Recoltarea LCR

Lichid cefalorahidian
Lichidul cefalorahidian este un lichid care se gaseste in cavitatile ventriculare ale
creierului si in canalul central al maduvei spinarii, precum si intre foitele care invelesc
diversele parti ale sistemului nervos central. Secretat de formatiuni speciale din sistemul
nervos, lichidul cefalorahidian se compune in cea mai mare parte din apa (98,5%),
clorura de sodiu (0,7%), albumine, saruri alcaline si urme de zahar.
In total, in toate spatiile amintite ale sistemului nervos se gaseste o cantitate de
aproximativ 60 g lichid.
Presiune. La o presiune de circa 10-15 ml apa, unele boli pot modifica cantitatea
si presiunea lichidului cefalorahidian, precum si compozitia lui.
Astfel, in infectii ale meningelor, albumina poate creste de 3 pana la 10 ori. In infectii
meningoencefalice, in lichidul cefalorahidian pot fi gasite globule albe, globule rosii si
microbi.
Pentru analiza lichidului cefalorahidian este utilizat un manometru care atasat la
un ac special poate masura presiunea lichidului cefalorahidian, permitand totodata
extragerea unor cantitati de lichid necesare analizei compozitiei lichidului.
In interventiile chirurgicale in care se practica anestezia rahidiana, substanta anestezianta
(novocaina) este introdusa in lichidul cefalorahidian cu ajutorul unui ac special si
dizolvandu-se in acesta ajunge in contact cu substanta nervoasa, realizand anestezia
dorita.
Tot in lichidul cefalorahidian pot fi injectate antibiotice in caz de inflamatii puternice ale
sistemului nervos.
Punctia lombara. In timpul acestei proceduri specialistul va introduce cu grija un
ac in zona lombara si va colecta astfel o mostra de lichid cefalorahidian. Mostra va fi
supusa unor investigatii medicale care vizeaza culoarea, numarul de celule sangvine,
proteine, glucoza, si alte substante prezente in lichidul cefalorahidian. Mostra mai poate
fi asezata intr-un mediu favorabil dezvoltarii bacteriilor (procedeu numit cultura de lichid
cefalorahidian) pentru a se descoperi daca in lichidul cefalorahidian exista bacterii sau
ciuperci. In timpul recoltarii mostrei de lichid cefalorahidian se analizeaza si presiunea
acestuia din urma.
De ce se face testul? Punctia lombara se efectueaza in urmatoarele cazuri:
- cand pacientul prezinta simptome indicatoare de: meningita, cancer, inflamare,
sangerare in zona din jurul creierului sau din jurul coloanei vertebrale.
- pentru a se diagnostica conditii medicale ale creierului sau coloanei vertebrale (de ex:
scleroza multipla, sindromul Guillain-Barré).
-pentru a se masura presiunea lichidului cefalorahidian.
- pentru a injecta anestezice sau medicamente in lichidul cefalorahidian. Acest procedeu
se executa cand pacientul sufera de leucemie sau de anumite tipuri de cancer.
- pacientul trebuie supus unei investigatii cu raze X si in acest scop un colorant este
injectat in lichidul cefalorahidian.

1
- in cazuri rare, se executa punctia lombara pentru a se reduce presiunea lichidului
cefalorahidian asupra creierului.

Pregatire pacient

Informati medicul specialist daca:

- urmati tratament medicamentos zilnic.
- urmati tratament medicametos pe baza de anticoagulanti (inclusiv antiinflamatori
nonsteroidali precum warfarina si ibuprofen) sau aveti probleme legate de coagularea
sangelui. Si anumite tratamente naturise pot avea efecte anticoagulante, deci este indicat
sa va informati medicul daca urmati un astfel de tratament.
- sunteti alergic la anumite medicamente sau sunteti alergic la anestezice.
- sunteti sau ati putea fi insarcinata. Inaintea efectuarii testului va trebui sa va goliti
vezica urinara.

Punctia lombara nu se va efectua decat cu acordul scris al pacientului. Puteti discuta cu

doctorul dumneavoastra daca va nelamuresc sau va ingrijoreaza anumite anumite aspecte
ale testului. Doctorul ar trebui de asemenea sa va explice riscurile implicate, cum se va
desfasura testul si ce indica rezultatele acestuia.

Cum se face testul? Acest test poate fi efectuat in cabinetul medicului dumneavoastra
specialist, la camera de garda, in sala de radiologie, sau chiar in salonul in care sunteti
internat. In mod normal durata testului este de 20-30 de minute.

Se vor respecta urmatorii pasi in efectuarea testului:

- pacientul trebuie sa stea in pozitie culcata, pe o parte, cu genunchii trasi inspre piept.
Este foarte important sa fie coloana vertebrala flectata.
- doctorul va marca zona unde se va face punctia lombara.
- zona unde se va face punctia lombara este curatata cu un sapun special si sters cu
prosoape sterile.
- se va folosi un ac lung si subtire pentru punctie; o cantitate mica de lichid cefalorahidian
se va scurge prin ac.
- pentru a se masura presiunea lichidului cefalorahidian, se va conecta un manomentru la
ac. Presiunea va fi masurata in momentul punctiei initiale, cat si dupa ce doctorul va
termina de recoltat mostre de lichid cefalorahidian.

Cum se simte? Puteti simti disconfort de la urmatoarele:

- unor oameni le este greu sa ridice genunchii spre piep atunci cand stau culcati pe o
parte.
- sapunul cu care este curatata zona punctiei este rece.
- veti simti o usoara intepatura atunci cand va este injectat anestezicul.
- veti simti o durere scurta cand acul folosit pentru recoltarea lichidului cefalorahidian
este introdus.
- daca acul va atinge un nerv, pacientul va simti o furnicatura asemanatoare unui soc

2
electric in unul dintre picioare.
- aproximativ 10-25% dintre pacienti resimt o durere de cap dupa prelevarea unei mostre
de lichid cefalorahidian. Aceste dureri de cap dureaza in jur de 24-48 de ore.
Medicamentele nu au efect asupra acestor dureri; in schimb ele pot fi prevenite daca
pacientul sta intins in pat timp de 1-4 ore dupa efectuarea punctiei lombare. Consumul de
lichide poate avea efect benefic, reducand intensitatea durerii.
- puteti avea dificultati in a adormi timp de 1-2 zile dupa efectuarea unei punctii lombare.

Riscuri General vorbind, punctia lombara efectuata pentru a se recolta o mostra

de lichid cefalorahidian este o procedura considerata sigura pentru pacient. Exista unele
riscuri totusi implicate in aceasta procedura:
- dureri de cap in urmatoarele zile.
- senzatie de oboseala si dificultati in a adormi.
- leziune minora a nervului (la 1 din 1,000 pacienti) care se va vindeca de la sine in timp.
- infectarea pacientului cu meningita.
- sangerare in canalul vertebral.
- leziuni ale cartilajului dintre vertebre.
- pacientii care urmeaza tratament cu anticoagulante au sanse mai mari sa sangereze dupa
efectuarea punctiei lombare.
- punctia lombara nu este indicata pentru pacientii care prezinta: presiune ridicata la
nivelul creierului datorita unei tumori, un abces (infectie) la nivelul creierului, sangerare
la nivelul creierului.

Este foarte important ca dupa efectuarea testului sa luati legatura cu medicul

specialist in cazul in care prezentati una dintre simptomele:
- febra sau frisoane;
- gat amortit.
- supurarea sau sangerare in locul unde a fost efectuata punctia.
- dureri foarte puternice de cap.
- amorteala sub locul punctiei.

Rezultate Rezultate normale ale punctiei lombare, in urma analizei lichidului

cefalorahidian:

Aspect:
- transparent, fara culoare.

Presiune:
- pentru adulti – intre 50 si 180 milimetri (mm) apa;
- pentru copii – intre 10 si 100 mm apa.

Proteine:
- adulti – 15-45 mg/dL (miligrame pe decilitru);
- copii si batrani – 15-70mg/dL.

3
Glucoza:
- 40%-80% din nivelul de glucoza din sange. Nivele mai mari se depisteaza daca
pacientul a mancat inainte de efectuarea testului.

Numarul celule sangvine:

- nu se depisteaza celule rosii;
- celule albe – 0-10 celule pe milimetru cubic.

Alte rezultate:
- nu se depisteaza prezenta bacteriilor, ciupercilor, virusurilor sau altor microorganisme.
- Nu se depisteaza prezenta unei tumori.

Rezultate anormale ale punctiei lombare, in urma analizei lichidului cefalorahidian:

Aspect:
- prezenta sangelui in lichidul cefalorahidian schimba culoarea acestuia;
- prezenta unei infectii (meningita, abces la nivelul creierului) afecteaza transparenta
lichidului.

Presiune:
- presiune ridicata indica hemoragie la nivelul creierului, infectie (meningita), atac
cerebral, probleme circulatorii.
- presiune scazuta indica prezenta unui blocaj al canalului spinal.

Proteine:
- nivele ridicate de proteina indica: hemoragii in lichidul cefalorahidian, prezenta unei
tumori sau a cancerului, diabet, infectie, leziune, sindromul Guillain-Barré, hipotiroidism
acut, etc.
- prezenta anticorpilor (imunoglobinelor) in lichidul cefalorahidian indica: afectiuni ale
sistemului imun, infectii bacteriale sau virale.

Glucoza:
- nivele scazute de glucoza indica prezenta unei infectii cu meningita, sau hemoragie la
nivelul creierului (hemoragia a inceput cu cateva zile inainte ca nivelul de glucoza sa
scada).
- nivelele ridicate de glucoza sunt indicatori ai diabetului.

Numarul celule sangvine:

- prezenta celulelor rosii in lichidul cefalorahidian este un semn al hemoragiei.
- prezenta in numar mare al celulelor albe indica infectia cu meningita.
- celule tumorale precum si nivele anormale de celule albe sunt indicatori al cancerului.

Alte rezultate:
- pacientul este suspect de infectie cu sifilis daca se depisteaza prezenta anticorpilor,
bacteriilor si altor microorganisme in lichidul cefalorahidian.

4
- pacientul este infectat cu meningita daca in lichidul cefalorahidian se indica prezenta
antigenilor bacteriali.

Ce poate afecta testul? Punctia lombara poate fi afectata de urmatorele:

- pacientul nu poate sta nemiscat in momentul recoltarii lichidului cefalorahidian.
- obezitate, deshidratare, artrita acuta, leziune recenta a coloanei vertebrale.
- hemoragie la nivelul lichidului cefalorahidian.
- doctorul nu poate sa recolteze o mostra de lichid cefalorahidian.

Alte informatii

Punctia lombara nu se va efectua daca:

- pacientul este suspect de tumoare la nivelul creierului, sau daca pacientul prezinta o
umflatura sau presiune ridicata la nivelul creierului.
- este prezenta o infectia la nivelul pielii in zona unde trebuie efectuata punctia. In aceste
conditii, daca se va efectua o punctie lombara, infectia se poate raspandi in canalul
vertebral.
- pacientul are probleme de coagulare a sangelui.

Hipertensiunea intracraniana apare ca urmare a unui dezechilibru anatomo-fiziologic

dintre continutul cranian si cutia craniana. Sindromul de hipertensiune intracraniana se
caracterizeaza prin cefalee frontala sau occipitala, tulburari oculare (diplopie, edem
papilar), varsaturi si stare de discomfort general. Hipertensiunea intracraniana este
cauzata de o multitudine de cauze: edem cerebral, acumularea de lichid cefalorahidian in
cutia craniana, hipertensiunea in vasele cerebrale, procese expansive intracraniene
(tumora, hematom, abces), accidente vasculare cerebrale, infectii (meningite, encefalite),
hidrocefalie.

Lichidul cefalorahidian este secretat in permanenta la nivelul plexurilor coroide, se

reinnoieste continuu fiind resorbit de vasele meningeene si de granulatiile Pacchioni.
Acest lichid are rol de protectie fata de socurile mecanice, precum si rol de nutritie prin
schimburile metabolice la nivelul tesutului nervos central.
Circulatia lichidului cefalorahidian se face in felul urmator: secretat de plexurile coroide,
acesta inunda ventriculii laterali, trece apoi in ventricolul III, de unde trece in ventricolul
IV prin apeductul lui Silvius. Din ventricolul IV, LCR trece prin gaurile Magendie si
Luschka in cisterna bazala, cisterna magna si spatiul subarahnoidian, de unde este
resorbit in circulatia generala prin intermediul vaselor meningeene si granulatiilor
Pacchioni.

Cresterea presiunii intracraniene peste 200 ml coloana de apa indica o situatie de alarma,
iar o crestere a presiunii peste 400 ml coloana de apa poate pune in pericol viata
bolnavului prin scaderea perfuziei cerebrale (presiunea intracraniana egalizeaza presiunea
sangvina din craniu) si prin comprimarea structurilor nervoase de la nivelul trunchiului
cerebral.

5
Cauzele hipertensiunii intracraniene sunt multiple. Sistematizandu-le, se pot identifica
urmatoarele cauze:
- malformatiile congenitale: malformatii cranio-faciale cum ar fi craniostenozele sau
boala Crouzon; malformatiile craniospinale ca malformatia Arnold-Chiari sau sindromul
Dandy-Walker.
- tumorile cranio-cerebrale, benigne sau maligne, atat cele primare, cat si cele
metastatice.
- traumatismele cranio-cerebrale cum ar fi fracturile cu infundare, hematoamele
intracraniene subdurale, epidurale sau intraparenchimatoase, plagile cranio-cerebrale.
- parazitozele cerebrale, incluzand aici cisticercoza si chistul hidatic.
- malformatiile vasculare, ca anevrismele intracraniene, hematoamele intracraniene
primare.
- afectiunile inflamatorii: abcesele cerebrale, tuberculomul cerebral, goma sifilitica,
afectiuni inflamatorii de etiologie virala si cu evolutie pseudotumorala. In cazul
pacientilor infectati cu virusul HIV manifest clinic, majoritatea prezinta leziuni vasculare
cerebrale.
- starile alergice, intoxicatiile, compresiunile medulare care interfera cu drenajul
lichidului cefalorahidian.

Valori normale- lichid cefalorahidian

Nr. Valoarea în unităţi Valoarea în S.I.

convenţionale
Parametru
biochimic
1. BILIRUBINĂ 0 mg % ml 0 μmol / l
2. CELULE 0-5 -
3. CLOR 12-130 mEq / l 120-130 mmol / l
4. GLUCOZĂ 50-75 mg % 2,8- 4,2 mmol / l
5. PRESIUNE 70-180 mm Hg -
6. PROTEINE TOTALE 15-45 mg % ml 0,15- 0,45 mg / l
7. ALBUMINĂ 80 % -
8. GAMMA- GLOBULINE 10 % -

Caracteristicile LCR normal si modificarile microbiologice, citologice si biochimice ale

LCR in meningite sunt evidentiate mai jos:
1. LCR normal:
- aspect - clar, incolor;
- examen microbiologic - steril;
- examen citologic - 0-3 limfocite/mm3;
- examen biochimic - proteine=15-40 mg/dl; glucoza=50-70 mg/dl; acid lactic=35 mg/dl;
cloruri=680-730 mg/dl.
2. Meningita bacteriana acuta:
- aspect - opalescent, purulent;

6
- examen microbiologic - depistare rapida microscopica si antigenica; izolare;
- examen citologic - PMN> 1000/mm3;
- examen biochimic - proteine=>100 mg/dl; glucoza=<40 mg/dl; acid lactic=>35 mg/dl.
3. Meningita TBC:
- aspect - clar sau usor opalescent, cu val de fibrina;
- examen microbiologic - depistare rapida, izolare;
- examen citologic - limfocite in jur de 200/mm3;
- examen biochimic - proteine=>100 mg/dl; glucoza=<40 mg/dl; acid lactic=>35 mg/dl;
cloruri=<600 mg/dl.
4. Meningita micotica:
- aspect - clar sau opalescent;
- examen microbiologic - depistare rapida microscopica si antigenica; izolare;
- examen citologic - predomina limfocitele 100-500/mm3;
- examen biochimic - proteine=>100 mg/dl; glucoza=<40 mg/dl; alcool etilic prezent.
5. Meningita virala:
- aspect - clar sau opalescent;
- examen microbiologic - steril bacteriologic; se poate izola virusul;
- examen citologic - limfocite 500-1000/mm3;
- examen biochimic - proteine=15-100 mg/dl; glucoza=50-70 mg/dl; acid lactic=35
mg/dl; cloruri=680-730 mg/dl.

7
 Punctia pericardica
Definitie Punctia pericardica = manevra medicala efectuata in scop diagnostic sau
terapeutic ,presupunand extragerea sterila a revarsatului lichidian acumulat in sacul
pericardic .
Indicatii
- scop explorator/diagnostic : pentru precizarea diagnosticului pozitiv si etiologic al
pericarditelor /colectiilor pericardice exsudative sau obţinerea de informaţii privind
mecanismul creşterii presiunii venoase centrale
- scop terapeutic ;
1. evacuarea lichidului pericardic cauzator de tamponada cardiaca
( pericardiocenteza )
2. introducerea intrapericardica a unor droguri in scop terapeutic ( citostatice
,antibiotice
corticoizi,substante cu efect simfizant )
Cauze de colecţie pericardică:
 uremia,
 infecţiile virale,
 bacteriene, fungice sau TBC,
 disecţie de aortă, ruptura miocardică consecutivă unui infarct miocardic
cu hemopericard,
 afecţiunile neoplazice,
 complicaţii ale cateterismului cardiac sau ale inserării de pacemaker,
 mixedemul,
 postiradiere, după resuscitarea cardio-respiratorie incorect efectuată sau
cauze idiopatice
Contraindicatii
1. Abosulute
- Incertitudine asupra diagnosticului etiologic al tamponadei ( disectie de aorta
,ruptura cardiaca in cadrul unui infarct miocardic acut ) pina la obtinerea datelor de
diagnostic imagistic .
- conditii tehnice sau personal necalificat
2. Relative
- diateze hemoragice

8
 - tratament anticoagulant oral
Circumstantele efectuarii punctiei pericardice
1. punctia pericardica programata ( la rece )
- efectuata pentru investigarea etiologiei revarsatului lichidian pericardic( depasind
100 ml)
- efectuata in scop terapeutic (administrarea intrapericardica a medicamentelor )
2. Punctia pericardica evacuatorie in urgenta
- efectuata in tamponada cardiaca pentru ameliorarea statusului hemodinamic
- indicata in cazul pericarditelor exudative cu acumulare rapida de lichid ( 200-3oo
ml) sau acumulare lenta a unor cantitati impresionante de lichid pericardic ( 1000-
2000 ml)
Ca urmare a acumulării de lichid pericardic se produce creşterea marcată a presiunii
intrapericardice cu consecinţe hemodinamice nefavorabile (reducerea relaxării şi umplerii
diastolice a cordului) cu hiperpresiune în circulaţia venoasă de întoarcere la inimă (clinic
validată prin turgescenţa venelor jugulare, hipotensiune arterială s i estomparea
zgomotelor cardiace cu puls paradoxal. Pericardiocenteza este un act medical cu potenţial
letal şi în principiu va fi efectuată numai dacă există posibilităţi imediate de terapie
intensivă, facilităţi de cateterizare cardiacă ş i chirurgie cardiovasculară.
Responsabilitate
Punctia pericardica va fi efectuata numai de catre medic ,ajutat de asistenta medicala .
Punctia pericardica electiva trebuie efectuata de un medic experimentat; in urgenta ,in
cazul tamponadei cardiace cu compromiterea hemodinamica severa ,punctia pericardica
evacuatorie va fi efectuata de medic .
Precautii
Evitarea unei manevre oarbe ,cand exista posibilitatea tehnica a efectuarii punctiei cu
ghidaj imagistic ( de preferinta echocardiografic 2d – metoda Calaghan sau eventual
,radiologic – metoda Standford)
Pregatirea corecta a pacientului premergatoare manevrei si verificarea bunei
functionari a dotarilor tehnice necesare ,inclusiv a trusei de urgenta si a defibrilatorului .
Materiale necesare
- monitor ECG si tensiometru
- masa sterila pt instrumente
- comprese sterile ,leucoplast
- tampoane si porttampon
- dezinfectant pt tegumente – alcool iodat ,betadina
- campuri sterile pt delimitarea campului operator
- echipament steril pt medicul operator- halat ,manusi ,boneta
- anestezic local – 20 ml xilina 1%
- seringa de unica folosinta de 10 ml si ace sterile subtiri pt anestezia locala
- seringa de unica folosinta de 20 ml
- robinet steril cu 3 cai si conector de polietilena
- canula sterila lunga – minim 10 cm- cu bizou scurt si lumen larg- 16 G
- recipiente pt prelevari de laborator – eprubete sterile pentru prelevari
bacteriologice ,eprubete curate ,uscate si heparinate sau citrate pt examenele
biochimice si citologice ale lichidului extras
- medicatie de urgenta : xilina 1% .adrenalina .atropina

9
 - trusa pt resuscitare cardiorespiratorie – in stare optima de functionare – balon
AMBU pt ventilatie asistata ,trusa de intubatie orotraheala ,defibrilator

Locul de puncţie în cazul pericardiocentezei

Pregatirea pacientului
a) psihica - pacientului i se va explica necesitatea manevrei obtinandu-se acordul lui
pt efectuarea punctiei pericardice
b) fizica
- poziţia pacientului este de regulă decubitul dorsal pe un plan dur (cu toracele uşor
elevat la 30 de grade faţă de planul orizontal) sau pozitie sprijinita ,semisezanda
( 45 grade fata de planul patului) cat mai confortabil
- administrarea de atropina 1mg s.c cu 20-30 min inaintea punctiei pt prevenirea
reactiilor vagale ,cu agravarea hipotensiunii arteriale ,bradicardie sau asistola
- asigurarea unei linii venoase si instituirea perfuziei cu ser fiziologic
- combaterea anxietatii ,sedare eventual anestezie de scurta durata cu diazepam 5-
10 mg i.v. sau midazolam initial 2mg i.v in bolus in 30 sec.( repetabil pina la
doza totala de 0,07mg/kg ,fara a depasi 1,5 mgi.v la varstnic ) Riscurile anesteziei
i.v sunt reprezentate de detresa respiratorie acuta prin mecanism central.In cazul
acestui accident ,antagonizarea specifica se va efectua prin administrare rapida
de flumazenil 0,2mg i.v in 15 sec ,apoi 0,1 mg i.v. rapid la fiecare minut ,pana la
reluarea respiratiei sau atingerea dozei maxime de 1 mg.
- monitorizare ECG si automata a TA
- eventual oxigenoterapie pe sonda nazala /masca pe parcursul manoperelor
- pregatirea campului operator ,prin aseptizarea larga si repetata a tegumentelor
toracice si plasarea campurilor sterile operatorii

10
 Sediul punctiei
 Va fi ales de catre medic in functie de experienta acestuia sau riscul estimate
de catre operator pt eventuale accidente /incidente
 Abordul propriu-zis va fi efectuat la 10 min dupa anestezia locala cu xilina
1% a palnurilor superficiale ,cu ajutorul trocarului/canulei 16 G montata la
seringa de 20 ml prin intermediul robinetului cu 3 cai
 Progresia intrapericardica se va face lent ,sub aspiratie continua cu urmarirea
atenta a derivatiei electrocardiogarfice de monitor si a aspectului lichidului
aspirat
 Aparitia aritmiilor sau modificarea aspectului fazei terminale ST-T a
complexelor de baza sugereaza leziune epicardica/miocardica si impune
retragerea acului
 Locul de puncţie recomandat este punctul Marfan (situat în unghiul format de
apendicele xifoid şi rebordul costal stâng – la 0,5 cm în stânga apendicelui
xifoid şi la 0,5-1 cm inferior de rebordul costal stâng); ca alternative,
menţionăm abordul prin unghiul xifocostal drept, abordul subxifoidian,
abordul prin spaţiul V intercostal stâng la 1-2 cm medial de marginea stângă a
ariei matităţii cardiace (procedeul Curschmann) sau abordul prin spaţiul VII
sau VIII intercostal stâng pe linia scapulară (abord posterior prin procedeul
Volkmann).

Tehnica puncţiei pericardice:

 Se administreaza premedicatia cu 30 minute inainte
 Se dezbraca toracele pacientului si se aseaza in pozitia recomandata de medic
 Spalarea pe maini
 toaleta planului tegumentar cu antiseptic şi izolarea cu câmpuri sterile a locului
de puncţie
 se serveste seringa cu anestezic medicului pt anestezia locală la nivelul locului de
puncţie (infiltrarea plan cu plan) pe circa 4-5 cm în profunzime, cu acul orientat
spre fosa supraclaviculară stângă
 pătrunderea se va face cu acul montat la seringă orientat în susşi medial, aproape
încontact cu peretele toracic (sub un unghi de 20-30 grade faţă de planul frontal
înabordul Marfan), menţinând o aspiraţie continuă asupra pistonului seringii;
lamomentul pătrunderii în cavitatea pericardică se extrage lichid sau se percep
impulsuri sincrone cu contracţiile cordului. În acest moment, avansarea acului
trebuie oprită ş i se plasează un monitor pe tegument. Prin ac poate fi introdus la
nevoie un cateter în scopul drenajului pericardic.
 monitorizarea ECG continuă permite sesizarea modificărilor determinate de
înţepareapericardului, a miocardului ventricular sau atrial (denivelare ST, PR,
aritmii, tulburăride conducere atrioventriculare)
 retragerea bruscă a acului la finalul puncţiei
 masarea locului de puncţie cu un tampon cu antiseptice (pentru a
suprima traiectul de puncţie prin deplasarea laterală a planurilor)
 aplicarea unui pansament steril pe locul de puncţie
Precauţii:

11
 c) evacuarea lichidului pericardic se va face lent, sub monitorizare clinică ş i ECG
Incidentele şi accidentele puncţiei pericardice sunt reprezentate de:
- lezarea vaselor mari interne cu apariţia de hematoame
- lezarea unor viscere învecinate (ficat, stomac) cu apariţia semnelor de iritaţie
peritoneală
- pneumotorace – prin înţeparea pleurei stângi; în cazul pericardiocentezei cutraversarea
accidentală a pleurei există riscul de contaminare pleurală dacă avemde a face cu o
colecţie septică pericardică
-injectarea accidentală de aer în cavităţile inimii cu intenţie de injectare în sacul
pericardic
Complicaţiile puncţiei pericardice sunt următoarele:
d) sincopa vagală – cu hipotensiune şi bradicardie; impune aşezarea pacientului în
poziţie Trendelenburg, măsuri de reechilibrare volemică
e) tulburări de ritm cardiac – inclusiv fibrilaţia ventriculară, asistolia – prin
puncţionarea epicardului; necesită retragerea acului
f) hemopericard – prin leziunea unei artere coronare sau puncţionarea unei cavităţi a
inimii
- leziune coronariană cu infarct miocardic consecutiv
- contaminarea bacteriană a pericardului – necesită evacuarea colecţiei purulente şi
tratament antibiotic
- supuraţia la locul de puncţie
Monitorizarea postpuncţie pericardică va consta în:
- repaus la pat
- monitorizarea funcţiilor vitale şi ECG
- administrarea de tonicardiace

12