Bogdan al III-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Bogdan al III-lea

Domn al Moldovei

Bogdan al III-lea, frescă, Biserica Sfântul Nicolae

Domnesc din Iași

Date personale

Născut 1479
Huși, România

Decedat 1517
Huși, România

Înmormântat Mănăstirea Putna

Părinți Ștefan cel Mare

Maria Voichița

Copii Ștefan al IV-lea al Moldovei

Alexandru Lăpușneanu
Alexandru Cornea

Cetățenie Moldova
 Apartenență nobiliară

Familie nobiliară Dinastia Mușatinilor

Domnie

Domnie 1504 - 1517

Predecesor Ștefan cel Mare

Succesor Ștefăniță Vodă

Modifică date / text

Bogdan al III-lea (n. 9 martie 1479,[1] Huși, România – d. 20 aprilie 1517,[1] Huși, România) a
fost domn al Moldovei între 2 iulie 1504 și 20 aprilie 1517. Este fiul lui Ștefan cel Mare și al
doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497. La moartea tatălui său avea circa 25
de ani.

Cuprins

 1Origine și familia

 2Relațiile cu Polonia

 3Relațiile cu Țara Românească

 4Despre numele său

 5Note

 6Legături externe

Origine și familia[modificare | modificare sursă]

Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea și Petru Rareș, Mănăstirea Dobrovăţ

Monedă de argint Bogdan al III-lea

Bogdan a fost fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiica domnitorului Țării
Românești, Radu cel Frumos, nepoata lui Vlad Dracul și strănepoata lui Mircea cel Bătrân. S-a
căsătorit de trei ori, mai întâi cu Anastasia (d. 1512), apoi cu Stana (d. 1518) și în cele din urmă cu
Ruxandra, fiica principelui Țării Românești Mihnea cel Rău. A avut copii doar din relații ilegitime. Trei
dintre fiii săi au fost, de asemenea, principi ai Moldovei: Ștefăniță Vodă (a domnit din 1517 până în
1527), Alexandru Cornea (a domnit din 1540 până în 1541) și Alexandru Lăpușneanu.

Relațiile cu Polonia[modificare | modificare sursă]

În momentul în care a luat domnia, a și avut motive de luptă cu polonezii: cerând mâna Elisabetei,
sora regelui Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți, și fiind refuzat de două ori, Bogdan
pustiește Polonia. În cele din urmă se convine asupra căsătoriei cu unele promisiuni favorabile in
ceea ce privește catolicismul în Moldova (1506). Curând după aceea, regele Poloniei moare, iar
succesorul acestuia nu mai aprobă căsătoria, ceea ce provoacă o serie de devastări reciproce[2], până
la 4 octombrie 1509, când Bogdan al III-lea este învins pe Nistru, lângă Hotin și se face pace la 17
ianuarie 1510, iar Bogdan renunță la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice. Tot în
1510, tătarii năvălesc in Moldova[3], pradă cumplit țara și iau cu ei 74 de mii de robi.
În noiembrie 1510, Bogdan al III-lea preîntâmpină o nouă năvălire tătărească. Marele pericol
reprezentat de tătari devine devastator în 1511 când aceștia ocupă țara. Polonezii, de frică, îi trimit
ajutor și Bogdan îi lovește pe năvălitori în mai 1512.

Imaginea lui Bogdan III pe o marcă poştală din Republica Moldova

Înfrăţirea moldovenilor şi muntenilor. Bogdan al III-lea şi Radu cel Mare în centrul picturii. Autor:
Constantin Lecca

Relațiile cu Țara Românească[modificare | modificare sursă]

Câțiva ani mai înainte, în 1507, Bogdan s-a aflat pe punctul de a intra în conflict cu domnul Țării
Românești, Radu cel Mare, cei doi împăcându-se în urma intervenției mitropolitului Țării
Românești, Maxim, rudă cu cei doi, ce a invocat tocmai argumentul rudeniei și al folosirii unei limbi
comune. În 1514, logofătul Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții
cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității
otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti
dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții.

În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Muntenia,
după ce mai înainte fusese însurat cu Doamna Stana și cu Nastasia. Bogdan al III-lea a bătut și
monede.

A murit la 20 aprilie 1517 la Huși, fiind îngropat la Mănăstirea Putna.

Despre numele său[modificare | modificare sursă]

Datele privitoare la sluțenia lui Bogdan al III-lea provin de la cronicarii poloni, niciun document intern
nu consemnează așa ceva.[4]

Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa - de Orbu - datorită lui Grigore
Ureche[5] (abia în secolul al XVII-lea). Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan Vodă cel Orb și
Grozav[6] (în sensul de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). El era orb la
un ochi[7], posibil în urma bătăliei de la Codrii Cosminului din 1497.[8] Grigore Ureche s-a folosit de
informații polone subiective (exagerarea defectului avut de voievodul român era folosită de regele
Poloniei drept pretext pentru anularea logodnei dintre sora sa și Bogdan al III-lea).

Teoria legată de sluțenia lui Bogdan al III-lea este anulată și de imaginile sale de pe frescele din
bisericile Sfântul Ilie din Suceava și Sfântul Nicolae din Dorohoi, de la Mănăstirea
Dobrovăț sau Mănăstirea Putna.