Examinarea microscopică și 
microchimică a produselor 
vegetale 
 
 
 
 
 
Lucrări Practice 02 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

I.1.1.b. Examenul  microscopic 
 

Simbolizează o fază mai avansată a analizei calitative a produselor vegetale și are drept 
scop  stabilirea  ţesuturilor  şi  elementelor  anatomice  caracteristice  ale  secţiunilor  şi 
preparatelor  clarificate  din  pulberi  sau  produse  fragmentate.  Caracterele  atanomice  ale 
diferitelor  organe  de  plantă  pot  servi  în  multe  cazuri  la  precizarea  poziţiei  taxonomice  a 
speciilor producătoare.  
Un  produs  vegetal  poate  fi  supus  examenului  microscopic  în  urma  unei  anumite 
prelucrări în vederea obţinerii unor preparate care pot fi analizate la microscop. Preparatele 
microscopice se realizează prin metode diferite în funcţie de natura, starea (întreg, fragmentat 
sau pulverizat), după consistenţa şi chiar compoziţia chimică a produsului vegetal. 
Tehnica pregătirii preparatelor microscopice este foarte variată şi depinde de grupa 
morfologică din care face parte produsul vegetal și anume: rădăcini, scoarţe, frunze, ierburi, 
flori, seminţe, fructe. 
 Obţinerea preparatelor microscopice sub formă de secţiuni. 
Secţionarea  unui  produs  vegetal  întreg  sau  fragmentat  se  face  de  obicei  în  plan 
transversal, iar dacă este nevoie în plan longitudinal. 
Pentru secţionarea produselor vegetale uscate şi fragmentate convenabil, acestea se 
aduc la consistenţa necesară prin: înmuierea în apă fierbinte în cazul frunzelor şi florilor sau 
prin fierbere timp mai îndelungat pentru rădăcini, scoarţe sau tulpini. Pentru produsele care 
conțin  mucilagii,  metoda  de  pregătire  presupune  macerarea  timp  de  24  de  ore  într‐un 
amestec de alcool şi glicerină (R) (1:1).  
Secţiunile  se  obţin  cu  ajutorul  unui  brici,  lame  sau  a  unui  microtom  (produsul  fiind 
inclus  în  parafină).  Dacă  fragmentele  ce  trebuie  secţionate  sunt  subţiri  cum  este  cazul 
frunzelor, unor scoarţe, fructe sau seminţe, acestea se includ între două fragmente de măduvă 
de  soc  secţionată  longitudinal.  Secţionarea  se  realizează  printr‐o  mişcare  uniformă  a  lamei 
briciului  de  la  bază  spre  vârf,  fără  opriri,  pentru  obţinerea  de  secţiuni  subţiri  şi  de  aceeaşi 
grosime.  Secţiunile  obţinute  se  prind  într‐un  cristalizor  cu  apă  distilată,  după  care  sunt 
clarificate şi apoi colorate.  
 

1 
Farmacognozie 

 
 
 
 Clarificarea se face în mod curent cu apa de Javel (R) timp de minimum 20 minute, cu apă 
oxigenată prin fierbere un minut sau cu o soluţie de cloralhidrat 80% (R). Rezultate bune se 
obțin și în cazul în care este folosită o soluţie de KOH 5% (R). După spălare repetată, secţiunile 
clarificate se colorează.  
Tehnica de lucru.  
Clarificarea cu apă de Javel. ‐ Produsul vegetal secţionat se aduce într‐un cristalizor în 
care se află apă de Javel, avesta se acoperă cu o sticlă de ceas şi se lasă 15 minute până 
la câteva ore în funcţie de natura organului vegetal. Se decantează lichidul şi se spală 
de mai multe ori secţiunile cu apă până când nu se mai percepe mirosul de clor.  
Clarificarea cu soluţie de cloralhidrat 80 % (R) ‐ Produsul vegetal se aduce pe o lamă 
cu câteva picături de sol. de cloralhidrat; preparatul se încălzeşte uşor trecând repede 
lama prin flacăra unui bec de gaz. Dacă este nevoie să se efectueze mai multe secţiuni, 
atunci fierberea acestora cu cloralhidrat se poate face în capsulă de porţelan sau chiar 
într‐un creuzet, după care se spală sau fără spălare, se pot colora. 

2 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

 Colorarea  secţiunilor  se  poate  realiza  prin  procedee  multiple,  însă  cele  mai  frecvent 
utilizate sunt următoarele: 
Colorarea cu floroglucină în mediu de acid clorhidric. ‐ Secţiunile clarificate se tratează cu o 
soluţie de cloralhidrat 80% şi apoi cu câteva picături dintr‐o soluţie alcoolică de floroglucină în 
mediu  de  acid  clorhidric  (R),  pereţii  lignificaţi  ai  celulelor  se  colorează  în  roşu.  Pentru 
îndepărtarea  acidului  clorhidric,  secţiunile  sunt  aduse  în  glicerina  diluată  (1:3),  iar  apoi 
montate pe o lamă de microscop şi acoperite cu o lamelă. 
Dubla colorare cu verde de iod şi carmin alaunat. ‐ După spălarea secţiunilor cu apă distilată, 
pentru înlăturarea urmelor de clor, se reia procesul de spălare cu o soluţie de acid acetic 1% 
(R), apoi cu apă distilată, după care sunt menţinute în alcool timp de 15‐30  minute pentru 
eliminarea aerului. Secţiunile astfel pregătite se menţin 1‐2 minute într‐o soluţie de verde de 
iod (R), mai apoi sunt spălate în repetate rânduri cu apă distilată până în momentul  în care 
lichidul de spălare nu mai este colorat. Secţiunile sunt ţinute 5‐10 minute în soluţie de carmin 
alaunat  (R)  după  care  se  spală  până  la  îndepărtarea  urmelor  de  reactiv.  În  aceste  condiţii 
secţiunile  au  ţesuturile  sclerificate  colorate  în  verde  sau  albastru  verzui,  cuticula  şi  pereţii 
suberificaţi în galben‐verzui sau brun de către verdele de iod, iar ţesuturile celulozice în roşu 
datorită carminului alaunat.  
După includerea lor în apă, glicerină sau montare în masa gelatinoasă ori în balsam de 
Canada (pentru conservare un timp mai îndelungat), acestea  se pot examina la microscop.  
 Montarea secţiunilor în masa gelatinoasă şi în balsam de Canada.   
Tehnica de lucru. 
În vederea obţinerii de preparate montate în masa gelatinoasă se separă, cu ajutorul 
unui ac spatulat, fragmente cubice cu latura de cca 5mm. Se aduc pe câte o lamă de 
microscop,  care  se  depune  pe  o  placă  încălzită,  lăsând  masa  să  se  topească  încet, 
evitând  fierberea.  În  gelatina  fluidificată  se  aduc  1‐2  secţiuni,  care  se  acoperă  cu  o 
lamelă. 
Masa gelatinoasă se obţine în modul următor: 2g gelatină albă se lasă în contact cu 4g 
apă până la completa ei absorbţie. Se adaugă 10g glicerină uşor încălzită şi se menţine 
pe baia de apă până se obţine o masă omogenă. Se înlocuieşte apa evaporată cu soluţie 
conservantă şi se strecoară printr‐un tifon. Prin răcire rezultă o masă solidă, gălbuie, 
translucidă. 

3 
Farmacognozie 

Pentru montare în Balsamul de Canada, secţiunile sunt în prealabil deshidratate prin 
tratare  cu  alcool  90°,  iar  apoi  în  două  reprize  cu  alcool  absolut.  În  continuare  sunt 
ţinute în xilen, care nu trebuie să se tulbure și timp de câteva minute în ulei de cuişoare 
(Aetheroleum Caryophylli) pentru clarificare. Se aduce o picătură de balsam pe o lamă, 
se încălzeşte uşor, timp în care se elimină uleiul volatil. Rezina rămasă se dizolvă în 
xilen, benzen, cloroform sau eter, iar în soluţia rezultată se montează secţiunile. 
Balsamul  de  Canada  este  o  oleo‐rezină  lichidă  limpede,  transparentă,  de  culoare 
galben‐deschisă sau galben‐verzuie și miros balsamic. 
 Examinarea secțiunilor cu ajutorul reactivului Steinmetz (R). 
Datorită  compoziţiei  complexe  a  acestui  reactiv,  se  realizează  atât  clarificarea 
ţesuturilor  precum  şi  colorarea  lor  selectivă.  Secţiunile  obţinute,  se  aduc  pe  o  lamă  de 
microscop într‐o picătură de reactiv. Se acoperă cu o lamelă şi după un timp de 5‐10 minute, 
necesar  clarificării,  se  examinează  la  microscop.  Agenţii  de  clarificare  sunt:  cloralhidratul, 
glicerina şi alcoolul. Sulfatul de anilină colorează în galben ţesuturile lignificate (vase de lemn, 
celule pietroase, fibre lignificate, sclerenchimuri); Sudanul III colorează în roşu sau portocaliu 
uleiul  volatil,  picăturile  de  ulei  gras,  rezinele,  membranele  cutinizate  şi  ceroase,  latexul; 
alaunul de fier amoniacal dă precipitate sau coloraţii cu taninurile sau compuşii fenolici; iodul 
colorează amidonul în albastru‐violaceu, oferind o bună observare a acestuia; mucilagiile şi 
gumele din ţesuturi se identifică datorită aspectului sidefos sau sticlos determinat de alcool şi 
glicerină, iar cristalele de oxalat de calciu se identifică sub formă de cristale de sulfat de calciu 
datorită ionilor de sulfat din reactiv. 
În  final,  preparatul  microscopic  obţinut  după  una  din  tehnicile  menţionate,  se 
examinează cu ochiul liber şi la lupă deasupra unei surse de lumină şi se desenează schema 
secţiunii. În schemă, se urmăreşte redarea proporţiilor dintre ţesuturi, delimitate prin notări 
convenţionale.  În  general,  schema  trebuie  să  redea  structura  reală  a  produsului  vegetal 
respectiv,  încât  acesta  să  poată  fi  recunoscut  datorită  particularităţilor  care  rezultă  din 
dispoziţia  şi  succesiune  ţesuturilor,  precum  şi  din  prezenţa  unor  elemente  anatomice 
caracteristice cum sunt cele mecanice, ţesuturile secretoare, incluziunile celulare, etc. 
Observarea  aspectului  general  al  unei  secţiuni  conduce  la  precizarea  organului  ce 
constituie  produsul  vegetal  analizat.  După  realizarea  schemei,  secţiunea  se  aduce  la 
microscop, se alege o zonă caracteristică îngustă, de 3‐4 celule, care se desenează în celule 
urmărindu‐se  succesiunea  ţesuturilor  cu  particularităţile  lor  în  elemente  anatomice 

4 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

caracteristice.  Deci,  la  interpretarea  unei  secţiuni  trebuie  să  se  ţină  seama  de  elementele 
generale,  cum  sunt  ţesuturile  care  alcătuiesc  un  anumit  tip  de  organ  şi  de  elementele 
particulare (caracteristice), prin care un produs poate fi deosebit de alte produse din aceeaşi 
categorie de organe. 
 Examenul microscopic al produselor vegetale pulverizate. 
Produsele  vegetale  se  pulverizează  prin  zdrobire  sau  măcinare,  urmată  de 
omogenizare prin cernerea pulberii (sită cu 30 de ochiuri pe cm2). Preparatul microscopic se 
obţine utilizându‐se un reactiv sau o soluţie de clarificare a cărui alegere se face fei pentru 
clarificarea  pulverii  vegetale,  fie  pentru  obţinerea  unor  reacţii  caracteristice  compuşilor 
chimici ai pereţilor celulari sau ai conţinutului celulelor. 
Tehnica de lucru. 
Pe o lamă de microscop se aduc 2‐3 picături din soluţia de cloralhidrat (R), în care se 
presară pulberea vegetală luată cu un ac spatulat. Preparatul astfel obţinut se încălzeşte uşor, 
până când se percepe un miros slab de reactiv, iar după răcire se acoperă cu o lamelă. Dacă 
este necesară prelungirea încălzirii se mai adaugă 1‐2 picături din soluţia de cloralhidrat. 
Pentru punerea în evidenţă a elementelor lignificate, se adaugă preparatului, înainte 
de  acoperire  cu  lamela,  1‐2  picături  soluţie  de  floroglucină  în  acid  clorhidric(R).  Asemeni 
examenului microscopic al secţiunilor, pulberile pot fi cercetate într‐o varietate de soluţii şi 
reactivi, începând cu apa şi terminând cu reactivul Steinmetz. Examenul microscopic al are ca 
scop  precizarea  organului  din  care  provine  produsul  vegetal  respectiv,  prin  identificarea 
elementelor anatomice comune organului şi stabilirea celor caracteristice produsului. 
Având în vedere diversitatea mare a elementelor anatomice existente în preparatele 
microscopice  ale  pulberilor,  produselor  vegetale,  în  continuare  se  vor  prezenta  unele 
caracteristici microscopice ale acestora, pe organe vegetale. 
 Caracteristici microscopice ale organelor vegetale 
Organe  subterane  (rădăcini,  rizomi,  bulbi)  în  stare  pulverizată,  prezintă  la  examenul 
microscopic : 
‐ numeroase fragmente de parenchim cu materii de rezervă (amidon, inulină, picături 
de ulei gras) 
‐  fragmente  de  vase  mari  de  lemn  (reticulate,  punctate,  scalariforme)  şi  adeseori 
fragmente de suber. 
 

5 
Farmacognozie 

 
Aceste  ţesuturi  prin  care  se  poate  identifica,  în  primul  rând,  organul  vegetal,  pot 
prezenta particularităţi care permit deosebirea diverselor organe subterane între ele. Pentru 
deosebirea acestor organe între ele se folosesc în mod curent: 
‐ aspectul granulelor de amidon (izolate sau asociate, forma şi poziţia hilului, aspectul 
dat de zonele hidratate, dimensiunile); 
‐ cristalele de oxalat de calciu (forma de cristalizare, mărimea); 
‐ elemente mecanice (fibre, celule pietroase, izolate sau grupate, însoţite sau nu de 
cristale de oxalat de calciu, forma lumenul, canaliculele, culoarea lor etc.); 
‐ ţesututri secretoare (canale, pungi, celule lacticifere)  
‐ culoarea conţinutului celular al unor ţesuturi. 
Tulpinile sub formă pulverizată se întâlnesc mai ales în studiul produselor „herba”.   
Elementele anatomice de diferenţiere sunt următoarele: 
‐ fragmentele de epidermă cu stomate; 
‐ peri tectori şi glandulari; 
‐ fragmentele de parenchim şi vasele de lemn; 
‐ incluziuni celulare (cristale de oxalat de calciu) 
Scoarţele pulverizate examinate la microscop prezintă următoarele caracteristici : 
‐ numeroase fragmente de parenchim, cu sau fără raze medulare; 
‐ elemente mecanice (fibre, celule pietroase); 
‐ suberul este prezent de cele mai multe ori; 
‐ vasele de lemn lipsesc (cu unele excepţii) 
Caracterele  prin  care  se  pot  diferenţia  scoarţele  între  ele  sunt  legate  de  aspectul  şi 
structura  elementelor  mecanice  (forma,  lumenul,  canalicule,  însoţite  sau  nu  de  cristale  de 
oxalat de calciu, forma acestora), de natura chimică a materiilor de rezervă din parenchimuri 
(amidon, picături de ulei) şi de ţesuturile secretoare, lacticiferele. 
Frunzele pulverizate prezintă la microscop: 
‐ numeroase fragmente verzi de parenchim clorofilian 
‐ epidermă 
‐ ţesuturi conducătoare 

6 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

Parenchimul  clorofilian  poate  prezenta  particularităţi  care  permit  uneori  deosebirea 

produselor vegetale între ele. Astfel în ţesuturile palisadic şi lacunar se pot observa: 
‐ celule cu cristale de oxalat de calciu 
‐ celule sau canale secretoare. 
Epidermele oferă numeroase caractere pentru identificarea unor produse vegetale din care 
mai importante sunt:  
‐ forma celulelor, prezenţa sau absenţa cuticulei, aspectul acesteia; 
‐ prezenţa sau absenţa perilor tectori și/sau glandulari 
‐ tipul de stomate 
Peri  tectori  au    aspect,  formă  şi  dimensiuni  foarte  variate,  în  funcţie  de  numărul  şi 
dispoziţia celulelor care‐i alcătuiesc. 
‐ monocelulari, pluricelulari; 
‐ simpli, ramificaţi. 
Caracteristicele unor tipuri de peri glandulari permit de cele mai multe ori stabilirea 
familiei plantei producătoare:  
a. perii glandulari de labiate, prezintă un picior scurt care poartă o glandă formată din 
8 celule secretoare dispuse circular, acoperite cu o cuticulă, în spaţiul dintre cuticulă şi 
celule secretoare în cele mai multe cazuri se observă picături de ulei volatil. 
b.  perii  glandulari  de  asteracee,  sunt  formaţi  dintr‐un  picior  scurt  şi  o  glandă 
pluricelulară cu celule dispuse biseriat pe mai multe etaje, acoperiţi de o cuticulă. 
c.  perii  glandulari  de  malvacee,  sunt  caracterizaţi  printr‐un  picior  scurt  şi  o  glandă 
pluricelulară cu celule dispuse stratificat. 
    d. perii glandulari de solanacee, prezintă un picior pluricelular şi o glandă pluricelulară. 
    În afară de aceste tipuri caracteristice deosebim și forme intermediare: 
    ‐ picior scurt monocelular şi o glandă monocelulară,  
    ‐ picior pluricelular şi o glandă monocelulară. 
Stomatele  joacă  un  rol  important  în  stabilirea  caracteristicilor  microscopice  ale 
frunzelor. ‐ Frunzele de dicolidedonate, prezintă cinci tipuri de stomate, determinate 
de numărul şi poziţia celulelor anexe: 
a.  tip  anomocitic,  stomata  este  înconjurată  de  un  număr  variabil  de  celule 
nediferenţiate de celelalte celule ale epidermei; (Ranunculaceae) 

7 
Farmacognozie 

b. tip anisocitic, stomata este înconjurată de trei celule anexe, dintre care una 
este mai mică decât celelalte două; (Crucifereae) 
c.  tip  paracitic,  stomata  prezintă  două  sau  mai  multe  celule  anexe  dispuse 
paralel cu axul longitudinal al ostiolei; (Rubiceae) 
d. tip diacitic, stomata este însoţită de două celule anexe paralele între ele şi 
perpendiculare pe axul longitudinal al ostiolei; (Caryophylaceae) 
e.  tip  actinocitic,  stomata  este  înconjurată  de  celule  anexe  dispuse  radial 
(Eucalypti folium). 
f.  tip  ciclocitic,  stomata  este  înconjurată  de  4  sau  mai  multe  celule  anexe 
dispuse circular în jurul acesteia. (Palmae) 

Anomocitic                                        Anisocitic                                         Paracitic 

 
Diacitic                                          Actinocitic                                    Ciclocitic 
 
Florile pulverizate prezintă la examenul microscopic numeroase fragmente de epidermă, cu 
aspect variat, în funcţie de piesa florală din care provin: fragmente de endoteciu şi papile mai 
mult sau mai puţin dezvoltate de pe stigmat, granule de polen, vasele de lemn mici, inelate 
sau spiralate.  

8 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

Dacă  acest  ansamblu  de  ţesuturi  permite  stabilirea  organului,  deosebirea  dintre 
diversele flori pulverizate se poate face numai prin caractere proprii fiecărui produs vegetal în 
parte.  
Astfel, perii tectori sunt foarte variaţi ca aspect, formă, numărul şi dispoziţia celulelor 
care  îi  alcătuiesc,  grosimea  pereţilor  celulari.  Se  pot  observa  peri  tectori  în  formă  de  „T” 
pluricelulari verticilaţi, monocelulari îngroşaţi, stelaţi, ramificaţi sau etajaţi. 
Perii  glandulari  prin  varietatea  lor  prezintă  adeseori  caractere  anatomice  specifice 
unor familii vegetale. 
Polenul,  element  anatomic  de  ansamblu  al  pulberilor  de  flori,  poate  constitui  un 
important  caracter  de  diferenţiere,  datorită  exinei  (netedă,  echinulată  sau  cu  diverse 
formaţiuni, numărul porilor germinativi, culoarea, forma, mărimea). Elementele mecanice, în 
special fibrele, sunt provenite adeseori din bractei şi cristale de oxalat de calciu. 
Fructele şi seminţele pulverizate oferă o varietate de ţesuturi, dintre care unele sunt prezente 
în mod constant: 
‐fragmentele de endosperm, cotiledoane, embrion. Un examen mai atent arată că şi 
aceste ţesuturi pot fi deosebite prin unele particularităţi ca: 
‐ dimensiunile pereţilor celulari (endospermul), 
‐ natura materiei de rezervă înmagazinată (ulei gras, amidon, aleuronă) 
‐ alte ţesuturi provenite din pericarp sau tegument seminal. 
 Examenul microscopic al produselor vegetale „concissum” clarificate. 
Această  metodă  se  utilizează  în  examenul  microscopic  al  fragmentelor  produselor 
vegetale provenite din organe vegetale subţiri (frunze, flori, herba). 
Tehnica de lucru.  
Fragmente  de  produs  vegetal de dimensiuni mici (cu diametrul de 5mm), se aduc 
într‐o eprubetă, se acoperă cu câţiva mL de soluţie de hidroxid de sodiu 5% sau 8% şi se fierb 
timp de 3‐5 minute. După răcire se decantează lichidul alcalin, apoi produsul se spală de mai 
multe ori cu apă distilată. Pe o lamă de sticlă se aduc fragmente de produs vegetal aşezate cu 
faţa superioară în sus, altele cu cea inferioară, o parte din acestea fiind zdrobite cu ajutorul 
unui ac spatulat. Se acoperă cu 1‐2 picături de apă, apoi cu o lamelă, apăsând uşor cu degetul, 
după care se examinează la microscop. Clarificarea fragmentelor vegetale se poate realiza şi 
cu ajutorul soluţiei 80% de cloralhidrat. 

9 
Farmacognozie 

La  examenul  microscopic  se  pot  observa  elementele  anatomice  în  secţiune 
transversală şi longitudinală (ca la pulberi). 
 În cazul frunzelor se observă epidermele (forma celulelor, particularităţile cuticulei, 
dacă  este  prezentă,  tipul  stomatelor,  prezenţa  sau  absenţa  perilor  tectori  şi  glandulari, 
caracterele  acestora  când  sunt  prezenţi,  papilele  etc.),  ţesuturile  palisadic  şi  lacunar  cu 
particularităţile lor şi mezofilul cu incluziuni, precum şi ţesuturile conducătoare. 
Dacă produsul clarificat este o floare este recomandabil să fie examinată fiecare piesă 
florală în parte. În acest caz sepalele şi bracteele prezintă caractere foarte apropiate de cele 
întâlnite la examenul frunzelor. 
La petale se observă epidermele ( forma celulelor, eventuala prezenţă de papile, peri 
tectori şi glandulari, cuticula etc.), mezofilul şi ţesuturile conducătoare. 
Staminele şi gineceul pot fi caracterizate prin endoteciu, polen, stigmatele papiloase, 
aspectul epidermelor. 
Detaliile necesare pentru efectuarea examenului microscopic sunt cuprinse în Tabelul nr.II. 
 Organul vegetal   Radix, Rhizoma, Bulbus, Tuber  Cortex 
Structura ‐ tipul   Parenchimul liberian, cu sau fără 
Dispoziţia lemnului şi liberului  raze medulare.  
Elemente caracteristice   Parenchim cortical  
Secţiune  ‐ amidon,   Suber  
transversală,  ‐ inulină,   Elemente caracteristice  
longitudinală,  ‐ cristale de oxalat de Ca,  ‐ fibre,  
radiară,  ‐ celule pietroase,  ‐ celule pietroase, 
longitudinal  ‐ fibre,  ‐ aparat secretor, 
tangenţială   ‐ ţesuturi lignificate,  ‐ cristale de oxalat de Ca, 
‐ aparat secretor,  ‐ amidon, 
‐ canale laticifere   ‐ raze medulare 
‐ sclerenchim 
Fragmente de vase lemnoase .   Ţesuturi obişnuite  
Fragmente de parenchim de rezervă.   (fragmente de ţesut clorofilian, vase 
Elemente  anatomice  caracteristice  spiralate, inelate,  fragmente de 
Pulbere  
(amidon, cristale de oxalat de Ca, celule  epidermă)  
şi preparat  
pietroase,  fibre,  ţesuturi  lignificate,  Elemente  anatomice  caracteristice 
"concissum"  
pungi, canale sau celule secretoare)   (fibre simple sau însoţite de cristale, 
clarificat   celule pietroase, cristale de oxalat de 
Ca,  amidon,  raze  medulare,  pungi 
secretoare)  
 

10 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

Organul Vegetal   Folium   Flores 

Structura limbului.   Se efectuează numai în anumite 
Secţiune  Tipul fasciculului conducător.   cazuri.  
transversală,  Natura periciclului.  
longitudinală,  Aparat secretor (pungi, canale, celule 
radiară,  laticifere)  
longitudinal  Peri tectori  
tangenţială   Peri glandulari.  
Cristale de oxalat de Ca  
Ţesuturi şi elemente obişnuite  
Ţesuturi obişnuite (fragmente de ţesut 
fragmente de ţesuturi, papile, 
clorofilian,  vase  spiralate,  inelate, 
polen, vase,  
fragmente de epidermă)  
Pulbere  lemnoase, fragmente de endoteciu,  
Ţesuturi şi elemente caracteristice 
şi preparat  fragmente epidermice) Ţesuturi şi 
(tipuri de stomate, cuticulă striată, 
"concissum"  elemente caracteristice (tipuri de 
peri tectori şi glandulari, cristale de 
clarificat  stomate , cuticulă striată, peri 
oxalat de Ca, fibre simple sau însoţite 
tectori şi glandulari, cristale de 
de cristale, idioblaste, canale şi pungi 
oxalat de Ca, mici celule pietroase, 
secretoare, laticifere)  
polen, laticifere.)  
   

Organul vegetal   Herba   Fructus   Semen  

Secţiune  Structura tegumentelor 
Structura pericarpului :  
spermodermă,peri,  
transversală,  Pentru fiecare organ   elemente din epi‐ mezo‐ 
elemente mecanice,  
longitudinală,  separat   endocarp  
ţesut pigmentar)  
radiară,  (vezi Folium,   (ţesut mecanic şi pigmentar, 
Substanţe de rezervă şi 
longitudinal  Flores şi Fructus)   canale secretoare,  
incluziuni celulare. 
tangenţială  laticifere etc.)  
Structura cotiledoanelor  
Ţesuturi obişnuite  Ţesuturi obişnuite 
(fragmente de epicarp,  (fragmente de endosperm 
vase mici, fragmente de  cu ulei gras şi aleuronă, 
mezocarp cu ulei volatil,  fragmente de vase 
Pulbere 
Pentru fiecare organ  ulei gras, fragmente de  lemnoase mici, inelate sau 
şi preparat 
separat (vezi Folium ,  endocarp)  reticulate) 
"concissum" 
Flores, Fructus)  Ţesuturi şi elemente  Ţesuturi şi elemente 
clarificat  caracteristice (fibre, celule  caracteristice (fragmente 
pietroase, peri, cristale de  de ţesut pigmentar, fibre, 
oxalat de Ca, amidon,  celule, pietroase, cristale 
celule cu pigmenţi)  de oxalat de Ca, amidon) 
 

11 
Farmacognozie 

I.1.1.c. Examenul microchimic 
Examinarea  microscopică  a  produselor  vegetale  poate  fi  însoţită  de  controlul 
microchimic,  prin  care  pot  fi  evidenţiaţi,  îndeosebi  în  urma  unor  reacţii  de  culoare  sau  de 
precipitate, constiuenţii chimici din ţesuturi utili identificării produsului.  
În acest scop se utilizează:  
 Reacţii histochimice 
‐ secţiuni (transversale, longitudinale) 
‐ pulberi 
 Reacții pe Microsublimate 
 Reacții pe Microdistilate 
 
 Cu  ajutorul  reacţiilor  histochimice  (microchimice)  se  pot  identifica  compuşii  chimici 
dintr‐un produs vegetal, direct în celulele ţesuturilor cu ajutorul unor reacţii specifice. 
Ţinând seama de caracterul selectiv al acestor reacţii, examenul histochimic care se 
efectuează pe secţiuni (transversale sau longitudinale) mai rar pe pulberi vegetale, acestea 
permit localizarea unor principii active în produse studiate. 
Exemple 
 Amidonul  este  pus  în  evidenţă  prin  colorarea  în  albastru  în  prezenţă  de  iod 
iodurat  0,5%  (R)  diluat  1:9,  pus  pe  preparatul  microscopic.  Aleurona  în 
condiţiile de mai sus se colorează în galben.  
 Cutina, uleiurile volatile, uleiurile grase şi latexul se colorează în roşu‐portocaliu 
cu o soluţie de Sudan III.  
 secţiune de Quercus cortex sau pulberea tratată cu o picătură de floroglucină 
în acid clorhidric concentrat (R), pe o lamă de microscop, evidenţiază lignina 
prin colorarea în roşu a elementelor lignificate.  
 Secţiunea  transversală  sau  pulberea  de  Hydrastis  rhizoma  se  poate  utiliza 
pentru identificarea berberinei şi hidrastinei după cum urmează: Secţiunea sau 
pulberea se pune pe o lamă cu câteva picături de acid azotic 3%, se acoperă cu 
o  lamelă  şi  se  încălzeşte  uşor  deasupra  unei  flăcări,  după  câteva  minute 
cristalizează  acele  de  berberină  de  culoare  galbenă.  Dacă  secţiunea  se 
umectează pe lamă cu acid clorhidric diluat (R) și se acoperă cu lamela, iar apoi 

12 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

se tratează cu cloroform (prin absorbţia cu o hârtie de filtru a acidului pe partea 
opusă a lamelei), după câteva minute apar în celule cristale incolore, prismatice 
de hidrastină. Spre marginea lamelei se observă cristale aciforme de culoare 
galbenă (berberina).  
 Pulberea de Althaeae radix se amestecă cu1‐2 picături de tuş diluat (o parte tuş 
şi  9  parţi  apă),  în  câmpul  vizual  cenuşiu‐închis,  între  particulele  de  pulbere, 
neclare,  apar  aglomerări  de  mucilagii,  sub  formă  de  insuliţe  sticloase,  fără 
structură,  care  se  umflă  treptat,  şi  se  întind,  dizolvându‐se  în  apă.  Apăsând 
lamela  cu  un  ac,  ne  putem  convinge  de  elasticitatea  şi  vâscozitatea  acestor 
aglomerări mucilaginoase. Bulele de aer pot cauza erori, însă ele au un contur 
net, negru, pe când mucilagiile sunt opace şi marginile lor neregulate. 
 Pulberea de Inulae radix sau Taraxaci radix se macerează cu câţiva mL alcool 
timp de 24 ore. Se filtrează şi se examinează la microscop într‐o picătură de 
glicerină (R). Se observă sferocristale de inulină.   
 Pulberea  de  Quercus  cortex  se  tratează  cu  câteva  picături  de  alaun 
feriamoniacal  (R),  pe  o  lamă  de  microscop  sau  o  sticlă  de  ceas,  datorită 
materiilor  tanante  aceasta  prezintă  o  coloraţie  albastră‐neagră  sau  verde‐
neagră.  
 Pulberea de Frangulae cortex sau Rhei radix se tratează pe o lamă sau o sticlă 
de ceas cu câteva picături de hidroxid de sodiu 10%, se observă o coloraţie roşie 
datorată antracenozidelor. 
 Pulberea de Opiu se umectează cu apă distilată apoi se adaugă un cristal de 
sulfat feriamoniacal. În jurul cristalului apare un inel roşu, ca urmare a formării 
meconatului de fier (acid meconic).  
 Punerea  în  evidenţă  a  uleiurilor  grase  şi  volatile  din  pulberea  produsului 
respectiv  se  poate  face  şi  cu  ajutorul  colorării  cu  tinctura  de  alkana  sau  cu 
Sudan III. Colorarea se face pe lamă. Secţiunea sau pulberea se lasă în colorant 
timp de o jumătate de oră sau şi mai mult, acoperită cu o lamelă, după care 
soluţia colorantă se absoarbe cu hârtie de filtru şi se adaugă glicerină. Picăturile 
de ulei volatil sau de uleiuri grase se colorează în galben‐roşu (Sudan III) sau în 
roşu (tinctura de alkana). 

13 
Farmacognozie 

 Dacă pulberea de Ricin semen se saponifică cu 3mL soluţie alcoolică de hidroxid 
de potasiu (R) şi se încălzeşte uşor, după câtva timp se pot observa cristalele 
sărurilor acizilor graşi  sub forme de ace izolate sau asociate.  Această reacţie 
este folosită pentru deosebirea uleiurilor grase de cele volatile.  
Reactivii utilizaţi în examenul histochimic sunt foarte variaţi. Ei pot fi reactivi pentru 
identificarea  unei  singure  substanţe  sau  reactivi  pentru  identificarea  unui  număr  mare  de 
substanţe, de exemplu reactivul Steinmetz (R).  
Reactivii  de  culoare  utilizaţi  pentru  identificarea  unor  grupe  de  compuşi  din  produse 
vegetale. ‐ Tabelul III 

Substanţe urmărite   Reactiv   Culoarea obţinută 

Uleiuri volatile,  
Sol. de Sudan III (R) 
Substanţe grase,  
T‐ra Alkannae (R)  roşie 
Latexuri,  
Reactiv Steinmetz (R) 
Răşini 
Sol. FeCl3 1%  albastră  
Taninuri 
R. Steinmetz (R)  verde 
R. Bouchardt (R)
Alcaloizi  precipitat brun 
R. Steinmetz (R) 
Sol. de NH4OH 5% 
Hidroxi metil antrachinone  NaOH (R)  roşie 
KOH (R) 
Flavone  Sol. NaOH 5% galbenă 
Sol. Hematoxilină (R) roșie  
Mucilagii 
Albastru de toluidină (R)  violet albastră 
Lignină (vase, fibre)  Reactiv Steinmetz (R) galbenă 
 
 Microsublimarea  este  o  metodă  de  separare  a  unor  compuşi  naturali  din  produsele 
vegetale care se poate aplica numai în cazul substanţelor care au proprietatea prin încălzire 
să treacă direct în formă de vapori şi  să cristalizeze (sublimeze) pe o suprafaţă rece. 
Tehnica de lucru: 
    Pe o lamă de microscop situată pe o sită de azbest, aşezată pe un trepied, se aduce 
0,1g produs vegetal pulverizat. La unul din capetele lamei se pune o baghetă de sticlă lungă 
de 5‐6cm şi diametrul de 5mm pe care se sprijină o altă lamă de microscop. Pe lama superioară 
(înclinată) se aduce un tampon de vată îmbibat cu apă, care are rol de refrigerent. Se încâlzeşte 
sistemul cu ajutorul unui bec de gaz la flacără mică, situată la 10cm de sita de azbest. În aceste 

14 
 LP 02 ‐  Semestrul I 

condiţii, anumite substanţe din produsul vegetal pot sublima pe lama superioară, în dreptul 
tamponului  de  vată,  unde  apare  un  sublimat,  de  obicei  sub  formă  de  cristale.  În  analiza 
sublimatului  se  va  preciza  aspectul,  culoarea,  sistemul  de  cristalizare,  apoi  solubilitatea, 
eventual fluorescenţa în U.V., punctul de topire, după care se trece la reacţii de identificare, 
cu ajutorul unor reactivi de culoare (Tabelul IV). 

Reactivii de culoare folosiţi pentru identificarea unor principii active din produse vegetale. 
Tabel IV 
Substanţa sublimată  Reactivul ‐ Reacția Culoare obţinută
Atropina ‐ (cristale aciculare incolore) Reacţia Vitali violetă
Berberina ‐ (mase cristaline galbene)  dizolvate în acetonă  cristale verzi 
Berneol  dizolvat în benzen + acid fericianic  cristalizează 
Cumarina  Reacţia Feigl   violetă 
Cafeină ‐ (cristale aciculare, incolore) reacţia murexidului roşie
Emodina ‐ (c aciculare, galben‐portocalii)  în mediu alcalin  roşie 
Gentizina ‐ (cristale galbene)  în mediu alcalin  galbenă 
Hidrochinona ‐ (cristale incolore)  + 1 pic. sol. FeCl3 1%  cristale brune 
Heleniena ‐ (cristale aciculare portocalii)  + valilină sulfurică (R)  roşu‐violet 
Santonina ‐ (cristale lamelare, incolore)  + sol. CH3ONa  roşie 
Strichnina ‐ (mase cristaline, incolore)  cu H2SO4 şi sol. K2Cr2O7  albastru violet 

 Microdistilarea se foloseşte în cazul în care principiul activ este volatil şi se poate distila. 
Distilatul  obţinut,  se  poate  folosi  pentru  identificarea  principiilor  active  prin  reacţii 
microchimice. Exemplu: prin această metodă se identifică coniina. 

   

15