Sunteți pe pagina 1din 3

SPUNE NU VIOLENȚEI !

Prof. înv.primar: Dărăban Alina-Cornelia, Școala Gimnazială Nr. 1 Bistriţa

Școala românească se confruntă în prezent cu probleme din ce în ce mai dificile privind


comportamentul violent al elevilor. Generațiile tinere, în devenirea lor, sunt expuse unei
alunecări spre conduite deviante. Libertatea individuală este uneori greșit înțeleasă atât de elevi,
cât și de părinții acestora sau de profesori, iar acest lucru nu face decât să crească gradul de
violență în școală.
Ca să putem preîntâmpina un comportament violent în școală, trebuie mai întâi să înțelegem
conceptul de violență, să identificăm cauzele acesteia și în final să concepem măsurile de
combatere și prevenire a violenței.
Între violență și agresivitate există deosebiri. Termenul de agresivitate vine din limba latină,
adgradiorînsemnând a merge către și a evoluat în agredire, care înseamnă a merge către... cu un
spirit belicos, cu tendința de a ataca. În sens etimologic, noțiunea de agresivitate trimite la o
potențialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul și a
nu da înapoi în caz de dificultate. Agresivitatea reprezintă potențialitatea ce permite dirijarea
acțiunii și ține de gândire și analiză, fiind intrinsecă.Noțiunea de violență este discutată în relație
cu cea de agresivitate. Rădăcina latină a termenului violență este vis, care înseamnă forță și care
trimite la ideea de putere, de dominație, de utilizare a superiorității fizice, deci a forței, asupra
altuia. Violența este acțiunea în sine, dezorganizarea brutală a personalității sau a colectivității și
afectează atât individul cât și mediul în care acesta se manifestă.
În mediul școlar putem identifica mai multe tipuri de violență: violența fizică, violența
materială și violența psihică.
Violența fizică se concretizează prin lovirea elevilor, prin vătămarea fizică a acestora, prin
deposedarea prin forță de bunurile deținute. Violența materială sau economică se răsfrânge
asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului școlar sau a bunurilor altor persoane (distrugerea
rechizitelor colegilor, a ghiozdanului, etc). Violența psihică are ca efect formarea complexelor de
inferioritate la persoana agresată și se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare.
Care sunt însă cauzele care determinăcomportamentul violent în rândul școlarilor?
Din păcate, în unele familii copiii sunt martori ai violenței domestice, iar ei își vor însuși în
mod inconștient actele de violență ale adulților, fiind la vârsta la care își aleg un model
comportamental. Convins de corectitudinea acestor comportamente observate, copilul le va pune
în practică, reproducându-le în interacțiunea cu grădinița, grupul de prieteni sau școală. Violența
nu este ereditară, dar este contagioasă.
Provenind din medii sociale diferite, în clasele primare școlarii vor avea tendința de a-i exclude
pe cei minoritari, cauzând astfel forme de violență. Sunt elevi care, având părinții plecați la
muncă în străinătate, tânjesc după afecțiune, iar o respingere din partea colectivului de elevi nu
ar face decât să îi dezvolte un comportament agresiv.Tot în ciclul primar se formează sau se
dezvoltă dorința copilulului de a se evidenția, de a fi popular sau în centrul atenției. Dacă în acest
scop nu îl ajută performanțele la învățătură, elevul va încerca să devină lider prin orice alte
metode, apelând sau instigând la violență.
O deosebită influență asupra comportamentului copilului o are contactul acestuia cu
televizorul. Filmele de desene animate sau cele pentru copii, care au ca personaje principale tot
copii, abundă în scene violente sau cu un limbaj licențios. Familia permite copilului acest contact
neexplicându-i ceea ce este etic și ceea ce constituie o abatere gravă de la normele sociale și
civice. Astfel, el își va însuși comportamente inadecvate vârstei, comportamente negative,
deoarece familia nu s-a implicat în dezvoltarea capacității de a separa moralul de imoral, legalul
de ilegal.
Violența școlară poate fi influențată chiar de managementul defectuos al clasei, de
deficiențele de comunicare între cadrele didactice și elevi, neadaptarea practicilor educaționale la
o populație școlară în continuă schimbare.
Cearta sau confruntarea verbală, tachinarea, ironizarea, poreclirea, imitarea în scop denigrator,
refuzul de a colabora și de a cere ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea,
împingerea sau îmbrâncirea, vătămarea corporală, toate sunt forme de conduită violentă existente
în școli.
Cum putem preveni și combate violența școlară?
Cadrele didactice au sarcina de a identifica comportamentele violente sau deviante ale
elevilor și, împreună cu familia, să găsească soluții de reducere și eliminare a acestor
comportamente. Doar o bună colaborare cu familia va duce la îndeplinirea acestui scop comun:
combaterea violenței.
Intrarea micilor școlari într-o nouă etapă de școlarizare îi pune pe aceștia față în față cu noi
provocări: învățător nou, colegi noi proveniți din medii diferite, profesori noi, clasă nouă, etc.
Rolul învățătorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina pe elevi să-și respecte
colegii și cadrele didactice, să se accepte reciproc și să colaboreze. Acest lucru se poate realiza
prin dezbateri colective, prin intermediul povestioarelor, prin acordarea de sarcini pe echipe, prin
vizionarea unor filmulețe educative de genul Așa da, așa nu!, insistându-se pe aprobarea
comportamentelor pozitive, prosociale și dezaprobarea celor negative. Un rol deosebit de
important îl are exemplul personal al cadrului didactic: voce caldă, domoală, completată de
zâmbete și gesturi apreciative, iertarea micilor scăpări comportamentale ale elevilor, insistându-
se pe corectarea lor.Elevii vor putea avea astfel un model de urmat.
Școlarii trebuie învățați ce înseamnă a trăi în societate: a te înțelege reciproc, a asculta opiniile
celorlalți, a expune problemele în cuvinte nu în fapte, a lua decizii colective, a te supune deciziei
majorității, a-și controla pornirile violente.
Cum societatea funcționează după anumite reguli, la nivelul clasei de elevi este indicată
elaborarea unui regulament intern. Elevii pot fi cei ce stabilesc și negociază regulile, stabilind
totodată și sancțiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple care pot fi ușor înțelese
și respectate. Regulile astfel stabilite vor fi expuse în sala de clasă, micii școlari putându-le vedea
astfel zilnic și amintindu-și despre importanța lor. De asemenea, părinții sunt informați despre
Regulamentul de Ordine Interioară al școlii, care trebuie întocmai respectat, încălcarea acestuia
putând duce chiar la exmatricularea elevului. Părintele ia la cunoștință și semnează că este de
acord cu respectivul regulament.
Din nefericire, există și cazuri de violență școlară care nu pot fi rezolvate în mod direct prin
acțiunea efectivă și imediată a învățătorului. În aceste situații este nevoie de formarea unei
echipe din care să facă parte cadre didactice, psihologul școlii, medicul și chiar reprezentanți ai
autorităților locale (poliție, primărie). Această echipă ar putea preveni și combate actele de
violență prin prezentarea faptelor și explicarea urmărilor acestora, cu exemple concrete.
În unitățile de învățământ în care se constată un grad crescut al violenței școlare, se poate
înființa un centru de consultanță cu părinții și elevii, unde să se poata depista, mediatiza și
dezbate acte de violență școlară.
Supravegherea elevilor cu ajutorul sistemelor video este de asemenea o măsură care și-a
dovedit eficiența, accesul în incinta școlii și comportamentul copiilor în pauze putând fi astfel
monitorizate. Din punct de vedere psihic, prezența camerelor video descurajează manifestările
violente, prevenind astfel încălcarea regulamentului de ordine interioară.
În elaborarea strategiilor de prevenire a violenței școlare se va ține cont de toți factorii (sociali,
temperamentali, familiali) care pot determina un comportament violent. Școala are un rol
hotărâtor în prevenirea violenței, indiferent dacă sursele agresivității sunt în mediul școlar sau se
află în exteriorul granițelor școlii.

Bibliografie:
Banciu, D., Rădulescu, S.M., Voicu, M., Introducere în sociologia devianței, București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1985.
Liiceanu, A., Violența umană: o neliniște a societății contemporane, în Ferreol, G.,
Neculau, A. (coord.), Violența- Aspecte psihosociale, Iași, editura Polirom, 2003.
Salavastru, D., Violența în mediul școlar, în Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violența-
Aspecte psihosociale, Iași, editura Polirom, 2003.