Sunteți pe pagina 1din 33

1

2
FMI a fost conceput in iulie 1944 la o conferinta a Natiunilor Unite tinuta
la Bretton Woods, New Hempshire,U.S.A cand reprezentantii a 45 de guverne au
stabilit de comun acord sa puna bazele unei institutii pentru cooperare economica,
proiectata pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au
contribuit la marea criza din anul 1930.
In timpul acelei decade pe masura ce puterea celor mai puternic
industrializate state scadea,acestea au incercat sa-si apere economiile prin cresterea
restrictiilor asupra importurilor, prin restrictii in ceea ce priveste achizitia bunurilor
de peste hotare si detinerea de moneda straina impuse cetatenilor.Dar aceste masuri
nu au fost potrivite sitautiei deoarece ele nu au facut decat sa ingreuneze comertul
extern, sa micsoreze veniturile si sa creasca rata somajului.Astfel nivelul de rai in
aceste state a inrat intr-un declin acut.
Pe masura ce Al Doilea Razboi Mondial lua sfarsit statele aliate fruntase
au inceput sa contureze variate planuri pentru a restaura ordinea in relatiile
monetare internationale, astfel ca la conferinta de la Bretton Woods a luat nastere
FMI.Obiectivele acestei institutii au fost aceleasi atunci cand a fost infiintata ca si
cele din perioada actuala.Din acea perioada s-au constat cresteri ale veniturilor fara
precedent, si desi beneficiile cresterii economice nu s-au manifestat in mod egal
pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrasteaza in mod
special cu perioada in care au avut loc marile conflagratii.
Obiectivele si rolul Fondului Monetar de Investitii au devenit din ce in ce
mai importante si din simpla cauza a cresterii numarului de membri.Acest numar de
state membre a crescut de peste 4 ori fata de initialul de 45 de state implicate in
creearea lui, fapt ce reflecta obtinerea independentei politice a mai multor state in
curs de dezvoltare si mai recent a colapsului blocului sovietic.Expansiune
numarului de state membre impreuna cu schimbarile petrecute in economia

3
mondiala au obligat Fondul Monetar International sa se adapteze intr-o mare
varietate de moduri pentru a continua sa serveasca aceleasi scopuri in mod eficient.
Alaturi de FMI in 1944 a fost creata (BIRD) Banca Internationala pentru
Reconstructie si Dezvoltare, cunoscuta si sub numele de Banca Mondiala, care a
fost creata pentru dezvoltare economica pe termen lung, incluzand finantarea
proiectelor de infrastructura.In timp ce FMI este preocupat cu performanta si
politici financiare macroeconomice BIRD se ocupa cu dezvoltarea pe termen lung
si solutii pentru eliminarea saraciei la nivel mondial.
Cand FMI si BIRD au fost create, se avea in vedere aparitia unei noi
organizatii pentru a promova liberalizarea comertului international, desi au trebuit
sa treaca mai bine de 50 de ani pana cand World Trade Organization sa fie
infiintata(1995).In anii precedenti problemele in materie de comert fiind rezolvate
prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife si Comert.
Astfel Fondul Monetar International este o oganizatie a Natiunilor Unite
infiintata prin tratatul din 1945 pentru a ajuta si a imbunatati “sanatatea” sistemului
economic mondial.Sediu FMI este localizat in Washington D.C, si este condus de
cele 184 de tari membre.
FMI este institutia centrala a sistemului monetar international-sistem de
plata si rate de schimb intre monedele nationale,ce permite desfasurarea afacerilor
intre diferite state
FMI este o organizatie internationala care are 186 de tari membre,
infiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara
si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri
inalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara
tarilor membre, in conditii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balantei de plati.

4
*Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura
baza mecanismului pentru consultatie si colaborare in priviinta problemelor
monetare internationale.
*Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului
international,si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei
somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv
principal al politicii economice aplicate in tarile membre.
*Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea depreciarii
monedelor datorata schimbului de natura concurentiala.
*Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata,care ar elimina
anumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international.
*De a da incredere tarilor membre prin accesul temporar la resursele
proprii, deci asigurandu-le sansa de a corecta neajunsurile existente in balanta de
plati, fara ca fara ca statele acestea sa fie nevoite sa recurga la masuri disructive
fata de proprietatea nationala si internationala.
*In concordanta cu cele mentionate mai sus sa micsoreze durata si gradul
de dezechilibru in balanta de plati a statelor membre.

5
Monitorizeaza schimbarile si politicile economice si financiare in tarile
membre si la nivel global,si asigura consultanta in acest domeniu tarilor membre,
avand ca baza cei 50 de ani de experienta.Spre exemplu:
In analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000,FMI sfatuieste
guvernul japonez sa sa stimuleze cresterea economica prin pastrarea nivelului
saczut al ratei dobanzii, incurajand restructurarea corporatiilor si bancilor si
promovand concurenta.
Acorda imprumuturi tarilor membre care au probleme in ajustarea
balantei de plati,nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar pentru a
sustine ajustarea si reformare politicii economice , actiune indreptata spre
eliminarea defectelor si problemelor existente.Spre exemplu:
In timpul crizei financiare din Asia(1997-1998) FMI actioneaza rapid
pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde
$. Asigura guvernelor si bancilor centrale ale statelor membre asistenta tehnica si
posibilitati de trainig in acest domeniu de expertiza.Spre exemplu:
Dupa colapsul Uniunii Sovietice,FMI ajuta bancile centrale ale statelor
baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou sistem de
tezaurizare in trecerea la economia de piata.

6
In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa
faptul ca FMI este interesat in principal de performanta unei economii ca un tot –
adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice,acestea cuprinzand totalul
cheltuielilor, veniturile, rata somajului, inflatia, rata somajului in statul respectiv,
precum si balanta de plati a acestuia.
FMI isi concentreaza atentia in mod deosebit asupra politicilor
macroeconomice – ceea ce inseamna strategii referitoare la bugetul
guvernului,managementul banilor si creditului, si rata de schimb – si a politicilor de
sector financiar, incluzand supravegherea bancilor si a altor institutii financiare.In
plus FMI acorda atentie binemeritata politicilor structurale care sunt capabile sa
afecteze in masura destul de mare performantele la nivel macroeconomic – ceea ce
include politica statala fata de piata muncii, care afecteaza rata somajului si
cresterea sau scaderea nivelului salariului de baza.
FMI ofera consultanta fiecarui membru in ceea ce priveste modul de
abordare a acestor arii mentionate mai sus, pentru a permite realizarea obiectivelor
cu o eficienta crescuta - obiective precum: inflatie si rata a somajului scazuta si
crestere economica sustinuta.

7
Resursele FMI vine in mare parte din capitalul subscris pe care statele il
depun cand intra in aceasta organizatie, sau din revizuiri periodice ale acestor cote
care pot fi marite.
Statele membre platesc 25% din capitalul subscris in (DSR) Drepturi
Speciale de Tragere, sau monede de circulatie internationala cum ar fi dollarul
american sau yenul japonez;in ceea ce priveste restul de 75% al sumei FMI poate
cere statului respectiv sa il plateasca in moneda proprie.Aceste cote platite
determina puterea votului detinuta de un stat in cadrul FMI, cantitatea de bani cu
care acesta poate fi finantat in caz de nevoie, sau chiar procentul detinut in Drepturi
Speciale de Tragere.
Astfel cota platita de noii membrii este proportionala cu marimea relativa
a economiei statului in cadrul economiei mondiale.Deci S.U.A avand cea mai
puternica economie contribuie cu cea mai mare parte din totalul cotelor adica
17,6%.

– in care fiecare tara membra este reprezentata, este


cea mai mare autoritate in cadrul FMI, se intruneste annual odata cu Intalnirea
Anuala a FMI si a Bancii Mondiale.Fiecare stat mambru stabileste un guvernator
( de obicei ministrul de finante sau presedintele Bancii Centrale)si un guvernator
alternativ.Consiliul de Guvernare decide cum se procedeaza in cazul problemelor
majore, lasand deciziile de zi cu zi Consiliului Executiv.
Probleme cheie cu privire la sistemul monetar international sunt luate in
considerare de 2 ori pe an intr-un comitet al Guvernatorilor numit Comitetul
Financiar Monetar International (CMFI).Un comitet comun al Consiliului de

8
Guvernator si al Bancii Mondiale raporteaza Guvernatorilor schimbarile de politica
monetara si alte probleme ce privesc tarile in curs de dezvoltare.

este alcatuit din 24 de directori executivi, impreuna


cu un director care prezideaza acest consiliu.Ei se intalnesc de obicei de 3 ori pe
saptamana, in sesiuni ce au ca durata o zi intreaga,si chiar si mai des daca este
necesar.Intalnirile au loc la sediul organizatiei in Washington D.C.Principalele state
membre au reprezentanti in acest consiliu in mod permanent, celelalte 16 locuri
fiind alese pe termen de 2 ani de grupuri de state.Spre deosebire de alte institutii de
acest gen care folosesc principiul- fiecare stat are un vot – in cadrul FMI votul
fiecarui stat este proportional cu marimea capitalului varsat.Astfel principalele
membre au un loc permanent in acest Consiliu,celelalte 16 locuri fiind impartite
intre restul statelor membre, dierctorii fiind alesi pentru perioade de 2 ani pe
grupuri de tari.Consiliul executiv isi alege un presedinte si unul sau doua ajutoare
directe pentru acesta dintre proprii membri.Acesta conduce afacerile FMI sub
directivele intregului consiliu pe care il prezideaza.
Documentele care asigura baza deliberarilor facute de Consilul Executiv
si cel de Guvernare sunt realizate de Staff-ul FMI care cuprinde peste 2800 de
angajati civili din diferite state.

FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a


lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul

9
de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza
reflectand tipul balantei de plati si circumstantele carora se adreseaza.

formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un


acord Stand-By asigura un stat membru ca poate sa obtin o cantitate de bani
stabilita, de obicei in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen
scurt in ceea ce priveste balanta de plati.

.Furnizează finanţare adiţională pe


termen scurt ţărilor membre care au dificultăţi la balanţa plăţilor datorită unor
neaşteptate pierderi de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.

.Linii de precauţie prin care membrii sunt


antrenaţi să atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe
termen scurt când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită
dificultăţilor din alte ţări.

. Introdusă în 1962 pentru a ajuta membrii să se


descurce cu probleme de plăţi datorită unor dezastre naturale, această formă de
asistenţă a fost extinsă în 1995 pentru membrii care au „ ieşit” din conflicte militare
cu capacitatea instituţională şi administrativă precară.
În prezent, împrumutaţii de FMI sunt fie ţări în curs de dezvoltare,ţări în
tranziţie de la planificarea centralizată la sistemul economiei de piaţă ori ţări care se
refac din crize financiare.Multe din aceste ţări au acces limitat la pieţele de capital
internaţionale datorită dificultăţilor economice.

10
FMI nu este o agenţie de întrajutorare sau o bancă de dezvoltare.
Împrumută pentru a-şi ajuta membrii să se descurce cu probleme la balanţa de plăţi
sau pentru a reface creşterea economică susţinută.Spre deosebire de împrumuturile
agenţiilor de întrajutorare fondurile FMI nu sunt alocate pentru activităţi sau
proiecte particulare.Acordarea împrumuturilor FMI sunt condiţionate de anumite
politici: ţara împrumutată trebuie să adopte politici pentru a corecta balanţa
plăţilor.Astfel aceste condiţii asigură că ţara respectivă nu va amâna deciziile grele,
sau nu va acumula în continuare datorii şi va putea să devină puternică şi astfel va
putea restitui creditul.Ţara împrumutată şi FMI trebuie să se înţeleagă în privinţa
politiclor economice ce sunt necesare.FMI alocă fondurile în tranşe legate de
nevoile ţării respective în politicile economice adoptate.În tre 2000-2001 FMI s-a
axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fără a interveni în politica ţării
respective.Împrumuturile FMI sunt temporare.În funcţie de facilităţi, împrumuturile
pot fi pe perioade de şase luni sau de maxim patru ani.Perioada de rambursare este
între 3 ¼ ani şi 5 ani pentru împrumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri stand-
by) sau 4 ½ ani şi 10 ani pentru împrumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri
extinse), dar Consiliul Executiv a fost de acord să introducă perspectiva unor
durate de rambursare mai mici: între 2 ¼ şi 4 ani pentru acorduri stand-by şi între 4
½ şi 7 ani pentru acorduri extinse.
FMI aşteaptă ca împrumutaţii săi să dea prioritate rambursării
împrumuturilor sale.Ţara împrumutată trebuie să rambueseze banii la data stabilită
pentru ca fondul să poată împrumuta şi alte ţări care au nevoie de fonduri.
În majoritatea cazurilor când FMI aprobă acordarea împrumuturilor
înseamnă că ţara respectivă se află pe drumul cel bun în politica economică şi astfel
sunt încurajaţi investitorii străini să investească în ţara respectivă.

11
1952
Acordurile stand-by au fost introduse în 1952 şi Belgia a fost prima ţară
care a împrumutat 50 milioane dolari pentru a-şi consolida rezervele
internaţionale.Termenul „ stand-by” înseamnă că subiectul poate lua bani doar în
urma unor condiţii.
1963
În 1963 fondul a înfiinţat „facilitatea financiară de compensare” pentru a
ajuta ţările membre producătoare de bunurile de bază în urma unor deprecieri
temporare a exporturilor ca urmare a scăderilor de preţuri.O componentă adiţională
pentru a ajuta ţările să se descurce cu crizele temporare în importurile de cereale a
fost adăugată în 1981.
Anii 70
În timpul crizei energetice când preţurile la petrol au crescut de 4 ori,
fondul a ajutat ţările importatoare de petrol printr-o „ facilitate petrolieră”.Această
facilitate a avut efect între 1974 şi 1976 când FMI a împrumutat de la ţările
exportatoare şi de la cele puternice şi a acordat împrumuturi ţărilor importatoare
pentru a-şi regla deficitele ca urmare a exploziei de preţuri.
1974
În 1974 a fost introdusă „facilitatea extinsă a fondului” pentru a asigura
asistenţă pe termen mediu membrilor cu probleme la balanţa plăţilor datorate
slăbiciunilor economice şi care necesită reforme structurale pe termen
lung.Perioada acordurilor extinse este de 3 ani cu posibilitatea extinderii la 4
ani.Kenya a fost prima ţară care a beneficiat de acest tip de acord.

12
Anii 80
În anii 80 FMI a jucat un rol central în rezolvarea crizei datoriilor ţărilor
latino-americane împreună cu comunitatea bancară internaţională.FMI a ajutat
ţările cu datorii să-şi realizeze programe de stabilizare pe termen mediu cu banii
proprii dar şi cu fonduri atrase de la bănci comerciale şi alte organizaţii
internaţionale.
1989
Încă din 1989 FMI a ajutat ţările din centrul şi estul Europei, zona baltică,
Rusia şi alte ţări ale fostei Uniuni Sovietice pentru a-şi transforma economiile din
sistemul planificat în cel al economiei de piaţă.A lucrat în parteneriat cu aceste ţări
pentru a le stabiliza şi restructura economiile lucrând chiar şi la cadrul instituţional
şi legal necesar pentru o economie de piaţă funcţională.
1994-1995
Între 1994 şi 1995 Mexic a suferit o puternică criză financiară datorită
unei modificări în încrederea pe piaţă.Mexic a adoptat rapid un sitem de reforme iar
FMI i-a acordat un împrumut de 17,8 miliarde de dolari.FMI a introdus „ noile
aranjamente pentru a împrumuta” (New Arrangements to Borrow (NAB)) pentru a
avea suficiente fonduri în cazul unor crize majore.
1996
În 1996 FMI împreună cu Banca Mondială au lansat “ Iniţiativa pentru
ţările sărace puternic îndatorate” cu scopul de-a reduce datoriile ţărilor celor mai
sărace din lume la nivel acceptabil într-un timp cât mai scurt.
1997-1998
În timpul crizei financiare asiatice (1997-.1998) FMI a acordat fonduri
uriaşe totalizând mai mult de 36 miliarde de dolari Indoneziei,Coreei şi Tailandei
pentru a-şi realiza reformele şi a-şi stabiliza economiile.În 1997 fondul a introdus “
facilitatea rezervei suplimentare” pentru a ajuta ţările care au nevoie mare de

13
finanţare pe termen scurt datorate unor pierderi neaşteptate de încredere pe piaţă
reflectate în scurgeri de capital.
1999
Fondul a introdus un nou instrument de criză liniile de credit
contingente.Acestea sunt linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să
atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt
când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită dificultăţilor din
alte ţări.
2000
Au fost introduse o serie de măsuri prin care FMI să asigure un ajutor mai
rapid în prevenirea şi rezolvarea crizelor, dar şi o mai bună utilizare a resurselor
FMI.

Accesul statelor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional


Articolul V din statutul FMI prevede pentru ţările membre posibilitatea de a face
apel la resursele financiare ale Fondului. Prin accesul la resursele sale, FMI
încurajează politici privind realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea
schimburilor interne, precum şi facilitarea mişcărilor de capital internaţional. În
acest mod sunt încurajate ţările care se confruntă cu un deficit al balanţei de plăţi să
nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internaţională.
De asemenea, statutul FMI mai prevede că resursele obţinute de la Fond
au un caracter temporar, deoarece,dacă ar fi accesate în mod continuu pe termene
medii sau lungi, s-ar putea încuraja practicile( politicile ) nefaste.

14
Statele mebre ale Fondului apelează, în principal, la resursele acestuia pentru a-şi
acoperi deficitul balanţei de plăţi.

-Acces egal la resursele FMI., care se pun la dispoziţia ţărilor membre în


mod uniform,fără anumite diferenţe.Statutul FMI nu face deosebiri în accesul
ţărilor membre la resursele financiare.
- Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţi. Accesul
la resurse este dependent de necesităţile membrilor privind balanţa de plăţi, precum
şi de capacitatea de ajustare a economiei şi de restituire a sumelor către FMI.
- Asigurarea accesului liber la resursele FMI. Conform acestui principiu,
operaţiile ţărilor membrec cu Fondul se realizează numai din iniţiativa acestora.
- Condiţionalitatea în utilizarea resurselor FMI. Ţările membre are care
cer acces la resursele Fondului se angajează să formuleze şi să implementeze
programe economice pentru ajustarea macroeconomică şi programe prin care
acţionează în vederea eliminării deficitului balanţei de plăţi. Acest principiu
urmăreşte, de asemenea, să asigure certitudinea că ţara care a solicitat acces la
resurse va fi în măsură să răscumpere moneda naţională de la FMI în termenul
stabilit.
Exigenţele FMI la acordarea asistenţei financiare către ţările membre se
justifică prin faptul că asigură protecţia resurselor şi accelerarea procesului de
ajustare în ţările beneficiare.
Uneori , Fondul Monetar Internaţional este criticat pentru faptul că aplică
un model ţărilor carărora le acordă asistenţă financiară fără a ţine seama de
particularităţile economiei lor. FMI urmăreşte promovarea unor reforme
macroeconomice, recomandă devalorizarea monedei pentru restabilirea

15
schimburilor externe, reducerea cheltuielilor publice şi creşterea dobânzilor, dar
devalorizarea nu restabileşte în toate cazurile echilibrul extern.

16
Romania a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar
International prin varsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romania
devenind in acel moment al 125-lea stat membru al FMI.
Cota-parte de participare a Romaniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane
DST, care a reprezentat 0,48% din total. Varsarea acestei cote i-a conferit tarii
noastre un numar de 10.552 voturi, reprezentand 0,49% din total.
Romania dispune in prezent de disponibilitati la FMI care pot fi trase in
urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile in limitele implementarii
programelor de reforma convenite cu Fondul. Romania contribuie la luarea
deciziilor in cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR,
Mugur Isarescu si ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care indeplineste
functia de guvernator supleant.
Dupa aderarea sa la Fond, Romania a participat activ, in perioada 1972-
1974, la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar in
perioada 1974-1976 la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarea statutului
FMI.

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi:


- dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu
anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente,
acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare
sistematica;
- dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din
resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in
conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in
schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura
de debitor fata de Fond;

17
- dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita
faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a
putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979;
- dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine
un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se
exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si
Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova,
Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si
interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI;
- dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

- subscrierea si varsarea cotei-parti de capital;


- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul
american;
- sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile
economice internationale;
- sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre;
- sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la
detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor
si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

18
Incepand cu anul 1972, tara noastra a incheiat pana in prezent cu Fondul
Monetar International 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor
economice.
Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar
International pana in anul 1989
Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by,
primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta
institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile
membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul
unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii
stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI.
Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3
octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se
pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST.
Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat
pe 8 septembrie 1978, Romania primind 64,1 milioane DST.
Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost
incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe
14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5
milioane DST.
De retinut ca pana la sfarsitul anilor '90, Romania nu avea datorii externe
nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate
esalonat, in mai multe transe.
Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au
cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile
romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta
permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul
asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica
19
economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere
ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor
FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate
pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare
(circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii
problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale.
Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori
doar prima transa.
Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma
trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei
noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de
reforma.
Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata
de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5
milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare
compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar
care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere
temporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut
drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost
orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru
legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu
guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a
preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de
economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe
corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea
unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul
asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin
mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor

20
interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de
schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai
buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o
oarecare crestere.
Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe
data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o
facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament
a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si
liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea
deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste,
stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea
situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in
cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate
obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea
obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili,
atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea
procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu
privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara
infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea
salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale
dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al
monedei nationale, indisciplina financiara etc.
Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11
mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de
transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie,
care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati). Masurile de
reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive,
devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei,
21
stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare
a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea
subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a.
Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22
aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care
urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza
atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor
utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea
rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc.
Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor
performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic.
Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august
1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si
stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului
de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale
BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica
a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital
in procesul de atragere a capitalurilor straine).
Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31
octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea
procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu
accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.
Al saptelea acord stand-by (si ultimul) incheiat cu FMI a fost
aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost
un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate
de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a
prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice
neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana
22
cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica,
acordul a fost suspendat.

Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în unsprezece ocazii


(detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale
guvernului.
Tipul Data Expirării sau Suma Aprobata Suma Trasa
Data Aprobării
Acordului Rezilierii (milioane SDR) (milioane SDR)
Stand-by 10/03/75 10/02/76 95.0 95.0
Stand-by 09/09/77 09/08/78 64.1 64.1
Stand-by 06/15/81 01/14/84 1,102.5 817.5
Stand-by 04/11/91 04/10/92 380.5 318.1
Stand-by 05/29/92 03/28/93 314.0 261.7
Stand-by 05/11/94 04/22/97 320.5 94.3
Stand-by 04/22/97 05/21/98 301.5 120.6
Stand-by 08/05/99 02/28/01 400.0 139.75
Stand-by 10/31/01 10/15/03 300.0 300.0
Stand-by 0
07/07/04 07/07/06 250.0
preventiv (nefinalizat)*
Stand-by 05/04/2009 03/15/2011 11443.0 6088

Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv
(precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind încheiata.
După expirarea Acordului, în iulie 2006, fără a fi apărut necesitatea
efectuării de trageri, colaborarea României cu FMI în domeniul macroeconomic
continuă sub forma consultărilor anuale.
În data de 4 mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat un nou Acord
stand-by pe 24 de luni, în valoare de 11.44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR), ca
parte a unui pachet financiar internaţional care include alte 5 miliarde
EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanţei de
23
plăţi, 1 miliard EUR din programele DPL ale Băncii Mondiale şi 1 miliard
EUR de la alte instituţii internaţionale.
Totalul creditelor nerambursate la sfârşitul lunii octombrie 2009 se ridica
la 6088 milioane DST, respectiv 690.95% din cotă.

Funcţia de supraveghere este stipulată în Articolul IV al Statutului FMI,


modificat în 2007, după aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a
avut loc la sfârşitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei funcţii în contextul
globalizării actuale, FMI propune o serie de măsuri prin noua sa Strategie pe
Termen Mediu.
Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterală. În iunie 2007,
cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima dată de la sfârşitul anilor 70
prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Ţărilor
Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie să
vizeze în principal stabilitatea externă şi să evalueze riscurile şi vulnerabilităţile
unei economii.

În cadrul supravegherii FMI, o atenţie deosebită a început a fi acordată


sectorului financiar, odată cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului
Financiar (FSAP) şi prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea
analizelor privind sectorul financiar şi pieţele de capital, în evaluările
macroeconomice.

FMI actualizează continuu evaluările privind tendinţele economice la


nivel regional şi mondial. Principalele instrumente de supraveghere regională şi
globală sunt cele două rapoarte semi anuale, World Economic Outlook şi Global

24
Financial Stability Report. Primele consultări multilaterale cu privire la
dezechilibrele mondiale, încheiate pe 7 august 2007, arată nevoia de consolidare a
acestor evaluări la nivel regional şi mondial. Pentru dezvoltarea în continuare a
supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele măsuri care vizează
modificări organizaţionale, activitatea de cercetare, discuţii cu privire la politicile
economice şi comunicare. În plus, rapoarte regionale - Regional Economic Outlook
Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semi-anual. Cel mai
recent REO pentru Europa vizează consolidarea sistemului financiar.
În România, FMI conduce procesul de supraveghere în mod regulat prin
Consultările din cadrul Articolului IV. Începând cu anul 2000, aceste rapoarte sunt
disponibile şi în limba română şi pot fi accesate pe website.
La data de 25 iunie 2008, Comitetul Executiv al FMI a finalizat
consultările în cadrul Articolului IV cu România. În urma acestora au fost
exprimate aprecieri pentru performanţele economice ale ţării noastre, fiind lansat
însă un avertisment asupra riscurilor decurgând din dezechilibrele induse de
sectorul privat şi vulnerabilităţile externe. Recomandările specialiştilor FMI
vizează o politică fiscală mai puţin stimulativă, o politică monetară prudentă şi
relansarea reformelor structurale pentru asigurarea sustenabilităţii creşterii
economice.

Tranziţia în România a fost susţinută prin asistenţa tehnică substanţială


din partea agenţiilor multilaterale şi a donatorilor bilaterali. FMI a oferit sprijin în
mai multe domenii, în peste 40 de misiuni de asistenţă tehnică din 1990 până acum.
Asistenţa din partea experţilor Fondului s-a axat pe un număr de domenii cheie,
25
printre care: reformele fiscale, modernizarea băncii centrale şi a sistemului bancar,
crearea unei structuri legale orientată către piaţă, cursuri de instruire şi
îmbunătăţirea colectării şi raportării datelor statistice. Implementarea unei reforme
cuprinzătoare a administraţiei fiscale în conformitate cu recomandările mai multor
misiuni de asistenţă tehnică de la Departamentul de Afaceri Fiscale ale Fondului a
demarat în ianuarie 2003. La 6 noiembrie 2002 a fost finalizat raportul de ţară FMI
nr. 02/254) În continuare, în 2003 a fost finalizat un FSAP, în timp ce asistenţa
tehnică din partea Departamentului Sisteme Monetare şi Financiare al Fondului
privind ţintirea inflaţiei continuă. Recent, autorităţile române s-au angajat să
actualizeze FSAP până la sfârşitul anului 2008.
Asistenta tehnică oferită de FMI sprijină dezvoltarea resurselor
productive ale ţărilor membre, ajutându-le să-şi formuleze politici economice şi
fiscale în sprijinul creşterii economice. FMI ajuta aceste ţări să-şi consolideze
capacităţile umane şi instituţionale, şi să formuleze politici macroeconomice,
structurale şi fiscale corespunzătoare. Asistenţa tehnică reprezintă aproximativ o
cincime din bugetul operaţional al FMI. Finanţarea asistentei tehnice se face atât
din resurse interne, cât şi externe, cele din urmă reprezentând fonduri din partea
donatorilor bilaterali şi multilaterali.
FMI a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi
administrare fiscală şi vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare,
politici monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea
inflaţiei, statistică şi practici procedurale şi instituţionale pentru prevenirea spălării
banilor.

Din luna august 1994, funcţionează o piaţă interbancară descentralizată


utilizând tranzacţii directe. Cursul de referinţă oficial publicat de BNR este o medie
26
a cursurilor raportate pentru tranzacţiile interbancare şi cu clienţii. România a
acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la
convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.

27
Biroul Reprezentantei Rezidente in Romania desfasoara o gama
larga de activitati in scopul de a contribui activ la implementarea recomandarilor de
politica economica ale Fondului de catre autoritati, cat si la mentinerea unei stranse
legaturi intre sediul central al FMI si autoritatile din Romania.

 Explicarea opiniilor Fondului in chestiuni legate de politici şi

consilierea autoritatilor romane in implementarea programelor macroeconomice


incheiate cu FMI, in principal in contextul solicitarii Romaniei pentru sprijin
financiar din partea Fondului (cum ar fi acordurile stand-by). Aceasta activitate
implica o stransa colaborare si consultare atat cu institutii guvernamentale cat si cu
sediul central al FMI.
 Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Bancii Modiale, Uniunii
Europene, BERD, agentiile Natiunilor Unite, precum si cu ambasadele tarilor
membre ale FMI, pentru a asista autoritatile din Romania in implementarea unui
program macroeconomic coerent si cuprinzator
 Monitorizarea evenimentelor si a evolutiei economice in scopul de

ajuta la evaluarea performantelor financiare si economice ale programelor si


politicilor macroeconomice ale Guvernului.Biroul se bazează pe o gama larga de

28
surse de informare, care includ Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor
si Comisia Nationala de Statistica.
Biroul Reprezentatei Rezidente a FMI joaca un rol important in
asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Biroul este disponibil pentru
intalniri cu oamenii de afaceri romani si straini, reprezentanti din domeniul bancar
si pentru schimbul de opinii referitoare la economia romaneasca si politicile
economice. Reprezentantul Rezident este singurul purtator de cuvant al Fondului in
Romania si este disponibil pentru contacte periodice cu ziaristii. In acest context,
Reprezentantul poate face declaratii de presa si poate participa la interviuri de presa
si televiziune, prezentand viziunea Fondului in probleme legate de economia
romaneasca. Mai mult decat atat, Reprezentantul Rezident al FMI participa
ocazional la conferinte si intalniri organizate de institutii publice, organizatii
financiare internationale, organizatii neguvernamentale, sindicate si alte grupari
care se dezbat probleme generale de macroeconomie si referitoare la economia
romaneasca. Biroul nostru este, de asemenea, gata sa colaboreze cu universitati si
institute economice interesate in activitatea desfasurata de FMI. Biroul Rezident
acorda, totodata, o atentie deosebita posibilitatilor de instruire profesionala care
contribuie la intelegerea si tratarea de catre participanti a problematicii FMI. In
acest sens, Reprezentantul Rezident al FMI participa la preselectia candidatilor care
solicita participarea la cursuri si seminarii organizate de FMI si Joint Vienna
Institute.
FMI are un rol bine definit în economia României, acela de-a crea un
sistem financiar şi monetar puternic şi de-a încuraja dezvoltarea economică
durabilă.

FMI acorda Romaniei transele III si IV, de 2,45 miliarde euro, si ii cere sa
isi respecte tintele.

29
Suma livrata Romaniei de catre Fondul Monetar International, in cadrul acordului
de tip stand-by incheiat pe doi ani, se ridica la 9,32 miliarde euro (8,26 miliarde
DST).

Conducerea FMI a aprobat de asemenea solicitarea Romaniei de a nu lua


in calcul, in aceste evaluari, criteriul de performanta stabilit pentru arieratele
statului la finalul lui 2009.

Programul FMI pentru Romania a fost aprobat pe 4 mai 2009,


imprumutul total ridicandu-se la 12,91 miliarde euro (11,443 miliarde DST).
Aranjamentul permite statului acces la resursele FMI in echivalentul a 1.111% din
cota Romaniei in cadrul Fondului.

La incheierea vizitei FMI pentru a doua si a treia evaluare a Romaniei in


cadrul acordului de finantarea externa, in luna ianuarie, seful misiunii Jeffrey
Franks a spus ca tintele pe care Romania s-a angajat sa le respecte prin acordul de
finantare externa cu FMI si CE au fost indeplinite cu o singura exceptie, cea a
arieratelor la nivelul bugetului general consolidat, pentru care FMI nu primise, la
acel moment, datele necesare.

O echipa a FMI a incheiat pe 27 ianuarie evaluarea Romaniei pentru


acordarea transelor III si IV din imprumutul extern, chiar daca nu a fost indeplinit
obiectivul arieratelor la sfarsitul lui 2009, iar tinta de inflatie a fost ratata.

In urma ultimelor negocieri, autoritatile romane si reprezentantii FMI au


revizuit prognoza de crestere a PIB in 2010, la 1,3%, de la estimarea anterioara, de
0,5%. Totodata, tinta pentru deficitul bugetar la finalul lui 2010 a fost stabilita la
5,9% din PIB.

30
Autoritatile de la Bucuresti au solicitat FMI dreptul de a folosi o parte din
imprumut pentru finantarea deficitului bugetar. Banii urmeaza sa fie deblocati intr-
un interval de circa 48 de ore de la aprobarea de catre board.

Romania a agreat anul trecut cu FMI, Comisia Europeana (CE), Banca


Mondiala si alte institutii internationale un pachet de asistenta financiara pe doi ani
de aproape 20 miliarde euro. FMI a eliberat deja primele doua transe, in valoare de
6,57 miliarde euro.

De asemenea, CE a dat Romaniei anul trecut prima transa de 1,5 miliarde


euro, iar transa a doua, de 1 miliard de euro, ar urma sa fie eliberata in luna martie.

La randul sau, Banca Mondiala a dat Romaniei anul trecut primul


imprumut, de 300 milioane euro.

Reprezentantii Fondului Monetar International si cei ai Comisiei


Europene s-au aratat multumiti de rezultatul misiunii de evaluare de la
Bucuresti incepute pe 20 ianuarie si vor propune eliberarea urmatoarelor
transe de bani prevazute in acordul de finantare externa pe care Romania l-a
incheiat cu institutiile internationale.

20 - 27 ianuarie. Vizita delegatiilor straine si discutii cu autoritatile


romane
27 ian.- 1 februarie. Redactarea Raportului, care va fi trimis membrilor
boardului FMI
12-15 februarie.Reuniunea Boardului FMI
17 februarie. Eliberarea banilor

31
-Imprumutul de la FMI este acordat in 8 transe de-a lungul a doi ani,
in valoare totala de 12,95 miliarde euro
-Romania a incasat pana in prezent doua transe, care insumeaza 6,9 miliarde
euro
-Transa a treia este de 1,5 mld. euro, iar transa a patra, de 0,8 mld de euro.
Total: 2,3 mld euro
-Jumatate vor merge la Banca Nationala a Romaniei si jumatate la Ministerul
Finantelor Publice, pentru sustinerea deficitului bugetar.

Concluzii

Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in


implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure
liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea
investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea
pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor
nerentabile etc. FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania,
conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme
radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de
realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in
care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu
respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii
fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost
uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor
promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii
FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate
structurii economiei romanesti.
32
33