UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI

FACULTATEA: INGINERIE MECANICĂ ȘI ELECTRICĂ

PROGRAMUL DE STUDII: INGINERIA SISTEMELOR DE TRANSPORT ȘI
DEPOZITARE A HIDROCARBURILOR
GRUPA: 11206
ANUL: I

PROIECT
MODELAREA ȘI SIMULAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT
ȘI DEPOZITARE

Conducător ştiinţific:
Costin Ilinca
Absolvent:
Radu Andreea - Mihaela
Coman Ciprian - Costin
Bivolaru Andrei - Șerban
 CUPRINS

Capitolul 1. Conducte tehnologice, conducte de transport și depozitare. Principii și

prezentări.........................................................................................................................................3
Capitolul 2. Calculul flexibilității conductelor. Principii...............................................................5
Capitolul 3. Coduri de proiectare utilizând în flexibilitatea conductelor B31.3; B31.8;
B31.1................................................................................................................................................8
Capitolul 4. Modelarea și analiza de flexibiltate în cazul sistemelor de conducte dintre
rezervorul GP-V-31-01 și schimbătorul de căldură GP-Z-30-01....................................................9
Capitolul 5. Prezentarea parametrilor de design și operare..........................................................20
Capitolul 6. Prezentarea rezultatelor sub forma deplasărilor pentru diferite tipuri de solicitări:
greutate; temperatură; greutate + temperatură...............................................................................25
Concluzii.......................................................................................................................................26
Bibliografie...................................................................................................................................27

2
 1. CONDUCTE TEHNOLOGICE, CONDUCTE DE
TRANSPORT SI DEPOZITARE

1.1. GENERALITĂȚI
Conducta poate încorpora, după necesitate, unele sau toate următoarele elemente
componente:
1) Ţeava îmbinată pe traseul conductei;
2) Flanşe, etanşări;
3) Robinete de închidere, robinete de separare, robinete de aerisire; descărcare/purjare;
4) Ramificaţii: derivaţii, teuri şi legături în Y;
5) Staţie de primire/lansare PIG;
6) Suporţi de conductă;
7) Protecţie mecanică a conductei şi sisteme de stabilizare;
8) Sisteme de protecţie la presiune;
9) Sisteme de monitorizare şi control;
10) Repere de conductă şi borne de marcare;
11) Racorduri pentru intervenţii speciale (de depresurizare etc.);
12) Compensatoare şi lire de dilataţie;
13) Traversări subterane sau supraterane ale obstacolelor naturale: ape curgătoare, lacuri,
mlaştini, râpe etc., căi de comunicaţii: drumuri de utilitate publică, căi ferate etc.;
14) Separatoare de lichide, montate pe traseul conductei;
15) Sisteme de protecţie anticorozivă;
16) Sisteme de lestare;
17) Izolaţie termică;
18) Anozi de protecţie catodică sau sisteme cu injecţie de curent.

Viaţa unei conducte care vehiculează gaze se poate împărţi în trei faze:
a. proiectarea;
b. execuţia, verificarea şi testarea;
c. operarea şi mentenanţa.

Asigurarea calităţii şi a managementului se va face distinct pentru fiecare fază, conform

standardelor europene şi naţionale de calitate. După punerea în funcţiune, integritatea conductei
se va menţine printr-un program de operare, mentenanţa şi monitorizarea a condiţiilor de
funcţionare, definite ca un sistem integrat al managementului unei conducte, conform familiilor
de standarde SR EN ISO 9000, SR EN ISO 9001, SR EN ISO 14001, SR OHSAS 18001.

Standardele prezintă liniile orientative privind alegerea şi utilizarea sistemelor

managementului pentru calitate, mediu, sănătate, securitate (HSEQ). În toate aceste activităţi, de
proiectare, construcţie, testare şi operare va fi asigurat un personal competent, atestat şi acreditat
conform legislaţiei în vigoare şi criteriilor specifice firmei. Înregistrările sistemului de conducte,
vor fi păstrate şi menţinute, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele de calitate, pe toată
durata de funcţionare a acestui sistem.

3
 1.2. FAZELE DE PROIECTARE
Proiectarea conductelor se va realiza în conformitate cu legislaţia în vigoare (HG
28/2008), pe baza temei de proiectare si/sau caietelor de sarcini pentru oferta de proiectare şi
cuprinde următoarele faze, după caz:
1) Studiu de prefezabilitate;
2) Studiu de fezabilitate;
3) Expertiza tehnică;
4) Documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţie (DALI);
5) Proiect tehnic;
6) Detalii de execuţie;
7) Instrucţiuni de operare;
8) Documentaţie „As Built” (actualizarea proiectului după execuţie, conform
dispoziţiilor de şantier).

1.3. TRASEUL CONDUCTEI

Conductele se montează subteran la adâncimi minime de 1,1 m până la generatoarea
superioară a acestora. Montajul suprateran se acceptă numai în cazuri bine justificate.

La alegerea şi stabilirea traseului conductei se ţine cont de existenţa obiectivelor din

vecinătate respectând distanţele de siguranţă faţă de acestea. Distanţele de protectie, siguranţă si
zonele de siguranta sunt prezentate în secţiunea “Instituirea zonelor de protecţie şi siguranţă
aferente obiectivelor din domeniul productiei /înmagazinarii gazelor naturale”.

Se recomandă ca traseul unei conducte de gaze să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să fie cât mai scurt;
b) să aibă un profil longitudinal cu diferenţe de nivel cât mai mici;
c) să se afle în clasa 1 de locaţie;
d) să fie amplasat în extravilanul localităţilor;
e) să fie în teren stabil şi rezistent;
f) să fie amplasat în vecinătatea căilor de acces;
g) să evite zonele vecine aeroporturilor, poligoanelor de tragere, minelor etc.
h) să evite zonele de agrement;
i) să evite zonele considerate monumente ale naturii;
j) să evite zonele cu situri istorice;
k) să evite paralelismul cu instalaţii electrice de orice tip.

Paralelismele şi încrucişările conductelor subterane sau supraterane cu alte conducte,

canalizaţii sau instalaţii se soluţionează prin proiectul conductei.

Distanţa dintre două conducte subterane de gaze, montate simultan în paralel sau care se
intersectează, se recomandă să fie de cel puţin 500 mm între generatoarele învecinate ale
conductelor, respectiv distanţa B1 dintre axele conductelor este:
D1 D2
B1    500 mm
2 2 (5.1)
D1 şi D2 - diametrele exterioare ale ţevilor izolate ale celor două conducte, în mm.
4
 2. ELEMENTE DE CALCUL DE REZISTENȚĂ

Sistemele de conducte constituie ansambluri de elemente si dispozitive, separand un spatiu

tubular inchis fata de mediul inconjurator, montate pe un traseu precis determinat care servesc la
colectarea, transportatea si distribuirea mediilor de lucru aflate in diferite stari de agregare.
Componenta principala a unui sistem de conducte o constituie tubulatura, tevile sau
tuburile care separa/delimiteaza etans spatial inchis prin care este vehiculat mediul de lucru.
Tevile sunt elemente tubulare cilindrice, avand lungimea mai mare decat 4 m si grosime de
perete foarte mica – simplexul dimensional β= 2s/Di , reprezentand asa numita grosime relative
de perete a tubulaturii (s si Di fiind grosimea de perete si, resectiv, diametrul interior ale
tubulaturii) satisfacand restrictiile β<0,1 (tevi cu perete subtire), 0,1 ≤ β < 0,2 (tevi cu perete de
grosime moderata) sau β ≥ 0,2 (tevi cu perete gros), confectionate din aliaje cu comportare
preponderant ductil-tenace (oteluri carbon, oteluri slab, mediu si inalt aliate). Tuburile sunt
elemente tubulare cilindrice, avand lungimea mai mica decat 4 m si grosimea de perete relativ
mare- simplexul dimensional β = 2s/Di satisfacand conditia β ≥ 0,2 (tubulatura cu perete gros),
confectionate din aliaje cu comportare preponderent fragile (fonte, grafit).
La nivelul tubulaturii sunt intercalate diferite alte elemente (componente sau dispositive),
cu destinatii sau functiuni specifice.
a) Piesele fasonate sau fitingurile, destinate imbinarii cap la cap a doua tronsoane de
tubulatura (piesele de legatura: mufele, niplurile, racordurile/piulitele olandeze)
b) Armaturile care servesc la inchiderea, deschiderea, distributia si reglarea curgerii
fluidelor prin conducte.
c) Dispozitivele de rezemare sau sustinere a conductelor (suporturile), destinate preluarii
sarcinilor gravitationale si/sau, eventual impunerii unor restrictii privind deformarea
(dilatarea) libera a tubulaturii conductelor.
d) Elemente sau dispositive de compensare, care au rolul de a prelua dilatarile conductelor
si de a reduce intensitatea starilor de solicitare corespunzatoare.
e) Imbinarile dintre elementele sau componentele sistemelor de conducte, se realizeaza fie
nedemontabil (prin sudare), fie demontabil (imbinari filetate, prin flanse).

Calculul de rezistenta privind sistemele de conducte are, de regula, un caracter de

verificare, el succedand, de obicei, dimensionarii elementelor de conducta si stabilirii
configuratiei traseului conductei.
Dimensionarea materialului tubular consta in stabilirea grosimilor nominale ale peretelui
materialului tubular si pieselor fasonate aferente si, in general, are in vedere numai presurizarea
interioara a componentelor structurale. Proiectarea mecanica a armaturilor, si imbinarilor
conductei consta de regula, in alegerea elementelor respective din gamele tipo-dimensionale
standardizate/tipizate, potrivit marimilor caracteristice care definesc conducta in discutie.
Asadar, calculul de rezistenta pentru un sistem de conducte are in vedere, de obicei,
tubulatura acestuia (inclusiv coturile /curbele asociate schimbarilor de directie, reductiile
aferente modificarilor de sectiune sau eventualele ramificatii tubulare) si este definit prin
urmatoarele obiective principale:

5
• Se evalueaza starile de deplasari, de eforturi si de tensiuni mecanice dezvoltate in sectiunile
tubulaturii conductei, sub actiunea solicitarilor specifice. Intensitatile starilor de tensiuni
mecanice sunt comparate cu nivelurile admisibile corespunzatoare starilor-limita de solicitare
privind materialul aflat in opera. Atunci cand conditiile de rezistenta mecanica nu sunt
satisfacute se aduc corectii proiectarii mecanice initiale a conductei: modificari privind locatiile
si/sau tipurile suporturilor conductei; schimbari de configuratie a traseului; modificari privind
clasele de conducte etc.

• Armaturile si imbinarile conductei (imbinarile,prin flanse, piesele de legatura, imbinarile

filetate) sunt elemente definite prin rigiditati sensibil mai mari decit rigiditatile celorlalte
componente structurale (tubulatura, coturile/curbele, reductiile, ramificatiile tubulare), motiv
pentru care, in calculul de rezistenta, elementele in discutie sunt considerate ca avand rigiditate
infinita. Totusi, calculul de rezistenta prevede evaluarea starilor de eforturi induse la nivelul
sectiunilor de imbinare ale acestor elemente, in scopul verificarii conditiilor de rezistenţa si de
etanseitate specifice.

• Se determina asa numitele reactiuni din reazeme, respectiv reactiunile (forte si momente)
exercitate de restrictiile introduse in deplasarea/deformarea libera a conductei, asupra
componentelor structurale ale acesteia (tubulatura, coturile/curbele, ramificatiile tubulare, etc.).
Pe baza reactiunilor din reazeme, se stabilesc sarcinile aplicate suporturilor conductei, utilizate in
final la proiectarea dispozitivelor de rezemare/sustinere si a constructiilor metalice si/sau civile
aferente.

• La nivelul sectiunilor de imbinare dintre conducta si racordurile echipamentelor conexe

(aparatura statica de proces —› reactoare tehnologice; schimbatoare termice tubulare; vase sub
presiune etc.; rezervoare de depozitare; utilaje dinamice —> pompe, compresoare etc.), se
impune determinarea starilor de eforturi caracteristice, in scopul verificarii intensitatii
solicitarilor implicate in raport cu nivelurile maxime admisibile, impuse de catre producator
(fabricant) sau de catre codurile de proiectare utilizate.
Modelarea si simularea sistemelor de transport si depozitare
In contextul neglijarii influentei fortelor taietoare, tensiunile normale principale primare de
calcul se stabilesc potrivit urmatoarelor formule generale:
 Tensiunea normala axiala/longitudinala primara:
2
𝑝 ∙ 𝐷𝑒 √[𝑖𝑙 ∙ (𝑚𝑎 )𝑆𝑈𝑆 ]2 + [𝑖𝑜 ∙ (𝑚𝑦 ) ] |(𝑓𝑥 )𝑆𝑈𝑆 |
𝑆𝑈𝑆
(𝜎𝑙 )𝑆𝑈𝑆 = + +
4𝑠 𝑊 𝐴
 Tensiunea normala inelara/circumferentiala primara:
𝑃 ∙ 𝐷𝑒
(𝜎𝑖 )𝑠𝑢𝑠 = 𝜎𝑖 𝑝 = 2 ∙ 𝜎𝑖 𝑝 =
2𝑠
in care:
𝐴 = [𝜋 ∙ (𝐷2 𝑒 − 𝐷𝑖 2 )]/4
este aria sectiunii transversale a tubulaturii, in mm2 ;
𝑊 = [𝜋 ∙ (𝐷𝑒 4 − 𝐷𝑖 4 )]/(32 ∙ 𝐷𝑒 )
este modulul de rezistenta la incovoiere al sectiunii transversal a tubulaturi, in mm3 ;

6
 Conditiile de rezistenta mecanica asociate tensiunilor primare presupun prevenirea
atingerii oricarei stari limita de solicitare a materialului.
Asadar, calculul de rezistenta al sistemelor de conducte presupun evaluarea starilor, de
deplasari, de eforturi si de tensiuni mecanice dezvoltate in sectiunile tubulaturii conductei, sub
actiunea solicitarilor specifice. In marea majoritate a aplicatiilor practice ingineresti, din punctul
de vedere al calculului de reistenta, sistemele de conducte reprezinta structuri elastic spatiale
alcatuite din bare, multiplu static nedeterminate.
Calculul static si dinamic al acestor structuri prin intermediul metodelor analitice clasice,
in coditiile utilizarii mijloacelor manuale de calcul, cum sunt metoda centrului elastic sau metoda
eforturilor, este neproductiv, adeseori imprecise si susceptibil la erori datorita implicarii
nemijlocite a factorului uman. Din acest motiv, in prezent, metodele moderne de proiectare,
inpectie si diagnoza privind sistemele spatiale de conducte, presupun utilizarea abordarilor si
procedurilor numerice de calcul static si dinamic al acestor structuri, in conditiile prelucrarii
automate a datelor.

7
 3. CODURI DE PROIECTARE UTILIZATE ÎN
FLEXIBILITATEA CONDUCTELOR

Codul ASME B31 pentru conducte de presiune este alcătuit dintr-o serie de secțiuni
publicate individual, fiecare fiind un standard național American, sub comanda Comitetului
ASME B31, cod pentru conducte de presiune.

Regulile pentru fiecare secțiune reflectă tipurile de instalații de conducte considerate în

timpul dezvoltării, după cum urmează:
B31.1 Conducte de alimentare: tubulaturi care se găsesc în mod obișnuit în stațiile de generare a
energiei electrice, în stațiile industriale și instituționale, în sistemele de încălzire geotermală și în
sistemele de încălzire și răcire centrale și centralizate.

B31.3 Conductele se găsesc, în mod obișnuit, în rafinariile de petrol, chimice, farmaceutice,

textile etc; și în instalațiile terminale de prelucrare aferente.

B31.4 Sisteme de transport al conductelor pentru lichide si nămoluri: conducte care transportă
produse care sunt predominant lichide între instalații și terminale și în interiorul terminalelor,
stațiile de pompare, reglare și măsurare.

B31.5 Componente pentru conducte de răcire și transferul de căldură: conducte pentru agenții
frigorifici și răcitoare secundare.

B31.8 Sisteme de conducte de distribuție și distribuția gazelor: conducte care transportă produse
care sunt predominant gaze între surse și terminale, inclusiv stațiile de compresoare, de reglare și
măsurare, conducte de colectare a gazelor.

B31.9 Servicii de constructie conducte: conducte care se găsesc în mod obișnuit în clădirile
industriale, instituționale, comerciale și publice și în locuințe cu mai multe unități, care nu
necesită gama de dimensiuni, presiuni și temperaturi acoperite de B31.17.

Comitetul ASME B31 este organizat și funcționează în conformitate cu procedurile

Societății Americane de Ingineri Mecanici, care au fost acreditate de Institutul Național de
Standarde din SUA. Comitetul este unul continuu și ține la curent toate secțiunile de coduri cu
noile evoluții în materie de materiale, construcții și practici industriale. Noile ediții sunt publicate
la intervale de doi ani.
În cea mai mare măsură posibilă, cerințele de cod pentru proiectare sunt specificate în
principiile și formulele principale de proiectare. Acestea sunt completate, dacă este necesar, cu
cerințe specifice pentru a asigura aplicarea uniformă a principiilor și pentru a ghida selecția și
aplicarea elementelor de conducta. Codul interzice desenele și practicile despre care se știe că
sunt nesigure și conține avertismente în cazul cărora este justificată precauția, dar nu și
interdicția.

8
 4. MODELAREA ȘI ANALIZA DE FLEXIBILITATE ÎN
CAZUL SISTEMELOR DE CONDUCTE DINTRE
REZERVORUL GP-V-31-01 ȘI SCHIMBĂTORUL DE
CĂLDURĂ GP-Z-30-01

Pe baza schemei de ansamblu vizualizată cu ajutorul programului Navisworks (fig.4.1.),

se identifică conductele supuse analizei cu metoda elementului finit (fig.4.2.).

Fig. 4.1. Schema de ansamblu a instalației (Navisworks)

Fig. 4.2. Conductele ce urmează a fi analizate

9
 Pentru a putea realiza modelul 3D supus analizei cu metoda elementului finit, avem la
dispoziție schemele izometrice pentru cele trei conducte:
- 16”-PG-30-002-C9A-X;
- 16”-PG-30-001-C9A-X;
- 16”-PG-30-006-C9C-X.

4.1. DESCRIERE ANSYS

ANSYS este un program de analiza cu elemente finite utilizat pe scara larga in industrie
si cercetare cu scopul de a simula raspunsul unui sistem fizic solicitat mecanic, termic sau
electromagnetic.
Programul ANSYS a fost conceput să poată fi utilizat şi prin intermediul unui limbaj de
programare parametrică APDL (ANSYS Parametric Design Language). Acesta permite
utilizarea comenzilor de generare a modelului din programul cu elemente finite în termenii
unor parametri (variabile).
De asemenea, o serie de rezultate pot fi extrase prin intermediul unor parametri şi
utilizate pentru a obtine o serie de functii necesare în special în modulul de optimizare.
Descrierea parametrică a unor comenzi echivalează cu crearea unor functii utilizator
care pot fi utilizate pentru o clasă largă de aplicatii similare, adică spre exemplu dacă modelul
unei structuri variază în raport cu o serie de parametrii, odată creat un singur model
parametric, celelalte modele geometrice se pot obtine din acesta printr-o apelare a functiei
create cu parametrii actuali.
Uneori este necesară repetarea unor comenzi (do-loops) sau introducerea unor blocuri
de decizie (if-then-else), sau utilizarea unor operatii vectoriale sau matriceale (înmultiri,
inversări de matrice). Toate acestea se pot efectua cu ajutorul acestui limbaj intern de
programare.
APDL stă la baza utilizării algoritmilor de optimizare şi discretizare adaptivă şi oferă
avantaje chiar şi pentru modelarea unei structuri singulare, deoarece spre exemplu o serie de
mărimi care contin multe caractere (zecimale), sau care se obtin prin operatii algebrice simple,
pot fi declarate o singură dată şi apoi pot fi folosite de mai multe ori.

10
 4.1. ETAPELE MODELĂRII
Pentru calculul coordonatelor nodurilor, lungimile flanșelor și armăturilor
s-au aflat cu ajutorului programului PipeData.

Tabelul 4.1. Lungimi și greutăți armături

Tabelul 4.2. Lungimi și greutăți flanșe

11
Astfel, coordonatele nodurilor sunt:
Tabelul 4.3. Coordonatele nodurilor

12
Fig. 4.3. Lansarea programului și setări preliminare

13
Fig. 4.4. Definirea nodurilor, trasarea conductelor, realizarea coturilor

14
Fig. 4.5. Definirea elementelor conductei

15
Fig. 4.6. Proprietățile materialelor

16
Fig. 4.7. Selectarea numărului de elemente pentru fiecare linie / cot

17
Fig. 4.8. Model conducta 3D

18
Fig. 4.9. Capetele conductei și suporturile

19
 5. PREZENTAREA PARAMETRILOR DE DESIGN ȘI OPERARE

În figura de mai jos (tab. 5.1.), sunt prezentați parametri de design și operare ai conductelor analizate:

Tab. 5.1. Parametri de design și operare

Conductele fac legatura intre rezervorul orizontal, GP-V-31-01, situat in partea de sus a instalației, si schimbătorul de căldură, GP-Z-31-
01, situat în partea de jos a instalatiei.
Pentru a putea realiza modelul 3D, au fost utilizate schemele izometrice din figurile următoare:

20
Fig. 5.1. Schema izometrică conducta 16”-PG-30-002-C9A-X

21
Fig. 5.2. Schema izometrică conducta 16”-PG-30-001-C9A-X
22
Fig. 5.3. Schema izometrică conducta 16”-PG-30-001-C9A-X
23
Fig. 5.4. Schema izometrică conducta 16”-PG-30-006-C9C-X

24
6. PREZENTAREA REZULTATELOR SUB FORMA DEPLASĂRILOR PENTRU
DIFERITE TIPURI DE SOLICITARE

Fig. 6.1. Nodal Solution DOF dupa axa y

25
 CONCLUZII

În practica inginerească, analiza stărilor de deplasări, eforturi secționale,

tensiuni mecanice și deformații pentru elemente tubulare, se realizează prin calcul
linear elastic al structurilor, în circumstanțele asimilării structurii respective cu
structura de tip bară.
Tensiunile mecanice componente depind de natura solicitărilor avute în
vedere. Codurile după care se face proiectarea acestor instalații sunt ASME B31.1,
B31.3.

26
BIBLIOGRAFIE

1. MGD-E-GGEN-PR-LST1-004-B1_Line List
2. MGD-E-GGEN-ME-PHL-001-D1 Mechanical Design Philosophy
3. http://www.cncan.ro/assets/Informatii-Publice/05-Proiecte-acte-legislative/GSN-01-Coduri-si-
standarde-pentru-CNE-rev.24-februarie-2015.pdf

27