Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fundatii Pe Piloti 2018
Fundatii Pe Piloti 2018
1. Generalităţi
Fundaţiile de adâncime reprezintă fundaţiile a căror bază se găseşte la o adâncime de peste 4-5m.
Sistemul de fundare de adâncime poate fi considerat un sistem de fundare indirect adică transmiterea
eforturilor nu se face doar pe la baza acestora ci şi pe suprafaţa laterală a elementelor de fundare pe
adâncimea acestora.
Alegerea unui tip de fundaţii de adâncime se face pentru a putea rezolva problemele create de
existenţa unor straturi de pământ care nu pot satisface condiţiile legate de starea limită de rezistenţa,
deformaţie sau de stabilitate necesare pentru realizarea obiectivelor propuse.
La calculul piloţilor se pun două probleme de princpiu: una de capacitate portantă şi una de
deformaţie. Pentru asigurarea unei stabilităţi corespunzătoare a construcţiei respective se cere, deci,
alegerea unui model de calcul care să reflecte cât mai exact modul de comportare a piloţilor în condiţii
de conlucrare cu terenul de fundare, precum şi determinarea cât mai precisă a tasărilor probabile ale
fundaţiilor pe piloţi.
2. Cazuri de proiectare
Conform SR EN 1997-1 piloţii trebuie verificaţi la stările limită de cedare care pot apare :
EQU - starea limită a echilibrului static sau al tuturor deplasărilor pentru structuri şi teren.
In proiectarea geotehnică verificarea EQU apare în următoarele cazuri:
dimensionarea fundaţiilor așezate pe roci stâncoase (tari);
verificarea structurilor de fundare la stabilitate locală şi generală;
verificarea structurilor la forţe ascensionaleetc.
STR - cedare internă şi deformaţii excesive în structuri sau în elemente structurale (structuri de
fundare , perete de subsol etc.) în care rezistenţa materialelor structurale (componente) este
semnificativă la asigurarea rezistenţei generale;
GEO - cedare sau deformaţii excesive ale terenului, în care rezistenţa terenului de fundare este
semnificativă în asigurarea rezistenţei structurii;
UPL - pierderea echilibrului structurii sau a terenului datorită subpresiunii induse de presiunea
apei subterane sau datorită unei înmuieri verticale ascensionale;
1
HYP - umflarea hidraulică, eroziune internă şi afânarea pământurilor cauzate de gradiente
hidraulice.
Pentru stările limită definite mai sus se aplică cazurile de proiectare din tabelul 1 ţinând cont de
coeficienţii parţiali de siguranţă pentru fiecare combinaţie si stare limită la care se face proiectarea.
TREI A1 sau A2 + M2 + R3
SEISM A3 + M3 + R4
A - coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni conform SR EN 1997-1 anexa A.
M – coeficienţii parţiali de siguranţă pentru parametrii terenului conform SR EN 1997-1 anexa A.
R – coeficienţii parţiali de siguranţă pentru rezistenţele terenului conform SR EN 1997-1 anexa A
Observaţie:
Dacă este evident că una din cele două combinaţii ale cazului 1 de proiectare dictează dimensiunile
elementelor nu mai este necesar să se realizeze alt calcul pentru alte combinaţii. Există posibilitatea ca
alte aspecte să fie critice asupra situaţiei de proiectare.
2
încercări sub sarcini statice sau un model de calcul legat de condiţii similare de amplasament.
metode bazate pe observaţii privind comportarea în timp a unei fundaţii pe piloţi ţinând cont de
parametrii geotehnici ai terenului de fundare şi modificarea acestora în timp.
V V
qs
qb qb
a. b.
a- pilot flotant; b- pilot purtător pe vârf.
Metoda empirică sau metoda prescriptivă are la bază recomandările NP 123 (STAS 2561) şi
este o metodă bazată pe valori tabelare ale rezistenţei pământului stabilite pe baza experienţelor în
domeniu şi prin încercări experimentale.
sol vegetal
h1
h2 qs1
l1
Argila roscata
h3 pla stic moale
h4 qs2
l2
h5
h6 qs3
l3
h7
h8
qs4
h9
l4
D=fisa pilotului
qs6
l6
qs7
l7
qs8
l8
qs9
l9
qb
3
Tabelul 2.Valorile rezistenţei caracteristice la frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
Adâncimea
Pământuri coezive
Pământuri necoezive
Ic
mari si medii fine prăfoase >0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3
stratului
medie a
Obs: Ab d 4 pentru piloţi cu secţiune circulară constantă şi Ab 0,9 d b 4 pentru piloţi cu
2 2
baza lărgită când se poate controla diametrul piloţilor; d b - diametrul lărgit al piloţilor. Stabilirea
valorii caracteristice pentru valoarea presiunii acceptate la baza pilotului q b ;k se face astfel:
4
- pentru piloţi executați pe loc care reazemă cu bază pe pământuri coezive unde nu există valori
ale coeziunii stratului de bază se admit valorile din tabelul 3
- pentru piloţi de dislocuire executaţi pe loc care reazemă cu vârful pe pământuri coezive cu
relaţia:
q b;k N c cud d ;1 D
unde:
Nc factor de capacitate portantă N c 9 .
cud valoarea de calcul a coeziunii determinată în condiţii nedrenate.
d ;1 media ponderată a greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot.
D fişa a pilotului măsurată de la nivelul terenului natural sau nivelul fundului albiei(ţinând
cont de adâncimea de afuiere) la baza pilotului.
- pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu vârful pe straturi necoezive:
qb;k d d b N d ;1 Dc N q
unde:
- coeficient determinat în funcţie de gradul de îndesare I D al pământului de la baza
pilotului
d - valoarea de calcul a greutăţii volumice a pământului de sub vârful pilotului.
d ;1 media ponderată a greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot.
d b - diametrul pilotului la vârf
Dc fişa de calcul a pilotului: Dc d b dacă D d b şi Dc D dacă D d b unde
valoarea lui se ia din tabelul 4.
N , N q factori de capacitate portantă determinaţi în funcţie de valoarea de calcul a unghiului de
frecare interioară ' d al stratului de la baza pilotului conform tabelului 5.
Tabelul 3. Valorile caracteristice ale presiunii acceptate pe vârf pentru piloţi de dislocuire.
Adâncimea bazei Ic
pilotului ≥1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4
(m) q b ; k (kPa)
3 700 600 500 400 300 250 200
5 800 700 600 500 400 300 300
7 900 800 700 600 500 400 350
10 1100 950 850 750 650 550 500
12 1250 1100 1000 900 750 650 550
15 1450 1300 1200 1050 900 800 650
18 1700 1500 1350 1200 1050 900 750
20 1850 1700 1500 1300 1150 1000 850
30 2650 2400 2100 1850 1600 - -
40 3600 3200 2800 2400 2000 - -
5
1.2. Valoarea de calcul a capacităţii portante a pilotului este dată de relaţia:
Rb , k Rs ,k
Rc , d
b s
unde: b - coeficient parţial de siguranţă pentru rezistenţa pe bază a pilotului conform SR EN 1997-
1, anexa A.
s - coeficient parţial de siguranţă pentru rezistenţa pe suprafaţa laterală a pilotului conform
SR EN 1997-1, anexa A.
1.5d s 1.5d
a b c
1.5d s s 1.5d 1.5d s 1.5d
s
1.5d
d
s
s s s
1.5d s
1.5d d d
s
1.5d s s
1.5d 1.5d
d e f
. a-radier cu 3 piloţi; b-radier cu 4 piloţi; c-radier cu 5 piloţi; d- radier cu 6 piloţi e,f – radier cu 7 piloţi.
Incastrarea in TBF
t2d, unde: d - diametrul sau latura mică a pilotului
6
Radier
D=fisa pilotului
L=lungimea pilotului
d
7
unde:
Si solicitarea din pilotul i
Vd solicitarea de calcul la baza radierului
n numărul de piloţi
G p , d greutatea proprie a pilotului
M xf ,ed momentul de calcul după axa x la baza radierului
M yf ,ed momentul de calcul după axa x la baza radierului
xi distanţa de la centrul de greutate al grupului de piloţi la pilotul i
yi distanţa de la centrul de greutate al grupului de piloţi la pilotul i
8
Armarea se face cu carcase de armătură formate din bare longitudinale şi armătură transversală din
etrieri sau fretă. Cu inele de rigidizare şi distanţieri.
9
Radierul este considerat ca o consolă încastrată la faţa stâlpului acţionată de solicitările din piloţi. Cu
eforturile maxime din piloţi (Smax) se calculează momentele la faţa stâlpului cu ajutorul cărora se
dimensionează secţiunea de beton.
MeD
lc
Si
Schema de calcul pentru un radier pe piloţi.
2 3
S1 S4
1 l
c1 1
4 lc2 lc3 4
lc4
S2 S3
2 3
Radier cu 4 piloţi
În zonele de descărcare a încărcărilor din piloţi sau stâlpi pe radier se va face verificare la
străpungere conform SR EN 1992.
10
- Metode bazate pe răspunsul pilotului individual cu aplicarea factorilor de interacţiune pentru
grupul de piloţi.
Metoda fundaţiei echivalente care asimilează grupul de piloţi cu o fundaţie care urmăreşte
conturul exterior al piloţilor şi este situată la adâncimea de rezemare a piloţilor în stratul bun de fundare
(baza acestora).
Pentru piloţi verticali dimensiunile fundaţiei echivalente se pot stabili astfel:
L' L 2 ro ; B ' B 2 r0
unde:
L ' , B ' dimensiunile fundaţiei echivalente.
L, B dimensiunile conturului exterior al grupului de piloţi
r0 raza de influenţă a pilotului
În cazul fundaţiilor realizate cu piloţi înclinaţi dimensiunile fundaţiei echivalente vor fi
determinate în funcţie de conturul exterior la baza grupului de piloţi.
V V
r0 B r0 r0 B r0
B' B'
11
În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil (E >
100.000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acestuia, pana la adâncimea corespunzătoare atingerii
condiţiei (19) nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei active se limitează la suprafaţa
acestui strat.
Efortul unitar la adâncimea z faţă de talpa fundaţiei echivalente se calculează cu relaţia:
z 0 pn
cu 0 f z B ; L B cu valori din tabelul 5
Tabelul 5. Valorile coeficientului 0 .
L/B
z/B 1 2 3 >10
0
0 1,00 1,00 1,00 1,00
0,2 0,96 0,96 0,98 0,98
0,4 0,80 0,87. 0,88 0,88
0,6 0,61 0,73 0,75 0,75
0,8 0,45 0,53 0,63 0,64
1,0 0,34 0,48 0,53 0,55
1,2 0,26 0,39 0,44 0,48
1,4 0,20 0,32 0,38 0,42
1,6 0,16 0,27 0,32 0,37
2,0 0,11 0,19 0,24 0,31
3,0 0,05 0,10 0,13 0,21
4,0 0,03 0,06 0,08 0,16
5,0 0,02 0,04 0,05 0,13
6,0 0,02 0,03 0,04 0,10
12