MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI;

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÎRGU MUREŞ;

Departamentul de Studii Masterale,
Programul de masterat: consiliere și psihoterapie

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Conf.univ.dr. Adriana Tomulețiu

Masterand: Orbán Enikő

TÎRGU MUREŞ
2011
 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI;
UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÎRGU MUREŞ;
Departamentul de Studii Masterale,
Programul de masterat: consiliere și psihoterapie

Influența inteligenței emoționale și a

atenției conștiente asupra satisfacției
sexuale

Conf.univ.dr. Adriana Tomulețiu

Masterand: Orbán Enikő

TÎRGU MUREŞ
2011

2
 Abstract

Motto: "There are things we know, but do not know that we know. When you will
know what you do not know, then you will change. "(Milton Erickson).
Or not ... depends on the individual. This statement is true for anyone, for any problem.
And in our case can be an ideal motto for the nowadays sexuality issue that is treated
with severity and it is still a taboo subject, but unfortunately there is not payed much
importance. If something is wrong in intimate life, there is no question that both sides
have something to do with themselves. Unfortunately they are wrong, because
everything starts from within each partner. To love, to desire, comes from within us,
perhaps subconsciously, maybe not. We need to recognize the emotions that they
come out, to give them interest and to deal with them, otherwise they’ll be lost, they’ll
remain unsolved, and maybe that's why we do not know them, are hidden inside us.
Sexual dysfunction can be both mental and somatic. More somatic occurs because
within us gives, we have a warning sign that makes us realize when something is
wrong. We try to treat it with drugs but only because we are physically, we can not
chase "grief" with them.
In this paper I tried to find out if sexual satisfaction is influenced by physical coefficients
such as emotional intelligence or conscious attention. I wanted first to measure the
level of sexual satisfaction that I see differences with the two variables that will be the
result. Besides these two variables we thought that the recognition of mental states will
be influenced by it. The sample that I chose, I hope, it will show all the differences
proposed.

3
 Curpins
Abstract………………………………………………………...............................................1
Obiectivul și ipoteza cercetării……………………………..............................................4
Metodologia cercetării…………………………………....................................................5
Introducerea……………………………………………….................................................10
Cap.I. Inteligenţa emoţională………………………………………................................11
1.1. Emoţiile………………………………………………………….............................11
1.2. Inteligenţa emoţională…………………………………………............................12
1.2. a. Caracteristicile I.E………………………………......................................12
1.2. b. Aspectele I.E………………………………………...................................13
1.2. c. Direcţiile I.E…………………………………………..................................16
1.3. I.E. în opinia lui D.Goleman…………………………………..............................17
1.4. Concluzie……………………………………………………….............................18
Cap.II. Elemente din psihologia cuplului……………………………............................19
2.1. Cuplul conjugal – interferanţă biopsihosocială…………………………............19
2.2. Comunicarea într-un cuplu..............................................................................20
2.2.1. Lucruri esenţiale pentru o mai bună comunicare în cuplu……...........21
2.2.2. Un model de comunicare în relaţiile de cuplu………..........................22
2.2.3. Comunicarea - cheia unei relaţii stabile………………………..............24
2.3. Activitatea erotică şi viaţa sexuală a adultului……………...............................25
2.3.1. Sexualitatea cuplului…………………………………............................27
2.3.2. Psihosexologia cuplului……………………………………….................28
2.4. Pulsiunea sexuală şi libidoul…………………………………….........................29
2.4.1. Pulsiunea sexuală ……………………………………………................30
2.4.2. Libidoul…………………………………………………………................31
2.5. Satisfacţie pulsională şi auto-erotism………………………............................32
2.5.1. Experienţa de satisfacţie şi formarea dorinţei…................................32
2.5.2. Auto-erotism şi obiect al dorinţei…………….....................................34
2.5.3. Reprezentarea dorinţei şi alegerea obiectelor………........................36
2.6. De la auto-erotism la dragostea de obiect……………………........................37
2.7.Disfuncţii sexuale………………………………………………..........................38
2.7.1. Natura disfuncţiilor sexuale…………………………..........................39
2.7.2. Cauzele disfuncţiilor sexuale………………………...........................39
2.8. Insatisfacţia sexuală……………………………………...................................40

4
Cap.III. Atenția conștientă...........................................................................................42
3.1. Atenţia în relaţia de cuplu.............................................................................42
3.2. Cultivarea conştientă a atenţiei....................................................................43
3.3. Caracteristicile atenţiei.................................................................................43
3.4. Criterii de apreciere a capacităţii de atenţie.................................................44
3.5. Cultivarea metodică a atenţiei.............................................................45
3.6. Amplificarea atenţiei senzoriale....................................................................45
3.7. Tehnici de amplificare a atenţiei...................................................................47
Cap.IV. Rezultatele cercetării ştiinţifice realizate …………………………................49
4.1. Rezultatele testelor aplicate.........................................................................49
4.2. Rezultatele prelucrării statistice....................................................................60
Concluziile şi eventualele implicaţii practice ale cercetării ştiinţifice ...................61
Bibliografie...................................................................................................................63
Anexe............................................................................................................................64

5
 Obiectivul cercetării

Evaluarea nivelului satisfacţiei sexuale în funcţie de coeficientul de inteligenţă

emoţională şi nivelui atenţiei conştiente.

Ipoteza cercetării

Presupunem că există diferenţe pozitiv semnificative în ceea ce priveşte

influenţa inteligenţei emoţionale şi a atenţiei conştiente asupra satisfacţiei sexuale.

6
 Metodologia cercetării

Lotul de subiecţi

Subiecţii acestei cercetări sunt adulţi, cu vârsta cuprinsă între 25-45 de ani, atât
femei cât şi bărbaţi, aleşi aleatoriu, cu diferite ocupaţii, dar care sunt implicaţi într-o
relaţie de cuplu sau mariaj, şi care au o relaţie sexuală normală.

Instrumentele de lucru

a). Scala de inteligenţă emoţională

Denumirea originală: Emotional Intelligence Scale (SSRI)
Descriere:
Scala de autoevaluare, concepută de Schutte şi colab. (1998) pe baza teoriei
elaborată de Mayer şi Salovey este compusă din 33 aserţiuni. Forma finală s-a conturat
în urma aplicării pe 346 subiecţi a unei versiuni iniţiale ce a cuprins 62 itemi, ca rezultat
al analizei factoriale după care au fost reţinuţi cei 33 itemi. Scala pemite efectuarea a
cinci măsurători: un scor global, calculat pe baza răspunsurilor la toţi itemii şi patru
scoruri relevante pentru factorii care compun IE-trăsătură: 1. optimism şi reglarea
emoţiilor; 2. evaluarea şi recunoaşterea emoţiilor; 3. utilizarea emoţiilor; şi 4. abilităţi
sociale.
Mod de administrare şi cotare:
Subiectul completează Scala IE pe baza următoarelor instrucţiuni:
„Indicaţi pe o scală de la 1 (dezacord total) la 5 (întru-totul de acord) în ce măsură
fiecare din afirmaţiile de mai jos vă caracterizează:” Cotarea se realizează după cum
urmează: se acordă câte un punct pentru răspunsurile „dezacord total”; 2 puncte pentru
răspunsurile „dezacord”, 3 puncte pt. răspunsurile „parţial de acord”, 4 puncte pentru
răspunsurile „de acord” şi respectiv 5 puncte pentru răspunsurile „întrutotul de acord”.
Itemii 5, 28 şi 33 se codifică invers. Itemii relevanţi pentru cei patru factori sunt
prezentaţi în cele de mai jos:
ei_fact1 = ei22 + ei21 + ei9 + ei12 + ei23 + ei19 + ei10 + ei28c + ei14 +ei2 + ei3 + ei1.
ei_fact2 = ei5c + ei18 + ei25 + ei29 + ei32 + ei15
ei_fact3 = ei27 + ei20 + ei33c + ei17 + ei7 + ei6.

7
ei_fact4 = ei4 + ei8 + ei13 + ei11 + ei16 + ei31 + ei24 + ei26 + ei30.
Scorul global se obţine prin însumarea punctelor acumulate prin răspunsul la
fiecare dintre itemi.

b). Scala de atenţie Toronto

Denumirea originală: Toronto Mindfulness Scale (TMS)
Descriere:
Scala de atenția Toronto, este o măsură promiţătoare de stat de atenţie
conștientă, cu bune proprietăţi psihometrice. Este compus din 13 itemi fiecare afirmație
având ca caracteristică de a demonstra menţinerea gradului de conştientizare asupra
respiraţiei şi observând senzaţiile, gândurile şi sentimentele care apar în tehnica
meditaţiei de atenţie conștientă.
Mod de administrare şi cotare:
Subiectul va completa TMS pe baza următoarelor instrucţiuni: „Ne interesează
ceea ce tocmai ai experimentat. Mai jos este o listă de lucruri pe care oamenii le
experimentează uneori. Te rugăm să citești fiecare afirmație. În dreapta fiecărei afirmații
sunt 5 variante de răspuns: „deloc”, „puțin”, „moderat”, „destul de mult” și „foarte mult”.
Te rugăm să indici măsura în care ești de acord cu fiecare afirmație. Cu alte cuvinte, cât
de bine descrie acea afirmație ceea ce tocmai ai experimentat, chiar acum?”
Scorul global se obţine prin însumarea punctelor acumulate prin răspunsul la
fiecare dintre itemi.

c). Scala Modurilor sexuale

Denumirea originală: Sexual modes questionnaire (SMQ): Measure to assess
the interaction among cognitions, emotions, and sexual response.
Descriere:
Chestionarul Modurilor Sexuale, este un instrument de măsurare dezvoltat
pentru a evalua factorii cognitivi si emoționali ai funcţiei sexuale. Scopul scalei este de
a evalua aceste procese integrate şi interdependente în domeniul sexualităţii.
Chestionarul Modurilor Sexuale (SMQ; versiunile de sex masculin şi feminin) este
instrument de măsurare combinată constituit din trei subscale interdependente:
gândurilor automate, emoţiile, şi răspunsurile sexuale prezentate în timpul activităţii
sexuale. Studiile psihometrice au arătat bună credibilitate şi rezultatele valide în ambele
versiuni, şi corelaţiile ridicate între mai multe dimensiuni din cele trei subscale sprijină
conceptul de modul şi caracterul său interacţionale. În plus, capacitatea de a arăta prin
SMQ că discriminare între subiecţii sexuali funcţionali şi disfuncţionali, şi corelaţiile sale

8
ridicate cu măsuri de funcţionare sexuală, subliniază rolul proceselor cognitive,
emoţionale pe probleme sexuale.
Acest chestionar a fost dezvoltat pentru a evalua modelul propus de modurile AT
Beck (1996). Din cauza caracterului interacţional al conceptului modurilor, am creat un
chestionar care evaluează trei zone diferite (gândurilor automate, răspuns emoţional,
sexual şi răspunsul).
Mod de administrare şi cotare:

a). Subscala de gândire automată (AT)

Se roagă participanţii să noteze frecvenţa (de la 1 = niciodată până la 5 =
întotdeauna) cu care experimentează, de obicei, acele gânduri automate în timpul
activităţii lor sexuale. Gândurile incluse în scală au fost selectate pe baza relevanţei lor
teoretice şi clinice. Folosind unele dintre constatări empirice şi clinice prezentate mai
sus, am selectat un produs pentru a evalua dacă conţinutul gândit a fost orientată spre
stimuli sexual şi erotic sau pentru indicii nonrelevant.
Sunt generate elemente pentru versiunea feminină pentru a evalua gândurile de
eşec şi dezangajare, găndurile scăzute imaginii corpului, găndurile de abuz sexual,
gândurile despre lipsa unui partener de afecţiune, şi gândurile despre comportament
sexual şi de control. Un indice ale gândurilor negative automate a fost calculat de către
însumarea tuturor elementelor automate gândite (gândurile referitoare pentru indicii
erotice au fost marcate în ordine inversă).
Factori pentru femei Itemi
Gânduri de Abuz sexual 1,2,3,4,6,15,32,33
Gânduri de Nerespectare / dezangajare 19, 22, 26, 30
Lipsa de Afectiune a Partenerului 7, 12, 24, 27, 28
Pasivitatea sexuală şi de control 10, 14,17,21,23,29
Lipsa de Gânduri Erotice 5,8, 11,25,31
Gânduri Scăzute a imaginii corpului 9, 16, 20
Itemii 5,8,11,25,31 trebuie numerotate în ordinea inversă
Factori pentru bărbați Itemi
Gânduri de Anticipare a Eşecului 1,2,3,4,6,7,16
Gânduri de Grija a Erecţiei 5,8,9, 10, 11, 12,29
Gândurile de Vârsta şi organismul corelat 19,21,22,28
Gândurile negative Faţă de Sex 20, 23, 24, 25, 30
Absenţa Gândurilor Erotic 14, 17, 18, 26
Itemii 14, 17, 18, 26 trebuie numerotate în ordinea inversă

b). Subscala de răspuns emoțional (ER)

Sunt dezvoltate 30 de elemente pentru sex masculin şi o scară de 33 de
element pentru sex feminin, pentru a evalua emoţiile experimentate în timpul activităţii

9
sexuale. Elementele au fost conectate direct la elementele de scara gândire automată.
Deci, pentru fiecare gând automate, subiecţii indică răspunsul lor emoţional. O listă de
emoţii fost prezentate (grijă, tristețe, deziluzie, frică, vinovăție, rușine, furie, durere,
plăcere, satisfacție), iar participanţii au fost rugaţi să verifice care au experimentat, de
obicei, sau de câte ori au aprobat fiecare gând automat. Un index pentru fiecare
răspuns emoţional a fost calculat pe baza formulei următoare: numărul total pe fiecare
emoţie aprobat / numărul total de emoții aprobat. Indicii care se bazează pe această
formulă reprezintă raportul la care participanţii au, de obicei acele emoţii în timpul
activităţii sexuale. Indicele emoţionale variază răspunsuri 0.0-1.0.

c.) Subscala de răspuns Sexual (SR)

Sunt dezvoltate pentru bărbați 30 de elemente şi o scară de 33 de element
pentru sex feminin, pentru a evalua răspunsul subiectiv sexual în timpul activităţii
sexuale (excitare sexuală subiectivă). Elementele au fost conectate direct la elementele
de scara gândire automată. Deci, pentru fiecare gând automat prezentat, subiecţii au
fost rugaţi să evalueze intensitatea lor, excitarea sexuală subiectivă (de la 1 = foarte
slab la 5 = foarte mare). Un indice de răspuns sexual a fost calculat pe baza formulei
următoare: suma de răspuns sexual pentru fiecare element / numărul total de răspuns
sexual aprobat. Indicele bazat pe această formulă dă o indicaţie a răspunsului sexual
medie (excitația sexuală subiectivă), prezentat de către participanţi în timpul activităţii
sexuale. Indicele răspunsului sexual variază 1-5.

d). Testul de ochi

Denumire originală: „Language of the eyes”
Descriere:
S-a investigat cazul în care o gamă largă din stări mentale se poate fi citit din
expresia facială (Baron-Cohen, Riviere, Cross, Fukushima, Bryant, Sotillo, Hadwin,
franceză şi engleză, 1996). Furtheremore și Numenmaa (1964) a propus un "limbaj de
faţă ", Baron-Cohen (1995) a propus existenţa unui "limbaj al ochilor", adică, faptul că
informaţiile în regiunea ochilor a feţei transmite numai indicii la persoana stări mentale.
Astfel a fost dezvoltat această scală care este compus din 20 de fotografii care conține
o față de actriță care reprezintă 10 emoţii "de bază" (fericit, înspământat, trist, furios,
fricos, supărat, dezgustat, surprins, uimit, şi disperat), şi 10 stări mentale "complex"
(intrigat, vinovat, contemplativ, adorator, cârcotaș, flirt, interesat, plictisit, şi arrogant).
Sub fiecare fotografie a fost scris un cuvânt ţintă, descriind starea mentală care
prezintă actrița.

10
 Mod de administrare și cotare:
Pentru fiecare stimul, subiectul este rugat să aleagă cuvântul de sub fiecare
fotografie, care descrie cel mai bine ceea ce actrița gândește sau simte. Subiecţii sunt
rugaţi să răspundă cât mai repede posibil.
Scorul global se obţine prin însumarea răspunsurilor emoțiilor corecte.

11
 Introducerea

Motto: „Există lucruri pe care le știți, dar nu știți că le știți. Când veți ști ceea ce
nu știți, atunci vă veți schimba.” (Milton Erickson)
Sau nu..., depinde de fiecare. Acest motto e valabil pentru oricine, pentru orice
problemă. Și în cazul nostru poate fi un motto ideal pentru că problema sexualității în
ziua de az se tratează cu severitate, este încă o temă tabu, și din păcate nu se dă prea
multă importanță. Dacă ceva nu este în regulă în viața intimă, nici nu se pune problema
că partenerii au ceva de făcut cu ei înșiși. Din păcate se înșeală, pentru că totul
pornește din interiorul fiecăruia. A iubi, a dori, vine din interiorul nostru, poate din
subconștient, poate nu. Trebui să recunoaștem emoțiile care încerc să iasă pe
suprafață, să le dăm interes și să ne ocupăm de ele, altfel se pierd, rămân nerezolvate,
și poate de accea nu știm de ele, pentru se ascund în interiorul nostru.
Disfuncțiile sexuale, poate să fie, atât somatice cât și psihice. Mai mult apare
somatic, pentru că interiorul nostru dă un semn de alarmă ca să ne dăm seama că
ceva nu este în regulă. Încercăm să tratăm cu medicamente dar bineînțeles cauza ne
fiind fizic, nu putem alunge ”durerea sufletească„ cu ajutorul lor.
În această lucrare am încercat să aflăm dacă satisfacția sexuală este influențată
de coeficiente psihice cum ar fi inteligența emoțională sau atenția conștientă. Dorim
prima dată să măsurăm nivelul satisfacției sexuale ca să putem observa diferențele pe
care cele două variablie le va da. Pe lângă aceste două variabile ne-am gândit că și
nivelul de recunoaștere a stărilor mentale, va avea și el de influențat.
Eșantionul pe care am ales să sperăm că va ajunge pentru a putea vedea
diferențele propuse.

Cap.I. Inteligenţa emoţională

1.1.Emoţiile

12
 Emoţiile sunt parte integrată a sistemului nostru psihic. Aceste au caracter
subiectiv şi după unii cercetători, se află în opoziţie cu raţiunea, aceasta din urmă
având caracter pregnant obiectiv. De fapt, afectivitatea înfăţişează un nivel al existenţei
umane, unde totul este doar trăit de individ, dar nu în mod conştient şi făcându-se
trimitere la antiteza cu raţiunea, şi mai exact la conceptualitate.

Caracteristicile afectivităţii (A.si R.Mucchielli,1969):

 implicare personală complexă;
 caracter esenţial psihomatic sau fiziologic (desfăşurarea trăirii în plan fizic, decât la
nivel conştient, şi însoţită de fenomene sau senzaţii organice, funcţionale, sub forma
sentimemtelor);
 semnificaţii personale (date condiţiilor noastre existenţiale din mediul care ne
înconjoară);
 puterea de determinare a comportamentului nostru.

Deşi plasată la nivel conştient, afectivitatea are o formă complexă, adică

sentimente, pasiuni, astfel încat, făcând trimitere la nivelul cultural, are rol adaptativ
pentru individ şi îi potenţează activitatea de cunoaştere.
În consecinţă, emoţiile constituie evaluări sau judecăţi, analize asupra lumii în care
trăim, implicând totodată o evaluare de câtre subiect despre însemnătatea unui
eveniment sau a unei situaţii şi depinde de personalitatea subiectului.
Altfel spus, emoţia depinde efectiv de felul în care o anumită persoană evaluează şi
analizează o situaţie după un sistem de valori, judecând spre exemplu dacă e bine sau
rău, dacă e permis sau interzis, dacă e plăcut sau neplăcut etc. Revenind la opoziţia
raţiune (în registrul intelectual) şi afectivitate (înregistrul emoţional), M. Zlate (1991)
afirmă că deşi procesele cognitive şi cele afective sunt diferite prin natura lor, sunt
inseparabile în activitatea individului şi se află în strânsă interacţiune.
De asemenea, sediul vieţii emoţionale-creierul emoţional este definit de Daniel
Goleman ca un “magazin al memoriei emoţionale”. Prin acestă, capacitatea de
memorare şi de învăţare a unui individ asigură o mai bună adaptare la mediu şi este
direct răspunzător de afectivitate, oferind posibilitatea de a recunoaşte stările
emoţionale încercate, probate în faţa lucrurilor, oamenilor sau a altor fiinţe.

Importanţa emoţiilor. Emoţiile asigură:

13
 supravieţuirea (emoţiile funcţionează ca un sistem interior de ghidare, delicat şi
sofisticat);
 luarea deciziilor;
 stabilirea limitelor (trasarea unor graniţe pentru a proteja sănătatea mentală şi
psihică)
 comunicarea (ex.: prin expresia feţei, iscusinţa verbală etc.);
 unitatea (ex.: sentimente de empatie, compasiune, cooperare, iertare etc., ne unesc
ca specie).

1.2. Inteligenţa emoţională

Termenul de “inteligenţă emoţională” a fost formulat pentru prima dată într-o

teză de doctorat, în S.U.A., în 1985, a lui Wayne Leon Payne. Acestă considera că I.E.
este o abilitate care implică o asociere creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă.
D.Wechsler subliniază că adaptarea individului la mediul în care trăieşte se
realizează atăt prin elemente cognitive, cât ţi non-cognitive (adică cele de ordin afectiv,
personal şi social), acesteă din urmă avănd rol esenţial pentru reuşită în viaţa a
individului.
Dupa D.Goleman, I.E. are ca piesă de rezistenţă dezvoltarea emoţională a
individului, fenomen decisiv pentru succesul acestuia în viaţă, nu doar pentru rezultate
izolate (ex. rezultate şcolare, în afaceri etc.).
De asemenea, cercetătorii au demonstrat ca luând ca reper elevii-capacitatea de
a recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor, duce la performanţe mari la şcoală, în muncă şi
în relaţiile interumane.

1.2. a. Caracteristicile I.E.

I.E. are 5 subcomponente:

 conştiinţa de sine a propriilor emoţii (cunoaşterea emoţiilor determină
autoobservarea de sine);
 stapănirea sau controlul emoţiilor;
 motivarea interioară;
 empatia (capacitatea individului de a se pune în locul altuia);

Stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane (determină sociabilitate între indivizi).

14
 Primele 3 subcomponente au aspect intrapersonal şi fac trimitere la ceea ce se
numeşte inteligenţă intrapersonală. Acest tip de inteligenţă se regăseşte în “Teoria
inteligenţelor multiple”, lansată de Howard Gardner (1993) şi constă în abilitatea de a
se întoarce spre sine, în interiorul propriei persoane; dar şi abilitatea de a forma un
model riguros al sinelui după care va acţiona adecvat în viaţă. Formarea intelegenţei
intrapersonale echivalează cu un ghid de comportare bazat pe o aprofundată
cunoaştere şi evaluare personală, autoreflecţie şi stabilirea de obiective personale. De
altfel, poate fi stimulată prin activităţi individuale, existenţa unui ritm propriu, selecţia şi
tratarea diferenţiată a sarcinilor, crearea de jurnale reflexive personale.
Ultimele 2 subcomponente ale I.E. înfăţişează o altă latură a acesteia, şi
anume inteligenţa interpersonală.
Ca şi cea intrapersonală, acest tip cunoscut şi sub numele de inteligenţă socială
face parte din “Teoria inteligenţelor multiple” I.E. e capacitatea de a înţelege şi a
acţiona inteligent în cadrul relaţiilor interumane (Thorndike). De asemenea, reprezintă
abilitatea de a coopera, a colabora, a negocia, a comunica şi a inţelege empatic pe
ceilalţi, a rezolva conflictele şi poate fi stimulată prin lucrul în grup, în echipă, stabilirea
de relaţii, oferind şi primind ajutor.

1.2. b. Aspectele I.E.

Anii ’90 au fost debutul studiilor despre I.E. Preocupările pe această temă s-au
îndreptat în 3 direcţii reprezentate de următorii cercetători: în primul rând sunt - John
D.Mayer şi Peter Salovey, apoi Reuven Bar-On şi în al treilea rând Daniel Goleman.

I. Mayer şi Salovey (1990, 1993) definesc I.E. ca fiind:

 abilitatea de a percepe cât mai corect emoţiile şi de a le exprima;
 abilitatea de a accede sau a genera sentimente atunci când ele facilitează
gândirea;
 abilitatea de a cunoaţte şi a înţelege emoţiile şi de a le regulariza pentru a
promova dezvoltarea emoţională şi intelectuală.
Prin aceste trăsături, cei 2 accentuează caracteristicile pozitive între gândire şi emoţie.

II. Reuven Bar-On (1992) consideră că I.E. are următoarele componente:

 aspectul intrapersonal:
- conştientizarea propriilor emoţii;

15
 - optimism (aservitate);
- respect, consideraţie pentru propria persoană;
- autorealizare;
- independenţă.
 aspectul interpersonal:
- empatie;
- relaţii interpersonale;
- responsabilitate socială.
 adaptabilitate:
- rezolvarea problemelor;
- testarea realităţii;
- flexibilitate.
 controlul stresului:
- toleranţă la stres;
- controlul impulsurilor.
 dispoziţia generală:
- fericire (satisfacţie);
- optimism (atitudine pozitivă).

Altfel spus, capacităţile I.E. pot fi grupate în 5 domenii:

1) Conştiinţa de sine a propriilor emoţii, prin introspecţie, observare şi recunoaştere a

unui sentiment în funcţie de modul în care apare:
2) Stăpânirea emoţiilor prin conştientizarea elementelor care stau la baza
sentimentelor şi aflarea unor metode de a face faţă temerilor, anxietăţii, mâniei,
supărărilor;
3) Motivarea interioară prin canalizarea emoţiilor şi sentimentelor pentru a atinge un
scop, însoţită de controlul emoţional şi reprimarea impulsurilor;
4) Empatia prin manifestarea sensibilităţii şi grijiri faţă de sentimentele altora,
apreciind diferenţele dintre oameni;
5) Stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane prin competenţe şi aptitudini sociale, prin
cunoaşterea, analizarea şi controlarea emoţiilor altora.

III. În viziunae lui Daniel Goleman (1994) I.E. cuprinde:

 Conştiinţa de sine (încrederea în sine);

16
  Autocontrolul (dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea);
 Motivaţia (dorinţa de a cuceri, dăruirea, optimismul, iniţiativa);
 Empatia (a-i înţelege pe ceilalţi, diversitatea, capacitatea politică);
 Aptitudinile sociale (influenţa, comunicarea, managementul conflictului,
conducerea, stabilirea de relaţii, colaborarea, cooperarea, lucrul în echipă).

Insă, şi Steve Hein (1996) îşi spune punctul de vedere despre conţinutul I.E., şi
anume că înseamnă: să fi conştient de ceea ce simţi tu şi de ceea ce simt alţii şi să şti
ce să faci în legătura cu aceasta; să şti să deosebeşti ce-ţi face bine şi ce-ţi face rău şi
cum să treci de la rău la bine; să ai conştiinţa emoţională, sensibilitate şi capacitate de
conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lung fericirea şi supravieţuirea.
Acesta mai adaugă unele etape de parcurgere a I.E. astfel:
-identificarea propriilor emoţii;
-asumarea responsabilităţii;
-învăţarea compasiunii şi empatiei (prin punerea în practică zi de zi).
Întorcându-mă spre Mayer şi Salovey, se poate deosebi un aspect ce nu trebuie
ignorat: formarea I.E., după aceştia, are loc pe 4 niveluri:
1. evaluarea perceptivă şi exprimarea emoţiei;
2. facilitarea emoţională a gândirii;
3. înţelegerea şi analiza emoţiilor şi utilizarea conştiinţelor emoţionale;
4. reglarea emoţiilor pentru a provoca creşterea emoţională şi inteltctuală.
Iar Jeanne Segal (1999) a evidenţiat 4 componente ale I.E.:
1. conştiinţa emoţională (trăirea în mod autentic a tuturor emoţiilor)
2. acceptarea (asumarea responsabilităţii propriilor trăiri afective)
3. conştiinţa emoţională active (trăirea experienţei prezente, fară nici o influenţă din
trecut);
4. empatia (raportarea la sentimentele şi nevoile celorlalţi).

1.2.c.Direcţiile I.E.

Componentele I.E., indiferent de interpretarea lor, se evaluează prin teste

specifice, în urma cărora, se obţine o serie de puncte ce reprezintă coeficientul de

17
emoţionalitate (Q.E.). Se consideră că persoanele ce au reuşit în viaţă, care au
success în cariera, dispun de un Q.E. RIDICAT.
În ceea ce priveşte direcţia de educare şi perfecţionare a I.E., trebuie mai întâi ca
individul să-şi identifice şi să-şi controleze stările emoţionale negative (furie, mânie,
depresie, anxietate etc.) şi apoi să-şi stabilească un stil propriu de a conduce şi a
administra emoţiile personale. În acest fel, se conturează conceptul de bipolaritate a
trăirilor emoţionale, adică existenţa a 2 extreme, una pozitivă şi alta negativă;
reprezentate într-un tot unitar.
De asemenea, este recomandată orientarea atenţiei spre cunoaşterea stărilor
emoţionale negative, a înţelegerii şi a acceptării lor pentru a diminua efectele negative.
În consecinţa, stăpânirea emoţiilor asigură calmarea, reducerea sau chiar înlăturarea
unor trăiri negative ca anxietate sau îngrijorare.
Fireşte ca în situaţii critice, extreme negative nu e uşor de trecut cu vederea, în
sensul că apar reacţii precum fugă, atacul, manipularea, afirmarea, care conduc în cele
din urmă la stări emoţionale negative şi nu duc întotdeauna la rezultate tocmai bune;
excepţie face faptul de a te afirma, de a fi asertiv, bineînţeles în mod constructiv, duce
la obţinerea unor rezultate remarcabile.
Educarea, dezvoltarea I.E. îi ajută pe oameni să evite şi chiar să întoarcă în
favoarea lor problemele care la atacă propriile sentimente. Pentru a afirma că am atins
o stare de echilibru în plan emoţional, trebuie mai întâi să înţelegem de unde vin
sentimentele noastre şi care e relaţia lor cu corpul şi cu mintea noastră, deoarece
determină în mod direct succesul sau eşecul personal. Însă, emoţiile negative ca frica
sau furia, considerate un fel de toxine sau resturi emoţinale, trebuie eliminate din corp.
Drept urmare, principala cale de a scăpa de acestea este de a educa şi a dezvolta I.E.
Acest lucru demonstrează că pe de-o parte, prin conştientizarea de sine,
autodisciplină şi empatie, iar pe de altă parte, prin controlarea impulsurilor şi a
sentimentelor, I.E. poate fi îmbunătăţită. De aceea, dezvoltată în timp, se poate vorbi de
o maturitate a I.E., la care face referire şi D.Goleman.

1.3. I.E. în opinia lui D.Goleman

În 1995, prin cartea “Working with Emotional Intelligence”, D.Goleman a imprimat

o nouă tendinţă, impulsionând domeniul cercetării şi aplicării I.E.

18
 Autor al bestseller-ului mondial “Inteligenţa emoţională”(apărută la Curtea Veche
Publishing, 2001), D.Goleman a marcat prin cartea sa o revoluţie uluitoare în psihologie
prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalităţii umane.
“I.E. se referă la capacitatea de a recunoaşte propriile emoţii şi pe ale altora, pentru
a ne motiva pe noi înşine şi pentru a controla emoţiile în sine sau în relaţiile cu alţii.”
(D.Goleman,1998)
În cartea lui, Goleman subliniază faptul că înţelegându-ne sentimentele, totul devine
mult mai limpede; reacţiile pe care la avem faţă de ceilalţi, ca şi ale lor faţă de noi, au
un impact mult mai extins decât ne închipuim. Descoperim chiar şi noi moduri de a
înţelege şi a privi cauzele unor boli prezente în vieţile noastre.Un exemplu ar fi ceea ce
numesc psihiatrii alexitimie, adică incapacitatea unui individ de a-şi exprima prin cuvinte
sentimentele, emoţiile.
De asemenea, Goleman abordează tot din sfera trăirilor cu nuanţe negative şi stări
precum melancolia şi depresia. Şi remarcă existenţa unor anumite efecte fizice ale
depresiei: insomnia, senzaţia de apatie, comportare ca de zombi, un fel de amorţire,
enervare şi o fragilitate neobişnuită şi neastâmpăr, pierderea plăcerii; şi se ajunge la
terapie.
Bineînţeles, Goleman optează şi pentru cunoaşterea şi cultivarea unor stări
emoţionale pozitive, ca optimismul, speranţa şi dăruirea (“revârsarea”). Autorul
consideră optimismul ca o atitudine principală pentru I.E. şi precizează că există o
anumită dispoziţie bună, care-l va determina pe individ să adopte un stil moderat,
echilibrat, îndeplinind cu success sarcinile propuse. După Goleman, o dispoziţie bună
se caracterizează printr-o gândire flexibilă şi complexă, favorizând găsirea de soluţii
pentru problemele individului. În acest sens, se observă accentual exclusiv pus pe
puterea gândirii pozitive în finalizarea unor planuri şi în îndeplinirea idealurilor.
Speranţa, ca şi optimismul, se bazează pe ideea că, în general, individul se
aşteaptă că lucrurile în viaţă să meargă bine, în ciuda obstacolelor şi frustrărilor
apărute.
În ceea ce priveşte abilitatea emoţională, optimismul este o atitudine care oferă
protecţie individului împotriva căderii în depresie, disperare sau apatie în faţa
dificultăţilor. La polul celălalt se află pesimiştii şi reacţiile lor negative; au mereu ideea
că nimic nu poate îmbunătăţi o situaţie, iar nereuşita lor reprezintă un deficiu personal,
fiind incapabili să-l transforme într-un beneficiu.
Goleman vorbeşte de asemenea şi de o “reversare” (curgere sau flux) a
sentimentelor. O înfăţişează ca o stare aparte asemenea extazului în care individul e
foarte implicat. Ceea ce numeşte Goleman “revarsare” este I.E. la cel mai înalt grad al

19
său, cu rezultate şi performanţe remarcabile. Revârsarea oferă satisfacţii şi face ca
individul să uite de sine şi să fie total absorbit de ceea ce face, dând atenţie totală
scopului urmărit. Însă şi efortul este considerabil deoarece implică mult calm şi o
concentrare intensă. Caracteristicile revarsării sunt: plăcerea spontană, atracţia şi
eficacitatea.
Din punctul de vedere al relaţiilor interpersonale, Goleman e de părere că rolul I.E.
este unul deosebit, adică pentru a deţine o putere interpersonală, trebuie ca individul să
dea dovadă de autocontrol şi de capacitatea de a trece peste anxietate şi stres. Astfel,
această abilitate socială facilitează contactele interumane şi oferă o expresivitate
aparte imposibil de ignorat.

1.4. Concluzie

Nu de puţine ori, noi înşine am constatat că printre atâtea greutăţi şi răutăţi, în viaţa
ni se mai întamplă şi lucruri bune. Dacă ne gândin şi aprofundăm puţin lucrurile în ceea
ce priveşte această emisferă pozitivă, ne dăm seama că noi suntem de fapt autorii a tot
ce ni se intamplă (bun sau rău). Totul se petrece în interiorul nostru, iar piesa de
rezistenţă este psihicul uman; el concentrează activităţile noastre de zi cu zi şi depinde
de o serie de aspecte şi funcţii, printre care şi “inteligenţa emoţională”.
I.E. determină descoperirea valenţelor ascunse, prin intrarea în contact cu propriile
emoţii, astfel încât, cea mai dificilă parte este faptul că omul trebuie să înveţe să-şi
gestioneze emoţiile în mod constructiv, în vederea atingerii unui anumit scop. De fapt,
I.E. influenţează relaţiile interumane, viaţa zilnică a fiecărui individ şi stă la baza a 80%
din succesul acestuia.
După părerea mea, I.E. permite omului o adaptare superioară la mediul în care
trăieşte, îl armonizează cu spaţiul înconjurător şi cu el însuşi; în câteva cuvinte,
redefineşte imaginea despre lume şi om. Mai cred că preocuparea principală a unui
individ în orice circumstanţe, ar trebui să fie descoperirea si învăţarea secretelor-cheie
ale unei vieţi echilibrate.

Cap.II. Elemente din psihologia cuplului

2.1. Cuplul conjugal – interferanţă biopsihosocială

20
 Orientările teoretice şi metodologice cu privire la problematica familiei, în
general, şi a celei conjugale, în special, la care ne-am referit, se situează pe poziţiile
psihologiei sociale, având în vedere că esenţa structurii şi funcţionării familiei este
psihosocială. Dimensiunea biologică (sexul-procreativă) primară şi definitorie pentru
cuplul conjugal se încadrează intim sistemului psihosocial familial, sexualitatea fiind ea
însăşi o punere în situaţie relaţional-comunicaţională şi un act de cultură afectivă.
Sistemul de valori care determină viaţa sexuală a unui cuplu realizează un echilibru
între sistemul fiziologic şi sistemul psihosocial. În acord cu F. Künkel, căsătoria poate fi
considerată ca „tensiunea polară dintre bărbat şi femeie, realizată şi desfăşurată în
activitatea perechii, ca o componentă unitară a mediului social”. Majoritatea
specialiştilor în problemele familiale relevă ca o dimensiune constantă poziţia
psihosocială aparte, de configuraţie relaţională bazată pe interacţiune mutuală a
acestei forme de comunitate umană, „singura care de-a lungul istoriei nu are şansa de
a dispărea” (M. Mead). Esenţa funcţională a cuplului conjugal se dezvăluie „în
interacţiunea de tip bilateral, veritabilă combinaţie socio-afectivă dătătoare de seamă
despre istoria schimburilor emoţionale şi relaţionale dintre soţi”, în care „ conduitele
individuale suportă transformări esenţiale, tinzând să funcţioneze într-un tot
interpersonal, sau, dimpotrivă, să se diferenţieze sau să se separe” (P.Golu, 1974).
Interferenţa biopsihosocială determinantă pentru traiectoria fiinţei umane,
parteneritatea conjugală devine modus vivendi (modul de viaţă) esenţial, în cadrul
căruia individul se dezvoltă, se împlineşte şi se depăşeşte pe sine, prelungindu-se în
alţii, integrîndu-se continuu în lume, cu lumea şi pentru lume. Experienţa dragostei
complete, ca mod de „participaţie şi comuniune, care permite dezvoltarea activităţii
personale” (E. Fromm, 1983, p. 62), este posibilă doar cadrul uniunii duale dintre bărbat
şi femeie, capabilă să păstreze integritatea şi autonomia partenerilor.
Deşi matrice definitorie a existenţei umane, viaţa în doi, desfăşurată ca dialog şi
comuniune erotică, sexuală, procreativă, interacţională, valorică, morală şi educativă
situată în aproape toate societăţile sub numele de căsătorie, sau cel puţin de uniune
liberă, continuă să rămână în atenţia cercetătorilor din diverse domenii (medical,
demografic, psihologic, social, juridic etc.) ca o problemă încă insuficient cunoscută,
stăpînită şi, în consecinţă, cu un grad considerabil de imprevizibil în evoluţie.
Impactul imprevizibilului în domeniul relaţiilor conjugale are adesea consecinţe
prihologice, educaţionale, patologice şi sociale de mare răsunet, ceea ce atrage atenţia
asupra posibilităţilor de limitare a acestora şi de orientare echilibrantă, sanogenă a
vieţii de familie. Aceasta presupune în primul rînd dezvăluirea cauzelor şi factorilor care

21
explică şi întreţin armonia şi dizarmonia conjugală, satisfacţia şi insatisfacţia consorţilor,
stabilitatea şi instabilitatea unei căsătorii, cu alte cuvinte, reuşita sau eşecul marital.
Punctul de vedere psihosocial se dovedeşte a fi cel, mai cuprinzător şi profilic în
abordarea ştiinţifică a familiei, precum şi intervenţiile profilactico-curative pe linia
sanogenezei acesteia.

2.2. Comunicarea într-un cuplu

Diferenţe de comunicare: Deviza bărbaţilor în comunicare este: "să analizăm".

Voi căutaţi răspunsuri, soluţii înainte de a vă formula şi exprima opinia. Deviza femeilor
ar fi: "să analizăm, dar să analizăm cu voce tare". Noi avem tendinţa de a ne construi
raţionamentele pe măsura ce exprimăm paşii analizei. E drept, ne place să vorbim şi ne
este mult mai uşor să ajungem la înţelegerea unui subiect dacă îl exprimăm cu voce
tare, decât dacă îl analizăm în singurătatea propriei conştiinţe. Gândim cu voce tare.
Din acest motiv, sunt adeseori acuzate că spunem una acum şi peste o oră spunem
altceva. Dacă partenera ta suferă de sindromul "sucitei", nu te arunca să o judeci şi să
îi demonstrezi inconsistenţa mesajelor pe care le transmite. Încearcă să o asculţi, să
înţelegi de unde a pornit şi unde a ajuns şi chiar să îi pui la îndoială premisele. învaţă
să asculţi
Comunicarea trece prin trei paşi simpli: atenţie, receptare/ înţelegere, acceptare
(sau nu). Manifesta-ţi interesul în ceea ce are de spus, pune întrebări, arată-i că nu îţi
doreşti cu orice preţ să îţi impui punctul de vedere, ci, dimpotrivă, că doreşti şi eşti
dispus să o inţelegi. Vei împuşca doi iepuri dintr-o lovitură: o vei înţelege (probabil nu în
totalitate) şi o vei influenţa să fie şi ea receptivă la ceea ce ai de spus. Învata să
abordezi problemele mai mult, dacă este vorba despre o problemă delicată despre care
ea nu doreşte să îţi vorbească, trebuie să insişti. Numai astfel vei obţine răspunsurile
pe care le doreşti. Există o problemă, totuşi. Este posibil ca ea să resimtă o anumită
ameninţare (teama de a te pierde, de a te răni şi diverse alte temeri), motiv pentru care
este oarecum refractară în privinţa deschiderii subiectului. Tu trebuie să îţi manifeşti
interesul faţă de problema sugerându-i că nu o vei judeca. Comunicarea înseamnă
comuniune şi presupune deschidere faţă de celălalt. Nu putem pâtrunde în intimitatea
celuilalt fără a-l asigura că nu intenţionăm să îl lezăm. Iată că poţi face asta: Ai grijă la
formulare! Dacă începi o discuţie negativ, mai mult ca sigur ea se va continua astfel.
Certurile, acuzaţiile trebuie lăsate la intrare. Nu devia de la subiect şi atrage-i atenţia
dacă este iniţiatoarea acestei greşeli. Femeile au tendinţa de a aminti de problemele
dinainte, de a aduce argumente din trecut. Aminteşte-i de la ce a pornit discuţia sau

22
acordă timp pentru a putea trece şi peste experienţele trecute. Nu amâna discuţia pâna
în clipa în care problema este pe cale să explodeze. Argumentează oferă-i întotdeauna
argumente pentru ceea ce ai de spus. Ştii foarte bine că avem prostul obicei de a
întreba: "De ce?" Unii psihologi (îţi recomand studiile de psihologie a persuasiunii ale lui
Ellen Langer) sunt de părere că expresia "pentru ca" este investiţia cu puteri
persuasive. Nu contează ce urmează după acel "pentru ca" (incredibil, nu?), important
este să oferi un motiv pentru acţiune.
Compromisurile fac asta dacă eşti de acord să faci asta. Compromisurile sunt
baza oricărei relaţii şi trebuie să învăţăm să le facem. Viaţa de cuplu presupune
sacrificarea unui procent al independenţei în favoarea înţelegerii. Învaţă să închei o
discuţie O imbrăţişare şi un pupic sau sexul de după nu sunt soluţii. Nu închideţi
discuţia până în momentul în care nu aţi ajuns la o concluzie. Strategiile de ceartă ale
femeilor, Fii pregătit pentru atac: de-a lungul timpului a dezvoltat un adevărat arsenal
de luptă şi de manipulare. Vom apela la şantaj emoţional, vom dezgropa fapte din
trecut, vom fi iraţionale, vom fi complicate.

2.2.1. Lucruri esenţiale pentru o mai bună comunicare în cuplu

'Cum se poate ameliora comunicarea dintre un bărbat şi o femeie care locuiesc
împreună?'
Este riscant să ne aventurăm în găsirea de răspunsuri la acest tip de întrebări,
deoarece putem să cădem în capcana şabloanelor şi a reţetelor general-valabile. Un
punct de reper nu îţi spune unde trebuie să mergi, ci îţi indică o direcţie posibilă şi îţi
oferă câteva indicaţii referitoare la ceea ce te-ar putea aştepta pe traseul respectiv. Nu
dragostea ţine doi oameni împreună pe termen lung, ci respectul care există între ei;
reciprocitatea posibilă a schimburilor dintre ei şi vitalitatea mesajelor pe care şi le trimit
unul celuilalt.
Cu alte cuvinte, calitatea relaţiei oferă unui cuplu suficientă consistenţă pentru a
înfrunta diversele peripeţii care sunt inerente unei vieti conjugale.
A trăi în cuplu inseamnă a accepta coabitarea a două intimităţi: intimitatea
comună şi împărţită, intimitatea personală şi rezervată. 'Există lucruri pe care le voi
împărţi şi le voi trăi cu tine şi altele pe care nu le voi împărţi şi nici trăi cu tine'. Acest
lucru îi permite fiecăruia să aibă un spaţiu unde nu va fi controlat de celălalt. A rămane
în cuplu înseamnă şi a risca întalnirea dintre doua fidelităţi: fidelitatea faţă de celălalt şi
fidelitatea faţă de sine. Când nu mai este posibil să-ţi fii fidel ţie insuti (a-ţi respecta
angajamentele în armonie cu respectul de sine), se va naşte un conflict intra-personal

23
care nu va avea soluţie pentru cel care va trăi sentimentul că nu se mai poate respecta
rămânând în relaţie.
Relaţia de apropiere, de intimitate care caracterizează un cuplu va face să
reînvie atât în unul cât şi în celălalt - dar nu în acelaşi moment - rănile trecutului său
(nedreptate, umilire, trădare, sentiment de neputinţă sau de nonvaloare, abandon sau
respingere). Va trebui atunci ca fiecare să-şi asume riscul de a purta aceasta povară,
pentru ca nu putem fi terapeuţi pentru partenerul nostru. A conveni asupra unei hărţi a
vieţii de cuplu în care cinci sau şase puncte să nu fie negociabile sub nici o formă, cum
ar fi (dar fiecare cuplu va trebui să descopere şi să enunţe ceea ce este esenţial pentru
ei):
nu impune un lucru celuilalt impotriva propriei sale alegeri;
nu vorbi in locul celuilalt, deoarece poti risca sa vorbesti despre tine lasand impresia ca
vorbesti despre celalalt; cel care introduce o schimbare isi asuma responsabilitatea
consecintelor acestei schimbari; nu pune niciodata in relatie ceva ce apartine altcuiva;
asuma-ti responsabilitatea a ceea ce aduci si faci cu ceea ce primesti de la celalalt.
Ceea ce echivaleaza cu suprimarea tendintei de a-l invinovati pe celalalt cu ceea ce a
zis sau a facut sau cu ceea ce nu a zis sau nu a facut.
Învaţă să cultivi relaţia cu mesaje suficient de pozitive pentru a nu o devitaliza şi
pentru a nu o lăsa să devină monotonă în meandrele cotidianului. Şi exista multe alte
reguli de igienă relaţională care trebuie descoperite pe parcursul vieţii.

2.2.2.Un model de comunicare în relaţiile de cuplu

Psihologii moderni înţeleg prin congruenţă acordul dintre ceea ce gândim cu
adevărat şi ceea ce spunem. În alţi termeni, congruenţa constă în potrivirea dintre
trăirea noastră internă şi expresia externă. A fi congruent atrage după sine o serie de
beneficii psihologice importante într-o relaţie de cuplu.
Cu cât vom fi mai puţin temători şi anxioşi în relaţie, cu atât vom fi mai capabili
să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine şi pe partenerul nostru. Cu cât vom reuşi să ne
înţelegem mai bine, cu atât vom atinge un nivel mai înalt de congruenţă. În acest mod,
sunt create premisele unei bune şi autentice relaţii de cuplu.
Plecând de la conceptul de congruenţă, C. Rogers, întemeietorul psihoterapiei
nondirective, prezintă următorul model de comunicare în relaţiile interpersonale:
1. Comunicarea în relaţia cu partenerul de cuplu este marcată de propriul nostru
grad de congruentă.

24
 2. Cu cât congruenţa noastră se dovedeşte a fi mai mare, cu atât este mai
posibil ca mesajele noastre (verbale şi nonverbale) să fie mai bine înţelese de
partenerul nostru.
3. Cu cât mesajele noastre sunt mai clare, mai lipsite de semnificaţii ambigue, cu
atât partenerul nostru de relaţie ne va răspunde cu mai multă claritate.
4. Cu cât suntem mai congruenţi în relaţia noastră şi mai capabili să exprimăm
într-o manieră autentică ceea ce simţim în legatură cu o anumită temă de discuţie, cu
atât vom fi mai dispuşi şi mai liberi să-l ascultăm pe cel de lângă noi.
5. La acest stadiu, partenerul nostru de cuplu se simte cu adevărat înţeles de
câtre noi. El simte că, în măsura în care se exprimă mai bine pe sine însuşi, noi vom
înţelege mai clar modul său de a percepe o anumită problemă. Cu alte cuvinte, noi
putem să vedem lumea prin proprii ochi ai partenerului nostru de cuplu şi îl înţelegem
empatic.
6. Pentru partenerul nostru de cuplu, faptul de a se simţi înţeles înseamnă că noi
manifestăm o consideraţie pozitivă faţă de el.
7. În măsura în care partenerul nostru de cuplu:
a) ne percepe ca fiind congruenţi şi integraţi în relaţia cu el,
b) simte ca manifestăm o consideraţie pozitivă faţă de el,
c) simte că îl înţelegem empatic, se stabilesc condiţiile unei bune relaţii de cuplu.
8. În măsura în care partenerul nostru experimentează această relaţie (cu
elementele ei caracteristice, a, b şi c), comunicarea sa se va elibera de tot mai multe
obstacole. Treptat, partenerul nostru va tinde să comunice şi el cu o tot mai mare
congruenţă.
9. Comunicând mai liber, intervenind tot mai puţine distorsionări, partenerul
nostru va fi acum şi mai capabil să asculte cu o mai mare atenţie ceea ce îi comunicăm
(repetarea punctului 4, din punctul de vedere al partenerului nostru).
10. În măsura în care partenerul este mai capabil să asculte ceea ce îi
comunicăm, noi ne vom simţi înţeleşi empatic de câtre el (repetarea punctului 5),
simţim că manifestă o consideraţie pozitivă faţă de noi (repetarea punctului 6) şi
apreciem relaţia noastră ca fiind una bazată pe încredere şi ajutor (repetarea punctului
7).
11. Această situaţie semnifică faptul că ambii parteneri de relaţie se sprijină şi se
susţin reciproc.
12. În acest lanţ de evenimente, pot să intervină unii factori limitativi meniţi să
"ameninţe" procesul descris mai sus. Dacă partenerul introduce în răspunsul său la
punctul 3 elemente noi (care ies din domeniul nostru de congruenţă) şi atinge o zonă în

25
care noi nu ne simţim prea confortabil (de pildă, pot fi unele aspecte legate de viaţă
noastră intimă sau de ascensiunea profesională), atunci vom fi tot mai puţin capabili să-
l ascultăm pe cel de lângă noi şi îi vom trimite mesaje ambigue. Ca răspuns, vor apărea
tot mai multe distorsionări defensive venite din partea lui. În această situaţie, toate
procesele descrise anterior se vor derula invers.
O relaţie de cuplu nu numai că ne uneşte cu o altă persoană, dar ne şi
transformă. Deşi relaţia de cuplu este o creaţie a noastră, noi vom fi întrucâţva
transformaţi de această relaţie. Modul în care ne privim pe noi înşine se modifică de-a
lungul interacţiunilor cu partenerul nostru, dobândind astfel o mai profundă inţelegere
de sine. Într-o bună relaţie de cuplu, nimeni nu este judecător sau ghid, fiecare
încercând să valorifice eforturile celuilalt de a stabili o comunicare vie şi autentică.
Aşadar, să învăţăm să devenim congruenţi cu noi înşine! Să nu ne fie teamă să
exprimăm ceea ce gândim şi simţim cu adevărat! O relaţie de cuplu fără parteneri
congruenţi este lipsită de viaţa şi sortită eşecului. O relaţie bazată pe congruenţă este
dinamică, puternică şi cu dorinţa de a fi veşnică. Alături de cel iubit, ne re-descoperim
în fiecare zi, re-învăţăm să fim spontani, re-învăţăm să ne mirăm de noi şi de cel de
lângă noi. Alături de cel drag, avem prilejul să învăţăm să fim noi înşine! Fără false
pudori, fără minciuni şi fără ascunzişuri! Doar noi!

2.2.3. Comunicarea - cheia unei relaţii stabile

“Soliditatea unui cuplu depinde în mare parte de validitatea sistemului sau de
comunicare” (Jacques Cosnier, 1981). “Chiar şi cuplurile fără probleme ar trebui din
când în când să verifice starea şi eficacitatea codului comun”, susţin sexologii
americani Masters şi Johnson.
Nu înseamnă că printr-o bună comunicare se evită în mod sigur destrămarea
cuplului, ci ca o comunicare - afectivă mai ales - face ca o legatură de dragoste sa fie
mai bine întreţinută, în special în fazele de declin, care sunt întotdeauna problematice
din punct de vedere afectiv. În fazele de înflorire a relaţiei, este cu atât mai uşor de
realizat o bună comunicare şi este bine ca cei doi să profite de acest lucru, pentru a
crea o bază solidă şi durabilă în relaţia de cuplu.
Dar ce înseamnă a comunica? Toti vrem să ne facem auziţi atunci când avem
ceva de spus. Dar nu este suficient să fim doar auziţi, ceea ce dorim de fapt este să fim
înţeleşi. Şi acest lucru este valabil în ambele sensuri. Pentru o bună comunicare este
nevoie atât de un emiţător bun, cât şi de un receptor bun. Comunicare nu înseamnă
doar exprimarea unui gând sau a unui sentiment. Trebuie să fim siguri că am găsit
modul cel mai bun de a-l exprima. A fi bine înţeles depinde şi de abilitatea noastră de a

26
exprima ce gândim sau simţim. Cel mai greu este să exprimi sentimentele ce te cuprind
la un moment dat. Cuvintele sunt sărace pentru a sugera o trăire atât de complexă. În
aceste cazuri te poţi folosi de puterea sugestivă a simbolului şi să exprimi prin gesturi,
acţiuni, ceea ce nu poţi spune prin cuvinte.
Vrei să arăţi cuiva că e mereu în gândurile tale? Surprinde-l printr-un gest
mărunt, care să ştii că îi face plăcere. Cumpără-i o carte pe care ştii că şi-o doreşte,
sau un CD cu muzică preferată. Dacă e o persoană căreia îi plac dulciurile, strecoară-i
fără să observe o bomboană sau o ciocolată în buzunarul hainei sau în geantă.
Surpriza descoperirii o va face să înţeleagă mesajul. Dacă ai greşit şi îţi recunoşti
greşeala, un buchet de flori sau un cadou – nu neaparat scump, cât mai ales simbolic –
te va ajuta să te faci înţeles şi iertat. Un gest semnificativ face de multe ori mai mult
decât o mie de cuvinte. Dar pentru o bună comunicare, e nevoie să fii şi un bun
receptor. Să asculţi cu răbdare ceea ce vrea cealaltă persoană să-ţi comunice. Şi să
faci eforturi pentru a înţelege exact ce vrea ea să-ţi spună. Acest lucru se poate realiza
uşor dacă eşti o persoană empatică. Dacă nu, încearcă totuşi să te pui în pielea şi în
situaţia celuilalt. Mai întâi e nevoie să te detaşezi de trăirile tale proprii, numai aşa vei
putea să înţelegi ce simte celălalt.
Când două persoane se iubesc, ele de obicei gândesc şi simt pe aceeaşi
lungime de undă. Chiar dacă între ele există unele diferenţe de personalitate, iubirea
reciprocă le face să rezoneze foarte uşor una cu cealaltă. Empatia se realizează fără
mare dificultate între îndrăgostiţi. Mai greu este de realizat acest lucru când iubirea este
în declin. În această situaţie, o bună comunicare este cu atât mai mult necesară. Ea va
ajuta pe amândoi să vă clarificaţi şi să decideţi ce aveţi de făcut în continuare.
Uneori se poate ajunge într-o situaţie critică nu din lipsa de iubire, cât mai ales
dintr-o greşită înţelegere a lucrurilor sau a celuilalt. Probabil că va mai dura ceva timp
până când parapsihologii vor gâsi o cale prin care să putem comunica telepatic.
Gândiţi-vă ce minunată ar fi o lume în care minciuna ar dispărea odată pentru
totdeauna! Până atunci, ceea ce ne rămâne de făcut e să încercăm să ne dezvoltăm
abilităţile de comunicare pentru a putea realiza o comunicare cât mai eficientă cu
persoana iubită.

2.3. Activitatea erotică şi viaţa sexuală a adultului

Funcţia erotică, expresie psihică primară a sexualităţii, se pregăteşte lent în

cursul copilăriei şi se afirmă brusc la pubertate, pe tot parcursul adolescenţei,
dobândind în mod progresiv un caracter de stabilitate şi fixîndu-se ca atare la vârsta

27
adultă, o dată cu încheierea maturităţii individului. Toată această evoluţie erotică este
direct şi puternic infulenţată de procesele de transformare corporală, endocrine şi
fiziologice, şi de cele de ordin psihologic.
Maranon, care a studiat legile evoluţiei sexuale, a menţionat „evoluţia
asincronică” a sexualităţii masculine şi feminine, întârzierea bărbatului în raport cu
evoluţia femeii la pubertate, întârziere compensată de tendinţa de involuţie sexuală a
femeii la o menopauză, aceasta prezentând o regresiune mai marcată decât a
bărbatului la aceeaşi vârstă (A. Hesnard).
În ceea ce priveşte evoluţia psihosexuală a omului, din copilărie până la vârsta a
treia, majoritatea autorilor sunt de acord în a distinge trei „etape-cheie”: momentul
transformărilor psihosexuale de la pubertate; momentul maturizării erotice complete a
adultului; momentul involuţiei erotico-sexuale din perioada senescenţei.
Transformările psihosexuale ale individului la pubertate şi în adolescenţă sunt
caracterizate prin următoarele aspecte: apariţia diferenţiată după sex a caracterelor
sexuale secundare; maturizare organelor sexuale, care devin apte pentru realizarea
relaţiilor sexuale dintre partenerii de sex diferit, dar şi în vederea procreării; apariţia
nevoii sexuale din punct de vedere psihic.
Metamorfozele pubertare ale comportamentului psihosexual au fost studiate de
H. Ellis, St. Hall, Maranon, S.Freud, Marro etc., notându-se diferenţe psihosexuale
specifice în raport cu sexul.
La băieţi, emoţiile parţial sexualizate sunt legate de creşterea şi lărgirea
egotismului, în special a instinctului de combitivitate. Băiatul este prin natura sa un
agresor. Dorinţa masculină faţă de sexul opus are un caracter direct sau mascat de
agresivitate.
La fete, situaţia este diferită. Tânăra este în primul rând seducătoare. Dorinţa
sexuală feminină faţă de partenerii de sex opus se manifestă printr-o apărare
provocatoare. Instinctul de apărare erotică este legat de cel al integrităţii corporale, mai
cu seamă atunci când este vorba de prima experienţă sexuală, care implică pierderea
virginităţii. La fete, sexualitatea este dublată de un sentiment de maternitate.
Un aspect particular îl reprezintă relaţiile dintre erotică şi sexualitate. După
Marro, instinctul sexualităţii precedă tandreţea erotică. Pentru A. Hesnard, tandreţea
erotică precedă manifestările sexuale de factură instinctivă, care se maturizează mult
mai târziu.
Trecerea de la adolescenţă la vârsta adultă presupune, în mod obligatoriu,
maturizarea sexuală şi, implicit, cea a personalităţii în plan emoţional-afectiv şi
intelectual. Teza pansexualistă vede în maturizarea caracterelor sexuale, din punct de

28
vedere psihic (identitatea sexuală – masculinitatea şi feminitatea), o prelungire prin
extensie a caracterelor sexuale secundare de tip biologic sau somato-fiziologic.
Maturizarea erotico-sexuală coincide cu vârsta adultă, constituind momentul
împlinirii depline a persoanei în acest sens şi având caracteristici diferenţiate pentru
bărbat şi femeie.
La bărbat, toate marile evenimente sexuale sunt, în primul rând, influenţate de
puterea dorinţei. Este vorba, în acest caz, de implicările sexuale care pot dura mai mult
timp. Ele au caracterul unei dorinţe brutale, imperioase. Cu timpul apare însă nevoia
unei „selecţii” în alegerea şi desfăşurarea dorinţelor sexuale. Apar, ulterior, sentimente
de posesiune, egoism, pudoare, gelozie, dar şi nevoia bărbatului de a fi „liber”.
În cazul femeii, lucrurile capătă un alt aspect. Ea se manifestă prin „apropierea
erotică”: participarea corporală totală, dublată de o participare morală a acesteia la
actul sexual. Trebuie să vedem în aceasta „o combinare indisolubilă între erotism şi
cerebralitate, care fixează destinul femeii” (A. Hesnard). Consimţind la consumarea
unui act erotico-sexual, femeia renunţă în cea mai mare parte la personalitatea sa
intimă. Din acest motiv, orice femeie are nevoie de o compensare a acestei atitudini
submisive şi de învingere, de o compensare sau de o consolare a „rănirii sale
psihosexuale”. Compensare este realizată prin tandreţe, cel puţin cu caracter formal şi
trecător, din partea partenerului, dacă nu printr-un sentiment durabil şi profund pe care
orice femeie îl doreşte şi îl aşteaptă (A. Hesnard). Femeia depinde, mai mult decît
bărbatul, de bunăvoinţa partenerului. Ea are o tendinţă funciară poligamică de cucerire
a bărbatului, acordând o valoare deosebită fiecărei „cuceriri”.
Se notează apariţia în timp, atât la bărbat, cât şi la femeie, a „nevoii unei
stabilităţii afective, bazate pe o apropiere tandră”, care risipeşte neliniştea, înlăturată
nesiguranţa, neîncrederea şi obişnuinţa dintre partenerii cuplului.
La vârsta adultă, problemele psihosexuale sunt dominate de viaţa cuplului. Din
acest motiv, vom insista în mod spexial aspura sexualităţii cuplului persoanelor adulte.

2.3.1. Sexualitatea cuplului

Bărbatul, prin natura şi statutul său, este angajat în principal în sfera vieţii
sociale. Din acest motiv, fiind ocupat, el nu poate acorda decât o anumită parte din
interesul său afectiv vieţii intime şi satisfacerii sexuale.
La femeie, funcţia sexuală depinde de procreaţie, înainte de toate. Bărbatul
acceptă greu şi târziu rolul său de procreator, pe când la femeie el se dezvoltă şi apare
mult mai devreme. Bărbatul nu are conştiinţa organică, viscerală a procreaţiei, aceasta
fiind amestecată cu impulsurile erotice primitive, de ordin instinctual.

29
 În cazul femeii, sentimentul matern al procreaţiei are un pronunţat caracter
fiziologic şi el se manifestă precoce. Ea se leagă de impresia că, într-un fel, „copilul
este amintirea animală a unui fragment din corpul său, a unui fragment din
personalitatea sa fizică şi morală” (A.Hesnard). Pentru A. Hesnard, maternitatea apare
ca o „încoronare a operei sexualităţii, ca un stadiu ultim şi definitiv al evoluţiei sexuale”.
Pentru bărbat, sentimentul patern este legat de grija privind viitorul copiilor, educaţia,
situaţia economico-materială, integrarea lor socială. La femei, dimpotrivă, sentimentul
matern are o conotaţie afectivă, psihologică, de protejare, de educare şi de formare a
copilului (H. Ellis). În sensul acesta, psihanaliştii descriu două tipuri erotice de femei
(Maeder):
a). Tipul matern sau uterin, înclinat către satisfacţia şi realizarea maternă;
b). Tipul seducător sau clitoridian, înclinat către activitatea erotico-sexuală şi
dorinţa de seducţie masculină. Acest tip de femeie are un grad de sexualitate infantilă,
fiind mult mai puţin evoluată.

2.3.2. Psihosexologia cuplului

Din punct de vedere biologic, sexualitatea este determinată de exigenţele
reproductive. La om însă, aceasta capătă o dimensiune supraadăugită, prin faptul că
sexualitatea are, de asemenea, o valoare autonomă legată de elementele de
comunicare senzorilă, emoţional-afectivă şi de intimitatea care se stabileşte între
parteneri.
Intimitatea este definită ca fiind o calitate particulară pentru două persoane,
aceea de a fi apropiate sub aspect emoţional-afectiv. Această legătură afectivă se
bazează pe următoarele aspecte: atenţii reciproce; responsabilitate; încredere;
comunicare deschisă, sinceră a sentimentelor şi senzaţiilor; schimb deschis şi total de
informaţii între parteneri; cooperare reciprocă; realizarea unei securizări reciproce prin
sprijinirea unui partener de către celălalt.
Modelele intimităţii variază în raport cu persoanele implicate: soţ-soţie, mamă-
copil, etc. Ele diferă ca semnificaţie din punct de vedere calitativ, cel mai important fiind
raportul mamă-copil. În orice situaţie însă, intimitatea este importantă, întrucât ea
determină calitatea vieţii şi a iubirii dintre parteneri.
R.J. Sternberg, referindu-se la „problema intimităţii”, remarcă faptul că acest tip
de relaţie se constitue sub forma unei „situaţii triunghiulare”, în cadrul căreia valoarea
de experienţă erotică depinde de intensitatea absolută a trei componente, iar calitatea
ei depinde, la rândul său, de forţa lor relativă.

30
 Echilibrul între aceste componente ale iubirii dintre parteneri este întotdeauna diferit
şi relativ, existând posibilităţi infinit de variate în cadrul relaţiei erotice.
1. latura cognitivă iubirii este făcută din toate acele lucruri pe care
partenerii cuplului „le ştiu” de la alţii şi care, în final, influenţează decizia de „a iubi”
şi de a menţine această decizie. În trecut, „căsătoriile aranjate” din raţiuni sociale
sau pentru interese familiale funcţionau destul de bine, erau durabile, aspect ce se
menţine şi astăzi.
2. latura motivaţională, legată de pasiuni, prezintă aspectul relativ la
cerere, la alegerea unei anumite persoane sau preferinţa pentru o anumită
persoană. De ce se simte cineva atras de o persoană în mod deosebit şi de ce
încearcă o repulsie faţă de alta? Pasiunea cuprinde aspecte relative die de atracţia
fizică, în care raportul sexual predomină, fie de sentimentul romantic al îndrăgostirii.
Pasiunea este un fapt iraţional, fiind legată de pulsiunile inconştientului. Iubirea nu
poate exista fără pasiune, în schimb pasiunea singură nu este suficientă pentru a
garanta şi a dezvolta stabilitatea viitorului cuplu.
3. latura emoţională a intimităţii cuprinde toate elementele care presupun
faptul de „a trăi unul alături de celălalt” şi din care rezultă sentimentul de legătură.
Aceasta nu corespunde pasiunii, întrucât nu se însoţeşte în mod necesar de dorinţa
sexuală.
Intimitatea este de două feluri:
a) cea legată de starea de „a fi îndrăgostit” şi care produce acea situaţie
de intimitate „fuzională” dintre parteneri;
b) o alta, mai slabă, mai matură în ceea ce priveşte natura relaţiei, permiţând să
se menţină şi să se dezvolte propria individualitate şi autonomie.

2.4. Pulsiunea sexuală şi libidoul

Freud defineşte pulsiunea ca fiind „un concept limită între psihic şi somatic”.
Termenul genetic de pulsiune sexuală conţine un ansamblu de componenţi sau
”pulsiuni parţiale” (ca de exemplu, pulsiunea orală, anală), iar conceptul de libidou
indică manifestarea lor psihică.
Teoria pulsiunilor este „mitologia noastră, ca să zicem aşa”, spunea Freud în
1932. Această teorie, esenţială în elaborarea metapsihologică freudiană, opune într-o
primă fază pulsiunile sexuale şi pulsiunile de autoconservare, apoi aduce în prim –plan
articularea conflictuală între pulsiuni ale vieţii (pulsiuni sexuale, pulsiuni de

31
autoconservare) şi pulsiuni de distrugere şi de moarte (prin acestea Freud clarifică
tocmai problemele puse de sadism şi masochism).
Dacă unele părţi ale corpului, numite „zone erogene” sunt surse privilegiate ale
pulsiunilor numite parţiale Freud ajunge să afirme că întregul corp (extern sau intern)
este o zonă erogenă, adică învestită libidinal. Corpul pentru psihanaliză, nu se reduce
deci la „soma” şi la procesele biologice; în unele din perturbările acestora, se afirmă
chiar că ar consta întreaga pondere a ordinii psihosexuale.

2.4.1.Pulsiunea sexuală
În ce priveşte sexualitatea copii sau adulţii, consideraţi normali sau nu, au de-a
face cu operaţiunea psihică pe care o teoretizează conceptul de pulsiune sexulă.
Prin articularea psihicului cu sexualul, Freud caută să explice conflictul inerent al
subiectivităţii fiinţei umane. Prin aceasta, el nu numai că defineşte câmpul sexual, dar
arată că sexualitatea la om nu este reprezentată şi nu se manifestă în psihism decât
prin „pulsiuni parţiale”. Experienţa psihanalitică indică într-adevăr că, în plan psihic, nu
se întălneşte decât manifestarea „pulsiunilor parţiale” şi nu o determinare genitală (o
pulsiune genitală) care l-ar împinge pe om spre un altul de sex opus. De asemenea,
nici o asamblare ideală de pulsiuni parţiale nu se constitue în mod natural,
determinând, ca scop propriu al pulsionalului, raportul sexual. Pulsiunea sexuală este
parţială în ce priveşte scopul (scopul de satisfacere pulsională, şi nu o uniune sexuală)
şi în ce priveşte obiectul (care nu este neapărat partenerul sexual; nu există nici aici
obiect genital prestabilit. Doar pulsiunea sexuală astfel definită indică reprezentarea
inconştientă şi parţială pe plan psihic a împlinirii funcţiei sexuale la fiinţa umană.
J.Lacan, concluzionând aspura poziţiilor lui Freud, formulează astfel această
problemă: „ În ce priveşte sexualitatea, toţi subiecţii sunt egali, de la copil până la adult
– ei nu au de-a face decât cu ceea ce din domeniul sexualităţii trece în domeniul
subiectivului, respectiv în cel al semnificantului – sexualtiatea nu se realizează decât
prin operaţiunea pulsiunilor parţiale, în ce priveşte finalitatea biologică a sexualităţii”.
(1964, p.161)
Cu teoria pulsiunilor sexuale, Freud deschide calea concepţiei conform căreia
sexualitatea oamenilor nu se află într-un raport obiectabil şi natural cu o finalitate
biologică de reproducere a speciei, ci într-un raport subiectiv, social şi lingvistic, cu o
finalitate inconştientă de satisfacerea pulsiunilor. Câmpul pulsional sexual se dovedeşte
astfel că are, la om, aceeaşi pondere cu constituirea şi determinarea vieţii psihice,
căreia Freud i-a demonstrat ireductibila divizare (Spaltung) faţă de conceptualizarea
inconştientului.

32
 Fie că este vorba de trezirea pulsiunilor, de trecerea de la o pulsiune la alta, de
coordonarea lor în organizările libidoului, numite „pregenitale”, sau de dominarea lor
relativă, prin primatul genital, Freud arată că este vorba de altceva decât de derularea
unui program înnăscut ori de o mişcare inerentă doar câmpului pulsional, sau chiar de
pornirea şi ordonarea sa prin simpla relaţie narcisistă cu altul. Dacă pentru Freud (ca şi
pentru M. Klein) pulsiunea înseamnă relaţie, dacă viaţa sexuală, în trezirea ţi
dezvoltarea ei, implică întotdeauna relaţia cu un altul, acest altul este unul care
vorbeşte şi doreşte. Freud arată rolul „vocii părinţilor” (1914), al „influenţei civilizaţiei”
(1938) asupra mişcării libidinale şi devenirea ei complexă.
J. Lacan, mergând pe urmele sale, precizează că mişcarea pulsională, suma
relativă a pulsiunilor parţiale, şi genitalizarea depind de ceva care nu aparţine ca atare
câmpului pulsional: simbolicul. El insistă aspura faptului că umanizarea dorinţei,
realizarea sexuală se instaurează în relaţia faţă de celălalt, care vorbeşte, doreşte, care
introduce un semnificant şi o relaţie cu dimensiune de ordin simbolic, iar nu printr-o
dezvoltare inerentă câmpului pulsional.
Aceste afirmaţii nu aderă la punctul de vedere al psihologiei isterico-genetice.
Dezvoltarea libidinală, concepută în termeni de proces de maturizare, pierde aici din
pertinenţa sa, dacă trecerea de la o pulsiune la alta, de la un obiect la altul este
comandată de ceva ce orientează procesul pulsional, nefiind totuşi din domeniul
pulsionalului.
J. Laplanche arată, de asemenea, existenţa unei terminări prin altceva decât
printr-o maturizare pulsională „naturală” (1970). El presupune intruziunea sexualităţii
mamei şi parazitarea copilului prin sexualitatea acesteia. Argumentând problema unei
„figuri simbolice a seducţiei”, a „implantării dorinţei materne care marchează copilul,
apoi adultul ca un destin” (1976), el avansează ipoteza „implantării” sexualităţii (sau a
pulsiunii) prin procesul de „seducţie generalizată” deschizând copilul către sexual, prin
intermediul acestui „celălalt primordial”, celălalt parental (1990).

2.4.2. Libidoul
Libido este un termen latin care înseamnă dorinţă, aspiraţie. Este un cuvânt des
folosit, atât în conversaţia curentă, cât şi în decursul medical, pentru a desemna
expresia dinamică şi existenţială a sexualităţii. Pentru psihanaliza freudiană, libidoul,
forţă permanent variabilă cantitativ, indică energia psihică a pulsiunilor sexuale. Este
conceptul care arată prezenţa şi manifestarea acestor pulsiuni în viaţa psihică, unde ele
se desfăşoară prin complexe de reprezentări inconştiente. Aceste reprezentări

33
ordonează sexualitatea, dar şi investirea libidinală a funcţiilor corporale care, în mod
curent, nu sunt considerate sexuale (de exemplu, deschiderile orale şi excretoare).
Energia „a acestor pulsiuni care au de-a face cu tot ceea ce înţelegem prin
termenul de dragoste” (Freud), reprezentant al lui Eros, a cărui naştere mitică datează
de la Banchetul lui Platon, „ pentru Freud, libidoul înseamnă prezenţa efectivă a
dorinţei” (Lacon, 1964, p. 140). „Prezenţa” dorinţei este percepută de Freud în timpul
curei, la fel ca şi mişcarea prin care sexualul se articulează cu inconştientul. Investirea
libidinală, după legile procesului primar (ce caracterizează sistemul inconştient), trece
de la o reprezentare la alta, căutând să găsească ceea ce a dat naştere primelor
experienţe de satisfacţie pierdute, să compenseze pierderea constitutivă a dorinţei.
Concepţia lui Freud se opune în special celei a lui Jung, care tinde să elimine din
viaţa psihică tendinţele vieţii sexuale, generalizând şi despecificând libidoul. Dar Freud
se menţine ferm pe poziţii: libidou înseamnă „manifestarea dinamică a pulsiunii sexuale
în viaţa psihică”. Opoziţia Freud/Jung, de la începutul secolului, în chestiunea libidoului,
încă nu s-a încheiat. Dacă începi să cedezi în ce priveşte termenul, sfârşeşti prin a
ceda referitor la legătura dintre inconştient şi realitatea sexuală.

2.5. Satisfacţie pulsională şi auto-erotism

Pulsiunea sexuală, la origine, nu vizează, deci, să servească genitalităţii şi

reproducerii. Scopul ei în copilărie, dar şi ulterior, este acela de a obţine o satisfacţie
(Freud, 1908 a). Această satisfacţie, în legătură cu perversiunile sau cu pulsiunea
sublimată, este desemnată de Freud prin termenul de plăcere.
Ce este „la origine” acest scop al satisfacerii pulsiunii care, în viziunea lui Freud,
comandă organizarea dorinţei inconştiente şi determină căutarea unui obiect prin care
respectivul scop este susceptibil a fi atins? Elaborarea metapsihologică a acestor
probleme complexe înseamnă la Freud, conceperea proceselor psihice ca fiind puse în
mişcare în primele experienţe de satisfacţie (1895). Aceste procese psihice,
considerate de Freud operante în perioada copilăriei, permit să fie stabilită „originea”
autoerotismului ca un „moment psihic” de articulare sexualului în fantasmă şi, prin
aceasta, să fie explicată importanţa lui de-a lungul întregii vieţii sexuale.

2.5.1. Experienţa de satisfacţie şi formarea dorinţei

Ce înseamnă aceste prime experienţe de satisfacţie, prin care Freud explică
procesul dorinţei şi pe care le consideră la baza organizării lui? Experienţa de
satisfacţie numită „originară” este legată, pentru Freud, de suferinţa iniţială a fiinţei

34
umane (prematurizare), provocată, de la început, de ceea ce numim „simbioza copil-
sân (mamă)”. Pentru a trăi (autoconservare, exigenţe ale nervilor vitale) şi a se
umaniza, sugarul are nevoie de intervenţia exterioară a unui om care, pentru el, este
„ obiectul sexual”, „obiectul dorit”, cu care el stabileşte o „înţelegere” (Freud, 1895).
Percepţia acestui obiect este asociată cu satisfacţia pe care o procură, aducând
nu numai liniştirea tensiunilor interne legate de nevoi, dar şi introducând, prin aceasta,
o senzaţia de plăcere, pe care Freud o califică drept sexuală. Percepţia obiectului real
care aduce satisfacere nevoii organice este, deci, asociată cu această „plăcere primă”
ce lasă o „urmă mnezică” (amintire a satisfacţiei asociată cu „trăsăturile”obiectului
aducător de satisfacţie) şi care, în continuare, va fi reinvestit pentru a regăsi satisfacţia
de fiecare dată atunci când ea va fi căutată. Prin această investire este vizată
imposibila întoarcere la ceva identic cu prima satisfacţie reală, legată de percepţie. Se
înţelege, deci, că primul obiect este definitiv pierdut. Freud sugerează: „A dori trebuie
să fi fost la început o învestire halucinatorie a amintirii satisfacţiei” (1900, p. 509).
Reapariţia percepţiei este, spune el, „împlinirea dorinţei”. Această mişcare psihică de
reproducere halucinatorie a percepţiilor, prin învestirea halucinatorie este modelul
originar al învestirii libidinale (satisfacerea prin halucinare, la fel ca şi visul, sunt
„realizări”ale dorinţei). Refolosind amintirea indestructibilă a trăsăturilor prelevate de la
obiectul dorit, cel al primelor experienţe de satisfacţie, dorinţa inconştientă le va învesti
cu noi reprezentări (prin conexiuni asociative după legile procesului primar).
Producţiile psihice, respectiv „reprezentările dorinţei” (Freud, 1895) sunt primele
elaborări fantasmatice, rudimentare la început, dar totuşi determinate pentru trezirea
pulsiunii sexuale. Astfel, ceea ce satisface dorinţa inconştientă, acel lucru prin care
subiectul îşi găseşte împlinirea, se articulează într-o creaţie psihică. Pentru Freud (ca
pentru M. Klein sau Winnicott) pulsiunea sexuală este, deci, reprezentată pe plan
psihic, chiar din primele săptămâni, sub formă de „reprezentări ale dorinţei”, „creaţii ale
dorinţei” (Winnicott), respectiv fantasme inconştiente.
Experienţa de satisfacţie pe care Freud o defineşte, pentru a putea reda ceea ce
observă în experienţa psihanalitică, este, după cum se vede, departe de a fi
neimportantă şi fără consecinţe. De aceea el îşi permite să postuleze:
- trezirea psihismului prin apariţia cea dinâi a dorinţei este legată de relaţia cu un
altul privilegiat: „obiectul sexual”, „obiectul dorit”, intim legat de satisfacţia
sexuală pe care o provoacă.
- instaurarea dorinţei, natura procesului ei, organizarea sa şi ţinta ei clară sunt
intrinsec legate de urmele mnezice de satisfacţie, de „amintirea satisfacţiei”
infantile, constituită pe fondul unei pierderi iniţiale ireductibile.

35
 - această „amintire”, care „seamănă” cu obiectul pierdut al satisfacţiei complete,
va orienta toată căutarea, în realitate, a obiectului satisfacţiei şi el este măsura
oricărei satisfacţii simţite ulterior. Astfel, satisfacţia, asociată în amintire cu unele
trăsături ale obiectului promordial pierdut, este cea care devine modelul a ceea
ce va fi căutat în realitate pentru satisfacerea pulsiunii.
- „decepţia” trăită din cauza lipsei de identitate între obiect real şi obiectul
fantasmatică, este un motiv de a se lua în considerare realitatea exterioară. În
acelaşi timp, însă nici un obiect din realitate nu poate îndeplini dorinţa
inconştientă, Obiectul căutat în realitate, pentru a satisface pulsiunea, nu este
decât un obiect metonimic (parte luată drept un tot), un substitut a obiectului al
satisfacţiei complete.
Astfel, fantasma fundamentală, legată de dorinţa inconştientă, este sursa trezirii
sexuale, punctul de pornire al constiturii realităţii psihice. Freud avansează ipoteza că
ea asigură o funcţie analoagă instinctului la animale: viaţa sexuală se reglează după
aceste prime elaborări fantasmatice ce constitue „nucleul inconştientului”. Dorinţa
inconștientă, structurată pe coordonate imuabile, indistructibilă, întotdeauna aceeaşi şi
mereu prezentă, născută din fantasma fundamentală, determină şi organizează viaţa
fiecăruia, de la naştere la moarte.

2.5.2 Auto-erotism şi obiect al dorinţei

Freud (1938) vede în sugerea buzelor (nu mişcare de sugere a sânului)
prototipul sexualităţii orale auto-erotice. Această activitate auto-erotică dovedeşte
„crearea sânului” (Winnicott), adică a unui obiect sexual fantasmatic: acela constituit ca
„amintire a satisfacţiei”. În auto-erotism se stabileşte, deci, de la început, o articulare
între obiectul ales pe propriul corp (buze, sân, ca parte a corpului, sursă de plăcere) şi
obiectul „creat” (obiect „sân” după M. Klein), primă formă a fantasmei.
În pulsiunea orală, pentru a continua cu acest exemplu-prototip, obiectul vizat nu
este, deci, sânul (sau laptele): ceea ce satisface pulsiunea este plăcerea de a lua în
gură şi a suge obiectul dorinţei: „sânul”. Acest obiect vine el însuşi să se aşeze în locul
obiectului primordial pierdut (neapărat pierdut, pentru ca să existe în consecinţă
trezirea psihică prin dorinţă), obiect care este în acelaşi timp obiect al dorinţei şi obiect
„cauză a dorinţei”. Obiectul „sân” (creaţia a dorinţei) nu este, deci, el însuşi la originea
pulsiunii orale, el vine în locul acestei pierderi despre care, în Schiţă (1895), Freud
arată că se constitue în relaţia cu celălalt care lasă „de dorit”. J. Lacan precizează:
”obiectul a”, obiect imaginar cauzat de dorinţă (aici, „sânul”), „nu este originea pulsiunii
orale. El nu este creat cu ocazia primei hrăniri, el este creat datorită faptului că nici o

36
hrană nu va satisface niciodată pulsiunea orală, nefăcând decât să contureze obiectul
care lipseşte mereu.” (1964, p. 164)
Scopul satisfacerii pulsiunii, ca pulsiune parţială, nu este, deci, altceva decât o
întoarcere în buclă, după ce a fost făcut turul obiectului, mai subliniază J.Lacan,
insistând asupra caracterului circular al traiectului pulsional şi reversiunea sa
fundamentală pe care Freud o reparase perfect (a mânca – a fi mâncat sau; pentru
pulsiunea scopică, a vedea – a fi văzut). Astfel satisfacţia pulsională se distinge nu
numai de satisfacerea nevoii vitale (autoconservare), dar şi de auto-erotismul zonei
erogene în care obiectul (pulsiunii) „se şterge în favoarea organului, care e sursa
acestuia şi coincide în general cu el” (Freud, 1915).
Într-o primă etapă, exteriorul („obiectul dorit”) vine în interior (domeniu al
conceptelor de încorporare, introjecţie, interiorizare), şi fantasma, „creaţie a dorinţei”,
devine singura realitate a subiectului. Auto-erotismul, caracterizat de activitatea
pulsiunilor parţiale şi investirea zonelor erogene separate, necesită, deci, pentru
instaurarea sa, operaţiunea psihică de constituire a fantasmei care stă la baza trezirii
vieţii sexuale.
Delimitarea unei zone erogene orale (învestită cu libido) este legată de o
satisfacţie care se dovedeşte, după cum am văzut, nereductibilă doar la satisfacerea
unei nevoi organice. Din registrul împlinirii nevoilor se „detaşează”o „primă de plăcere”
(Freud). Această „primă de plăcere” este tocmai ceea ce se caută prin sugerea buzelor.
Descriind prototipul erogen al sărutului, Freud dă imaginea buzelor ce se sărută pe ele
însele în mişcarea de sugere (1905 a). Acestei zone libidinale deschise în gură prin
intruziunea sexualului, sânul (parte a corpului şi obiect al dorinţei) îi oferă, ca substitut
învestit cu libidou, o anumită satisfacţie.
Auto-erotismul nu este, deci, un „timp” iniţial al sexualităţii fără obiect (chiar dacă
nu există un obiect exterior constituit ca atare). Dacă acest moment pare că nu
necesită nici un obiect, este pentru că avem de-a face cu o satisfacţie care constă în
dependenţa de obiectul fantasmatic (şi ulterior ea poate da atâta mulţumire, încât
activitatea fantasmatică redevine sau rămâne uneori singura satisfacţie sexuală).
Crearea dorinţei (termen generic), prin care este obţinută satisfacţie sexuală, stă
în centrul problematicii auto-erotismului. Faptul că aceasta rămâne operantă de-a
lungul întregii vieţi sexuale, în mod mai mult sau mai puţin marcat, explică dificultatea
de a renunţa la satisfacerea pulsională pa care o cere „principiul realităţii” şi ponderea
determinantă a vieţii fantasmatice în care dorinţa este echivalentă cu împlinirea ei,
respectiv realitatea psihică cu realitatea externă.

37
 Înţelegem că organizarea dorinţei inconştiente şi ţinta ei clară au o pondere
deloc neglijabilă în ce priveşte alegerea obiectelor dorinţei şi ale dragostei. Se explică
astfel atitudinea secretă, ascunsă, caracteristică autosatisfacerii sexuale (fie că ea se
concretizează prin masturbare solitară sau concertată, fie că se obţine doar cu ajutorul
fantasmei). Se clarifică, de asemenea, caracterul de constrângere al dorinţei,
perceptibilă mai ales în perversiuni.

2.5.3. Reprezentarea dorinţei şi alegerea obiectelor

Formarea dorinţei faţă de obiectul „sân” încearcă să compenseze pierderea
constitutivă a lui „a dori”. În acest sens, se poate spune că obiectul „sân” este primul din
seria obiectelor substitutive fantasme sau reale, parţiale sau totale (corpul, o persoană)
care vor veni de-a lungul întregii vieţi să „colonizeze” locul lăsat gol prin această
pierdere, să se prezinte în locul obiectului primordipal ierdut, singurul care ar putea da
o completă satisfacţie pulsională, ducând, tocmai prin aceasta, la stingerea dorinţei.
Dacă obiectul pulsiunii este „acel lucru în care sau prin care pulsiunea îşi poate atinge
scopul” (Freud, 1915), în funcţie de dorinţă, acest obiect este învestit, cu scopul
obţinerii satisfacţiei. În el însuşi, obiectul pulsiunii este deci, indiferent. Freud subliniază:
„ Acesta nu este neapărat un obiect străin, ci foarte bine poate fi o parte din propriul
corp. El poate fi înlocuit, după voinţă, de-a lungul destinului pe care îl traversează
pulsiunea” (1915, p.19).
O serie de obiecte heteroclite în sine, care ţin de o determinare subiectivă şi
istorică, pot fi, deci, solicitate să vină să ocupe locul „obiectului mereu lipsă” (J. Lacan).
Astfel, în dinamica orală, degetul mare, un colţ de cuvertură, sărutul, „haleala”, ţigara,
toate obiectele care ţin de o „plăcere a gurii”, sau o evocă prin ecvhivalenţă simbolică
vin să se substitue primul obiect oral conturat în formă de „sân” în experienţa originară
de satisfacţie sexuală. Atunci când Freud vorbeşte de alegerea obiectului sau de
dragoste de obiect, el se referă în general la o persoană totală, dar, în ce priveşte
obiectul vizat prin componenetele pulsiunii sexuale, el vorbeşte de serii de obiecte şi
echivalentele lor simbolice (astfel, pentru pulsiunea anală, avem echivalenţa: fecale =
penis = copil = cadou). Ca şi Freud, M. Klein şi J. Lacan arată că obiectele vizate de
pulsiunea sexuală joacă întotdeauna un rol important, chiar dacă odată a fost stabilită
relaţia cu obiectele totale.

2.6. De la auto-erotism la dragostea de obiect

38
 Trecerea de la auto-erotism la dragostea de obiect (satisfacţie aşteptată de la un
obiect exterior, situat ca atare) este unul din aspectele procesului libidinal. Freud emite
ipoteza că acest proces complex necesită unificarea obiectelor pulsionale şi înlocuirea
lor cu un singur obiect. Dar această „trecere” la învestirea lumii exterioare nu înseamnă
abandonarea auto-erotismului. Aceasta rămâne prezent, după cum o dovedeşte
fantasma, de-a lungul întregii vieţi sexuale şi în orice formă de sexualitate.
Organizarea dorinţei inconştiente, aşa cum o descrie Freud, în „momentul” auto-
erotic nu pare deloc propice găsirii unui obiect de dorinţă şi de dragoste străin acelui
lucru care provoacă o învestire libidinală: căutarea obiectului care să dea satisfacţie?
Identificat cu trăsături luate de la obiectul pierdut cu care el se „înveşmântează”
(Freud), „Eul”, ca imagine unificată a corpului în cazul narcisismului, devine motiv de
învestire cu libidou, şi astfel va rămâne pentru toată viaţa. Atunci, ce se doreşte la
celălalt, la cel ales? Ce se iubeşte în el?.
Narcisismul vine să dea formă unei mişcări pulsionale auto-erotice: „Subiectul
începe să se considere pe el însuşi, propriul său corp, ca obiect al dragostei” (Freud,
1911). În narcisismul zis primar (prima concepţie a lui Freud) Eul este cel învestit
libidinal în toată totalitate şi devine obiect al dragostei spre care converg pulsiunile
parţiale.
Copilul se alege, deci, pe sine însuşi, propriul său eu, ca obiect al dragostei
înainte de a-şi orienta alegerea spre obiecte exterioare situate ca atare. Această etapă
nu este niciodată depăşită, Eul rămânând toată viaţa „marele rezervor de libidou”:
învestiri retrase altor obiecte (narcisism zis secundar).
Alegerea primului obiect al dragostei se face din anturaj, adesea este mama sau
substitutul ei, iar alegerile ulterioare rămân legate de experienţa satisfacţiilor obţinute în
relaţia privilegiată cu acest prim „altul”. Obiectul dragostei, aici, îndeplineşte un rol
analog cu obiectul dorinţei aşa cum a fost construit prin fantasmă. În cadrul
narcisismului se unesc, deci, câmpul dragostei (relaţie cu un obiect total) şi al dorinţei
(corelativ al pulsiunii), dorinţă care se simte şi se recunoaşte, subliniază J. Lacan, în
primul rând, ca dorinţă de Celălalt (aici este vorba de Celălalt matern, primordial, loc al
determinării semnificante). Aceasta este ceea ce structurează pulsiunile, al căror
genitiv, în limbajul nostru, permite sesizarea mişcării de dute-vino pe care Freud o
consideră activitate/ pasivitate (a mânca – a fi mâncat, a vedea – a fi văzut) şi care se
enunţă atât ca dorinţă pentru celălalt, cât şi ca dorinţă venind de la celălalt.
Căile şi modalităţile inconştiente conform cărora „se alege” un partener sau altul
sunt, deci, complexe. Freud degajă două tipuri de soluţii (adesea legate între ele) în
alegerea obiectului sexual. Această alegere se poate inspira din anumite modele ale

39
căror origini datează din prima copilărie: „alegerea mamei” (tip numit prin susţinere) sau
tipul narcisic. În acest din urmă caz, obiectul este als după propria imagine a
subiectului, deci nu pe modelul zis al mamei, ci pe cel al persoanei şi corpului propriu
(Freud, 1914). Acest din urmă mod de captură homosexuală io o importanţă deosebită
în cazurile patologice, subliniază Freud (1905 a). Funcţia normativă oedipiană reglează
aceste orientări şi, în special, identificarea narcisică. Alegerea obiectelor poate scoate
în evidenţă slăbăciunile mai mult sau mai puţin importante ale acestei reglări
Narcisismul este, într-adevăr, piatra de încercare a perversiunilor, a homosexualităţii,
precum şi a anumitor situaţii patogene ale relaţiei amoroase. Dar „alegerea mamei”
(alegerea incestuoasă) nu este nici ea lipsită de probleme (poate fi un factor de
impotenţă fizică) şi asta cu atât mai mult cu cât există un transfer de narcisism în
dragoste, cu supraestimarea sexuală a obiectului. Astfel, Freud scrie: „Supraestimarea
sexuală, frapantă în această dragoste de obiect prin susţinere, îşi are originea în
narcisismul originar al copilului şi răspunde, deci, unui transfer de narcisism asupra
obiectului sexual”. (1914, p.94)

2.7.Disfuncţii sexuale

Disfuncţiile sexuale erau socotite mai demult ca în întregime apărând din

experienţa copilăriei precoce, mai ales ca anormalităţi în sexualitatea copilăriei şi în
relaţiile părinţi-copii. Psihanaliza care arunca privirea sa aupra conflictelor inconştiente
era privită ca singura alegere psihoterapeutică. Abia prin anii ’50 şi ’60 unele dificultăţi
sexuale erau abordate de terapia behavioristă (care afirma că multe comportamente
sexuale sunt învăţate şi li se poate aplica teoria învăţării).
În anii ’70 Masters şi Johnson au scris “Human sexual inadequancy”, descriind o
nouă abordare sistematică, care apoi a căpătat denumirea de “Sex therapy” şi care
apoi a format baza terapiei, aşa cum este ea descrisă în acest capitol, fiind o
considerabilă extensie a conceptelor behavioriste, punând mare bază pe îndemânarea
comunicării, lucru ce presupune ca la terapie să participe ambii parteneri. La aceasta
ulterior s-au adăugat şi alte metode care compun terapia sexului, educaţie şi sfaturi
pentru practică. Terapia se face deci cu un cuplu, ea oferă puţin pentru un singur individ
dacă nu participă şi partenerul său, dar în ultimul timp s-au abordat şi indivizii fără
partener (în ultima vreme şi pacienţii cu handicap).
Disfuncţiile sexuale se pot datora atât factorilor fizici cât şi psihologici (mulţi, mai
ales cu tulburări de erecţie erau prost diagnosticaţi ca fiind psihogenetici). Se pare că în
multe cazuri de disfuncţii sexuale, alături de factorii psihologici există şi factori fizici

40
care apar pentru a complica şi mai mult situaţia. Deşi capitolul este dedicat acelora
care au doar factori psiohologici, multe din procedee au un rol în situaţii în care indivizii
au probleme legate şi de factori fizici.

2.7.1. Natura disfuncţiilor sexuale

Disfuncţiile sexuale reprezintă scăderi persistente ale interesului şi răspunsului
sexual (se deosebesc de deviaţiile sexuale care sunt deviaţii calitative de la normal).
Nu există un consens în privinţa clasificării deviaţiilor sexuale, dar s-ar putea descrie 4
categorii: legate de interesul sexual, de apariţia nevoii, de orgasm, precum şi alte
probleme (care nu pot fi incluse în primele trei). Vezi tabel 1.

Tabel.1. - Clasificarea disfuncţiilor sexuale

Disfuncţii sexuale
Categoria Femei Bărbaţi
Interes Scăderea interesului sex. Scăderea interesului sex.
Apariţie Scăderea excit.sexuale Disfuncţii ale erecţiei
Orgasmul Disfuncţii orgasmice Ejacularea precoce
Întârziere/absenţa ejaculării
Altele Vaginism Ejaculare dureroasă
Dispareunia Dispareunia

Două probleme sunt importante: timpul când apar şi extinderea problemei.

Tulburările pot fi primare şi secundare, totale sau situaţionale (cu un anumit partener).
Dar în cadrul unei anumite categorii pot fi multe variaţii.
Alte tulburări, cum ar fi lipsa de satisfacţie sexuală nu este grupată în cadrul
disfuncţiilor sexuale dar este importantă pentru pacient. Multe disfuncţii sexuale sunt
legate de depresie, insomnie, probleme ginecologice şi infertilitate.

2.7.2. Cauzele disfuncţiilor sexuale

Disfuncţiile sexuale sunt cauzate de mai mulţi factori în care se iau în
considerare cele de cauzalitate psihologică dar sunt importanţi şi factorii fizici (boli,
medicamente). Se obişnuieşte a împărţi cauzalitatea în factori predispozanţi, (care fac
persoana vulnerabilă la dezvoltarea unor probleme sexuale), precipitanţă (care conduc
la aparţia problemei sexuale), factori de menţinere (răspunsul psihologic la problemele
sexuale, atitudini sau alte stresuri care fac ca problema să persiste sau să se
înrăutăţească). Factorii se interacţionează.

41
Tabel 2. - Factorii psihologici care contribuie la disfuncţiile sexuale
Factori predispozanţi
 atitudine parentală inhibantă sau distorsionată faţă de sex
 relaţii în familie disturbate, relaţii sărace cu părinţii, lipsă de afecţiune
 experienţe sexuale traumatizante, precoce, incest, abuzul sexual faţă de copil
 educaţie săracă privind sexul
Precipitanţi
 discordanţă în cadrul relaţiilor eşecuri câte odată
 naştere (din cauza depresiei sau a factorilor fizici) depresie/anxietate
 infidelitate reacţie psihologică la factori
 disfuncţii la partener organici
Factori de menţinere
 anxietate (ex. bărbatul are nevoie totdeauna de a fi un expert sau femeia să aibă
orgasm chiar şi fără sex pentru a plăcea partenerului)
 frica de eşec (ex. lipsă de erecţie)
 cereri ale partenerului
 comunicare săracă (mai ales despre nevoile sexuale ale fiecăruia sau a
anxietăţii)
 vină (ex. legat de o afacere)
 lipsă de atracţie
 dezacord în cadrul relaţiilor
 frica sau emotivitatea de intimitate
 informaţii sexuale inadecvate (ex. cum să-ţi stimulezi partenerul)
 restricţii de joc (femeia nu este încă destul de excitată)
 depresie/anxietate

2.8. Insatisfacţia sexuală

Cuplul contemporan acordă o importanţă tot mai mare performanţelor sexuale.

Niciodată nu s-a discutat ca acum despre “satisfacţie sexuală”, “potenţial orgasmic”,
“apetit sexual” etc. Dorinţa împlinirii sexuale a devenit atât de obsedantă, încât
incapacitatea individului de a-şi conduce partenerul la orgasm provoacă stări de
nemulţumire, latente într-o primă perioadă, dar acut manifeste dacă insatisfacţia

42
sexuală se menţine timp mai îndelungat. De altfel, o serie de cercetări evidenţiază
faptul că frecvent, tensiunilor generate de insatisfacţia sexuală a cuplului, li se adaugă
şi celor provenite dintr-o eventuală relaţie extraconjugală. Conflictualitatea apare ca
fiind iminentă şi justificată, cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave.

43
 Cap.III. Atenția conștientă

Atenţia este cel mai important lucru din viaţa noastră pentru că vom realiza exact
acele planuri cărora le vom da atenţie. Practic unde ne este atenţia ne este şi energia
creatoare. În viaţă, lucrul căruia îi vom acorda atenţie va merge bine. Lucrurile cărora
nu le vom acorda atenţie vor merge la voia întâmplării sau mai bine zis vor merge în
direcţia pe care o dă atenţia altora.
- Atenţia poate fi conştientă sau inconştientă.
- Atenţia este un gând sau o sumă de gânduri care au acelaşi scop.
- Atenţia conştientă este întâlnită la oamenii care au un scop foarte bine definit şi fac tot
ce le stă în putere să îl atingă.
- Atenţia inconştientă este întâlnită la majoritatea oamenilor.
Majoritatea oamenilor îşi doresc să le fie bine, să aibă bani, etc, dar atenţia lor
nu este în această direcţie deoarece sistemul social este făcut în aşa fel încât oamenii
sunt determinaţi să REacţioneze nemai având timp să poată acţiona deoarece mintea
conştientă şi cea inconştientă este ocupată cu rezolvarea problemelor puse de actualul
sistem economic. Practic suntem sclavii actualului sistem. Până nu opreşti şirul
REacţiunilor nu vei reuşi să acţionezi conform cu planurile sau visele tale. Eşti prins
într-un sistem care nu-ţi va da drumul de bună voie. Primul lucru pe care trebuie să îl
faci pentru a ieşii din acest sistem este să devii conştient de acest sistem şi de modul în
care te conduce. Astfel vei putea să găseşti portiţele de ieşire.

3.1. Atenţia în relaţia de cuplu

Relaţia de cuplu funcţionează armonios atâta timp cât partenerii îşi dau atenţie
unul celuilalt. Când doi oameni se cunosc şi se îndrăgostesc atenţia lor este în marea
majoritate a timpului câtre celălalt. Pe măsura ce trece timpul acesta atenţia se
diminuează treptat. Această diminuare se produce din mai multe cauze cum ar fi
apariţia altor lucruri cărora trebuie să le dăm importanţă (atenţie) mai mare (probleme
financiare, de serviciu, copii, etc.). Practic atenţia ne este deturnată câtre alte lucruri
cârora trebuie să le dăm atenţie.
Atenţia pe care o putem acorda lucrurilor în general este limitată deoarece nu
putem fi la fel de atenţi la mai multe lucruri în acelaşi timp. A-ţi observat că atunci când
apare o problemă care vă frământă nu vă mai puteţi gândi la alte lucruri şi că această
problemă vă ocupă toată atenţia. Toţi avem nevoie de atenţie, adică să fim în atenţia

44
cuiva, să fim în centrul atenţiei. Acest lucru ne face să ne simţim importanţi. Iubirea este
atenţie acordată cuiva. Daca suntem atenţi la ce suntem atenţi ne putem da seama în
ce direcţie se îndreptă viaţa noastră. Prin distragerea atenţiei suntem manipulaţi.

3.2.Cultivarea conştientă a atenţiei

Toate realizările noastre, toate experienţele vieţii s-au desfăşurat şi au primit din
partea noastră o anumita atenţie. Gradul atenţiei de care omul dă dovadă în mod
spontan în existenţă este măsura propriului său nivel de conştiinţă. Pe de altă parte,
este evident că, pe măsură ce dezvoltăm această calitate a minţii noastre, începem să
fim din ce în ce mai mult prezenţi, şi prin urmare, mai conştienţi. Între atenţie şi starea
de “a fi” a unui om există o permanentă legătură.

3.3. Caracteristicile atenţiei

Pentru o înţelegere mai profundă a mecanismului atenţiei care exprimă în primul

rând o mobilizare voluntară, selectivă şi o focalizare asupra unui obiect, fiinţă sau
fenomen în vederea unei cunoaşteri optime, prezentăm în continuare caracteristicile
esenţiale ale atenţiei:
1. Stabilitatea – sau altfel spus persistenţa atenţiei, care constă într-o menţinere
fermă şi clară a atenţiei orientată neîntrerupt către aceeaşi activitate sau obiect al
cunoaşterii.
2. Concentrarea – se referă la capacitatea de a realiza o orientare selectivă, cu
un scop bine determinat, cum ar fi desfăşurarea unei anumite activităţi sau observări
eficiente a fenomenelor. Această caracteristică conferă atenţiei claritate şi o intensitate
specifică.
3. Flexibilitatea – este calitatea care permite deplasarea, comutarea rapidă a
atenţiei de la o activitate la alta sau de la un fenomen la altul cu un efort minim,
exprimând astfel mobilitatea focalizării asupra proceselor sau obiectelor asupra cărora
ne concentrăm. Flexibilitatea este cea care facilitează adaptarea la diferite activităţi sau
perceperea unor fenomene diferite.
4. Distributivitatea – este acea caracteristică a atenţiei care permite cuprinderea
simultană în sfera mentalului nostru a două sau mai multe procese sau activităţi care se
desfăşoară simultan. În general această caracteristică se desfăşoară într-o formă
optimă atunci când cel puţin unul dintre procesele în desfăşurare este pentru noi
suficient de cunoscut, desfăşurându-se mai mult automat.

45
 5. Volumul sau capacitatea de cuprindere a atenţiei exprimă acea forţă de
expansiune dirijată a capacităţii noastre de percepţie în vederea înglobării unei sfere
cât mai largi de procese, fenomene sau activităţi.

3.4. Criterii de apreciere a capacităţii de atenţie

Înainte de a recomanda câteva exerciţii de amplificare a atenţiei este util să

putem realiza o anumită evaluare a capacităţii noastre de a fi atenţi.
a) Evaluarea atenţiei auditive
Se va pronunţa o serie de cifre unele după altele, ca şi cum ar fi vorba despre un
număr de telefon, după care se va repeta un număr cât mai mare posibil de cifre din
cele pronunţate, fără eroare, şi se va urmări să se crească acest număr.
În general, un copil de 5 ani poate să repete un număr de 4 cifre, un copil de 6
ani va repeta un număr de 5 cifre, unul de opt ani 6 cifre, la 11 ani, 7 cifre; puţini adulţi
repetă mai mult de 8 cifre.
b) Evaluarea atenţiei vizuale
Se vor scrie serii de cifre diferite pe cartonaşe separate, apoi cartonaşele
respective vor fi acoperite cu un altul, fiind expuse privirii doar pentru o fracţiune de
secundă; încercări succesive vor permite repetarea unei serii din ce în ce mai lungi de
cifre. Aceeaşi experienţă se poate realiza cu litere asociate la întâmplare, apoi cu litere
formând cuvinte inteligibile sau chiar fraze foarte scurte. Atunci când literele sunt
asociate la întâmplare, puţine persoane vor fi capabile să capteze mai mult de 6 sau 7,
în loc de 10 până la 15 litere în cazul în care ele formează cuvinte care pot fi
pronunţate.
c) Stabilitatea atenţiei
Puteţi obţine o măsură a capacităţii proprii de concentrare a atenţiei realizând un
exerciţiu foarte simplu, care vă poate ajuta de altfel să progresaţi foarte mult în această
privinţă. Pentru aceasta veţi lua un ceas cu limbi, şi fără a acorda nici o atenţie
cadranului sau altor aspecte particulare ale ceasului, urmăriţi în mod strict deplasarea
secundarului, înregistrând fiecare poziţie a acestuia. Concentraţi-vă cu o atenţie
neîntreruptă asupra secundarului şi observaţi primul moment în care atenţia vi s-a
îndreptat către altceva. Calculaţi timpul scurs între momentul de început al fixării
atenţiei şi momentul în care aţi deviat. Acest exerciţiu este deosebit de util în
amplificarea puterii de concentrare şi a duratei atenţiei voastre.
3.5. Cultivarea metodică a atenţiei

46
 Pentru a căuta – atât în noi înşine, cât şi în ceilalţi – cauzele reale ale neatenţiei,
este necesar să explorăm diversele planuri de manifestare definitorii pentru fiinţa
umană, începând de la psihic, emoţional şi mergând până la mental şi moral, deoarece
cel mai adesea în aceste domenii îşi află rădăcinile neatenţia care ne marchează în
mod negativ acţiunile.
Prin cultivarea metodică a atenţiei vom putea dobândi cu o uşurinţă
surprinzătoare controlul asupra propriului mecanism cerebral, astfel încât mentalul
nostru va putea prelua cu fermitate rolul de pilot, fără a se mai lăsa dominat de factorii
turbionari şi de falsele manevre ale gândirii nereflexive.
Metoda de cultivare a atenţiei va trebui să se adapteze ritmului nostru propriu,
manierei noastre specifice de a reacţiona la contactul cu viaţa. Astfel, în cazul fiinţei
caraterizate de imobilitate, pasivitate, lene, reverie, reacţii foarte lente sau insuficiente
la contactul cu exteriorul, se vor adopta modalităţi diferite faţă de cazul acelor persoane
caracterizate de un exces de mişcare, de excitaţie şi agitaţie care pare să le răpească
aproape total capacitatea de interiorizare. În ambele situaţii este vorba despre o
adaptare imperfectă.

3.6. Amplificarea atenţiei senzoriale

Dacă sunteţi o fiinţă imaginativă şi visaţi deseori în viaţa curentă, probabil că cel
mai adesea nu vă bucuraţi de realitatea curentă sau, altfel spus, nu primiţi lucrurile care
vă atrag în mod direct, iar atenţia lasă de dorit. Vă lăsaţi absorbit într-o muncă care vă
atrage, dar este posibil să nu rezervaţi suficientă energie nervoasă pentru atenţia
senzorială şi musculară necesară altor sarcini.
În acest caz, cultivarea atenţiei trebuie să înceapă prin orientarea către atenţia
senzorială. Este deosebit de util în această situaţie să vă obişnuiţi să vă serviţi de toate
simţurile cu cât mai multă precizie. Puteţi face aceasta într-un mod plăcut recurgând la
jocuri atractive, care prin răbdarea şi concentrarea pe care o necesită, conduc la o
percepţie rapidă şi completă, capabilă să vă dezvolte atenţia.
Observarea sau perceperea incompletă sau superficială este datorată fie unei
superficialităţi a gândirii reflexive, fie unei lipse de metodă. Neatenţia este semnul unei
rătăciri a minţii care, în loc de a controla lucrurile şi evenimentele, se lasă dominată de
acestea.
Lipsa obişnuită de atenţie explică insuccesul celui care pretinde că nu a avut
niciodată ocazia să intervină: oportunitatea este pierdută pentru că mentalul său, în loc
de a fi vigilent, este întotdeauna ocupat de griji inutile sau vagi reverii.

47
 O atenţie vigilentă acordată atât lucrurilor importante cât şi celor secundare
antrenează în schimb o îmbogăţire a experienţei constituind un capital preţios pentru
reuşită în momentul acţiunii.
Luând în considerare cele prezentate urmariti acum sa priviti acest clip ascultand
totodata cu atentie muzica.
Reguli pentru a realiza o percepţie cât mai completă a realităţii înconjurătoare o
bună observare a realităţii necesită primirea unui maxim de informaţii prin intermediul
organelor senzoriale, fixarea lor în memorie şi aprecierea, printr-o judecată raţională, la
justa lor valoare.
Pentru aceasta:
- examinaţi obiectele sau lucurile sub toate aspectele şi din toate unghiurile,
utilizând succesiv fiecare simţ;
- urmăriţi să creşteţi prin antrenament acuitatea percepţiei fiecărui simţ, dar
utilizaţi pentru percepţiile de fond simţul cel mai dezvoltat;
- structuraţi o ordine metodică pentru a înregistra elementele observaţiei,
separaţi elementele principale de cele secundare ca importanţă şi înregistraţi valoarea
(relativă) a fiecărui element;
- observaţi lucrurile într-un timp minim, urmărind să distingeţi din prima clipă
elementele de ansamblu şi cele de detaliu;
- clasificaţi în ordinea importanţei relative elementele observaţiei; notaţi-le pe
scurt, dar complet.
Pentru a fi imparţiali în timpul observaţiei, urmăriţi să uitaţi tot ceea ce ştiaţi sau
credeaţi că ştiţi cu privire la subiectul considerat. Vom examina obiectul sau ideea în
cauză ca şi cum ar fi vorba despre un lucru absolut nou.
Cultivând această facultate a atenţiei va trebui să evitaţi orice gest maşinal care
ar putea fi realizat fără intervenţia voluntară a conştiinţei. Fiecare gest făcut fără a vă
gândi la acesta reprezintă o îndepărtare vizibilă de la preocuparea principală, în
detrimentul procesului atenţiei. Gestul cel mai banal, preocuparea cea mai infimă
deturnează o parte a atenţiei care trebuie să se centreze în întregime asupra obiectului
sau scopului propus.
Din acest motiv nu trebuie realizate niciodată mai multe sarcini simultan şi nici
nu este cazul, cel puţin la început, să ne gândim la mai multe lucruri în acelaşi timp,
fapt care indică o scindare mai mult sau mai puţin accentuată a personalităţii noastre.

3.7. Tehnici de amplificare a atenţiei

48
 1. Examinaţi un obiect sub toate aspectele sale şi stabiliţi diversele raporturi
existente între el şi celelalte obiecte. Analizaţi-l din toate punctele de vedere:
compoziţie, calităţi, stări, caracteristici, origine, destinaţie, cauze, efecte, istoric, etc.
2. Examinaţi un desen sau un plan, care conţine multe amănunte, reproduceţi-l
apoi mai întâi mental, după aceea pe hârtie, urmărind să-i redaţi toate detaliile. Marcaţi
mai întâi trăsăturile (elementele) principale şi apoi cele secundare, urmărind să
evidenţiaţi în final chiar şi cele mai mici detalii.
3. Analizaţi impresii vizuale (obiecte văzute sau peisaje admirate cândva),
impresii auditive (sunete percepute sau pasaje muzicale preferate), impresii tactile
(obiecte pipăite), impresii olfactive şi apoi gustative. Urmăriţi să realizaţi o descriere cât
mai fidelă a lor, subliniind nu numai caracteristicile lor exterioare, ci mai ales reacţia
interioară specifică pe care percepţia lor a generat-o în fiinţa voastră.
După toate aceste exerciţii urmăriţi să apreciaţi cu obiectivitate calitatea
observaţiilor dumneavoastră, pentru a avea o măsură cât mai precisă a calităţii atenţiei
pe care o manifestaţi. După această evaluare reluaţi exerciţiile mai multe zile la rând şi
urmăriţi de fiecare dată să sesizaţi progresele pe care le-aţi realizat.
4. Urmăriţi să determinaţi caracterul sau sentimentele unei persoane după
tonalitatea şi inflexiunile vocii sale, după forma corpului său, după particularităţile
fizionomiei, după natura atitudinilor şi a gesturilor sale.
5. Urmăriţi să eliminaţi din comportamentul dumneavoastră gesturile inutile,
stângace şi mecanice şi să realizaţi doar gesturi armonioase, însoţite de o permanentă
priză de conştiinţă asupra lor.
6. Căutaţi să vorbiţi rar, concentrându-vă atenţia pe rând atât asupra ideilor pe
care le exprimaţi, cât şi asupra cuvintelor pe care le folosiţi.
Particularizaţi acest exerciţiu urmărind să eliminaţi din vocabularul dumneavoastră
cuvintele cu o încărcătură negativă.
7. Suspendaţi în continuare orice mişcare a corpului şi stopaţi de asemenea
orice activitate mentală involuntară, cu alte cuvinte emisia gândurilor anarhice şi
necontrolate, fără un obiect bine definit. Concentraţi-vă apoi asupra procesului de
«centrare în voi înşivă»; urmăriţi firul gândurilor proprii până în punctul lor iniţial, central,
care este însăşi sursa generării lor, acolo unde nu mai există divergenţă, agitaţie,
dualitate.
Acest exerciţiu reprezintă o treaptă superioară în procesul de concentrare a
atenţiei, care ne permite de altfel deschiderea unor noi orizonturi interioare, a căror
profunzime şi vastitate ne poate îmbogăţi enorm fiinţa.

49
 Cap.IV. Rezultatele cercetării ştiinţifice realizate

4.1. Rezultatele testelor aplicate:

50
 În urma aplicării testelor, pe un număr de 30 de persoane, eșantionul vârstelor
subiecților pe genuri arată astfel:
Fig.1. Repartizarea vârstelor subiecților pe gen feminin

La genul feminin vârsta predominantă este între 25-31 de ani cu un

procent de 60%. Vârstele între 32-38 de ani și 39-45 de ani sunt în egală măsură
cu un procent de 20%.

Fig.2. Repartizarea vârstei subiecților pe gen masculin

Graficul arată că la genul masculin 46% sunt cei cu vârsta între 32-38 de ani,
40% sunt cei cu vârsta între 25-31 de ani, respectiv 14% cei cu vârsta de 39-45 de ani.

În următoarele grafice vom prezenta rezultatele acelor teste pe care le-am

aplicat pentru a obține variabilele independente.

51
 În urma aplicării testului de inteligență emoțională am ajuns la următoarele
rezultate:
Fig.3. Repartizarea subiecților în funcție de nivelul de QE pe ambele genuri

La sexul masculin:

Graficul indică un procent ridicat al inteligenței emoționale la nivel mediu cu

80%. Un procent de 13% indică nivel scăzut și 7% indică nivel mare al inteligenței
emoționale.

La sexul feminin:

Graficul indică un procent de 46% la nivelul scăzut al inteligenței emoționale. De

asemenea 33% la nivelul mediu și 21% la nivelul mare.

În urma aplicării testului de Atenția Conștientă Toronto am obținut următoarele

rezultate:

52
Fig.4. Repartizarea subiecților în funcție de nivelul atenției conștiente pe ambele
genuri

La sex masculin:

Se poate observa în grafic că nivelul mic și mare sunt în acelaș măsură cu un

procent de 40%. Nivelul mediu este reprezentat de un procent de 20 %.

La sex feminin:

Nivelul mediu al atenției conștiente predomină cu un procent de 66%. Nivelul

mediu cu puțin ridicat 26%, iar nivelul mic destul de scăzut cu un procent de 8%.

Am aplicat și testul de „Limbaj de ochi” și am obținut următoarele rezultate:

53
 Fig.5. Repartizarea subiecților în funcție de stările mentale evocate

La sex masculin:

Graficul arată un scor ridicat la recunoașterea stării mentale la nivel mare, cu

un procent de 67%, respectiv 33% la nivel mic.

La sex feminin:

Graficul arată tot un scor ridicat la nivelul mare cu un procent de 74%, și un

procent de 26% la nivel mic al recunoașterii stării mentale corespunzătoare.

După cum urmează vom prezenta și rezultatele în urma aplicării testelor

pentru a obține variabilele dependente. În cazul nostru am fotosit Chestionarul
Modurilor Sexuale care conține 3 subscale (gânduri automate, răspuns emoțional și
răspuns sexual, apărute în timpul activității sexuale), generate separat pentru genul
masculin și feminin.

54
 1. Subscala Gândurilor Automate: la această scală subiecții au fost rugați să
noteze frecvența la care apare gândurile automate în timpul actului sexual. (Tabelul 1.
și Tabelul 2.) După care în funcție de răspuns am selectat itemii care reprezintă
gândurile cu următoarele semnificații:
- în cazul genului masculin: gânduri de anticipare a eșecului, gânduri de grija
erecției, gânduri corelate cu vârsta și organism, gânduri negative față de sex și
absența gândurilor erotice (Tabelul 3.);
- în cazul genului feminin: gânduri de abuz sexual, gânduri de nerespectare/
dezangajare, lipsa de afecțiune a partenerului, pasivitate sexuală și control
respectiv gânduri scâzute a imaginii de sine a corpului (Tabelul 4.).

Tabelul 1. Frecvența gândurilor automate la genul masculin

Genul Masculin
Frecvență
Nr: Niciodată Rar Uneori Deseori Întotdeauna
1 17 6 0 2 5
2 23 3 1 2 1
3 13 8 4 4 1
4 18 3 3 2 4
5 19 3 4 2 2
6 17 8 3 1 1
7 21 6 2 1 0
8 7 8 6 7 2
9 15 8 5 0 2
10 25 2 2 1 0
11 20 5 3 1 1
12 19 4 4 2 1
13 22 6 0 0 2
14 18 4 3 4 1
15 17 5 5 1 2
T: 271 79 45 30 25

Tabelul 2. Frecvența gândurilor semnificative la genul masculin

Genul masculin
Frecvența gândurilor semnificative
Gânduri de Gânduri de Gânduri corelate cu Gânduri Absența
Nr: anticipare a grija erecției vârsta și organism negative față gândurilor
eșecului de sex erotice
1 11 19 7 5 9
2 7 8 6 6 10

55
 3 14 14 12 7 13
4 8 8 6 8 7
5 9 11 15 8 9
6 8 9 7 10 8
7 18 20Genul Feminin 10 5 7
8 22 20 Frecvență 14 11 7
9
Nr: Niciodată
12 Rar 10 Uneori 11 Deseori Întotdeauna
8 13
10 10 9 7 11 7
1 12 16 4 1 0
11 8 8 5 7 6
2 14 2 8 4 5
12 15 18 7 9 10
3 25 1 0 5 2
13 30 20 18 10 12
4 28 1 2 0 2
14 25 27 20 12 13
5 22 9 0 0 2
15 12 8 10 10 8
6 18 5 5 3 2
T:
7 10209 5 209 11 155 3 127 4 139
8 2 16 12 3 0
9 27 3 0 2 1
10 21 5 4 0 3
11 19 6 2 1 5
12 3 12 7 6 5
13 30 1 2 0 0
14 28 3 2 1 0
15 20 7 3 1 2
T: 279 92 62 30 33
Putem observa din Tabelul 1. că răspunsurile la gânduri automate a fost scăzută,
fiindcă majoritatea subiecților a notat frecvența „Niciodată” adică ei nu au avut acele
gânduri cu probelem semnificative. Restul subiecților care totuși au dat un răspuns
„Rar”, „Uneori”, „Deseori” sau „Întotdeauna”, au obținut un scor egal la „Gânduri de
anticipare a eșecului” și a „Gândurilor de grija erecției”(Tabelul 2.), asta însemnând că
minoritatea bărbaților la care apar gânduri în timpul actului sexual ei sunt ocupați mereu
la problema lor actuală în viața sexuală.

Tabelul 3. Frecvența gândurilor automate la genul feminin

56
 Tabelul de mai sus arată frecvența gândurilor automate la genul feminin. Putem
observa ca și în cazul genului masculin, un număr mare a frecvenței „Niciodată”,
însemnând că majoritatea femeilor nu au gânduri cu semnificații. Minoritatea care a
răspuns prin frecvențele „Rar”, „Uneori”, „Deseori” și „Întotdeauna” sunt în aceeași
măsură față de bărbați.

Tabelul 4. Frecvența gândurilor semnificative la genul feminin

Genul feminin
Frecvența gândurilor semnificative
Gânduri Gânduri de Lipsa de Pasivitate Lipsa de Gânduri
Nr: de abuz nerespectare/ afecțiune a sexuală și gânduri scăzute a
sexual dezangajare partenerului control erotice imaginii
corpului
1 8 4 8 9 10 3
2 14 5 14 15 7 10
3 12 7 9 9 15 6

57
 4 8 14 11 15 10 11
5 8 4 5 6 14 3
6 14 7 9 17 10 12
7 8 6 9 7 11 5
8 20 8 12 15 15 7
9 19 11 17 16 8 11
10 19 11 17 16 8 9
11 10 12 18 14 10 15
12 11 8 9 18 10 10
13 18 16 17 18 10 11
14 12 4 5 9 5 3
15 7 5 5 8 10 7
T: 188 122 165 192 153 123

Tabelul 4 a frecvenței răspunsurilor semnificative arată că majoritatea femeilor

care au gânduri automate în timpul activității sexuale ele sunt preocupate mai ales de
„Gânduri de pasivitate și control”, unele chiar și de ‚Gânduri de abuz sexual” iar unele
având „Lipsă de afectivitate a partenerului”. Un scor mai mic întâlnim la „Lipsa de
gânduri erotice”.

2. Subscala de Răspuns Emoțional:

La această scală, subiecții au ales acel răspuns emoțional care simțea în

momentul evocării gândului automat. Răspunsurile sunt următoarele:

Tabelul 5. Răspunsurile emoționale la genul masculin

Răspuns emoțional – genul masculin
Nr: Îngrijorare Tristețe Dezamăgire Teamă Vină Rușine Furie Sent. Plăcere Satisfacție
Rănite
1 2 4 0 3 0 1 0 1 4 3
2 0 0 0 0 1 0 0 0 5 1
3 2 3 1 2 3 2 0 0 3 1
4 1 0 1 2 1 1 0 1 2 3
5 1 3 2 3 0 0 0 0 1 1
6 2 3 0 0 3 0 0 0 4 1
7 0 1 0 0 1 0 2 0 2 3
8 2 3 0 1 4 0 3 2 6 2
9 1 0 0 4 0 1 4 1 3 1

58
10 0 0 0 1 0 0 1 0 2 1
11 0 1 0 2 0 0 3 0 3 1
12 3 2 0 0 2 0 0 0 2 2
13 0 0 0 0 0 0 0 0 3 5
14 0 0 0 3 0 0 2 0 4 3
15 1 1 2 5 0 0 1 0 1 2
T: 15 21 6 26 15 5 16 5 45 30

În urma frecvențelor alese la subscala gândurilor automate, subiecții de gen

masculin au obținut o multitudine de scoruri. Astfel observăm un scor ridicat la
răspunsurile emoționale în primul rând la „plâcere” și la „satisfacție” cu 45 și 30 de
puncte. Tot un scor relativ mare întâlnim la „teamă” și „tristețe”, cu 26 și 21 de puncte.

Tabelul 6. Răspunsurile emoționale la genul feminin

Răspuns emoțional – genul feminin

Nr: Îngrijorare Tristețe Dezamăgire Teamă Vină Rușine Furie Sent. Plăcere Satisfacție
Rănite
1 2 12 1 1 1 1 6 4 5 0
2 3 2 4 1 3 2 3 5 5 6
3 0 0 0 0 0 0 0 0 6 2
4 0 0 0 0 0 0 0 0 4 1
5 0 0 0 0 0 0 0 0 6 5
6 1 1 2 1 2 0 1 3 3 1
7 2 2 2 4 0 4 0 1 6 1
8 3 4 4 2 0 1 4 3 8 2
9 0 0 0 0 0 0 0 0 3 3
10 0 0 0 0 0 0 1 3 2 3
11 0 1 0 1 2 1 3 2 3 1
12 4 3 2 4 1 2 4 5 3 2
13 0 0 0 0 0 0 0 0 1 2
14 0 0 0 0 0 0 0 0 2 4
15 0 0 0 0 3 2 1 2 3 2
T: 15 25 15 14 12 13 23 28 60 35

Din tabelul de mai sus se poate observa cum scorurile se mențin la toate
răspunsurile emoționale. Astfel avem un scor foarte ridicat, predominant de 60 puncte
la răspunsul emoțional de „plăcere”, după care un scor nu chiar așa de mare de 35 de

59
puncte la „satisfacție”. Alte scoruri semnificative întâlnim la „sentimente rănite”, „tristețe”
și „furie” cu 28, 25 și 23 de puncte.

3. Subscala de răspuns sexual:

Această subscală arată intensitatea răspunsului sexual la gândire automată și

răspuns emoțional dat de subiecți.

Tabelul 7. Intensitatea răspunsurilor sexuale la ambele genuri.

Răspuns sexual la gen masculin Răspuns sexual la gen feminin
Nr: Foarte Slab Moderat Intens Foarte Foarte Slab Moderat Intens Foarte
slab intens slab intens
1 0 7 4 5 2 1 11 15 6 0
2 0 0 1 5 0 3 5 11 8 6
3 1 3 5 8 0 0 0 3 3 2
4 0 1 3 5 3 0 0 1 1 2
5 1 2 2 5 1 0 0 0 10 1
6 1 1 4 6 1 6 4 3 2 0
7 0 0 2 7 0 0 1 8 12 1
8 0 1 6 9 7 5 13 5 7 1
9 0 2 2 4 4 0 0 0 3 3
10 0 0 2 2 1 0 0 1 5 3
11 0 2 1 7 0 1 2 8 1 2
12 0 1 1 5 4 7 15 4 2 2
13 0 0 1 2 5 0 0 0 0 3
14 1 1 6 3 1 0 0 2 3 1
15 0 1 3 4 5 0 1 3 3 6
T: 4 22 43 77 34 23 52 64 66 33

Tabelul de mai sus ne arată că la ambele genuri scorul cel mai înalt este la
răspuns sexual „Intens” cu 77 de puncte la bărbați și 66 de puncte la femei. Următorul
scor înalt obținut la răspuns sexual „Moderat” cu 43 de puncte la bărbați și 64 de
puncte la femei. Un scor mare a obținut răspunsul sexual ”Slab„ la femei cu un scor de
52 de puncte.

60
 4.2. Rezultatele prelucrării statistice

În ipoteza cercetării am presupus că există diferențe semnificativ pozitive în

ceea ce priveşte influenţa inteligenţei emoţionale şi a atenţiei conştiente asupra
satisfacţiei sexuale.
În urma introducerii datelor obținute la teste, în programul de prelucrare SPSS,
am realizat comparațiile variabilelor independente cu variabilele dependente ca să
urmărim aceste diferențe semnificative propuse.
Astfel variabilele dependente (răspuns emoțional și răspuns sexual) sunt
constante, doar variabilele independente le vom manipula, pentru a constata
diferențele.
Prima comparație a implicat variabila gen (Anexa 6.). Am obținut diferențe
semnificative doar la răspuns emoțional cu „Sentimente rănite” la ambele genuri, cu p ˂
0,006 la bărbați și p ˂ 0,008 la femei.
Apoi am comparat nivelurile inteligenței emoționale (Anexa 7.a,b,c.) Prima dată
am luat nivelurile mic și mediu, după care nivelul mic și mare, iar în final, nivelul mediu
cu mare. Aici nu am obținut diferențe semnificativ statistic.
A doua oară am luat variabila de atenție conștientă, la fel am luat nivelurile mic și
mediu, nivelurile mic și mare, după care nivelul mediu cu mare. (Anexa 8.a,b,c.). Aici
am obținut diferențe la compararea nivelului mic cu nivelul mediu, la genul feminin cu p
˂ 0,009 la răspunsul emoțional ”Rușine„ și la ”Sentimente Rănite„ cu p ˂ 0,003.
A treia oară am luat variabila stării mentale (Anexa 9), aici avem doar două
nivele, dar din punct de vedere statistic nu am obținut semnificații.
În ultimul rând am luat variabila de vârstă și am făcut comparația la fel pe trei
nivele (Anexa 10.a,b,c.). Semnificație statistică am obținut la compararea nivelului
vârstei de 23-31 de ani cu 39-45 de ani, la bărbați cu p ˂ 0,008 la răspunsul emoțional
”Satisfacție„ și la compararea nivelului 32-38 de ani cu nivelul 39-45 de ani cu p ˂ 0,001
la răspunsul emoțional tot ”Satisfacție„.

61
 Concluzii şi implicaţii practice ale cercetării ştiinţifice realizate

Această lucrare a avut ca scop descoperirea unor cauze care duce la eventuale
disfuncții inconștiente al cuplurilor maritale. Spun inconștient pentru că în ziua de astăzi
mare parte a oamenilor sunt mai mult ocupați cu alte treburi cum ar fi cariera, de a
ajunge la o poziție cât mai înaltă la locul de muncă, sunt ocupați inclusiv cu copii, și ne
mai având timp pentru ei înșiși, nu își dau seama de unde vine problema majoră a
disfuncțiilor sexuale. De ce nu se pot excita?, De ce nu au erecție? De ce se pierde
pasivitatea și dorința? De ce nu își pun deoparte gândurile problematice și se relaxează
în timpul actului sexual? Poate pentru că nu își acordă o atenție deosebită pentru
dorințele și plăcerile personale, le neglijează și le pune de o parte pentru că nu au timp
să se ocupe de ei, cine știe?!.
În această lucrare am avut ca scop evaluarea nivelului satisfacţiei sexuale în
funcţie de coeficientul de inteligenţă emoţională şi nivelui atenţiei conştiente ca să
vedem în ce măsură aceste două variabile influențează viața intimă a cuplurilor
maritale.
Testul de inteligență emoțională aplicată pe eșantionul nostru arată că
majoritatea bărbațiilor au un QE la nivelul mediu cu un procent de 60%, iar femeile la
nivelul mic cu un procent de 46%. Testul care a măsurat nivelul atenției conștiente arată
că femeile au obținut un scor de 66% la nivelul mediu iar bărbații un scor în egală
măsură de 40% la nivel mic, și la nivel mare. Înseamnă că la eșantionul nostru femeile
sunt mai conștiente de sentimentele lor, decât bărbații. Testul care a măsurat cât de
bine recunosc subiecții stăriile mentale afișate pe față, a stabilit un scor relativ bun,
pentru că din eșantionul nostru ambele sexe au obținut un procent ridicat de 67%
bărbații și 74% femeile.
Din punct de vedere statistic nu am obținut diferențe semnificative majore.
Putem menționa diferențe cu pragul scăzut în funcție de gen la ”Sentimente Rănite„ la
ambele genuri, la „Rușine” în funcție de atenția conștientă, la femei, și la ”Satisfacție„ în
funcție de vârstă, la bărbați. Astfel la eșantionul nostru „sentimentele rănite”, „rușinea”
și „insatisfacția” pot avea un impact asupra relațiilor intime mai ales la bărbați.

62
 Ipoteza propusă de noi nu este confirmată și este normal așa pentru că este un
rezultat real din punct de vedere statistic, dar totuși nu putem vorbi de o semnificație
importantă, din cauza eșantionului redus, 15 la număr, și cu vârstele foarte apropiate.
Am luat cupluri maritale din spațiul urban cu statut social pe același nivel și care au o
relație intimă normală, fără disfuncții majore.
Pe viitor am putea propune un astfel de cercetare științică, pe un eșantion mult
mai larg, cu intervale de vârste mai largi cum ar fi de la 25 de ani până la 60-70 de ani,
locul de provenineță ar putea fi atât din mediul urban, cât și din mediul rural, statuturile
sociale ar fi și ele mai diversificate, și în acest caz cu siguranță am obține diferențe
semnificative atât la cauzele insatisfacției cât și la efectul acestora. Am face schimbări
și la teste, să scoatem testul de ochi, și mai degrabă să introducem un chestionar
propriu elaborat din care am putea afla activitatea lor zilnică (câți copii au, cum
lucrează, dacă au timp liber pentru copii și pentru ei, etc), astfel am putea afla cât timp
au pentru activitatea lor zilnică și cât sacrifică fiecare pentru plăcerile personale.

63
 BIBLIOGRAFIE

1. Enăchescu, C. (2008) Tratat de psihosexologie, Editura Polirom, Iași

2. Goleman D, (2008) Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București
3. Enăchescu, C. (2000) Psihosexologie, Editura, Universal DALSI, București.
4. Enăchescu, C. (2008) Psihosomatica, Editura Polirom, Iași
5. Mitrofan, I., Ciupercă, C., (1998), Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia
familiei, Editura Press Mihaela S.R.L., Bucureşti
6. Mitrofan, I. (1989) Cuplul conjugal. Armonie și dizarmonie. Editura Științifică și
Enciclopedică, București
7. Mitrofan, I., Ciupercă C. (2002) Psihologia vieții de cuplu. Editura SPER, Colecția
Alma Mater, București
8. Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998), Introducere în psihosexologie şi psihosexologia
familiei, Editura Mihaela Press, Bucureşti
9. Adler, A.,( 1991). Cunoaşterea omului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică.
10. Andre J.(1997). Psihanaliza și sexualitatea feminină , Editura Trei.
11. Freud. S. (1991).Angoasa şi viaţa instinctuală – Feminitatea, Editura Universitaria
12. Freud, S.(2001). Studii despre sexualitate, Editura Trei, Bucuresti.
13. Mitrofan, I. Ciuperca, C. (1997). Psihologia relatiilor dintre sexe, Editura Alternative,
Bucuresti.
14. Tudose, F. (2004). Alfabetar de Sexologie, Editura Info Medica, Bucureşti

64
 ANEXE

Anexa 1. Scala de Inteligență Emoțională IE

Indicaţi pe o scală de la 1 (dezacord total) la 5 (întru-totul de acord) în ce măsură

fiecare din afirmaţiile de mai jos vă caracterizează:

1. Ştiu când să vorbesc cu alţii despre problemele mele personale.

2. Când mă confrunt cu obstacole îmi amintesc de alte situaţii în care am avut de-a face cu
obstacole similare şi le-am depăşit.
3. Mă aştept să reuşesc în majoritatea lucrurilor pe care le întreprind.
4. Celorlaţi le vine uşor să mi se confeseze.
5. Îmi este greu să înţeleg mesajele non-verbale ale altor persoane.
6. Anumite evenimente majore din viaţa mea m-au determinat să reevaluez ce est important şi
ce nu.
7. Când mi se schimbă dispoziţia văd noi posibilităţi.
8. Emoţiile fac parte dintre lucrurile care fac ca viaţa să merite să fie trăită.
9. Sunt conştient/ă de emoţiile mele în timp ce le trăiesc.
10. Mă aştept să se întâmple lucruri bune.
11. Îmi place să împărtăşesc altora emoţiile mele.
12. Când trăiesc o emoţie pozitivă ştiu cum să fac pentru a o prelungi.
13. Organizez evenimente pe care ceilalţi le apreciază.
14. Caut activităţi care mă fac fericit/ă.
15. Sunt conştient/ă de mesajele non-verbale pe care le transmit celorlalţi.
16. Mă prezint celorlaţi într-un mod care produce o impresie favorabilă.
17. Când sunt bine dispus/ă îmi este uşor să rezolv problemele.
18. Privind expresiile de pe feţele oamenilor, recunosc emoţiile pe care aceştia le trăiesc.
19. Ştiu ce determină schimbările emoţiilor mele.
20. Când sunt bine dispus/ă îmi vin idei noi.
21. Îmi controlez emoţiile.
22. Recunosc cu uşurinţă emoţiile mele în timp ce le trăiesc.
23. Mă motivez imaginându-mi un rezultat bun al lucrurilor pe care le realizez.
24. Îi complimentez pe ceilalţi când au făcut bine un lucru.
25. Sunt conştient/ă de mesajele non-verbale pe care le emit ceilalţi.
26. Când o altă persoană îmi vorbeşte despre un eveniment important din viaţa lui sau a ei,
aproape că simt ca şi cum eu aş fi trăit acel eveniment.
27. Când simt o schimbare emoţională am tendinţa de a veni cu idei noi.
28. Când mă confrunt cu o provocare renunţ deoarece cred că voi eşua.
29. Ştiu ce simt alţi oameni doar privindu-i.
30. Îi ajut pe ceilalţi să se simtă mai bine atunci când sunt demoralizaţi.
31. Îmi folosesc buna dispoziţie pentru a persevera în faţa obstacolelor.
32. Pot spune ce simt oamenii ascultându-le tonul vocii.
33. E dificil pentru mine să înţeleg de ce se simt oamenii aşa cum se simt.

65
 Anexa 2. Scala de atenție Toronto (TMS, Lau et al., 2006)

Instrucţiuni: Ne interesează ceea ce tocmai ai experienţiat. Mai jos este o listă de lucruri pe
care oamenii le experienţiază uneori. Te rugăm să citeşti fiecare afirmaţie. În dreapta fiecărei
afirmaţii sunt 5 posibilităţi de răspuns: „deloc”, „puţin”, „moderat”, „destul de mult” şi „foarte
mult”. Te rugăm să indici măsura în care eşti de acord cu fiecare afirmaţie. Cu alte cuvinte, cât
de bine descrie acea afirmaţie ceea ce tocmai ai experienţiat, chiar acum?

deloc puţin moderat destul foarte

de mult mult
1.M-am experienţiat ca fiind 0 1 2 3 4
separat/ă de gândurile şi sentimentele mele în
schimbare.
2. M-a preocupat mai mult să fiu deschis/ă faţă 0 1 2 3 4
de experienţele mele decât să le controlez sau
să le modific.
3. Am fost curios/curioasă, ce voi putea învăţa 0 1 2 3 4
despre mine, observând cum reacţionez la
anumite gânduri, sentimente sau senzaţii.
4. Mi-am experienţiat gândurile mai degrabă ca 0 1 2 3 4
fiind nişte evenimente în mintea mea, decât ca
pe o reflectare neapărat acurată a modului în
care lucrurile sunt „cu adevărat”.
5. Am fost curios/curioasă să văd ce se petrece 0 1 2 3 4
în mintea mea, moment cu moment.
6. Am fost curios/curioasă de fiecare gând şi 0 1 2 3 4
sentiment pe care l-am avut.
7. Am fost receptiv/ă să observ gândurile şi 0 1 2 3 4
sentimentele neplăcute, fără a interfera cu ele.
8. Am fost mai implicat/ă în urmărirea 0 1 2 3 4
experienţelor mele, pe măsură ce apăreau,
decât în încercarea de a descoperi ce anume
puteau însemna.
9. Am abordat fiecare experienţă încercând să o 0 1 2 3 4
accept, indiferent dacă era plăcută sau
neplăcută.
10. Am rămas curios/curioasă cu privire la 0 1 2 3 4
natura fiecăreia din experienţele mele, pe
măsură ce apăreau.
11. Am fost conştient/ă de gândurile şi 0 1 2 3 4
sentimentele mele, fără a mă supraidenifica cu
acestea.
12. Am fost curios/curioasă referitor la reacţia 0 1 2 3 4
mea la diverse lucruri.
13. Am fost curios/curioasă cu privire la ce aş 0 1 2 3 4
putea învăţa despre mine, pur şi simplu
observând lucrurile la care se oprea atenţia

66
mea.

Anexa 3. Chestiunarul Modurilor Sexuale la femei

67
68
Anexa 4. Chestionarul modurilor Sexuale la bărbați

Anexa 5. Testul de „Ochi”

69
70
Anexa 6. Comparație independentă între Gen și răspunsurile emoționale / răspunsurile
sexuale.

Group Statistics

Gen N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 15 1.0000 1.00000 .25820

2.00 15 1.0000 1.41421 .36515

Tristete 1.00 15 1.4000 1.45406 .37544

2.00 15 1.6667 3.13202 .80868

Dezamagire 1.00 15 .4000 .73679 .19024

2.00 15 1.0000 1.46385 .37796

Teama 1.00 15 1.7333 1.62422 .41937

2.00 15 .9333 1.38701 .35813

Vina 1.00 15 1.0000 1.36277 .35187

2.00 15 .8000 1.14642 .29601

Rusine 1.00 15 .3333 .61721 .15936

2.00 15 .8667 1.18723 .30654

Furie 1.00 15 1.0667 1.38701 .35813

2.00 15 1.5333 1.95911 .50584

Sentimenteranite 1.00 15 .3333 .61721 .15936

2.00 15 1.8667 1.88478 .48665

Placere 1.00 15 3.0000 1.41421 .36515

2.00 15 4.0000 1.92725 .49761

Satisfactie 1.00 15 2.0000 1.19523 .30861

2.00 15 2.3333 1.63299 .42164

RS1 1.00 15 .2667 .45774 .11819

2.00 15 1.5333 2.47463 .63895

RS2 1.00 15 1.6667 1.98806 .51331

2.00 15 3.4667 5.22175 1.34825

RS3 1.00 15 2.8667 1.76743 .45635

2.00 15 4.2667 4.43149 1.14421

RS4 1.00 15 5.1333 2.03072 .52433

2.00 15 4.4000 3.52136 .90921

RS5 1.00 15 2.2667 2.25093 .58119

2.00 15 2.2000 1.82052 .47006

71
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal 3.111 .089 .000 28 1.000 .00000 .44721 -.91608 .91608
variances
assumed

Equal .000 25.200 1.000 .00000 .44721 -.92068 .92068

variances not
assumed

Tristete Equal 1.128 .297 -.299 28 .767 -.26667 .89158 - 1.55966

variances 2.09299
assumed

Equal -.299 19.767 .768 -.26667 .89158 - 1.59455

variances not 2.12788
assumed

Dezamagire Equal 7.289 .012 - 28 .167 -.60000 .42314 - .26676

variances 1.418 1.46676
assumed

Equal - 20.666 .171 -.60000 .42314 - .28084

variances not 1.418 1.48084
assumed

Teama Equal 1.228 .277 1.451 28 .158 .80000 .55148 -.32965 1.92965
variances
assumed

Equal 1.451 27.330 .158 .80000 .55148 -.33090 1.93090

variances not
assumed

Vina Equal .177 .677 .435 28 .667 .20000 .45981 -.74189 1.14189
variances
assumed

Equal .435 27.203 .667 .20000 .45981 -.74313 1.14313

variances not
assumed

Rusine Equal 4.599 .041 - 28 .134 -.53333 .34549 - .17438

variances 1.544 1.24104
assumed

Equal - 21.052 .138 -.53333 .34549 - .18505

variances not 1.544 1.25172

72
 Anexa 7. a. Comparație independentă între Coeficientul de inteligență și
răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mediu)

73
 Group Statistics

EI N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 9 1.2222 1.48137 .49379

2.00 15 .9333 1.16292 .30026

Tristete 1.00 9 1.3333 1.41421 .47140

2.00 15 1.2667 1.43759 .37118

Dezamagire 1.00 9 1.2222 1.39443 .46481

2.00 15 .6000 1.18322 .30551

Teama 1.00 9 1.5556 1.58990 .52997

2.00 15 1.2667 1.62422 .41937

Vina 1.00 9 .7778 .83333 .27778

2.00 15 1.0000 1.36277 .35187

Rusine 1.00 9 1.0000 1.32288 .44096

2.00 15 .4667 .83381 .21529

Furie 1.00 9 1.5556 1.74005 .58002

2.00 15 .7333 1.09978 .28396

Sentimenteranite 1.00 9 1.6667 1.73205 .57735

2.00 15 .7333 1.48645 .38380

Placere 1.00 9 3.8889 2.20479 .73493

2.00 15 3.1333 1.24595 .32170

Satisfactie 1.00 9 2.4444 1.42400 .47467

2.00 15 2.3333 1.54303 .39841

RS1 1.00 9 2.0000 3.04138 1.01379

2.00 15 .5333 .83381 .21529

RS2 1.00 9 3.7778 5.95352 1.98451

2.00 15 1.7333 1.98086 .51146

RS3 1.00 9 3.0000 2.50000 .83333

2.00 15 3.4667 2.99682 .77378

RS4 1.00 9 5.6667 3.60555 1.20185

2.00 15 4.5333 2.23180 .57625

RS5 1.00 9 1.3333 1.11803 .37268

2.00 15 2.5333 2.16685 .55948

74
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal .496 .489 .532 22 .600 .28889 .54301 -.83724 1.41502
variances
assumed

Equal .500 13.922 .625 .28889 .57792 -.95127 1.52904

variances not
assumed

Tristete Equal .244 .626 .111 22 .913 .06667 .60258 - 1.31633

variances 1.18300
assumed

Equal .111 17.214 .913 .06667 .60000 - 1.33136

variances not 1.19802
assumed

Dezamagire Equal .679 .419 1.167 22 .256 .62222 .53300 -.48314 1.72759
variances
assumed

Equal 1.119 14.824 .281 .62222 .55622 -.56456 1.80901

variances not
assumed

Teama Equal .097 .759 .425 22 .675 .28889 .67961 - 1.69830

variances 1.12053
assumed

Equal .427 17.283 .674 .28889 .67582 - 1.71297

variances not 1.13520
assumed

Vina Equal 5.663 .026 -.440 22 .664 -.22222 .50497 - .82502

variances 1.26947
assumed

Equal -.496 21.961 .625 -.22222 .44830 - .70758

variances not 1.15203
assumed

Rusine Equal .539 .471 1.218 22 .236 .53333 .43793 -.37488 1.44155
variances
assumed

Equal 1.087 11.883 .299 .53333 .49071 -.53700 1.60367

variances not

75
 Anexa 7. b. Comparație independentă între Coeficientul de inteligență și
răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mare)

Group Statistics

EI N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 9 1.2222 1.48137 .49379

3.00 6 .8333 .98319 .40139

Tristete 1.00 9 1.3333 1.41421 .47140

3.00 6 2.5000 4.80625 1.96214

Dezamagire 1.00 9 1.2222 1.39443 .46481

3.00 6 .1667 .40825 .16667

Teama 1.00 9 1.5556 1.58990 .52997

3.00 6 1.1667 1.47196 .60093

Vina 1.00 9 .7778 .83333 .27778

3.00 6 .8333 1.60208 .65405

Rusine 1.00 9 1.0000 1.32288 .44096

3.00 6 .3333 .51640 .21082

Furie 1.00 9 1.5556 1.74005 .58002

3.00 6 2.3333 2.42212 .98883

Sentimenteranite 1.00 9 1.6667 1.73205 .57735

3.00 6 1.1667 1.60208 .65405

Placere 1.00 9 3.8889 2.20479 .73493

3.00 6 3.8333 2.13698 .87242

Satisfactie 1.00 9 2.4444 1.42400 .47467

3.00 6 1.3333 .81650 .33333

RS1 1.00 9 2.0000 3.04138 1.01379

3.00 6 .1667 .40825 .16667

RS2 1.00 9 3.7778 5.95352 1.98451

3.00 6 2.8333 4.44597 1.81506

RS3 1.00 9 3.0000 2.50000 .83333

3.00 6 4.6667 5.42832 2.21610

RS4 1.00 9 5.6667 3.60555 1.20185

3.00 6 4.0000 3.16228 1.29099

76
 Group Statistics

RS5 1.00 9 1.3333 1.11803 .37268

77
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal 1.038 .327 .562 13 .584 .38889 .69166 - 1.88313

variances 1.10535
assumed

Equal .611 12.990 .552 .38889 .63635 -.98596 1.76374

variances not
assumed

Tristete Equal 4.302 .058 -.696 13 .499 -1.16667 1.67625 - 2.45466

variances 4.78799
assumed

Equal -.578 5.582 .586 -1.16667 2.01797 - 3.86212

variances not 6.19545
assumed

Dezamagire Equal 7.984 .014 1.784 13 .098 1.05556 .59177 -.22288 2.33399
variances
assumed

Equal 2.138 9.927 .058 1.05556 .49379 -.04577 2.15689

variances not
assumed

Teama Equal .496 .494 .477 13 .641 .38889 .81460 - 2.14873

variances 1.37096
assumed

Equal .485 11.467 .637 .38889 .80123 - 2.14367

variances not 1.36589
assumed

Vina Equal 1.234 .287 -.089 13 .931 -.05556 .62684 - 1.29864

variances 1.40976
assumed

Equal -.078 6.828 .940 -.05556 .71059 - 1.63336

variances not 1.74447
assumed

Rusine Equal 1.314 .272 1.165 13 .265 .66667 .57239 -.56992 1.90325
variances
assumed

Equal 1.364 11.144 .199 .66667 .48876 -.40740 1.74074

variances not

78
 Anexa 7. c. Comparație independentă între Coeficientul de inteligență și
răspuns emoțional / răspuns sexual (nivelul mediu și mare)

Group Statistics

EI N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 2.00 15 .9333 1.16292 .30026

3.00 6 .8333 .98319 .40139

Tristete 2.00 15 1.2667 1.43759 .37118

3.00 6 2.5000 4.80625 1.96214

Dezamagire 2.00 15 .6000 1.18322 .30551

3.00 6 .1667 .40825 .16667

Teama 2.00 15 1.2667 1.62422 .41937

3.00 6 1.1667 1.47196 .60093

Vina 2.00 15 1.0000 1.36277 .35187

3.00 6 .8333 1.60208 .65405

Rusine 2.00 15 .4667 .83381 .21529

3.00 6 .3333 .51640 .21082

Furie 2.00 15 .7333 1.09978 .28396

3.00 6 2.3333 2.42212 .98883

Sentimenteranite 2.00 15 .7333 1.48645 .38380

3.00 6 1.1667 1.60208 .65405

Placere 2.00 15 3.1333 1.24595 .32170

3.00 6 3.8333 2.13698 .87242

Satisfactie 2.00 15 2.3333 1.54303 .39841

3.00 6 1.3333 .81650 .33333

RS1 2.00 15 .5333 .83381 .21529

3.00 6 .1667 .40825 .16667

RS2 2.00 15 1.7333 1.98086 .51146

3.00 6 2.8333 4.44597 1.81506

RS3 2.00 15 3.4667 2.99682 .77378

3.00 6 4.6667 5.42832 2.21610

RS4 2.00 15 4.5333 2.23180 .57625

3.00 6 4.0000 3.16228 1.29099

RS5 2.00 15 2.5333 2.16685 .55948

79
80
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal .453 .509 .185 19 .855 .10000 .54025 - 1.23076

variances 1.03076
assumed

Equal .199 10.938 .846 .10000 .50127 - 1.20404

variances not 1.00404
assumed

Tristete Equal 6.499 .020 -.926 19 .366 -1.23333 1.33182 - 1.55420

variances 4.02086
assumed

Equal -.618 5.362 .562 -1.23333 1.99694 - 3.79751

variances not 6.26418
assumed

Dezamagire Equal 3.535 .076 .865 19 .398 .43333 .50093 -.61514 1.48180
variances
assumed

Equal 1.245 18.889 .228 .43333 .34801 -.29535 1.16202

variances not
assumed

Teama Equal 1.173 .292 .131 19 .897 .10000 .76590 - 1.70305

variances 1.50305
assumed

Equal .136 10.193 .894 .10000 .73279 - 1.72858

variances not 1.52858
assumed

Vina Equal .065 .801 .241 19 .812 .16667 .69058 - 1.61207

variances 1.27873
assumed

Equal .224 8.072 .828 .16667 .74269 - 1.87667

variances not 1.54334
assumed

Rusine Equal 1.643 .215 .362 19 .722 .13333 .36865 -.63827 .90494
variances
assumed

Equal .442 15.029 .664 .13333 .30132 -.50881 .77547

variances not

81
 Anexa 8. a. Comparație independentă între Atenție conștientă și răspuns
emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mediu)

Group Statistics

Tor N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 7 .4286 .78680 .29738

2.00 14 1.0714 1.26881 .33910

Tristete 1.00 7 .8571 1.06904 .40406

2.00 14 1.8571 3.23103 .86353

Dezamagire 1.00 7 .2857 .75593 .28571

2.00 14 1.0000 1.24035 .33150

Teama 1.00 7 1.4286 1.98806 .75142

2.00 14 1.6429 1.54955 .41413

Vina 1.00 7 .7143 1.11270 .42056

2.00 14 .7143 .99449 .26579

Rusine 1.00 7 .0000 .00000 .00000

2.00 14 .9286 1.14114 .30498

Furie 1.00 7 1.1429 1.21499 .45922

2.00 14 1.7143 2.05421 .54901

Sentimenteranite 1.00 7 .0000 .00000 .00000

2.00 14 1.5714 1.65084 .44121

Placere 1.00 7 3.2857 1.38013 .52164

2.00 14 3.5714 1.94992 .52114

Satisfactie 1.00 7 1.7143 .95119 .35952

2.00 14 1.9286 1.38477 .37009

82
 Group Statistics

RS1 1.00 7 .2857 .48795 .18443

2.00 14 1.4286 2.53329 .67705

RS2 1.00 7 .7143 .75593 .28571

2.00 14 3.7857 5.27955 1.41102

RS3 1.00 7 2.5714 1.90238 .71903

2.00 14 3.5714 3.87724 1.03624

RS4 1.00 7 4.7143 2.21467 .83707

2.00 14 4.9286 3.02462 .80836

RS5 1.00 7 1.2857 1.79947 .68014

83
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal 1.168 .293 - 19 .238 -.64286 .52719 - .46056

variances 1.219 1.74627
assumed

Equal - 17.832 .171 -.64286 .45103 - .30536

variances not 1.425 1.59107
assumed

Tristete Equal 2.155 .158 -.789 19 .440 -1.00000 1.26805 - 1.65406

variances 3.65406
assumed

Equal - 17.498 .309 -1.00000 .95339 - 1.00712

variances not 1.049 3.00712
assumed

Dezamagire Equal 2.978 .101 - 19 .181 -.71429 .51404 - .36160

variances 1.390 1.79017
assumed

Equal - 17.985 .120 -.71429 .43763 - .20520

variances not 1.632 1.63377
assumed

Teama Equal .763 .393 -.272 19 .788 -.21429 .78708 - 1.43309

variances 1.86166
assumed

Equal -.250 9.782 .808 -.21429 .85798 - 1.70321

variances not 2.13178
assumed

Vina Equal .000 1.000 .000 19 1.000 .00000 .47832 -1.00113 1.00113
variances
assumed

Equal .000 10.944 1.000 .00000 .49751 - 1.09569

variances not 1.09569
assumed

Rusine Equal 6.969 .016 - 19 .047 -.92857 .43695 -1.84311 -.01403

variances 2.125
assumed

Equal - 13.000 .009 -.92857 .30498 - -.26970

variances not 3.045 1.58745

84
 Anexa 8. b. Comparație independentă între Atenție conștientă și răspuns
emoțional / răspuns sexual (nivelul mic și mare)

Group Statistics

Tor N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 7 .4286 .78680 .29738

3.00 9 1.3333 1.32288 .44096

Tristete 1.00 7 .8571 1.06904 .40406

3.00 9 1.5556 1.58990 .52997

Dezamagire 1.00 7 .2857 .75593 .28571

3.00 9 .5556 1.33333 .44444

Teama 1.00 7 1.4286 1.98806 .75142

3.00 9 .7778 1.09291 .36430

Vina 1.00 7 .7143 1.11270 .42056

3.00 9 1.3333 1.65831 .55277

Rusine 1.00 7 .0000 .00000 .00000

3.00 9 .5556 .88192 .29397

Furie 1.00 7 1.1429 1.21499 .45922

3.00 9 .7778 1.30171 .43390

Sentimenteranite 1.00 7 .0000 .00000 .00000

3.00 9 1.2222 1.78730 .59577

Placere 1.00 7 3.2857 1.38013 .52164

3.00 9 3.5556 1.81046 .60349

Satisfactie 1.00 7 1.7143 .95119 .35952

3.00 9 2.8889 1.61589 .53863

RS1 1.00 7 .2857 .48795 .18443

3.00 9 .5556 1.01379 .33793

RS2 1.00 7 .7143 .75593 .28571

3.00 9 2.1111 2.47207 .82402

RS3 1.00 7 2.5714 1.90238 .71903

3.00 9 4.3333 3.60555 1.20185

RS4 1.00 7 4.7143 2.21467 .83707

3.00 9 4.5556 3.28295 1.09432

RS5 1.00 7 1.2857 1.79947 .68014

85
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal 7.391 .017 - 14 .133 -.90476 .56688 - .31106

variances 1.596 2.12059
assumed

Equal - 13.271 .112 -.90476 .53186 - .24188

variances not 1.701 2.05140
assumed

Tristete Equal 3.799 .072 -.996 14 .336 -.69841 .70088 - .80483

variances 2.20166
assumed

Equal - 13.791 .313 -.69841 .66643 - .73298

variances not 1.048 2.12980
assumed

Dezamagire Equal .835 .376 -.477 14 .641 -.26984 .56586 - .94380

variances 1.48349
assumed

Equal -.511 13.015 .618 -.26984 .52836 -1.41116 .87148

variances not
assumed

Teama Equal 4.126 .062 .838 14 .416 .65079 .77687 - 2.31702

variances 1.01544
assumed

Equal .779 8.788 .456 .65079 .83507 - 2.54682

variances not 1.24524
assumed

Vina Equal 4.867 .045 -.847 14 .411 -.61905 .73065 - .94804

variances 2.18614
assumed

Equal -.891 13.784 .388 -.61905 .69457 -2.11094 .87285

variances not
assumed

Rusine Equal 23.558 .000 - 14 .120 -.55556 .33597 - .16503

variances 1.654 1.27614
assumed

Equal - 8.000 .095 -.55556 .29397 - .12235

variances not 1.890 1.23346

86
 Anexa 8. c. Comparație independentă între Atenție conștientă și răspuns
emoțional / răspuns sexual (nivelul mediu și mare)

Group Statistics

Tor N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 2.00 14 1.0714 1.26881 .33910

3.00 9 1.3333 1.32288 .44096

Tristete 2.00 14 1.8571 3.23103 .86353

3.00 9 1.5556 1.58990 .52997

Dezamagire 2.00 14 1.0000 1.24035 .33150

3.00 9 .5556 1.33333 .44444

Teama 2.00 14 1.6429 1.54955 .41413

3.00 9 .7778 1.09291 .36430

Vina 2.00 14 .7143 .99449 .26579

3.00 9 1.3333 1.65831 .55277

Rusine 2.00 14 .9286 1.14114 .30498

3.00 9 .5556 .88192 .29397

Furie 2.00 14 1.7143 2.05421 .54901

3.00 9 .7778 1.30171 .43390

Sentimenteranite 2.00 14 1.5714 1.65084 .44121

3.00 9 1.2222 1.78730 .59577

Placere 2.00 14 3.5714 1.94992 .52114

3.00 9 3.5556 1.81046 .60349

Satisfactie 2.00 14 1.9286 1.38477 .37009

3.00 9 2.8889 1.61589 .53863

RS1 2.00 14 1.4286 2.53329 .67705

3.00 9 .5556 1.01379 .33793

RS2 2.00 14 3.7857 5.27955 1.41102

87
 Group Statistics

3.00 9 2.1111 2.47207 .82402

RS3 2.00 14 3.5714 3.87724 1.03624

3.00 9 4.3333 3.60555 1.20185

RS4 2.00 14 4.9286 3.02462 .80836

3.00 9 4.5556 3.28295 1.09432

RS5 2.00 14 1.9286 1.68543 .45045

88
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal .625 .438 -.475 21 .639 -.26190 .55101 - .88398

variances 1.40779
assumed

Equal -.471 16.672 .644 -.26190 .55627 - .91348

variances not 1.43729
assumed

Tristete Equal .774 .389 .259 21 .798 .30159 1.16424 -2.11958 2.72276
variances
assumed

Equal .298 20.022 .769 .30159 1.01319 -1.81174 2.41491

variances not
assumed

Dezamagire Equal .157 .696 .815 21 .424 .44444 .54541 -.68980 1.57869
variances
assumed

Equal .802 16.277 .434 .44444 .55446 -.72933 1.61821

variances not
assumed

Teama Equal 2.210 .152 1.453 21 .161 .86508 .59530 -.37292 2.10308
variances
assumed

Equal 1.568 20.731 .132 .86508 .55156 -.28287 2.01303

variances not
assumed

Vina Equal 8.814 .007 - 21 .273 -.61905 .55045 - .52567

variances 1.125 1.76376
assumed

Equal - 11.741 .333 -.61905 .61335 - .72061

variances not 1.009 1.95871
assumed

Rusine Equal .037 .848 .832 21 .415 .37302 .44859 -.55988 1.30591
variances
assumed

Equal .881 20.135 .389 .37302 .42360 -.51021 1.25624

variances not

89
 Anexa 9. Comparație independentă între Stări mentale și răspuns emoțional /
răspuns sexual

Group Statistics

Eye N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 9 1.1111 1.16667 .38889

2.00 21 .9524 1.24403 .27147

Tristete 1.00 9 1.7778 1.56347 .52116

2.00 21 1.4286 2.71241 .59190

Dezamagire 1.00 9 .6667 1.41421 .47140

2.00 21 .7143 1.10195 .24046

Teama 1.00 9 1.1111 1.26930 .42310

2.00 21 1.4286 1.66046 .36234

Vina 1.00 9 1.4444 1.74005 .58002

2.00 21 .6667 .91287 .19920

Rusine 1.00 9 .5556 .88192 .29397

2.00 21 .6190 1.02353 .22335

Furie 1.00 9 1.2222 1.39443 .46481

2.00 21 1.3333 1.82574 .39841

Sentimenteranite 1.00 9 1.4444 1.74005 .58002

2.00 21 .9524 1.53219 .33435

Placere 1.00 9 3.5556 1.50923 .50308

2.00 21 3.4762 1.86062 .40602

Satisfactie 1.00 9 2.2222 1.64148 .54716

2.00 21 2.1429 1.35225 .29508

RS1 1.00 9 .6667 1.00000 .33333

2.00 21 1.0000 2.14476 .46803

RS2 1.00 9 2.3333 2.23607 .74536

2.00 21 2.6667 4.58621 1.00079

RS3 1.00 9 4.4444 3.35824 1.11941

2.00 21 3.1905 3.41495 .74520

RS4 1.00 9 5.0000 2.87228 .95743

2.00 21 4.6667 2.90402 .63371

RS5 1.00 9 3.0000 2.59808 .86603

90
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal .003 .955 .326 28 .747 .15873 .48703 -.83890 1.15636
variances
assumed

Equal .335 16.161 .742 .15873 .47427 -.84586 1.16332

variances not
assumed

Tristete Equal .174 .680 .359 28 .722 .34921 .97211 - 2.34049

variances 1.64208
assumed

Equal .443 25.186 .662 .34921 .78863 - 1.97282

variances not 1.27441
assumed

Dezamagire Equal .290 .595 -.100 28 .921 -.04762 .47789 - .93129

variances 1.02653
assumed

Equal -.090 12.370 .930 -.04762 .52919 - 1.10158

variances not 1.19682
assumed

Teama Equal 1.212 .280 -.511 28 .613 -.31746 .62102 - .95464

variances 1.58956
assumed

Equal -.570 19.782 .575 -.31746 .55705 - .84535

variances not 1.48027
assumed

Vina Equal 22.728 .000 1.615 28 .117 .77778 .48145 -.20843 1.76399
variances
assumed

Equal 1.268 9.943 .234 .77778 .61327 -.58973 2.14529

variances not
assumed

Rusine Equal .012 .914 -.162 28 .873 -.06349 .39249 -.86748 .74049
variances
assumed

Equal -.172 17.561 .865 -.06349 .36920 -.84054 .71355

variances not

91
 Anexa 10. a. Comparație independentă între vărste și răspuns emoțional /
răspuns sexual (vărsta între 25-31 și vârsta între 32-38 de ani)

Group Statistics

Var N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 15 .8667 1.18723 .30654

2.00 10 1.1000 1.10050 .34801

Tristete 1.00 15 1.2000 1.26491 .32660

2.00 10 2.2000 3.73571 1.18134

Dezamagire 1.00 15 .6000 .91026 .23503

2.00 10 .4000 .69921 .22111

Teama 1.00 15 1.2000 1.47358 .38048

2.00 10 1.6000 1.83787 .58119

Vina 1.00 15 .9333 1.27988 .33046

2.00 10 1.0000 1.24722 .39441

Rusine 1.00 15 .5333 1.12546 .29059

2.00 10 .7000 .82327 .26034

Furie 1.00 15 1.1333 1.45733 .37628

2.00 10 1.3000 2.05751 .65064

Sentimenteranite 1.00 15 1.1333 1.55226 .40079

2.00 10 .8000 1.31656 .41633

Placere 1.00 15 3.2667 1.66762 .43058

2.00 10 3.4000 1.57762 .49889

Satisfactie 1.00 15 2.0000 1.19523 .30861

2.00 10 1.5000 .84984 .26874

RS1 1.00 15 1.0667 2.25093 .58119

92
 Group Statistics

2.00 10 .2000 .42164 .13333

RS2 1.00 15 1.9333 3.78845 .97817

2.00 10 2.9000 3.69534 1.16857

RS3 1.00 15 2.8667 2.69568 .69602

2.00 10 3.9000 4.09471 1.29486

RS4 1.00 15 5.0000 3.56571 .92066

2.00 10 4.5000 1.71594 .54263

RS5 1.00 15 1.9333 1.79151 .46257

93
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal .000 .987 -.495 23 .625 -.23333 .47115 - .74131

variances 1.20798
assumed

Equal -.503 20.464 .620 -.23333 .46377 - .73266

variances not 1.19933
assumed

Tristete Equal 3.970 .058 -.966 23 .344 -1.00000 1.03560 - 1.14230

variances 3.14230
assumed

Equal -.816 10.389 .433 -1.00000 1.22565 -3.71711 1.71711

variances not
assumed

Dezamagire Equal 2.435 .132 .587 23 .563 .20000 .34050 -.50438 .90438
variances
assumed

Equal .620 22.424 .542 .20000 .32269 -.46848 .86848

variances not
assumed

Teama Equal .878 .359 -.603 23 .553 -.40000 .66376 - .97310

variances 1.77310
assumed

Equal -.576 16.428 .573 -.40000 .69465 - 1.06948

variances not 1.86948
assumed

Vina Equal .000 .988 -.129 23 .899 -.06667 .51733 - 1.00352

variances 1.13685
assumed

Equal -.130 19.799 .898 -.06667 .51455 - 1.00736

variances not 1.14070
assumed

Rusine Equal .096 .760 -.401 23 .692 -.16667 .41558 - .69302

variances 1.02636
assumed

Equal -.427 22.722 .673 -.16667 .39016 -.97431 .64098

variances not

94
 Anexa 10. b. Comparație independentă între vărste și răspuns emoțional /
răspuns sexual (vărsta între 25-31 și vârsta între 39-45 de ani)

Group Statistics

Var N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 1.00 15 .8667 1.18723 .30654

3.00 5 1.2000 1.64317 .73485

Tristete 1.00 15 1.2000 1.26491 .32660

3.00 5 1.2000 1.78885 .80000

Dezamagire 1.00 15 .6000 .91026 .23503

3.00 5 1.6000 2.19089 .97980

Teama 1.00 15 1.2000 1.47358 .38048

3.00 5 1.2000 1.30384 .58310

Vina 1.00 15 .9333 1.27988 .33046

3.00 5 .6000 1.34164 .60000

Rusine 1.00 15 .5333 1.12546 .29059

3.00 5 .6000 .89443 .40000

Furie 1.00 15 1.1333 1.45733 .37628

3.00 5 1.8000 1.78885 .80000

Sentimenteranite 1.00 15 1.1333 1.55226 .40079

3.00 5 1.6000 2.30217 1.02956

Placere 1.00 15 3.2667 1.66762 .43058

3.00 5 4.4000 2.30217 1.02956

Satisfactie 1.00 15 2.0000 1.19523 .30861

3.00 5 4.0000 1.58114 .70711

RS1 1.00 15 1.0667 2.25093 .58119

3.00 5 1.8000 2.16795 .96954

RS2 1.00 15 1.9333 3.78845 .97817

3.00 5 3.8000 5.54076 2.47790

RS3 1.00 15 2.8667 2.69568 .69602

3.00 5 5.0000 3.93700 1.76068

RS4 1.00 15 5.0000 3.56571 .92066

3.00 5 4.6000 2.70185 1.20830

RS5 1.00 15 1.9333 1.79151 .46257

95
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal 2.442 .136 -.496 18 .626 -.33333 .67257 -1.74634 1.07968
variances
assumed

Equal -.419 5.466 .691 -.33333 .79622 -2.32870 1.66204

variances not
assumed

Tristete Equal 1.212 .286 .000 18 1.000 .00000 .72214 -1.51715 1.51715
variances
assumed

Equal .000 5.402 1.000 .00000 .86410 -2.17247 2.17247

variances not
assumed

Dezamagire Equal 30.590 .000 - 18 .156 -1.00000 .67550 -2.41917 .41917

variances 1.480
assumed

Equal -.992 4.469 .372 -1.00000 1.00759 -3.68538 1.68538

variances not
assumed

Teama Equal .170 .685 .000 18 1.000 .00000 .74237 -1.55966 1.55966
variances
assumed

Equal .000 7.731 1.000 .00000 .69625 -1.61533 1.61533

variances not
assumed

Vina Equal .008 .930 .499 18 .624 .33333 .66815 -1.07039 1.73706
variances
assumed

Equal .487 6.621 .642 .33333 .68499 -1.30540 1.97206

variances not
assumed

Rusine Equal .029 .868 -.120 18 .906 -.06667 .55689 -1.23664 1.10331
variances
assumed

Equal -.135 8.648 .896 -.06667 .49441 -1.19208 1.05875

variances not

96
 Anexa 10. c. Comparație independentă între vărste și răspuns emoțional /
răspuns sexual (vărsta între 32-38 și vârsta între 39-45 de ani)

Group Statistics

Var N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

Ingrijorare 2.00 10 1.1000 1.10050 .34801

3.00 5 1.2000 1.64317 .73485

Tristete 2.00 10 2.2000 3.73571 1.18134

3.00 5 1.2000 1.78885 .80000

Dezamagire 2.00 10 .4000 .69921 .22111

3.00 5 1.6000 2.19089 .97980

Teama 2.00 10 1.6000 1.83787 .58119

3.00 5 1.2000 1.30384 .58310

Vina 2.00 10 1.0000 1.24722 .39441

3.00 5 .6000 1.34164 .60000

Rusine 2.00 10 .7000 .82327 .26034

3.00 5 .6000 .89443 .40000

Furie 2.00 10 1.3000 2.05751 .65064

3.00 5 1.8000 1.78885 .80000

Sentimenteranite 2.00 10 .8000 1.31656 .41633

3.00 5 1.6000 2.30217 1.02956

Placere 2.00 10 3.4000 1.57762 .49889

3.00 5 4.4000 2.30217 1.02956

Satisfactie 2.00 10 1.5000 .84984 .26874

3.00 5 4.0000 1.58114 .70711

RS1 2.00 10 .2000 .42164 .13333

97
 Group Statistics

3.00 5 1.8000 2.16795 .96954

RS2 2.00 10 2.9000 3.69534 1.16857

3.00 5 3.8000 5.54076 2.47790

RS3 2.00 10 3.9000 4.09471 1.29486

3.00 5 5.0000 3.93700 1.76068

RS4 2.00 10 4.5000 1.71594 .54263

3.00 5 4.6000 2.70185 1.20830

RS5 2.00 10 2.4000 2.22111 .70238

98
 Independent Samples Test

Levene's Test for

Equality of
Variances t-test for Equality of Means

95% Confidence
Interval of the
Difference
Sig. (2- Mean Std. Error
F Sig. t df tailed) Difference Difference Lower Upper

Ingrijorare Equal 4.086 .064 -.141 13 .890 -.10000 .70765 - 1.42879

variances 1.62879
assumed

Equal -.123 5.864 .906 -.10000 .81309 - 1.90076

variances not 2.10076
assumed

Tristete Equal .705 .416 .560 13 .585 1.00000 1.78713 - 4.86087

variances 2.86087
assumed

Equal .701 12.997 .496 1.00000 1.42673 - 4.08233

variances not 2.08233
assumed

Dezamagire Equal 39.444 .000 - 13 .128 -1.20000 .73798 - .39431

variances 1.626 2.79431
assumed

Equal - 4.413 .292 -1.20000 1.00443 - 1.48885

variances not 1.195 3.88885
assumed

Teama Equal 1.149 .303 .432 13 .673 .40000 .92653 - 2.40165

variances 1.60165
assumed

Equal .486 11.049 .637 .40000 .82327 -1.41103 2.21103

variances not
assumed

Vina Equal .011 .920 .572 13 .577 .40000 .69945 -1.11107 1.91107
variances
assumed

Equal .557 7.575 .594 .40000 .71802 - 2.07207

variances not 1.27207
assumed

Rusine Equal .010 .923 .216 13 .832 .10000 .46327 -.90083 1.10083
variances
assumed

Equal .210 7.508 .840 .10000 .47726 - 1.21325

variances not 1.01325

99
100