Sunteți pe pagina 1din 15

CURS MEDICINA NUMARUL 11

MALADII CU TRANSMITERE SEXUALĂ

1. GONOREEA
Este o boală infecţioasă, produsă de Neisseria gonorrheae – gonococ Gram negativ, cu
aspect microscopic de boabă de cafea.
Sunt afectate mucoasele cu epiteliu cilindric şi cubic (uretra de la bărbaţi, vagin la fetiţe), mai
puţin cele cu epiteliu scuamos stratificat (1/3 anterioară a uretrei la femeie, vulva şi vaginul
femeilor mature). Se trasmite prin contact sexual, contactul nou-născutului cu secreţiile purulente
ale mamei bolnave în cursul naşterii şi rareori prin obiecte, inclusiv lenjerie contaminată.
După o incubaţie de 3 zile, apar manifestările clinice:
La bărbat, uretrită acută anterioară, manifestată prin secreţie abundentă uretrală galben-
verzuie, însoţită de usturimi la urinat, meatul uretral este roşu.
Dacă este lăsată netratată, infecţia uretrală poate progresa, afectând uretra posterioară
(polakiurie, dureri micţionale, hematurie); poate afecta şi vezica urinară, apărând manifestări de
cistită.
Complicaţii: - locale: balanopostită, afectarea glandelor Tyson, Littré, Morgani, Cowper;
1 regionale: epididimită, orhiepidimită, prostatită, veziculită;
2 la distanţă: artrită gonococică, miocardita, perihepatita, afectare oculară
(uveită).

La femeie, cel mai adesea infecţia este asimptomatică (90% din cazuri). Pot apărea
cervicita gonococică (fiind tapetat de epiteliu cilindric), uretrita gonococică. Complicaţiile loco
regionale sunt: vulvo-vaginita, endometrita, salpingita, rectita, inflamaţia glandelor Bartholin.
Complicaţiile la distanţă sunt aceleaşi ca şi la bărbaţi.
La fetiţe, inocularea se produce prin abuz sexual sau prin contact cu lenjerie contaminată.
Apare o uretro-vulvo-vaginită, manifestată prin edem, eritem, secreţie galben verzuie. Se
complică adesea cu anorectită.

1.1. Gonoreea extragenitală


1.1.1. Oftalmogonoreea nou-născutului (prevenţie cu instilaţii cu nitrat de argint 1% la
naştere);
1.1.2. Oftalmogonoreea adultului – prin contact cu secreţiile infectante;
1.1.3. Gonoreea orofaringiană;
1.1.4. Rectita gonococică.
Diagnosticul este clinic. Confirmarea se face prin examen bacteriologic direct din
secreţie pe frotiu colorat Gram sau cu albastru de metil: diplococi intracitoplasmatici leucocitari.
Se poate asocia si cu alte maladii cu transmitere sexuala in special Chlamidiaza si Trichomoniaza
dar si de infectii genitale cu HPV , Sifilis,Hepatita cu virus B sau C,SIDA.
Tratament: trebuie instituit cât mai precoce. Se pot administra: Efitard 3 flacoane
intramuscular zilnic 5 zile la bărbat şi 7 la femeie; Amoxicilină 3g oral; Ampicilină 3,5g oral
(toate 3 schemele concomitent cu probenecid 1g/zi); kanamicină 2g/zi im în prima zi, apoi 1g/zi
3 zile. Rezultate mult mai bune apar după tratamente cu: Chinolone: Norfloxacin, Ciprofloxacin,
Ofloxacin în doză unică; Cefalosporine: Cefuroxim (Zinnat), Ceftriaxone (Rocephine) 250 mg
im în doză unică, Spectinomicină 2 g im la bărbat şi 4g la femeie. 50% din cazurile de gonoree
se asociază cu infecţii concomitente cu Chlamydia. Ca atare se recomandă post tratament
antigonococic, asociere de Doxiciclină 200mg/zi 7 zile, sau Tetraciclină 2g/zi sau Claritromicină
1000mg/zi 7 – 14 zile, Azitromicină 3 tablete o dată doză unică.

2. TRICHOMONIAZA
Este o infecţie a căilor genitale şi urinare cu un protozoar unicelular flagelat, ovoid numit
Trichomonas vaginalis, apărută prin contact sexual.
Clinic:
1 La femei: apare o vulvovaginită, leucoree alb gălbui, abundentă, spumoasă, urât
mirositoare. Cervixul are aspect de „căpşună”, mucoasa vaginală este edemaţiată, apar prurit
şi parestezii.Pot sa mai apara anexita,endometrita,inflamatia glandelor Skene si
Bartholin.Prezenta Trichomonas la gravide poate determina greutate scazuta la nastere si/sau
nastere prematura.
2 La bărbat:Majoritatea sunt asimptomatici.Poate sa apara o uretrită cu secreţie redusă,
arsură şi parestezii la micţiune, mai poate apare o balanopostită cu eroziuni dureroase ale
glandului şi prepuţului şi de asemenea, mai poate apare o prostatită sau o epididimita.Infectia
cu Trichomonas vaginalis este un indicator al unui comportament sexual cu risc si se asociaza
frecvent cu alte afectiuni cu transmitere sexuala.

Diagnosticul: se pune prin examen microscopic direct sau prin frotiu colorat Giemsa,
Papanicolau sau prin culturi pe mediu special.
Tratament: se face simultan la ambii parteneri cu Metronidazol, Orinidazol, Tinidazol
astfel: Metronidazol 2g doză unică sau 3 tb a 250mg/zi timp de 7 zile; Tinidazol 2g doză unică,
Ornidazol 3 cp în doză unică. La gravide: Clotrimazol intravaginal 7 zile; în lactaţie
Metronidazol 2g doză unică şi întreruperea alăptării 24 de ore. La copii, Metronidazol
15mg/kgC/zi 7 zile. Se asociază tratamentul intern cu cel local: spălături, ovule sau comprimate
cu Metronidazol, Clotrimazol. Confirmarea vindecării se face prin examen din raclat post
tratament.

3. SIFILISUL
Numit şi Luesul, reprezintă o afecţiune cu transmitere sexuală produsă de o bacterie
Gram negativă în formă de spiră numită Treponema Pallidum. Agentul patogen se dezvoltă optim
la o temperatură de 370C, multiplicându-se prin diviziune transversală la 30 – 33 de ore. Se
transmite prin contact sexual şi extrem de rar prin transfuzii, contact cu secreţii de la persoane
contaminate, precum şi transplacentar de la mamă la făt.
3.1. Sifilisul primar
Este definit de existenţa sancrului (sifilomului) şi adenopatiei satelite. După 3 săptămâni
de la inoculare apare o eroziune ovalară cu fundul roşu, acoperit de o secreţie transparentă, are
margini ce se pierd în ţesutul sănătos şi se află pe o bază indurată (la palpare o induraţie
lamelară).
Se vindecă în 30 –45 de zile. Se vindecă lăsând cicatrici. Dimensiunile sunt între 0,5 şi 2cm,
poate fi localizat şi extragenital, poate lipsi, poate fi multiplu. Adenopatia sifilitică satelită apare
la 1 săptămână de la apariţia sifilomului şi este unilaterală, fermă, nedureroasă, mobilă,
poliganglionară. Sifilisul primar poate fi seronegativ sau seropozitiv.

3.2. Sifilisul secundar


Asociază erupţie cutanată, micropoliadenopatie, serologie intens pozitivă şi rare
manifestări viscerale apărute prin septicemie Treponemică.
Leziunile cutanate secundare sunt numite sifilide, sunt asimptomatice şi spontan
rezolutive. Sifilidele pot fi maculoase (rozeola sifilitică), papuloase, papulo-scuamoase,
papuloerozive, seboreice, foliculare, pustuloase. Pe mucoase pot îmbrăca aspect eritematos,
eroziv, papulo-eroziv, hipertrofic. Pot apare alopecie difuză sau în luminişuri (mai ales la
sprâncene) şi perionixis.
Ca manifestări sistemice pot apare: cefalee, disfonie, astenie, splenomegalie, hepatită,
albuminurie, afectare oculară. Adenopatia este fermă, mobilă, nedureroasă, poliganglionară în
special laterocervicală. Durata de secundarism poate fi de ordinul anilor.

3.3. Sifilisul terţiar


Infecţia persistă în organism şi după o perioadă de inaparenţă la 15% din cazurile de
sifilis netratat apar manifestări cutaneomucoase, osoase şi viscerale precum şi o serologie
netreponemică prezentă la aproximativ 60% din cazuri, iar serologia treponemică este pozitivă.
Leziunile din terţiarism sunt puţine şi distructive, atât cutanat cât şi visceral.
La nivel cutanat pot fi prezente:
1. Sifilide nodulare (sau tuberculoide): nodul roşu, dur pe extremităţi. Când apar mai
mulţi, se pot grupa în placarde circinate. Pot ulcera.
2. Goma sifilitică: tumori hipodermice de până la 4cm, ce în 3 – 4 luni parcurg etape
de cruditate, ramolire, ulceraţie, cicatrizare cu deformarea zonei. Ulcerarea lor la nivel
mucos poate distruge palatul dur şi moale.
La nivel osos apare aspect de tibie în iatagan (osteoperiostită plastică) şi distrucţii ale
piramidei nazale (nas în şa – osteoperiostită gomoasă).
La nivel visceral apar: anevrism aortic, coronarită, tabes, paralizie generală progresivă,
ciroză etc.

3.4. Sifilisul latent


Este reprezentat de existenţa unor reacţii serologice pozitive la persoane clinic
asimptomatice, putând fi recent (în primii 2 ani de la infestare) sau tardiv (după 2 ani).

3.5. Sifilisul congenital


Reprezintă infecţia fătului cu treponeme transmise prin placentă. Poate fi:
Sifilis congenital precoce – manifestările clinice sunt asemănătoare sifilisului secundar, fiind
apărute la naştere sau în cursul primilor doi ani de viaţă şi constau în: sifilide buloase, palmo-
plantare eritematoase, papuloase, infiltrative, coriza sifilitică, laringită, craniotabes,
osteocondrită, splenomegalie, hepatomegalie, nefrită, poliadenopatie.
Sifilis congenital tardiv – manifestările clinice apar după vârsta de 2 ani, asemănătoare
leziunilor din sifilisul terţiar: gome, sifilide nodulare cutanate şi mucoase, alterări osoase,
oculare (keratită, nevrită optică). Mai pot apare stigmate (cicatrici radiare peribucale, tibie în
iatagan, deformări ale piramidei nazale) şi distrofii: nanism, tulburări dentare.

Diagnostic:
1. Pentru evidenţierea treponemei pallidum se utilizează Ultramicroscopia
(microscopia în câmp întunecat). Examinează serozitatea leziunilor sau aspiratul
ganglionar. Evidenţiază treponemele ce sunt albe, strălucitoare aflate în mişcare. Mai pot
fi folosite: microscopia cu contrast de fază, impregnaţia argentică, coloraţia cu tuş de
China.
2. Metode ce evidenţiază răspunsul imunologic al gazdei faţă de existenţa
treponemei pallidum (a anticorpilor).
Există teste netreponemice ce folosesc antigene lipoidice. Sunt markeri ai infecţiei, se
dozează cantitativ sau calitativ pentru screening (depistare) şi pentru aprecierea răspunsului
terapeutic. Anticorpii induşi de antigenul lipoidic apar la aproximativ 15 –20 de zile de la apariţia
sifilomului. Sunt reacţii de fixare a complementului – reacţia Bordet – Wassermann (RBW) sau
reacţii de floculare – VDRL.
Testele treponemice folosesc antigene treponemice, cel mai frecvent fiind testaţi
anticorpii hemaglutinanţi ex.T.P.H.A. sunt teste de certitudine. Există reacţii fals pozitive ale
testelor netreponemice (apare de ex.VDRL pozitiv la persoane fără infecţie cu treponema
pallidum). Pot fi reacţii fals pozitive acute, de exemplu în infecţii gripă, hepatită, mononucleoză,
în sarcină, post vaccinare. Reacţiile fals pozitive cronice (cu durată de peste 6 luni) apar în
colagenoze, boli autoimune, ciroză hepatică, hemopatii maligne.

Tratament: De elecţie, a rămas Penicilina, administrată parenteral în toate stadiile.


Concentraţia de 0,03UI/ml are eficacitate sigură, pătrunde în toate organele interne şi trece
bariera fetoplacentară si hemato-encefalica. Trebuie menţinută o penicilinemie eficientă timp de
7 – 10 zile în sifilisul recent şi 21 –30 de zile în sifilisul tardiv. În timpul tratamentului, poate
apare o reacţie acută, febrilă, spontan rezolutivă, frecvent însoţită de cefalee, mialgii şi
exacerbarea erupţiei cutanate: reacţia Jarisch – Herxheimer. Când apare, se produce în primele
24 de ore de la începerea tratamentului.
Schemele de tratament în raport cu forma clinică a sifilisului sunt stabilite de Ghidul de
diagnostic şi tratament al Ministerului Sănătăţii, existând tendinţa de reducere a dozei totale de
penicilină şi a perioadei de tratament.
În sifilisul primar şi secundar: Benzatin penicilină în 2 doze a 2 400 000 UI: 1.200.000 UI
într-o fesă, 1 200 000UI în cealaltă fesă, intramuscular, administrate la o săptămână. În sifilisul
latent recent aceeaşi schemă, în cel latent tardiv: 3 doze a 2 400 000 UI la o săptămână interval.
În sifilisul terţiar, cu excepţia Neurosifilisului: 3 doze a 2 400 000 UI la o săptămână
interval. În neurosifilis, penicilină G cristalină 18 – 24 000 000 UI/zi în 6 prize de 3 – 4000 000
UI la 4 ore, timp de 10 –21 de zile.
În sifilisul congenital: Penicilină G cristalină 100 000 – 150 000 UI/kg/zi sub forma a 50
000 UI/kg/doză, IV la fiecare 12 ore în primele 7 zile şi la 8 ore, în următoarele 7 zile, sau
Procanipenicilină G 50 000 UI/kg/doză, im zilnic în doză unică, 14 zile. Pacienţii alergici la
Penicilină, cu excepţia gravidelor şi a copiilor mai mici de 8 ani, vor fi trataţi cu tetraciclină 500
mg x 4/zi, 15 zile în sifilisul recent şi 30 de zile în cel tardiv. Cei ce nu tolerează tetraciclina,
gravidele şi copiii mici alergici la Penicilină, vor fi trataţi cu Eritromicină 2g/zi în 4 prize,
aceeaşi durată de timp ca în cazul tetraciclinei. Pacienţii vor fi monitorizaţi clinic şi serologic
lunar în primele 3 luni, apoi la 6, 9, 12 luni după tratament în sifilisul recent sau congenital, 24
de luni în sifilisul tardiv şi 36 de luni la cei cu neurosifilis. Contacţii pacienţilor cu sifilis vor fi
examinaţi şi trataţi profilactic precum în sifilisul recent. Pacienţii cu sifilis şi infecţie HIV vor fi
trataţi cu penicilină G şi vor fi examinaţi repetat (inclusiv LCR) pentru a depista un eventual
neurosifilis.