UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Filosofie Și Bioetică

_____________________________________________________________________________

Teste la disciplină: Antropologia și filosofia medicinei

A. COMPLIMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)

1. Termenul grecesc philo are sensurile:

A. Iubitor de, a dori.
B. Mișcat spre.
C. A ține minte.
D. Fiul ei
E. Varianta d) și c).

2. Termenul grecesc sophia are sensurile:

A. Înțelepciune, a ști.
B. Compasiune.
C. Bărbăție.
D. Variantele c) și e).
E. Curaj.

3. Filosofia ca știință este :

A. Știința despre om.
B. Ştiinţa comportamentului uman.
C. Demersul uman de a cunoaște lumea și pe sine însuși.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă.

4. Filosofia ca înțelepciune este:

A. Studiul valorilor umane.
B. Arta de a trăi în conformitate cu sensul realității.
C. Pregătire de moarte.
D. Studiul moralității.
E. Capacitatea de a ne descurca în viață.

5. Filosofia ca știință formează o:

A. Teorie integrală despre lume.
B. Teorie unilaterală despre lume.
C. Imagine subiectivă despre realitate.
D. Variantele b) și c).
E. Cercetare proprie a omului.

6. Filosofia ca înțelepciune semnifică dispoziția omului:

A. De a trăi cât mai comod, în plăceri și bunăstare materială.
B. De a exploata lumea după interesele sale.
C. De a exersa profesia conform priorităților subiective ale omului.

1
D. De a respecta și promova demnitatea și onoarea omului, voința de a dezvolta o societate cât
mai potrivite naturii omului, râvnei spre dreptate, libertate și fericire.
E. Varianta a) și c).
7. Ontologia abordează:
A. Formele fundamentale ale existenţei.
B. Cauzele, nivelurile și legile astrologiei.
C. Variantele b) și d).
D. Individualitatea și natura somatică a omului.
E. Formele discursului uman.

8. Scopul studiului ontologic este de a:

A. Corela principiile şi normele morale dominante în societate cu natura.
B. Cunoaște legile fizice
C. Prima şi a doua variantă.
D. Constitui o imagine integrală despre lume.
E. Nici o variantă

9. Gnoseologia abordează:
A. Procesul și etapele cunoașterii.
B. Gândirea corectă.
C. Structura și validitatea procesului de cunoaștere.
D. Variantele a) și c).
E. Problemele teoretice ale științei.

10. Logica este caracterizată ca fiind:

A. O știință ce studiază omul.
B. O ramură a filosofiei despre noțiuni, judecăți și raționamente.
C. O știință ce studiază structura teoriilor științifice.
D. Prima şi a treia variantă.
E. Nici o variantă.

11. Logica este un domeniu:

A. Interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină, cercetare biomedicală,
biotehnologii, mediu etc. generate de progresul științific.
B. Ce studiază formele și legile gândirii corecte.
C. Antropologic ce studiază viața din perspectivă etică.
D. Filosofic ce studiază metodele științifice .
E. Toate variantele.

12. Axiologia constituie:

A. Toate bunurile dobândite de om în viață.
B. Studiul filosofic al valorilor.
C. Studiul bunurilor materiale importante existenței omului.
D. O știință filosofică ce analizează formele de existență.
E. O știință filosofică ce studiază condițiile gândirii umane.

13. Filosofia culturii presupune:

A. Un compartiment al filosofiei care studiază procesul creației umane și rezultatul specific al
acestuia.
B. Un compartiment al culturii ce respectă dreptul de proprietate al persoanei.
2
C. Un ansamblu de cunoștințe despre legile și tendințele societății.
D. A doua și a treia variantă.
E. Nici o variantă.

14. Teoria filosofică a religiei studiază:

A. Dacă o persoană este sau nu religioasă.
B. Atitudinea religioasă a omului față de realitatea divină.
C. Comportamentul omului.
D. Cum au loc ritualurile religioase.
E. Nici o variantă

15. Filosofia religiei analizează:

A. Latura subiectivă a religiei.
B. Particularitățile diferitor curente religioase.
C. Datoria de a face și a promova convingerile religioase.
D. Răspunsurile a), b).
E. Creația umană în ansamblul ei.

16. Filosofia socială constituie un ansamblu de cunoștințe:

A. Științifice despre legități și tendințe ale interacțiunilor fenomenelor sociale.
B. Despre echilibrarea beneficiului cu riscurile din clinică.
C. Despre funcționarea și dezvoltarea societății.
D. Despre viața socială ca proces integral.
E. Variantele a), c) și d).

17. Problema fundamentală a filosofiei raportată la lume se reflectă în întrebările:

A. Ce determină lumea să se schimbe?
B. Care este principiul-cauză ce provoacă viața?
C. Care este principiul-cauză ce provoacă schimbările vieții?
D. Are lumea un sens și este determinată de el?
E. Toate variantele.

18. Problema fundamentală a filosofiei raportată la om poate fi exprimată prin întrebările:

A. Cine sunt eu, ce este conștiința, am conștiință sau nu, în ce constă ea?
B. Este adevărat că omul acționează doar din propriul interes?
C. Credem că suntem liberi și acționăm în baza liberului arbitru, oare nu suntem dependenți de
un anumit scop?
D. Cei din jur au și ei experiențe, senzații și emoții la fel ca mine?
E. Toate variantele.

19. Problema filosofică privitor la raportul cognitiv dintre om și natură este reflectată în
întrebările:
A. Ce reprezintă cunoașterea și în ce măsură putem susține că avem cunoștințe despre lume?
B. Poate omul să fie sigur că lumea este așa cum o percepe?
C. Cum putem stabili dacă viziunile noastre sunt obiective sau subiective?
D. Cei din jur au și ei experiențe, senzații și emoții la fel ca mine?
E. Toate variantele.

20. Tipurile istorice ale concepției despre lume sunt:

3
A. Mitologică.
B. Juridică.
C. Religioasă.
D. Filosofică și științifică.
E. Variantele a), c) și d).

21. Conceptul de teorie cuprinde:

A. Totalitate de cunoştinţe ce descrie, explică un domeniu al realităţii.
B. Totalitate de cunoştinţe subiective ce explică o parte a realității.
C. Ansamblul de reprezentări care demonstrează doar forma realității.
D. Variantele b) și c).
E. Poziția pe care o are omul în raport cu lumea.

22. Noțiunea de metodă consemnează:

A. Modul de cercetare şi transformare a realităţii obiective.
B. Totalitatea de mijloace şi procedee de asimilare teorierică şi practică a realităţii.
C. Parcursul subiectiv al omului în demonstrarea formelor de existență.
D. Variantele a) și b).
E. O viziune a omului despre lume.

23. Prin argumentare se înțelege:

A. Cunoștințele redate de o persoană.
B. Pozițiile unui cercetător.
C. Discurs sau demers prin care încercăm să justificăm o afirmație.
D. Variantele a) și b).
E. Modul cum văd eu o problemă.

24. Obiectivul argumentării este:

A. Dobândirea adeziunii auditorului la afirmația sau teza emisă de o persoană.
B. Convingerea auditorului de justețea afirmație sau a tezei.
C. Variantele a) și b).
D. A spune tot ce știm despre un subiect de studiu.
E. Nici o variantă.

25. Conform modelului biomedical al medicinei contemporane pacientul este:

A. Un aparat sau mașină compus din părți individuale ale corpului.
B. ființă bio-psiho-socială care se află în suferință.
C. Privit în integritatea ființei sale.
D. Variantele b) și c).
E. Văzut ca o persoană compusă din corp și minte.

26. Realitatea obiectivă este:

A. Realitatea care există în afara conștiinței și voinței umane.
B. Realitatea care există în interiorul conștiinței umane.
C. Varianta b) și e).
D. Toate variantele corecte.
E. teoria despre cele mai generale legități ale dezvoltării existenței și cunoașterii.

27. Realitatea subiectivă este:

A. Realitatea care există în afara conștiinței și voinței umane.
B. Realitatea care există în interiorul conștiinței umane.
C. Unitatea lumii materiale și a spiritului uman.
4
D. Varianta a) și c)
E. Nici o variantă corectă.

28. Existența este:

A. Spirit.
B. Materie și putere.
C. Unitatea realității obiective și celei subiective.
D. Conștiința umană.
E. Toate variantele corecte.

29. Idealismul reprezintă:

A. Recunoașterea idealului, spiritului ca principiu primar al lumii.
B. Recunoașterea materiei ca principiu primar al lumii.
C. Recunoașterea unității dintre spirit și materie ca principii primare ale lumii.
D. Recunoașterea gândirii ca principiu primar al lumii.
E. Nici o variantă corectă.

30. Materialismul este:

A. Existența spiritului.
B. Recunoașterea materiei ca principiu primar al lumii.
C. Realitatea obiectivă.
D. Categorie filosofică.
E. Existența tuturor fenomenelor realității.

31. Monismul este:

A. Recunoașterea a mai multor elemente ca principiu primar al lumii.
B. Unitatea realității obiective și celei subiective.
C. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un principiu, fie
material, fie spiritual.
D. Nici o variantă corectă.
E. Toate variantele corecte.

32. Dualismul este:

A. Recunoașterea unității dintre spirit și materie ca principii primare ale lumii.
B. Realitatea care există în interiorul conștiinței umane.
C. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului.
D. Compartiment al filosofiei ce studiază principiile fundamentale ale filosofiei.
E. Varianta b) și c).

33. Enunțul „Cunoaște-te pe tine însuți” a fost formulat de către:

A. Hipocrate.
B. J. W. Goethe.
C. Immanuel Kant.
D. Dimitrie Cantemir.
E. Socrate.

34. Antropocentrismul este:

A. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului.
B. Realitatea care există în interiorul conștiinței umane.
C. Sfera interacțiunii vitale a naturii și societății.
D. Sfera activității raționale a omului ca stadiu superior de dezvoltare a biosferei.
E. Varianta b) și d).
5
35. Conștiința este:
A. Percepere a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare.
B. Nivelul superior de activitate spirituală a omului ca ființă socială.
C. Capacitatea de a judeca, ce permite cunoașterea totului ce este relativ, profan, finit.
D. Varianta a) și c).
E. Nici o variantă corectă.

36. Cine a susținut ideea că inconștientul este cauza și sursa afecțiunilor fizice?
A. K. G. Jung.
B. S. Freud.
C. B. Spinosa.
D. V. Vernadski.
E. R. Descartes.

37. Teoria mecanizării corpului uman a fost propusă de către:

A. E. Cassell.
B. R. Descartes.
C. C. Bernard.
D. L. Pasteur.
E. J. S. Mill.

38. Modelul umanist a fost propus de către:

A. R. Descartes.
B. E. Cassell.
C. Galen.
D. W. Harvey.
E. R. Virchow.

39. În Grecia Antică boala era privită ca:

A. Pedeapsă din partea zeilor.
B. Dezechilibru între humori.
C. Disfuncția unui organ.
D. ”Căderea” în păcat.
E. Nici o variantă corectă

40. Sănătatea este:

A. Absența bolii simțite.
B. O stare de bine din punct de vedere fizic.
C. Lipsa stării de rău.
D. Absența neputinței.
E. O stare de bine din punct de vedere fizic, mintal și social.

41. Localizarea bolii în organe a fost descoperită de:

A. Andreas Vesalius.
B. Rudolf Virchow.
C. Alfred Tauber.
D. Giovanni Battista Morgagni.
E. Varianta a) și b).

42. În sens fiziologic boala este:

A. Devierea de la norma funcțională.
6
 B. O stare de rău.
C. Absența sănătății.
D. Toate variantele corecte.
E. Nici o variantă corectă.

43. Timpul este:

A. Bidimensional.
B. Unidimensional.
C. Tridimensional.
D. Toate variantele corecte.
E. Nici o variantă corectă.

44. Dialectica drept teorie este:

A. Una dintre cele mai generale legități ale dezvoltării existenței și cunoașterii.
B. Fundamentarea, justificarea și analiza concepției despre lume.
C. Metodă de gândire care privește fenomenele și procesele naturii ca ceva separat;
D. Toate variantele corecte.
E. Varianta b) și c).

45. Spațiul este:

A. Modul de existență a materiei ce exprimă proprietatea obiectelor și
a. fenomenelor de a avea întindere, dimensiuni, structuralitate și interacțiune.
B. Modul de existență a materiei care reflectă durata, coexistența, succesiunea
i.schimbării și dezvoltării sistemelor materiale.
C. ”Căderea” în păcat.
D. Existența lucrurilor produse de om.
E. Varianta c) și d).

46. Inconștientul este:

A. Parte a psihicului ce constă dintr-o totalitate de procese, operații și stări ce nu sunt
reprezentate în câmpul conștient al subiectului.
B. Categoria filosofică pentru desemnarea laturii spirituale a vieții societății.
C. Unitatea fizicului și spiritualului.
D. O entitate independentă.
E. Devierea de la norma funcțională.

47. Conștiința socială este:

A. Categoria filosofică pentru desemnarea laturii spirituale a vieții societății.
B. Existența lucrurilor produse de om.
C. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului.
D. Compartiment al filosofiei ce studiază principiile fundamentale ale filosofiei.
E. O stare de bine din punct de vedere fizic, mintal și social.

48. Principiul conexiunii universale este:

A. Concepție conform căreia toate obiectele și fenomenele realității se găsesc în diferite relații,
legături și interdependențe.
B. Teoria despre cele mai generale legități ale dezvoltării existenței și cunoașterii.
C. Percepere a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare.
D. Existența tuturor fenomenelor realității.
E. Toate variantele corecte.

49. Principiul dezvoltării este:

7
A. Concepție conform căreia toate obiectele și fenomenele realității se
găsesc în permanentă schimbare, dezvoltare.
B. Teorie despre existența ca atare.
C. Realitate obiectivă, care există independent de conștiința omului.
D. Teoria despre cele mai generale legități ale dezvoltării existenței și cunoașterii.
E. Varianta c) și d).

50. Gândirea este:

A. Capacitatea de analiză și sinteză, de a căpăta cunoștințe noi și de a le folosi în diferite condiții.
B. Capacitatea individului de a înregistra, păstra și reproduce cunoștințele.
C. Categoria filosofică pentru desemnarea laturii spirituale a individului.
D. Realitate obiectivă, care există independent de conștiința omului.
E. Varianta c) și d).

51. Cunoașterea este :

A. Formă înnăscută.
B. Proces social-istoric de activitate creatoare a omului.
C. Studiul despre experiența senzorială.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă.

52. Cunoștință înseamnă:

A. Idei și teorii.
B. Adevăr.
C. Rezultatul procesului de cunoaștere.
D. Variantele A, B și C.
E. Nici o variantă.

53. Procesul de cunoaștere este unul:

A. Fiziologic.
B. Psihic.
C. Social.
D. Nici o variantă.
E. Variantele A, B și C.

54. Formele de cunoaștere sunt:

A. Cotidiană.
B. Preștiințifică și Științifică.
C. Religioasă.
D. Artistică.
E. Toate variantele.

55. Procesul de cunoaștere include:

A. 4 niveluri.
B. 3 niveluri.
C. 2 niveluri;
D. Varianta a) și b).
E. Nici o variantă.

56. Gnoseologia este:

A. Domeniu filosofic.
B. Teoria cunoașterii.
8
C. Teoria existenței.
D. Varianta a) și c).
E. Varianta a) b).

57. Subiectul cunoașterii este:

A. Omul fără conștiință.
B. Lumea din jur.
C. Omul.
D. Știința
E. Nici o variantă.

58. Obiectul cunoașterii este:

A. Orice proces, obiect sau fenomen al cunoașterii;
B. Ceea ce este de cunoscut;
C. Omul;
D. Nici o variantă.
E. Variantele A, B și C.

59. Factorii implicați în procesul de cunoaștere sunt:

A. Obținerea cunoștințelor și stabilirea neadevărului.
B. Relația cognitivă.
C. Produsul cunoștințelor.
D. Variantele B și C.
E. Toate variantele.
60. Doctrină în filozofie care se referă la experiență senzorială se numește:
A. Epistemologie.
B. Gnoseologie.
C. Axiologie.
D. Empirism.
E. Metafizica.

61. Curentul filosofic care supraapreciază conștiința în procesul cunoașterii este:

A. Materialismul.
B. Idealismul.
C. Raționalismul.
D. Monismul.
E. Toate variantele.

62. Reprezentanții empirismului materialist au fost:

A. F. Bacon
B. Th. Hobbes
C. J. Locke
D. Variantele A, B și C.
E. Nici o variantă.

63. Reprezentanții empirismului idealist sunt:

A. G. Berkeley
B. D. Hume
C. E. Mach
D. Variantele A, B și C.

9
E. Nici o variantă.
64. Treapta senzorială a cunoașterii este:
A. Treapta rațională.
B. Conștiința cu elementele sale raționale.
C. Concret–imaginativă și oferă informaţie primară despre fenomen prin intermediul organelor de simț.
D. Formularea raționamentelor prin intermediul judecăților.
E. Nici o variantă.
65. Treapta rațională a cunoașterii este:
A. Formă necalitativă de cunoaștere.
B. Gândirea abstractă.
C. Sisteme de semne și construcții logice ce permit gândirea abstractă.
D. Variantele B și C.
E. Toate variantele.

66. Cunoașterea rațională are următoarele forme:

A. Raționamentul.
B. Judecata.
C. Noțiunea.
D. Variantele A, B și C.
E. Nici o variantă.

67. Care sunt atributele cunoștințelor noastre:

A. Adevărul și falsul.
B. Frumosul și urâtul.
C. Fericirea și libertatea.
D. Varianta b) și c).
E. Nici o variantă.

68. Cunoașterea este:

A. Proces de reflectare în conștiința omului a realității existente.
B. Proces al activității creatoare de acumulare, reproducere şi funcționare a cunoștințelor.
C. Nici o variantă.
D. Varianta a).
E. Varianta A și B.

69. Metodele științifice se clasifică în:

A. Metode concret-științifice.
B. Metode general-științifice.
C. Metode universale, filosofice.
D. Varianta A, B și C.
E. Nici o variantă.

70. Cunoașterea științifică este preocupată de:

A. Realitatea obiectivă și subiectivă în sistemul de cunoștințe.
B. Constatarea faptului științific.
C. Acumularea faptelor științifice.
D. Generalizarea faptelor științifice.
E. Toate variantele.

71. Cunoașterea științifică se bazează pe:

10
A. Demonstrare și verificare a cunoștințelor în practică.
B. Măsurare precisă.
C. Principii și metode gnoseologice.
D. Varianta A, B și C.
E. Nici o variantă.

72. Metoda științifică este:

A. Modul de cercetare a realității obiective.
B. Modul de transformare a realității obiective.
C. Totalitatea de mijloace și procedee de asimilare teoretică și practică a realității.
D. O anumită ordine de formulare a cunoștințelor pentru a transforma realitatea.
E. Toate variantele.

73. Conform modalității de aplicare, metodele se clasifică în:

A. Utilizate într-un domeniu concret al științei.
B. Aplicate în mai multe domenii ale științei.
C. Folosite în toate științele.
D. Nici o variantă.
E. Variantele A, B și C.

74. Nivelurile cunoașterii implică:

A. Observația, comparația, măsurarea experimentul.
B. Abstractizarea, idealizarea, formalizarea, concret și abstract, istoric și logic, ascensiunea de la
abstract la concret.
C. Varianta A.
D. Varianta B.
E. Variantele A și B.

75. Metodele teoretice ale cunoașterii științifice în medicină sunt:

A. Inducția și deducția.
B. Analiza și sinteza.
C. Abstractul și concretul.
D. Istoricul și logicul.
E. Toate variantele.

76. Etica este :

A. Studiul relațiilor interumane.
B. Ştiinţa comportamentului uman.
C. Ştiinţa despre moralitate.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă.

77. Latinescul moralits înseamnă:

A. Misoginie.
B. Moarte timpurie.
C. Manieră sau mod adecvat de comportare.
D. Marcaj.
E. Mentalitate malefică.

78. Obiectivul primar al standardelor morale este:

A. Crearea unor condiții prielnice de convețuire.
11
B. Evitarea dăunării reciproce.
C. Promovarea stării de bine mutuale.
D. Nici o variantă.
E. Variantele A, B și C.

79. Etica constă dintr-un șir de teorii/ concepții despre moralitate care se împart convențional în:
A. Două grupuri.
B. Trei grupuri.
C. Patru grupuri.
D. Cinci grupuri.
E. Șase grupuri.

80. Metaetica este preocupată de:

A. Statutul ontologic al moralității.
B. Substratul psihologic al deciziilor noastre morale.
C. Aplicarea standardelor morale în practica medicală.
D. Variantele A și B.
E. Nici o variantă.

81. Un reprezentant proeminent al eticii deontologice este:

A. Imm. Kant
B. J.S Mill
C. Aristotel
D. Heraclit
E. Nici o variantă.

82. Subiectele de etică aplicată se împart în așa subgrupe convenționale ca:

A. Etica medicală, etica businessului, etica mediului.
B. Etica medicală, etica businessului, etica marcherilor.
C. Etica medicală, etica businessului, etica terțiară.
D. Variantele A și B.
E. Nici o variantă.
83. Conceptul de bioetică textual înseamnă:
A. Etica vieții.
B. Etica morții.
C. Etica virtuții.
D. Etica deontologică.
E. Nici o variantă.

84. Termenul ,,Bioetica” a fost prima dată utilizat de:

A. Fritz Jahar
B. Van Rensselaer Potter
C. Robert Backer
D. Teodor Țîrdea
E. Nici o variantă.

85. Azi putem vorbi despre o bioetică în sens:

A. Îngust / Larg.
B. Deschis / Închis.
C. Eronat / Adevărat.
12
D. Vechi /Nou.
E. Nici o variantă.

86. Obiectivul primar al teoriilor normative este:

A. Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul examinării pacientului.
B. Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul tratării pacientului.
C. Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul de delimitare a binelui de rău.
D. Variantele A și B.
E. Nici o variantă.

87. Teoriile consecințialiste derivă moralitatea unei conduite din:

A. Analiza cost-eficienței consecințelor acestei conduite.
B. Analiza intenției acestei conduite.
C. Corespondența acestei conduite cu un set de reguli predeterminate.
D. Variantele A și B.
E. Variantele B și C.

88. Virtute înseamnă:

A. O particularitate temperamentală.
B. Un obiect de uz casnic.
C. O particularitate comportamentală înnăscută.
D. O trăsătură bună de caracter.
E. Varianta B și C.

89. Utilitarismul este:

A. Cea mai populară teorie consecințialistă.
B. Cea mai scandaloasă teorie deontologică.
C. Variantele A și B.
D. O teorie deontologică nepopulară.
E. O teorie a medicinei alternative.

90. A fi virtuos din punctul de vedere al teoriei aristotelice înseamnă:

A. A te conforma principiilor şi normelor morale dominante în societate.
B. A evita normele morale dominante în societare.
C. Prima şi a doua variantă.
D. A evita excesele.
E. Nici o variantă.

91. O persoană morală din perspectivă deontologică este acea care :

A. Își îndeplinește obligațiile.
B. Își reduce constant obligațiile.
C. Își respectă obligațiile.
D. Variantele A și C.
E. Își ignoră obligațiile.

92. Consecinţele unei acţiuni sunt morale din punct de vedere utilitarist (J.S Mill) dacă:
A. Nu afectează pe termen lung în mod negativ nici o persoană.
B. Constituie pe un termen lung beneficiu maximal pentru un număr maximal de indivizi.
C. Dacă beneficiază pe termen lung cel puţin o persoană.
D. Prima şi a treia variantă.
E. Nici o variantă.

13
93. Bioetica este:
A. Domeniu medical ce studiază problemele legate de sănătate și boală.
B. Domeniu interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină, cercetare
biomedicală, biotehnologii, mediu etc., generate de progresul științific.
C. Domeniu biologic ce studiază viața din perspectivă etică.
D. Domeniu biologic ce studiază apariția vieții.
E. Toate variantele.

94. Părintele bioeticii este considerat:

A. Van Rensselaer Miller

B. Van Rensselaer Potter
C. Robert Backer
D. Immanuil Kant
E. Socrate

95. Principiul etic al autonomiei presupune:

A. Respectul dreptului persoanei la autodeterminare.
B. Respectul dreptului de proprietate al persoanei.
C. Respectul dreptului medicului la o intervenție experimentală nestingherită.
D. A doua şi a treia variantă.
E. Nici o variantă.

96. Principiul binefacerii presupune:

A. Obligația de a-i ajuta pe alții să-și promoveze interesele importante și legitime.
B. Datoria de a evita sau înlătura răul sau prejudiciul.
C. Datoria de a face și a promova binele.
D. Răspunsurile A, B și C.
E. Nici o variantă.

97. Un pionier al bioeticii autohtone, care pledează pentru conceptul larg de bioetică, este:
A. Ana Pascaru
B. Teodor Țîrdea
C. Gheorge Bobînă
D. Eudochia Saharneanu
E. Nici o variantă
98. Principiul dreptăţii presupune:
A. Distribuția echitabilă a bunurilor, resurselor și serviciilor.
B. Ca beneficiul şi riscurile în clinică să fie echilibrate.
C. Distribuția echitabilă a resurselor și serviciilor medicale.
D. Primele două răspunsuri.
E. Variantele A și C.
99. Reguli/regula după care se poate înfăptui distribuția echitabilă a resurselor sunt/este:
A. Fiecărei persoane în mod egal.
B. Fiecărei persoane conform necesităților.
C. Fiecărei persoane în funcție de efort.
D. Fiecărei persoane potrivit contribuției.
E. Toate variantele.

14
100. Principismul este o teorie:
A. Metaetică.
B. Unidimensională.
C. Normativă.
D. Utopistă.
E. Toate variantele.

101. Primordialitatea materiei în devenirea ontologică a omului este reprezentată de:

A. Materialism
B. Sensualism.
C. Idealismul obiectiv.
D. Fenomenologie.
E. Sensualism.

102. Primordialitatea Conștiinței în devenirea ontologică a omului este reprezentată de:

A. Hermeneutică.
B. Idealismul obiectiv.
C. Personalism.
D. Axiologie.
E. Freudism.

103. Antropocentrismul este specific epocii:

A. Antică.
B. Medievală.
C. Moderne.
D. Renașterii.
E. Contemporane.

104. „Dreptul la moarte” exprimă actul de:

A. Medicalizare.
B. Eutanasie.
C. Omor.
D. Anorexie.
E. Eroism.

105. Apariția ideii de „antropologie” se referă la:

A. Filosofia clasică germană.
B. Filosofia indiană antică.
C. Filosofia Greciei antice.
D. Antropocentrismul renascentist.
E. Ideile antropologice ale Epocii Moderne.

106. Antropologia constituie un domeniu:

A. Polidisciplinar.
B. Monodisciplinar.
C. Mixt.
D. Unitar.
E. Stratificat.

107. Constituirea antropologiei ca domeniu distinct se conturează:

A. În lucrările lui Im. Kant.
B. În sec. XIX.
15
C. În sec. XVIII.
D. La începutul sec. XX.
E. În operele umaniștilor renascentiști.

108. Inițial antropologia devine un domeniu distinct ca unul specific de:

A. Antropologie filosofică.
B. Antropologie socială.
C. Antropologie istorică.
D. Antropologie fizică.
E. Antropologie culturală.

109. Cele mai evidente corelații, antropologia medicală manifestă cu:

A. Antropologia fizică.
B. Antropologia filosofică.
C. Antropologia socială.
D. Antropologia cognitivă.
E. Varianta A și C.

110. Orientările antropologiei filosofice cu cele mai numeroase tangențe la subiectele medicale
sunt:
A. Orientarea biologică (biologistă).
B. Orientarea metaantropologică.
C. Orientarea simbolică.
D. Orientarea religioasă.
E. Orientarea culturală (colectivă).

111. Noțiunea „sănătate” în antropologie reprezintă o stare:

A. Absolută.
B. Flexibilă.
C. Fixă.
D. Statică.
E. Relativă.

112. Noțiunea de „boală” în antropologie reprezintă o stare:

A. Dinamică.
B. Statică.
C. Constantă.
D. Doar în ascensiune.
E. Ireversibilă.

113. Credința că boala este provocată de diverse forțe externe prevalează la:
A. Popoarele arhaice.
B. În cadrul medicinei contemporane.
C. În cadrul medicinei moderne.
D. În medicina europeană a sec. XIX.
E. În Epoca Renașterii.

114. Care dintre relații cu referință la patologie este dominantă în accepția antropologilor:
A. Civilizație-patologie.
B. Cosmos-patologie.
C. Ereditate-patologie.
16
D. Tehnologie-patologie.
E. Psihologie-patologie.

115. „Zona de interes” al antropologiei medicale se axează preponderent pe unul din aspectele
bolii:
A. Social.
B. Individual.
C. Cultural.
D. Somatic.
E. Ecologic.

116. Cea mai recentă poziție conceptual-metodologică din cele acceptate de antropologi,
privitor la definirea de sănătate este cea:
A. Dialectică.
B. Axiologică.
C. Sinergetică.
D. Psihanalitică.
E. Hermeneutică.

117. În ce domeniu al culturii spirituale boala poate deveni valoare veritabilă:

A. Artă.
B. Religie.
C. Morală.
D. Drept.
E. Știință.

118. Prin termenul „antropogeneză” se înțelege:

A. Procesul evoluției istorice a formării tipologiei fizice a omului.
B. Procesul formării istorice a esenței sociale a omului.
C. Procesul formării psihotipului uman.
D. Procesul devenirii tipului social-cultural.
E. Procesul dezvoltării concepției despre lume.

119. Omul poate deveni personalitate neasimilând experiența spirituală a umanității?

A. Da, poate (având trăsături fizice personale ori maniere în vestimentației-de ex.).
B. Nu.
C. Posibil.
D. E dificil de dovedit.
E. Întrebare fără sens.

120. Ce calitate primordială, determină omul ca ființă cu rațiune?

A. Cunoștințele (erudiția).
B. Capacitatea de a-și planifica activitatea și a coordona cu propriul comportament.
C. Prezența datoriei morale.
D. Profesionalismul.
E. Credința.

121. Talentul și genialitatea au același sens?

A. Da.
B. Nu.
C. Diferența e ambiguă.
D. E imposibil de argumentat.
17
E. Altele.

122. Valoarea „sănătate” poate uneori fi prioritară, prevala asupra valorii „viață”?
A. Nu.
B. Da, în anumite circumstanțe legate de manifestarea bolii.
C. Mai mult „nu”, decât „da”.
D. E întrebare fără sens.
E. Altele.

123. Importanța directă a studierii antropologiei medicale constă în:

A. Cunoașterea mai profundă a domeniului medicinei.
B. Sporirea nivelului de cultură în societate.
C. Perfecționarea relațiilor medic-pacient.
D. Creșterea nivelului de trai.
E. Constituirea de noi domenii ale medicinei.

124. Antropologia medicală în variantă sovietică era abordată ca:

A. Studiu al relațiilor interumane.
B. Direcție particulară a antropologiei fizice (biologice).
C. Ştiinţa despre biologia umană.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă.

125. În Occident Antropologia medicală i-a amploare în anii:

A. 50 ai sec. XVIII.
B. 80 ai sec. XIX.
C. 20 ai sec. XX. .
D. 70 ai sec. XX.
E. 00 ai sec. XXI.

126. În ce țări s-a dezvoltat cu succes Antropologia medicală:

A. Franța, Germania.
B. Olanda, Danemarca.
C. SUA, Canada.
D. Australia, Noua Zelandă.
E. SUA, Marea Britanie.

127. Istoria medicinei ca etapă de apariție a antropologiei medicale apare:

A. La începutul sec. XVII.
B. La mijlocul sec. XVIII.
C. La sfârșitul sec. XIX.
D. La începutul sec.XIX.
E. La începutul sec. XX.

128. Cel mai cunoscut specialist în domeniul istoriei sociale a medicinei este:
A. Michel Foucault.
B. Frederick Cartwright.
C. Roger Smith.
D. Justin Champion.
18
E. Roy Porter.

129. Prin ce se caracterizează tipurile occidentale de cunoștințe socio-umanitare despre medicină:

A. Egocentrism.
B. Heliocentrism.
C. Etnocentrism.
D. Răspunsurile A, B, C.
E. Varianta a doua şi a treia.

130. Ce reprezintă pentru antropologia medicală medicina occidentală:

A. Un tip de medicină superioraltor sisteme medicale.
B. Un tip de medicină egal, de rând cu alte sisteme medicale.
C. Un tip de medicină inferior altor sisteme medicale.
D. Răspunsurile A, B, C.
E. Varianta a doua şi a treia.

131. Viziunea antropologilor referitoare la medicină reprezintă o:

A. „Cercetare prin microscop”.
B. O abordare de la „înălțimea zborului de pasăre”.
C. O interpretare integralistă.
D. Variantele A și C.
E. Toate variantele.

132. Ce reprezintă pentru antropologi medicina?

A. Un sistem de instituții medicale.
B. Locul în care se întâlnesc medicii și pacienții.
C. O comunitate cu propria ei cultură.
D. O comunitate cu formele ei de comunicare.
E. Toate variantele.

133. Antropologia medicală este forma de cunoaștere, care evaluează diferențe de interpretare ale bolii,
sănătații, tratamentului, medicamentului, corpului, sexului, educației caracteristice:
A. Medicilor din Europa.
B. Medicilor din Australia.
C. Vracilor indieni americani.
D. Vracilor din Amazonia.
E. Toate variantele.

134. Terminologia antropologiei medicale este:

A. Demult formulată.
B. Este în curs de dezvoltare.
C. Urmează să fie constituită.
D. Variantele A și B.
E. Variantele A și C.

135. În ce țară se acordă cea mai mare atenție dezvoltării antropologiei mediale:
A. Germania.
B. Australia.
C. SUA.
19
D. Franța.
E. Marea Britanie.

136. Unde se predă Antropologia medicală ca disciplină de studiu:

A. În toate Universitățile.
B. La toate facultățile.
C. La facultățile de medicină.
D. La factultățile unde se studiază antropologia culturală.
E. Variantele C și D.

137. În ce domenii ale antropologiei vracii, șamanii, vrăjitoarele, fitoterapeuții, chiropracticienii,

moașele au devenit personaje importante ale narațiunii:
A. Antropologie fizică.
B. Antropologie filosofică.
C. Antropologie medicală.
D. Antropologie socială și culturală.
E.Variantele C și D.

138. Ce etapă în mișcarea feministă a avut o influență importantă asupra evoluției antropologiei
medicale?
A. Prima etapă.
B. A doua etapă.
C. c) A treia etapă.
D. d) A patra etapă.
E. e) Nici o etapă.

139. Cel mai important Centru universitar al antropologiei medicale, renumit în întreaga lume
este în:
A. Universitatea Oxford.
B. Universitatea Yeal.
C. Universitatea Berkley.
D. Universitatea Harvard.
E. Universitatea Stanford.

140. Cine din autori a abordat subiectul sănătății mintale în satul Irlandez din perspectivă antropologică
în ultimul sfert de sec. XX?
A. Michel Foucault.
B. Nancy Shaper-Hughes.
C. Hans Baer.
D. Rudolf Wirchov.
E. Frederick Dunn.

141. Autorul care a abordat problema dimensiunii cultural-antropologice a psihiatriei este:

A. Margaret Locke.
B. Ida Sasser.
C. Arthur Kleinman.
D. Caroline Sergean.
E. Barbara Anderson.

20
142. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Sovietic, Francez, American?
A. Tolerant.
B. Inclusiv.
C. Integrativ.
D. Exclusiv.
E. Interacționist.

143. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Britanic, German?
A. Tolerant.
B. Inclusiv.
C. Integrativ.
D. Exclusiv.
E. Iinteracționist.

144. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Indian, Chinez și modelele medicale
din țările „lumii a treia”?
A. Tolerant.
B. Inclusiv.
C. Integrativ.
D. Exclusiv.
E. Interacționist.

145. În ce model medical este posibilă crearea de asociații profesionale pentru reprezentanții oricărui
sistem medical, precum și crearea unor colegii speciale?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Chinez.

146. În ce model medical a fost creat un sistem medical de stat și mixt în care Statul acorda
licențe numai școlilor medicale calificate?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Indian.

147. În ce model medical au fost interzise toate grupurile de vindecători ai medicinei

tradiționle, rămânând o singura asociație profesională - Uniunea Lucrătorilor Medicali?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Sovietic.

148. În ce model medical osteopatia ca sistem alternativ de tratament a fost parțial lăsată sub
auspiciile bisericii?
A. German.
B. Francez.
C. American.
21
D. Britanic.
E. Chinez.

149. În ce model medical statul licențiază medicii care reprezintă medicina tradițională și ei
trebuie doar să susțină examene de stat pentru cunoașterea legislației cu privire la reglementarea
practicii medicale?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Chinez.

150. În ce model medical aproape toate sistemele medicale de vindecare se dezvoltă pe bază
religioasă?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Indian.

151. În ce model medical medicina tradițională a fost recunoscută și integrată în medicina

spitalicească de stat?
A. German.
B. Francez.
C. Chinez.
D. American.
E. Britanic.

152. În ce model medical vindecătorii din medicina populară încearcă să se organizeze în

asociații profesionale și să se integreze ca personal medical auxiliar în sistemul medical
spitalicesc?
A. German.
B. Francez.
C. American.
D. Britanic.
E. Modele medicale din țările „lumii a treia”.

153. Antropologia medicală studiază:

A. Modul în care oamenii din diferite culturi și grupuri sociale explică cauzele bolilor.
B. Tipurile de tratament în care cred oamenii și la cine se adresează pentru tratament.
C. Modul în care comunicarea interumană influențează sănătatea populației.
D. Problemele fundamentale ale teoriei, cercetării și practicii biomedicale.
E. Variantele A și B.

154. În cadrul studiilor antropologice, etnografia are sarcina de a:

A. Colecta date despre populații.

B. Elabora unele materiale despre populațiile studiate.
C. Observa și descrie comportamentul unei populații studiate.
D. Compara și analiza caracteristicile diferitor populații și relațiile dintre ele.
22
E. Interpreta datele obținute în urma studiilor pe teren asupra unor populații.

155. Etnologia este:

A. Colectarea datelor despre comportamentul populației.

B. Elaborarea unor materiale despre populațiile studiate.
C. Observarea și descrierea comportamentului unui individ sau a unei populații studiate.
D. Comparația și analiza caracteristicilor diferitor populații și a relațiilor dintre ele.
E. Generalizarea unor date produse prin studii etnografice ale proceselor sociale și reprezentările
culturale ale sănătății, bolii și îngrijirilor medicale.

156. Antropologia medicală are sarcina de a:

A. Colecta datele despre populații.

B. Elabora unele materiale despre populațiile studiate.
C. Observa și descrie.
D. Generaliza datele produse prin studii etnografice și etnologice a proceselor sociale și
reprezentările culturale ale sănătății, bolii și îngrijirilor medicale.
E. Interpretarea datelor.

157. Tematica de cercetare a antropologiei medicale include:

A. Paleopatologia (examinarea bolilor vechi prin studiul scheletului).

B. Problemele de sănătate ale copiilor străzii.
C. Psihiatria intercultural.
D. Studiul aspectelor socio-culturale ale tutunului și fumatului.
E. Toate variantele.

158. Antropologia medicală are ca obiect de studiu:

A. Starea de sănătate, maladia omului și metodele de îngrijire a afecțiunilor.

B. Sistemele de sănătate.
C. Adaptarea bioculturală.
D. Procesele culturale și sociale ce se află în legătură cu sănătatea, boala.
E. Toate variantele.

159. Etnoiatria este:

A. Domeniu, care redă cunoștințele şi practicile medicale empirice, arhaice. tradiționale,

preștiințifice ale popoarelor despre vindecare.
B. Domeniu, care studiază procesele culturale și sociale, ce se află în legătură cu sănătatea,
boala.
C. Variantele A și C.
D. Știință, ce studiază medicina sau terapeutica populară, cu ansamblul nesfârșit al diagnosticelor
şi remediilor, izvorâte din experiența practică a omului.
E. Variantele A și D.

23
160. Biomedicina este:

A. Sistem medical occidental.

B. O ramură a științei medicale, care aplică principii biologice și fiziologice în practica clinic.
C. Sistem, care îmbină metode de tratament convenționale cu cele complementare.
D. Sistemul local de credințe și practici indigene în sănătate și boală.
E. Variantele A și B.

161. Etnomedicina se referă la:

A. Sistemul local de credințe și practici indigene în sănătate și boală.

B. Ramură a științei medicale, care aplică principii biologice și fiziologice în practica clinic.
C. Sistem, care îmbină metode de tratament convenționale cu cele complementare.
D. Medicina tradițională chineză.
E. Nici o variantă.

162. Sistemul biomedical include:

A. Instituțiile formale ce au la bază cunoașterea și practicile specifice medicale.

B. Toate atitudinile privitoare la boală și sănătate.
C. Mijloacele laice de identificare și interpretare a simptomelor cunoscute de biomedicină.
D. Automedicația folosită în anumite cazuri.
E. Toate variantele.

163. Caracteristica sistemelor medicale ale societăților complexe include:

A. Medicina popular.
B. Medicina profesionistă.
C. Medicina folk.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă.

164. Caracteristica sistemelor medicale locale (conform clasificării lui Frederick L. Dunn) sunt:
A. Răspândite în regiuni culturale geografice mari (Ayrveda, medicina tradițională chineză).
B. Caracteristice comunităților de culegători, agricultori și păstori.
C. Reprezentate de așa-numita „medicină științifică” sau „biomedicină”, care a apărut în
Occident.
D. Toate variantele.
E. Variantele A și B.

165. Caracteristica sistemelor medicale regionale (conform clasificării lui Frederick L. Dunn)
sunt:

A. Răspândite în regiuni culturale geografice mari (Ayrveda, medicina tradițională chineză).

B. Caracteristice comunităților de culegători, agricultori și păstori.
24
C. Reprezentate de așa-numita „medicină științifică” sau „biomedicină”, care a apărut în
Occident.
D. Nici o variantă.
E. Toate variantele.

166. Caracteristica sistemelor medicale cosmopolite (conform clasificării lui Frederick L. Dunn)
sunt:

A. Răspândite în regiuni culturale geografice mari (Ayrveda, medicina tradițională chineză).

B. Caracteristice comunităților de culegători, agricultori și păstori.
C. Reprezentate de așa-numita „medicină științifică” sau „biomedicină” care a apărut în
Occident.
D. Variantele A, B și C.
E. Variantele A și B.

167. Abordarea ecologică din cadrul antropologiei medicale se referă la:

A. Interacțiunea dintre entitățile socio-culturale și parametrii biologici și de mediu (de adaptare)

cu care omul se confruntă.
B. Studiul noilor maladii ce au apărut ca urmare a trecerii de la vânat și cules la agricultură de tip
sedentar în regiunile tropicale.
C. Studiul consecințelor genetice pe termen scurt și pe termen lung odată cu trecerea la
agricultura de tip sedentary.
D. Studiul modului în care supraviețuiește un individ sau un grup în urma tuturor schimbărilor
din mediu.
E. Toate variantele.

168. Antropologia medicală critică pune accent pe:

A. Importanța structurilor politice și economice asupra sănătății.

B. Recunoașterea aspectului holistic al bolilor și neagă principiul conform căruia factorii
biologici și fiziologici sunt principalele cauze ale maladiilor.
C. Corelarea stării de sănătate cu accesul și controlul asupra principalelor resurse materiale și
nemateriale.
D. Variantele A, B și C.
E. Nici o variantă.

169. Conceptul de sănătate funcțională a lui Kelman se referă la:

Starea pe deplin favorabilă atât fizic, mintal, cât și social, și nu doar absența bolilor sau a
infirmităților.
Abilitatea de a-și îndeplini rolurile sociale, în special, în condițiile sistemului de producție, în
care de la individ se cere să lucreze productiv și să aibă capacitatea de a obține profit.
Absența durerii și altor simptome asociate bolilor.
Libertatea față de boală și capacitatea de a se dezvolta, incluzând autodezvăluirea și
depășireacircumstanțelor sociale înstrăinătoare.
Toate variantele.

25
170. Conceptul de sănătate empirică a lui Kelman se referă la:

A. Starea pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a
infirmităților.
B. Abilitatea de a-și îndeplini rolurile sociale, în special, în condițiile sistemului de producție, în
care de la individ se cere să lucreze productiv și să aibă capacitatea de a obține profit.
C. Absența durerii și altor simptome asociate bolilor.
D. Libertatea față de boală și capacitatea de a se dezvolta, incluzând autodezvăluirea și
depășireacircumstanțelor sociale înstrăinătoare.
E. Toate variantele.

171. Conceptul de ”experiență a suferinței” (după Margaret Lock și Nancy Scheper-Hughes) se

referă la:
A. Un produs social special, o reacție activă sau pasivă a unei persoane la factori externi, cum ar
fi, de exemplu, coerciție politică, exploatare economică sau invazie biologic.
B. Libertatea față de boală și capacitatea de a se dezvolta, incluzând autodezvăluirea și
depășireacircumstanțelor sociale înstrăinătoare.
C. Reacția fiziologică, manifestată prin resimțirea durerii și altor simptome pe parcursul bolii.
D. Toate răspunsurile.
E. Nici un răspuns.

172. Sindemia este:

A. Metodă de terapie medicamentoasă a medicinei clasice, prin care se utilizează doze active
farmaco-dinamice ce combat cauzele, modificările patogenice și simptomele bolilor.
B. Complexul a două sau mai multe epidemii concurente sau secvențiale.
C. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de
persoane dintr-o localitate, regiune etc.
D. epidemie, care se extinde pe un teritoriu foarte mare, într-o țară, în mai multe țări sau
continente.
E. Nici o variantă.

173. Hegemonia medicală poate fi caracterizată prin:

A. Conducerea (gestionarea, manipularea) indivizilor prin impunerea anumitor norme, valori,

concepte și credințe despre sănătate și boală.
B. Domeniu de cercetare în științele biomedicale.
C. Tendința medicinei de a se plasa drept lider printre științele exacte.
D. Privarea pacienților de dreptul la autonomie în contextul deciziilor cu privire la tratament.
E. Dreptul medicului de exercitare a profesiei pe cont propriu, fără a fi angajat al unei instituții
medicale.

174. Medicalizarea se referă la:

A. Aprovizionarea instituțiilor medicale cu medicamente.

B. Procesul de răspândire a controlului medical asupra vieții individului și societății.
C. Controlul strict al producerii, distribuției și utilizării medicamentelor în societate.
D. Utilizarea concomitentă în tratamentul bolilor a două sau mai multe preparate farmaceutice cu
același efect therapeutic.
E. Nici o variantă.
26
175. Etnomedicina este domeniul care studiază:

A. Corpul cunoștințelor despre credințele și practicile de sănătate în societățile tradiționale.

B. Studiul bolilor mintale în raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive şi societăţilor
industrial.
C. Ramură a medicine, care se ocupă de supravegherea sănătății populației din zonele rurale și
comunitățile isolate.
D. Variantele A și B.
E. Variantele B și C.

176. Etnofarmacologia este:

A. Domeniu al chimiei, care studiază medicamentul din perspectiva definirii acestuia ca

substanță, utilizată pentru profilaxia, tratamentul sau diagnosticarea bolilor.
B. Direcție de cercetare, care se concentrează asupra utilizării medicamentelor de către popoare
ale căror percepții asupra sănătății și bolii diferă de cele bazate pe principiile științei occidentale
și ale biomedicinei.
C. Domeniu strâns legat de botanica medicală, fitochimie, sistematica plantelor etc.
D. Analiza antropologică a plantelor medicinale ce include studiul acestora ca obiecte ale
culturii.
E. Variantele B, C și D.

177. Pluralismul medical se referă la:

A. Coexistența mai multor subsisteme medicale în cadrul sistemului medical.

B. Posibilitatea existenței concomitente a sistemelor locale, regionale și cosmopolite în cadrul
aceluiași sistem.
C. Existența concomitentă atât a serviciilor medicale publice, cât și a celor private.
D. Utilizarea concomitentă a conceptelor biomedicale și a celor complementare / alternative
despre boală și vindecare.
E. Variantele A și B.

178. Fenomenologia este:

A. O direcție a filosofie contemporane care își propune să studieze lumea trăită

(procesele conștiinței) prin prisma orientării și a conținutului lor.
B. Observarea și descrierea comportamentului unui individ sau a unei populații.
C. Modul în care comunicarea interumană influențează sănătatea populației.
D. Generalizarea unor date produse prin studii etnografice ale proceselor sociale.
E. Variantele B și C.

179. Termenul de fenomen în filozofie poate fi înțeles ca:

A. Observația și descrierea comportamentul unei populații studiate.

B. Elabora unele materiale despre populațiile studiate.
C. Aparența (percepția) realității în conștiința umană.
D. Comparația și analiza caracteristicilor diferitor populații și relațiile dintre ele.
27
E. Interpretarea datelor obținute în urma studiilor fizicii.

180. Termenul de noumen în filozofie este:

A. Date despre comportamentul populației.

B. Elaborarea unor materiale despre populațiile studiate.
C. Observarea și descrierea comportamentului unui individ sau a unei populații studiate.
D. Lucrul în sine (realitatea așa cum aceasta există), independent de conștiință.
E. Generalizarea unor date produse prin studii etnografice ale îngrijirilor medicale.

181. Fondatorul fenomenologiei ca direcție filosofică este considerat:

A. Aristotel.
B. Socrat.
C. Frederick L. Dunn.
D. Edmund Husserl
E. Aureliu Augustin.

182. Metoda de cunoaștere a conștiinței (trăirii) după Edmund Husserl este:

A. Antropologică.
B. Neurologică.
C. Psihiatria interculturală.
D. Terapeutică.
E. Reducție fenomenologică.

183. Reducția fenomenologică presupune:

A. Starea de sănătate, maladia omului și metodele de îngrijire a afecțiunilor.

B. Sistemele de sănătate.
C. Adaptarea bioculturală.
D. Procesele culturale și sociale ce se află în legătură cu sănătatea, boala.
E.Suspendarea sau punerea în paranteze a lumii reale pentru a evita influențele acesteia
asupra cunoașterii autentice/veritabile.

184. Conceptul de viață trăită sau lume trăită, introdusă de Husserl este:

A. Cunoștințele şi practicile medicale arhaice, tradiționale, preștiințifice.

B. Procesele culturale și sociale, ce se află în legătură cu sănătatea, boala.
C. Variantele A și B.
D. Ansamblul nesfârșit al remediilor, izvorâte din experiența practică a omului.
E. Lumea dată ca experiență înainte de reflexia critică.

185. Sarcina esențială a fenomenologie este:

A. De a colecta date despre populații.

28
 B. Să aplice principii biologice și fiziologice în practica clinic.
C. Să îmbine metode de tratament convenționale cu cele complementare.
D. De a elabora unele materiale despre populațiile studiate.
E. Să dezvăluie presupoziția angajării prereflexive în realitate, conținutul sau sensul
experienței trăite.

186. Dintr-o perspectivă largă abordare fenomenologică aduce în câmpul cercetării așa
întrebări ca:

A. Ce înseamnă a fi om, a avea corp / a fi corp / ființă incorporată, a suferi, a trăi?

B. Ce determină lumea să se schimbe?
C. Care este principiul-cauză ce provoacă viața?
D. Are lumea un sens și este determinată de el?
E. Nici o variantă.

187. Una dintre cele mai influente contribuții ale fenomenologiei pentru antropologia medicală
este:

A. Paleopatologia (examinarea bolilor vechi prin studiul scheletului).

B. Problemele de sănătate ale copiilor străzii.
C. De a identifica simptomele cunoscute de biomedicină.
D. Automedicația folosită în anumite cazuri.
E. Orientarea gândirii asupra întruchipării sau trăirii prin corp.

188. În abordarea fenomenologică corpul este:

A. Mașină.
B. Entitate tehnologică.
C. Rezultat al istoriei.
D. O entitate vie prin care trăim activ experiența ființării în lume.
E. Toate variantele.
F. Nici o variantă.

189. Sarcina esențială a medicinei secolului XXI-lea din perspectiva fenomenologiei este:

A. De a colecta date despre populații.

B. Descoperirea persoanei, descoperirea surselor bolii și suferinței în persoană, precum și
descoperirea surselor de diminuare a suferinței tot în persoana umană.
C. De a elabora unele materiale despre populațiile studiate.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă.

190. Modelul fenomenologic al corpului după J.A.Macrum, cu referire la practica medicală

modernă, se dezvoltă în direcțiile:
A. De transformare a corpului mecanicist într-un corp integrat, în condițiile
transformărilor artificiale ale corpului în context medical.
B. De transformarea corpului ca entitate empirică într-un text trăit.
C. De transformarea corpului pe părți fragmentate lipsit de integritate.
29
 D. Variantele A și B.
E. Toate variantele.

B. COMPLEMENT MULTIPLU (mai multe răspunsuri corece sunt posibile)

1. Concepția despre lume este:

A. O totalitate de idei despre lume în întregime, despre om, locul lui în această lume.
B. O totalitate de cunoştinţe despre natură, societate şi om şi raportul lui faţă de această lume.
C. O viziune proprie, subiectivă despre mediu înconjurător.
D. Toate variantele.
E. Nici o variantă

2. Tipurile istorice ale concepției despre lume sunt:

A. Mitologică.
B. Juridică.
C. Religioasă.
D. Filosofică și științifică.
E. Nici o variantă.

3. Filosofia medicinei se referă la:

A. Folosirea instrumentelor tradiționale ale reflecției filosofice în examinarea unor probleme
medicale de ordin logic, epistemologic, etic, etc.
B. Analiza metafizică, epistemologică și etică a diferitor modele de cunoaștere și practică medicală,
cu scopul de a înțelege natura sau esența medicinii.
C. Volumul de cunoștințe acumulate de medic despre profesia sa.
D. Regulile sociale care trebuie să respecte lucrătorul medical în activitatea sa.
E. Nici o variantă.

4. Modele ale medicinei contemporane sunt:

A. Modelul biomedical.
B. Modelul tehnologic.
C. Modelul umanist.
D. Modelul binefacerii.
E. Modelul hermeneutic.

5. Conform modelului umanist al medicinei contemporane pacientul este:

A. Un aparat sau mașină compus din părți individuale ale corpului.
B. O ființă bio-psiho-socială care se află în suferință.
C. Privit în integritatea ființei sale.
D. Un subiect potrivit pentru practicarea medicinei.
E. Văzut ca o persoană compusă din corp și minte.

6. Metodologia filosofică clasifică metodele științei în:

A. Metode general-științifice.
B. Metode particular-științifice.
C. Metode discursive
D. Metode universal-științifice sau filosofice.
E. Metode aplicative

7. Identificați premisele apariţiei concepţiilor filosofice:

30
A. Ființa omului.
B. Separarea muncii intelectuale de munca fizică.
C. Dezvoltarea comerţului.
D. Apariţia proprietăţii private.
E. Formarea claselor sociale.

8. Etapele filosofiei antice grecești sunt:

A. Filosofia pre-clasică.
B. Filosofia clasică.
C. Filosofia patristică.
D. Filosofia post-clasică sau romano-elenistă.
E. Filosofia iluministă.

9. Unii din reprezentanții filosofiei antice grecești sunt:

A. Socrate.
B. Democrit.
C. Platon.
D. Aristotel.
E. Aureliu Augustin.

10. Reprezentanții filosofiei patristice sunt:

A. Marc Aureliu.
B. Aureliu Augustin.
C. Tertulian.
D. Ioan Damaschin.
E. Boetius.

11. Reprezentanții filosofiei scolastice sunt:

A. Toma d‘Aquino.
B. Galileo Galilei.
C. Petru Lombardul.
D. Albert cel Mare.
E. William Occam.

12. Filosofia Renașterii era preocupată de:

A. Problema umanistă.
B. Problema teocentrică.
C. Problema social-politică.
D. Problema naturfilosofică.
E. Problema tehnocentrică.

13. Paradigmele filosofice din perioada modernă sunt:

A. Paradigma ontologică.
B. Paradigma noosferică.
C. Paradigma gnoseologică.
D. Paradigma biocentristă
E. Paradigma tehnologică.

14. Orientările filosofiei contemporane sunt:

A. Scientiste.
B. Cosmologice.
C. Antropologice.
31
D. Geologice
E. Metaeconomice.

15. Unii din reprezentanții filosofiei clasice germane sunt:

A. Kant
B. W.F. Hegel
C. L. A. Feuerbach
D. W. Schelling
E. J.-J.Rousseau
16. Ontologia este:
A. Teorie despre existența ca atare.
B. Compartiment al filosofiei ce studiază principiile fundamentale ale filosofiei.
C. Teoria cunoașterii.
D. Teoria adevărului.
E. Toate variantele corecte.

17. Antropologia filosofică a fost dezvoltată de către:

A. Immanuel Kant.
B. Helmut Plessner.
C. Max Scheler.
D. Arnold Gelen.
E. Martin Heidegger

18. Categoriile ontologiei sunt:

A. Existența.
B. Realitatea.
C. Substanța.
D. Materia.
E. Moralitatea.

19. Concepția științifică contemporană interpretează omul drept:

A. O ființă bio-psiho-socială.
B. Subiect al activității social-istorice și culturii.
C. Unitatea fizicului și spiritualului.
D. Sistem interdisciplinar de cunoștințe despre om și lumea lui ambientală.
E. Varianta b) și c).

20. Formele reflectării sunt:

A. Socială.
B. Biologică.
C. Etică.
D. Fizică.
E. Antropologică.

21. Formele existenței sunt:

A. Existența obiectelor, a proceselor, a stărilor naturii.
B. Spațiul și timpul.
C. Existența omului.
D. Existența spirituală.
E. Existența socială.

22. Atributele materiei sunt:

32
A. Mișcarea.
B. Timpul.
C. Câmpul.
D. Plasma.
E. Spațiul.

23. Formele mișcării materiei sunt:

A. Spirituală
B. Fizică.
C. Chimică.
D. Biologică.
E. Socială.

24. Tipurile de timp și spațiu sunt:

A. Astronomic.
B. Fizic.
C. Biologic.
D. Psihologic.
E. Cultural.

25. Bioritmul este:

A. Organizarea temporală ciclică a proceselor vitale.
B. Domeniu al medicinei.
C. Categorie filosofică.
D. Model specific de relații temporale.
E. Varianta b) și c).

26. Modelele de abordare a pacientului sunt:

A. Biomecanic.
B. Umanist.
C. Biochimic.
D. Cronologic.
E. Toate variantele corecte.

27. Materia este:

A. Substanță.
B. Natura însăși.
C. Categorie filosofică care desemnează realitatea obiectivă și există independent de conștiința
omului.
D. Existența pură.
E. Varianta a) și d).

28. Concepțiile de abordare teoretică a bolii sunt:

A. Gnoseologică.
B. Epistemologică.
C. Ontologică.
D. Fiziologică.
E. Umanistă.

29. Boala este interpretată în sens ontologic ca:

A. O entitate, ce există separat de persoană.
B. Un agent infecțios, care a invadat corpul.
33
C. Absența stării de bine.
D. Maladie.
E. O stare de rău.

30. În concepția lui Alfred Tauber pacientul este:

A. „Eu” în relație cu alții.
B. O entitate independentă.
C. O entitate autonomă.
D. O persoană cu trăsături individuale și sociale.
E. Nici o variantă corectă.

31. Care sunt orientările fundamentale despre adevăr în istoria filosofiei?

A. Umanismul.
B. Adevărul este însușirea exclusivă și nemijlocită a obiectului cunoașterii.
C. Adevărul este proprietatea excluzivă a subiectului cunoscător.
D. Metafizica.
E. Adevărul este atribut exclusiv al cunoștinței.

32. Mijloacele de distingere dintre adevărat și fals sunt:

A. Observarea.
B. Rațiunea (gândirea).
C. Înțelegerea.
D. Legile logicii.
E. Convingeri premeditate.

33. Stabilirea diagnozei medicale constituie:

A. Formă specifică de cunoaștere a unui adevăr prestabilit.
B. Identificarea anamnezei, examenului primar, de laborator, clinic și paraclinic.
C. Concluzie medicală.
D. Neacceptarea bolii.
E. Formă lingvistică.

34. Compartimentele diagnosticului medical sunt:

A. Știința despre metodele cercetării.
B. Interpretarea semnelor.
C. Identificarea semnelor afecțiunii și sinteza lor rațională.
D. Forme lingvistice.
E. Rezultatul externării pacientului.

35. Diagnosticul medical are scop de a:

A. Stabili rezultatele cercetărilor empirice.
B. Identificarea unei boli după simptome sau după rezultatele examenului de laborator.
C. Stabili diagnoza în baza cercetărilor teoretice.
D. Tăinuirea adevărului.
E. Investiga clinic și paraclinic pentru definirea stării patologice a pacientului.

36. Etapele stabilirii diagnozei:

A. Respectarea confidențialității pacientului.
B. Evidențierea simptomelor.
C. Configurarea sindroamelor.
D. Stabilirea diagnozei clinice propriu-zise.
E. Acordul informat.
34
37. Metodele cunoașterii științifice aplicate în diagnoza clinică sunt:
A. Metodele cunoașterii empirice.
B. Metodele cunoașterii raționale.
C. Metodele cunoașterii neformalizate.
D. Metodele maximale.
E. Metodele minimale.

38. Recunoașteți metodele cunoașterii empirice:

A. Abstractizarea.
B. Experimentul.
C. Analogia.
D. Observarea.
E. Palparea.

39. Metodele cunoașterii logice sunt:

A. Ipoteza.
B. Sinteza.
C. Controlul.
D. Absolutizarea.
E. Generalizarea.

40. Practica are următoarele forme:

A. De creație.
B. Social-politică.
C. De producție.
D. De cunoaștere și educațională.
E. De sacrificare.

41. Practica realizează următoarele funcții:

A. De verificare a adevărului.
B. De informatizare a sferei medicale.
C. Determină motivul inițierii procesului de cunoaștere și scopul acestuia.
D. De computerizare a activității medicale.
E. Constituie baza dezvoltării și forța motrice a proceselor teoretico-gnoseologice.

42. Adevărul aprioric este:

A. Particular.
B. Relativ.
C. Universal.
D. Necesar.
E. Empiric.

43. Aspectele activității medicale este:

A. Sociologic.
B. Praxiologic.
C. Gnoseologic.
D. Metafizic.
E. Axiologic.

44. Medicina este:

35
A. Știința și practica stabilirii diagnosticului, prognosticului, tratamentului și prevenirii bolilor.
B. Tradiție empirică.
C. Dragostea de înțelepciune.
D. Meșteșug.
E. Artă de a vindeca.

45. Obiectul de studiu al medicinei este:

A. Omul.
B. Sănătatea.
C. Boala.
D. Statutul social al medicului.
E. Comunicarea medic-pacient.

46. Morala:
A. Cere abținere de la activități frauduloase (tîlhărie, jaf, ofensă, omor etc.).
B. Inhibă creativitatea.
C. Recomandă respectarea drepturilor la viață, libertate, confesiune, proprietate etc.
D. Încurajează dezvoltarea unor astfel de calități ca onestitatea, loialitatea, compasiunea etc.
E. Variantele A și B.

47. Componente ale eticii sunt:

A. Etica normatică.
B. Maeutica.
C. Etica aplicată.
D. Metaetica.
E. Variantele B și D.

48. Teoriile normative se împart în:

A. Teorii ale virtuţii
B. Teorii deontologice
C. Teorii fenomenologice
D. Teorii consecințialiste
E. Teorii hermeneutice

49. Din perspectivă deontologică o acţiune va fi considerată morală dacă:

A. Este realizată în conformitate cu datoria morală.
B. Este bine planificată.
C. Poate servi oricând ca principiu al unei legiferări generale (Kant).
D. Este realizată în beneficiul personal.
E. Este bine intenţionată.

50. În accepție utilitaristă o acțiune este moralmente corectă dacă:

A. Consecințele acestea sunt utile.
B. Consecințele acestea sunt inutile.
C. Consecințele acesteia sunt favorabile.
D. Consecințele acesteia sunt plăcute.
E. Consecințele acesteia sunt neplăcute.

51. Teoria lui Beauchamp și Childress conține următoarele principii:

A. Principiul autonomiei.
B. Principiul bivalenţii.
C. Principiul binefacerii.
36
D. Principiul dreptăţii.
E. Principiul identităţii.

52. Care dintre cele prezentate mai jos sunt virtuți:

A. Curaj.
B. Modestie.
C. Lașitate.
D. Sinceritate.
E. Ipocrizie.

53. Metoda principiistă în varianta europeană include:

A. Principiul respectului autonomiei.
B. Principiul respectului demnității.
C. Principiul integrității.
D. Principiul respectului vulnerabilității.
E. Principiul plauzibilității.

54. Principiul respectului autonomiei impune o serie de reguli, printre care cele mai importante sunt:
A. Ascunderea diagnosticului incurabil.
B. Spunerea adevărului sau veracitatea.
C. c) Respectul intimității altor persoane.
D. d) Protejarea informației confidențiale.
E. e) Obținerea consimțământului pentru intervenție de la pacienți.

55. Principiul non-daunei se poate manifesta prin respectarea următoarelor reguli:

A. Nu ucide.
B. Nu cauza durere sau suferință.
C. Privează pe alții de bunuri dacă acestea sunt dăunătoare.
D. Nu ofensa.
E. Sacrifică propria viață în numele altora.

56. Moralitatea comună conține normele morale care:

A. Sunt valabile pentru toate persoanele în toate circumstanțele.
B. Sunt universale.
C. Sunt locale.
D. Sunt valabile pentru orice persoană indiferent de naționalitate, țară sau vârstă.
E. Sunt valabile pentru reprezentanții unei categorii de vârstă.

57. Principiile sunt prima facie, ceea ce înseamnă că:

A. Nu sunt absolute.
B. Sunt absolute.
C. Pot fi reinterpretate.
D. Nu există o ierahie determinată între ele.
E. Nu pot fi surclasate de oricare alt principiu.

58. Autorii principismului vest-european sunt:

A. J.D.Rendtorff.
B. P.Kemp.
C. T. Beauchamp.
D. J. Childress.
E. A.Baker.

37
59. Principiul vulnerabilității dă naștere necesității impunerii unei atitudini grijulii față de
păturile social-vulnerabile ale societății, după cum ar fi:
A. Femei.
B. Bărbați.
C. Copii.
D. Invalizi.
E. Bolnavii psihic.

60. În legislația europeană „demnitatea” include:

A. Respectul dreptului la viaţă şi integritate al persoanei.
B. Respectul dreptului la moarte.
C. Interzicerea torturii.
D. Interzicerea pedepselor şi tratamentelor degradante.
E. Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
61. Ce este omul?
A. ființă biologică.
B. ființă socială.
C. ființă economică.
D. ființă cosmică.
E. ființă psihică.

62. Ce probleme filosofice sunt dedicate direct omului:

A. Chestiunea creativității.
B. Esența libertății.
C. Corelația biologic-social.
D. Sensul vieții omului.
E. Esența existențială a omului.

63. Abordarea problemelor filosofice ale omului va contribui:

A. La clarificarea subiectelor general-umane (vieții, morții, nemuririi, libertății, fericirii, binelui
etc.).
B. La formularea/ identificarea corectă a noțiunilor medicale (sănătate, boală, normalitate etc.).
C. La optimizarea procesului instructiv-educativ.
D. La o evaluare optimă a mediului natural.
E. La o corelare mai performantă a proceselor metabolice.

64. Diverse aspecte ale problemei omului se conțin în următoarele domenii:

A. Științe descriptive despre om.
B. Științe normative despre om.
C. Științe cosmologice despre om.
D. Științe religioase despre om.
E. Științe geologice despre om.

65. Sensul existenței umane este conceput sub aspect:

A. Biologic.
B. Social.
C. Geografic.
D. Tehnologic.
E. Fizic.

66. Ce direcții filosofice sunt preponderent preocupate cu problema omului:

A. Tehnocrată.
38
B. Religios-idealistă.
C. Existențialismul.
D. Antropologia.
E. Agricultură.

67. Noțiuni esențiale ce caracterizează omul în filosofie:

A. Personalitate.
B. Individ.
C. Individualitate.
D. Tip.
E. Umanoid.

68. Noțiunea de personalitate:

A. Este un atribut al omului.
B. Constituie natura biologică a omului.
C. Exprimă însușirea socială a omului.
D. Relevă latura socială a persoanei.
E. Este o noțiune bio-psihologică.

69. În om domină:
A. Biologicul.
B. Socialul.
C. Psihologicul.
D. Și biologicul și socialul.
E. Spiritualul.

70. Concepțiile biologiste includ:

A. Maltuzianismul.
B. Etologia.
C. Axiologia.
D. Eugenia.
E. Ecologia.

71. Aspectele sensului vieții individului sunt:

A. Aspectul individual.
B. Aspectul social.
C. Aspectul informațional.
D. Aspectul rațional.
E. Aspectul științific.

72. Privitor la originea omului se delimitează în două poziții diametral opuse (a se identifica
acestea):
A. Creaționismul.
B. Evoluționismul.
C. Cosmologismul.
D. Determinismul.
E. Raționalismul.

73. Interconexiunea biologicului și socialului se realizează la următoarele niveluri:

A. Individual.
B. Supraindividual.
C. În raportul natură-societate.
39
D. Planetar.
E. Rasial.

74. Componentele de bază ale antropologiei medicale inițial derivă preponderent din:
A. Antropologia vizuală.
B. Antropologia filosofică.
C. Antropologia fizică.
D. Antropologia culturală.
E. Antropologia socială.

75. În ce domenii contemporane eficient pot fi abordate cele mai complexe aspecte privitor la
„boală” și „sănătate”
A. În medicina științifică.
B. În medicina tradițională.
C. În culturologie.
D. În antropologie.
E. În sociologie.

76. Antroplogia medicală prezintă o sferă de interes pentru:

A. Antropologi și istorici.
B. Filosofi și sociologi.
C. Culturologi și etnologi.
D. Medici și pedagogi.
E. Varianta A și C.

77. Antropologia medicală în versiunea ei anglo-americană reprezintă:

A. Un complex de cunoștințe despre sistemele medicale care au existat și existentă în diferite
societăți.
B. Despre formele și tradițiile de tratament, precum și modalitățile de a ajuta pacienții.
C. Despre contextul cultural al practicilor medicale.
D. Despre diversele aspecte socio-culturale ale apariției cunoștințelor medicale.
E. Variantele B și D.

78. Cele mai cunoscute lucrări din domeniul istoriei sociale ale medicinei sunt:
A. "Nașterea clinicii" de Michel Foucault.
B. "Suferința, vindecarea și condiția umană" de Arthur Kleinman.
C. "Istoria socială a medicinei" de Frederick Cartwright.
D. „Insanitatea și responsabilitatea în instanțele victoriene" de Roger Smith.
E. "Epidemii în Londra" de Justin Champion.

79. Premisele apariției antropologiei medicale reprezintă:

A. Studiile etnografice ale culturii.
B. Studiile antropologiei fizice.
C. Respectul dreptului de proprietate al persoanei.
D. Comprehensiunea teoretică a medicinei ca fenomen cultural.
E. Mișcarea internațională postbelică pentru protecția sănătății publice.

80. Metodele tradiționale de lucru ale antropologiei medicale sunt:

A. Observația.
B. Interviul.
C. Analiza Documentelor Medicale Și A Altor Materiale.
D. Experimentul.
40
E. Inducția.

81. Unde se predă Antropologia medicală ca disciplină de studiu?

A. În toate Universitățile.
B. La toate facultățile.
C. La facultățile de medicină.
D. La factultățile unde se studiază antropologia culturală.
E. Toate variantele.

82. Care a fost impactul postcolonial al medicinei occidentale?

A. A crescut semnificativ numărul specialiștilor în medicină care au făcut studii în Occident.
B. Medicina de stat din țările postcoloniale a anihilat aproape complet formele locale de
medicină tradițională.
C. Practicile locale de vindecare din motive economice și culturale și-au păstrat valoarea.
D. Varianta A.
E. Variantele B și C.

83. În ce domenii ale antropologiei vracii, șamanii, vrăjitoarele, fitoterapeuții, chiropracticienii,

moașele au devenit personaje importante ale narațiunii?
A. Antropologie fizică.
B. Antropologie filosofică.
C. Antropologie medicală.
D. Antropologie religioasă.
E. Antropologie socială și culturală.

84. Cine sunt reprezentanții mișcării feministe care au dezvoltat teme importante din
antropologia medicală?
A. Ida Sasser.
B. Nancy Shaper-Hughes.
C. Meryl Zinger.
D. Margaret Locke.
E. Caroline Sergeant.

85. Ce teme au dezvoltat antropologii femei în lucrările lor pe parcursul anilor 1980-1990?
A. Sănătatea reproductivă a femeilor.
B. Echilibrul beneficiului şi riscurilor în clinică.
C. Distribuția echitabilă a bunurilor, resurselor și serviciilor.
D. Mortalitatea infantilă și maternă.
E. Controlul formelor de reproducere atât în Occident, cât și în întreaga lume.

86. Ce subiecte noi au fost abordate de antropologia medicală în anii 90 ai sec. XX?
A. Tehnologiile biomedicale.
B. Impactul progresului tehnologic asupra culturii.
C. Percepția morții, a bolilor în contextul escaladării tot mai periculoase și incontrolabile a
comerțului internațional ilicit de organe umane.
D. Percepția corpului uman, din perspectiva ingineriei genetice.
E. Variantele A, B și C.

87. Ce subiecte ale problematicii sănătății sunt studiate de antropologia medicală în contextul
diferitor societăți umane?
A. Boala.
41
B. Eshatologia.
C. Comportamentul uman.
D. Problemele de reproducere.
E. Stresul.

88. Tipurile de practici medicale cunoscute în Republica Moldova:

A. Practici medicale clinice, comune spitalelor publice și clinicilor private licențiate.
B. Practicile de "medicină tradițională", permise de lege și implementate atât în centre medicale
speciale, cât și private.
C. Practici de vindecare.
D. Practici șamanice.
E. Practici ale medicinei populare.

89. Care sunt cele mai importante grupuri de sisteme medicale?

A. Exclusive.
B. Inclusive.
C. Integrative.
D. Tolerante.
E. Interacționiste.

90. Ce factori contribuie la abordarea problemelor medico-antropologice în Republica

Moldova?
A. Atenția tradițională a etnologilor autohtoni medicinei populare.
B. Practicile culturale muzicale ale minorităților etnice.
C. Practicile de reabilitare ale medicinei populale.
D. Sănătatea grupurilor sociale în mediul urban autohton.
E. Interesul bioeticii autohtone de abordare a astfel de probleme ca boala, moartea, și
implicațiile culturale ale noilor tehnologii medicale.

91. Clasificarea sistemelor conform antropologului Allan Young:

A. Internaliste.
B. Externaliste.
C. Deschise.
D. Închise.
E. Liniare.

92. Sistemele medicale de tip internalist abordează boala drept:

A. O entitate fiziologică, localizată la nivel biologic.

B. O problemă individuală, iar sănătatea este înafara problemelor sociale.
C. Proces, determinat de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile celulare
și genetice.
D. Analizează boala în context social.
E. Caracteristică societăților străvechi și tradiționale.

93. Sistemele medicale externaliste abordează boala:

A. În mod holistic.

42
B. În context social.
C. Fiind determinată de forțele supranaturale, iar sfera sănătății este relaționată cu alte domenii
culturale, și anume, cu religia.
D. Drept entitate fiziologică, localizată la nivel biologic.
E. Fiind determinată de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile celulare
și genetice.

94. Sistemele medicale naturaliste (conform clasificării lui George M.Foster) reprezintă boala:

A. Drept urmare a influenței forțelor naturii: frigul, căldura.

B. Drept urmare a unui dezechilibru din corpul uman.
C. Drept fenomen provocat de ființe supranaturale (zeități).
D. Fiind provocată de ființe non-umane (fantome, strămoși, spirite rele).
E. Fiind provocată de oameni (vrăjitori).

95. Modele paternaliste (conform clasificării lui George M.Foster) reprezintă:

A. Explică cauza bolilor forțele naturii: frigul, căldura.

B. Boala este urmare a unui dezechilibru din corpul uman.
C. Consideră boala drept fenomen provocat de ființe supranaturale (zeități).
D. Boala este provocată de ființe non-umane (fantome, strămoși, spirite rele).
E. Boala este provocată de oameni (vrăjitori).

96. Componentele unui ecosistem sunt:

A. Biotic.
B. Bioetic.
C. Abiotic.
D. Ecologic.
E. Cultural.

97. Câmpul problemelor studiate de Antropologia medicală critică include:

A. Alcoolismul și abuzul de droguri în rândul copiilor și adolescenților.

B. Tratamentul medicamentos al femeilor însărcinate.
C. Problemele de sănătate, cauzate de poluarea mediului.
D. Bolile ocupaționale / profesionale și bolile sociale.
E. Nici o variantă.

98. Identificați sensurile înrudite ale termenului ”biomedicină”:

A. Medicina homiopată.
B. Medicina alopată.
C. Medicina științifică.
D. Medicina modern.
E. Medicina cosmopolită.

43
99. Trăsăturile caracteristice ale gândirii biomedicale sunt:

A. Individualismul.
B. Holismul.
C. Pragmatismul.
D. Empirismul și percepția mecanică a corpului.
E. Minimalismul emoțional.

100. Hegemonia medicală poate fi caracterizată prin:

A. Conducerea (gestionarea, manipularea) indivizilor prin impunerea anumitor norme, valori,

concepte și credințe despre sănătate și boală.
B. Domeniu de cercetare în științele biomedicale.
C. Tendința medicinei de a se plasa drept lider printre științele exacte.
D. Stabilirea de idei concrete despre normalitate corporală și mentală și patologie.
E. Privarea pacienților de dreptul la autonomie în contextul deciziilor cu privire la tratament.

101. Medicalizarea se referă la:

A. Aprovizionarea instituțiilor medicale cu medicamente.

B. Procesul de răspândire a controlului medical asupra vieții individului și societății.
C. Asimilarea de către indivizi a stilului medical de gândire pentru a da explicație majorității
problemelor existente.
D. Controlul strict al producerii, distribuției și utilizării medicamentelor în societate.
E. Utilizarea concomitentă în tratamentul bolilor a două sau mai multe preparate farmaceutice cu
același efect therapeutic.

102. Etnomedicina este domeniul care studiază:

A. Semnificațiile (sensurile) pe care oamenii le-au pus în ideile și povestirile despre boli.
B. Corpul cunoștințelor despre credințele și practicile de sănătate în societățile tradiționale.
C. Bolile mintale în raport cu faptele sociale, proprii culturilor primitive şi societăţilor industrial.
D. Tipurile de vindecători tradiționali (chiropracticieni, șamani, clarvăzători etc.) și metodele
folosite de aceștia.
E. Sănătatea populației din zonele rurale și comunitățile isolate.

103. Etnopsihiatria este domeniu al antropologiei care studiază:

A. Modul în care diferite culturi percep și tratează bolile psihice sau comportamentele anormale.
B. Mintea si comportamentul uman.
C. Bolile mintale în raport cu faptele sociale, proprii culturilor primitive şi societăților industrial.
D. Funcțiile si procesele mentale, experiențele interioare și subiective - precum gândurile,
emoțiile, conștiința, motivarea, percepția altora și personalitatea.
E. Acțiunea substanțelor botanice cu acțiune psihoactivă.

104. Etnofarmacologia este:

44
A. Domeniu al chimiei care studiază medicamentul din perspectiva definirii acestuia ca substanță
utilizată pentru profilaxia, tratamentul sau diagnosticarea bolilor.
B. Direcție de cercetare care se concentrează asupra utilizării medicamentelor de către popoare,
ale căror percepții asupra sănătății și bolii diferă de cele bazate pe principiile științei occidentale
și ale biomedicinei.
C. Domeniu strâns legat de botanica medicală, fitochimie, sistematica plantelor etc.
D. Analiza antropologică a plantelor medicinale ce include studiul acestora ca obiecte ale
culturii.
E. Domeniul ce studiază practicile de colectare și utilizare, descrie ideile indigene despre plante
și modul în care acestea se referă la starea de sănătate a localnicilor.

105. Pluralismul medical se referă la:

A. Coexistența mai multor subsisteme în cadrul sistemului medical.

B. Posibilitatea existenței concomitente a sistemelor locale, regionale și cosmopolite în cadrul
aceluiași sistem.
C. Existența concomitentă atât a serviciilor medicale publice, cât și a celor private.
D. Utilizarea concomitentă a conceptelor biomedicale și a celor complementare / alternative
despre boală și vindecare.
E. Existența într-o comunitate a mai multor instituții medicale specializate.

106. Abordarea fenomenologică în antropologia medicală aduce în câmpul cercetării așa

întrebări ca:
A. Ce înseamnă a fi om?
B. Ce înseamnă a avea corp / a fi corp / ființă incorporată?
C. Ce înseamnă a suferi?
D. Ce înseamnă a trăi boala?
E. Nici o variantă.

107. Reprezentarea fenomenologică a corpului este percepută ca:

A. O entitate fiziologică, localizată la nivel biologic.

B. O problemă individuală, iar sănătatea este înafara problemelor sociale.
C. Proces, determinat de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile
celulare și genetice.
D. Un organism complex / o entitate alcătuit din minte și corp.
E.O ființă complex ce există într-un anume context spațio/temporal, într-o anume lume.

108. Modelul fenomenologic al corpului după J.A.Macrum, cu referire la practica

medicală modernă, se dezvoltă în direcțiile:

A. De transformare a corpului mecanicist într-un corp integrat, în condițiile

transformărilor artificiale ale corpului în context medical.
B. De transformarea corpului ca text empiric într-un text trăit.
C. De transformarea corpului pe părți fragmentate lipsit de integritate.
D. Ca entitate fiziologică, localizată la nivel biologic.
E. Ca determinată de forțele interne: lichidele vitale, patologiile organelor, structurile
celulare și genetice.
45
109. Prin abordarea fenomenologică a bolii se încearcă:

A. A înțelege lumea bolii așa cum aceasta este trăită de pacient.

B. A evita limitarea bolii la patologie, așa cum aceasta este descrisă de medic.
C. A reduce lumea bolii la impactul forțelor naturii: frigul, căldura.
D. A reduce boala doar la dezechilibru din corpul uman.
E. A considera boala drept o provocare de ființe supranaturale (zeități).

110. Forma și însușirile bolii, durerii și suferinței trăite de om sunt dependente de:
A. Capacitatea intelectuală.
B. Stare sufletească.
C. Stare somatică.
D. Natură.
E. Timpul de afară.

46