Sunteți pe pagina 1din 20

Evangheliile gnostice. Deslușirea marilor adevăruri ale vieții.

În decembrie 1945 un țăran arab a făcut o descoperire arheologică extraordinară la Nag Hammadi în Egiptul central:
o colecție de manuscrise inițiatice precreștine. Zvonurile fac nesigure circumstanțele exacte ale acestei descoperiri poate
și pentru că vânzarea lor pe piața neagră a fost considerată ilegală. Chiar identitatea descoperitorului a rămas
necunoscută pentru mulți ani.

Pe numele său Muhammad’ Ali, acesta a recunoscut mai târziu că o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, fiind
arse sau aruncate în perioada în care le-a depozitat la el în casă. Însă ceea ce rămâne este remarcabil: 52 de scrieri din
primele secole ale erei creștine, inclusiv o colecție de evanghelii creștine complet necunoscute până la momentul
respectiv. In afară de "Evanghelia după Toma" și "Evanghelia după Filip", descoperirea incude „Evanghelia
Adevărului” ca și „Evanghelia către egipteni” care este prezentata ca fiind "Cartea Sacră a Marelui Duh".

Un alt grup de texte este compus din scrieri atribuite adepților lui Isus, cum ar fi „Cartea secretă a lui Iacob”,
„Apocalipsa lui Pavel”, „Epistola lui Petru către Filip” și „Apocalipsa lui Petru”.

Curând a devenit clar că ceea ce a descoperit Muhammad’ Ali la Nag Hammadi erau traduceri copte vechi de peste
1600 de ani ale unor documente încă și mai vechi, tratând dintr-o cu totul altă perspectivă subiecte fierbinți din Vechiul
si Noul Testament. Manuscrisele originale fuseseră scrise în greaca, limba traditionala a Noului Testament.
Varietatea larga a textelor merge de la evanghelii secrete, poeme si descrieri cvasi-filosofice ale originii universului,
pana la mituri, magie si instructiuni rituale. Irineus, episcop ortodox al Lionului la vremea aceea (in sensul de
apartinator al curentului religios care in timp va deveni crestinismul oficial, auto-intitulat inainte de oficializare
„curentul drept-credincios”), scriind in anul 180 dupa Christos, declara ca "ereticii se falesc ca poseda mai multe
Evanghelii decat exista".

Dupa convertirea imparatului Constantin al Romei la prima forma de crestinism decretata realitate constitutionala
a Imperiului Roman si deci de cand crestinismul a devenit religie oficiala, aprobata si incurajata (in cel de-al patrulea
secol dupa Christos), episcopii crestini care pana atunci nu erau bine vazuti de autoritatile imperiale, acum le dadeau
ordine. Incepand din acel moment istoric, tot mai multe copii ale scripturilor gnostice au fost arse si distruse.
Dar in Egiptul central, cineva, posibil un calugar de la invecinata Manastire Sfantul Pachomius, a luat cartile interzise si
le-a ascuns de distrugere in ulciorul in care aveau sa reziste timp de 1600 de ani.

Multe dintre scrieri folosesc terminologie crestina, purtand inconfundabila pecete a stilului derivat din ebraica.

O parte din ele sustin ca prezinta traditii despre Isus care sunt secrete, ascunse de "cei multi", de ochiul profan.
Acesti crestini misteriosi sunt cunoscuti astazi drept GNOSTICI, de la grecescul „gnosis”, tradus prin "cunoastere".
Insa Gnosis NU ESTE o cunoastere preponderent rationala. Limba greaca face distinctie intre cunoasterea stiintifica sau
rationala („El stie matematica”) si cunoasterea prin observatie sau experienta personala directa („El ma cunoaste”), care
este GNOSIS. Pentru gnostici termenul de cunoastere este similar INTUITIEI, intrucat gnosis implica un proces intuitiv
de auto-cunoastere. Si a-ti cunoaste Sinele, sustineau ei, inseamna a cunoaste natura universului si destinul uman.
Conform invatatului gnostic Teodotus, care a scris in Asia Mica intre anii 140 si 160, gnostic este o persoana care a
ajuns sa inteleaga cine a fost si ce a devenit, unde se afla si incotro se indreapta, din ce a fost slobozita, ce este nasterea
si ce este re-nasterea.

Conform manuscriselor gnostice cu titlu de evanghelie, Isus cel real, care a trait aievea - dupa cum reiese din aceste
texte - vorbea in vremea sa despre iluzie si despre iluminare, nici vorba de pacatul originar sau blestemul de dupa, asa
cum descrie lucrurile crestinismul oficial (prin vocea institutiei sale - biserica). In loc de a veni sa ne salveze de asa zisul
pacat, el a venit ca un calauzitor menit sa deschida minti si suflete, sa lumineze calea spre intelegerea mecanismelor
spiritului. Iar cand discipolul, in urma unei astfel de invataturi, atinge starea de cunoastere, Isus nu mai este maestrul sau
spiritual: cei doi devin egali – se intalnesc in spirit.

Biserica ortodoxa si cea catolica propovaduieste faptul ca Isus este Domnul si Fiul lui Dumnezeu de o maniera
distanta: el ramane in veci diferit de restul lumii, o lume care nu trebuie sa conceapa ca s-ar putea ridica vreodata la
conditia lui si pentru care a venit ca sa o "mantuiasca". Evanghelia gnostica dupa Toma ne spune insa ca din momentul
in care Toma il recunoaste pe Isus in el insusi, acesta, Isus, ii dezvaluie faptul ca amandoi sunt de-o mama, avand
acelasi "izvor". Isus ii transmite: „Nu sunt maestrul tau. Intrucat te-ai adapat din torentul involburat ce vine dinspre
mine catre tine, ti-ai potolit setea. Acela care 'bea' din gura mea devine ce sunt eu iar eu voi deveni ce este el si misterele
vietii ii vor aparea in fata ochilor.”
Gnosticii recurg necontenit la propria lor experienta de cunoastere - gnoza lor - pentru a revizui si transforma
traditiile anterioare in numele unei maturitati spirituale permanent actualizabile.
"Evanghelia dupa Filip" - o renumita scriere gnostica descoperita la Nag Hammadi - respinge viziunea care
interpreteaza invierea literal: "Cei care spun ca mai intai vor muri si mai apoi se vor ridica, gresesc."

In loc de aceasta, "ei trebuie sa primeasca invierea cat timp sunt inca in viata". Autorul precizeaza ca, intr-un anumit
sens, "este necesar sa invii IN ACEST TRUP din moment ce totul exista in el".

Precum in cercurile artistice din zilele noastre, gnosticii considerau ca inventia creativa originala este semnul cuiva
devenit viu din punct de vedere spiritual. In acest sens, fiecare dintre discipolii gnostici intelegea sa-si exprime propriile
perceptii, revizuind si transformand ceea ce fusese invatat. Cine nu facea decat sa repete cuvintele invatatorului era
considerat imatur.

Episcopul Irineus al bisericii crestine timpurii se plange ca "fiecare dintre ei produce zilnic ceva nou, pe masura
iscusintei sale; caci nici unul dintre ai lor nu este considerat initiat (sau matur) daca nu da la iveala vreo uriasa
plasmuire!". Cel mai jignitor din punctul sau de vedere este ca "nimic nu le sustine scrierile in afara propriilor intuitii".
Daca sunt contestati "ei fie mentioneaza simple sentimente umane care ii calauzesc, fie se refera la armonia care se
poate vedea in Creatie".

Matei relateaza ca atunci cand Isus vorbea in public, el o facea in parabole. Cand discipolii l-au intrebat asupra
motivului, el a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei Cerurilor iar lor nu le-a fost dat."
Aceasta afirmatie nu se refera la faptul ca Dumnezeu da aceste invataturi doar unora, iar altora nu (asa cum s-ar putea
crede la o prima lectura). Daca analizam cu atentie afirmatia, sesizam ca ea nu vizeaza lumile ceresti care ofera
invatatura, ci pe cei care primesc aceasta invatatura, in cazul de fata oamenii contemporani cu Isus. Dintre acestia, unora
"le-a fost dat" sa cunoasca tainele, prin faptul ca de-a lungul timpului s-au predispus catre cunoastere, muncind cu ei
insisi pentru a dobandi structura mental-afectiva necesara asimilarii si atestarii noilor intelegeri. La polul opus se afla cei
care nu au facut nicicand aceste demersuri, nefiind interesati de aprofundarea mecanismelor existentei si deci incapabili
sa se foloseasca de contextul prezentei Christice pentru a evolua. Pe aceasta baza, potrivit gnosticilor, discipolii au
pastrat secreta o parte din invatatura ezoterica a lui Isus: acestia au predat-o numai in particular, persoanelor care s-au
dovedit mature din punct de vedere spiritual si prin urmare calificate pentru "initierea in gnoza" - altfel spus, in
cunoasterea tainelor.

Invatatorul gnostic Valentinius (anii 150 dupa Christos) sustinea ca, pentru inceput, a deprins invatatura secreta a lui
Pavel. Apoi a avut experienta unei viziuni personale care a devenit sursa propriei sale gnoze. El a vazut un copil nou
nascut si cand a intrebat cine ar putea sa fie, copilul a raspuns: "Eu sunt Logosul".

Marcus, un elev al lui Valentinius care a mers la fel de departe ca invatatorul sau si a devenit el insusi invatator
povesteste cum a ajuns sa aiba propria sa experienta de cunoastere. El spune ca o prezenta feminina i-a dezvaluit
adevaruri despre care prezenta sustinea ca nu le mai dezvaluise nimanui altcuiva, fie om sau divinitate.
Prezenta i-a spus: "Doresc sa-ti arat Adevarul insusi, caci eu sunt cea care l-am adus de sus ca tu sa-l poti vedea fara vãl
si sa-i intelegi frumusetea."

In schimb, in sanul bisericii catolice, diversitatea invataturilor era considerata aproape fara exceptie semnul distinctiv
al ereziei. Pentru a preintampina diversitatea experientelor si pentru a uniformiza diferentele de optica si de abordare,
Irineus recomanda invariabil recurgerea la traditie, adica la viziunea consfintita de biserica intemeiata si organizata la
Roma. In "Apocalipsa lui Petru", probabil printre cele mai tarzii scrieri descoperite la Nag Hammadi (datand din anii
200-300), Christos ii explica lui Petru ca "aceia care se autointituleaza episcopi si diaconi" sunt in realitate "canale fara
apa". Desi "nu inteleg misterul", ei "se lauda ca misterul le apartine doar lor".

Toti crestinii admiteau in principiu ca numai Christos insusi sau Dumnezeu poate fi sursa ultima a oricarei autoritati
spirituale. Intrebarea care se pune este si era: CINE ADMINISTREAZA O ASTFEL DE AUTORITATE?

Valentinius si adeptii sai au oferit un raspuns cu grad mare de universalitate: oricine vine in contact personal,
nemijlocit, cu "Cel ce este Viu". Ei sustineau ca numai experienta proprie ofera criteriul ultim al adevarului,
precumpanind asupra oricarei marturii indirecte si oricarei traditii! Ei pretuiau orice forma de inventie creativa ca
dovada a faptului ca persoana respectiva a devenit vie spiritual. Conform acestei viziuni, structura autoritatii in randul
"celor vii" nu poate fi niciodata fixata intr-un cadru institutional. Ea poate fi organizata doar dupa modelul universal, in
care este si ramane spontana, carismatica si deschisa.
Diametral opusa cu invatura gnostica, cea crestin-oficiala a legitimat o ierarhie de persoane prin a caror autoritate ar
urma sa se apropie de Dumnezeu toti ceilalti. Fata de aceasta oranduire instituita de biserica, invatatura gnostica era
potential subversiva: ea pretindea sa ofere fiecarui initiat o cale de acces direct la Dumnezeu, o cale personala, care nu
apeleaza la intermediari din afara.

Adept al gnosticismului din Asia Mica, predicatorul si invatatorul


Marcion (anii 140 dupa Christos) a fost frapat la vremea lui de ceea ce
considera el a fi contrastul dintre Dumnezeul din Vechiul Testament, care
solicita in continuu "sa se faca dreptate" in numele unor pretentii personale
care nu iertau nimic din ce nu era conform cu ele, pedepsind orice asa zisa
incalcare a "poruncilor", si Tatal proclamat de Isus - Dumnezeul iertarii si
al iubirii din Noul Testament.

Marcion a ajuns la concluzia ca acestia trebuie sa fie doi Dumnezei


diferiti. Majoritatea crestinilor au condamnat rapid aceasta viziune
dualista. Principalul repros al episcopilor crestini si in mod special al lui
Irineus era ca gnosticii au inventat un alt Creator in afara de "Parintele
Atotputernic" al Vechiului Testament, cel in numele caruia se justificau
sistemele organizationale si doctrinare de la vremea respectiva.

Conform "Ipostazei Arhontilor" - o alta scriere gnostica descoperita impreuna cu celelalte manuscrise la Nag
Hamaddi - zadarnica pretentie a "Parintelui Atotputernic" de a detine monopolul asupra puterii divine intr-un mod
dictatorial si discretionar tradeaza stradania sa de a parea mai mult decat este si a fost vreodata.
Se arata ca acest Dumnezeu este orbit de putere, in ignoranta si trufia sa. Conform Vechiului Testament, el
marturisteste: "Eu sunt Dumnezeul vostru. Nu exista altul in afara de mine." Si continua: "Sunt un Dumnezeu gelos".
Spunand asta, el arata de fapt ca exista si un alt Dumnezeu, caci daca nu ar mai exista nici unul, pe cine ar fi el gelos?

La intalnirile lor particulare, gnosticii insistau pe deosebirea dintre imaginea populista a lui Dumnezeu - ca
mestesugar, stapan, rege, judecator, executor - si principiul creator dumnezeiesc - Dumnezeu inteles ca sursa
primordiala a tururor fiintelor si fenomenelor din Creatie. Majoritatea crestinilor, spun ei, confunda aceasta realitate
misterioasa, incomprehensibila si sacra cu plasmuirile mintii omenesti despe Dumnezeul mestesugar iscusit, judecator
razbunator, stapan gelos si rege care domneste autoritar in ceruri. Aceste imagini, mai spun ei, nu sunt compatibile cu
invatatura lui Isus conform careia "Dumnezeu este Duh" si "Tatal Adevarului".

Daca examinam felul in care functioneaza doctrina despre Dumnezeu in scrierile crestine, vedem cum problema
religioasa este intretesuta cu interesele politico-economice ale clasei conducatoare, care se autoproclama "mana lui
Dumnezeu", cea care ii face legea aici, pe Pamant. Clement, episcop al Romei, explica in anii 90-100 - in calitate de
purtator de cuvant al curentului "drept-credincios" de la Roma - cum "Dumnezeu isi deleaga autoritatea domniei sale
unor carmuitori si conducatori de pe Pamant". Cine sunt acesti conducatori desemnati? Clement sustine ca sunt
episcopi, preoti si diaconi. Purtat de argumentatia sa, Clement ameninta ca acela care nu se va supune autoritatilor divin
instituite "va primi pedeapsa cu moartea"!
Viziunea publica a lui Clement marcheaza un moment dramatic din istoria crestinismului: separarea comunitatii crestine
in clerici si laici, adica in SUPERIORI si SUBORDONATI. Devine mai mult decat evident acum, pentru prima data in
istoria cunoscuta a omenirii, felul in care problema politica este abil integrata in retorica religioasa.

Poetica si evocatoarea "Evanghelie a Adevarului", scriere gnostica de vazã atribuita lui Valentinius, dezvaluie ca
acela pe care crestinii il venereaza cu naivitate ca fiind Creatorul, nu este decat un aspect creator restrans, cu posibiltati
reduse, desprins din Creatorul tuturor lucrurilor. Pentru a-l descrie mai bine, Valentinius foloseste termenul grecesc
"demiurgos", sugerand ca este vorba de o fiinta mai putin divina care serveste ca instrument strict delimitat si
reglementat al puterilor superioare. Acest Demiurg este cel care se autoproclama rege si domn, comandant militar,
judecator si executor, pe scurt el este "Dumnezeul lui Israel", adoptat, cosmetizat si promovat de biserica.

Demiurgul imperfect sau Dumnezeul Vechiului Testament - botezat de israeliti Yahweh - este considerat de gnostici
un arhetip creator limitat care isi reclama propria lui lume si creatie limitata. Gnosticii l-au numit Yaldabaoth.
Numele simbolic Yaldabaoth desemneaza un prinicpiu creator care in traducere libera inseamna "Dumnezeul celor
orbi", echivalentul unui Dumnezeu al ignorantei, urmarind sa foloseasca persistenta in ignoranta a oamenilor pentru a
induce in lume degradarea si limitarea prin vina, sacrificiu, pedeapsa, ura, moarte.
In textul gnostic "Apocriful lui Ioan" se mentioneaza: "El este profan in nebunia lui. Pentru ca el a spus: Nu exista un
alt Dumnezeu in afara de mine!". Vechiul Testament arata ca acest asa zis Dumnezeu le-a interzis oamenilor accesul la
o orice alta sursa alternativa de cunoastere: "Sa nu va duceti dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul
vostru!". Apoi si-a blestemat poporul: "De faci asta, Domnul Dumnezeul tau se va mania impotriva ta si te va nimici de
pe fata pamantului!" (Deuteronomul, capitolul 6, versetul 15)
Pot fi puse pe seama acestor revendicari halucinante sirul nesfarsit al crimelor sale abominabile (descrise literal in
Vechiul Testament)? In multe cazuri, oamenii sunt indrumati sa se macelareasca unii pe altii fara ca nici o victima sa fie
literalmente crutata (femeie, barbat, batran sau copil).

> Numeri - capitolul 31:


9. Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianitilor cu pruncii lor si le-au jefuit toate vitele, toate turmele si toate
bogatiile.
10. Le-au ars toate cetatile pe care le locuiau si toate ocoalele lor.
11. Au luat toata prada si toate jafurile de oameni si dobitoace.
12. Si pe cei prinsi, prada si jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar si adunarii copiilor lui Israel, care erau
tabarati in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului.
13. Moise, preotul Eleazar si toti mai marii adunarii le-au iesit inainte, afara din tabara.
14. Si Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii, pe capeteniile peste o mie si pe capeteniile peste o suta, care se intorceau
de la razboi.
15. El le-a zis: „Cum? Ati lasat cu viata pe toate femeile?
16. Iata, ele sunt acelea care, dupa cuvantul lui Balaam, au tarat pe copiii lui Israel sa pacatuiasca impotriva Domnului,
in fapta lui Peor; si atunci a izbucnit urgia in adunarea Domnului.
17. Acum, dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat
culcandu-se cu el.
18. Dar lasati cu viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele care n-au cunoscut impreunarea cu
un barbat."
Evenimentul descris arata ca un ritual al mortii, un veritabil MASACRU, o comanda pentru sacrificii umane in masa
data de insasi "Dumnezeul lui Israel" asa zisului sau popor. Mai mult, femeile crutate vor fi considerate prada sexuala,
instrument de replicare si material de abuz.

> Leviticul - capitolul 26:


25. Voi face sa vina impotriva voastra sabie, care va razbuna calcarea legamantului Meu; si cand va veti strange in
cetatile voastre, voi trimite ciuma in mijlocul vostru si veti fi dati in mainile vrajmasului.
26. Cand va voi trimite lipsa de paine, zece femei va vor coace paine intr-un singur cuptor si vi se va da painea cu
mijlocirea cantarului; veti manca, dar nu va veti satura.
27. Daca, dincolo de toate acestea, nu Ma veti asculta si daca va veti impotrivi Mie,
28. Ma voi impotrivi si Eu voua cu manie si va voi pedepsi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre.
29. Veti manca pana si carnea fiilor vostri, veti manca pana si carnea fiicelor voastre.
30. Voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor vostri, si sufletul Meu va va uri.
Acest Dumnezeu vrea moarte, cere moarte si face tot posibilul sa obtina moarte prin indoctrinarea extrema a poporului
pe care pretinde ca il pastoreste.
Plina de cruzime, raportarea la oameni a Dumnezeului din Vechiul Testament este evidientiata si in Exodul, atunci cand
Yahweh il trimite pe Moise de cateva ori la faraon pentru a-i elibera pe israeliti din sclavie. Faraonul in mod repetat
declara ca va face acest lucru, dar Yahweh - dupa propriile spuse - "ingheata" inima faraonului de fiecare data pentru
a-si putea face "scamatoriile".

> Exodul - capitolul 10:


1. Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui ca sa fac semnele Mele in
mijlocul lor.
2. Si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum m-am purtat cu egiptenii si ce semne am facut pentru voi.

Yahweh insista "sa-si arate muschii" si sa trimita cele 10 urgii asupra Egiptului inainte ca faronul sa-i lase pe israeliti
sa plece. In final, acest asa zis Dumnezeu omoara primul copil nascut al tuturor celor care nu i-au recunoscut semnele.

Prin initierea in gnoza oferita de Valentinius intr-un cerc restrans celor care sunt maturi spiritual si capabili sa o
asimileze, adeptul este invatat sa respinga autoritatea falsului creator si toate cerintele sale. Ce stiu gnosticii este ca acest
asa zis creator emite false pretentii de putere ("Eu sunt Dumnezeu si nu este altul").
A DOBANDI GNOZA inseamna sa recunosti adevarata sursa a puterii divine - "ADANCUL" tuturor fiintelor.
Oricine a reusit sa cunoasca aceasta sursa, ajunge simultan la cunoasterea de sine si descopera originile sale spirituale:
adevaratul Tata si adevarata Mama.

Cel care a luat contact cu aceasta gnoza - cu aceasta introspectie - primeste sacramentul numit "eliberare".
Inainte sa fi obtinut gnoza, candidatul il venera pe demiurg, luandu-l drept adevaratul Dumnezeu, ascultandu-i povestile
si crezand ca se trage din el (vezi Geneza din Vechiul Testament).
Acum, prin taina izbavirii traita ca revelatie, candidatul experimenteaza ACTUL ELIBERARII DE SUB PUTEREA
DEMIURGULUI. El instiinteaza instantele superioare ale Creatiei ca nu mai tine de sfera de autoritate si de judecata
acestuia, pe care le transcende: "Sunt fiu al Tatalui, imi trag fiinta din El care este preexistent si ma intorc la locul meu
de unde am plecat."

Din acel moment initiatul raspunde pretentiilor episcopului din prea plinul autoritatii sale spirituale drept-dobandite:
"Pretinzi ca-l reprezinti pe Dumnezeu dar in realitate il reprezinti numai pe demiurg, pe care il servesti si caruia i te
supui orbeste. Eu, insa, am trecut dincolo de sfera autoritatii lui - si, deci, dincolo de a ta!"

Ritualul izbavirii, care modifica in chip dramatic relatia initiatului cu demiurgul, modifica simultan relatia sa cu
episcopul. Inainte, credinciosul era deprins sa se supuna episcopului "ca lui Dumnezeu insusi" caci, i se spunea,
episcopul conduce, comanda si judeca "in numele lui Dumnezeu" care l-a delegat pentru aceasta sarcina aici, pe Pamant.
Dar acum initiatul vede ca astfel de restrictii se aplica doar credinciosilor naivi care continua sa se teama si sa-l
venereze pe demiurg. Initiatul ii vede acum pe reprezentantii clerului ca pe "conducatorii si puterile care stapanesc pe
Pamant in numele demiurgului".

Gnosticul admite ca episcopul, asemeni demiurgului, exercita o autoritate legitima asupra celor mai multi crestini -
ACEIA CARE NU SUNT INITIATI. Dar cerintele, avertismentele si amenitarile preotului, la fel cu ale demiurgului
insusi, nu il mai pot atinge pe acela care s-a eliberat.
Adeptul primeste in urma initierii sale in gnoza o relatie complet noua cu ierarhiile spirituale ceresti. Acum el stie ca
haina preoteasca isi trage autoritatea de la demiurg, nu de la Tatal.
Atunci cand un episcop precum Clement porunceste crediciosilor sai "sa se teama de Dumnezeu" sau "sa marturiseasca
pe Domnul", gnosticul interpreteaza toate acestea ca pe incercarea clerului de a reafirma falsele pretentii ale puterii
demiurgului asupra celor care ii iau in serios vorbele. In avertismentul proferat de catre demiurg "sunt un Dumnezeu
gelos" si preluat ca doctrina in Vechiul Testament, gnosticul sesizeaza corespondenta dintre gelozia demiurgului si
gelozia episcopului pentru cei aflati in afara autoritatii sale.

In continuare se pune intrebarea: daca acesti crestini gnostici criticau ierarhia bisericeasca, atunci cum concepeau ei
o forma de organizare sociala? Daca respingeau principiul rangului, insistand ca toti sunt egali, cum puteau tine macar o
intrunire?
Irineus povesteste despre practicile unui grup pe care il cunoastea din propria sa congregatie din Lyon - grupul condus
de Marcus, un discipol de-al lui Valentinius..

Toti membrii grupului fusesera initiati. Asta insemna ca fiecare fusese eliberat de sub puterea demiurgului.
Din acest motiv ei indrazneau sa organizeze intruniri de cunoastere fara autoritatea episcopului, pe care il considerau
purtatorul de cuvant al demiurgului - in cazul de fata Irineus insusi. In al doilea rand, se presupunea ca fiecare initiat a
primit darul carismatic al inspiratiei directe prin Duhul Sfant.
Asadar cum isi conduceau intalnirile membrii acestui cerc de initati gnostici? Irineus ne spune ca atunci cand se
intalneau, toti membrii lau parte mai intai la o tragere la sorti. Unul dintre cei ales de sorti era desemnat sa preia rolul de
preot oficiant. Un altul trebuia sa ofere sacramentele ca episcop. Altul sa citeasca din scripturile gnostice pentru slujba si
altii sa se adreseze grupului ca profeti, oferind o invatatura spirituala improvizata in functie de probleme si situatii.
La urmatoarea intalnire a grupului se tragea din nou la sorti, astfel ca persoanele care isi asumau fiecare rol in parte se
schimbau mereu.

O astfel de practica a creat o structura foarte diferita a ceea ce am putea numi "autoritatea" in cadrul grupului de
intitati. Intr-un moment in care credinciosii ortodocsi faceau o distinctie tot mai categorica intre clerici si laici (intre
superiori si subordonati in materie de autoritate religioasa iar mai tarziu politico-religioasa), grupul crestinilor gnostici a
demonstrat ca intre ei nu se aplicau delimitarile prin distinctii.
In loc sa-si clasifice membrii pe ordine superioare si ordine inferioare in cadrul unei ierarhii de initiati, ei
urmau principiul strictei egalitati si a neingraditului acces la experienta.
Toti initiatii, barbati si femei de-o potriva, participau in mod egal la tragerea la sorti, in urma careia oricine putea fi ales
sa deserveasca intalnirea ca preot, episcop sau profet.
Mai mult, pentru ca se tragea la sorti la fiecare intalnire, nici chiar distinctiile astfel stabilite nu puteau deveni ranguri
permanente. In sfarsit, un alt aspect important este ca, prin aceasta practica, ei intentionau sa elimine acel element de
interventie umana care ar fi putut ingradi inefabilul si spontanul din intalnirile initiatice, considerand ca, de vreme ce
Dumnezeu dirijeaza totul in Univers, sortii sunt expresia alegerii sale.
Se poate spune ca adeptii lui Valentinius impartaseau o conceptie spirituala a benevolentei, disponibilitatii si
generozitatii despre Dumnezeu si ordinea divina, pe care o gaseau incompatibila cu dominatia preotilor si a episcopilor.

MARTURISIREA lui Christos

Heracleon (invatator gnostic activand in sudul Italiei in jurul anilor 170) examineaza intrebarea: "Ce inseamna sa-l
marturisesti pe Christos?". Potrivit explicatiei sale, oamenii il marturisesc pe Christos in doua feluri diferite, cu
implicatii diferite.

- Unii il marturisesc prin gand, cuvant si fapta, adica prin calitatea spiritului lor slefuit de vreme. Isus insusi spune:
"Prin roadele lor ii veti cunoaste!". Marturisirea nu este un act mecanic, ci o proba continua a calitatii constiintei atestate
in mijlocul evenimentelor doveditoare.

- Un al doilea tip de marturisire practicata de majoritatea oamenilor este cea verbala - "Sunt crestin". Pe aceasta
din urma, "cei multi" (crestinii ortodocsi) - spune el - o considera singura marturisire.

Heracleon explica faptul ca "toti ipocritii pot face al doilea tip de marturisire", care tocmai de aceea nu inseamna
nimic. Cerinta universala pentru toti crestinii gnostici, spune el, este primul tip de marturisire. Discipoli precum Matei,
Filip si Toma nu au "marturisit" niciodata inaintea magistratilor, a prelatilor sau a vecinilor. Totusi, declara el, acestia
l-au marturisit pe Christos prin modul lor de a fi.

Biserica vine insa si consfinteste un al treilea tip de marturisire: MARTIRIUL. Ea face legatura dintre patimile lui
Christos si entuziasmul pentru autosacrificare al urmasilor sai: "Trebuie sa-ti iei crucea si s-o porti in urma Domnului
tau. Singura cheie ce are darul sa desferece cheile Paradisului este propriul tau sange."

Gnosticii desconsidera serios acest tip de pretentii. Ei sustin ca a depune marturie prin martiriu nu este catusi de putin
necesar. "Eliberarea nu inseamna autodistrugere" spun ei, numind indemnul la martiriu "nesabuinta si cruzime".
Tocmai datorita faptului ca o gnoza autentica nu inseamna repetarea mecanica de catre adept a vorbelor si actiunilor
invatorului, gnosticul considera ca ratiunile de a merge la crucificare ale lui Christos nu pot fi nicicand ale altcuiva.
Oricine decide sa mearga pe aceasta cale nu o poate face in numele lui Christos. Iar cum biserica invoca tocmai acest
motiv, scrierea gnostica "Evanghelia Adevarului" (atribuita lui Valentinius) ii ridiculizeaza pe invatatorii ortodocsi care
vad martiriul ca pe o jertfa adusa lui Dumnezeu sub pretentia ca Dumnezeu doreste sacrificii omenesti.
O astfel de credinta face din Dumnezeu un canibal.

Si o intamplare sordida: cu numai cateva clipe inainte ca Rusticus (judecator roman) sa ordone torturarea si executarea
lui Justin (crestin-ortodox din Roma, persecutat inaintea instituirii crestinismului ca religie oficiala), Rusticus l-a
intrebat pe Justin: "Asculta, tu care esti considerat un om invatat, iti inchipui ca vei invia si te vei ridica la cer?" Justin a
raspuns: "Nu-mi inchipui asta, o stiu cu siguranta si sunt pe deplin convins".
Despre astfel de grozavii, "Marturia Adevarului" declara ca entuziastii martiriului nu stiu cine este Isus si nu au nici cea
mai vaga idee despre realitatile si ratiunile Christice. Astfel de crestini nu fac decat "sa se autodistruga pe ei insisi"
sub forma de ofranda sangeroasa adusa unui Dumnezeu pe care il adopta orbeste si in numele caruia se automaltrateaza
inutil si barbar.

Atitudinea gnosticilor fata de martiriu difera complet de atitudinea oficiala a bisericii si a contemporanilor ortodocsi
sau catolici. Heracleon insusi desconsidera entuziasmul pentru martiriu al bisericii crestine, vazandu-l ca pe un ritual de
proslavire prin tortura si moarte a unor asa zise "izbanzi glorioase". El nu sugereaza nici un moment ca suferinta
credinciosilor o imita pe a lui Christos. Bineinteles ca aceasta conceptie a gnosticilor a incins spiritele in randul
reprezentantilor clerului, Irineus insusi declarand furibund ca "acesti gnostici arata dispret pentru martiri", devalorizand
ceea ce institutia bisericii considera "actul doveditor suprem".

In loc sa se identifice cu cei intemnitati, supusi la torturi si executii, crestinii gnostici isi retrag sprijinul pentru tot ce
considera ei ca fiind exces de zel, masochism si fanatism religios.
Chiar daca admit ca unii dintre cei care sufera ajung la o noua intelegere a semnificatiilor vietii primind durerea si
moartea ca pe o experienta de cunoastere suprema (Apocalipsa gnostica a lui Petru), ei detesta iluzia in care traiesc cei
mai multi crestini, conform careia "daca raman credinciosi numelui unui om mort", marturisind prin sangele lor pe Isus
cel rastignit, acestia "vor deveni puri si eliberati". Gnosticii identifica aceasta poveste ca fiind PROPAGANDA
ORTODOXA in favoarea unei supuneri oarbe, mergand pana la sacrificiul suprem.
Ei isi exprima oroarea vizavi de odele si osanalele inchinate de institutia bisericii tuturor crimelor savarsite de aceasta in
numele asa zisei credinte si eliberari.

In tot acest context apare tot mai clar faptul ca textele descoperite la Nag Hammadi ne dezvaluie povestea demascarii
de catre gnostici a fundamentalismului catolic si ortodox din toate timpurile. Gnosticii au demonstrat cum invataturile
bisericii ii obisnuiesc pe ardentii lor cu FRICA, TORTURA si SCLAVIA, incurajandu-i sa se supuna autoproclamatilor
reprezentanti pamantesti ai asa zisului creator al lumii care, in "gloria sa desarta", declara: "Eu sunt Dumnezeu si nu este
altul in afara de mine".

"Apocalipsa lui Petru" ii descrie pe crestinii catolici si ortodocsi drept aceia care au cazut "in mainile unui demiurg
rau si viclean, a carui invatatura are o multime de forme false". Autorul ia fiecare dintre caracteristicile bisericii - pretins
asezamant spiritual - drept o dovada ca aceasta este doar o imitatie de asezamant, o contrafacere, atribuindu-si o falsa
identitate, aceea de corespondent pamantean al Creatorului tuturor lucrurilor - in numele caruia isi justifica pretinsa
legitimitate asupra vietii si mortii. In acest context, conducatorii bisericii precum si ai miscarilor politice din diverse
timpuri au creat impreuna un SISTEM compus din doctrina, ritual si structura politica menit sa limiteze in cuget si-n
fapta vietile tuturor celor care adera la el fara discernamant!

Numai cei care invata sa se elibereze de ignoranta - concluzioneaza gnosticii - au experienta unei noi intelegeri,
asemenea unei iluminari, a unei invieri. Fara un astfel de context, ritualurile crestine comune - precum botezul si
impartasania - devin irelevante, caci BOTEZUL ADEVARULUI si IMPARTASIREA LUI sunt lucruri total diferite!

Gnosticii considera ca o persoana "salasluieste in neimplinire" atata timp cat ramane in IGNORANŢĂ, "creatura a
uitarii". "Cand omul se predispune catre cunoastere, ignoranta dispare treptat si atunci neimplinirea se transforma in
implinire." In acest sens devin elocvente cuvintele lui Isus din "Evanghelia dupa Toma": "Daca vei da la iveala ce se
afla inauntrul tau, ceea ce vei da la iveala te va salva. Daca nu vei da la iveala ce se afla inauntrul tau, ce nu vei da la
iveala te va distruge."

O astfel de introspectie se obtine treptat, prin efort: "Recunoaste ce este in fata ochilor tai, si ce este ascuns iti va fi
dezvaluit". Acesti gnostici considerau ca a urmari sa dobandesti gnoza te angajeaza intr-un proces solitar si dificil de
lupta impotriva rezistentelor interioare.
Ei caracterizau REZISTENTA LA GNOZA ca dorinta de a dormi sau de a fi beat - altfel spus de a ramane inconstient si
usuratic. In "Evanghelia dupa Toma", Isus dezvaluie: "Cel ce cauta, sa staruie in cautare pana cand va gasi.
Cand va gasi, el va fi tulburat. Cand va fi tulburat, va fi uluit. Si dupa ce va fi uluit, va fi stapan peste toate lucrurile."

Cum se poate realiza un astfel de potential? In "Evanghelia dupa Toma", discipolii il intreba pe Isus ce trebuie sa
faca: "Vrei sa postim? Cum trebuie sa ne rugam? Ce trebuie sa facem?" Isus le-a raspuns: "NU SPUNETI MINCIUNI si
NU FACETI CEEA CE URATI!"
Raspunsul i-a intors catre ei insisi: cine sa judece cand minti si cine sa inteleaga ce anume urasti daca nu tu insuti?
Urmand in fiecare clipa a vietii lui aceste instructiuni, initiatul se umple treptat de o putere tainica: "L-am cunoscut pe
cel care exista in mine si am avut revelatia necuprinsului sau".

Procesul de autodescoperire incepe atunci cand o persoana cunoaste "spaima, durerea si confuzia" - ca forte oarbe care
prevaleaza in Univers. Gnosticul insa doreste IZBAVIREA, eliberarea de sub puterea acestor forte al haosului.
CUM POATE FI OBTINUTA aceasta eliberare? Gnosticii au ajuns la concluzia ca singura cale de iesire din suferinta
este sa realizeze adevarul despre locul si destinul omenirii in Univers. Convins ca un astfel de adevar poate fi descoperit
doar prin stradanii extrem de personale, coroborate ulterior cu stradaniile personale ale tuturor celorlalti, gnosticul s-a
angajat acum 2000 de ani intr-o pasionanta calatorie a cunoasterii de Sine si de Lume prin care si-a propus sa ajunga la
O NOUA PERSPECTIVA asupra existentei sale in acest Spatiu-Timp planetar si universal.

ACTUALIZAREA GNOZEI LA NIVELUL MILENIULUI 3


In timp ce zeul imperfectiunii din Vechiul Testament le ordona oamenilor sa il adopte neconditionat - savarsind in
numele sau toate ororile imaginabile - Isus Christos vine sa rastoarne aceasta falsa ordine pentru cine are ochi sa vada si
urechi sa auda. El il aduce cu sine pe Creatorul tuturor lucrurilor, esenta tuturor fiintelor, a ierarhiilor ceresti si a
intregului joc creational, armonia primordiala in care se scalda si orginineaza tot.
Ce stim azi despre marile taine? Sintetizand intreaga cunoastere dobandita de toti oamenii din toate timpurile in
directia deslusirii acestor taine, as putea incerca zugravirea unui tablou esential a ceea ce traim aici si acum..
INCEPUTURILE A TOT CEEA CE ESTE
Inainte de tot ce exista, inainte de aparitia Universului fizic, intreaga constiinta si energie faceau parte dintr-o totalitate
infinit dimensionala, infinit creativa, traind intr-un taram al unitatii desavarsite. Din aceasta stare de totalitate, Mintea
Creatoare s-a intrebat cum ar fi sa treaca printr-un proces de fragmentare, uitand de existenta integrata. Forta unui astfel
de gand la un nivel atat de mare a declansat fenomenul fragmentarii, generand unitati de macroconstiinta exterioare
Creatorului lor. Aceste macro-constiinte (forme-gand primordiale) s-au fragmentat in continuare, bucatile rezultate
indepartandu-se tot mai mult una de cealalta, pana cand a devenit extrem de persistenta senzatia conform careia fiecare
fragment este izolat de restul si foarte foarte singur. Iluzia rezultata din aceasta fragmentare va deveni o uitare plina de
provocari din care constiinta unica va trebui sa creeze (uzand de propria sa natura divina) reamintirea dorintei
fragmentelor de a se reuni cu sursa si calea catre aceasta reuniune.
DEVOLUTIA SI EVOLUTIA CREATIONALA
Ceea ce putem numi “Creatie” reprezinta de fapt fragmentarea generata de gandul creator originar. Sau, mai tehnic
vorbind, infuzia dimensionala. Curiozitatea initiala a INTREGULUI cu privire la existenta fragmentata a creat straturi
peste straturi de realitati disparate. A fost nevoie de o schimbare a perspectivei, a focalizarii si frecventei. Ca parte a
Intregului, fiintele primordiale sau fragmentele initiale de Costiinta desprinse din Intreg au fost responsabile de procesul
dezasamblarii lor in fragmente din ce in ce mai mici, precum si de stabilirea tiparului de reasamblare care sa le ghideze
evolutia prin planurile dense, inapoi, de la fragment la intreg.
SPATIUL si TIMPUL - ingredientele primordiale ale tuturor experientelor din Creatie
Pentru ca intregul proces al devolutiei si evolutiei sa genereze o experienta de cunoastere veritabila (care sa aiba sens),
era necesar ca partea generatoare a DEVOLUTIEI sa se delimiteze de partea responsabila cu EVOLUTIA. De ce?
Fiindca experienta EVOLUTIEI fragmentelor urma sa aiba loc de abia dupa ce fragmentarea prin DEVOLUTIE s-a
produs si s-a incheiat. Prin urmare trebuia realizata o diferentiere clara a celor doua planuri ale intregului creational:
planul in care se PLANIFICA experienta fragmentelor (specific devolutiei, dezasamblarii) si cel in care se
IMPLINESTE aceasta experienta (caracteristic evolutiei, reasamblarii lor). Indiferent de nivelul dimensional (de
specificitate si detaliu) la care se deruleaza experienta la un moment dat, delimitarea planurilor trebuia asigurata
invariabil. Cum s-a intamplat acest lucru? Prin utilizarea in proportii diferite a Spatiului si Timpului ca ingrediente
fundamentale alimentand fiecare din cele doua medii creationale. Fenomenul devolutiei urma sa utilizeze preponderent
Timpul si foarte putin Spatiul, mentinand experienta intr-o ZONA IMATERIALA, in care mintea creatoare devine din
ce in ce mai putin constienta de ea prin fragmentarea pe care singura si-o induce, fara sa intreprinda nici o actiune in
acest sens, doar gandind la cum sa se petreaca. In contrapartida, fenomenul evolutiei urma sa utilizeze preponderent
Spatiul si foarte putin Timpul, ducand experienta intr-o ZONA MATERIALA, in care fragmentele mintii creatoare se
densifica si urmaresc sa devina tot mai constiente de ele ca urmare a interactiunilor cu alte fragmente, cautandu-le
prezenta si facand toate demersurile necesare ca interactiunile sa fie cat mai revelatoare cu putinta. Am denumit in mod
sugestiv aceste doua zone ale dinamicilor creationale: zona de Timp-Spatiu (planul metafizic, corespunzator planificarii
experientei, functionand dupa legi imateriale specifice predominantei timpului in structura sa), respectiv zona de Spatiu-
Timp (planul fizic, corespunzator implinirii aceleiasi experiente, functionand dupa legi materiale specifice
predominantei spatiului in structura acestei zone).
SPATIU-TIMPUL 3D
Reprezinta realitatea curenta, tridimensionala, cea pe care o
cunoastem si din care facem parte ca fiinta intrupata, adesea
referita ca realitatea FIZICA. Aceasta realitate are trei
dimensiuni ale spatiului si o singura dimensiune a timpului.
Ceea ce inseamna ca in aceasta realitate fizica ne putem
misca in oricare din cele 3 directii spatiale perceptibile si
suntem imobilizati intr-un singur punct de timp: prezentul,
acum-ul. Putem examina lucrurile doar secvential, din
aproape in aproape. Timpul se reduce la momentul prezent,
odata trait acest moment el nu mai poate fi reprodus sau
reiterat vreodata.
TIMP-SPATIUL 3D
Reprezinta realitatea vietii si constiintei de dincolo de
corpul fizic, zona in care activam ca si principiu creator
universal, infaptuindu-ne devolutia si planificandu-ne
evolutia. Uneori ne amintim aceasta realitate ca urmare a
experientelor din preajma mortii, numind-o realitatea
METAFIZICA. Aceasta realitate are trei dimensiuni ale
timpului si o singura dimensiune a spatiului. Ceea ce
inseamna ca in aceasta realitate ne putem misca in oricare din cele 3 directii temporale (reusind sa examinam tot ce s-a
intamplat, se intampla sau se va intampla pe diferite bucle de timp in evolutia noastra din Spatiu-Timp), respectiv ne
aflam intr-o omniprezentza spatiala, nepercepand miscarea ca fiind in mod obligatoriu din punctul A in punctul B ci pe
noi ca fiind mai degraba intr-o superpozitie vizavi de orice fenomen sau dinamica pe care le dorim supuse atentiei.
REINCARNAREA sau PROCESUL INTRUPARILOR CONSECUTIVE in lumile din SPATIU-TIMP
Pentru ca lucrurile sa nu ajunga sa stagneze in procesele evolutive din planurile dense (spatiu-timp), la nivel de legitate
universala unitatile de constiinta vor experimenta de numarate ori si in nenumarate circumstante densificarea lor din
zona de existenta Timp-Spatiu in elemente componente ale lumilor materiale din Spatiu-Timp: un atom, un microb, o
furnica, un peste, un om, o planeta, un sistem solar, o galaxie. Ramanerea in existenta din Spatiu-Timp este limitata la
intervalul de timp in care poate fi asigurata o cantitate si o calitate satisfacatoare a experientelor de cunoastere in raport
cu ceea ce inseamna evolutia unitatii de constiinta respective. Cand conditiile nu mai sunt intrunite, entitatea isi retrage
prezenta din Spatiu-Timp si revine la ceea ce este ea in Timp-Spatiu. Chiar daca tranzitam constiinta si energie din
Timp-Spatiu in Spatiu-Timp pentru o perioada incarnationala mai lunga sau mai scurta, o parte din constiinta si energia
noastra ramane invariabil in Timp-Spatiu, asigurandu-ne o identitate permanenta acolo. Asa se explica de ce ajungem sa
ne intalnim rudele decedate atunci cand avem experiente in preajma mortii, migrand temporar "in lumea de dincolo".
Chiar daca cei care nu mai sunt printre noi de ceva timp si-au inceput deja o experienta incarnationala in alta parte (intr-
un alt loc din Spatiu-Timp), va exista totusi o parte a lor ancorata in Timp-Spatiu (20-30-40%) care ne va intampina la
sosirea noastra acolo (in cazul in care ambele parti doresc acest lucru).
VÃLUL
Menirea masinariei genetice a vietii tridimensionale nu este aceea de a crea de-a gata forme de viata perfecte, aflate intr-
o miscare uniforma, imaculata si lina, dintr-un loc etern melodios, curat si pur, pe care constiinta sa il populeze pentru a
petrece o vreme intr-un fabulos deliciu de forme si dinamici perfecte. Ceea ce este cu mult mai atragator pentru Mintea
Creationala este varietatea, contrastul, explorarea si intelegerea unor caracteristici ale aromoniei universale prin
EXCLUDEREA si mai apoi REGASIREA lor ca urmare a confruntarii cu evenimente provocatoare si unice. Din
aceasta cauza s-a decis ca este nevoie de un vãl al uitarii care sa fie tras peste memoria ancestrala a fiintelor din lumile
fizice tridimensionale (precum omul pamantean). Acest vãl urma sa creeze o separatie artificiala intre ansamblul corp-
minte si componenta suflet, tinand de amintirea existentei noastre ca fiinta cosmica, multidimensionala, divina si
nemuritoare. Drept urmare, ceea ce inainte de vãl era unica si singura cale ascensionala - pozitivitatea fara termen de
comparatie - devine dupa introducerea vãlului o parte dintr-un ansamblu creational dual: Calea Pozitiva, respectiv Calea
Negativa a evolutiei sufletelor. Menit sa responsabilizeze unitatile de constiinta, sa le diversifice si sa le accelereze
procesul evolutiv prin participarea nemijlocita la un joc al binelui si raului plin de contraste si de provocari, vãlul le-a
oferit fiintelor LIBER ARBITRU SPIRITUAL, constand in posibilitatea sa aleaga moment de moment intre a se pune in
serviciu fata de altii sau a persista in serviciu fata de sine, intelegand totodata implicatiile acestor alegeri, cum arata,
cum se simt, ce inseamna efectiv si catre ce conduc.
KARMA
O regula de baza din tiparul universal al evolutiei fiintelor in lumile 3D aflate sub vãl a fost aceea conform careia
fragmentele din INTREG vor fi in totalitate RASPUNZATOARE pentru actiunile lor intreprinse din aceasta stare de
amnezie. Fie ca ele isi vor intui sau nu conditia, fiecare actiune intreprinsa va genera o reactiune din partea universului.
Unii au definit acest lucru ca fiind karma sau "dupa fapta si rasplata". Cu toate acestea, este mai mult decat “ochi pentru
ochi”. In locul pedepselor aplicate comportamentelor dizarmonioase, exista intotdeuna optiunea ca fiinta sa isi largeasca
orizontul de cunoastere. La nivel de legitate universala, asta inseamna ca odata cu dobandirea de viziune spirituala
asupra lucrurilor - atestata la nivelul experientelor de viata - karma este neutralizata. Mai multe notiuni despe karma pot
fi consultate in articolul "Karma si liberul arbitru ca si cauzalitate a lucrurilor".
EXISTENTA in 3D
In lumile duale, dimensiunea de existenta 3D este considerata “planul ALEGERII”, o alegere prin gand-cuvant-fapta
intre doua ideologii sau curente spirituale diferite, dar esentiale unei evolutii pe mai departe a fiintelor: curentul negativ
dedicat cultului Sinelui (implicand controlul si dominatia a tot ce nu este EU), respectiv curentul pozitiv dedicat
conlucrarii Sinelor (implicand empatizarea si colaborarea cu tot ce se vrea experimentat si aprofundat). De unde incepe
acest proces al alegerii, cum se deruleaza si care îi este finalitatea? Imaginea de ansamblu ar putea fi rezumata in felul
urmator:
RECOLTA
Oamenii acestor timpuri se pare ca beneficiaza de o nemaintalnita oportunitate la sfarsitul actualei lor vieti aici,
concretizabila in functie de meritele spirituale acumulate in lucrul cu dramele dualitatii aferente planului de existenta
3D: aceea de a fi "recoltati" in urmatorul plan al experientelor creationale, imediat dupa moartea lor fizica. Recoltarea
implica urcarea pe o treapta superioara a existentei si experientei, foarte diferita de tot ce am trait in ultimii 25.000 de
ani in planul tridimensional de pe acest Pamant. Este nivelul 4D al fiinţării pe spirala evolutiva. Iesirea din ciclul de
intrupari 3D urmata de intrarea in ciclul de intrupari 4D prin procesul de recoltare se intampla daca fiinta a reusit sa
atinga pragul de cel putin 51% pozitivitate in gand-cuvant-fapta necesar pentru graduarea pe ramura 4D pozitiva,
respectiv cel putin 95% negativitate in gand-cuvant-fapta pentru graduarea pe ramura 4D negativa. Nivelul de
negativitate cerut este mult mai mare decat cel de pozitivitate, intrucat si raul este mult mai usor de facut decat binele.
Orice individ care se afla intre aceste limite din punct de vedere al realizarilor spirituale de la sfarsitul actualei lui vieti
aici (in general omul relativ nepasator la ceea ce se intampla cu el si in jurul lui, omul care isi face treaba lui si nu-l
intereseaza alte lucruri), va renaste pe o alta planeta de densitatea a 3-a unde va repeta ciclul de intrupari 3D pentru alte
cateva zeci de mii de ani, lucrand cu aceleasi lectii pe care nu a reusit sa le absolve pana acum aici. Datorita faptului ca
Pamantul (ca lume) a progresat inspre o pozitivitate articulata si matura mai mult decat a facut-o inspre o negativitate de
acest gen, populatia de pe Pamantul 3D se va tria din ce in ce mai mult, iar la intrupare vor fi admise cu predilectie
suflete manifestand o pronuntata orientare inspre pozitivitate si benevolenta, acestea urmand sa contribuie decisiv la
intrarea planetei intr-o perioada intensa de refacere, vindecare si ridicare la o noua conditie civilizationala.
PLANUL DE EXISTENTA 4D
Dimensiunea de existenta 4D este considerata “dimensiunea iubirii” si corespunde celei de-a 4-a densitati a lumilor din
Creatie, acolo unde cele doua curente - pozitiv si negativ - deja s-au separat iar fiintele traiesc in acord cu modul in care
au atestat in 3D ca doresc sa experimenteze IUBIREA: in slujba Sinelui sau in slujba Sinelor. Spatiul 4D este insesizabil
din dimensiunea 3D a existentei, corpurile 4D sunt complet diferite de corpurile 3D si in lumile 4D nu se poate ajunge
decat prin intrupare dupa moartea corpului fizic din 3D si doar ca urmare a calificarii (prin merite spirituale) pentru
inceperea etapei de cunoastere specifice nivelului 4-dimensional de pe spirala evolutiva universala. In cea de-a 4-a
densitate valul din 3D este ridicat, fiinta isi recapata memoria sufletului si e constient angrenata in alegerea pe care a
facut-o in planul tridimensional, conform careia experimenteaza densitatea a 4-a pe ramura pozitiva sau negativa a sa.
Daca in planul 3D obiectivul intruparilor a fost alegerea individuala a unei polaritati sau a celeilalte, in 4D obiectivul
este crearea complexelor coezive de suflete - doar pozitive sau doar negative - si experimentarea prin intermediul
conglomeratului puternic polarizat a unei existente-grup, graduarea din 4D in 5D fiind o graduare de grup.
LUMILE 4D POZITIV
Fiintele celei de-a 4-a densitati pozitive sunt telepate, isi comunica direct gandurile, stralucesc si iubesc. Armonia este
cuvantul de ordine si o dorinta intensa de a servi pe celalalt. Corpurile sunt pline de viata si radiaza energia iubirii.
Fiintele conlucreaza pentru a descoperi nenumaratele aspecte ale interactiunii dintre SINE si ALTUL avand la baza
recunoasterea in sine si altul a unicului Creator. Complexele sociale coezive de fiinte 4D pozitiv functioneaza si creeaza
pe baza de consens si valorizare. In lumile 4D pozitiv nu exista competitie intre fiinte, cum nu exista posesivitate si nici
control. Este un plan al compasiunii si al intelegerii tristetii celei de-a 3-a densitati.
LUMILE 4D NEGATIV
Conditiile de pe o planeta gazduind o civilizatie 4D negativ includ formarea si persistenta tiparelor de manipulare a
informatiei si energiei in acord cu raporturile de putere dintre entitati. O lume 4D negativ in stadiile ei incipiente este a
maximei straduinte si staruinte cu privire la impunerea unei autoritati in cadrul conglomeratului, la capatul unor lupte in
urma carora CASTIGATORUL ia tot in timp ce PIERZATORUL devine sclavul lui sau dispare din existenta. Odata
instaurata o ierarhie clara, migratia de resurse (informatie si energie) de la perferia conglomeratului catre centrul sau
devine realitatea de facto, astfel incat lumile 4D negativ arata intr-o mare masura ca niste locuri ale devastarii.
MULTI-DIMENSIONALITATEA CREATIONALA
Daca ajungem sa percepem Spatiu-Timpul ca find multitudinea manifestarilor fiintei noastre materiale iar Timp-Spatiul
constructorul tuturor manifestarilor posibile, vom constata ca asa cum exista Spatiu-Timp si Timp-Spatiu 3D, exista de
asemenea Spatiu-Timp si Timp-Spatiu 4D, 5D, 6D. In 5D origineaza fenomenele de tip Magie Alba (5D pozitiv) si
Magie Neagra (5D negativ) aferente unor intelegeri esentializate asupra intunericului magnetic, respectiv luminii
radiante. Este nivelul intelepciunii, al informatiei-nucleu despre rosturile si randuielile fiecareia dintre cele doua
polaritati. Pe nivelul 6D iesim din jocul polaritatilor si invatam despre iubirea ca legitate (caracterul perfect integrat si
consensual a tot ce se naste din Creator si ajunge sa interactioneze in cadrul Creatiei sale). Pe nivelul 7D avem
experienta Totalitatii Sinelui - emanatie primordiala diferentiata direct din Creator si intorcandu-se inapoi in Creator,
libera si neingradita de Spatiu si Timp, macro-identitatea noastra incorporand intreaga cunoastere infuzata si respectiv
acumulata in intregul nostru parcurs creational. Imediat mai sus, in ceea ce am putea numi planurile 8D (in fapt
principiul creator unic, infinit dimensional), ne-am reunit cu INTREGUL din care am coborat, acest nivel fiind
considerat planul nemanifest al Creatorului - sursa si destinatia tuturor dinamicilor creationale 7D-1D-7D.
LOGOSI PLANETARI, STELARI si GALACTICI
Pe acest Pamant se intampla lucruri extrem de interesante daca intram un pic in metafizica planetei, coroborand totodata
aceste date cu informatii din domeniul fizicii si
metafizicii cosmosului.
In plan fizic, adica in Spatiu-Timp, Pamantul
este, dupa cum stim, o planeta tridimensionala, un
Logos (o structura cosmica) de tip Creatie
Materiala. In plan metafizic, in Timp-Spatiu,
planeta noastra este un Logos de tip Minte
Creatoare, o minte care proiecteaza si planifica
harta cailor posibile de a experimenta cunoasterea
in planul fizic, o harta cu multe variabile a ceea ce
ar putea sa se intample aici ca drum evolutiv
parcurs efectiv din nenumarate variante de drumuri
posibile.
PLANIFICATORUL evenimentelor planetare
potentiale, desfasurabile pe Pamantul fizic (din
Spatiu-Timp) este asadar entitatea Pamant din
planul metafizic (din Timp-Spatiu), in timp ce
IMPLINITORUL dinamicilor planetare gandite ca
evenimente potentiale in planul metafizic este
insasi Pamantul fizic prin ceea ce se petrece cu el, pe el si in el moment de moment.
Fiecare Logos de tip Minte Creatoare doreste sa asigure prin experienta creationala careia ii da nastere o explorare cat
mai semnificativa a Creatorului de catre Creator. De aceea, fiecare planeta, fiecare sistem solar si fiecare galaxie sunt
logosi din logosi in alti logosi, gazduind manifestari ale mintii creatoare universale in cadrul carora fiecare logos isi
particularizeaza extrem de viu propria sa experienta de cunoastere. In metafizica se vorbeste despre faptul ca
experientele creationale traite de fiintele din oricare alt Logos decat al nostru zdruncina capacitatile noastre de intelegere
si reprezentare cu privire la dinamicile creationale din acele locuri, in sensul ca, daca am calatori acum pe o alta planeta,
unde activeaza o alta civilizatie, judecand cu mintea de aici si de acum, aproape sigur nu am reusi sa intelegem nimic
din ce se intampla acolo. Acest lucru se datoreaza faptului ca fiecare Logos isi stabileste cadrul si scenariul
experientelor de cunoastere din propriile lumi cu o atat de mare VARIETATE si UNICITATE in comparatie cu oricare
alta experienta logoica din galaxie si din univers, incat subtilitatile mintii creatoare arhetipale particularizate pentru
fiecare Logos in parte sunt aproape de nedeslusit de catre fiintele din alte Logosuri.
Galaxia Calea Lactee din care facem parte si pe care o vedem pe cer in actualul nostru Spatiu-Timp este un Logos
Creatie avand asociat un Logos Creator pe care nu-l vedem deoarece se afla in Timp-Spatiu - zona hartilor si planurilor
creationale, a drumurilor evolutive disponibile spre a fi parcurse in Spatiu-Timp de catre aceasta entitate. Sistemul
nostru solar este un sub-logos Creatie al Galaxiei, planeta este un sub-sub-logos Creatie al sistemului solar, ansamblul
individual corp-minte-suflet al omului este un sub-sub-sub-logos Creatie asociat sferei planetare sau Logosului
pamantesc. Macro-logosurile incorporeaza in structura lor experienta creationala a sub-logosurilor si invata ultimativ
prin ele. Sub-logosurile imprumuta din experienta cumulata a macro-logosurilor pentru construirea de strategii evolutive
complexe si eficiente, facand apel la orice potential element din tesatura macrocosmica de care considera ca au nevoie si
care le poate fi oferit. Macroconstiinta logoica reprezentata de structura galactica in care ne aflam alaturi de multe alte
sub-logosuri componente ale acesteia este o constiinta complexa care insumeaza intr-un ansamblu multidimensional si
extrem de ramificat constiinta tuturor partilor sale.
Se mai pune intrebarea daca Logosii stelari si sub-Logosii planetari au deja o polaritate pozitiva sau
negativa atunci cand proiecteaza lumi si experiente creationale aferente planului material tridimensional in care ne
aflam actualmente si noi. Se pare ca evenimentele traversate in Spatiu-Timp si intelegerile pe care le genereaza
traversarea evenimentelor de catre ansamblurile corp-minte-suflet din 3D (fiintele tridimensionale de pe suprafata
planetara - in cazul de fata oamenii) sunt elementele esentiale in baza carora fiecare Logos / sub-Logos isi stabileste LA
UN MOMENT DAT polaritatea prin care doreste sa evolueze si sa experimenteze preponderent Creatia. Logosii
Creatori din Timp-Spatiu pregatesc in planul metafizic hartile ambelor variante, in timp ce Logosii Creatie din Spatiu-
Timp sunt cei care isi decid efectiv afinitatea la o cale sau la cealalta prin traversarea ingenua a evenimentelor in planul
fizic 3D. ACEL MOMENT - din ciclul de experiente tridimensionale - de la care un logos a inceput sa-si consolideze
afinitatea fie pentru polaritatea pozitiva, fie pentru cea negativa, devine LIMITATORUL sau demarcatorul dintre un
amalgam pozitiv-negativ de situatii / evenimente si o experienta evolutiva derulandu-se preponderent pe zona de Spatiu-
Timp 3D POZITIVA sau, dupa caz, NEGATIVA.
INVATATURILE GNOSTICE DIN PERSPECTIVA ORDINII UNIVERSALE
Isus Christos, prin mesajele cu grad ridicat de universalitate transmise peste timp, ne vorbeste despre singurul Creator si
Legea Unica. Personal consider aceste invataturi ca fiind o sursa de cunoastere a esentei tuturor lucrurilor. Sintetizand
mesajul Christic, consider ca acesta poate fi redat astfel:
Creatorul este in fiecare, este in orice, este unul si este unic. Toate celelalte legi sunt distorsiuni ale acestei legi,
importante pentru ca mintea creatoare universala sa ajunga sa se inteleaga mai bine pe ea prin intermediul a numeroase
aspecte limitative derivate din aspectul unic, infinit armonios. Calea Pozitiva si Calea Negativa de a experimenta Creatia
sunt fiecare dintre ele DISTORSIUNI ale acestei Legi a lui Unu. Prin intermediul lor, legea unica ajunge sa se
fragmenteze ca sa poata fi inteleasa cu ajutorul opozitiei si contrastului partilor. Prin constientizarea treptata a
fragmentelor si limitarilor, a particularizarilor si simplificarilor, experienta se reintregeste progresiv pana cand, odata cu
dobandirea unei vaste cunoasteri, toate redevin una, precum au fost, sunt si vor fi.
Nu exista alternativa la Legea lui Unu. Totul pleaca din ea si se intoarce inapoi la ea.
MEDITATIA - ca si mijloc introspectiv de trezire a constiintei spirituale universale - ar
trebui folosita moment de moment pentru a ne revela profunditatea si aplicabilitatea Legii lui
Unu in raport cu toate fenomenele din viata de zi cu zi. Conform acesteia:
- Radacinile noastre sunt in unicul CREATOR al tuturor lucrurilor care ne invita sa-l
descoperim in tot ce ne inconjoara.
- Suntem copiii LOGOS-ului Creator din aceasta regiune a galaxiei - care ne-a plasmuit aici,
in acest sistem solar, pe aceasta planeta, dupa "chipul" si "asemanarea" sa, invitandu-ne prin
actualul joc creational sa ne descoperim si sa ne articulam atributele noastre divine.
- Cu totii ne aflam in acest Spatiu-Timp planetar cu scopul de a ne face propria noastra
ALEGERE spirituala, optand intre INTEGRITATE si FALSITATE; ni se cere sa ne validam
aceasta alegere nu atat prin actiuni intreprinse mecanic (pentru ca asa scrie intr-o carte ca
trebuie sa facem), cat prin trezirea constiintei personale a intreprinderii actiunilor in cauza.
EVOLUTIA PE CALEA POZITIVA, RESPECTIV NEGATIVA
Ridicarea nivelului de constiinta necesar ajungerii bucatilor de Creatie (care suntem fiecare
din noi) pe trepte din ce in ce mai inalte ale manifestarii lor NU POATE AVEA LOC fara o diversiune initiala - abil
orchestrata de fortele creationale - in care doua curente diametral opuse de gandire, simtire si comportament se provoaca
unul pe celalat intr-un spatiu-timp comun, unde, prin creearea de tensiune si contrast, obliga fiintele insuficient
polarizate prinse intr-un astfel de joc sa decida si sa ateste cum doresc sa experimenteze Creatia.
Lasati sa traim linistiti intr-un paradis de forme si dinamici perfecte, lipsiti de orice fel de provocari si dileme,
COMPASIUNEA - ca element determinant pentru afirmarea fiintelor pe CALEA POZITIVA a maturizarii si
ascensionarii creationale - nu se trezeste ci ramane la stadiul de potential, o energie modesta a benevolentei dar nicicand
o remarcabila forta a iubirii, a respectului si a integritatii. Din acest motiv portile dimensiunilor mai inalte nu se deschid
pentru fiinta care nu si-a deschis la randul ei mintea si sufletul catre o intelegere profunda si o manifestare fara echivoc
a valorilor spirituale avand in centrul lor compasiunea. Tocmai de aceea in dinamica planului 3D a fost introdusa Calea
Negativa.
ACEASTA CALE - ca si curent spiritual implicand de asemenea o forma de maturizare si ascensionare a fiintelor catre
lumi si fenomene din Creatie superioare celor actuale dar de orientare negativa - este un fenomen ce rezida in formarea
unor structuri compacte de suflete,
organizate in ierarhii foarte stricte de
putere si control. Unei astfel de
structuri, fiecare suflet component i s-a
oferit printr-o forma de legamant,
odata cu aptitudinile, destinul, energia
si vointa lui. Sufletele, odata legate de
structura, purced in a-i promova
doctrina / ratiunile de a exista - in
general legate de iluzia unei puteri
personale pe care doar structura ti-o
poate oferi si in numele careia merita
sa sacrifici orice. Aceia care se leaga
de o astfel de structura si aleg sa
evolueze prin intermediul ei, se
izoleaza de intregul creational si se
dedica unui joc in care se percep pe ei
insisi drept centrul Creatiei, urmarind
sa emuleze Creatorul prin autoritate si
dominatie. Tocmai pentru ca un astfel
de Creator si o astfel de Creatie nu pot
sa existe decat in spatiul inchis si strict
reglementat din interiorul respectivei
structuri - in care legile Universului au
fost distorsionate special pentru a
permite unei astfel de experiente sa
aiba loc - aceasta cale se mai numeste
si Calea Falsitatii, o cale pe care se
considera acceptabile toate practicile
de manipulare a informatiei si energiei
in scopul directionarii unei puteri tot
mai mari dinspre periferia structurii
inspre nucleul sau. Macrostructura le
poate pune la dispozitie
reprezentantilor sai parti importante
din resursele conglomeratului atata
timp cat indivizii reusesc sa
deserveasca structura de asa natura
incat sa o dezvolte tot mai mult si in
acelasi timp sa controleze tot mai bine
bucati importante din ea. Dupa ce structura careia i te-ai oferit in felul acesta ti-a luat in posesie abilitatile si calitatile,
darurile si harurile, mintea si sufletul, ea iti atribuie un rol mai mult sau mai putin important in cadrul constructiei deja
existente, oferindu-ti acces la unele dintre instrumentele de care dispune, astfel incat, pe baza lor si in combinatie cu
aptitudinile proprii, sa ajungi sa exerciti o influenta mai mica sau mai mare asupra unei parti din elementele aflate sub
incidenta respectivei structuri. Deoarece beneficiile obtinute de indivizii dintr-un astfel de conglomerat al puterii cresc
odata cu disponibilitatea si capacitatea lor de a manipula si controla, principiile pe care opereaza structura sunt
obedienta totala a celor aflati la polul cel mai de jos al ierarhiei de control si dominatie, respectiv autoritatea cvasi-totala
a celor de la varful ei. Ascensionarea in cadrul unor astfel de structuri reprezinta Calea Negativa a evolutiei fiintelor, o
CALE DE PUTERE in care ingredientul "Compasiune" - specific emanciparii conditiei umane pe calea spirituala de
esenta pozitiva - este complet suprimat. Deasupra tuturor structurilor de putere cunoscute si mediatizate pe aceasta
planeta regasim ELITA sau familiile de suflete care si-au asumat din timpuri ancestrale aducerea principiului negativ in
jocul creational de pe sfera noastra planetara.
Cand fiintele nepolarizate, aflate la stadiul de potential, naive si adesea greu incercate in acest proces al alegerii unei
polaritati sau a celeilalte se trezesc din somnul mental, cand resping negativitatea care le-a parazitat existenta si aleg sa
se puna in serviciu fata de altii incepand sa isi manifeste in mod constient latura pozitiva, potentialul compasiv,
umanitatea trezita, atunci partea intunecata nu mai are dreptul sa le desconsidere alegerile si actiunile, pur si simplu
pentru ca misiunea partii intunecate nu implica o batalie a intunericului cu lumina, ci tocmai STIMULAREA
PROCESULUI DE FORMARE a INTUNERICULUI MAGNETIC, respectiv a LUMINII RADIANTE ca si curente
spirituale afirmate si atestate, capacitandu-si apartinatorii - fiintele umane - pe cai evolutive diametral opuse ale
cunoasterii universale de aici si de mai departe.
CARANTINA
La inceputurile istoriei cunoscute de dupa introducerea vãlului uitarii memoriei sufletului si a dualitatii in planurile 3D
ale Pamantului, popoarele semi-salbatice de pe aceasta planeta existau in mijlocul unui mediu neprietenos, despre care
nu stiau mai nimic, neavand nici o experienta anterioara semnificativa la care sa se raporteze, toata cunoasterea urmand
sa si-o formeze prin contactul treptat cu evenimentele de care erau intampinate sau pe care si le generau singure. Era
inceputul unui lung drum prin iuresul dinamicilor unei lumi 3D duale, urmand a fi traversate toate stadiile unei
descoperiri de sine si de lume pornind de la nivelul 3D incipient al gandirii si simtirii omenesti, pana la un 3D superior
apropiat de conditia de absolvire a ciclului intruparilor umane aici si ascensionarea in lumile de pe nivelul dimensional
imediat urmator, 4D pozitiv sau 4D negativ.
Deoarece logosii planetari, stelari si galactici - asigurand cadrul acestor experiente - comunica intre ei, se
aspecteaza reciproc si se asociaza in structuri logoice complexe, acest experiment creational pamantean aflat pentru
aceste popoare la inceputurile sale atragea invariabil atentia si preocuparea din partea altor logosuri (implicit fiinte din
alte lumi) in ceea ce priveste PARTICIPAREA la el si INFLUENTAREA lui. Atata timp cat logosul pamantesc si
ierarhiile superioare nu reglementau extrem de strict acest proces al interactiunii dintre parti, o multime de interventii se
prezumau ca fiind permise implicit. Tocmai de aceea, odata ce paradigma negativa a fost introdusa pentru ca oamenii
acestui Pamant SA POATA FACE ALEGERI suportandu-le consecintele si invatand de pe urma lor, a existat un interes
tot mai mare din partea populatiilor cosmice de orientare negativa de a oferi oamenilor de la inceputurile acestei lumi
duale invataturile negativitatii, servirea sinelui,
tentatiile si ispitele, iluzia si cruzimea, falsitatea si
maleficitatea.
Vizitele care au fost facute popoarelor aflate la
inceput de drum evolutiv s-au realizat mai intai cu
ajutorul navelor sau prin materializari directe din
dimensiunile superioare. Aceste interventii au avut
aproape fara exceptie o tendinta acuta de
INCALCARE A LIBERULUI ARBITRU al
oamenilor, prin faptul ca aparitiile erau in cea mai
mare parte a lor adevarate demonstratii de
forta care uluiau si infricosau naivele societati
umane ale acelor vremuri de inceput de drum,
determinandu-le sa-si cedeze putinul discernamant
unor fiinte pe care ajungeau sa le considere cu drept
de viata si de moarte asupra lor si pe care le ridicau
la rangul de Dumnezeu.
Aparitiile au fost multe, agresive si
manipulative. In momentul in care au venit, tocmai pentru ca apartineau unor curente de negativitate dezvoltate si
perfectate in alte logosuri si sisteme stelare, aceste fiinte au oferit cu multa zarva spectacole grandioase si infricosatoare,
aratandu-si "muschii" in fata unei societati umane mult prea simple, careia i-au pus in pericol liberul arbitru spiritual,
profitand de incapacitatea oamenilor acelor vremuri de a manifesta vreo putere decizionala in baza careia sa ALEAGA -
macar si la nivelul celor mai elementare procese cognitive - intre "oferta" viziatatorilor veniti din spatiu si orice
altceva. Pamantenii acelor timpuri se uitau la fiintele coborate din cer ca la Dumnezeul Absolut si vorbeau despre
acestea ca si cum ar fi fost Dumnezeu. Faptul ca experimentarea dualtitatii de catre acesti oameni era necesar sa se
deruleze ca si EXPERIENTA PROGRESIVA DE CUNOASTERE, care sa tina cont de fragilitatea liberului arbitru al
societatilor timpurii de la inceputurile omenirii cunoscute, nu a ramas un lucru neobservat de catre ierarhiile ceresti care
supravegheau si reglementau jocul creational din acest Spatiu-Timp pamantesc.
Felul in care se regizau respectivele aparitii de catre vizitatorii de orientare negativa si modul in care erau percepute de
populatiile perioadei de inceput sunt foarte sugestiv surprinse in Vechiului Testament:
Ezechiel - capitolul 1:
1. In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, s-au deschis cerurile si am avut vedenii dumnezeiesti.
4. M-am uitat si iata ca a venit de la miazanoapte un vant naprasnic, un nor gros si un snop de foc care raspandea de jur
imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita, iesind din mijlocul focului.
5. Tot in mijloc se mai vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare omeneasca.
6. Fiecare din ele avea patru feţe si fiecare avea patru aripi.
13. In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi care ardeau;
15. Ma uitam la aceste fapturi si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din cele patru feţe ale lor.
16. Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute pareau de crisolit, si toate patru aveau aceeasi intocmire.
Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul altei roti.
19. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau fapturile vii de la pamant, se ridicau si
rotile.
22. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului care semana cu cristalul stralucitor si se intindea in
aer, sus peste capetele lor.
23. Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau fiecare cate doua aripi care le
acopereau trupurile.
24. Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari si ca glasul Celui Atotputernic. Cand mergeau,
era un vuiet galagios ca al unei ostiri; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.
Zaharia - capitolul 5:
1. Am ridicat din nou ochii si m-am uitat, si iata ca era ca un sul de carte care zbura.
2. El m-a intrebat: „Ce vezi?” Eu am raspuns: „Vad un sul de carte zburand; are o lungime de douazeci de coti si o
latime de zece coti.”
3. Si el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toata tara; caci, dupa cum este scris pe el, oricine jura stramb va
fi nimicit cu desavarsire de aici."
Efeseni - capitolul 6:
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,
impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
Doi Imparati - capitolul 2:
11. Pe cand mergeau ei vorbind, iata ca un car de foc si niste cai de foc i-au despartit pe unul de altul si Ilie s-a inaltat la
cer intr-un vartej de vant.
Pslami - capitolul 68:
17. Carele Domnului se numara cu zecile de mii; Domnul este in mijlocul lor, venind din locasul lui cel sfant.
Ioel - capitolul 2:
4. Parca sunt niste cai si alearga ca niste calareti.
5. Vin uruind ca niste care pe munti si paraie ca o flacara de foc cand mistuie miristea; par o puternica ostire gata de
lupta.
Isaia - capitolul 60:
8. Cine sunt aceia care zboara ca norii?
Numeri - capitolul 9:
15. In ziua cand a fost asezat Cortul, norul a acoperit locasul cortului intalnirii; si, de seara pana dimineata, deasupra
Cortului era ca infatisarea unui foc.
16. Intotdeauna era asa: ziua, norul acoperea Cortul, iar
noaptea, avea infatisarea unui foc.
Exodul - capitolul 13:
21. Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca
sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca
sa-i lumineze, pentru ca ei sa mearga si ziua si noaptea.
Deuteronomul - capitolul 33:
26. Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe
ceruri ca sa-ti vina in ajutor, trece cu maretie pe nori.
Datorita acestor grozavii si deoarece un experiment
creational dual este in permanenta ajustat de fiinte gardian
aflate deasupra planurilor dualitatii, adica in planurile
nepolarizate ale Creatiei in care functioneaza iubirea ca
legitate, cu ocazia unor astfel de evenimente repetate, a fost
apelata autoritatea ce reglementeaza in sistemul nostru solar
auspiciile sub care se desfasoara jocul dual de pe planeta
Pamant - un consiliu de entitati existand, se pare, intr-un spatiu multi-dimensional de pe planeta Saturn. CONSILIUL
SATURNIAN este o ierarhie de suflete care modereaza dinamicile vietii din sistem nostru solar in acord cu legi mult
mai generale ale galaxiei si ale universului, emanate direct din Creator sau din Logosi Macrocosmici precum galaxii sau
constelatii de galaxii. Acest consiliu a decis impreuna cu forurile logoice ale planetei Pamant sa impiedice perpetuarea
unor astfel de interventii si a impus o CARANTINA FIZICA peste planeta, menita sa stopeze infiltrarea pe mai departe
a oricaror influente din afara fara aprobarea explicita a consiliului. Mai mult, s-a impus si o CARANTINA
SPIRITUALA, in baza careia cei care au ales sa joace un rol explicit in acest experiment al dualitatii de pe planeta
Pamant (in mod special fiintele din afara planetei venite pentru a induce aici cat mai mult din paradigma negativa) sa
ramana in planurile astrale ale Pamantului pana la sfarsitul experimentului, fiind astfel determinate sa-si asume
responsabilitatea pentru ceea au ales sa intreprinda astfel. Participarea lor la jocul pamantesc urma sa mai fie
posibila doar prin intrupare si doar sub auspiciile vălului, toate fiintele - 3D, 4D, 5D, pozitive sau negative, precum si
cele sosite din planurile nepolarizate 6D - urmand sa respecte acest criteriu pentru a putea INTREPRINDE ACTIUNI in
planul fizic al Pamantului. Ele se vor putea desprinde de conditionarile planetei doar prin graduare la dimensiunea
imediat superioara, fie daca au acumulat MERITE prin actiuni conforme caii lor evolutive, fie daca au reusit sa realizeze
- prin aprofundarea extrema a stiintelor spirituale - o DESCHIDERE catre Infinitatea Inteligenta, constand in sesizarea
luminii dimensiunilor superioare. Carantina impusa avea sa dureze atata timp cat este necesar ca oamenii din acest
spatiu-timp sa ajunga sa aspire singuri la o intelegere a sensului vietii, sa exploreze misterele universului, sa creeze
folosind in cunostinta de cauza legi universale, sa ceara indrumare din planurile subtile si sa doreasca sa-si cunoasca
familia cosmica de suflete, practic sa ajunga sa-si faca ALEGEREA.
In prezent se admit ca si derogari de la carantina defilari ocazionale ale navelor apartinand fiintelor de orientare
pozitiva avand ca obiectiv lasarea de urme vizibile pe cer si pe pamant - purtatoare de mesaje simbolice menite sa
adanceasca aspiratia omului fata de misterul creatiei, fata de tainele universului, dorinta de cunoastere, de cautare, de
contactare, de inaltare.

Similare dar de o cu totul alta provenienta sunt aparitiile fara mesaj ale unor dispozitive asemanatoare OZN dar de
origine pamanteana, experimente militare ale factiunii celor care activeaza si guverneaza pe paradigma negativa. Mai
exista de asemenea penetrari sporadice ale carantinei (prin ferestre aleatoare) realizate de nave extraterestre de orientare
negativa care se strecoara aici din alte sisteme stelare, isi fac treaba repede (in general rapiri ocazionale de oameni
soldate cu studierea sau implantarea lor) si se intorc inapoi de unde au venit. Nu in ultimul rand se permit periodic
interventii din planuri superior dimensionale prin proiectarea de forme-gand in spatiul tridimensional pamantesc, menite
fie sa transmita informatie despre transformarea fiintelor pe calea negativitatii, in serviciu fata de sine (Cabala, spre
exemplu, este o colectie de informatii fizice si metafizice de esenta negativa transmise in acest fel), fie sa ofere
inspiratie, motivatie si raspunsuri la intrebari care framanta omenirea de secole sau chiar ajutor constand in realizarea
unor constructii sau dispozitive de catre cei dornici sa faciliteze populatiilor iesirea din intuneric la lumina si o
dezvoltare accelerata pe calea pozitivitatii, in serviciu fata de altii (cum ar fi lucrarile si realizarile de exceptie in
domeniul electricitatii ale lui Nikola Tesla, ramase in mare parte ascunse mai bine de un secol de la momentul
conceperii lor sau transmisiunile informationale realizate prin chanelling in 1980 de grupul Don Elkins, Carla Rueckert
si James Mccarty, compilate in 5 volume si cunoscute ca Legea lui Unu - Materialul Ra).
Insa pentru ca tot mai multa dezlegare de la restrictiile carantinei sa fie acordata in mod favorabil omenirii
acestor timpuri de catre instantele superioare care supravegheaza jocul creational de pe planeta Pamant, este necesar sa
existe un grup tot mai mare de indivizi de polaritate pozitiva care sa depaseasca prin puterea chemarii lor rezistenta
celor care nu sunt interesati sa caute, sa invete si sa actioneze. In aceaste vremuri memorabile din istoria umanitatii in
care Pamantul a graduat ca Logos planetar in dimensiunea a 4-a pozitiva (ca urmare a meritelor de milenii ale tuturor
celor care s-au intrupat aici si s-au preocupat de inaltarea conditiei umane prin generozitate, compasiune si intelepciune
benevolenta chiar si in cele mai vitrege conditii), chemarea de orientare pozitiva a oamenilor planetei inregistrata la
scara globala este cu mult mai ampla si mai persistenta decat chemarea de orientare negativa a indivizilor care (inca) fac
jocurile de putere pe paradigma negativa a controlului si asupririi omului de catre om. Mai ramane de vazut cat de mult
si cat de repede se va largi pe mai departe acest canal de benevolenta si luminozitate, sursa de transformari remarcabile
ale fiintelor din acest colt de Univers pe Calea Spirituala de Esenta Pozitiva, in serviciu fata de altii.
ACTIUNILE POZITIVE SI NEGATIVE LA SCARA PLANETARA. IESIREA DE SUB AUTORITATEA
CURENTULUI DE NEGATIVITATE
Cand deja se ajunge la distrugeri de proportii epice - precum nivelul la care se distruge acum biosfera planetara sau se
decimeaza cultural, economic si chiar fizic populatii intregi - devine oarecum evident faptul ca astfel de actiuni nu mai
pot fi puse pe seama unei treziri spirituale a pozitivitatii din oameni, ci, mai degraba, a oripilarii lor prin tentative
furibunde de raspandire a negativitatii la cote nemaintalnite, corespunzatoare unor incercari disperate (din partea
factiunii intunecate) de limitare a fenomenului de polarizare pozitiva si chiar de acaparare a planetei de paradigma
negativa. Este un demers al maximei polarizari negative posibile a celor de la varfurile structurilor imperialiste actuale
(statale si suprastatale), realizat la cote proportionale cu ignoranta si complacerea celor mai putin activi, educati,
norocosi, spiritualizati, din care actiunile demonice isi trag seva si legitimitatea.
Un astfel de fenomen se intampla in acord cu permisiunile sau cu limitarile care se impun din planurile cauzale
(corespunzatoare ierarhiilor ceresti superior dimensionale) in ceea ce priveste auspiciile sub care se deruleaza in plan
tridimensional jocul dualitatii. Stabilirea acestor auspicii TINE CONT intotdeauna de terenul pe care il castiga moment
de moment constiinta colectiva pe curentul pozitiv de gandire si manifestare, prin antiteza cu cel negativ. In functie de
aceasta atestare a pozitivitatii la scara planetara, se inchid - aparent de la sine - potentiale focare de razboi, se permite o
guvernare democratica in locul uneia dictatoriale sau pleaca Chevron din Romania - in aparenţă fara nici o explicatie
plauzibila. Este foarte important de stiut ca intotdeauna LIBERUL ARBITRU al omului a fost parte integranta din
ecuatia jocului polaritatilor derulat in cadrul actualei oranduiri civilizationale, ecuatie pe care acest om o influenteaza
semnificativ, chiar daca aparent poate avea impresia ca nu o face. Gandurile, vorbele si faptele omului trezit au contat
intotdeauna in scrierea si rescrierea regulilor jocului, desi partea intunecata din existenta, prin mijlocitorii sai, a facut
intotdeauna tot posibilul sa raspandeasca informatia eronata conform careia noi, ceilalti, nu contam.
Mijlocitorii caii intunecate continua sa puna
pretinsa lor heghemonie pe seama faptului ca ei
detin guvernele, armatele, finantele, mass media
aservita si sistemele educationale distorsionate,
generatoare de minti adormite, considerand ca noi,
restul, ar trebui sa admitem ca ei au toate atuurile in
timp ce oricine altcineva nu este decat parte din
masa de manevra. PARTEA PE CARE NU O SPUN
este ca noi nu am avut niciodata de luptat cu razboi
impotriva razboiului, ci cu REFUZUL de a merge la
razboi, aceasta fiind CHEIA care a existat
dintotdeauna sub ochii nostri, capabila sa inchida usa
actiunilor devastatoare ale curentului de negativitate
asupra populatiilor globului.
Atrocitatea inceteaza sa mai existe nu prin
combaterea ei cu atrocitate ci prin
insasi nealimentarea scopului spiritual al existentei
atrocitatii. In acest sens, respingerea atrocitatii de catre tot mai multe persoane si grupuri din societate este singura
unealta capabila sa diminueze iar in final sa stopeze la scara planetara actiunile demonice ale celor inca aflati in fruntea
guvernelor si administratiilor corupte ale lumii.
ARMELE LUMINII nu au fost niciodata aceleasi cu ARMELE INTUNERICULUI. Atunci cand intunericul
convinge oamenii sa joace cu armele sale, acestia au trecut deja de partea sa. Cand insa realizam ca intunericul nu poate
fi combatut decat cu lumina, el va fi atunci retras din lume de catre insasi cei aflati in structurile sale guvernatoare, nu
pentru ca noi, ceilalti, am construit o armata mai mare decat au avut-o acestia vreodata, ci pentru ca existenta luminii
intr-o masura tot mai articulata face INUTILA si prin urmare NELEGITIMA existenta intunericului (conform legilor
universale aplicabile lumilor duale 3D).
Datorita faptului ca negativitatea se promoveaza pe ea prin nenumarate
informatii distorsionate si prin resurse materiale incomensurabile puse
actualmente in slujba perpetuarii falselor valori si a unei ingrozitoare iluzii a
decaderii si neputintei, ea inca mai reuseste sa ii pacaleasca pe cei mai putini
spiritualizati, vigilenti sau educati, urmarind sa dea impresia ca pe aceasta planeta
prevaleaza raul, ca de fapt ce e rau este bun si ca nu exista nici un fel de alte
valori sau variante. In contextul unor astfel de afirmatii, manipulative si
distructive, trebuie inteles ca Pamantul - ca structura cosmica (logos planetar) - a
facut deja saltul evolutiv catre urmatoarea faza a existentei sale, devenind o
planeta prezenta fizic nu doar in densitatea a 3-a creationala (planul
tridimensional in care ne aflam), ci si in dimensiunea creationala imediat
superioara, pe ramura pozitiva a sa, ceea ce inseamna ca Pamantul a capatat o
identitate si o consistenta de tip 4D pozitiv (o sfera planetara Spatiu-Timp cvadri-
dimensionala, guvernata de legi corespunzatoare nivelului evolutiv al
compasiunii ca ratiune a existentei fiintelor). Pe aceasta cale, Pamantul este gata
sa gazduiasca fiinte si lumi de densitatea a 4-a pozitiva pentru prima data in
istoria evolutiei sale cosmice.
Logosii planetari evolueaza impreuna cu sub-structurile lor (complexele
corp-minte-suflet care suntem fiecare din noi). Deoarece logosurile includ in
dinamica lor sublogosurile si se devolta prin mijlocirea acestora, Pamantul a
evoluat ca logos planetar prin contributia fiintelor care au existat si exista pe suprafata sa. Desi poate parea ca planeta
noastra e plina de negativitate, in realitate trecerea la 4D pozitiv, dincolo de toata ignoranta care inca exista in lume, se
datoreaza acelor oameni care s-au remarcat de-a lungul timpului pe PARADIGMA POZITIVA a existentei. Acestia sunt
considerabil mai multi si mai determinati sa persiste in aceasta explorare decat cei care au reusit sa se articuleze pana la
un anumit grad pe PARADIGMA NEGATIVA, participand ca factori determinanti la jocul de putere al agresivitatii,
posesivitatii si falsitatii. Prin comparatie, adevaratul nucleu de negativitate planetara este unul extrem de mic, cei mai
multi indivizi care fac rau in prezent fiind oportunisti fara scrupule si criminali/ infractori de conjunctura (asta
nefacandu-i, desigur, mai buni, ci doar mai putin importanti).
Prin urmare Pamantul, ca si structura constienta de sine, a trecut el insusi prin incercarile reprezentate de
evenimentele care s-au succedat pe suprafata sa. Si a evoluat, facand trecerea catre un stadiu superior al experientei si
existentei sale. Urmeaza ca si oamenii care populeaza actualmente planeta in planul tridimensional sa faca trecerea sau
sa paraseasca treptat jocul care s-a desfasurat pana acum aici asa cum stim ca s-a desfasurat, si, in loc sa se mai intoarca
prin intrupari succesive in acest Spatiu-Timp planetar pentru a continua ceea ce au inceput sa invete candva (si nu au
reusit sa duca la bun sfarsit), ei sa renasca pe o alta planeta din dimensiunea a 3-a unde sa continue acelasi tip de joc
pentru cel putin alte cateva zeci de mii de ani.
Cu cat planeta produce mai multa pozitivitate, cu atat nevoia spirituala a omului de rand de trezire din somnul
ignorantei se amplifica. Realizand ca nu mai are nevoie de barbarie si atrocitate, de sange varsat, de manipulare si
acumulare ca sa isi deschida mintea si sufletul, omul acestor timpuri incepe sa functioneze la un standard superior de
inteligenta si moralitate, polarizandu-se accelerat in serviciu fata de altii si obligand structurile intunecate care au luat cu
asalt planeta sa tina cont de acest lucru chiar daca nu doresc sa o faca, diminuandu-si dramatic interventiile si
actiunile. Toti acesti oameni cu o pronuntata orientare pozitiva care ajung sa descurajeze minciunile, abuzurile si
macelurile alimenteaza noua realitate asemenea bulgarelui de zapada care se rostogoleste! Iar pentru ca manifestarile
distructive nu pot fi justificate in numele unei multimi restranse care castiga in polaritate negativa contra unor grupuri
tot mai numeroase de polaritate pozitiva care nu admit compromisul, intunecimea si carnagiul, deja vorbim de
POSIBILITATEA SUSPENDARII DIN SPATIILE CAUZALE a multor actiuni ale taberei intunecate in aceasta lume
si realitate. A te impotrivi unei astfel de suspendari atunci cand te afli la cel mai inalt si mai ocult nivel decizional din
lumea fizica echivaleaza cu a te pregati pentru o parasire prematura a planului material, consfintindu-ti esecul in aceasta
etapa a jocului care se incheie. Adica ultimul lucru dorit.
Respectarea liberului arbitru spiritual al populatiilor nu este optionala, este MANDATORIE, de aceea o afirmare
personala si de grup inspre o pozitivitate si o luminozitate remarcabila a constiintei fiintelor este sansa cea mai mare a
omului de a face pasul catre o noua era a existentei sale ca individ si civilizatie!

NOTA. Sinteza despre gnoza precrestina a fost posibila gratie contributiei nepretuite a cercetatoarei Elaine Pagels la
documentarea manuscriselor originale, despre care vorbeste in cartea sa de referinta "Scripturile gnostice de la Nag
Hammadi". Cu multumire si recunostinta!

Comentarii (6)
COMENT. #1 - Nicolae

Nu este posibil ca o asemenea bijuterie de articol sa nu fie citit si fara nici un comentariu! Nu am cuvinte pentru
calitatea si valoarea scrierii. EXCELENT !!!

11/25/2017 - 22:22

COMENT. #2 - Eduard

Iti multumesc pentru faptul ca ai deschis un portal prin manifestarea calitatilor mintii si sufletului! Cum spuneam si in
articol, o deschidere a cerurilor nu se poate intampla fara o forma de aspiratie, de apreciere si de recunostinta
manifestata de cei care primesc ceea ce nimeni nu a mai primit pana acum. Felicitari!

11/28/2017 - 15:37

COMENT. #3 - Constantin

Multumim pentru articol. Foarte interesant! Va rog sa-mi mai dati ceva bun de citit despre spiritualiate si cunoastere
daca mai aveti. Inca o data, multumesc, multumesc, multumesc! :)

12/26/2017 - 02:53

COMENT. #4 - Eduard

Ma bucur ca a reverberat in minte si in suflet. Va recomand tot acest site, pagina cu pagina. In mod special:

1. Societatile secrete. Masoneria, sistemul de minciuna planetara. Alternative.

http://masoneria.fortasigratie.ro

Aceasta lucrare este disponibila si sub forma de carte, in format pdf: http://docdro.id/Bxa8cYo

2. Atributele de putere ale ascensiunii pe calea spirituala de esenta negativa

http://www.fortasigratie.ro/putere-compasiune/atributele-de-putere-pe-calea-negativa.htm

3. Drumul eroului si trairea legendei personale pe calea spirituala de esenta pozitiva

http://www.fortasigratie.ro/putere-compasiune/drumul-eroului-pe-calea-pozitiva.htm

4. Trairea si constientizarea vietii de la nivelul primelor 4 chakre (centri energetici)

http://www.fortasigratie.ro/putere-compasiune/viata-traita-de-pe-primele-4-chakre.htm

5. Paradoxul Acceptare-Respingere

http://www.fortasigratie.ro/putere-compasiune/paradoxul-acceptare-respingere.htm

6. Creatorul de durere, scenariul de viata si maturitatea spirituala in relatiile de dragoste

http://www.fortasigratie.ro/investigare-intelegere/creatorul-de-durere-maturitatea-spirituala.htm

7. Rugaciune si Asumare

http://www.fortasigratie.ro/investigare-intelegere/rugaciune-si-asumare.htm

8. Inteligenta Rationala vs. Inteligenta Emotionala

http://www.fortasigratie.ro/investigare-intelegere/inteligenta-rationala-vs-emotionala.htm

9. Karma si liberul arbitru ca si cauzalitate a lucrurilor. Sansa providentiala vs. contributie personala

http://www.fortasigratie.ro/dinamica-lucrurilor/karma.htm

10. Fiintele calator din lumile superior dimensionale

http://www.fortasigratie.ro/dinamica-lucrurilor/fiintele-calator-in-3d.htm

11. Actuala oranduire civilizationala. De unde venim si incotro ne indreptam.

http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/oranduirea-civilizationala.htm

12. Sacrificiul de Sine si povestea Christica

http://www.fortasigratie.ro/intelepciune-gnoza/sacrificiul-de-sine-povestea-christica.htm

13. Evolutia dimensionala in contextul existentei valului si in lipsa lui


http://www.fortasigratie.ro/intelepciune-gnoza/evolutia-dimensionala-cu-si-fara-val.htm

14. Drepturile animalelor, drepturile fiintelor

http://www.fortasigratie.ro/realitati-contemporane/drepturile-animalelor-drepturile-fiintelor.htm

15. Sinteza de bune practici in directia fericirii noastre

http://www.fortasigratie.ro/intelepciune-gnoza/sinteaza-bune-practici-pentru-fericire.htm

12/26/2017 - 22:21