UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

1FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI

TRATAMENTUL ANTICOAGULANT LA PACIENTUL

FIBRILANT: NECESITATE ȘI PROVOCARE

Autor: Beldie Mădălina Andreea

Coautor: Maftei Aurelia Mihaela, Mancaș Iulia Elena
Coordonator științific:Șef de lucrări Doctor ROCA MIHAI

Motivația studiului:
Una dintre cele mai comune tulburări de ritm în întreaga lume este
fibrilația atrială, o adevărată problemă de sănătate publică, date fiind
gradul de subdiagnosticare și riscurile asociate ce includ: insuficiența
cardiacă și accidentul vascular cerebral.În acest context, principala
țintă a tratamentului este prevenirea complicațiilor, în special prin
terapia anticoagulantă.
Material și metodă:
Prezentăm cazul unui pacient de 79 de ani, care se internează pentru
palpitații și dureri în hipocondrul drept. Anamneza relevă existența a
două episoade sincopale apărute cu aproximativ doi ani înainte de
internare. Electrocardiografic și în urma monitorizării de tip Holter
ECG, s-a stabilit diagnosticul de fibrilație atrială permanentă, ceea ce
impune instituirea tratamentului anticoagulant.
Rezultate:
O adevărată provocare în cazul de față este stabilirea unor doze
eficiente de medicație de tip antivitamină K ce sunt necesare în
prevenirea tromboemboliilor, fără a determina creșterea marcată
riscului de sângerări. Pacientul este atent urmărit pentru optimizarea
dozelor, întrucât răspunsul acestuia la tratament s-a dovedit a fi rapid
și ușor exagerat,ajungându-se într-un interval scurt la un INR de 5.
Concluzii:
Așadar, particularitatea cazului prezentat se referă pe de o parte la
faptul că pacientul nu a beneficiat de tratament imediat după apariția
episoadelor sincopale ce sugerau o tulburare de ritm, iar pe de altă
parte la răspunsul anormal la medicația anticoagulantă , în contextul
unei funcții hepatice normale.
Cuvinte cheie:
Fibrilație atrială, anticoagulant, episod sincopal, antivitamină K.

Secțiunea Medicină generală