-au putut să
prindă pe hoți
3.Dezvoltarea acțiunii- prezentarea evenimentelor
4.Punctul culmiant- evenimentul cel mai emoțioat: întîlnirea
lui Prîslea cu fata cea mică de împărat
5.Deznodămîntul – este fericit și prezintă nunta eroului ,,făcură
nuntă mare și Prîslea lua pe fata cea mică”
Ca în toate basmele, sunt prezente și aici formulele narative: de
început, mediane și de sfîrșit ale narațiunii.Ele sunt destinate dea
a face vie prezența povestitorului însuși.
Formula de început: ,,A fost odată ca niciodată; că dacă n-ar fi,
nu s-ar povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita
micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de
gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se
potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier
și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești. Era odată un
împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o
grădină frumoasă, bogată de flori și meșteșugită nevoie mare!
Formula mediană: și se luptară și se luptară,zi de vară până
seara; iară când fu pe la nămiez, se făcură amândoi două focuri
și așa se băteau;
Tot atît de cursivă este și formula de încheiere, cu aducerea
totuși într-un prim plan mai apropiat a persoanei povestitorului:
Trecui și eu pe acolo și stătui de mă veselii la nuntă, de unde
luai O bucată de batoc, Ș-un picior de iepure șchiop, și încălecai
p-o șea, și v-o spusei dumneavoastră așa.

14.Analizati povestirea ca specie a genului epic in proza

Povestirea (lb.slava „povesti”) este o specie a genului epic, in
care faptele sunt prezentate cu un pronuntat caracter subiectiv,
din perspectiva unui narator martor sau participant direct la
intamplarile relatate.
Printre particularitatile povestirii se numara:
- importanta acordata naratorului si actului nararii, accentul
pus pe intamplari si situatii, mai putin pe personaje (prin asta se
deosebeste de nuvela);
- caracterul subiectiv. Evenimentele sunt prezentate, de
obicei, dintr-o perspectiva subiectiva (se deosebeste de nuvela);
- esentiala in actul povestirii este nararea unor fapte care sa
starneasca interes, urmarindu-se spectaculosul, senzationalul.
Prin urmare, in povestire observam uneori, indepartarea de unele
date ale realului (se deosebeste de nuvela);
- povestirea se caracterizeaza prin oralitate, relatia dintre
narator si receptor fiind una stransa (receptor = cititor / narator).
Naratorul unei povestiri lasa de obicei impresia ca „spune”, nu
ca „scrie”, iar cititorul are impresia ca inainteaza pe firul
povestii o data cu povestitorul.
- asistam adesea, in povestire, la un adevarat ceremonial:
aparitia povestitorului, motivarea imprejurarilor care
declanseaza povestirea, folosirea formulei de adresare, captarea
atentiei auditorului (atunci cand in povestire povestitorul este
ascultat de alte personaje). Este construita adesea o atmosfera
prielnica (spatiul protector al hanului, in „Hanul Ancutei”, unde
cativa calatori se aduna in jurul focului intr-o toamna tarzie,
beau vin si deapana amintiri, istorisesc). Faptele evocate sunt
precedate adesea de o stare de tensiune. Timpul actiunii este, de
regula, incert, fara repere precise (spre deosebire de nuvela).
- povestirea se bazeaza, in primul rand, pe arta de a nara,
acordandu-se mai putina importanta elementelor descriptive
(prin care se infatiseaza lumea povestita)sau celor analitice
privind universul launtric al personajelor.
Ca dimensiune si ca amploare a subiectului, povestirea se
situeaza intre schita si roman. Adesea ea era confundata cu
nuvela (in unele limbi, de exemplu in engleza, nu exista
distinctie terminologica pentru aceste doua specii). In literatura
universala, mai ales incepand cu secolele al XVIII-lea, al XIX-
lea, povestirea se va delimita mai precis de nuvela.
Povestirea in rama: una sau mai multe naratiuni de sine
statatoare sunt incadrate fie in prezentarea unei situatii de
comunicare, fie intr-o alta naratiune. („Hanul Ancutei” de M.
Sadoveanu). In literatura romana maestrii povestirii sunt: Ion
Creanga, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu.
15. Definiti legenda si valentele ei instructive educative.
Legenda.Numele specie literare a legendei vine din limba latină
de la verbul lego, -ere, adică a citi. Legenda este o formă de
gerunziu, semnificînd cee ace trebuie citit.Ca și basmul ,
legenda este una dintre cele mai vechi specii literare epice, în
care se explică într-o formă imaginară felul cum au luat naștere
animalele, plantele, feomenele, momentele istorice sau cum a
primit nemele o localitate, un rîu, un loc, fiind redusă ca
dimensiune.
În literature antică greacă, legenda era sioimă cu mitul.O carte
celebră se și intitulează astfel: Legendele sau miturile Greciei
antice , prelucrate în limba romîna de catre G.Popa-
Lisseanu.Cele mai cuoscute legend si mituri sun cele referitoare
la Prometeu, titanul care s-a revoltat împotriva lui Zeus.Pentru
binele oamenilor, el a rapit din Olimp focul și l-a dăruit
oamenilor,care au putut trăi astfel mai ușor.Legenda despre
prometeu a generat mitul prometeic.
Uneori legenda este sinonimă cu basmul, datorită prezentei
semnificative a elementelor fantastice.Elocventă în acest sens
este culegerea lui Petre Ispirescu care se intitulează, Legendele
sau basmele romînilor.
P.Hasdeu în studiile sale despre folclor dă o explicație
ingenioasă apariției legendelor.El le numește deceuri, motivînd
că la baza oricărei legend stă o întrebare: de ce?Atunci cînd a
văzut o planta, un monument architectonic, omul din popor s—a
întrebat de ce a luat naștere și pe măsura cunoștințelor și
imaginașiei sale, a propus o explicație, adică o legenda.
După conținutul lor, legendele sunt de 3 feluri: legend etiologice
sau mitologice, care explică nașterea sau apariția unor plante sau
păsări, cum ar fi Legendele păsărilor noastre de S.F.Marian;
legende geografice- care explică nașterea unui munte, a unui rîu,
a unei localități: Babele, Oltul și Mureșul; legende istorice:care
prezintă, într-o formă ce îmbină istoria reală cu elemente
fantastice, anumite evenimente și personalități istorice,ele dau o
interpretare a evenimentelor istorice prin tradiție:De la Dragoș la
Cuza-Vodă.
După modelul legendei populare s-au creat legendele
culte.Acestea din urmă își pierd de cele mai multe ori caracterul
explivativ.Lit.romînă înregistrează chiar de la începuturile ei o
culegere celebră de legend istorice: O samă de cuvinte de Ion
Neculce.Așezate în fruntea Letopisețului Țării Moldovei
legendele lui Neculce cuprind fapte generoase sau vitejești, ce
explică fie originea unor locuri(Dumbrava Roșie) ,
nume(Movilă).

16. Caractrizati snoava, caracterul ei satiric si moralizator (

Pacala in satul lui de Ioan Slavici)
Snoava Spre deosebire de basm și legend, snoava, ca specie
literară, a fost mai puțin abordată în studiile de
specialitate.Numele acestei specii este de origine slavă: izu nova
– din nou, dar ea circulă și sub alte denumiri: anecdotă, poveste
glumeață.Existeța snoavei a fost atestată încă în atichitate, în
literature Greco-latină.În evul mediu European poveștile
anecdotice cu tîlc au constituit o sursă importantă de inspirație
pentru nuvelistică.
Așadar ,snoava este o narațiune în proză, populară sau cultă,
redusă ca dimensiuni, cu character anecdotic si ,,cu intenții
umoristico-satirice, în care elementele realiste sunt împinse
cîteodată pînă la limita verosimilului, fără însă a se trece decît
rareori în fantastic,,.Snoava clasică are un statut literar distinct,
prin vitalitatea exprimată și prin aria largă de răspîndire.Ea
renunță la manierele învechite și reține elementul novator,
dinamic, rezumând atitudinea comunității față de unele aspecte
reprobabile.Atît în snoava populară cît și în cea cultă, se
întîlnește o mare varietate de procedee comice: umor,
ironie,satiră si altele.Conflictul snoavei gravitează în jurul
problematicii: sociale(stăpîn-slugă;bogăție-sărăcie);
familiale(soț-soție;părinți-copii); morale(înțelepciue-prostie;
vitejie-leșitate).
In snoava Pacala in satul lui , autorul urmareste sa infatiseze
tipul omului “patitor” si “istet”, specific lumii satului, care
printr-o inteligenta de exceptie si o intuitive psihologica
deosebita se dovedeste capabil sa iasa din orice incurcatura ,, sa
incurce treburile altora’’ si sa ,,rida de prostia omeneasca’’.
Eroul din pacala in satul lui nu se diferentiaza in esenta de cel
din snoava populara sau din opera lui Petre Dulfu.Scriitorul
ardelean avea convingeri si principia ferme cu privire la lumea
satului, cu obiceiurile si morala ei , de la care nu s-a abatut nici
in conturarea eroilor din nuvele si snoave. De acee nu este
intimplator faptul ca el il surprinde pe Pacala, cind acesta
doreste sa se intoarca in satul natal. In conceptia lui Slavici,
calatoriile pe meleaguri straine si implicarea in tot felul de
aventuri tine de virsta primei tinereti.Structura compozitionala a
snoavei cuprinde succesiv 5 episoade in care eroul isi dovedeste
,, calitati’’cunoscute. Episoadele sint inlantuite logic.Sub raport
compozitional , secventa a I-a cuprinde primele doua episoade
din cele cinci. Pacala, satul ,, sa tot umble razlet prin lume fara
nici o treaba’’, hotaraste ,, sa se faca si el om asezat, ca toti
oamenii de treaba’’. El vrea sa puna temeiul viitoarei gospodarii
pe o vitelusa. Acesta va creste si urmasele ei ii vor adduce
bogatii fabuloase. Insa vitelusa seaman leit la ,, nazdravanii’’cu
stapinul ei.Secventa a II-a cuprinde ultimele trei episoade. De
data aceasta , Pacala se hotaraste a ,, nu mai umbla cu
minciuna’’si ,, a nu mai cauta sat raga folos din partea altora’’.
Snoava lui Ioan Slavici, Pacala I satul lui, este scrisa intr-un
limbaj accesibil copiilor. In intregul ei, ea provoaca buna
dispozitie copiilor si contribuie la educatia lor morala prin faptul
ca le cultiva unele trasaturi positive de caractr: onoarea, spiritual
de dreptate, optimismul. Solutiile alese de erou le stimuleaza
spiritual de observatie, gindirea si fantezia.

17. Analiza imaginii micilor viețuitoare

1.„Din lumea celor care nu cuvântă” de Emil Gîrleanu
Emil Gârleanu a fost adevărat maestru în descrierea naturii
însufleţite prin schiţele întrunite sub titlul ,,Din lumea celor care
nu cuvîntă”. Acest volum a fost inspirat din lumea micilor
necuvîntătoare, a plantelor, animalelor şi a gâzelor.
 În acest volum, Emil Gârleanu ne descrie mici drame
„din lumea celor cenu cuvîntă”, găsește și descifrează întîmpări
asemănătoare celor ale oamenilor. Intrînd în „pielea micilor
vieţuitoare” el ne descrie foarte amănunţit obstacolele care le
întîlnesc în deplasare.
Autorul descrie foarte bine fenomenul tragediei a dramei şi
a pericolului care paşte micile vieţuitoare la orice pas. În schița
„Gîndăcelul” este ilustrată ideia necesității de a aspira spre un
ideal, nevoia de împlinire „să meargă și să meargă pînă în
vărf”, fapt evident în efoturile lui îndrăznețe. „Și cît era de
hotărît și de vînjos drumețul, nu-și putu opri un oftat”. Efortul
gîndăcelului îl putem echivala cu efortul omului spre afirmare.
Deasemenea în schiţa ,,Sărăcuțul” acesta este se simte
mereu în pericol, atunci cînd: „…venea un cocoș„, „Din
celălalt capăt al drumului sosea un curcan„, „…de după un
gard, sări, mare, cu coada rotundă cît soarele la răsărit, un
păun,,, iar la vederea unui pui te sturz care zbură spre el nu se
înfricoșă : „Ei! de așa păsări mici de seama mea, mi-i drag și
mie”, însă, îndată acesta îl și înghiți.
În schița ,,Musculiţa”, deasemenea este descrisă drama
unei mici viețuitoare nevinovate care plimbîndu-se pe paginile
unui ceaslov este strivită între pagini de către stăpânul
ceaslovului.
Frica mai este descrisă şi în schiţa ,,Fricosul”, care se
bucură de toate frumuseţile pădurii şi de armonia acesteia, dar
pînă în momentul cînd „chear de lîngă el, se întinse pe pămînt o
arătare cu două coarne grozave” şi o rupe la fugă oprindu-se
tocmai în stuhăria iazului unde nu-şi mai văzu umbra.
Deosebit de delicat şi fin autorul abordează tema
sacrificiului matern în schiţa ,,Căprioara”. La început autorul
descrie aspectul fizic al animalelor şi a grijei caprioarei catre
puiul ei. Apoi în momentul de cumpănă ea se sacrifică pentru
puiul ei astfel oferindu-i o şansă de evadare şi o speranţă la
viaţă. Astfel autorul ne exprimă fineţea instinctului de mama şi
grijă pentru puiul său
 Imaginea micilor vieţuitoare în acestă opera este exprimat
prin numeroasele probleme care le întîlnesc, stările sufleteşi a
acestora, unele fapte pătrunzătoare,şi gîndurile surpinzătoare
care le-ar putea avea micile vieţuitoare. Totodată umanizează
„lumea celor care nu cuvîntă”, tratînd cu blîndețe, duioșie,
delicatețe sufletească și omenească pentru a sensibiliza copii și
de a le oferi cunoștințe din această lume minunată.
2.,,Povestea furnicii” de Ion Druţă
În proza pentru copii a lui Ion Druţă un loc aparte îl ocupă
micile povestiri alegorice despre fiinţele necuvîntătoare.
Personajul principal al acestei opera este o furnică. În opera este
relatat despre truda acestei furnici, autorul prezentînd-o ca un
simbol al trudei neostenite „trei zile lungi de vară și tote trei au
fost în zadar”.Fapt ce a determinat furnica să plece a patra zi
departe cu scopul de a aduce la furnicar ceva de folos, prin acest
lucru înţelegem dorinţa furnicii de a fi de folos pentru semenii
săi chear dacă își punea în pericol viața: „A patra zi s-a trezit cu
taote cele șase lăbuțe amorțit de oboseală și poate că n-ar fi fost
rău să rămâie ziua ceea la furnicar”. Prin această faptă a
furnicii ne putem crea o atitudine despre relaţiile ei cu familia
mare din furnicar.
Furnica întlneşte multe obstacole în caleai ei după ce a găsit
coaja de răsărită a dat o ploaie puternică „Ploaia se îndesa- din
vreme în vreme nimerea cîte un strop în coaja de răsărită, de-i
frîngea furnicii tot trupul și-i vâra piciorușele pe jumătate în
pământ”, dar necătînd la toate obstacolele ea mergea spre casă
prin ploaia puternică şi lanul de grîu foarte dificil de trecut. În
aceste momente furnica dă dovadă de multă vitejie, voinţă şi
sacrificiu.
În opera respectivă este reflectată şi modestia acestei mici
necuvîntătoare, anume prin faptul ca a refuzat să se
adăpostească la un furnicar străin „Îi era însă oarecum să se
oprească și să întrebe niște furnici necunoscute”, ,,cum să te
vâri tu udă, cu coaja în spate, la nişte furnici necunoascute”.
 În opera lui Ion Druţă, furnica este prezentată prin simbolul
trudei, o vietate plină de vitejie, isteţime, voinţă şi sacrificiu
pentru furnicarul său şi cu orice scop să fie de folos pentru
semenii săi chiar dacă ea ar fi în pericol.
SAU/////// Imaginea furnicii din Călătoarea de Elil
Gârleanu
În opera respectivă avem prezentată imaginea furnicii dornice de
cunoaștere, de descoperire, așa cum este prezentată chear de la
început: „A ieșit din mușuroi furnica și-a pornit , cum face în
fiecare dimineață, a pornit să vadă lumea”.
Acestă mică furnică este asemeni unui copil ce dorește să-și dea
răspuns multor întrebări ce-l frămîntă, pentru acest fapt el singur
pornește în cercetare.
Furnicii îi sunt atribuite însușiri omenești, fiind capabilă chear și
să gîndească, astfel ea alege timpul potrivit pentru a porni în
călătorie „Ș-apoi dimineața privești altfel lucrurile, altfel o
judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate”.
Capacitatea ei de a gîndi este reflecatată direct și în următorul
fragment: „Încîntată de frumusețea soarelui, care se prevestea
prin mănunchiurile lui de raze, totuși avu puterea să se
gîndească, drumeața, că, privind și minunându-se numai, nu
câștigă nimic”.
Îndată ce a dat prin miriște de cizma unui vînător „își puse în
gînd să cerceteze, să cunoască mai bine făptura umană”, ne
dăm seama că furnica respectivă are mult curaj și voință, fiindcă
ea nu a stat mult pe gînduri și cît mai repede a început să urce pe
cizmă.
Ea este descrisă și direct de către autor ca fiind „îndrăzneață și
destoinică”.
Pe lîngă faptul că era capabilă să gîndească, este capabilă și să
emită judecăți „ciudat, gîndi furnica în sine, s-ar zice că numai
pentru ca să-și facă rău își învelesc oamenii picioarele în pielea
groasă a încălțămintei”. Deasemenea în momentul cînd a găsit
în buzunar cîțiva bani de aramă „Ce or fi făcînd oamenii cu
lucruri care, după cât se vede nu le aduc nici un folos? judecă
ea”.
În drumul său de coborîre, grăbit de pe vînător, la vederea unei
firimituri ea fără frică a riscat să ajungă pînă la această firimitură
pentru a duce ceva la mușuroi, de unde putem deduce și faptul
că furnica era și strîngătoare, grijulie.
În final vedem această furnică și moralizatoare, și-a făcut o
concluzie despre descoperirea ei, care se pare că chear a
dezgustato, fiind dezamăgită de ceea ce aflase „Brrr! va să zică
ăsta e omul!”
Această mică furnică este prototipul omului dornic de
descoperire, în pofida obstacolelor ce puteau să-i spulbere viața
ea dorea să-și dea răspuns întrebărilor cu orice preț.
***Operele despre micile viețuitoare constituie o secvență
îndrăgită de către copii, aceste creaturi necuvântătoare îi
înduioșează. Astfel operele de acest gen sunt modalități de
maximă importantanță în realizarea unor obiective instructiv-
eductive atît în grădiniță cît și în școală.
Aceste opere stimulează simțul observației, oferă subiecte
de meditație, analogii cu lumea oamenilor, sensibilizează copii
față de lumea necuvântătoarelor, învățînd cum să o îndrăgească
și să o ocrotească. Au menirea de a îmbogăți, instrui și influeța
registrul afectiv al copiilor și nu în ultimul rînd oferă un bagaj
variat de „povestioare” menite să îmbogățească vocabularul.

18. Analiza imaginii copilăriei

1.,,Băieţelul din coliba albastră” de Spiridon Vangheli
În acestă operă este reprezentat copilul inocent de la ţară de
vîrstă mică care are grijă de sora sa mai mică. Personajul
principal al operei este un băieţel pe nume Radu,un copil
ospitalier, deschis către univer, care are o colibă albastră şi în
care îi primeşte pe toţi ,,şi Casa, şi Pomii, şi Vîntul, şi Iazul, şi
Soarele trăiesc cu mine în coliba albastră”. Dă dovadă de
inteligenţă şi isteţime prin răspunsurile la întrebările puse pentru
a prezenta surioarei mai mici locurile din preajmă cum ar fi:
,,Ştii de ce plouă? Deaceea că pămîntul e negru. El roagă
Ploaia să-l spele. Ploaia coboară din cer, îl spală şi pămîntul se
face verde” sau ,,Rodico, ştii din ce-i făcută Pădurea? Din
copaci şi vară. Vara e făcută din iarbă, căpşune, flori, fluturi,
buruiene şi copaci cu frunze”. Radu este tipul copilului cuminte,
darnic, inocent ,,O să prind deseara de pe deal stele şi o să le
pun în pămînt să crească mulţi sori. Cînd se va duce la culcare
unul- o să rămînă pe cer altul.”
În opera respectivă imaginea copilăriei este exprimată prin
totalitatea calităţilor inocente şi anume bunătate, dărnicie,
simplitate, grijă. Este copilul inventiv care încearcă să
interpreteze universul cu filtrul imaginației sale și care crește
într-un mediu al valorilor umane înalte. La o vîrstă destul de
fragedă simte responsabilitate faţa de sora mai mica pentru a-i
face cunoştinţă cu mediul înconjurător dîndu-i explicaţii destul
se simple, pe înţelesul propriu.

2.,,Bobocel cu ale lui” de Ion Druţă

Eroul principal al acestei opere este Bobocel, care este un
băiețel pe nume Andrei Boboc, dar fiindcă înca e mic prefera să
i se spuna Bobocel: „Lui îi spune așa,pentru că îi mare, dar eu,
pentru că îs mititel, ar trebui să mi se zică Bobocel.”
Bobocel este un copil descurcăreț, curajos și foarte isteț: „ -
Am intrat iaca pe ușa asta.Că alta pe unde eram să intru!”
Imaginea copilului în aceasta operă este a copilului
cuminte, iubitor, care-și îndrăgește familia: „Îi mare lucru cînd
oamenii trăiesc așa, grămăjoară, cum trăim noi”, un copil bun
la suflet: „Cum numai iese din casă, Javra îi sare cu două labe
pe piept,să-l întrebe ce i-a adus. Și, fiind băiat bun, Bobocel
împarte cu dînsa totul...”, un copil cu o imaginaţie foarte bogată,
deoarece în fiecare seară cînd se culca îşi trecea prin fața ochilor
tot ce s-a întîmplat şi ce se va întîmpla peste noapte.
 Bobocel este un copil optimist și încrezător în familia sa:
„acolo unde n-a putea el, l-a ajuta tata, acolo unde n-a ști el
cum, o să-l povățuiască tata, „acolo unde o să se teamă el, l-a
îmbărbăta bunicul”, „poate pentru că sora îl întreabă tăinuit, în
șoaptă, începe a-i destăinui totul de-a mărunțelul”.
În fragmentul „Cugetări”, dă dovată de multă
ingeniozitate și profundă gîndire asupra lucrurior: „Ca să
vezi”Vîntul adună norii, norii seamănă omăt, cînd prinde a se
încălzi vremea, omătul se topește...” Este tipul copilului
cuminte, care are relații foarte bune cu sora mai mare, şi mai
este şi un copil glumeţ , un pic șotios, ca orice copil, dar foarte
visător.
Aceasta opera dezvoltă creativitatea şi dă un imbold
copiilor de a se bucura de tot detaliul din jurul său şi de a fi cît
mai bun.
3.,,Cartea cu jucării” de Tudor Arghezi
Personajele principale din acestă operă sunt Mițu și Baruțu.
Sunt 2 personaje în contradictoriu, Mițu o fetiță cuminte, iar
Baruțu un copil foarte șotios, „Baruțu nu a fost cuminte. Nu
numai că nu a fost cuminte, dar a fost impertinent. Baruțu s-a
emancipat. A ocărît pe mama-mare! I-a răspuns răstit!.”
Este tipul copilului neobrăzat, care profită de indulgența și
generozitatea celor din jur, îndrăznind să-o numească pe mama-
mare proastă: „Eti o poată„ și să-i spună tătuțului „Eti
talaghios„.
Baruțu este tipul copilului răsfățat, care în pofida vorbelor
spuse, comportamentului inadecvat nu este pedepsit în nici un
mod, ci din potrivă este mîngîiat : „...i-a șoptit la ureche:
„Prostul mamii!” și l-a mîngîiat”.
Respectiv Mițu este o fetiță cuminte care dorește să
exploreze lumea celor mari, „La partu ani și jumătate, Mițu e
proprietăreasă de o mulțime de lucruri”.
Relația dintre Mițu și Baruțu nu era una bună, prietenească
deoarece Baruțu mereu face pozne, țipa, arătă limba,
batjocorește, arată pumnul; conflictul ia amploare „Baruțu îi dă
în cap cu un cărucior. Mițu îi trîntește în cap o păpușă. A
început bătaia”.
În opera respectivă imaginea copilăriei este exprimată
prin totalitatea năzbîtiilor lui Baruțu, căruia toți îi dau iertare
fiindcă este mic și nu știe ce face. Însă totodată este un copil
dornic de a cunoaște cît mai multe lucruri, care pentru el sunt un
mister, „magie”. Un copil plin de imaginație și ingeniozitate
„Auzind că pisicile fată, Baruțu ne-a adus vestea că găinile
Tătanei au fătat 4 ouă”.

19.-20 Analizează sintetic conținuturile curriculare și cele din

manualele din clasele primare
1.În manualul de clasa a I-a
Domină autorii din spațiul românesc, unii mai cunoscuți, alții
mai puțin sau deloc cunoscuți de cotre copii cum ar fi:
Primăvara după Spiridon Vangheli, O carte de Constantin
Dragomir, Greierul şi furnica de Alexandru Donici, Ciuboţele
ogarului după Călin Gruia , Ciocârlia după Ion Agârbiceanu ,
Mi-e dor de tine, mamă˝ de Grigore Vieru, Mărinimie dupa
Emil Gîrleanu, Hoţul de Tudor Arghezi, Povestea gîştelor de
George Coşbuc,
Adio, drag Abecedar! de Ion Hadîrcă etc. Totodată țin să
specific că textele specificate sunt interesante și cu o mare
valoare morală, ce oferă copiilor anumite învățăminte.
Deasemenea de o importanță majoră avem și opere din foclor,
cu importantă valoare educativă: Găurile, Unirea face
putere.............................................................................................
.......
Ceea ce privește lectura recomandată de curriculum, putem
menționa că se află în strînsă legătură cu abecedarul, oferind o
gamă mai largă de oprele autorilor stipulați în manual: Spiridon
Vangheli- Banca lui Guguţă, Grigore Vieru-Zilele săptămînii,
Frumoasă-i limba noastră, Plaiul meu etc.Un fapt remarcabil în
lectura recomandată este că temele abordate au un profund
conținut educativ: Liviu Deleanu „Fii ordonat, Petru Cărare
„Legea politeţei, Folclor „Cearta nu aduce folos etc. Autori
străini sunt cîțiva, printre care: Vasile Suhomlinski , Lev
Tolstoi, Esop Cîinele (fabula)
2.Manualul din clasa a II-a
Ceea ce privește lectura recomandată de curriculum, bine sunt
evidențiate operele următorilor autori(care sunt și mai des
menționați):Fraţii Grimm, Ioan Slavici(povești), Constantin
Dragomir, Hans Cristian Andersen, Ion Druţă(Bobocel cu ale
lui, Iarna). Majoritatea autorilor sunt cunoscuți de copii(Grigore
Vieru, Vasile Romanciuc, Al.Brăteanu Voinești, Ana Blandiana,
Elena Farago, George Topârceanu,Dumitru Matcovschi, Iulian
Filip etc.), cu excepția lui Lewis Carroll „Alice în Ţara
Oglinzilor” – cap. I, care după părerea mea nu este adecvată
clasei II
3.Manualul din clasa a III-a
Ceea ce privește lectura recomandată de curriculum: majoritatea
sunt autori din spațiul românesc: Ion Creangă, Ion Agârbiceanu,
Demostenie Botez, Mihai Eminescu, Petru Cărare, Grigore
Vieru, Vasilie Romanciuc(Dacă ai un prieten, Părinţilor),
Nicolae Dabija(Cetatea Sorocii), Alexandru Mitru, Aureliu
Busuioc, Spiridon Vanghelie, Ioan Slavici(Păcală i satul lui),
etc. Dar și autori străini: Charles Perrault(Cenusăreasa, Motanul
Încălţat), Carlo Collodi(Pinocchio), Aleksandr Pukin (Povestea
pescarului i a petiorului de aur), Paulo Coelho(Povestea
creionului).
Manualul din clasa a IV-a
Cuprinde 10 module: Modulul 1 PARIOTISM; 2
CHIBZUINȚĂ; 3 SÎRGUINȚĂ; 4 PRIETENIE; 5 CREDINȚĂ;
6 SENSIBILITATE; 7 BUNĂVOINȚĂ; 8
RESPONSABILITATE; 9 DEVOTAMENT; 10
CURIOZITATE.
În total sunt 49 de texte dintre care 30 aparțin genului epic iar 19
genului liric.
Opere care ar aparținea genului dramatic nu sunt. Autorii
operelor stipulate în manualt sunt cunoscuți de către copii, autori
din spațiul românesc precum: Dimitrie Cantemir, Nicolae Dabija
Ion Druță, Emil Gîrleanu,Vasile Alecsandrii , Ion Agîrbiceanu,
Alexandru Donici, Spiridon Vanghelii, Ion Creangă etc., și sunt
și cîțiva autori din afara spațiului românesc dar care deasemenea
sunt cunoscuți de copii precum: Lev Tolstoi, cu opera Leul și
cățelușa.
Autorii stipulați în manual sunt deasemenea recomandați și de
curriculum................................
Curriculum este mai variat în ceea ce privește autorii
străini, de exemplu: Alecu Russo, Mark Twain, Hans Christian
Andersen , La Fontaine, iar operele acestora încadrînduse în
tematicile modulelor.
În opinia mea între curriculum și manual este o legătură
bine stabilită, temele corespund într-o măsură oarecare, atît în
manual cît și în curriculum sunt opere a scriitorilor autohtoni și a
celor din străinătate. Sunt recomandare diverse texte care aparțin
și genului epic cît și celui liric. Genul dramatic mai puțin întîlnit.

21. Oferiți sugestii lectorale în vederea completării

conținuturilor curriculare
Clasa I
Genul liric Genul epic Genul dramatic
Tudor Arghezi – Ion Agârbiceanu- Chelmaz Petre- Puf-
Din Abecedar; Fricosul; Pufos la școală;
Ana Blandiana- Condrea Puf-Pufos și
Întîmplări din Constantin- vestitorii primăverii;
grădina mea; Prietenul adevărat; Cezarina
Constantin Constantin Amadescu- Feerie
Cubleșan- Alfabetul Dragomir-Cartea de Crăciun;
glumeț; cu minuni;
Dumitru Spiridon Vanghelie-
Matcovschi- Bună Steaua lui Ciuboțel;
dimineața, mamă! Aurel Scobioală-
Grigore Vieru- LU-MA-MIE-JO-
Muzicuțele, VI-SĂ-DU sau
Rugăciune pentru Micu cel tare din
mama. grupa mare.
ClasaII
Genul liric Genul epic Genul dramatic
Demostenie Botez- Petre Dulfu- Zîna Chelmaz Petre- Puf-
povestea omului; florilor; Pufos la bibliotecă;
Petru Cărare- micul Hodoș Constanța- Alexandru Mirodan-
ștrengar; Ultimul prieten; Teatru școlar. Moș
Constantin Ion Agârbiceanu- Gerilă, jocuri și
Cubleșan- Băieții Fergheleagă; jucării.
cuminți; Demostenie Botez- Vitalie Filip- Darul
Constantin povestea Mărgicăi; primăverii;
Dragomir- Roua Spiridon vanghelie- Iulian Filip- Cuibul
sufletului; Guguță și prietenii lui Dumnezeu;
Ion Hadîrcă- De ce-i săi. Constanța Hodoș-
mare Soarele? Teatrul de copii.
Arcadie Suceveanu-
Dincolo de ce văd
ochii;
Clasa III
Genul liric Genul epic Genul dramatic
Cicerone Ioan Slavici- Ileana Ion Lucian –
Theodorescu – cea șireată;(poveste) Cocoșelul
făuritori de Valentin Roșca- neascultător;
frumusețe; Cine e harnic? Vitalie Filip- Cînd
Rațiu Țăranu- (culegere de pisica nu-i acasă;
Calendarul florilor; povestiri) Constantin Berariu-
Titus Știrbu- Alexandru Mitru-În Făt Frumos în
Poveste despre țara legendelor; grădina Sfintei
pîine; Dumitru Vineri(versuri);
Efem Tarlapan- Matcovschi- Constantin Codrea-
Ghicitori și Greierașul Copiii și merele;
epigrame școlare; puiul(povestire); Iulian Filip-Cetatea
Vasile Romanciuc- IonIachim- Nu mai lui Bujor
Dacă ai un prieten; plînge,
păsărilă(povestiri)
Clasa IV
Genul liric Genul epic Genul dramatic
Ion Hadîrcă- Ion Creangă- Inul și Vasilie Alecsandrii-
Duminica mare; cămeșa; Tîndală și Păcală;
Constantin Ion Iachim- Iulian Filip- Cetatea
Dragomir- Roua Amintirile lui Bujor;
sufletului; pițigoiului Zbanț; Gheorghe
Demostenie Botez- Constantin Calamciuc- Ultimul
Povestea omului; Condrea- Prietenul răvaș a lui Ștefan
Vasile Romanciuc- adevărat; Vodă;
Dacă ai un prieten; Alecu Donici- Constantic
Grigore Vieru- Culegeri de fabule; Cubleșan- Lumea
Rugăciune pentru Emil Gîrleanu- Din lui Păcală;
mama; lumea celor ce nu Aventurile lui
cuvîntă; Pinochio;
Ion Băieșu- Cine
sapă groapa altuia;
Boul și vițelul.