Hidrocentrala Vidraru, un proiect 100% românesc şi unul dintre cele mai importante obiective

economice ale judeţului Argeş, a cărei construcție a durat cinci ani şi jumătate şi s-a încheiat
în anul 1966, fiind inaugurată pe 9 dedcembrie, s-a plasat pe locul doi, ca mărime, din istoria
ţării, după cea de pe Bistriţa, pusă în funcţiune în anul 1950.

Amplasarea barajului în Cheile Argeşului a necesitat excavaţii pe versanţi în condiţii deosebite.

A fost construit drumul artificierilor, care cuprinde 4.000 de trepte din lemn pe versanţii cheilor
Argeşului. De asemenea, au fost aplicate tratamente speciale de suprafaţă şi de adâncime.

“Hidrocentrala a fost gândită ca un obiectiv energetic de referinţă, de aceea nu s-a făcut rabat
la materiale şi la calitate (un specialist elveţian, ing. Stuky, spunea că românii «fac lux»’ privind
calitatea lucrărilor)”, potrivit reprezentanţilor Hidroelectrica.

Proiectul a fost 100 % românesc, iar centrala a fost echipată cu cea mai bună tehnologie a
momentului.

“De la punerea în funcţiune şi până în prezent, hidrocentrala Vidraru a produs circa 17.034
GWh, trecând prin turbinele sale peste 25 miliarde de metri cubi de apă”, arată datele
producătorului hidro.

Râul Argeş este situat în sudul României, formând unul dintre cele mai importante bazine
hidrografice ale ţării, cu suprafaţa de 12.500 kilometri pătraţi.

Parcul nou de langa Liberty este asaltat deja de pachete de tigari, mucuri de tigara si gunoi. Astazi in
asteptarea tramvaiului un domn a apostrofat o domnisoara pentru delictul de a arunca mucul pe
caldaramul proaspat intr-o mare relaxare. Domnisoara cu castile infipte adanc in orificiile exterioare
creierului a dat in paseism in timp ce domnul cu pricina explica ca natura nu este gunoi si daca vrem
parcuri frumoase sa le respectam. “Degeaba ai parc daca esti prost”, se resemnase batranul sa mai
adreseze replica catre domnisoara mutandu-se strategic catre cateva sexagenare simpatice. Discursul
sau le falta, probabil amintindu-le de primul flirt cu nuante ecologice de pe vremea lui Ceausescu.
Domnisoara a urcat in tramvai fara vreun stres. Domnul a continuat “Degeaba suntem europeni daca
suntem prosti”. A continuat: “Cum spunea Lapusneanu – Prosti, dar multi”. Am zambit gandindu-ma
ca domnisoara nu avea de unde sa stie aceasta referinta chiar daca cara un ghiozdan greu in drumul
catrea scoala.

De ce era țăranul roman neoiobag la cumpana dintre secolul XIXI si XX? Plecand de la ce numea
sociologul H.Stall devalmasie(o relatie de negociere in care boierul se comporta asemeni statului cu
taranii) s-a ajuns la neoiobăgie(țărani liberi cu pământ foarte puțin ce nu ajunge nici pentru subzistență
– fapt ce duce la dependența de boieri și arendași). Socialismul a propus o soluție istoriei acum mai
bine de 110 ani. La 31 ianuarie 1910 a fost înfiinţat Partidul Social Democrat Român (PSDR), condus
de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Christian Racovski, Dimitrie Marinescu şi Constantin Vasilescu. Un rol
important continuă să îl joace Dobrogeanu-Gherea, a cărui lucrare, „Neoiobăgia” a avut o influenţă
importantă asupra orientării partidului.

Aceasta este contextul prim al pariției socialismului ca soluție la subdezvoltare, reprezentată în

principal de Gherea si Nadejda. Apariția cărții lui Gherea, Socialismul în țările înapoiate, a stârnit un
interes consistent în epocă. Dobrogeanu-Gherea propune un program de relansare și modernizare a
României: vot universal, egal și direct, libertatea cuvântului și de asociere, învățământ gratuit,
egalitatea femeii cu bărbatul, impozit progresiv pe venituri, ziua de muncă de 8 ore, repaus duminical,
credit accesibil pentru țărani etc. Pentru C. Dobrogeanu-Gherea, modernizarea României o reprezenta
industrializarea, considerată a fi condiție sine qua non pentru viitorul României. Si astăzi se pare că ne
rotim în jurul acestei idei.