Decăderea din dreptul de a cere anularea contractului este reglementată de art, 1263 alin.

(6)
C.civ.. Potrivit acestui text de lege, o parte interesată poate pretinde, prin notificare, celeilalte
părţi contractante, fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în
termen de 6 luni de la notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea
contractului.
Texiul de lege, în opinia noastră, este lipsit de claritate cu privire ia identitatea „dreptului
de a cere anularea", respectiv dacă este vorba despre un drept subiectiv, cunoscut fiind faptul că,
prin decădere, Codul civil sancţionează drepturile subiective, sau dacă este vorba despre un drept
material la acţiune, pe care Codul civil îl sancţionează cu sancţiunea prescripţiei,
În Codul civil actual întâlnim un termen de prescripţie de 6 luni, reglementat de art. 301
alin. (1), denumit „Termenul de prescripţii, potrivit căruia „anularea căsătoriei poate fi cerută
în termen de 6 luni1”.
Noi credem că „dreptul de a cere anularea” reglementat de art. 1263 alin, (6) C.civ. 2009
nu poate fi considerat a fi ceea ce doctrina civilă numeşte „drept subiectiv civil’, ci este un drept
material ia acţiune, independent de ceea ce este numit „drept subiectiv’. Credem că în text s-a
strecurat o greşeală cu privire la tipul de sancţiune.
Scurgerea termenului de 6 luni, înăuntrul căruia trebuia fie să se confirme actul, fie să se
exercite dreptul la acţiune în anularea contractului, reprezintă, în opinia noastră, o confirmare
tacită a contractului.

1
Pavel Filip, Nulitatea actului juridic civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 123.