Pate, R. R., O'neill, J. R., & Lobelo, F. (2008). The evolving definition of" sedentary".

Exercise and sport

sciences reviews, 36(4), 173-178.
Comportamentul sedentar este diferit de lipsa activității fizice. Indivizii pot să atingă niveluri
mari de activitate fizică dar în același timp să prezinte niveluri mari de comportament sedentar.
Un comportament nu îl înlocuiește pe celălalt. De exemplu o persoană poate să facă 30 de
minute de joging pe zi iar în celelalte 15.5 ore să prezinte un comportament sedentar (stat la
calculator, TV, citit).
Comportamentul sedentar (lat. sedere – a sta) este termenul utilizat pentru acele comportamente
pentru care consumul de energie este scăzut, incluzând statul prelungit sau odihna la serviciu,
acasă sau în timpul liber.
Unul din efectele demonstrate se referă la disfuncțiile metabolice caracterizate prin creșterea
nivelului de colesterol, glucoză, trigliceride și rezistență la insulină. Un alt efect este reducerea
densității minerale din oase, având riscul de osteoporoză. Un alt efect este creșterea tensiunii
arteriale. Este probabil ca comportamentul sedentar să ducă la creșterea obezității.

Tremblay, M. S., LeBlanc, A. G., Janssen, I., Kho, M. E., Hicks, A., Murumets, K., ... & Duggan, M.
(2011). Canadian sedentary behaviour guidelines for children and youth. Applied Physiology, Nutrition,
and Metabolism, 36(1), 59-64.
Recomandări
24 de ore sănătoase includ:
-9-11 ore de somn neîntrerupt pe noapte pentru cei cu vârsta cuprinsă între 5-13 ani și 8-10 ore
de somn pe noapte pentru cei cu vârsta între 14-17 ani cu ore regulate de mers la somn și trezire.
-Cel puțin 60 de minute pe zi de activitate moderată spre intensă incluzând o varietate de
activități aerobice. Aceste activități fizice și cele ce includ mușchii și oasele ar trebui incluse cel
puțin 3 zile pe săptămână.
-câteva ore de activități fizice de intensitate redusă
-nu mai mult de 2 ore pe zi de recreație folosind ecranul
-statul limitat pentru perioade extinse de timp

Graves, L., Stratton, G., Ridgers, N. D., & Cable, N. T. (2007). Comparison of energy expenditure in
adolescents when playing new generation and sedentary computer games: cross sectional
study. Bmj, 335(7633), 1282-1284.
Mulți adolescenți au un stil de viață sedentar datorită unei varietăți de factori. Timpul petrecut în
fața ecranelor televizorului și calculatorului poate fi legat de inactivitatea fizică și obezitate, deși
uneori asociațiile sunt slabe. Un studiu recent a raportat că adolescenții care se joacă pe computer
folosind o consolă au un consum de energie cu 22% mai mare decât valorile în stare de repaus,
iar jocurile bazate pe activități care necesită mișcări ale corpului precum și jocurile de dans cresc
consumul de energie cu până la 108%-172%. Noua generație de calculatoare ar putea fi de ajutor
în creșterea gamei de oportunități pentru activități fizice disponibile adolescenților. Jocurile care
promovează activitatea ar putea fi o modalitate bună de a crește activitatea în rândul
adolescenților.
Studiul de față arată că energia consumată în cadrul jocurilor active a fost cu 51%(60kcal) mai
mare decât jocurile sedentare. Jocurile active folosesc mai puțină energie decât activitățile ca
bowlingul, tenisul sau boxul, iar exercițiul nu a fost destul de suficient să contribuie la cantitatea
de activitate fizică zilnică recomandată. Cu toate acestea noua generație de jocuri pe calculator
stimulează comportamente active pozitive – copii stau în picioare și se mișcă în toate direcțiile în
timp ce efectuează control motor de bază și abilități de mișcare fundamentale care nu sunt
evidente în cazul jocurilor ce implică statul.

Biddle, S. J., & Asare, M. (2011). Physical activity and mental health in children and adolescents: a
review of reviews. British journal of sports medicine, bjsports90185.
Activitatea fizică este bună pentru adolescenți ținând cont de anumite rezultate psihologice ca
stima de sine și funcțiile cognitive. Există dovezi care susțin că activitatea fizică poate dezvolta
starea de bine.
Activitatea fizică pare să fie potențial benefică pentru reducerea depresiei, dar dovezile sunt
nesatisfăcătoare. Designul de intervenție e de slabă calitate și multe analize transversale pot
deforma legăturile ori nu reușesc să excludă cauzalitatea inversă.
Activitatea fizică pare să aibă un efect benefic scăzut în reducerea anxietății pentru adolescenți.
Activitatea fizică poate duce la îmbunătățiri a stimei de sine, cel puțin pe termen scurt. Există un
număr scăzut de cercetări de calitate pe acest aspect. Stima de sine poate fi influențată mulți
factori ce se află în spatele activității fizice, precum aspectul fizic sau indici ai sănătății
psihologice.
Numeroase recenzii asupra relației dintre activitatea fizică și funcționarea cognitivă au prezentat
dovezi că activitatea fizică de rutină poate fi asociată cu performanță cognitivă îmbunătățită,
comportament în clasă și rezultate academice la tineri, dar aceste corelații sunt de obicei mici și
nu sunt consistente în întregime.
Unele studii arată faptul că există o relație negativă între sănătatea mentală și comportamentul
sedentar, în special privitul la ecran. Un studiu longitudinal a arătat că privitul la televizor a fost
asociat cu șanse crescute de depresie după 7 ani. E posibil ca cei cu o sănătate mentală mai
scăzută să fie mai sedentari – ipoteza de cauzalitate inversă.

Hallal, P. C., Victora, C. G., Azevedo, M. R., & Wells, J. C. (2006). Adolescent physical activity and
health. Sports medicine, 36(12), 1019-1030.
Indivizii care fac activități fizice prezintă rate de incidență mai mici ale bolilor cardiovasculare,
diabetului de tip II, hipertensiune, unele forme de cancer și osteoporoză. Indivizii sedentari sunt
mai predispuși să moară prematur decât cei activi, iar activitatea fizică se recomandă chiar și
pentru tratamentul unor boli cronice. Chiar dacă aceste boli se manifestă în perioadă adultă, ele
se dezvoltă în copilărie și adolescență. Ceea ce fac adolescenții în tinerețe poate determina
coordonatele unei vieți trăite la vârsta adultă, deoarece oamenii fac alegerile de viață în timpul
adolescenței.
Studiile arată că activitatea fizică în adolescență e un factor important ce contribuie la nivelul
activității fizice din perioada adultă, dar rezultatele nu permit oferirea unor recomandări pentru
nivelul de activitate fizică optim în adolescență necesar pentru a construi un stil de viață activ în
perioadă adultă.
Activitatea fizică în copilărie poate avea beneficii pe termen lung asupra sănătății oaselor.
Un studiu asupra 4594 de adolescenți a concluzionat că activitatea fizică este invers relaționată
cu simptomele de deprese în adolescența timpurie, iar un alt studiu a arătat că activitatea fizică
reduce sensibilitatea referitor la anxietate, un precursor al atacurilor de panică.
Exercițiile scad presiunea sângelui sistolică și diastolică, masa de grăsime se reduce, dar indicele
corporal nu e afectat.
Costigan, S. A., Barnett, L., Plotnikoff, R. C., & Lubans, D. R. (2013). The health indicators associated
with screen-based sedentary behavior among adolescent girls: a systematic review. Journal of
Adolescent Health, 52(4), 382-392.
Comportamentele sedentare include statul datorită unei game largi de scopuri (muncă, călătorit)
și activități bazate pe folosirea ecranelor precum folosirea calculatorului/internetului, jocurile
electronice non-active, privitul la televizor. Aceste comportamente în adolescență au fost
asociate cu creșterea în greutate care este îngrijorătoare deoarece aceste comportamente vor fi
prezente și mai târziu în viață. Se accentuează consecințele negative ale unor comportamente ca
privitul la televizor deoarece astfel se consumă mai puțină energie față de alte activități sedentare
ca jocurile de societate, scrisul sau cititul. Privitul la televizor are consecințe negative tulburări
de somn, dureri musculare, creștere în greutate, alimentare deficitară.
Nivelul de activitate fizică este mai mic în cazul fetelor.

Hills, Andrew P., King, Neil A., & Armstrong, Timothy James (2007) The contribution of physical activity
and sedentary behaviours to the growth and development of children and adolescents : implications for
overweight and obesity. Sports Medicine, 37(6), pp. 533-546.
Oamenii au o nevoie înnăscută și o nevoie determinată genetic pentru activitate fizică regulată
pentru menținerea optimă a funcționării metabolice și pentru a preveni îmbolnăvirea cronică și
moartea. Pe parcursul copilăriei și adolescenței nutriția și activitatea fizică influențează creșterea
și dezvoltarea a numeroase țesuturi ale corpului, incluzând grăsimea corporală, mușchii și oasele.
Creșterea și maturizarea va continua chiar dacă activitatea fizică este limitată dar nutriția corectă
e esențială pentru dezvoltarea optimă.
Există un consens general că beneficiile pe termen lung pentru sănătate, în ceea ce privește
structura corpului necesită încorporarea activităților fizice din tinerețe.
Comisia de Sănătate din UK: copii din generația de azi vor fi primii care vor avea o probabilitate
de viață mai scăzută în ultimii 100 de ani.
Activitatea fizică reprezintă un factor important pentru oase prin combinarea dezvoltării,
modelării și remodelării. Dezvoltarea osoasă e determinată de factori genetici dar ține și de
factori de mediu ca dieta și activitatea fizică care explică 20-40 % din varianță.
Sedendarismul poate fi asociat cu consumul crescut de alimente.
Principiul echilibrului de energie: dacă energie acumulată (EI) depășește energia consumată (EE)
vom avea un surplus, care dacă va persista va duce la creșterea în greutate.
Copii sunt supuși riscului datorită mediului tehnologizat și probelemlor ce țin de siguranța
percepută. Părinții sunt mai protectivi cu copii lor în ceea ce privește transportul la școală și
joaca afară. Jucatul pe consolă și la calculator, privitul la televizor și la DVD-uri/video-uri sunt
foarte populare printre adolescenți. Faptul că au acces total la internet și telefoane mobile, ei nici
măcar nu trebuie să iasă din casă pentru a menține legătura cu prietenii lor.
Recomandare: dacă se efectuează măcar 1 oră de activități fizice pe zi și se combină cu o dietă
naturală, majoritatea bolilor cronice pot fi prevenite.